1 STUDII DE GEN 2 Colecþia Studii de gen este coordonatã de Mihaela Miroiu Aceastã lucrare este finanþatã în cadrul grantului acordat de cãtre Fundaþia pentru o Societate Deschisã Centrului FILIA, grant nr. B-JO2-00-11.866. 3 Editoare Otilia Dragomir, Mihaela Miroiu LEXICON FEMINIST © 2002 by Editura POLIROM http ://www.polirom.ro Editura POLIROM Iaºi, B-dul Copou nr. 4, P.O. BOX 266, 6600 Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7 Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale : Lexicon feminist / Otilia Dragomir, Mihaela Miroiu Iaºi ; Polirom, 2001 ??? p. ; 21 cm (Studii de gen) Bibliogr. Index. ISBN : 973-683-???-? ??????? Printed in ROMANIA POLIROM 2002 4 5 PREFAÞà a) De ce un lexicon românesc ? În ultimii 15 ani, oferta de dicþionare, lexicoane ºi enciclopedii necesare studiilor feministe ºi problematicii de gen a fost destul de consistentã, mai ales în cultura americanã ºi în cea britanicã, þãri care, alãturi de cele scandinave, de Canada ºi de Australia, au deja o tradiþie în studiile de gen ºi în teoria feministã. Acest fel de lucrãri nu este strãin nici spaþiului continental european. În aceste condiþii pare de bun-simþ posibila întrebare : de ce nu am tradus un dicþionar, o enciclopedie sau un lexicon deja recunoscute academic în oferta internaþionalã, lucrãri produse în spaþii culturale care au o tradiþie în studiile feministe ºi în cele de gen ºi am preferat sã începem cu o ofertã româneascã ? Mãrturisim cã ºi noi ne-am gândit la alternativa traducerii. Apoi tot noi ne-am rãzgândit. De bunã seamã, orice astfel de lucrare tradusã nu ar fi fãcut nici cea mai vagã referire nici la feministele românce (teoreticiene sau activiste), nici la contribuþia lor la istoria politicã sau la cea culturalã, nici la bãrbaþii feminiºti, nici la problemele de gen ale societãþii româneºti, nici la legislaþia româneascã. Pentru un public mai puþin avizat era o reconfirmare a unei prejudecãþi : feminismul, ca ºi studiile de gen sunt „marfã de import”, „exotisme intelectuale occidentale”. ªi lexiconul nostru continuã tradiþia unei nedreptãþi : existã feminism occidental ºi feminism românesc. În rest, imaginea este aceea a unui deºert. Recunoaºtem cu amãrãciune în primul rând aceastã limitã. Nici mãcar dezvoltãrile feministe din estul Europei nu îºi gãsesc locul în lexiconul nostru. Existã ºi alte dezechilibre : lexiconul cuprinde ºi o cronologie a miºcãrii feministe româneºti, dar nu ºi una universalã, prezintã evoluþiile studiilor de gen în România, dar nu ºi în lume. Tot ce am reuºit a fost sã adãugãm contribuþiile româneºti ºi problematica de interes local. Cu alte cuvinte, am repetat o istorie, aceea a marginalizãrii ºi excluderii a ceea ce este nonoccidental ºi nonromânesc. Suntem perfect conºtiente de acest reducþionism regretabil. „Estul” rãmâne încã, ºi pentru estici, marginal, anonim, parafrazând un misogin, rãmâne „feminin”. Dincolo de toate aceste limite, cercetarea feministã, ca ºi studiile de gen au avansat în România ultimului deceniu. Expertiza creºte în diferite domenii, mai ales în ºtiinþele sociale ºi politice, pe coordonata acestui tip PREFAÞà 6 de studii. Credem cã am atins nivelul de dezvoltare necesar ca sã putem spune cã existã premisele unei ºcoli româneºti de studii de gen. Aceast㠄ºcoal㔠nu este localizatã într-o singurã universitate. Din întâmplare, ea este actual mai evoluatã la Facultatea de ªtiinþe Politice din ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative Bucureºti. Dar multe alte grupuri de cercetãtoare ºi cercetãtori avanseazã consistent în zona antropologiei, sociologiei ºi psihologiei genului (la Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj), în zona politologiei ºi sociologiei genului (la Universitatea de Vest din Timiºoara), în zona lingvisticii ºi criticii literare feministe (la Universitatea Bucureºti) ºi în centre independente de cercetare, cum ar fi deja prestigioasa ANA, Societate de Analize Feministe, Gender – Centrul de Cercetare al Identitãþii Feminine ºi mai noua FILIA sub a cãrei egidã a fost elaborat Lexiconul. În mare mãsurã, aceastã reþea de studii feministe combinã reuºit lumea academicã cu lumea ONG-urilor de cercetare ºi educaþie, încercând o translaþie spre organizaþiile activiste în problema egalitãþii de ºanse ºi a drepturilor femeilor. Suntem încã departe de douã þeluri : o consistentã miºcare feministã româneascã ºi o colaborare substanþialã între ONG-urile de cercetare ºi mediul academic, pe de o parte, ºi organizaþiile militante, pe de altã parte. Acest promiþãtor „înc㔠se referã la faptul cã cercetarea a început sã se aplece substanþial spre problematica localã a diferitelor grupuri de femei ºi cã unele activiste, conducãtoare de ONG-uri, au început sã studieze abordãrile feministe ºi problematica de gen la nivel academic. Este de datoria celor care lucreazã în mediul de cercetare sã ofere know-how pentru zona acþiunii politice ºi civice ºi sã sprijine construcþia politicã ºi instituþionalã pentru egalitatea de ºanse ºi dreptul la diferenþã între femei ºi bãrbaþi. Nu facem cercetare oriunde, ci aici. Nu ne adresãm doar comunitãþii academice, ci ºi celorlalte ale cãrei membri suntem. Împãrtãºim ideea cã mediul academic nu are datorii doar faþã de culturã, ci ºi faþã de civilizaþia cotidianã. Pare cã între conþinutul acestui lexicon, pe alãturi, destul de sofisticat, ºi nevoile femeilor din România (inclusiv a celor culturale) existã o prãpastie. O astfel de judecatã nu este tocmai falsã. Un lexicon nu este un program politic, nici un manifest de alt tip, nu are conotaþii explicit militante ºi nici mãcar nu foloseºte direct la ceea ce feministele numesc : „trezirea conºtiinþei”. El se adreseazã unui public mai special, cu educaþie superioarã. Dar acest public este cel care „face legea” în opinia publicã sau cel puþin ar trebui sã o facã, dând seama ºi de aceia dintre noi mai vitregiþi în accesul la influenþare culturalã. În mediul nostru dominã încã mult „analfabetism” de gen. El nu poate fi contracarat printr-un lexicon. Ceea ce poate oferi acest tip de lucrare în România este o sumã de repere conceptuale pentru uzul cercetãtorilor, jurnaliºtilor, activiºtilor pentru drepturile femeilor ºi parteneriatul de gen. 7 PREFAÞà b) De ce un lexicon feminist ? Ca sã menajãm prejudecãþile unui public de ambe sexe, destul de neprietenos faþã de problemele pe care le abordãm, am vrut sã elaborãm iniþial un dicþionar de studii de gen. Chiar din titlu pãrea mai „tolerabil” ºi mai neutru. Apoi ne-am rãzgândit : în definitiv noi nu abordãm aici aceastã problematicã din orice perspectivã, ci din cea feministã. Acest perspectivism trebuie asumat. Studiile de gen nu au apãrut de niciunde, ci în consecinþa feminismului. Ni s-a pãrut mai onest sã ne asumãm acest parti pris în mod deschis, fãrã pretenþii de neutralitate. Pe noi ne intereseazã ideologia, politicile, abordãrile ºtiinþifice care socotesc cã este nedrept ca femeile sã fie tratate ca „oameni de mâna a doua”, cã organizarea normelor, instituþiilor ºi practicilor sociale este încã patriarhalã, cã experienþele femeilor ca femei au fost cultural ºi politic neglijate. Chiar ºi în conþinutul acestui lexicon veþi gãsi ºi câteva abordãri nefeministe, cu alte cuvinte, perspective în care o anumitã problematicã este asumatã ca atare, într-o manierã neutrã, relativ oarbã la o episteme de tip feminist. Ca sã folosim o expresie mai tare, cele mai multe dintre noi ne-am decis c㠄Vom fi postfeministe într-o erã postpatriarhalã”. Facem aici o nedreptate de gen, de naturã lingvisticã în raport cu colegul ºi coechipierul nostru, Sergiu Vintilã, ca ºi în raport cu alþi colegi bãrbaþi, feminiºti ºi ei, dar care nu ne-au fost coechipieri în acest context : Mircea Cãrtãrescu, Petru Iluþ, Ovidiu Pecican, Bogdan Lefter. Cu voia cititorilor, pentru bãrbaþii simpatetici faþã de aceste idei se poate folosi ºi termenul profeminist. Ca sã fim mai explicite, ceea ce au în comun feministele ºi feminiºtii sunt câteva credinþe : anume cã femeile au suferit ºi suferã discriminãri politice, culturale ºi economice, în societãþile patriarhale, pentru simplul fapt de a fi femei. Discriminãrile se manifestã ºi în viaþa publicã ºi în cea privatã. Patriarhatul poate sã fie explicit ºi „oficial” sau implicit ºi neoficial. Cea de-a doua formã este cea cu care ne confruntãm ºi astãzi. Consecinþele acestui mod de organizare socialã ºi a acestui tip de practici sunt negative pentru toatã lumea : femeile îºi opresc potenþialul de dezvoltare la un nivel mai scãzut decât bãrbaþii, creativitatea lor socialã ºi culturalã este subutilizatã, ºansele de autorealizare sunt mai reduse, nu sunt partenere ale bãrbaþilor, ci supusele sau subordonatele lor. Dar nu numai asta conteazã, ci ºi faptul cã domeniile cunoaºterii neglijeazã experienþele femeieºti (altfel decât, de pildã, medical) : sarcina, avortul, naºterea, leuzia, hrãnirea din trup, ciclul lunar, menopauza. Experienþele pe care le au mai ales femeile : îngrijirea, munca domesticã, violenþa domesticã, violul, pornografia, prostituþia, traficarea sexualã, vãduvia, dependenþa, aservirea, anonimatul, asocierea simbolicã cu natura, sunt, la rândul lor neglijate atât cultural, cât ºi politic. Femeile au însã PREFAÞà 8 ºi forþe „naturale” specifice : aceea de a da viaþã, aceea de a fi sexual mai puternice, dacã îºi pot controla reproducerea. Nici puterea lor, nici slãbiciunea lor, aºa cum a fost ea social construitã, nu pot sã fie deplin valorizate în societãþile patriarhale ºi fãrã o gândire autoreflexivã asupra femininului ºi femeiescului. Cu alte cuvinte, într-o lume în care femeile tac despre femei, se aude doar vocea prejudecãþilor patriarhale. Nedreptatea în privinþa femeilor se rãsfrânge ca nedreptate de gen. Bãrbaþii plãtesc la rândul lor un tribut statutului de „capi” ai femeilor : dependenþa domesticã, reprimarea emoþionalã, înstrãinarea de practicile parentale ºi de îngrijire, obligaþia la demonstraþii de masculinitate, presiunea responsabilitãþii pentru venituri ºi a angajãrii publice, asocierea virilitãþii cu conflictul, lupta ºi rãzboiul, chiar ºi dependenþa femeilor de ei. Într-un sistem patriarhal adulþii sãnãtoºi nu sunt autonomi, nici interdependenþi, ci organizaþi în reþele de dependenþe ºi servituþi de gen. Acestei problematici i se adreseazã, în manierã feministã, lexiconul pe care îl aveþi în mâinile dumneavoastrã. c) Despre autoare, autor ºi conþinut Lexiconul este produsul unor cercetãtoare ºi al unui cercetãtor. Fiecare dintre ei are propria sa arie de competenþã, propriile sale preferinþe ºi prioritãþi. Iniþial am încercat sã suplinim zonele lipsã, apoi ne-am lãsat pãgubaºe. Trebuia sã acceptãm cã facem o lucrare parþialã, una care va exprima mai degrabã ce ºtim noi, cei care am produs-o decât ce ar trebui sã se afle acolo, în sensul cuprinderii tuturor temelor sau autorilor mari. Prin urmare, lexiconul plãteºte tributul parþialitãþii ºi competenþelor delimitate : existã accente mai mari asupra istoriei, teoriilor politice feministe, sociologiei feministe, filosofiei, teologiei ºi lingvisticii feministe, dar mult mai puþine în zona abordãrilor feministe ale dreptului, psihologiei, economiei, artei ºi criticii de artã º.a. Meritele aparþin membrilor echipei, limitele aparþin, pe de o parte, concepþiei editoarelor în privinþa conþinutului ºi echipei, pe de altã parte, stadiului în care se aflã cercetarea româneascã la acest nivel. Dominanta concepþiei este datã de cãtre profesorii masteratului de Gen ºi Politici publice din SNSPA, Bucureºti. Accentele acestora cad prioritar asupra domeniilor ºi temelor dezvoltate în acel context : politici de gen, istoria feminismului politic românesc, teorii politice feministe, discurs ºi putere, sociologie feministã, teorii politice feministe. Cu douã excepþii, membrii echipei sunt profesori sau alumni ai masteratului pomenit mai sus. Vom prezenta pe scurt competenþele membrilor echipei : Gabriela Blebea Nicolae a studiat preponderent problematica eticii sexuale. De aceea, ea se ocupã de subiecte „hot” ale tematicii noastre, cum ar fi : 9 PREFAÞà prostituþia, traficul de femei, violul, homosexualitatea. Doina Dimitriu are deja un trecut în construcþia normativã în privinþa egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi ºi, în consecinþã, a elaborat partea conceptual-normativã a acestei zone. Otilia Dragomir este cercetãtoare asupra tematicilor referitoare la gen, limbaj ºi putere din perspectiva socio-lingvisticii feministe. Daniela Rovenþa Frumuºani face cercetãri asupra imaginii femeilor în mass-media, Laura Grunberg a introdus în România cercetãrile feministe calitative asupra vieþii femeilor, mai ales ale celor din mediul rural, precum ºi cercetãrile asupra studiilor de gen, Anca Jugaru are o pasiune mai veche pentru teoria religiilor pe care ºi-a concentrat-o în timp asupra abordãrilor de teologie feministã, Valentina Marinescu este o tânãrã socioloagã deja cunoscutã pentru cercetãrile ei calitative în sociologia muncii domestice, Cristina Mihai ºi-a combinat abordarea de gen cu cea a asistenþei sociale, fiind cunoscutã pentru lucrãrile referitoare la familia monoparentalã, ªtefania Mihãilescu este femeia care a restituit istoria femeilor din România, Mihaela Miroiu are deja un trecut ca autoare de filosofie feministã ºi de teorie politicã feministã aplicatã, Mãdãlina Nicolaescu a fãcut operã de pionierat în zona criticii literare feministe româneºti, Liliana Popescu are reputaþia de cercetãtoare asupra aspectelor de gen ale politicii ºi a politicilor pentru femei. Romina Surugiu este o foarte tânãrã cercetãtoare a genului în mass-media ºi a fenomenului violenþei domestice, Sergiu Vintilã este teoretic, ºi oarecum ºi practic, angrenat în problematica de gen în relaþiile internaþionale. Conþinutul este, aºadar, îndatorat competenþelor autorilor. Lipsesc abordãri foarte importante în zona feministã : literaturã, criticã de artã, istorie universalã, psihologie, antropologie, drept, economie. Din motive absolut aleatorii, deºi profesorii masteratului de Gen ºi Politici publice puteau acoperi zonele : drept ºi psihologie, acest lucru nu s-a întâmplat. Am aplicat însã o strategie a satisfãcãtorului : deocamdatã posibilitatea de a lucra în echipã s-a redus la oferta ºi competenþele actuale. Sperãm ca la o viitoare reeditare colegii noºtri din celelalte centre universitare sã contribuie la restituirile necesare pentru ca acesta sã fie tot mai puþin „un lexicon”, devenind „lexicon”. d) Modul de editare ºi modelele utilizate Volumul de faþã a fost conceput în forma unor articole-studii, ordonate alfabetic, care acoperã în linii mari domenii, teme, concepte-cheie ºi autoare/autori majore/i. Dupã fiecare articol autorii au introdus ºi o bibliografie care nu reprezintã doar detalierea academicã a trimiterilor din studiu, ci ºi o ofertã de lecturi suplimentare aferente temei respective. Tot la sfârºitul articolului au fost inserate ºi trimiterile la celelalte studii PREFAÞà 10 înrudite ca tematici din volum. Dicþionarul are, de asemenea, un indice de teme ºi concepte-cheie, precum ºi un indice de autori. Dupã cum am afirmat anterior, principalele domenii abordate au fost determinate de înseºi competenþele autorilor : filosofie feministã, teorie politicã feministã, relaþii internaþionale, sociologie feministã, gen ºi mass-media, teologie feministã, criticã literarã feministã, gen ºi limbaj, culturã popularã. Articolele pot fi grupate sub trei mari „umbrele” : gen ºi cunoaºtere, gen ºi societate ºi gen ºi politicã. În mãsura în care cercetarea româneascã a abordat sau este în curs de abordare a unor teme, rezultatele sau proiectele în acest sens au fost, de asemenea, menþionate. Alãturi de prezentarea unor concepte-cheie, cum ar fi : androcentrismul, genul, empatia, feminitatea, identitatea ºi identitatea de gen, public-privat, masculinitatea, matriarhatul, patriarhatul, puterea, sexismul, s-a încercat, totodatã, o integrare abordatã a principalelor autoare în diferite domenii. Câteva dintre ele au beneficiat de articole separate care au subliniat contribuþia majorã într-un domeniu specific (este vorba despre Simone de Beauvoir, Mary Daly, Betty Friedan, Carol Giligan, Susan Moller Okin, Carole Pateman ºi Mary Wollstoncraft), multe altele au fost glosate la articolele consacrate domeniilor respective : sociologie feministã, teologie feministã, criticã literarã feministã etc. Selecþia temelor abordate a avut în vedere ºi criteriul relevanþei pentru societatea ºi cultura româneascã, menþionând cercetãrile fãcute, acolo unde ele existã (vezi mai ales domeniile filosofie ºi sociologie feministã, gen ºi mass-media). Pentru cei (mulþi, din nefericire) care considerã feminismul un moft academic sau chiar o încercare de legitimare culturalã a lesbianismului, recomandãm ca primã lecturã articolul Lilianei Popescu Prejudecãþi despre feminism. Pentru cei onest interesaþi în domeniu, o bunã introducere în problematicã o constituie articolele Feminism (urmat de clasificarea detaliatã Feminismul academic, liberal, marxist, radical, socialist) ºi Genul. Genul, ca practicã ºi construct socio-cultural este abordat într-un urmãtor grup de articole : gen ºi comunicare nonverbalã, gen ºi educaþie, gen ºi limbaj, gen ºi mass-media, gen ºi securitate, gen ºi televiziune, perspectiva de gen, diferenþa dintre genuri – gender gap. Prioritare au fost temele care abordeazã problemele adesea dureroase pe care le are femeia în spaþiul privat (ºi nu ne referim aici numai la viaþa de familie, la care, din nefericire, femeia românã este de obicei redusã utilitar) : abuzul emoþional, avortul, cãsãtoria, corpul, familia, gospodãria, maternitatea, menstruaþia, menopauza, munca domesticã, povara zilei duble de muncã, sãnãtatea reproducerii, violul, violenþa domesticã. Problemele pe care le au femeile în spaþiul public, care au din nefericire un unic corolar, discriminarea, au fost abordate în mai multe serii de 11 PREFAÞà articole. Prima abordeazã tematica dintr-o perspectivã politicã : acte normative naþionale privitoare la problematica femeii, acþiune afirmativã, instituþii româneºti pe problematica femeii, participarea politicã a femeilor, favorizarea structuralã a bãrbaþilor în economie, suport social. Cea de a doua însumeazã probleme cum ar fi : egalitate ºi discriminare, hãrþuirea sexualã, prostituþia, pornografia, sexismul, traficul de femei. Articole precum mitul frumuseþii, moda, privirea, publicitatea, soap opera, spectatoarea analizeazã publicul feminin dintr-o dublã perspectivã : consumator, dar ºi victimã a unor modele culturale preponderent androcentrice. Cercetarea feministã nu s-a impus doar prin abordarea unor teme neglijate de main stream-ul academic, ci ºi prin propunerea unor noi metodologii sau modalitãþi de exprimare, vezi mai ales articolele : biografia interpretativã, interviul activ, povestirea vieþii, écriture féminine ºi metodologii feministe. Perspectiva diacronicã prezentã în acest dicþionar are o dublã dimensiune, universalã ºi naþionalã. Istoria feminismului a fost schiþatã în studiile Mihaelei Miroiu : Feminismul valului I, Feminismul valului II ºi Feminismul valului III ºi Postfeminismul. De o importanþã deosebitã este studiul ªtefaniei Mihãilescu, Istoria feminismului politic românesc, în care autoarea a sintetizat în câteva pagini eforturile domniei sale de o viaþã întreagã de a reda culturii române un trecut pe cât de glorios pe atât de nemeritat uitat. De altfel, autoarea a publicat deja un prim volum din cercetãrile sale intitulat Emanciparea femeii române. Antologie de texte. 1815-1918, vol. 1, Bucureºti, Ed. Ecumenica, volumul al doilea fiind deja sub tipar (pentru perioada 1918-1948), iar cel de-al treilea este în stadiul de redactare finalã. În aceeºi direcþie se situeazã ºi articolul Cristinei ªtefan, Femeile în asistenþa socialã din România. Pentru cei care pun în discuþie relevanþa unei perspective diacronice internaþionale pentru spaþiul românesc, vrem sã amintim doar câteva dintre lucrurile pe care societatea occidentalã, ºi nu numai, le datoreazã feminismului (în mod special aºa-numitul feminism al valului I), unele ca proiect, iar mai târziu ca realizare în urma efortului conjugat a mai multor forþe sociale : dreptul la vot pentru femei, dreptul de a participa la viaþa politicã, dreptul la muncã retribuitã, dreptul la proprietate al femeilor, dreptul de a divorþa, dreptul la avort ºi la politici de planificare familialã. Ideea unui sistem instituþional de îngrijire a copiilor (creºe, grãdiniþe) aparþine feministelor socialiste din secolul al XIX-lea, iar sistemul de mãsuri ºi politici sociale, cunoscut astãzi ca „protecþie socialã”, este în mare parte datorat proiectului ºi eforturilor conjugate ale miºcãrilor feministe din prima jumãtate a secolului XX în spaþiul anglo-american. Perspectiva internaþionalã are în acest dicþionar o dublã dimensiune : teoreticã ºi practic-instituþionalã. Perspectiva de gen în studiul relaþiilor internaþionale a fost aplicatã în urmãtoarele articole : antimilitarism, PREFAÞà 12 feminizarea sãrãciei globale, gen ºi globalizare, personalul e internaþional, ºi statul-naþiune ca actor internaþional. O trecere în revistã a principalelor instituþii, acte normative ºi convenþii internaþionale privitoare la problematica femeilor a fost fãcutã în cele douã articole ale Doinei Dimitriu : Documente internaþionale privitoare la problematica femeii ºi Organisme internaþionale de promovare a drepturilor femeilor ºi a egalitãþii de gen. O altã secþiune de articole care prezintã grupurile academice româneºti cu activitate în studiul interdisciplinar al genului a fost : ANA, Grupul interdisciplinar de la Cluj ºi Centrul FILIA. Din multiplele lucrãri asemãnãtoare publicate în lume, câteva dintre ele ne-au fost de un real folos în redactarea volumului nostru prin probitatea ºtiinþificã ºi amploarea cunoºtinþelor înglobate. Este vorba în mod special de volumul colectiv editat de Lorraine Code, Encyclopedia of Feminist Theories, London and New York, Routledge, 2000, care oferã o sintezã completã a teoriilor feministe, de lucrarea absolut remarcabilã ºi monumentalã în patru volume editatã de Chris Kramarae et al., Routledge International Encyclopedia of Women, New York and London : Routledge, 2000, care are marele merit de a sintetiza teoriile dar ºi problematica femeilor din întreaga lume într-o serie de perspective care reuºesc sã surmonteze principalele obiecþii aduse feminismului occidental (centrarea pe experienþele ºi cunoaºterea femeilor occidentale, de rasã albã ºi condiþie socialã medie). Tot ca model ne-a servit enciclopedia editatã de Judith Worell, Encyclopedia of Women and Gender, Sex Similarities and Differences and the Impact of Society on Gender, San Diego, Academic Press, 2001 (lucrare în douã volume) care ne oferã însã, precum se precizeazã într-un subtitlu, un studiu localizat pe societatea americanã contemporanã. Le mulþumim colegelor noastre din întreaga lume pentru efortul extrordinar depus ºi admirãm deschiderea marilor edituri occidentale de a publica lucrãri de o asemenea tematicã ºi anvergurã. e) Cine are nevoie de un lexicon feminist ? De bunã seamã, primii beneficiari ai unui astfel de lexicon sunt cei care fac studii de gen ºi studii feministe : cercetãtorii ºi studenþii. Aceeaºi nevoie ar putea sã o aibã cei care, din interiorul altor domenii : ªtiinþe politice, Relaþii internaþionale, Filosofie, Sociologie, Asistenþã socialã, Psihologie, Comunicare socialã ºi relaþii publice, Jurnalism, Lingvisticã, Teologie, Studii culturale, au deschiderea necesarã sã studieze perspectiva de gen ºi abordãrile feministe ale acelor domenii ºi au nevoie de o orientare tematicã, terminologicã ºi bibliograficã. Jurnaliºtii sunt în ipostaza sã încorporeze un tip de limbaj ºi sensurile necesare unei minime expertize în problematica de gen. 13 PREFAÞà Instituþiile guvernamentale ºi partidele politice, dacã vor sã iasã din perspectiva oarbã la gen sau chiar din conservatorismul de gen, îºi pot gãsi în acest lexicon minime repere normative ºi politice. Organizaþiile neguvernamentale pentru drepturile femeilor ºi egalitatea de ºanse au nevoie de repere teoretice ºi istorice. În sfârºit, dar nu ºi în cele din urmã, orice cititoare sau cititor care are curiozitate intelectualã, interes pentru înþelegere sau autoînþelegere îºi poate, credem, afla un companion în acest lexicon. f) Gratitudine Editoarele ºi autorii îºi exprimã gratitudinea faþã de Fundaþia pentru o Societate Deschisã, o promotoare ºi susþinãtoare încã inegalabilã a studiilor de gen în România. Adresãm mulþumiri particulare Renatei Weber, Roxanei Teºiu ºi Oanei Lupu, de care ne leagã o mare colegialitate ºi solidaritate intelectualã ºi moralã. Întregul proiect (conceperea, redactarea ºi publicarea acestui volum) a fost de altfel posibil datoritã grantului acordat de FSD Centrului FILIA, grant nr. B-JO2-00-11.866. Mulþumim tuturor colegilor din þarã angrenaþi în acelaºi tip de misiune, atât de provocatoare, adesea de ingratã, foarte adesea plinã de satisfacþii, precum ºi studenþilor noºtri implicaþi ºi încrezãtori în potenþialul studiilor feministe ºi studiilor de gen în România. Suntem recunoscãtoare ºi acestui controversat proces de globalizare care ne-a permis sã avem colegi oriunde în lume ºi sã ne hrãnim din know-how-ul de aproape pretutindeni. Polirom a introdus cea dintâi o colecþie specialã dedicatã studiilor de gen. κi meritã numele de editurã profeministã, atât ea, cât ºi directorul ei, Silviu Lupescu. Rãmâne ca autoarele ºi autorii români sã onoreze aceastã ofertã. Mihaela Miroiu, Otilia Dragomir 15 LISTA AUTORILOR Gabriela Blebea Nicolae, doctorandã în Filozofie ºi ªtiinþe Politice, Lector asociat la CEP ºi Institutul Catolic, coautoare a volumului Introducere în Eticã profesionalã ºi a unor studii de eticã aplicatã. A fãcut cercetãri asupra traficului de femei. Camelia Cornean Otilia Dragomir, lector univ. dr. la Facultatea de ªtiinþe Politice SNSPA, Bucureºti, absolventã a Facultãþii de Litere, Universitatea Bucureºti, secþia românã-englezã, cu un doctorat în lingvisticã la aceeaºi universitate, ºi Master în Studii de Gen la Facultatea de ªtiinþe Politice SNSPA. Membrã fondatoare ºi preºedintã a centrului FILIA (2000-2001). Domenii de interes ºi cercetare : limbaj, gen ºi putere, critica feministã a limbajului, gen ºi educaþie. Doina Dimitriu Daniela Rovenþa Frumuºani, Profesoarã universitarã, Decanã, Facultatea de Jurnalism, Universitatea Bucureºti. Predã cursul „Genul în mass-media” în cadrul masteratului de Studii de Gen ºi Politici Publice. Este autoare a numeroase volume ºi studii de semioticã ºi ºtiinþele comunicãrii ºi reprezentarea genului în presã. Laura Grunberg, dr. în sociologie, coordonatoare de programe la Centrul European pentru Învãþãmânt Superior UNESCO (CEPES) ºi profesoarã asociatã la Masteratul de Studii de Gen, Facultatea de ªtiinþe Politice, SNSPA, unde predã cursurile „Gen ºi instituþii sociale” ºi „Sociologia genului”. A coordonat volume pe problematica de gen atât la AnA, unde este preºedintã ºi redactorã-ºefã a revistei de studii feministe AnaLize, cât ºi la UNESCO. A publicat articole ºi studii mai ales pe tema gen ºi educaþie, dimensiunea de gen a tranziþiei. Anca Jugaru, economistã, Master în Studii de Gen la Facultatea de ªtiinþe Politice SNSPA (2000), doctorandã în cadrul Facultãþii de ªtiinþe Politice SNSPA cu tema „Teorii politice feministe. Patriarhat ºi parteneriat”. Membrã ºi colaboratoare a societãþii AnA, colaboratoare a societãþii FILIA. Domenii de interes : teologie feministã, gen ºi educaþie, sexualitate ºi putere. LISTA AUTORILOR Valentina Marinescu, lector univ. dr. la Facultatea de Sociologie ºi Asistenþã Socialã, Universitatea Bucureºti, absolventã a Facultãþii de Filosofie-Istorie, Universitatea Bucureºti, secþia filosofie, cu un doctorat în sociologie la aceeaºi universitate, Master în Studii de Gen la Facultatea de ªtiinþe Politice SNSPA. A fãcut cercetãri sociologice în domeniul muncii domestice. Mihaela Miroiu, Prof. univ. dr. la Facultatea de ªtiinþe Politice SNSPA, Bucureºti, coordonatoare a Masteratului de Gen ºi Politici Publice, Doctor în Filozofie, autoare a douã cãrþi de filosofie feministã : Gândul umbrei : Abordãri feministe în filosofia contemporanã ºi Convenio. Despre femei, naturã ºi moralã ºi a numeroase studii de teorie politicã feministã aplicatã, precum ºi a unor cãrþi de eticã politicã aplicatã tranziþiei româneºti. Este membrã fondatoare a societãþilor AnA ºi Filia. Mãdãlina Nicolaescu, Prof.dr. la catedra de englezã a Universitãþii Bucureºti, predã renaºterea englezã (inclusiv abordãri feministe ale lui Shakespeare), precum ºi teorie feministã ºi studii culturale din perspectivã feministã la masteratele de Studii britanice ºi respectiv Stusii americane, este membru fondator ºi preºedinte al unei ONG – Gender – Centru de studii feministe. A scris urmãtoarele cãrþi: Fashioning Global Identities, romanian women in post-socialist transition (2001), Meanings of Violence in Shakespeare (2002), Eccentric Mappings of the Renaissance (1998), Cine suntem noi? Identitatea femeilor din România modernã (1998), este co-ordonator al acestei culegeri, ºi autor al unui studiu precum ºi a introducerii, Fronda ºi propaganda (1996), a scris numeroase studii pe teme identitãþii femeilor în perioada post-socialistã ºi în perioada actualã de globalizare culturalã, studii publicate a noi ca de exemplu în Sfera Politicã, Dilema, Secolul 20 dar mai multe în strãinãtate. Romina Surugiu, asistentã universitarã la Facultatea de Jurnalism, Universitatea Bucureºti, doctorandã în filosofie, MA în Studii de Gen, SNSPA, cercetãtoare în domeniul genului în mass-media, membrã a societãþii AnA. Cristina Mihai, Doctorandã în ªtiinþe Politice, profesoarã de filosofie, autoare de manuale ºcolare, autoare a volumelor Datoria de existenþã, Aspecte privind maternitatea ºi Familia monoparentalã, absolventã a masteratului de Studii de Gen, preºedintã a Centrului de Dezvoltare Curricularã ºi Studii de Gen – FILIA. Sergiu Vintilã, lector univ. la Facultatea de ªtiinþe Politice SNSPA, Bucureºti, unde predã Teoria relaþiilor internaþionale, Gen ºi globalizare, Neorealism ºi curente alternative, Tehnica negocierii ºi soluþionãrii conflictelor. Absolvent al Facultãþii de Filosofie, Universitatea Babeº-Bolyai Cluj, al studiilor post-universitare de Relaþii internaþionale, SNSPA ºi al unui Masterat în Relaþii internaþionale, Universitatea Manchester. A ABUZUL EMOÞIONAL Abuzul emoþional se defineºte ca orice formã de violenþã, agresiune sau traumã care este de naturã emoþionalã ºi psihologicã, mai degrabã decât de naturã fizicã. În cercetarea psihologicã, abuzul emoþional reprezintã un concept relativ nou, care a beneficiat de mai puþinã atenþie faþã de celelalte forme de abuz, fizic ºi sexual. În mod special, abuzul emoþional suferit de adulþi a stat mai puþin în atenþia specialiºtilor, care s-au preocupat mai ales de formele de maltratare emoþionalã a copiilor. Studiul abuzului emoþional a fost influenþat foarte mult de cercetãrile feministe care au demonstrat cã agresiunea nonverbalã are efecte negative profunde aupra veþii ºi percepþiilor de sine a femeii. Abuzul emoþional implicã un model de comportament continuu ºi stabil faþã de o persoanã, comportament ce devine o trãsãturã dominantã a vieþii sale. Forme ale abuzului emoþional : • Rejectarea : refuzul de a recunoaºte prezenþa, valoarea sau calitãþile unei persoane, comunicarea cu celelalte persoane, devalorizarea ideilor ºi sentimentelor sale – tratarea diferenþiatã a unei persoane faþã de colegii sãi, care sugereazã resentiment, rejecþie, nemulþumire ; • Deprecierea unei persoane : insultarea, ridiculizarea, imitarea unui comportament, orice alt comportament care aduce prejudicii identitãþii, demnitãþii ºi încrederii în sine a persoanei. • Terorizarea unei persoane : ameninþarea, producerea unor sentimente de teamã, fricã extremã unei persoane, intimidarea, plasarea sau ameninþarea cu plasarea persoanei într-un mediu ostil, periculos sau privarea ei de libertate. ABUZUL EMOÞIONAL 18 • Izolarea : izolarea persoanei într-o anumitã parte a casei, limitarea implicãrii acesteia în deciziile familiei sau în deciziile cu privire la propriul viitor, închiderea în camerã, interzicerea accesului la finanþele personale, la copii, interzicerea accesului la mobilitãþi. • Corupþia, exploatarea : socializarea persoanei astfel încât sã accepte idei/sã adopte comportamente care se opun legii. Folosirea unei persoane pentru obþinere de avantaje/profit ; antrenarea, educarea unei persoane pentru a servi interesele abuzatorului ºi nu pe cele ale copilului. • Neacceptarea responsabilitãþii emoþionale : eºecul în a acorda atenþie ºi suport celuilalt într-o manierã sensibilã, responsabilã, afiºarea unei atitudini/comportament detaºat, neimplicat, interacþiuni emoþionale cu celelalte persoane aflate în relaþii apropiate numai atunci când este absolut necesar, ignorarea nevoilor emoþionale ale celorlalþi. Abuzul emoþional însoþeºte întotdeauna celelalte forme de abuz, dar poate apãrea ºi izolat, distinct de celelalte. Nici un abuz – neglijare, abuz fizic, sexual sau verbal – nu apare fãrã sã aibã importante consecinþe psihologice. De aceea se susþine ideea acompanierii tuturor celorlalte forme de abuz – de cel emoþional. Ca ºi în celelalte forme de violenþã în relaþii, aceia care au mai puþinã putere fizicã, femeile, copiii ºi bãtrânii, sunt cel mai adesea victimele abuzului emoþional. Abuzul emoþional poate avea consecinþe extrem de negative asupra unei persoane, afectând : inteligenþa, atenþia, dezvoltarea moralã. De asemenea, poate afecta dezvoltarea socialã producând distorsiuni în percepþia, trãirea, înþelegerea ºi exprimarea emoþiilor. Cercetãri asupra gradului de rãspândire a abuzului emoþional sunt greu de realizat deoarece, în comparaþie cu alte forme de abuz, efectele sale au fost doar recent recunoscute ; este dificil de detectat, evaluat ºi evidenþiat ; foarte multe abuzuri emoþionale nu sunt recunoscute sau/ºi raportate ca atare de victime. Au fost identificate douã tipuri de abuz emoþional ale cãror victime sunt îndeosebi femeile : abuzul din partea partenerului de viaþã ºi hãrþuirea la locul de muncã. Primul dintre acestea este cel mai grav ºi implicã ameninþãri verbale, insulte, jigniri, comentarii denigratoare cu privire la înfãþiºarea, inteligenþa, abilitãþile ºi familia femeii. Include, de asemenea, restricþii sau interdicþii în plecarea de acasã, întâlnirea cu prietenele, uzul telefonului, restricþii financiare (chiar ºi atunci când femeia are propriul venit). Atunci când existã copii, femeii i se reproºeazã incompetenþa ca mamã, este ameninþatã chiar 19 ABUZUL EMOÞIONAL cã i se vor lua copiii. Hãrþuirea la locul de muncã constã în solicitãri de naturã sexualã din partea angajatorului sau a colegilor, precum ºi alte forme de discriminare : jigniri, umiliri, comentarii rãu-voitoare cu privire la competenþele ºi realizãrile victimei. Acest tip de abuz a fost semnalat mai ales la locurile de muncã în care numãrul bãrbaþilor este mult mai mare decât al femeilor. Dupã cum am menþionat anterior, puterea este un factor critic cheie în exercitarea abuzului emoþional. Atât în relaþiile intime, cât ºi la locul de muncã, cei care abuzeazã sunt cei care sunt în poziþii de autoritate ºi control (bãrbatul asupra femeii, în viaþa intimã, angajatorul asupra angajatei). Componentele cele mai frecvente ale abuzului emoþional ale cãror victime sunt femeile sunt : • Limitarea libertãþii : restricþii sau interdicþii în exercitarea unei profesii, în petrecerea timpului liber, în socializarea cu femei sau cu alþi bãrbaþi. Existã ºi forme mai subtile, cum ar fi : partenerul se plânge cã se simte singur, când ea nu este acolo, cã nu poate face singur o activitate domesticã (pregãtitul mesei, de pildã). • Ameninþãrile fizice : chiar dacã cel care abuzeazã emoþional nu recurge la violenþã fizicã directã, ameninþãrile pe care le face au un efect extrem de negativ. De multe ori prin aceste ameninþãri sunt descrise cu minuþie tipul de violenþã fizicã la care va recurge, arma cu care va lovi, momentul (în somn, de faþã cu alþii etc.). Spargerea ºi distrugerea unor obiecte din casã, alese de cele mai multe ori dintre obiectele personale ale victimei, daruri, amintiri dragi sau obiecte de familie. În aceeaºi categorie intrã ºi ameninþãrile fizice la adresa animalelor de companie din casã. • Ameninþãrile cu privire la copii : includ ameninþãrile verbale de disciplinare severã a copiilor, ca pedeapsã pentru nesupunere victimei faþã de agresor, ameninþarea cu luarea copiilor, comentarii denigratoare în faþa copiilor cu privire la presupuse relaþii ale mamei cu alþi bãrbaþi. • Umilirea apare în ambele tipuri de abuz emoþional, fiind una din cele mai „efective” tehnici atât în spaþiul privat, cât ºi în cel public. Þipatul, insulta publicã, comentariile rãutãcioase, directe sau indirecte, ridiculizarea sunt formele cele mai întâlnite. • Crearea unei dependenþe totale de partener : bãrbatul este cel care face femeia sã creadã cã el este singura persoanã din viaþa ei care are grijã de ea, care o protejeazã ºi o iubeºte. În paralel, femeia este supusã unei izolãri sociale, relaþiile cu prietenii ºi familia fiind total suprimate. ABUZUL EMOÞIONAL 20 • Manipulare psihologicã : are drept scop inducerea unei stãri de incertitudine ºi de confuzie cu privire la propriile capacitãþi ºi judecãþi, sugerând chiar existenþa unei instabilitãþi emoþionale, care o va îndepãrta de proprii copii ºi prieteni. • Abuzul financiar implicã dependenþa totalã financiarã a victimei de abuzator, ca mijloc de control a acesteia. Ea este obligatã sã-i dea toþi banii pe care îi câºtigã, sã dea socotealã detaliatã, în scris chiar, de toate cheltuielile pe care le face. Victimei i se induce ideea cã nu e capabilã sã se descurce cu banii, sã-i cheltuiascã judicios. În paralel, abuzatorul are în schimb o totalã libertate financiarã. Femeile care sunt abuzate fizic în relaþii declarã cel mai adesea cã violenþa, abuzul emoþional este mult mai debilizant decât cel fizic. Abuzul verbal ca blamarea, ridiculizarea, insultarea, þipatul, umilirea au efecte negative de duratã asupra stimei de sine ºi contribuie la instaurarea sentimentelor de neajutorare, autoblamare. Ameninþarea cu moartea sau rãnirea fizicã a femeii-partener, copilului acesteia, a altor membri ai familiei sau animalelor acesteia stabileºte dominanþa ºi puterea coercitivã a abuzatorului. Femeia-partener trãieºte teroarea, vulnerabilitatea ºi neajutorarea în relaþie. Acest tip de violenþã emoþionalã o poate face pe femeia abuzatã sã se simtã neajutoratã ºi izolatã. Izolarea socialã ºi financiarã a femeii în cuplu poate determina crearea unei dependenþe a acesteia de abuzator pentru contact social, bani ºi alte necesitãþi ale vieþii. Abuzul emoþional este dificil de detectat, în recunoaºterea sa este deosebit de importantã înþelegerea câtorva simptome care apar frecvent ca o consecinþã a acestuia : depresie, retragere/izolare, stimã de sine scãzutã, anxietate, teamã/nesiguranþã, agresivitate, instabilitate emoþionalã, probleme/tulburãri ale somnului, somatizãri, pasivitate excesivã, tentative/discuþii despre sinucidere, violenþã, abuz de substanþe, evitarea contactului vizual. • (vezi ºi HÃRÞUIREA SEXUALÃ, VIOLENÞA DOMESTICÃ) Bibliografie Killen, Kari, 1998, Copilul maltratat, Timiºoara, Ed. Eurobit. Muntean, Ana, 2000, Violenþa domesticã ºi maltratarea copilului, Timiºoara, Ed. Eurostampa. Spânu, Mariana, 1998, Introducere în asistenþa socialã a familiei, Chiºinãu, Ed. Tehnicã. 21 ACTE NORMATIVE NAÞIONALE Worell, Judith (ed.), 2001, Encyclopedia of Women and Gender, Sex Similarities and Differences and the Impact of Society on Gender, San Diego, Academic Press. Resurse internet Abused : physical, verbal, emotional abuse of men, women, children, 2001 http : //www.cyberparent.com/abuse/ Child Abuse : emotional abuse, 2001, http : //www.safechild.org/childabuse3.htm Emotional Abuse in Domestic Violence, 2001, http : //www.divorceinkentucky.com/emotionalabuse.html Emotional Abuse – Domestic-Violence.net, 2001, http : //www.domestic-violence.net/dv/general/emotional.htm Symptoms of Emotional Abuse, 2001, Internet Resources, http : // www.lilaclane.com/relationships/emotional-abuse What is Emotional Abuse ?, 2001, http : //www.hc-sc.gc.ca/hppb/ familyviolence/html/emotioneng.htm Camelia Cornean, Otilia Dragomir ACTE NORMATIVE NAÞIONALE PRIVITOARE LA PROBLEMATICA FEMEII Legea privind acordarea concediului paternal Legea nr. 210/1999 privind acordarea concediului paternal promoveazã principiul parteneriatului în viaþa de familie ºi al distribuirii între cei doi pãrinþi a responsabilitãþilor legate de creºterea ºi îngrijirea copiilor. Aceastã lege are ca scop încurajarea tatãlui în a se implica efectiv în activitatea de îngrijire a copilului mic. Legea a fost elaboratã de Departamentul de promovare ºi asigurare a drepturilor femeilor ºi de elaborare a politicilor familiale din cadrul Ministerului Muncii ºi Protecþiei Sociale. Prin lege, se acordã tatãlui un concediu plãtit de 5 zile la naºterea copilului (7 zile pentru tinerii taþi care satisfac serviciul militar) ºi suplimentar încã 10 zile, în cazul în care tatãl a obþinut certificatul de participare la cursul de puericulturã (atestatul de absolvire se elibereazã de cãtre medicul de familie). Legea se înscrie în strategia ce urmãreºte concilierea obligaþiilor profesionale cu viaþa de familie ºi reprezintã o mãsurã de transpunere, la nivel naþional, a prevederilor Directivelor Uniunii Europene. 22 Legea egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi (proiect) : Proiectul de lege concretizeazã abordarea modernã a principiului egalitãþii de ºanse ºi de tratament între femei ºi bãrbaþi în legislaþia româneascã ºi stabileºte obligaþia autoritãþilor publice de a acþiona pentru realizarea în fapt a acestui principiu. Legea interzice discriminarea directã ºi indirectã dupã criteriul de sex atât în cadrul relaþiilor de muncã cât ºi în afara acestora, garanteazã accesul egal al femeilor ºi bãrbaþilor în toate domeniile vieþii sociale ºi stabileºte obligaþiile autoritãþilor publice de a acþiona pentru realizarea egalitãþii între sexe. Legea defineºte principalii termeni care se referã la egalitate ºi la discriminare dupã criteriul de sex ºi abordeazã egalitatea de ºanse în domeniul muncii, în ceea ce priveºte accesul la educaþie, la culturã ºi la informare ºi participarea la procesul decizional. În momentul de faþã proiectul de lege se aflã în discuþie în cele douã Camere. Planul Naþional de Acþiune pentru egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi Act normativ elaborat de Direcþia pentru Egalitatea de ªanse din cadrul MMSS, aprobat prin HG 1273/2000, ce sintetizeazã liniile directoare ale politicii naþionale pentru sprijinirea respectãrii principiului egalitãþii între sexe ºi participãrii femeilor la procesul de dezvoltare, în toate domeniile de activitate ºi la toate nivelurile. Astfel, se recunoaºte, ca o necesitate contemporanã ºi ca o condiþie esenþialã a progresului, participarea femeilor, în parteneriat cu bãrbaþii, la viaþa socialã, economicã ºi politicã, la servicii ºi la resursele financiare. Planul Naþional de Acþiune pentru egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi este expresia angajamentului politic de asigurare ºi garantare a egalitãþii între toþi cetãþenii ºi marcheazã eforturile Guvernului României în vederea eliminãrii oricãrei discriminãri. Acest document-cadru identificã ariile de intervenþie cãrora li se acordã prioritate, dupã modelul strategiei europene. Cele cinci arii de intervenþie sunt : cadrul legislativ, drepturile sociale, economia, participarea la decizie. Planul are rolul de a susþine prin mãsuri concrete principiul potrivit cãruia atât femeile, cât ºi bãrbaþii trebuie sã participe în mod egal la identificarea ºi transpunerea în practicã a celor mai eficiente soluþii 23 pentru realizarea unei democraþii reale în România. Planul reprezintã instrumentul juridic de aplicare a strategiei de abordare integratoare a egalitãþii (gender mainstreaming). Conform acestui act normativ, Ministerul Muncii ºi Solidaritãþii Sociale reprezintã mecanismul guvernamental responsabil care, în parteneriat cu factori guvernamentali ºi neguvernamentali, acþioneazã pentru aplicarea principiului egalitãþii în toate domeniile vieþii sociale. Ordonanþa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea ºi sancþionarea tuturor formelor de discriminare Act normativ ce abordeazã problema discriminãrii în legislaþia naþionalã fãrã sã conþinã însã prevederi explicite în ceea ce priveºte discriminarea directã ºi indirectã dupã criterii de sex. În textul ordonanþei se reafirmã faptul cã, în România, ca stat de drept democratic ºi social, demnitatea omului, drepturile ºi libertãþile fundamentale ale cetãþenilor reprezintã valori supreme ºi sunt interzise toate formele de discriminare bazate pe criterii de rasã, naþionalitate, etnie, limbã, religie, categorie socialã, convingeri politice, vârstã, sex ºi orientare sexualã. Ordonanþa prevede faptul cã principiul egalitãþii între cetãþeni, excluderea privilegiilor ºi a discriminãrii sunt garantate în special în exercitarea dreptului la un tratament egal în faþa justiþiei, la securitatea persoanei, a drepturilor politice ºi a drepturilor civile. Totodatã, se specificã obligaþia oricãrei persoane, fizice sau juridice, de a respecta principiile egalitãþii ºi nediscriminãrii. De asemenea, se menþioneazã faptul cã orice comportament discriminatoriu atrage rãspunderea contravenþionalã, conform prevederilor ordonanþei, dacã nu intrã sub incidenþa legii penale. În vederea remedierii situaþiei, în toate cazurile de discriminare prevãzute în acest act normativ, persoanele discriminate au dreptul sã pretindã despãgubiri proporþional cu prejudiciul suferit, precum ºi restabilirea situaþiei anterioare discriminãrii sau anularea efectelor create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Pentru prima datã în legislaþia naþionalã, organizaþiile neguvernamentale care au ca scop protecþia drepturilor omului au calitate procesualã activã în cazul în care discriminarea se manifestã în domeniul lor de activitate ºi aduce atingere unei comunitãþi sau unui grup de persoane. Organizaþiile menþionate au aceastã calitate ºi în 24 cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, dacã aceasta mandateazã organizaþia în acest sens. Ordonanþa prevede constituirea Consiliului Naþional pentru Combaterea Discriminãrii, ca organ de specialitate al administraþiei publice centrale, în subordinea Guvernului, cu atribuþii în ceea ce priveºte constatarea faptelor de discriminare ºi sancþionarea corespunzãtoare a acestora. Doina Dimitriu ACÞIUNE AFIRMATIVà Termenul de acþiune afirmativã a fost utilizat pentru prima datã în ordonanþa 11246 datã de preºedintele american Lyndon Johnson „toate instituþiile care fac afaceri cu guvernul federal sau primesc susþinere financiarã federalã trebuie sã se abþinã de la discriminãri rasiale, sexuale, religioase ºi sã aplice tratament egal angajaþilor indiferent de rasã, sex, religie”. Astãzi, din punctul de vedere al relaþiilor de gen, acþiunea afirmativã desemneazã orice politicã instituþionalã menitã sã deschidã domenii tradiþional dominate de bãrbaþi (în SUA se face ºi precizarea : bãrbaþi albi) altor grupuri sociale excluse anterior. În SUA, þara în care s-a inventat termenul, acþiunile afirmative s-au manifestat în urmãtoarele moduri : (1) proporþia angajaþilor (admiºilor) într-o firmã, ºcoalã etc sã fie echivalentã cu proporþia candidaþilor în funcþie de sex ; (2) la competenþã egalã, între femei ºi bãrbaþi sunt preferate femeile ; (3) interzicerea segregãrii pe sexe a locurilor de muncã ºi a publicitãþii fãcute acestora (de exemplu : femei de serviciu sau bãrbaþi agenþi de vânzare) ; (4) creºterea salariilor în domeniile dominate de femei pe principiul valorii comparabile (a muncilor desfãºurate în aceste sectoare dominate de femei, care sunt mai prost plãtite, în comparaþie cu muncile desfãºurate în sectoare bine plãtite). Argumentele aduse împotriva acþiunilor afirmative pot fi rezumate dupã cum urmeazã : 1. Favorizarea femeilor în numele unei nedreptãþi trecute (a unei discriminãri trecute) înseamnã nedreptãþirea prezentã a bãrbaþilor. Dacã orice discriminare este prima facie condamnabilã, atunci ºi acþiunea afirmativã este condamnabilã 2. Mecanismele pieþii trebuie lãsate sã acþioneze nestingherit. Faptul cã femeile tind sã se concentreze în sectoare prost plãtite sau cã unele preferã munca casnicã este alegerea lor personalã. Dacã doresc sã fie mai bine plãtite sã se orienteze spre munci mai bine 25 plãtite. Principiul valorii comparabile a muncilor (din sectoare cu diferenþe de salarii semnificative) nu trebuie aplicat. 3. Acþiunea afirmativã nu face nimic pentru reevaluarea muncii casnice. Ea este limitatã la participarea femeilor la piaþa publicã a muncii. Acþiunile afirmative ajutã doar femeile care ºi-au construit o carierã care doar o aproximeazã pe cea a bãrbaþilor. Acesta este un argument care vine pe filiera curentului feminist radical (C. MacKinnon). Argumentul major adus în favoarea acþiunilor afirmative este urmãtorul : atât timp cât realitatea produce inegalitãþi, acþiunea afirmativã este necesarã astfel încât prin intermediul ei sã se recupereze distanþele create artificial (prin caracterul pãrtinitor al instituþiilor existente etc) între femei ºi bãrbaþi. Faptul cã legea consfinþeºte egalitatea între cele douã sexe nu înseamnã cã egalitatea ºi este o realitate practicã. Discriminãri trecute se reflectã în prezenta inegalitate de ºanse, în ciuda cadrului legislativ egalitar ; de aceea, principiul meritocratic (conform cãruia femeile nu ar trebui promovate prin acþiuni afirmative) permite perpetuarea nedreptãþilor trecute în prezent. În România, cel mai bun exemplu (dacã nu cumva ºi unicul) de acþiune afirmativã a fost sistemul de promovare în funcþii politice în PCR pe bazã de „cote”. În prezent, aceastã modalitate de a recupera inegalitãþile de reprezentare politicã între femei ºi bãrbaþi este extrem de nepopularã. Posibil, ºi dezirabil, cã partidele vor adopta în interiorul lor reguli de reprezentare egalitarã, bazate pe procente de reprezentare minime pentru oricare dintre cele douã sexe (de pildã : cel puþin 40% din candidaþii unei liste sã fie bãrbaþi sau femei). În prezent, ideea ºi practica acþiunilor afirmative a cãzut într-un con de umbrã, fiind explicit respinsã în multe state ale SUA. Unul dintre efectele cele mai benefice ale fenomenului acþiunilor afirmative este faptul cã multe firme, companii, instituþii, organizaþii au adoptat în mod explicit principiul egalitãþii de ºanse la angajare. Dacã politica acþiunilor afirmative este mai puþin popularã acum, moderatul principiu al egalitãþii de ºanse a câºtigat tot mai mult teren. Acþiunile afirmative se practicã în România, mai ales în cazul educaþiei, în privinþa accesului rromilor la concursurile de admitere pe locuri separate. În cadrul acestui grup etnic, mai ales în comunitãþile tradiþionale (cãldãrarii, de exemplu), fetele sunt discriminate dramatic în raport cu bãieþii. Autoritãþile nu au întreprins nici o mãsurã de sancþionare, inclusiv pentru retragerea fetelor rrome de la ºcoalã, dupã clasa a IV-a. • (vezi ºi Egalitate ºi discriminare. Favorizarea structuralã a bãrbaþilor în economie, Povara dublã a femeilor, Participarea politicã). 26 Bibliografie Benhabib, Seyla (ed.), 1996, Democracy and Difference. Contesting the Boundaries of the Political, Princeton, New Jersey : Princeton University Press. Charles, Nickie Hughes-Freeland, Felicia (ed.), 1996, Practicing Feminism. Identity Difference Power. London, New York : Routledge. Duerst-Lahti, Georgia Kelly, Rita Mae (ed.), 1995, Gender Power, Leadership and Governance, Ann Arbor : The Michigan University. Robinson, Victoria Richardson, Diane (ed.), 1997, Introducing Women’s Studies, ediþia a II-a, Macmillan. Tobias, Sheila, 1997, Faces of Feminism. An Activits’ Reflections on the Women’s Movement, Boulder, Colorado : Westview Press, 1997. Walsh, Mary Roth (ed.), 1997, Women, Men, and Gender, New Haven & London, Yale University Press, 1997. Liliana Popescu ANALIZE. REVISTà DE STUDII FEMINISTE Prima revistã de studii feministe din România postrevoluþionarã realizatã sub egida Societãþii de Analize Feministe AnA. A debutat în toamna anului 1998. Revista apare de trei ori pe an, este multidisciplinarã ºi feministã prin tematica ºi prin modalitãþile de abordare a subiectelor (exemple de numere tematice : „Femeile ºi muncile lor”, „Gen ºi tranziþie” : „un deceniu de feminism ; „Feminism ºi teologie” ; „Femeile ºi comunitatea”). Studiile, eseurile, interviurile, documentele istorice din fiecare numãr recupereazã domenii marginalizate, propun abordãri feministe în raport cu diverse aspecte ale realitãþii sociale ºi lanseazã în circuitul academic idei ºi autori/autoare feminiºti/feministe. Revista se adreseazã unui public mai larg decât cel strict academic ºi promoveazã la nivel de graficã artiste din România. Versiunea electronicã a revistei este inclusã în AnA web site (http : // www.anasaf.ro) ºi în Central Eastern Europe Online Library (începând cu numãrul 10/2001). Studiile au rezumat în limba englezã ºi francezã. (vezi ºi Societatea de analize feministe AnA) Laura Grünberg 27 ANDROCENTRISM Literal, „androcentrism” înseamn㠄centrat pe bãrbat”, termenul desemnând deci practica de a considera masculinul ºi experienþele masculine ca normã pentru comportamentul ºi realizãrile umane. Experienþele femeilor, ca de altfel tot ceea ce þine de femeiesc ºi feminin sunt vãzute ca deviaþii sau excepþii de la norma universal masculinã. Androcentrismul este universal prezent în societãþile ºi culturile contemporane, fiind un element esenþial ºi complementar structurilor de putere patriarhalã. Dacã patriarhatul aratã cine deþine de fapt puterea, androcentrismul indicã modul în care aceastã putere este transmisã psihologic, dar ºi cultural. La nivelul cunoaºterii, pânã în anii ’70 aproape toate teoriile au fost construite plecând de la experienþele bãrbaþilor care erau considerate drept universal umane, bãrbaþii sunt centrul, norma, iar femeile sunt „celãlalt”, marginalul, chiar excepþii supãrãtoare. Sandra Bem afirma chiar cã androcentrismul este una din cele trei „lentile” ale genului prin care percepem lumea (celelalte douã erau polarizarea de gen, femeile ºi bãrbaþii sunt vãzuþi ca opuºi, ºi esenþialismul biologic, diferenþele de gen sunt înnãscute ºi nu construite cultural) (Bem, 1993). Pornind de la povestea biblicã a creãrii omului (i.e. bãrbatului), trecând prin Antichitatea vechilor greci, pentru care femeia era consideratã un bãrbat „mutilat”(Aristotel), pânã la enorm de influenta teorie freudianã a personalitãþii, comportamentul uman a fost întotdeauna explicat ºi teoretizat plecându-se de la experienþele ºi, implicit, privilegiile societale masculine. La începutul secolului XX, Freud, creatorul teoriei psihanalitice a comportamentului uman, în ciuda faptului cã majoritatea pacientelor sale erau femei, considera cã norma este masculinul. Astfel, una din fazele critice ale dezvoltãrii personalitãþii umane este numit㠄stadiul falic”, când între 3 ºi 5 ani copiii devin conºtienþi de diferenþele sexuale, respectiv, bãieþii au penis, iar fetele nu. Ulterior, copiii recunosc faptul cã penisul este un organ „superior”( !), care conduce la bãieþi la „teama de castrare”, iar la fete la „invidia cã nu au penis”. Astfel este pre-determinatã personalitatea copiilor : bãieþii dezvoltã o personalitate activã, fiind foarte conºtienþi de sine, iar fetele capãtã un sentiment al inferioritãþii, devenind pasive. În teoria androcentricã freudianã a personalitãþii, masculinul este norma, faptul de a avea sau nu penis este central în dezvoltarea psihologicã ulterioarã a copilului. La nivelul limbajului, androcentrismul se recunoaºte prin trei trãsãturi esenþiale : ignorarea femeilor, deprecierea ºi stereotipizarea. 28 Ignorarea femeilor este perceputã mai ales prin prezenþa normei gramaticale ºi lexicale exclusive masculine, de la pronumele el, ei generice, pânã la numele de ocupaþii ºi meserii prezente majoritar la masculin. Limbajul androcentric afecteazã ºi percepþiile oamenilor cu privire la care meserii sunt potrivite pentru cele douã sexe (de exemplu, prezentarea în presa româneascã a deputatelor femei aproape exclusive cu referinþã masculinã : deputatul Ioana Popescu, reflectã faptul cã o femeie care ocupã o asemenea demnitate este mai degrabã o derogare de la norma masculinã, ºi lingvistic, ºi social). Lingvistic, femeile sunt descrise stereotip ca obiecte sexuale, dar ºi ca personal domestic. Referirile la femei sunt fãcute adesea prin intermediul caracteristicilor lor fizice, ceea ce se întâmplã foarte rar la bãrbaþi, o femeie este adesea descrisã ca „mamã ºi soþie devotatã”, în timp ce bãrbaþii sunt inteligenþi, activi ºi, mai ales în contextul actual românesc, „descurcãreþi” (în cel mai fericit caz „descurcãreþ” înseamnã cã are un loc de muncã, dar reuºeºte sã câºtige ºi suplimentar, însã conotaþiile termenului includ adesea ºi sensul de persoanã ce eludeazã legea sau alte coduri societale, asigurându-ºi lui ºi familiei un trai mai bun decât al majoritãþii). Un alt caz de stereotipizare prin limbaj este referirea la femei prin intermediul numelor soþilor, doamna Ion Popescu, sau chiar al funcþiilor lor (situaþie mai puþin prezentã în româna contemporanã). Trivializarea prin limbaj a femeilor este evidentã ºi în apelarea lor cu numele mic, în situaþii în care un bãrbat este apelat cu numele de familie (Ileana sau mai pretenþiosul doamna Ileana pentru o poziþie sau o situaþie în care un bãrbat ar fi numit sigur domnul Gheorghe Ionescu, ºi nu Gigi. Feminizarea unor nume de ocupaþii este de multe ori perceputã depreciativ : un poet nu are acelaºi statut ca o poetesã, iar o filozoafã are conotaþii peiorative pe care nu le are un filozof. Procedeul funcþioneazã însã ºi invers, un steward este folosit ironic în locul mult mai frecventei stewardeze (ocupaþia respectivã fiind perceputã normative feminine). În domeniul medical, definirea subiectului sau cercetãrii plecând de la o normã masculinã a dus la distorsionãri ale concluziilor, dar ºi ale practicilor medicale. Cercetarea experimentalã a folosit pânã recent subiecþi predominant bãrbaþi, generalizând ulterior concluziile pentru ambele sexe (vezi, de exemplu, cercetarea privind eficacitatea aspirinei în prevenirea infarctului fãcutã pe participanþi la studiu, bãrbaþi de rasã albã, fãrã a se cunoaºte, de pildã, efectele unui asemenea medicament în cazul organismului femeilor care e diferit ca mãrime, fluctuaþii hormonale ºi simptome în caz de infarct). Conform normei masculine, este „natural” ca femeile sã creascã copii ºi sã îngrijeascã gospodãria, dar acest „natural” este construit 29 de fapt dupã interesele bãrbaþilor. Având asemenea funcþii „naturale” în spaþiul privat, este „natural” ca femeile sã nu fie competitive în spaþiul public. Aºadar, o femeie cãreia nu-i place sã creascã copii ºi vrea sã se realizeze profesional, în afara spaþiului tradiþional domestic, a fost perceputã pânã nu demult ca o femeie anormalã, chiar bolnavã care trebuie tratatã în instituþii specializate. Patologizarea femeilor care nu erau mulþumite de rolul lor domestic a fost dezbãtutã de Betty Friedan în clasica ei carte The Feminine Mistique. Tot patologizate sunt considerate ºi alte lucruri care li se întâmplã biologic femeilor, de exemplu fluctuaþiile emoþionale care apar mai ales înaintea menstruaþiei, fluctuaþii rezultate din schimbãrile hormonale care apar. Schimbãrile emoþionale mai frecvente înaintea menstruaþiei au fost medicalizate sub denumirea de sindrom premenstrual ºi, în consecinþã, au fost catalogate drept o anormalitate a stãrii naturale umane (normative masculine), recomandându-se o medicaþie adecvatã. Pânã recent s-a considerat cã numai femeile au fluctuaþii hormonale, acestea fiind deci percepute ca o boalã care trebuie supravegheatã ºi tratatã. Expresivitatea emoþionalã este definitã tot dupã comportamentul emoþional masculin (de obicei cel al unui bãrbat alb, occidental). Astfel, femeia are o expresivitate emoþional㠄ridicat㔠pornind tocmai de la aceastã normã masculinã care defineºte normalul ca fiind „expresivitate scãzutã”. Androcentrismul la locul de muncã este un alt aspect dureros care se reflectã printr-o discriminare accentuatã a femeilor. Spaþiu public tradiþional masculin, locul de muncã nu înseamnã acelaºi lucru pentru cele douã genuri. Femeile nu ocupã aceleaºi poziþii ca bãrbaþii, nu au aceleaºi ºanse de angajare, promovare, nu primesc acelaºi salariu pentru muncã de valoare egalã, nu au aceleaºi beneficii. Domeniile de angajare preponderent feminine au statutul cel mai scãzut ºi sunt cel mai prost plãtite. Asemenea locuri de muncã implicã activitãþi preponderent de îngrijire (femei de serviciu, asistente, surori) sau acþiuni repetitive, obositoare (în agriculturã, confecþii etc.). Muncile cele mai bine plãtite, poziþiile cele mai înalte aparþin în continuare bãrbaþilor, iar cerinþele tipice pentru asemenea poziþii pleacã tot de la o normã masculinã : un bãrbat disponibil sã munceascã suplimentar, sã cãlãtoreascã mult, sã fie activ social (cluburi sportive, conferinþe). Pentru a reuºi, o femeie trebuie sã munceascã de douã ori mai mult. Femeile tinere sunt discriminate la angajare ºi prin simplul fapt cã pot rãmâne însãrcinate ºi pot avea copii, angajatorul fiind obligat (nu peste tot în lume) sã-i plãteascã ºi concediu de creºtere a copilului, care variazã în funcþie de þarã, între trei saptãmâni pânã la doi ani. 30 În spaþiul familial, androcentrismul este reflectat în primul rând în construcþia social-normativã a familiei : familia idealã se compune dintr-un bãrbat, cap al familiei, care munceºte în afara casei ºi soþia care are rolul fundamental de a-i sprijini, ajuta ºi îngriji pe soþ ºi pe copii. Deºi familiile tradiþionale reprezintã o realitate socialã cu o pondere din ce în ce mai micã (doar 10% din familiile americane, de pildã, respectã aceastã reþetã), imaginea social dezirabilã a familiei s-a schimbat foarte puþin. Familiile fãrã tatã sunt adesea devalorizate social (vezi expresia : „provine dintr-o familie dezorganizatã”, pentru copiii ai cãror pãrinþi au divorþat) sau chiar nu sunt considerate familii (vezi cazurile cãsãtoriilor dintre homosexuali sau lesbiene). Povara zilei duble de lucru este exclusiv pe umerii femeii, care în afara profesiei mai are ºi datoria „natural㔠de a avea grijã de casã ºi copii, eventual ºi de persoanele mai în vârstã din familie. Androcentrismul prescriptiv din familie ºi de la locul de muncã conduce adesea la un sentiment de culpabilitate pentru femeile care au un loc de muncã ºi familie. Cu toate acestea, cercetãrile fãcute aratã cã femeile angajate, care au copii, sunt mult mai fericite, au depresii mult mai rare decât femeile care stau acasã ºi au grijã exclusiv de soþ ºi copii. Chiar în cuplurile egalitare, este mai natural ca soþia sã întrerupã serviciul ºi sã creascã copilul, fie din motive economice (soþul oricum câºtigã mai bine), fie datoritã faptului cã un bãrbat care va sta acasã pe perioadã determinatã sã creascã copilul nu va avea suportul social, profesional sã o facã, fiindu-i pusã în discuþie însãºi identitatea masculinã. Androcentrismul este o cauzã majorã a discriminãrii femeilor în societatea contemporanã, bãrbatul fiind considerat norma, lui îi revin avantajele unei condiþii privilegiate, femeia fiind „celãlalt”, marginalul, excepþia, este dezavantajatã profund economic ºi politic. Desigur, acum, la începutul mileniului trei, când asistãm la una dintre cele mai fascinante experienþe ale cunoaºterii umane (descifrarea genomului uman), în opinia unora fiind chiar cea mai mare descoperire ºtiinþificã a tuturor timpurilor, poate apãrea (teoretic) tendinþa inversã a unui gynocentrism. Conform ultimelor descoperiri genetice, analiza structurii genomului uman indicã faptul cã în perechea 23 de cromozomi (XX la femei ºi XY la bãrbaþi) cromozomul Y, cel responsabil cu diferenþierea bãrbat – femeie (cu aproximativ 300 de gene, faþã de cele 6000 ale cromozomului X), reprezintã o evoluþie recentã a genomului uman, fiind de fapt o specializare ulterioarã. Genomul iniþial, arhetip, fiind alcãtuit numai din cromozomii XX, concluzia fireascã ºi extrem de consternantã pentru toatã lumea, concluzie demonstratã de geneticieni, este cã bãrbatul, ca structurã 31 geneticã derivã din femeie. Deci povestea biblicã a femeii fãcute din „coasta” lui Adam trebuie rescrisã exact invers. • (Vezi ºi Genul, Gen ºi limbaj, Familia – pespective feministe, Misoginism, Patriarhat, Public – privat, Putere, Limbaj sexist, Sexism) Bibliografie Bem, S.L., 1993, The Lenses of gender, New Haven, CT : Yale University Press. Friedan, Betty, 1965, The Feminine Mystique, London : Gollancz, Keller, E.F., 1985, Reflections on Gender and Science, New Haven, CT : Yale University Press. Lakoff, R.T., 1990, Talking Power : The Politics of Language in Our Lives, New York : Basic Books. Worell, Judith (ed.), 2001, Encyclopedia of Women and Gender, Sex Similarities and Differences and the Impact of Society on Gender, San Diego : Academic Press. Otilia Dragomir ANOREXIE, BULIMIE Preocuparea, de multe ori obsesivã în legãturã cu greutatea ºi forma corpului este din ce în ce mai frecventã în lumea occidentalã, precum ºi în þãrile în care influenþa culturii occidentale începe sã fie pregnantã. Pe mãsurã ce rata asociatã a morbiditãþii ºi mortalitãþii persoanelor suferind de dezordini de nutriþie (eating disorders) a crescut alarmant în ultimele decenii, comunitatea ºtiinþificã internaþionalã a început sã acorde atenþie sporitã etiologiei acestor boli. Dimensiunea socialã a anorexiei ºi bulimiei (cele mai frecvente dezordini de nutriþie) a atras atenþia asupra genului ca element critic al acestor boli, deoarece numãrul femeilor afectate este covârºitor de mare spre deosebire de cel al bãrbaþilor. Prezentarea de faþã va trata împreunã anorexia ºi bulimia, afecþiunile cele mai frecvente. Anorexia, în denumirea ei ºtiinþificã anorexia nervosa, reprezintã un grup de simptome atitudinale ºi de comportament care implicã o obsesie a slãbitului, teama de a se îngrãºa, o dereglare gravã a imaginii corporale, precum ºi încetarea perioadelor menstruale. Bulimia, denumitã ºtiinþific bulimia nervosa, reprezintã un grup de simptome atitudinale ºi de comportament care implicã accese de foame ºi de hrãnire exagerate ºi necontrolate, precum ºi vomismente recurente, dublate de o insatisfacþie accentuatã cu privire la greutatea ºi forma corpului. 32 Cercetãrile medicale au evidenþiat faptul cã dezordinile de nutriþie sunt de 10 ori mai frecvente la tinerele fete ºi femei, decât la bãrbaþi, iar, cel puþin pentru spaþiul american unde existã mãsurãtori, 1% dintre tinerele fete ºi femei cu vârste cuprinse între 16 ºi 25 de ani suferã de anorexie, iar între 2 ºi 5%, din aceeaºi categorie de vârstã, suferã de bulimie. Formele diagnosticate clinic de anorexie ºi bulimie nu reflectã însã întregul spectru de manifestare a unor asemenea afecþiuni. Cercetarea medicalã s-a concentrat pânã nu demult asupra studiului factorilor biologici, familiali, intraindividuali care pot determina apariþia unor asemenea boli ºi mai puþin asupra factorilor societali, neluând astfel în considerare sensul ºi practicile asociate faptului de a avea un corp social ºi mai ales un corp genizat. Într-un studiu publicat în 1993, Susan Bordo definea dezordinile de nutriþie ca fiind o „cristalizare a culturii”. Articolul identificã patru mari surse de cunoaºtere care pot conduce la explicarea factorilor sociali care contribuie la apariþia unor astfel de afecþiuni : cunoºtinþele rezultate în urma practicii psihanaliste feministe, teoria criticã socialã, cercetarea calitativã socialã ºi cercetarea cantitativã socialã (Bordo, 1993). Spre deosebire de psihoterapia tradiþionalã care punea accent pe factorii psihologici ºi biologici intraindividuali, terapistele feministe au atras atenþia asupra factorilor ºi practicilor sociale disruptive care trebuie contextualizate atunci când se construieºte etiologia unor asemenea afecþiuni. Impactul rolului social al femeilor, precum ºi obiectualizarea corpului feminin, experienþele relaþionale, traumele pe care le suferã, toate acestea constituie factori care conduc la explicarea apariþiei dezordinilor de nutriþie. Ataºamentul femeilor faþã de imaginile culturale ºi de simboluri, corelat cu obiectualizarea corpului feminin, conduce la internalizarea acestor obiectualizãri culturale ale corpului ºi ale dorinþelor feminine, de cãtre tinerele fete ºi femei. Experienþa subiectivã a femeilor cu privire la propriul corp ºi propriile dorinþe ºi chiar a sinelui propriu este astfel profund distorsionatã, conducând la pierderea încrederii în sine. Restricþiile pe care femeile ºi le impun în dorinþele, poftele ºi alimentaþia lor sunt de fapt încercãri de adaptare la un sistem social patriarhal. Naomi Wolf a explicat cum privirea ºi evaluarea hipercriticã a propriei imagini are drept finalitate adaptarea la „look-ul” (înfãþiºarea) idealã promovatã de mass-media, adaptare care permite femeilor accesul la mai multe oportunitãþi sociale. Consumerismul ºi sistemul de marketing în masã au transformat corpul feminin într-un „proiect” care are nevoie de remodelare, ajustare, reparaþii, corpul feminin natural fiind devalorizat de societate. 33 Promovarea imaginii ideale a corpului feminin occidental (tânãr, blond, slab) are un impact foarte mare asupra întregii lumi supuse omogenizãrii culturale occidentale (practicile culturale la modã sunt de multe ori nocive pentru corpul ºi psihicul femeilor, începând cu cremele de înãlbire ºi soluþiile de îndreptare a pãrului pentru negrese, operaþiile de „corectare” a ochilor oblici pentru asiatice, chirurgia esteticã etc.). Cultura africanã tradiþionalã pãstreazã un prototip de frumuseþe cu un corp mai plin, chiar gras, dupã standardele occidentale, cu curbe feminine. Cercetãrile calitative ºi, în ultimii ani, ºi cele cantitative au evidenþiat faptul cã existã o mulþime de alþi factori care conduc la dezvoltarea unor afecþiuni grave de nutriþie în afara standardelor de dezirabilitate promovate cultural : nedreptãþile ºi constrângerile sociale, prejudecãþile, discriminarea la locul de muncã, hãrþuirea sexualã, heterosexualitatea obligatorie, abuzul emoþional ºi sexual, rasismul, sãrãcia accentuatã etc. Accentul s-a mutat treptat de la analiza presiunii exercitate de imaginile mediatice la examinarea mai atentã a experienþelor curente de viaþã cotidianã a tinerelor fete ºi femei. Deºi literatura clinicã a constatat cã în familiile în care apar asemenea afecþiuni nivelul de coeziune, de afectivitate este mai scãzut, iar cel conflictual este mai ridicat, nu s-au putut identifica factori genetici specifici responsabili de apariþia dezordinilor de nutriþie. În relaþia pãrinþi–copii, factorul critic care conduce la o imagine negativã a copiilor asupra propriului corp ºi care poate declanºa dezordinile de nutriþie pare a fi mai degrabã atitudinea criticã a pãrinþilor faþã de corpul copiilor ºi mai puþin insatisfacþia ºi restricþiile dietare ale pãrinþilor cu privire la propriul corp. Un studiu recent (Smolak, 1996) a demonstrat cã pãrinþii înºiºi tind sã punã accent mai mare pe înfãþiºarea fetelor, în timp ce la bãieþi accentul cade pe dobândirea unor aptitudini atletice. Discursul social dominant cu privire la „forma” dezirabilã a corpului feminin este prezent în toate instituþiile sociale, la toate nivelurile, de la politicile sociale, de la instituþii precum ºcolile ºi spitalele pânã la familii ºi indivizi. Experienþa „locuirii” într-un corp feminin este afectatã nu numai de factori individuali (imaginea sinelui ºi a propriului corp), dar ºi de procesele sociale. • (vezi ºi Corpul, Mitul Frumuseþii, Stereotipe de gen) Bibliografie Bordo, Susan, 1993, Unbearable Weight : Feminism, Western Culture, and the Body, Berkley : University of California Press. 34 Kramarae, Ch., Sinder, D. (eds.), 2000, Routledge International Encyclopedia of Women, New York, London : Routledge. Smolak, L., Levine, M.P., Striegel-Moore, R., 1996, The Developmental Psychopatology of Eating Disorders, Mahwah, NJ : Erlbauh. Wolf, Naomi, 1991, The Beauty Myth : How Images of beauty Are Used against Women, New York : Morrow Press. Worell, Judith (ed.), 2001, Encyclopedia of Women and Gender, Sex Similarities and Differences and the Impact of Society on Gender, San Diego : Academic Press. Otilia Dragomir ANTIMILITARISM Feminismul antimilitarist susþine cã militarismul ºi interesele femeilor sunt fundamental antitetice. Principalul argument al curentului este cã femeile ca mame vor crea viaþã mai degrabã decât sã o riºte, prin opoziþie cu cultura masculinã, a distrugerii ºi a morþii. În primele forme ale antimilitarismului activist, sufragetele au afirmat cã acceptarea femeilor în politicã va duce la dispariþia rãzboaielor. Aceastã perspectivã are deficienþe serioase : implicã o perspectivã esenþialistã a naturii femeilor ºi neagã astfel evidenþa unor comportamente agresive sau a criminalitãþii feminine. Totodatã, dreptul femeilor de a fi soldaþi, inclusiv de a controla sau lua decizii asupra folosirii armelor de distrugere în masã a fost câºtigat ºi recunoscut într-o mare parte din armatele statelor democratice. În consecinþã, perspectivele contemporane folosesc preponderent argumente antimilitariste bazate pe socializarea ºi experienþa femeilor, renunþând la datele biologice. Studiile de securitate feministe reanalizeazã rãzboiul depãºind istoria evenimenþialã ºi simpla desfãºurare a operaþiunilor pe câmpul de luptã. Discursul politic genizat reevalueazã fundamentele militarismului ºi ale modului de înþelegere a rãzboiului. Femeilor nu li se cere doar sã serveascã domeniul militar în roluri de prostituate, stenografe, muncitoare în fabricile de muniþii ºi armament ºi ca mame ale contingentelor de soldaþi ; ele sunt de asemenea solicitate ca imagini ale vulnerabilitãþii care îi motiveazã pe tinerii soldaþi sã lupte pentru a le proteja (Lorentzen, 1998). Astfel, militarismul se bazeazã pe inegalitatea de gen, iar egalitatea de ºanse în viaþa militarã modernã (oricum aproape absentã în eºaloanele decizionale) se limiteazã doar la recrutare. O datã ce tehnologia erodeazã distincþia dintre frontul domestic ºi cel de luptã efectivã, elitele militare nu se pot baza pe politica tradiþionalã a „man power” ºi nici nu pot renunþa la ea. Ideologia militarismului este din ce în ce mai mult 35 legatã de idealurile irealizabile ale masculinitãþii. Bãieþii sunt învãþaþi sã fie bãrbaþi prin suprimarea emoþiilor, cum ar fi compasiunea ºi de a-ºi demonstra bãrbãþia prin acte de agresiune ºi dominare. Majoritatea feminiºtilor susþin cã militarismul va fi înlãturat doar dacã vor fi transformate structurile masculinitãþii. Cynthia Enloe în Militarizarea vieþii femeilor (Enloe, 2000) analizeazã atât modul în care militarizarea pãtrunde în vieþile femeilor prin mijloace indirecte, media, societatea de consum, cât ºi poziþia femeilor în cadrul bazelor militare ºi în cadrul susþinerii eforturilor de rãzboi. O altã perspectivã este oferitã de Jean Elshtain (1987) care analizeazã rolurile de gen în cadrul rãzboaielor. Accepþiunea tradiþionalã care este asumatã în discursurile relaþiilor internaþionale este cã Rãzboinicii Drepþi luptã, iar Sufletele Frumoase „feminizeaz㔠frontul intern. Christine Sylvester (1997) continuã analiza ºi deconstruieºte aceastã perspectivã, subliniind activitãþile ºi sentimentele exprimate zi de zi de combatanþii din sfera publicã ºi de „luptãtoarele” de pe frontul privat care îºi confundã rolurile prin „feminizarea” frontului ºi „bãrbat-izarea” pãcii. Bibliografie Elshtain, Jean Bethke (1987), Women and War, New York : Basic Books. Enloe, Cynthia (2000), Maneuvers. The International Politics of Militarizing the Women’s Lives, Berkeley : University of California Press. Lorentzen, Lois Ann & Turpin, Jennifer (1998), The Women and War Reader, New York and London : New York University Press. Sylvester, Christine (1997), Feminist Theory and International Relations in a Postmodern Era, Cambridge : Cambridge University Press. Sergiu Vintilã ASISTENÞA SOCIALà A FEMEILOR Asistenþa socialã a femeilor reprezintã un ansamblu de programe, mãsuri, servicii specializate privind problemele femeilor, derulate prin instituþii specializate, de cãtre persoane calificate. Este un domeniu distinct de activitate. În România, asistenþa socialã a femeilor se face mai cu seamã prin intermediul organizaþiilor neguvernamentale. Privind implicarea organismelor statale, se remarcã programele contra violenþei, coordonate prin intermediul Ministerului Muncii ºi Solidaritãþii Sociale, în subordinea cãruia se aflã Direcþia pentru oportunitãþi egale. Fondurile pe care se sprijinã asistenþa socialã a femeilor provin din bugetul de stat sau din donaþiile voluntarilor, fundaþiilor naþionale 36 sau internaþionale. Ca atare, acordarea de asistenþã nu presupune contribuþii anterioare, asistenþa oferindu-se dupã alte criterii decât asigurãrile sociale. Asistenþa socialã privind femeile se înscrie pe linia generalã a scopului fundamental al asistenþei sociale, acela de a restaura o anumitã capacitate de funcþionare socialã, apreciatã ca normalã pentru respectiva comunitate ; crearea oportunitãþilor de dezvoltare personalã, astfel încât sã fie posibilã o viaþã demnã ºi autonomã, sã se realizeze împlinirea personalã aºteptatã. Practica asistenþei sociale constã în activitãþi specifice pentru atingerea unor scopuri cum ar fi : sprijinirea celor aflaþi în nevoie de a obþine resurse ºi servicii, consilierea ºi acordarea de suport psihologic, inaugurarea ºi îmbunãtãþirea unor servicii de sãnãtate la nivel comunitar, promovarea unei legislaþii ºi a unor mãsuri cu largã aplicabilitate socialã (Barker, 1988, p. 154). În câteva coordonate, asistenþa socialã acordatã femeilor se referã la : protecþia maternitãþii (concedii de maternitate ºi pentru creºterea ºi îngrijirea copilului pânã la vârsta de 2 ani), ajutoare pentru mamele cu mulþi copii, ajutoare pentru soþiile militarilor în termen (indemnizaþii de naºtere), prestaþii pentru persoanele cu dizabilitãþi (ajutoare sociale, pensii sociale, ocrotirea ºi educarea în instituþii specializate), prestaþii pentru persoanele vârstei a treia, prestaþii pentru persoanele afectate de sãrãcie cronicã (mese la cantinele de ajutor social, alocaþii de sprijin). Într-un stadiu incipient se aflã asistenþa pentru problemele legate de experienþele specifice femeieºti : graviditatea, travaliul, naºterea, hrãnirea altei persoane din propriul corp, sângerarea periodicã, avortul ; de experienþele feminine, cele pe care le au predilect femeile : îngrijirea copiilor, ajutor acordat persoanelor dependente, managementul domestic, violul, prostituþia, hãrþuirea sexualã, pornografia (M. Miroiu, 1999, p. 138). Sunt de actualitate probleme cum ar fi : îmbãtrânirea ºi feminizarea populaþiei, feminizarea sãrãciei. O atenþie deosebitã este acordatã familiilor monoparentale, conduse preponderent de femei. Ponderea femeilor implicate în serviciile de asistenþã socialã depãºeºte 70 %. Câteva dintre obiectivele urmãrite implicit prin asistenþa socialã a femeilor sunt : combaterea izolãrii ºi crearea unei solidaritãþi autentice, chiar a unor reþele de sprijin pentru rezolvarea problemelor ; acordarea de suport psihologic pentru depãºirea situaþiilor dificile, dar ºi privind asistenþa pentru dezvoltare ; oferirea unui mediu în care sã se exprime, sã comunice ; crearea situaþiilor prin care sã se faciliteze conºtientizarea aspiraþiilor, sã poatã creºte stima ºi respectul de sine. 37 Asistenþa socialã a femeilor a cunoscut de-a lungul timpului diverse forme spontane, prin ajutorarea de tip comunitar (de pilã ajutorul acordat tinerelor mame, atât prin servicii de tip menajer, cât ºi prin cadouri oferite nou-nãscutului, cu diferite ocazii : botez, sãrbãtori religioase) ; un tip aparte de consiliere este prilejuit de organizarea clãcilor, a ºezãtorilor etc. ; transmiterea intergeneraþionalã a cunoºtinþelor legate de munca domesticã. Experienþa cotidianã, de viaþã, a femeilor poate fi valorificatã în cadrul asistenþei profesionalizate, cu atât mai mult cu cât femeile au fost, în mod tradiþional, cele care au asigurat ocrotirea copiilor, îngrijirea persoanelor dependente. Bibliografie Barker, Robert L., 1988, The Social Work Dictionary, Silver Spring, NASW. Miroiu, Mihaela, 1999, Societatea retro, Bucureºti : Ed. Trei. FEMEILE ÎN ASISTENÞA SOCIALà DIN ROMÂNIA REPERE ISTORICE Pentru a elabora aceste repere istorice am luat în considerare doar perioada 1751-1949. Perioada comunistã nu se aflã inclusã aici pentru cã întreaga asistenþã socialã a fost preluatã de cãtre stat, direct ºi indirect, iar iniþiativa personalã sau de grup nu a mai putut sã se manifeste decât la nivelul caritãþii, nu a asistenþei propriu-zise. • 1751, Domniþa Bãlaºa, fiica lui Constantin Brâncoveanu, fondeazã Biserica ºi azilul de femei Domniþa Bãlaºa, destinat fetelor sãrace ºi orfane. • 1862, Doamna Elena Cuza contribuie la construirea unui aºezãmânt de fete orfane : Azilul Elena Doamna, situat lângã Palatul Cotroceni din Bucureºti, cu o capacitate de 100 locuri la început, apoi de 400 locuri. În incinta azilului funcþiona o ºcoalã primarã ºi mai multe ateliere ºcolare, în care erau instruite fetele asistate. • 1877, este înfiinþat, de cãtre Katrerina Cantacuzino, leagãnul Sfânta Ecaterina, cea mai veche unitate care s-a ocupat de creºterea copiilor mici (0-2 ani). Leagãnul va fi condus în continuare de principesa Caragea. • 1901, se înfiinþeazã azilul de copii sugari, din Str. Buzeºti, nr. 68, Bucureºti, prin donarea clãdirii cãtre Primãria Bucureºtiului de cãtre Elena Cantacuzino. 38 • 1902, pe lângã Primãria Capitalei funcþiona un Serviciu al crescãtoarelor, în care copiii gãsiþi erau repartizaþi la doici. Serviciul crescãtoarelor funcþiona prin asistarea copiilor în funcþie de vârstã : 0-2 ani, copiii erau internaþi în azilul sugarilor Cantacuzino, dacã aveau probleme de sãnãtate, iar dacã erau sãnãtoºi erau crescuþi în cartere la doici ºi crescãtoare ; de la 4 ani pânã la vârsta ºcolarã, copiii erau internaþi în grãdiniþele de copii. La vârsta de 7 ani, o parte dintre fete erau plasate la Orfelinatul Radu-Vodã, unde urmau cursurile primare, iar altele se întorceau la crescãtoare, urmând ºcoala primarã. Ulterior erau plasate ca fete în casã la diverse familii. • 1905, este înfiinþat orfelinatul pentru fete orfane ºi copii gãsiþi, din Str. Barbu Catargi nr. 3, din Bucureºti. Acest orfelinat se dezvoltã, ºi în anul 1917 capacitatea lui ajunge la 50 de locuri pentru fete. • 1908, Doamna Balº creeazã Societatea pentru combaterea tuberculozei la copii. • 1908, este înfiinþatã Societatea Matilda Mareºal Averescu, având ca scop ocrotirea studenþilor. Societatea dispunea de cãmine studenþeºti ºi orfelinate. • 1910, se organizeazã pe lângã Primãria Capitalei o grãdiniþã de copii asistaþi, instituþia având un internat ºi o ºcoalã de cursuri primare. • 1911, principesa Alexandrina Cantacuzino înfiinþeazã Societatea Naþionalã Ortodoxã a Femeilor Române, având un rol preponderent educativ. În perioada respectivã, funcþionau în România peste 400 de comitete locale, care se ocupau cu organizarea de cantine pentru ºcolari, înfiinþarea de centre de îndrumare pentru femei ºi probleme de ordin social. • 1916, regina Maria înfiinþeazã Societatea Principele Mircea, acordând asistenþã medico-socialã copiilor sugari ºi mamelor lor, prin organizarea de dispensare ºi grãdiniþe de copii. • 1919, doamna N. Filipesu înfiinþeazã Societatea Creºtinã a tinerelor fete. • 1923, sunt înfiinþate Aºezãmintele Maiestãþii Sale Regina Mamã Elena. • 1941, funcþionau în capitalã 23 de Centre de Asistenþa Familiei, cu scopul principal de a elimina cauzele care conduceau familia sau individul în situaþia de a fi asistat. • Între 1940 ºi 1944, copiii proveniþi din medii TBC erau trataþi ºi crescuþi în unitãþi speciale numite Preventorii. Printre preventorii se remarcã cel numit Maria Mareºal Antonescu, cu o capacitate de 260 de locuri. 39 • ªcoala primarã de fete Regina Mamã Elena, din Str. Popa Rusu, nr. 13, gãzduia 41 de orfane de rãzboi întreþinute de Consiliul de Patronaj. • Casa copilului, înfiinþatã la 1 aprilie 1935 de Comitetul de Educatoare ºi Puericulturã Pia Brãtianu, destinatã copiilor pânã la 2 ani. Aici erau primiþi atât copiii abandonaþi, cât ºi mamele nevoiaºe cu copiii lor. • Între 1929-1949, cadrele superioare în asistenþa socialã se formau prin ªcoala Superioarã de Asistenþã Socialã Principesa Ileana. • (vezi ºi Istoria feminismului politic românesc, Suport social) Bibliografie Mãnoiu Florica, Epureanu Viorica, 1996, Asistenþa socialã în România, Bucureºti, Editura ALL. Cristina ªtefan ASISTENT(Ã) MATERNAL(Ã) Conform Art. 1, H.G. 217/1998 : asistentul maternal profesionist este persoana fizicã, atestatã în condiþiile prezentei hotãrâri, care asigurã prin activitatea pe care o desfãºoarã la domiciliul sãu creºterea, îngrijirea ºi educarea, necesare dezvoltãrii armonioase a copiilor pe care îi primeºte în plasament sau încredinþare. Persoana care presteazã o astfel de activitate trebuie sã probeze existenþa unor calitãþi referitoare la comportamentul în societate, starea sãnãtãþii ºi profilul psihologic, astfel încât sã existe garanþia privind îndeplinirea corectã a obligaþiilor pe care ºi le asumã ca pãrinte. Persoana care opteazã pentru aceastã profesie rãspunde solicitãrilor asistentului social ºi al psihologului, printr-un interviu, prin care sunt determinate : profilul psihologic al solicitantului, motivaþia acestuia de a deveni asistent maternal profesionist, precum ºi atitudinea persoanelor cu care acesta locuieºte faþã de implicaþiile desfãºurate de creºterea unui copil. Apoi, persoanele aflate în perioada de probã sunt obligate sã urmeze cursuri de formare (H.G. 217/1998), cu o duratã de minim 60 de ore ºi cuprinzând urmãtoarele domenii : a) cadrul juridic ºi administrativ al protecþiei drepturilor omului ; b) dezvoltarea copilului, îngrijirea copilului sãnãtos ºi bolnav ; psihologia copilului, puericulturã, pedagogie socialã ; 40 c) problematica specificã a copilului aflat în dificultate ; d) drepturile ºi obligaþiile asistentului maternal profesionist. Asistenþii maternali profesioniºti au urmãtoarele obligaþii referitoare la copiii primiþi în plasament sau încredinþare (Art. 12/ H.G. 217/1998) : a) sã asigure creºterea, îngrijirea ºi educarea copiilor, în vederea asigurãrii unei dezvoltãri armonioase – fizicã, psihicã, intelectualã ºi afectiv㠖 a acestora ; b) sã asigure integrarea copiilor în familia lor, aplicându-le un tratament egal cu ceilalþi membri ai familiei ; c) sã asigure integrarea copiilor în viaþa socialã. Prin instituirea profesiei de asistent maternal se realizeazã ocrotirea temporarã a copiilor aflaþi în dificultate, se oferã o posibilitate de reconversie profesionalã ºi de ieºire din ºomaj. Totuºi sunt de semnalat câteva aspecte contradictorii : la nivel de limbaj nu se realizeazã acordul de gen (titulatura este „asistent maternal”, iar starea de fapt aratã cã doar femeile adoptã o astfel de meserie) ; prevederile legale sunt profund discriminatorii : impun diferenþe între mamele naturale ºi cele sociale (ultimele fiind obligate sã urmeze cursuri de formare ºi sã primeascã o acreditare ; sunt pãrinþi temporari) ; diferenþiazã între bãrbaþi ºi femei în calitate de pãrinþi (titulatura corectã ar putea fi „asistent parental”) ; trateazã inegal persoanele angajate faþã de cele neangajate pe piaþa muncii (Art. 2, H.G. 217/1998 : persoanele care desfãºoarã o activitate salarizatã, alta decât asistent maternal, pot deveni asistent maternal profesionist numai cu condiþia încetãrii contractului individual de muncã pe baza cãruia îºi desfãºoarã respectiva activitate salarizatã) ; discrimineazã între drepturile pãrinþilor naturali (care pot desfãºura o activitate salarizatã ºi pot avea copii conform liberei lor alegeri) ºi pãrinþii adoptivi, care ca ºi asistenþii maternali sunt supuºi unor proceduri speciale. În alte sisteme de protecþie (englez ºi american) este cunoscutã aºa-numita „îngrijire de tip matern” : foster care. Foster care reprezintã oferirea de îngrijire ºi suport de tip familial pentru copiii care nu pot sã convieþuiascã împreunã cu pãrinþii lor naturali sau cu protectorii lor legali. Sistemul de foster care este administrat de departamentul serviciilor sociale locale, care evalueazã nevoile ºi resursele în legãturã cu fiecare situaþie în parte. Precedent pentru foster care în SUA a fost „ucenicia”, procedurã prin care tinerii fãrã cãmin erau plasaþi spre îngrijire unui meºteºugar sau comerciant, primind adãpost ºi instruire în schimbul muncii. Sistemul uceniciei este cunoscut ºi în România. 41 • (vezi ºi Materniataea, Suport social) Bibliografie Ordonanþa de urgenþã 26/1997 ; Legea 108/1998 ; Ordonanþa de urgenþã 25/1997 ; Legea 87/1998 Hotãrârea de urgenþã 217/1998, cu privire la condiþiile de obþinere a atestatului, procedurile de atestare ºi statutul asistentului maternal profesionist. Barker, Robert L., 1999, The Social Work Dictionary, Silver Spring, NASW Press. Tãbãcaru, Cristian (coord.), 1998, Asistentul maternal, Bucureºti, Editura Tritonic. Cristina ªtefan AVORT Avortul este întreruperea de sarcinã, prin care fãtul este expulzat din cavitatea uterinã, înainte de a se fi dezvoltat de-a lungul celor nouã luni de graviditate ºi fãrã a fi nãscut normal. Avortul poate fi natural, atunci când se produce fãrã intervenþie din exterior asupra corpului femeii însãrcinate, datorându-se unor cauze anatomo-fiziologice. Un tip aparte de avort este cel provocat. Avortul provocat se poate datora ºi unor accidente, situaþii în care gravida apare drept victimã a unor violenþe, ea nedecizând asupra pierderii sarcinii. Avortul provocat poate fi considerat ºi un mijloc de contracepþie, realizându-se prin intervenþie chirurgicalã specializatã sau prin mijloace empirice. De modul cum se efectueazã intervenþia depinde starea de sãnãtate a persoanei care avorteazã ; avortul constituie unul dintre factorii de risc privind îmbolnãvirile ºi mortalitatea maternã. În mod curent, se realizeazã în primele trei luni de sarcinã. Intervenþiile ulterioare afecteazã în mai mare mãsurã sãnãtatea ºi viaþa femeilor însãrcinate. Avortul „la cerere” este subiectul a numeroase cotroverse, ridicã probleme de ordin moral. Adesea se trateazã ca opuse dreptul femeii asupra propriului sãu corp cu dreptul fãtului la viaþã. Se pune în discuþie relaþia dintre dreptul femeii însãrcinate asupra propriului sãu corp ºi dreptul la viaþã al copilului nenãscut, avansându-se ideea dupã care mama nu este doar un simplu recipient, purtãtor-container. J.J. Thomson pledeazã pentru drepturile asupra propriului corp, ca premisã a libertãþii. Thomson analizeazã câteva situaþii de sarcinã involuntar㠖 violul, graviditatea accidentalã ºi 42 involuntar㠖, prin analogie cu un caz imaginar : suntem conectaþi cu forþa la rinichii disfuncþionali ai unui violonist celebru ºi suntem forþaþi sã stãm nouã luni în spital alãturi de acesta ca sã-i salvãm viaþa. O astfel de situaþie este inadmisibilã juridic ºi discutabilã moral. Tot aºa, un copil nedorit, care nu s-a nãscut ºi pe care nu-l percepem încã, nu are mai mult drept decât violonistul sã ne forþeze ca, de dragul vieþii lui, sã renunþãm la dreptul asupra corpului nostru (J.J. Thomson, 1995). Carol Gilligan a realizat un studiu despre decizia asupra avortului cu participarea a 29 de femei, cu vârste între 15 ºi 35 de ani, din medii sociale diferite. Femeile sunt subiect al alegerii morale. Acestea þin cont în alegerile pe care le fac de relaþiile interumane, urmând ideea de a nu-i rãni pe ceilalþi. Prin întreruperea unei sarcini este refuzatã o potenþialã relaþie, iar refuzul se datoreazã imposibilitãþii de a satisface responsabil obigaþiile faþã de persoana cu care se relaþioneazã (Gilligan, 1994). Avortul cunoaºte reglementãri legale. Din acest punct de vedere, avortul se subordoneazã condiþionãrilor legale (dacã se realizeazã de cãtre medici obstreticieni, în condiþii de igienã ºi de siguranþã, în primele 12 sãptãmâni de sarcinã, la cererea întemeiatã a mamei etc.) sau este ilegal, practicat prin mijloace empirice. În România este cunoscutã interzicerea avortului în anul 1967, ca mãsurã de creºtere demograficã de tip totalitar-patriarhal, ºi legalizarea avortului în 1989, ca una dintre mãsurile de tip reparatoriu obþinute în urma revoluþiei. Avortul este permis, în genere, în anumite condiþii : salvarea vieþii mamei, pusã în pericol de sarcinã ; protecþia sãnãtãþii fizice ºi/sau mintale a mamei ; motive de facturã juridicã (viol, incest) ; motiv eugenic (când fãtul prezintã deficienþe grave) ; cauze sociale (sãrãcie accentuatã, absenþa condiþiilor materiale de existenþã : venit, locuinþã etc.) ; cauze educaþionale ºi care þin de personalitatea femeilor respective, vârstã (prea micã : minore ; vârstã înaintatã : dupã 40-45 de ani) (C. Zamfir, L. Vlãsceanu, 1993, p. 63). Alãturi de graviditate, naºtere, hrãnire din trup (M. Miroiu, 1996, p. 78), avortul este una dintre experienþele exclusiv femeieºti. Deºi numai femeile pot face avorturi, se pot remarca implicaþii la mai multe niveluri : nivelul individual, avortul implicã angajarea întregii personalitãþi, presupune luarea unei decizii cu implicaþii medicale, morale, religioase etc ; nivelul cuplului : fetusul a fost conceput de femeie împreunã cu un bãrbat, în urma unor relaþii heterosexuale, ca atare bãrbatul în calitate de membru al cuplului participã moral, afectiv, economic la întreruperea de sarcinã ; nivelul familiei lãrgite ; nivelul comunitãþii ; nivelul naþional-statal (guvernele practicã politici 43 demografice diferite, pronataliste sau restrictive etc.) ; nivelul global (creºterea generalã a populaþiei planetei fiind diferenþiatã : þãrile ºi regiunile bogate înregistreazã o creºtere naturalã a populaþiei mai redusã decât cea care are loc în regiunile sãrace etc.) (D. Oprescu, 1997, p. 123). Controlul asupra capacitãþii reproductive proprii face necesarã consilierea contraceptivã, astfel încât sã fie evitate sarcinile nedorite fãrã a se mai ajunge la avort. Accesul la mijloacele moderne de planificare familialã face ca numãrul avorturilor sã fie în scãdere. Efectele avortului asupra fertilitãþii sunt recunoscute. În România, în perioada 1990-1994, rata fertilitãþii ar fi fost cu 80-90 % mai mare în absenþa avorturilor voluntare (Zamfir, 1998, p. 107). Rata avortului este influenþatã de factorii socio-economici (sãrãcia influenþând practica avortului în sensul cã acesta este mai frecvent în þãrile mai slab dezvoltate faþã de cele avansate, în familiile sãrace mai ales faþã de cele cu un nivel ridicat de trai), dar ºi cultural-religioºi (de exemplu, în þãrile în care predominã religia catolicã, rata avorturilor este mai micã decât în þãrile de religie ortodoxã sau protestantã). Un alt factor important care favorizeazã avortul este lipsa practicilor ºi responsabilitãþii parteneriale în cuplu, adeseori copiii revenind doar mamei ca responsabilitate de ocrotire cotidianã, taþii având mai degrabã un rol financiar-simbolic. În aceste condiþii puþine femei îºi permit sã-ºi doreascã maternitatea. Restricþionarea privind practicarea avortului se face mai ales prin promovarea planificãrii familiale voluntare ºi a educaþiei pentru viaþa de cuplu. • (vezi ºi Drepturile reproductive, drepturile sexuale, Sãnãtatea reproducerii) Bibliografie Gilligan, Carol, 1994, In a diferent Voice. Psychological theory and women’s development, Massachusets and London : Harvard University Press. Miroiu, Mihaela, 1996, Convenio. Despre naturã femei ºi moralã, Bucureºti : Ed. Alternative. Oprescu, Dan, 1997, Filosofia avortului, Bucureºti : Ed.Trei. Thomson, J.J., 1991 „O pledoarie pentru avort’’, în vol. Eticã aplicatã, Miroiu Adrian (ed.), Bucureºti : Ed. Alternative. Zamfir, Cãtãlin, Vlãsceanu Lazãr, 1993, Dicþionar de sociologie, Bucureºti : Ed. Babel. Zamfir, Elena, Zamfir Cãtãlin, 1998, Politici sociale în România, Bucureºti, Ed. Alternative. Cristina ªtefan 44 B 45 Bibliografie Beauvoir, Simone de, 1998, Al doilea sex, trad. Diana Bolcu ºi Delia Verdeº, Bucureºti : Ed. Univers. Mihaela Miroiu BIBLIA CA RESURSà PENTRU FEMEI BEAUVOIR, SIMONE DE Filosoafa ºi scriitoarea existenþialistã Simone de Beauvoir este autoarea uneia dintre cele mai discutate opere ale feminismului secolului XX : Al doilea sex (1949). Dupã unele analize pertinente, se considerã cã aceastã lucrare face trecerea de la feminismul valului I (cel al egalitãþii) la feminismul valului II (cel al diferenþei). Ideile argumentate în aceastã lucrare – „Nu ne naºtem, ci mai degrabã devenim femei”, precum ºi „Dacã femeia vrea sã fie egala bãrbatului, ea trebuie sã devinã bãrbat” – au accentuat ºi mai pregnant, în dezbaterea feministã, distincþiile dintre sex ºi gen, între naturã ºi culturã, dar au ºi nãscut o nouã problematicã : dacã bãrbatul este model normativ (reperul, sinele), trebuie oare sã surclasãm inferioritatea în raport cu acest model imitând norma sau revalorizând femininul ºi femeiescul ? Opera literarã, ca ºi cea filosoficã poartã amprenta unui existenþialism particular în raport cu cel al lui J.P. Sartre, filosof de care o leagã o lungã convieþuire. Asemenea altor abordãri existenþialiste, mesajele Simonei de Beauvoir accentueazã asupra problemei sensului autoconstruit, a autorealizãrii ºi responsabilitãþii ca modalitãþi de depãºire a nonsensului, anxietãþii ºi alteritãþii (femeia este construitã în culturã ca alteritate „eternã”, ca prototip al alteritãþii). Din perspectiva filosoafei franceze, predeterminarea (înþeleasã ca „destin femeiesc”) este simplul rezultat al opresiunii istorice ºi poate sã fie depãºitã. A rãmâne în aceastã condiþie înseamnã a te complace în alteritate ºi inautenticitate. În contextul miºcãrilor de stânga din 1968, Simone de Beauvoir îºi asumã public condiþia de feministã activistã, convinsã fiind cã doar acþiunea colectivã este o strategie fezabilã pentru ieºirea din alteritatea culturalã ºi politicã a femeilor. • (vezi ºi Feminismul valului II) Cum poate fi de folos o colecþie de texte vechi – consideratã normativã atât pentru credinþã, cât ºi pentru practica religioasã din cele mai vechi timpuri ale creºtinismului, recunoscutã totuºi în ultimii o sutã de ani ca androcentricã ºi patriarhal㠖, cum mai poate fi ea de folos, aºadar, femeii zilelor noastre ? La o prima vedere nu este nici o problemã : Biblia creºtinã poate fi studiatã din perspectiva feministã aºa cum este analizat orice alt text ; în fapt în urmãrirea istoriei femeilor din lumea iudeo-creºtinã, pentru înþelegerea situaþiei femeii în contemporaneitate, atât în implicaþiile ei pozitive, cât ºi negative, Biblia ramâne o sursã extrem de importantã. Utilizarea ei apare problematicã atunci când ea devine parte a sistemului individual de credinþe ºi capãtã un statut autoritar ca „revelaþie” sau „cuvânt al lui Dumnezeu”. Atunci percepem existenþa unei tensiuni, adesea a unei crize de proporþii, între „adevãrul” propovãduit de Sfintele Scripturi ºi faptul cã aceste texte abundã de situaþii – literale sau simbolice – în care femeile sunt ignorate, oprimate sau defãimate. Reacþiile faþã de aceastã problemã variazã în mod considerabil : unii au ripostat prin abandonarea Bibliei ca bazã credibilã a sistemului de credinþe religioase. Mary Daly (1968, 1973), de pildã, respinge Biblia patriarhalã, dar utilizeazã în mod strãlucit materialul biblic, ajutându-le pe femei sã se elibereze din chingile Scripturilor, prin surprinzãtoare construcþii-metafore verbale, care pun la îndoialã, dacã nu chiar desfiinþeazã, textele patriarhale. Pentru cei care doresc sã-ºi pãstreze „ancorarea” biblicã sau mãcar sã lase loc dialogului, existã multiple opþiuni, sintetizate în trei abordãri principale (nu neapãrat exclusive). Cea dintâi, „strategia remanentã”, salveazã ºi pune accentul pe elementele pozitive referitoare la femei existente în aceste texte, elemente adesea trecute cu vederea. Pasajele opresive pentru femei sunt înlãturate în favoarea textelor „eliberatoare” ; astfel Geneza, 1 :27 poate deveni textul central în locul Genezei, 2 :23, iar Galateenii, 3 :28 câºtigã în favoarea Corintenilor, 11 :2-16, 1968. Desigur cã aceastã raportare la textul biblic are avantajul cã prezintã o bogatã varietate de material pozitiv, 46 dar prezintã dezavantajul de a se concentra doar pe câteva texte, creând un „canon în interiorul canonului” Aceastã aplecare asupra textului este împãrtãºitã, cel mai frecvent, de femeile ce acceptã autoritatea Bisericii sau care doresc sã apeleze în continuare la Scripturi din considerente devoþionale sau de practicare a preoþiei. Cea de-a doua abordare încearcã un soi de unificare a perspectivei teologice prin care sã organizeze ºi sã prioriteze materialul. Rosemary Radford Ruether (1979, 1981, 1983) a gãsit aceasta în mesajul profetic de eliberare care furnizeazã criteriile pentru dezvãluirea oprimãrii femeii, ori de câte ori se petrece asta. Acest tip de apropiere faþã de textul biblic are avantajul cã are o deschidere mai amplã prin tratamentul inclusiv întrebuinþat, imposibil de obþinut dacã s-ar opera numai cu texte în care femeile sunt explicit puse în discuþie, dar prezintã dezavantajul ignorãrii elementelor care nu se încadreazã perfect în paradigmele alese, ca de pildã deformãrile patriarhale din chiar interiorul textelor profetice. În fine, cea de-a treia strategie este cea a „reconstrucþiei”, care se bazeazã pe asumarea caracterului androcentric al textelor (exp.v. Exodul, 19 :15 ; Psalmii, 128 ; Matei, 5 :27) prin care s-a omis sau s-a distorsionat situaþia istoricã realã a femeilor. Reprezentanta cea mai influentã a acestei abordãri este Elisabeth Schuesler Fiorenza (1981, 1983 ; 1992), iar Carol Meyers a încercat, la rândul ei, un proces similar pentru femeile Scripturilor Ebraice. Metoda are avantajul de a utiliza ºi a da seama de întregul material biblic, incluzând pãrþile la care se poate obiecta, fãrã a le accepta premisele ; în plus, deºi deosebit de criticã, abordeazã Biblia ca pe o sursã inepuizabilã de material pozitiv ºi inspirator. Dezavantajul este cã uneori le poziþioneazã pe femei în situaþii utopice, pe care nici exegezele nici reconstrucþia sociologicã nu le pot susþine. ªi totuºi, aceste încercãri pun în luminã idealuri pentru care femeile continuã sã lupte, speranþe necesare de viitor, chiar dacã nu se poate dovedi cã au existat cu adevãrat într-un trecut paradigmatic. • (vezi ºi Femeile Vechiului Testament, Femeile Noului Testament, Teologie feministã) Bibliografie Daly, Mary, 1968, The Church and the Second Sex, Boston : Beacon Press ; NY : Harper&Row. Daly, Mary, 1973 º2nd ed. 1985þ, Beyond God the Father : Towards a Philosophy of Women’s Liberation, Boston : Beacon Press ; London : The Women’s Press. 47 Fiorenza, E.S, 1981, „Towards a Feminist Biblical Hermeneutics : Biblical Interpretation and Liberation Theology”, în D.K. McKim (ed.), A Guide to Contemporary Hermeneutics : Major Trendsin Biblical Interpretation, Michigan. Fiorenza, E.S, 1983, In Memory of Her : A Feminist Theological Reconstruction of Christian Origin, New York : Crossroad ; London : SCM Press. Fiorenza, E.S, 1992, But She Said : Feminist Practices of Biblical Interpretation, Boston : Beacon Press. Ruether, R.R., 1979, Mary : The Feminine Face of the Church, London : SCM Press. Ruether, R.R., 1981, To Change the World : Christology and Cultural Criticism, New York : Crossroad. Sexism and God-Talk : Towards a Feminist Theology, 1983, Boston : Beacon Press ; London : SCM Press. Biblia, 1968, Institutul Biblic ºi de Misiune Ortodoxã al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti. Anca Jugaru BIOGRAFIA INTERPRETATIVà Metodã de analizã a documentelor sociale (autobiografii, biografii, scrisori, jurnale) care descriu puncte centrale din viaþa unui individ. Ca metodã ºi tehnic㠄standardizat㔠de adunare a datelor a fost utilizatã în analizele centrate pe problematica relaþiei „gen” – societate ºi rafinatã de cercetãtoarele feministe îndeosebi în domeniile social ºi psihosocial. Este o metodã interesatã în principal de înþelegerea „experienþelor de viaþ㔠ale unei persoane concrete. În funcþie de „cine” redacteazã un text se poate distinge între : 1. Autobiografie, istorie de viaþã, istorie oral㠖 texte care sunt redactate la persoana I singular ; 2. Biografie – care este scrisã la persoana a III-a. Ambele forme – atât autobiografiile, cât ºi biografiile – sunt expresii convenþionalizate, narative, ale experienþelor de viaþã. Pentru ca un text social sã poatã fi considerat o „biografie interpretativã”, el trebuie sã conþinã urmãtoarele elemente : a) sã descrie existenþa ºi acþiunile unor „alþi” indivizi care sã fie „semnificativi” ; b) sã accentueze influenþa ºi importanþa genului ºi a clasei în cazul construcþiei sociale a existenþei unui individ ; c) sã evidenþieze momentele semnificative din viaþa individului ; d) sã expliciteze experienþele decisive din cursul existenþei umane analizate. 48 Orice „biografie interpretativ㔠considerã cã adevãratul subiect al sociologiei este constituit din experienþele trãite de indivizii ce interacþioneazã social. Din aceastã perspectivã imperativul unui demers sociologic este înþelegerea ºi explicitarea experienþelor semnificative ale biografiilor sociale care existã ºi sunt asociate unor indivizi umani concreþi. Pentru abordarea feministã trei tipuri de „biografii interpretative” sunt semnificative ºi au fost utilizate de feminismul din ºtiinþele sociale : 1. Biografia istoricã ficþional㠖 caz în care biografia este consideratã pur ºi simplu o „ficþiune”, o formã literarã ºi sociologicã care creeazã imagini particulare ale subiecþilor în momente istorice particulare ; 2. Autobiografia ca gen, stil, formã sau gen particular („poziþia topologicã”), caz în care un text trebuie sã satisfacã unele criterii fixe ale formei (1. subiectul este vãzut ca un individ care aparþine unei specii culturale ; 2. textul are stabilitã o motivaþie organicã ; 3. este scos în evidenþã rolul familiei în transmiterea unei „moºteniri” culturale manifeste ca socializare primarã ; 4. este accentuatã experienþa personalã care sã acopere o perioadã mare de timp : de la copilãrie la maturitate ; 5. materialul istoriei de viaþã este organizat ºi conceptualizat). 3. Autobiografia ca structurã transcedentalã care trece prin fluctuaþiile istoriei personale. Aceasta este situaþia în care textul este guvernat de o serie de reguli constitutive ce implicã obligaþia scriitorului de a crea un text coerent referitor la un individ specific. Exemplul cel mai celebru din literatura feministã îl constituie povestea lui „Agnes” (Garfinkel) unde la început, cititorul (care este ºi „observator”) este lãsat sã creadã cã oamenii sunt ceea ce pretind ei cã ar fi. Treptat însã, cititorul/observatorul descoperã c㠄Agnes” nu este ceea ce spune cã ar fi ºi, mai mult, cã nici nu ºi-a prezentat complet ºi dintr-o singurã datã experienþa personalã. La fel ca ºi observatorul, care este implicat în aceastã construcþie textualã, Garfinkel pare sã fi vãzut în „Agnes” femeia pe care a vrut sã o vadã, ºi abia mai târziu a „descompus” istoria sa personalã. Scriind o istorie de viaþã care s-a conformat criteriilor abordãrii dinamice, constitutive, Garfinkel a produs un documentar care a redat povestea pe care a dorit „Agnes” sã o spunã, deci a construit naraþiunea o datã cu subiectul sãu. Caracteristica abordãrii „biografice” este permanentul intervenþionism în plan social, scopul acestei perspective fiind „vizibilizarea” persoanelor invizibile, adicã a-i face observabili pe cei care nu au 49 altfel posibilitatea de a-ºi spune propriile istorii/poveºti sau pe cei care altfel nu li se permite sã vorbeascã. Exact acest lucru îl încearc㠄scriitura feminin㔠(„l’écriture féminine”) : o formã radicalã de scriiturã femininã care depãºeºte structurile dominaþiei, un tip de scriiturã care reproduce lupta pentru „voce” proprie a celor care sunt subordonaþi în relaþiile de putere. Aceastã scriiturã are o logicã care sprijinã discursul sociologic instituþionalizat despre subiecþii umani ca indivizi care pot spune „poveºti adevãrate” despre viaþa lor. În esenþã, aceasta este schimbarea produsã de feminism în cadrul unei ºtiinþe sociale extrem de „tradiþionaliste”, aºa cum sunt sociologia sau/ºi psihologia : scriitura feministã, de obicei de facturã postmodernã, care se plaseazã pe o poziþie deconstructivistã, nu încearcã producerea unei naraþiuni biografice tradiþionale, ci acceptã sociologia ca o „scriiturã fictiv㔠ºi considerã cã munca biograficã este o cãutare, cel puþin parþialã a unei identitãþi sociale. • (vezi ºi Interviul activ, Metodologii feministe, Povestirea vieþii) Bibliografie Denzin, N.K., 1970, The Research Act in Sociology – The Theoretical Introduction to Sociological Methods, New York : Butterworths. Denzin, N.K., 1989, Interpretive Biography, London : Sage Pbl. Garfinkel, Harold, 1967, Studies in Ethnomethodology, Englewood Cliffs, N. J : Prentice Hall. Hellman, L., 1970, An Unfinished Women, Boston : Little, Brown. Valentina Marinescu BISERICA ªI ISTORIA Istoria bisericii, aºa cum este ea definitã, studiatã ºi predatã în mod tradiþional, ca ºi istoria în general s-au concentrat asupra dezvoltãrii, mãsurate prin evenimente tangibile, discrete, ºi asupra semnificaþiei, determinate primar de putere, influenþã ºi vizibilitate. Istoricii bisericii ºi-au îndreptat atenþia asupra devenirii instituþionale ºi aspectelor particulare ale acesteia, asupra vieþii ºi operei împãraþilor, papilor, episcopilor ºi teologilor, asupra controverselor teologice, conciliilor, canoanelor, dogmelor ºi decretelor. Aceastã înþelegere a conþinutului istoriei bisericii a fost introdusã încã de timpuriu – secolul al IV-lea – de cãtre Eusebius din Caesarea, „pãrintele istoriei bisericii”. Istoria Ecleziasticã începe cu definirea subiectului ca „numeroasele evenimente importante înregistrate de povestea bisericii, remarcabilii conducãtori 50 ºi eroi ai acestei povestiri în cele mai renumite comunitãþi creºtine ; bãrbaþii fiecãrei generaþii care prin predicile sau scrierile lor au devenit ambasadori ai cuvântului divin”. Singurele femei menþionate de istoria lui Eusebius sunt acelea care, precum Blandina ºi Biblis, au reuºit sã treacã peste presupusa slãbiciune atribuitã sexului, pentru a câºtiga, alãturi de companionii lor bãrbaþi, „coroana imortalitãþii” proprie martirilor ; sau cele care asemeni profetelor Priscilla ºi Maximilla, ele însele „propovãduitoare ale adevãrului”, i-au condus pe alþii „întru cuvântul Domnului”. Urmând pilda lui Eusebius, marea majoritate a istoriilor bisericii au fost istorii ale bãrbaþilor, scrise de bãrbaþi. Deºi este sigur cã dintotdeauna biserica s-a compus din femei ºi bãrbaþi, istoriceºte ea a fost reprezentatã ca o instituþie guvernatã de bãrbaþi, iar participarea femeilor a fost în general marginalizatã, trivializatã sau complet ignoratã. Mult prea des, când s-a scris istoria bisericii „ femeile pur ºi simplu au dispãrut”(Patricia Hill, 1985). Când totuºi femeile au fost incluse în istoriile bisericii, au apãrut în general ca figuri periferice, semnificative doar în relaþie cu bãrbaþi semnificativi. Cu totul ocazional, femei individuale au fost menþionate la locul pe care îl meritau, femei excepþionale precum sfintele, mistice, regine, dar vieþile lor au fost observate ºi evaluate din perspectiva masculinã a autorului. La femei ca grup în interiorul bisericii, se fac puþine referiri. Printre cauzele desconsiderãrii, de cãtre istoricii bãrbaþi, a prezenþei femeilor în bisericã, ar fi urmãtoarele : 1. Tradiþional, istoria bisericii s-a concentrat asupra evenimentelor publice din care femeile erau în mod uzual excluse. Existenþa casnicã, singura cãreia i se dedicau majoritatea femeilor, nu a fost consideratã demnã de atenþia istoricilor. 2. Credinþa cã femeile sunt fiinþe inferioare, incapabile de a determina cauzalitatea lucrurilor, mai curând obiecte pasive decât agenþi activi, o credinþã istoriceºte legitimatã de numeroºi teologi influenþi, a contribuit la lipsa interesului masculin pentru istoria femeilor. Nu poate exista o istorie a femeilor pânã când ele nu vor fi luate în serios, ceea ce nu este cazul pentru cea mai mare parte a trecutului nostru. 3. Presupunerea androcentricã cã doar experienþa masculinã este normativã, cã problemele femeilor ºi bãrbaþilor sunt aceleaºi ºi cã ambele sexe sunt similar afectate de evenimente a garantat includerea femeilor în istoria bãrbaþilor, aºa încât celor dintâi nu li s-a mai acordat o atenþie separatã. 4. Conceptele „eternului feminin”, atemporalitãþii, aistoricitãþii ºi inºanjabilitãþii naturii femeii a determinat ignorarea experienþelor diverse ºi în continuã schimbare trãite de acestea. 51 5. Problema surselor. Istoria depinde de interpretarea datelor conservate din trecut, dar pentru cea mai mare parte a trecutului creºtin, informaþiile despre femei sunt incomparabil mai puþin abundente decât cele despre bãrbaþi. În general, bãrbaþii aveau acces primii la educaþie, în timp ce femeile chiar dacã dobândeau o educaþie, erau de obicei excluse din zona discursului public. Aºa încât, din toate motivele enunþate pânã aici, cel mai adesea datele despre femei fie nu au fost înregistrate de loc, fie nu au fost conservate, tot ceea ce ne-a rãmas fiind urme ºterse ale prezenþei femeiºti în bisericã. Interesul contemporan în „istoria femeilor” distinctã de istoria bãrbaþilor, se leagã strâns de miºcãrile egalitare ºi de eliberare a femeilor ; una dintre cele mai timpurii încercãri de a urmãri „devenirea istoricã a statutului femeii de-a lungul epocii creºtine” o reprezintã lucrarea Women Church and State (1893), scrisã de sufrageta Matilda Joslyn Gage tocmai pentru a respinge douã argumente aduse permanent împotriva egalitãþii de drepturi politice : acela cã subordonarea femeilor avea origine divinã ºi cã sub creºtinism femeile au avut un statut nemaiatins pânã atunci (M.J. Gage,1985). În anii 1940 au fost publicate douã lucrãri, devenite paradigmatice pentru „istoria femeilor” : Al Doilea Sex al filosoafei franceze Simone de Beauvoir, teza centralã a cãrþii fiind cã de-a lungul istoriei femeile au fost subordonate bãrbaþilor, neavând, aºadar un trecut, o istorie, o religie proprie (Beauvoir S., 1998). Cea de-a doua lucrare, Woman as Force in History de Mary Beard, socioloagã, istoric ºi sufragetã, virulent criticatã de stabilimentul istoric masculin al timpului, argumenta cã, femeile, departe de a face parte din „camera obscurã a istoriei”, au jucat un rol grandios „în direcþionarea evenimentelor umane, atât în faptã, cât ºi în gândire”, reprezentând „o forþã în sãvârºirea istoriei” (Beard M., 1962). O datã cu miºcarea contemporanã a femeilor sau feminismul celui de-al doilea val, în anii 1960-1970, au apãrut adevãrate lucrãri de pionierat în istoria feministã de autoare ca Gerda Lerner ºi Joan Kelly, care au contestat natura androcentricã ºi adevãrurile istoriei tradiþionale, propunând în loc „un unghi de vedere ce ne dezvãluie cã femeile trãiesc ºi au trãit într-o lume definitã de bãrbaþi ºi cel mai adesea dominatã de bãrbaþi, reuºind totuºi sã formeze ºi sã influenþeze aceastã lume ºi evenimentele ei” (Lerner G., 1986 ; Kelly, J., 1984). Deºi existã metodologii ºi abordãri diverse în istoria femeilor, istoricii feminiºti împãrtãºesc anumite principii ºi presupuneri, relevante ºi pentru istoria bisericii. 1. Istoricii feminiºti continuã controversa privind definiþia istoriei ; feministele istoriei bisericii insistã asupra prezenþei perpetue a 52 femeii în bisericã ºi asupra faptului cã istoria trebuie regânditã ca istorie a femeilor ºi bãrbaþilor. Teoloaga feministã Elisabeth Schuesler Fiorenza revendica „trecutul creºtin ca trecut al femeilor, nu doar al bãrbaþilor, la care femeile participau doar accidental sau deloc”(Schuessler F.E., 1984). 2. Istoricii feminiºti afirmã nevoia de a face distincþie între imaginile androcentrice ale femeilor, care sunt în general mai curând prescriptive decât descriptive, ºi realitatea izvorâtã din experienþa femeilor, recomandând o „hermeneuticã a suspiciunii”, deoarece, cum spunea E.S. Fiorenza „este un fapt dovedit cã polemicile ideologice despre locul, rolul sau natura femeii sunt amplificate cu cât emanciparea ºi participarea femeilor în fãptuirea istoriei devin mai puternice”. 3. Potrivit aceleaºi autoare, E.S. Fiorenza (1992), imaginea istoricului ca „reporter obiectiv” trebuie înlocuitã cu cea a istoricului care asambleazã piese disparate de informaþie istoricã într-un model interpretativ coerent. Din perspectiva feministã, un model sau design adecvat al istoriei bisericii este acela care ar lua în serios experienþa istoricã femeiascã ºi care ar înþelege istoria bisericii ca pe o istorie despre femei ºi bãrbaþi. 4. Datoritã controversei contemporane asupra rolului femeii în bisericã, în particular cel legat de hirotonisirea femeilor ca preoþi, multe dintre lucrãrile strãlucite de istorie feministã s-au referit la rolul conducãtor al femeii în cadrul bisericii în diverse perioade istorice. Un exemplu îl constituie :Women of Spirit : Female Leadership in the Jewish and Christian Traditions, editatã de Rosemary Radford Ruether ºi Eleanor McLaughlin, în care se argumenteazã cã femeile, deºi excluse din conducerea instituþionalã a bisericii ºi din oficierea ca preoþi, aveau în trecut cu totul alte roluri în interiorul bisericii. De aceea, autoarele considerã cã aceastã istorie trebuie scrisã ºi cercetatã cu un scop : „femeile trebuie sã-ºi stãpâneascã propria istorie, nu numai sã-ºi deplângã excluderea din trecut, ci sã investigheze profunzimile acestei alternative, folosind-o pentru lãrgirea ºi remodelarea viziunii ºi existenþei istoriei bisericii”(Ruether R.R. ºi McLaughlin E., 1979). • (vezi ºi Teologie Feministã) Bibliografie Hill, Patricia R., 1985, The World Their Household, Ann Arbor : University of Michigan Press. 53 Gage, Matilda J. 1900, (ediþia a II-a, 1985), Woman, Church and State, repr. Salem, New Hampshire : Ayer Company. Beauvoir, Simone de, 1998, Al Doilea Sex, trad. Diana Bolcu ºi Delia Verdeº, Bucuresti : Ed.Univers. Beard, Mary, 1962, Woman as Force of History, New York : Collier Books. Lerner, Gerda, 1986, The Creation of Patriarhy, New York and Oxford : Oxford University Press. Kelly, Joan, 1984, Women, History and Theory, Chicago&London : University of Chicago Press. Ruether, R.R., and E. McLaughlin, 1979, Women of Spirit : Female Leadership in the Jewish and Christian Traditions, New York : Simon & Schuster. Anca Jugaru BUTLER, JUDITH Filosoafã americanã, a contribuit în mod esenþial la dezvoltarea teoriei feministe de tip postmodern, înscriindu-se în acelaºi timp în ceea ce este numitã queer theory (teoretizarea construirii identitãþilor de tip homosexual). Cartea care a creat o breºã în studiile feministe ale identitãþii femeilor a fost Gender Trouble, publicatã în 1990, în care Butler se plasa pe poziþii foucauldiene inflectate cu perspective psihanalitice, dar ºi socio-antropologice (derivate din teoria lui Ervin Goffman) ºi deconstruia nu numai esenþa identitãþii de gen, dar ºi cea a identitãþii sexuale. Aceasta din urmã se dovedea a fi întotdeauna o copie dupã un original care practic nu a existat niciodatã. Forma biologicã, precum ºi datele comportamentale ale femeilor nu sunt atât reductibile la anumite date biologice cât sunt modelate ºi gravate pe corp în cadrul a nenumãratelor acte „performative”, prin care ne jucãm rolul(rolurile) de femei. Lucrãri importante : Gender Trouble. Feminism and the Subversion of Identity, (1990) ºi Bodies That Matter, 1993. • (vezi ºi Identitate, Identitate de gen) Laura Grünberg 54 55 C CÃSÃTORIA În sens oficial, termenul desemneazã o relaþie aprobatã cultural prin care se legitimeazã o uniune economicã ºi sexualã, de obicei între un bãrbat ºi o femeie, o instituþie socialã strict reglementatã printr-un set de norme culturale, politice, sociale, economice ºi religioase. Analizele feministe au atacat concepþia patriarhalã a „cãsãtoriei” în mod direct – prin repunerea în discuþie a drepturilor femeii în cadrul legislaþiei privitoare la familie – ºi indirect – prin contestarea noþiunilor ºi valorilor „familiei” tradiþionale. A. Studiile feministe ale instituþiei „cãsãtoriei” din perspectivã legalã au plecat de la redefinirea reglementãrilor legale ale realizãrii sau disoluþiei uniunii legale dintre un bãrbat ºi o femeie plus a celor care vizeazã custodia ºi sprijinul copiilor nãscuþi în interiorul sau în exteriorul unei cãsãtorii. Miºcarea pentru eliberarea femeilor a considerat cã femeile ºi bãrbaþii trebuie sã se schimbe, iar schimbarea trebuie sã aparã în domeniul public al legii ºi politicii ca ºi în domeniul particular al familei ºi sexualitãþii : „Democraþia participativã începe acasã”. Dreptul familiei nu s-a mai referit astfel exclusiv la cuplul tradiþional : soþ-soþie-copii, ci ºi-a extins aplicabilitatea plecând în principal de la relaþiile de rudenie între membrii familiei (care pot fi interne sau externe cãsãtoriei formal recunoscute). B. În ciuda mutaþiilor înregistrate de intrarea femeilor pe piaþa forþei de muncã plãtite ºi redefinirea rolurilor sociale de gen, feministele din ºtiinþele sociale au dezvãluit persistenþa unui hegemonism masculin în cadrul instituþiei „cãsãtorie” : 1. Limitarea femeilor la activitãþi legate de sfera casnicã (rolul de gospodinã ºi cel de mamã atribuit femeii) menþin permanentizarea femeii în poziþia de oprimare ºi subordonare în raport cu bãrbaþii/soþii lor. 2. Soþiile ca grup social au responsabilitãþi principale legate de sarcinile casnice, grija faþã de copil ºi grija pentru alþi membri ai familiei chiar dacã lucreazã salariat. 3. Soþiile sunt încã dezavantajate economic în cãsãtorie ºi, reciproc, ele sunt încã discriminate în lumea muncii salariate ; 4. Din punct de vedere statistic sãa demonstrat cã femeile sunt mai expuse la atac, viol sau omor în casã chiar de soþi sau parteneri masculini decât de un strãin. Miºcarea feministã pentru reformarea familiilor a acþionat astfel pentru o schimbare în redistribuirea puterii de-a lungul dimensiunii de gen atât în interiorul relaþiei maritale, cât ºi în sfera publicã. Studiile feministe au identificat mecanismele prin care relaþiile subordonat – supraordonat din cãsãtorie se reproduce în exteriorul cuplului ºi au condus la apariþia a noi tipuri de „familii” alternative : uniunile consensuale heterosexuale sau cuplurile homosexuale. La ora actualã dezbaterile feministe asupra „cãsãtoriei” pun un accent deosebit atât pe aspectele practice-legale cât ºi pe relaþia existentã înte acest termen ºi conceptele (conexe) de „rudenie”, „familie” ºi „gospodãrie” . • (vezi ºi Familia – perspective feministe, Patriarhat, Putere) Bibliografie Code, L. (ed.), 2000, Encyclopedia of Feminist Theories, Routledge, London and New York : Routledge. Kramarae, Ch., Sinder, D (eds.), 2000, Routledge International Encyclopedia of Women, New York and London : Routledge. Zamfir, C., Vlãsceanu, L. (coord), 1993, Dicþionar de Sociologie, Bucureºti : Ed. Babel. Valentina Marinescu CÃSÃTORIA CA SACRALITATE Învãþãturile despre sacralitatea cãsãtoriei îºi au originea în Epistolele pauline, aceasta fiind cel mai pe larg dezbãtutã în Efeseni º5.22-23þ. Cãsãtoria descrisã ca un „mister” legat de Iisus ºi Biserica sa a fost înglobatã în serviciul religios marital al majoritãþii bisericilor creºtine, ºi tocmai prin aceastã ridicare a cãsãtoriei de la un simplu contract civil la acea uniune „mistic㔠– prin urmare indisolubil㠖 creºtinismul este în general perceput ca având un impact mai mare asupra societãþii. Acest aspect al gândirii creºtine a atras numeroase critici de-a lungul timpului, gânditori iluminaþi precum John Stuart Mill (în Subjection of Women º1869þ) de pildã, argumentau cã aceastã 56 „mistificare” a cãsãtoriei prin bisericã a ascuns realitatea socialã ºi politicã legatã de „uniunea sacr㔠dintre femeie ºi bãrbat. Mai recent, feministele au subliniat încãrcãtura profund sexistã a imaginii create femeilor de învãþãturile apostolului Pavel, opþiunea declaratã a acestuia din urmã pentru celibat, susþinând o datã în plus suspiciunea generalizatã a împotrivirii creºtinismului faþã de relaþiile sexuale în general ºi a femeilor în particular. O interpretare mai favorabilã poate fi datã de alte învãþãturi pauline, cum ar fi Corinteni [6.16-20] ; [8.4,14], care sugereazã o viziune ceva mai egalitarã a cãsãtoriei ºi o atitudine afirmativã faþã de relaþiile sexuale. Deºi creºtinismul a absolutizat fãrã nici o îndoialã monogamia ca normã socialã ºi eticã (vezi Corinteni 7.39-40 ; Matei 5.32 ;19.9 ; Marcu 10.11-12 ; Luca 16.18), conceptul nu se origineazã o datã cu creºtinismul (Biblia, 1968). El s-a dezvoltat ca normã a culturii biblice (înlocuind poligamia tribalã practicatã de cei dintâi patriahi) ºi a credinþelor pãgâne, sfaturile privind fidelitatea sexualã aparând ca o temã consistentã atât în scrierile biblice, cât ºi extra-biblice, începând cu secolul V î.H. Aceste scrieri afirmã totodatã idealul dragostei în cadrul cãsãtoriei. Totuºi este important de reþinut faptul cã sacralitatea cãsãtoriei nu este o învãþãturã desprinsã din Evanghelii ; Iisus nu a fãcut decât sã afirme preceptul fidelitãþii dintre soþ ºi soþie, care ar trebui sã devin㠄o singurã fãptur㔠; iar biserica a înþeles întotdeauna cãsãtoria ca derivând mai puþin din credinþa în Iisus Hristos cât mai mult din naturã ºi societate. De aceea, am putea interpreta afirmaþiile lui Iisus ºi Pavel privind fidelitatea maritalã ca încercãri de contracarare a obiceiurilor sexuale non egalitare ce dominau cultura greco-romanã a timpului. Deºi multe teoloage feministe recunosc anumite elemente progresive în învãþãtura biblicã, afirmaþia cã preceptele creºtine asupra cãsãtoriei au avut consecinþe pozitive pentru femei, rãmâne încã o disputã deschisã (S. Dowell, 1990, 1993 ; A. West, 1990). Apariþia ascetismului în cadrul culturii creºtine a fãcut practic imposibilã afirmarea ulterioarã a semnificaþiei emoþionale ºi sacramentale a cãsãtoriei. Dintre cele trei scopuri ale cãsãtoriei conform preceptelor bisericii – procreare, remediu al desfrâului ºi ajutor reciproc pentru binele ºi confortul societãþii ºi al nevestelor – accentul s-a pus întotdeauna pe primele douã, încã din epoca patristicã pânã în evul mediu. Sexul conjugal era propovãduit drept cel mai bun compromis al dorinþelor trupeºti, pãcãtoºii gãsindu-ºi mântuirea numai prin procreare. De-a lungul perioadei feudale, cãsãtoriile dinastice erau fãcute ºi desfãcute cu multã uºurinþã, în multe cazuri sistemul reducând soþiile ºi fiicele la simple obiecte sexuale având valoare doar prin capacitãþile lor reproductive. 57 O serie de progrese în gândirea secularã ºi religioasã din perioada Renaºterii târzii au determinat îmbunãtãþirea statutului spiritual ºi social al cãsãtoriei. Sexul marital a devenit apreciat în sine, chiar ºi neînsoþit de dorinþa de a avea copii. Cu toate acestea, Biserica ortodoxã pãstreazã ºi astãzi vechile canoane ale ritului marital, prin care nu se cere consimþãmântul explicit la cãsãtorie, menþinându-se formula verbal㠄se cununã robul lui Dumnezeu cu roaba lui Dumnezeu”, iar femeii i se cere supunere ºi ascultare faþã de bãrbatul cap al noii familii. Relaþia care capãtã binecuvântarea bisericii nu este complet simetricã ºi reciprocã încã de la început. Biserica acceptã acum libertatea alegerii ca parte integrantã a cãsãtoriei. Teoloagele ºi reprezentatele eticii feministe, deºi au salutat aceastã abordare, insistã cã ea trebuie extinsã ºi asupra altor aspecte ale vieþii conjugale ; de pildã, nici o femeie nu ar trebui sã piardã dreptul la viaþa publicã sau profesionalã datoritã cãsãtoriei. Bibliografie Biblia, 1968, Institutul Biblic ºi de Misiune Ortodoxã al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti. Dowell, Sarah, 1990, They Two Shall be One : Monogamy in History and Religion, London : Collins. Dowell, Sarah, 1993, „A Feminist Critique”, în Celibacy, The Way Supplement, 77 : 76-86. West, Andrea, 1990, „Sex and Salvation : A Christian Feminist Bible Study on 1 Corinthians”, în A. Loades (ed.), Feminist Theology : A Reader, London : SPCK. 72-80. Anca Jugaru CONTRACTUL SEXUAL Termenul „contract sexual” a cãpãtat o importanþã semnificativã în teoriile feministe în urma analizei ample în contextul lucrãrii lui Carole Pateman, Sexual Contract, 1988. Ca ºi în contextul altor lucrãri, feministele au întreprins o analizã substanþialã a cãsãtoriei ca instituþie. Între contractul social (cel despre care se presupune cã a generat societatea modernã, conform teoreticienilor clasici ai contractualismului) ºi contractul sexual existã o legãturã semnificativã. Cãsãtoria s-a fãcut ºi se face, în tradiþia Europei apusene, prin consimþãmântul ambilor soþi. Cãsãtoria este necesarã ºi primã în raport cu contractul social. Prin urmare, femeile intrã în mod liber într-un contract sexual ºi, prin acest contract, ele consimt sã se plaseze în 58 poziþie subordonatã faþã de soþ ºi sã renunþe la a fi parte a contractului social. „Construcþia diferenþei sexuale ca diferenþã politicã este centralã societãþii civile. Dreptul patriarhal al bãrbaþilor asupra femeilor este înfãþiºat ca reflectând ordinea natural㔠(Pateman, 1988 :17). Este important, din perspectiva teoriilor feministe, faptul cã nerecunoaºterea capacitãþii contractuale a femeilor a condus la drepturi aproape absolute ale bãrbaþilor asupra femeilor. Aceastã ordine nu poate sã fie contracaratã decât accentuând pe strategii de acceptare ºi exersare a drepturilor femeilor. • 59 Bibliografie Okin, Susan Moller, 1989, Justice, Gender and the Family, New York : Basic Books. Pateman, Carole, 1988, The Sexual Contract, Oxford : Polity Press. Rawls, J., A Theory of Justice, 1972, Cambridge, Mass. : Harvard University Press. Wollstonecraft, M., 1982 º1792 – 1st editionþ, A Vindication of The Rights of Woman, Hardmondsworth : Penguin. Mihaela Miroiu (vezi ºi Cãsãtoria, Patriarhat) COPIL Bibliografie Teoria contractului social a cunoscut o largã rãspândire începând cu secolele al XVII-lea – al XVIII-lea prin intermediul operelor lui Hobbes, Locke ºi Rousseau. Condiþia intrãrii în contractul bazat pe înþelegerile voluntare ºi reciproce între cetãþeni raþionali este ca aceºtia sã fie capi de familie. Pãrþile contractuale sunt socotite raþionale ºi egale, dar în toate cazurile contractanþi sunt socotiþi numai bãrbaþii. Existau excluderi de gen, de rasã, de clasã. Doar bãrbaþii înstãriþi de rasã albã erau consideraþi membri deplini ai societãþii civile ºi aveau putere contractualã. O primã criticã feministã la adresa teoriei contractualiste androcentrice îl reprezintã lucrarea lui M. Wollstonecraft, A Vindication of The Rights of Women. Carole Pateman va fi teoreticiana care formuleazã cea mai semnificativã criticã la adresa construcþiilor clasice ale contractualismului, cu insistenþã asupra excluderii femeilor ca pãrþi ale contractului. Actual, contractualismul s-a revigorat sub influenþa lucrãrii lui J. Rawls, A Theory of Justice, dar o datã cu aceastã revenire, criticile feministe vizeazã problema dreptãþii de gen în viaþa privatã (Susan Moller Okin, Justice, Gender and the Family). Acesta este unul dintre termenii dificil de definit din perspectivã feministã, datã fiind sfera de aplicabilitate dependentã de contextul social, cultural ºi biologic în care unui individ uman – femeie sau bãrbat – i se recunoaºte aceastã calitate. Studiile academice tradiþionale subliniazã inexistenþa unui „model general-uman al copilãriei”, statutul copiilor variind în diferite momente istorice (de la echivalarea copiilor cu „simpli adulþi” în Evul Mediu ºi perioada timpurie a capitalismului industrial, pânã la recunoaºterea copilului ca fiinþã umanã care dispune de drepturi specifice). Interesul academic faþã de copil a fost influenþat major de schimbãrile înregistrate în plan social prin recunoaºterea copilãriei ca o etapã distinctã de viaþã ºi acordarea unui rol ºi status specific „copilului” ca entitate/individualitate umanã cu nevoile ºi trebuinþe specifice – medicina, psihologia, sociologia, demografia ºi antropologia fiind principalele domenii universitare în care s-au constituit ramuri specifice de cercetare a problematicii „copilului”. Elementul comun al acestor abordãri este accentul pe noþiunile de rol, status, poziþie socialã ºi etapã/stadiu de dezvoltare în variate teorii despre copil. Analizele feministe recente recunosc existenþa unei minimizãri a interesului studiilor de gen faþã de problematica „copilului” – în particular cea a fetelor-copii. Majoritatea explicaþiilor feministe referitoare la „copilãrie” pleacã de la teza determinãrii socio-biologice a diferenþelor de gen la nivelul copilului (bãiat sau fatã), dar diferã ulterior în ceea ce priveºte direcþiile specifice de abordare a acestei tematici. De-a lungul timpului, principalele arii de interes ale feminismului legate de „copil” au fost : (vezi ºi Familia–perspective feministe, Public-privat, Wollstonecraft, Mary 1. Studiul socializãrii de gen a copilului, mai exact al dezvoltãrii fetelor-copil determinat de interesul devenirii lor sociale viitoare. Accentul a fost pus de aceastã datã pe evidenþierea mecanismelor Pateman, Carole, 1988, Sexual Contract, Cambridge : Polity Press. Mihaela Miroiu CONTRACTUL SOCIAL • 60 socializãrii de gen, al adoptãrii ºi realizãrii unor roluri sociale. Fetele-copil au fost studiate din perspectiva interesului pe care îl determinã simplul fapt cã ele sunt femei în devenire. Punctul de plecare l-au constituit teoriile „stadiilor de dezvoltare” din viaþa individului uman, mai precis teoria raþionamentului moral (L. Kohleberg), teoria dezvoltãrii psihosociale (E. Erikson) ºi teoria dezvoltãrii ontogenetice (J. Piaget). Lucrãrile lui C. Gilligan ºi N. Chodorow au descompus analitic modalitãþile prin care dezvoltarea umanã de gen este influenþatã ºi determinatã de valorile masculine predominante la nivel social. S-a pus astfel sub semnul întrebãrii nu numai noþiunea de „rol de gen” (care s-a dovedit a fi un construct social), ci mai ales însãºi esenþa teoriilor tradiþionale ale „stadiilor dezvoltãrii ontogenetice” ale individului uman – o trecere la o nouã vârstã biologicã nemaifiind echivalatã cu progresul, ci cu o reproducere într-o etapã ulterioarã a relaþiilor de putere masculin vs feminin din societate. 2. Analiza relaþiei mam㠖 copil, centratã pe studiul atribuirii exclusive a rolului de „pãrinte-mam㔠femeii (aceasta fiind mult timp unica ocupaþie rezervatã femeilor împreunã cu aceea de „lucrãtor domestic neremunerat”). Feminismul de facturã socialistã a fost primul care a subliniat existenþa unei distincþii între naºterea (ºi creºterea) copilului – care revine în mod natural, biologic femeii – ºi grija faþã de acesta – care implicã o serie de responsabilitãþi ºi resurse alocate atât la micro-nivel familial, cât ºi din partea societãþii ca întreg. Spre deosebire de studiile feministe din prima categorie (care au fost îndeosebi de facturã academicã), aceastã direcþie de analizã a avut nu numai o dimensiune ideologico-teoreticã, dar mai ales una practicã. Luând în considerare manifestarea unei „duble/triple poveri” a femeii în viaþa cotidianã (determinatã de intrarea femeilor pe piaþa forþei de muncã oficiale) ºi nevoia biologicã a copilului de a fi îngrijit, feministele care au activat în aceastã direcþie au reuºit sã impunã noi ocupaþii centrate pe calificãrile necesare îngrijirii copilului de cãtre un personal calificat, în timp aceasta conducând în mod natural la dezvoltarea sistemului de asistenþã socialã acordatã copilului. 3. Stabilirea unor drepturi specifice pentru copil considerat ca individualitate distinctã în raport cu adulþii. Cele douã mari domenii de aplicabilitate a acestora sunt munca – mai precis, reglementãrile care vizeazã interzicerea exploatãrii copiilor pe piaþa forþei de muncã plãtite sau nu, ºi sexualitatea – abuzul sexual faþã de copil. Sub influenþa unor noi direcþii de analizã teoreticã (studiile culturale, analiza sub-culturilor tinerilor) în cadrul feminismului actual tinde 61 sã se constituie o sub-ramurã specificã de interes : Studiul fetelor-copil („Gril-Studies”). Principalele surse de inspiraþie pentru aceastã miºcare (simultan academicã ºi activistã) sunt : 1. Activizarea socialã a tinerelor – manifestã prin mãrirea vizibilitãþii lor pe scena publicã (miºcarea „riot girl”) care a depãºit simpla prezentare în mass-media ºi a devenit o modalitate de exprimare a propriilor „voci” în opoziþie cu cele masculine dominante ; 2. Rapoartele academice referitoare la egalitatea de ºanse din perspectivã de gen – de unde se menþine ºi la ora actualã o mai scãzutã stimã de sine pentru fete. • (vezi ºi Asistenþa socialã, Maternitate) Bibliografie Code, L. (ed.), 2000, Encyclopedia of Feminist Theories, London and New York : Routledge. Gilligan, C., 1982, In a Different Voice, Psychological Theory and Women Development, Cambridge, Massachusetts : Harvard University Press. Kramarae, Ch., Sinder, D (eds.), 2000, Routledge International Encyclopedia of Women, New York and London : Routledge. Zamfir, C., Zamfir, E., 1997, Pentru o societate centratã pe copil, Bucureºti : Ed. Alternative. Valentina Marinescu CORPUL Corpul, vãzut ca o suprafaþã inscripþionatã ºi modelatã de discursuri ºi practici ale puterii a fost preluat de teoria feministã din teoriile lui Michel Foucault. Avantajul acestei abordãri a corpului feminin rezidã în distanþarea de concepþiile esenþialiste : corpul nu mai este un dat anatomic natural, anterior practicilor ºi discursurilor socio-culturale, ci dimpotrivã, el se constituie în cadrul acestor practici. Se evitã astfel determinismul biologic care, prin dihotomizarea celor douã genuri, a legitimat în mod mai mult sau mai puþin direct practicile socio-culturale de discriminare împotriva femeilor. Teoreticienii feminiºti argumenteazã cã destinul de victime, de cetãþeni de categoria a doua al femeilor nu este dat de anatomia lor, dupã cum afirmase Freud, ci este efectul unor strategii de putere. În acelaºi timp, postulând o corporalitate care nu existã în stare naturalã, purã, ci este dintotdeauna deja amprentatã ºi modelatã de discursuri ºi practici socio-culturale, aceastã abordare contracareazã 62 tentaþia în unele teze sau programe feministe de a proiecta o esenþã idealizatã a corporalitãþii feminine. Gânditã în termeni foucauldieni, corporalitatea femininã este prin urmare un produs al tehnologiilor de gen ce opereazã într-un anumit context socio-istoric. Tehnologiile de gen reprezintã modalitãþile prin care puterea se insinueazã în forme capilare la nivel micro-social ºi stilizeazã corpurile, gesturile subiecþiilor în direcþia unei identitãþi sexuale ºi de gen de tip normativ (normative) (Butler, 1990). În acelaºi timp, aceste tehnologii tind spre normalizarea dorinþelor ºi plãcerilor pe care subiecþii le percep ca fiind strict individuale. Termenul de tehnologie de gen a fost preluat din teoria lui Michel Foucault de cãtre Teresa de Lauretis pentru a o aplica la problemele de gen. De Lauretis enumerã printre cele mai importante tehnologii de gen filmul, revistele de modã dar ºi modelele de comportament imprimate în familie, ºcoalã (de Lauretis, 1984). Am putea adãuga mai toate practicile feminitãþii care opereazã de fapt ca tehnologii ale puterii ce normalizeazã aspectul exterior precum semnificaþiile ce derivã din acesta. Practici precum cura de slãbire sau de întreþinere, igiena corporalã sau cele vizând îmbrãcãmintea, coafura, machiajul marcheazã trupul feminin, îl graveazã (pentru a pãstra metafora scrierii folositã de Foucault) transformându-l într-un text semnificant. Corpul devine o formã de reprezentare (Grosz, 1994). Modelarea structurii anatomice prin aceste practici poate fi deosebit de profund㠖 corsetul purtat de femeile secolelor al XVIII-lea – al XIX-lea a produs modificãri semnificative ale structurii osoase din zona pieptului ºi a coastelor, accentuând diferenþele somatice dintre cele douã genuri. Efecte tot atât de puternice au ºi practicile mai mult sau mai puþin instituþionalizate din domeniul reproducerii sau al îngrijirii sãnãtãþii. Avansarea în teoria feministã a ideii de tehnologii de gen care produc corpuri clasificabile drept feminine sau masculine a reprezentat un important moment în redefinirea identitãþii de gen nu ca o identitate datã, reprezentând o esenþã imuabilã ºi aistoricã, ci ca o identitate construitã în cadrul interacþiunii practicilor sociale. Pe de altã parte, aceastã perspectivã teoreticã explicã acþiunea de normalizare, adicã de uniformizare ºi disciplinare a unei varietãþi inerente de corpuri, ºi prin urmare de marginalizare a acelor corpuri care se îndepãrteazã sau contrazic construcþiile normative ce s-au impus la un moment dat. Trupul zvelt, aproape adolescentin în aplatizarea formelor sale, slab, dar cu o musculaturã bine întreþinutã, degajând un aer de sãnãtate este noua construcþie normativã (Bordo, 1995). Constituitã 63 iniþial în þãrile anglo-saxone, aceastã construcþie este diseminatã ulterior ºi în celelalte pãrþi ale lumii prin acþiunile normalizatoare ale tehnologiilor de gen. Aceastã construcþie normativã, deºi aparent coercitivã ºi opresivã prin regimul alimentar ºi de exerciþii fizice pe care-l presupune, nu este propriu-zis impusã din afarã. Femeile o adoptã în mãsura în care cred cã modelarea corpului în conformitate cu acest standard le asigurã capital simbolic ºi le înlesneºte succesul în plan social sau intim. Înþelegerea foucauldianã a corporalitãþii trebuie nuanþatã prin urmare pentru a lãsa loc posibilitãþii de liberã alegere ºi acþiune autonomã a femeilor. Trupul însuºi nu trebuie perceput ca o masã inertã, a cãrei pasivitate sã se rãsfrânge ºi asupra subiectului. Practicile de feminitate prin care este modelat corpul reproduc într-adevãr tehnologii ale puterii, dar ele reprezintã ºi o modalitate însemnatã prin care femeile se insereazã în viaþa socialã ºi încearcã sã acumuleze capital simbolic. • (vezi ºi Anorexie, Bulimie, Gen ºi mass-media, Feminitate, Gen ºi televiziune, Identitatea de gen, Masculinitate, Mitul frumuseþii) Bibliografie Bordo, Susan, 1995, Unbearable Weight. Feminism, Western Culture and the Body, Berkeley : University of California Press. Butler, Judith, 1990, Gender Trouble. Feminism and the Subversion of Identity, New York : Routledge. Foucault, Michel, 1995, Istoria sexualitãþii, Timiºoara : Editura de Vest. Grosz, Elizabeth, 1994, Volatile Bodies. Toward a Corporeal Feminism, Bloomington : Indiana University Press. Lauretis, Teresa de, 1986, „Feminist Studies/Critical Studies : Issues, Terms, and Contexts”, în Feminist Studies/Critical Studies, Bloomington : Indiana University. Lury, Celia, 1996, Consumer Culture, London : Polity Press. Mãdãlina Nicolaescu CRITICA FEMINISTà A LIMBAJULUI Articulatã în ultimii 20 de ani, critica feministã a limbajului încorporeazã un set comun de preocupãri ºi teme în ciuda unui numãr mare de perspective ºi paradigme teoretice sau a unor rezultate empirice de multe ori contradictorii. Astfel, fundamentalã pentru studiul limbajului dintr-o perspectivã feministã este tema „tãcerii ºi a excluderii”, care ridicã deopotrivã ºi 64 problema gãsirii unei voci autentice cu care femeile sã se exprime. Tema reprezentãrii, în care sensul cultural al genului este construit ºi contestat, reprezintã o a doua preocupare majorã a criticii feministe a limbajului. Cea de-a treia direcþie principalã se concentreazã asupra modului ºi scopului pentru care identitatea noastrã de gen este determinatã de comportamentul lingvistic. „Vorbirea” ºi „tãcerea” sunt metafore puternice ale discursului feminist menite sã ilustreze modurile în care femeilor li se neagã dreptul ºi posibilitatea de a se exprima liber. Desigur, nu este vorba de privarea femeilor de orice posibilitate de a folosi limba, ci de faptul cã genurile lingvistice asociate de obicei femeilor (bârfa, flecãreala, scrisorile, jurnalele) sunt uzaje ale limbii care þin aproape exclusiv de sfera privatã (spaþiul familial, comunitãþile restrânse etc.). În domeniul public al culturii oficiale acest tip de genuri lingvistice sunt devalorizate ºi dezavuate. Pe de altã parte, femeilor le este de foarte multe ori redus ºi chiar interzis (în diferite culturi) accesul la registre lingvistice de prestigiu cum ar fi limbajul ceremonialului religios, retorica politicã, discursul legal, discursul ºtiinþific ºi poetic etc. În aceste circumstanþe, femeile sunt adesea reduse la tãcere fie direct, prin interdicþii sau tabuuri explicite, fie indirect, prin tirania nevãzutã a obiceiurilor ºi mentalitãþilor (Kaplan, 1986). Existã societãþi în care femeilor le este interzis sã vorbeascã în afara caselor lor sau în prezenþa superiorilor, sau le este interzis sã pronunþe numele rudelor masculine ale soþilor, sau fie chiar cuvinte care au similaritãþi fonetice cu unele cuvinte interzise în acele culturi (Bodine, 1975 ; Jespersen, 1992). Desigur, în societãþile moderne asemenea practici nu mai existã, dar existã alte tabuuri restrictive cum ar fi folosirea limbajului obscen de cãtre femei sau de cãtre bãrbaþi în prezenþa femeilor. Femeilor le este încã interzisã practicarea oratoriei liturgice în multe religii contemporane. Tãcerea nu înseamnã exclusiv lipsa accesului la aceste tipuri de discurs, ea poate fi determinatã de autocenzura pe care ºi-o impun femeile de teama de a nu fi ridiculizate sau ignorate. În aceste condiþii culturale, feministele au pus problema exprimãrii „autentice” a femeilor, a unei scriituri autentice (Woolf, 1989 ; Mills, 1995). Dacã femeile au în cele din urmã acces la discursul public, îndeosebi la literaturã ºi culturã, atunci se pune problema acceptãrii normelor tradiþionale strict masculine cu privire la teme, modalitãþi stilistice. Unele feministe au propus gãsirea unor moduri de a scrie care sã recunoascã ºi sã încerce sã exprime „diferenþa” femeilor. Aceasta nu înseamnã cã ele vor scrie despre lucruri diferite sau cã vor reface în totalitate un stil literar ori chiar limba în sine. 65 Pe de altã parte, în anii ’80 conceptul de „limbaj al femeilor” (women’s language), lansat de Robin Lakoff (1975) a fost amplu dezbãtut. Una dintre obiecþiile aduse noþiunilor de scriiturã femininã (écriture féminine) ºi limbaj al femeilor a fost esenþialismul noþiunii de diferenþã a femeilor, care polarizeazã excesiv cele douã genuri, feminin ºi masculin. De asemenea, li s-a reproºat promotoarelor acestor concepte, mai ales din partea lingviºtilor, utopismul ºi a-istoricismul lor : deºi se pot schimba unele convenþii ale uzului lingvistic (ºi feministele au reuºit chiar sã schimbe unele dintre ele – vezi limbajul non-sexist) nu se poate reinventa total limba, dupã cum propun unele feministe (Mary Daly : 1987). Limba depinde de facultãþile cognitive înnãscute ale oamenilor pe de o parte, iar pe de alta uzul lingvistic este o practicã socialã care depinde de istoria ºi condiþiile de viaþã ale vorbitorilor ; ea care nu poate fi schimbatã prin întreprinderi individuale. Nu putem vorbi din afara structurii, nici despre limbã, nici despre societate. În consecinþã feministele pot lupta împotriva structurii dinãuntrul ei, contestând, criticând reprezentarea femeilor în limbaj ºi discurs. La nivelul reprezentãrii femeilor, a experienþelor ºi preocupãrilor acestora, în limbaj, contribuþia majorã a feministelor a fost definirea limbajului sexist ºi a discursului sexist, precum ºi a modalitãþilor de luptã împotriva unor astfel de practici lingvistice ºi sociale. Lumea, aºa cum este ea reflectatã la nivelul limbii, reprezintã o perspectivã predominant masculinã, în concordanþã cu credinþele stereotipe despre bãrbaþi, femei ºi relaþiile dintre ei. Sexismul în limbã este de obice analizat la nivelul opþiunilor lingvistice în termeni de opþiuni gramaticale (folosirea pronumelui de persoana a treia masculin el, ei cu sens generic, de exemplu) ºi/sau lexicale (folosirea cu preponderenþã a unor cuvinte cu sensuri peiorative, negative pentru descrierea experienþelor femeilor). Cea de-a treia temã centralã a interesului feminist în lingvisticã (ºi cea mai animatã, pânã acum), cea a comportamentului lingvistic, s-a concentrat în principal asupra diferenþelor (ºi mult mai puþin asupra similitudinilor) între stilurile de vorbire caracteristice femeilor ºi bãrbaþilor. Analizele ºi cercetãrile întreprinse au conturat existenþa a trei mari paradigme explicative, denumite convenþional paradigma deficitului, a dominanþei ºi diferenþei. Paradigma deficitului afirmã cã felul de a vorbi al femeilor este prin naturã ºi culturã, deficient faþã de cel al bãrbaþilor. Prin educaþie de pildã, femeile nu sunt învãþate sã fie îndrãzneþe, persuasive (Crawford, 1995), calitãþi care sunt percepute ca fiind deficitare femeilor. Paradigma dominanþei susþine cã modul de a vorbi al femeilor nu este legat intrinsec de 66 genul lor, ci de poziþia socialã subordonatã pe care o au în raport cu bãrbaþii, variabila-cheie fiind aici puterea (vezi Limbã, gen, putere). Paradigma diferenþei explicã modul diferit de vorbire caracteristic femeilor prin faptul cã acesta reflectã norme sociale ºi lingvistice specifice subculturilor feminine în care ne formãm în primii ani ai vieþii. Diferenþele lingvistice dintre bãrbaþi ºi femei sunt de tipul diferenþelor dintre vorbitorii a douã culturi diferite. • (vezi ºi Androcentrism, Écriture féminine, Gen ºi limbaj, Limbajul femeilor, Limbaj nonsexist) Bibliografie Bodine, Ane, 1975, „Sex Differentiation in Language”, în B. Thorne and N. Henley (eds.), Language and Sex : Difference and Dominance, Rowley, MA : Newbury House. Crawford, Mary, 1995, Talking Difference, London : Sage. Daly, Mary, 1987, Webster’s First Intergalactic Wickedary of English Language, Boston, MA : Beacon Press. Mills, Sara, 1995, Feminist Stylistics, London : Routledge. Jespersen, Otto 1992, „The Woman”, în Language : Its Nature, Development and Origin, London : Allen & Unwin. Kaplan, Cora, 1986, „Language and Gender”, în Sea Changes, London : Verso. Lakoff, Robin, 1975, Language and woman’s place, New York, Harper and Row. Woolf, Virginia, 1929, A Room of One’s Own, London : Granada. Otilia Dragomir CRITICA LITERARà FEMINISTà Acest tip de criticã este un mod de lecturã deliberat politizat, urmãrind obiective ce nu þin doar de criteriile esteticului, ci de o agendã feministã. Lectura criticã de tip feminist este una alternativã, de opoziþie, ce vizeazã a) demontarea structurilor discursive dominante, implicate în sistemul patriarhal de discriminare de gen, b) generarea de semnificaþii ce conduc la redefinirea identitãþilor de gen ºi implicit a practicilor socio-culturale ce stau la baza acestor construcþii (Moi : 1997). Critica feministã nu reclamã un teritoriu separat, cu un demers teoretic original, ci îºi dezvoltã instrumente teoretice ºi critice prin aproprierea de concepte ºi metode din domenii diferite, pentru a le folosi apoi în cadrul unei abordãri dizidente faþã de demersul din care au fost preluate. În acest context critica feministã a cunoscut o 67 remarcabilã dinamicã ºi varietate de direcþii de dezvoltare, constituindu-se în numeroase tipuri de criticã : liberalã, psihanaliticã, deconstrucþionistã, foucauldianã, marxistã, queer, nou istoricistã sau cea tipul studiilor culturale. O acþiune fondatoare în cadrul criticii feministe a constituit-o demontarea canonului literar, scoþând la ivealã operaþiile de excludere care au stat la baza constituirii sale. În acest efort critica feministã s-a raliat miºcãrii post-moderne de interogare a canonului tradiþional din cadrul criticii ºi teoriei literare. Hotãrâtoare pentru critica feministã a fost ºi este lectura în rãspãr, adicã o lecturã care se opune sensului dominant al textului, provocându-l, inteorgându-l, depistându-i absenþele, fracturile ºi contradicþiile, toate acestea iniþiate, bineînþeles, din perspectiva unui program politic feminist. Concomitent cu demontarea canonului s-a început trasarea unei tradiþii literare alternative, pe linie femininã, tradiþie în baza cãreia puteau fi legitimate ºi valorizate producþii literare ale femeilor. În acest demers numit ºi Gynocriticism, critica feministã s-a vãzut confruntatã cu definirea specificitãþii feminine (sau mai degrabã femeieºti) a operelor care constituiau cultura alternativã revendicatã. Sexul scriitoarei sau invocarea experienþei feminine erau desigur criterii importante, dar nu întru totul suficiente (Showalter, 1977, 1989). Au fost preluate poziþiile avansate de feministele franceze Luce Irrigaray ºi Hélène Cixous cu privire la scriitura femininã (écriture féminine), semnalându-se în acelaºi timp riscul ca un astfel de demers sã postuleze o esenþã a identitãþii feminine ce precedã discursul ºi practicile culturale, o esenþã omogenã ºi identicã cu sine insãºi, indiferent de spaþiile culturale ºi istorice în care este înscrisã. Acest tip de proiecþie identitarã tinde sã devine tot atât de constrictivã ca ºi definiþiile formulate în discursul patriarhal (Jones, 1981). Sub impactul criticilor formulate de pe poziþii post-structuraliste s-a abandonat ideea scriiturii feminine. Într-un articol deosebit de influent, Is There a Woman in This Text, Mary Jacobus pledeazã la sfîrºitul anilor ’80 pentru deconstrucþia esenþei feminine pe care critica feministã ºi-ar propune sã o descopere în textul literar (Jacobus, 1987). Mary Jacobus relevã faptul cã identitatea femininã trebuie înþeleasã ca un text, cu contradicþiile ºi deschiderile aferente unui text, sau ca un fel de interfaþã potenþial subversivã, adversativã, care se insereazã în lacunele ºi interstiþiile din discursurile oficiale despre gen. Simultan cu deconstruirea unei esenþe feminine îngheþate în afara discursului ºi implicit cu deconstruirea diferenþei binare între masculin ºi feminin are loc valorizarea diferenþei în sens de pluralitate a construcþiilor identitare feminine, pluralitate identificatã pe dimensiunile 68 de rasã, etnie, clasã (de Lauretis, 1986). Se acordã un interes deosebit scriitoarelor provenind din zone culturale aºa-zis marginale – foste colonii, populaþia nativã din America, scriitoare ale diasporei. Accentul se pune pe multiplele forme de rezistenþã, dar ºi de deplasare pe care acest tip de scriiturã le înregistreazã, pe spaþiile intermediare între mai multe culturi ºi sisteme patriarhale în care aceste femei se insereazã. Critica feministã se racordeazã la noile perspective post-coloniale, multiculturale care s-au coagulat în ultima perioadã în teoriile sociale (Minh-Ha, 1991). Un alt filon puternic în critica feministã este cel care se raliazã proiectelor de a) istorie ºi teorie culturalã ºi b) de studii culturale, proiecte în cadrul cãrora îºi revendicã zone importante. Definitoriu pentru acest demers este accentul pus pe contextualizarea textelor, pe practicile socio-culturale în care se constituie identitãþile de gen (Belsey, 1997). Prezentãm în cele ce urmeazã câteva dintre cele mai importante nume ale domeniului : Mary Jacobus Profesoarã la Facultatea de englezã la Universitatea Cornell, Mary Jacobus a devenit una din teoreticienele ºi analistele feministe de seamã, adoptând abordãri psihanalitice ºi deconstrucþioniste în comentarea textelor literare. Se preocupã în special de decelarea mecanismelor pe baza cãrora este construitã identitatea de gen în textele literare, fiind interesatã în special de situaþii ºi personalitãþi ce sfideazã încercãrile de încadrare în categorii univoce, simple. Lucrarea cu care a devenit vestitã este Reading Woman : Essays in Feminist Criticism, 1986, New York : Columbia University Press. Deosebit de importantã este ºi antologia de texte critice Body Politics : Women and the Discourse of Science, 1990, New York : Routledge. 69 nu. Problema diferenþei, a deplasãrii, a hibridului identitar este gânditã într-o matrice deconstrucþionistã ºi post-colonialã ºi revãzutã dintr-o perspectivã feministã. Cãrþi importante : When the Moon Waxes Red. Representation, Gender and Cultural Poltics, 1991 Woman, Native, Other, 1989, ºi Writing Postcoloniality and Feminism, 1994. Elizabeth Grosz Reprezentantã de marcã a teoriei feministe ºi analistã finã a psihanalizei lacaniene, Elizabeth Grosz a scris una dintre cele mai interesante lucrãri despre modul în care percepem ºi concepem corpul. Dintr-o perspectivã feministã ne-esenþializantã, încercând sã depãºeascã limitele opoziþiilor binare, Grosz îi reciteºte pe Merleau-Ponty, Freud, Lacan, Foucault ºi Mary Douglas pentru a sesiza modul în care biologicul se întrepãtrunde cu culturalul ºi psihologicul. Cãrþi importante : Jacques Lacan : A Feminist Introduction, 1990 ºi, în mod deosebit, Volatile Bodies. Toward a Corporeal Feminism, 1994. Laura Mulvey Una dintre cele mai importante teoreticiene feministe ºi analiste a filmului, Laura Mulvey introduce în analiza cinematografiei poziþii feministe, redefinind concepte importante ca privirea, spectatoarea, dorinþa. Articolul sãu din 1977 : „Visual Pleasures and Narrative Cinema” a stat la baza unei ºcoli în gândirea feministã, el fiind considerat fundamental nu numai în analizele de film, dar ºi în definirea unor aspecte cruciale ale identitãþii feminine cum ar fi dorinþa ca element de diferenþiere de gen. Articolul din 1977 îºi are limitele sale pe care Mulvey însãºi a încercat sã le depãºeascã, dar el rãmâne încã o provocare pentru teoria feministã a identitãþii. Trinh Minh-Ha Catherine Belsey De origine vietnamezã, Trinh Minh-Ha este profesoarã universitarã predând la universitãþile Columbia sau Berkley University, dar ºi cineast ºi teoretician. Intervenþia sa în analiza construirii alteritaþii (în special celei orientale) în societatea americanã, perspectivele teoretice dezvoltate în conturarea unei poziþii critice ºi politice pe care feinistele din diaspora ar putea sã le adopte i-au adus recunoaºterea atât în lumea filmului cât ºi în cea academicã, feministã sau Coordonatoare a uneia dintre cele mai importante antologii de criticã ºi teorie literarã feministã (The Feminist Reader, Macmillan, 1989, 1997), Catherine Belsey este promotoarea unei abordãri culturale, istoricizante a textelor literare. Analiyele lui Belsey pe texte ale Renaºterii engleze pot servi drept model pentru o criticã feministã interdisciplinarã în care abordãrile postructuraliste ºi psihanalitice servesc la înþelegerea 70 71 D nuanþatã a resurselor culturale ºi politice ce determinã construirea unor anumite identitãþi feminine. Lucrãri importante : Critical Practice (1980), The Subject of Tragedy : Identity and Difference in Renaissance Drama (1985), Desire : Love Stories in Western Countries (1996), Shakespeare and the Loss of Eden (2000). Belsey, Catherine, 1997, The Feminist Reader, London : MacMillan. De Lauretis, Teresa, 1986, „Feminist Studies/Critical Studies : Issues, Terms, and Contexts”, în Feminist Studies/Critical Studies, Bloomington : Indiana University. Jacobus, Mary, 1986, Reading Woman. Essays in Feminist Criticism, New York :Columbia University Press. Jones, Rosalind, 1981, „Writing the Body. Toward an Understanding of L’Écriture féminine”, în Feminist Studies 7 :2. Minh-Ha, Trinh, 1991, When the Moon Waxes Red. Representation, Gender and Cultural Politics, London : Routledge. Moi, Toril, 1997, „Feminist, Female, Feminine”, în Catherine Belsey (ed.), The Feminist Reader, London : Macmillan. Nicolaescu, Mãdãlina, 1998, „Introduction”, Eccentric Mappings of the Renaissance, Bucureºti : Editura Universitãþii Bucureºti. Showalter, Elaine, 1977, A Literature of their Own. British Novelists from Brontë to Lessing, Princeton : Princeton University Press. Showalter, Elaine, 1989, Speaking of Gender, Bloomington : Indiana University Press. Mãdãlina Nicolaescu DALY, MARY Mary Daly este o reprezentantã strãlucitã a creaþiei filosofice ºi teologice feministe de orientare radicalã. Cele ºapte cãrþi de autoare publicate pânã în anul 2000 sunt abordãri interdisciplinare ale femeiescului originar pe care ea îºi propune sã îl redescopere ºi recupereze printr-o miºcare meta-patriarhalã (dezlegatã de „legea tatãlui”, de obsesiile ºi dominantele masculine asupra cunoaºterii, valorilor ºi normelor). Daly considerã patriarhatul ca „religie prevalentã a întregii planete”, toate celelalte religii ºi ideologii nefiind altceva decât varii metamorfoze ale aceleiaºi paradigme dominante. Patriarhatul este un avanpost construit împotriva femeilor care sunt considerate „o înfiorãtoare anomie” . Existã doar naturã bãrbãteascã (preponderent necrofilã, atrasã de ceea ce este mort, mecanic, artificial, provoacã violenþe, rãzboaie, poluare) ºi naturã femeiascã (preponderent biofilã : femeile sunt dãtãtoare ºi pãstrãtoare de viaþã). În eºafodajul patriarhal, femeile au fost lobotomizate, idiotizate, au devenit marionete ale voinþei bãrbãteºti (Gyn/Ecology). Pentru ca sã depãºeascã un astfel de stadiu de invazie a minþii proprii, femeile trebuie sã exorcizeze patriarhatul din mintea lor, sã-ºi regãseasc㠄sinele originar”, sã înceteze sã comitã pãcatul capital femeiesc, „lipsa stimei de sine” (Pure Lust), sã-ºi asume curajul autenticitãþii ºi hybrisul creatorilor. Metapatriarhatul presupune regãsirea sacrului femeiesc, ascuns prin asimilarea lui ca parte a sacrului bãrbãtesc, în contextul marilor monoteisme în cadrul cãrora, Dumnezeu fiind proiectat dupã imagine bãrbãteascã, se oferã bãrbaþilor ocazia sã se perceapã ca Dumnezei în raport cu femeile „profane” (vezi The Church and the Second Sex ºi Beyond God the Father). Oferta lui Daly depãºeºte semnificativ simpla criticã a patriarhatului ºi restituirea sacrului feminin uitat. Ea cuprinde o abordare inovativã, concepte inexistente în limbajul anterior, prin care femeile sã-ºi poatã exprima „sinele ascuns” (de exemplu ginergie, ginestezie). 72 În lucrãrile sale, ilustrãrile patriarhatului vizeazã ºi metamorfozele sale actuale, în mod deosebit ingineria geneticã, dezastrele ecologice, acþiunea transfrontalierã a corporaþiilor care exportã ideologii neo-patriarhale. Ideile lui Mary Daly sunt foarte controversate, inclusiv în contextul teoriilor feministe. Pe de o parte dominã o apreciere generalã asupra originalitãþii abordãrilor ei, pe de altã parte, este criticatã pentru esenþialism (mai ales de cãtre feminismul postmodern) ºi de tendinþe „hegemonice” (colonialiste) în raport cu femeile de culoare, mai ales cu indiencele, în ideea ilegitimitãþii de a se exprima asupra unor experienþe pe care femeile albe occidentale nu le-au avut. Feministele moderate criticã separatismul teoretic propus de cãtre Daly în particular ºi de cãtre radicale în general. Dincolo de aceste critici, Daly rãmâne o teoreticianã de referinþã, ea sprijinind substanþial demersul spre o gândire feministã autonomã faþã de marile paradigme ale gândirii bãrbãteºti, adicã faþã de tendinþa feminismului de a fi mai degrabã reformist. • (vezi ºi Etici ginocentrice, Feminismul radical, Patriarhat) Bibliografie Daly, Mary, 1968, The Church and the Second Sex, New York : Harper&Row. Daly, Mary, 1973, Beyond God the Father, London : The Women’s Press. Daly, Mary, 1978, Gyn/Ecology, The Methaetics of Radical Feminism, Boston : Beacon Press. Daly, Mary, 1984, Pure Lust, Elemental Feminist Philosophy, Boston : Beacon Press. Mihaela Miroiu DIFERENÞA DINTRE GENURI – „GENDER GAP” Termen care desemneazã diferenþele dintre bãrbaþi ºi femei din punctul de vedere a trei dimensiuni : 1. Accesul la viaþa politicã ; 2. Accesul la piaþa forþei de muncã salarizate ; 3. Domeniul bunãstãrii umane în sens larg. Explicaþia tradiþionalã a persistenþei existenþei unor „diferenþe de gen” în defavoarea femeilor se concentreazã pe douã domenii : 1. „Capitalul uman” – acestea fiind explicaþii care analizeazã diferenþele de gen în funcþie de caracteristicile personale (educaþie, experienþã 73 de muncã etc.) apreciind cã diferenþele de salarizare sunt în funcþie de diferenþele reale dintre femei ºi bãrbaþi în ceea ce priveºte investiþiile în educaþie ºi calificare ; 2. „Structurarea pieþei de munc㔠– sunt explicaþii care pun accent pe organizarea pieþei de muncã. Ideea de bazã este cã segregarea femeilor care muncesc prin organizarea pieþei de muncã este un factor principal care contribuie la salarizarea inferioarã a lor. Funcþionarea segregãrii de sex este consideratã drept un mijloc de excludere al femeilor de la accesul la sectoarele ocupaþionale specifice ºi, totodatã, de la poziþiile de putere ºi privilegiu din interiorul organizaþiilor unde lucreazã pentru un salariu. Pentru abordãrile feministe ale „muncii”, existenþa „dublei poveri” („double burden”) este un factor principal in salarizarea inferioarã a femeilor, date fiind responsabilitãþile domestice care limiteazã timpul, mobilitatea spaþialã ºi dispoziþiile emoþionale ale femeilor în raport cu cerinþele pieþei de munc㠄tradiþionale”. Femeile care lucreazã salariat sunt „restricþionate” de o serie de constrângeri obiective (timp, lipsa relaþiilor sociale) ºi subiective (grija faþã de un „Altul semnificativ” – soþ ºi copii) sã avanseze în interiorul structurilor existente pe piaþa forþei de muncã plãtitã. Teoretic, au fost construite douã tipuri de explicaþii ale raportãrii femeilor la politicile publice de salarizare ºi la structura pieþei forþei de muncã : 1. Modelul excluderii : Considerã cã femeile sunt excluse sistematic din ocupaþiile bine plãtite ºi sunt angajate doar ca sã le ocupe pe cele salarizate inferior. Modelul presupune cã diferenþele de salarizare între bãrbaþi ºi femei nu sunt determinate de forþele pieþei, ci de factori socio-culturali (de exemplu, transferul modelului „familial” la locul de muncã ºi identificarea femeii cu un „muncitor mai puþin serios”) ; 2. Modelul aglomerãrii („crowding model”) considerã cã femeile sunt sistematic excluse din ocupaþiile dezirabile ºi „aglomerate” în cele mai puþin dorite : în esenþã, modelul presupune cã diferenþele de salarizare între bãrbaþi ºi femei sunt determinate în mod fundamental de forþele pieþei. Pentru a vorbi de o restrângere a „diferenþei de gen” sunt necesare o serie de schimbãri, dintre care cele mai importante ar fi : 1. Re-definirea diviziunii muncii casnice ; 2. Restructurarea modalitãþilor concrete de distribuire a recompenselor ºi oportunitãþilor de progres ale femeilor ºi bãrbaþilor pe piaþa muncii plãtite. 74 75 adevãr – eroare autonom – dependent bine – rãu scop – mijloc puternic – slab public – privat În ceea ce priveºte politicile publice reale de reducere a „diferenþei de gen” în salarizarea femeilor ºi bãrbaþilor, acestea se confruntã cu efectul dublu al segregãrii muncii plãtite pe dimensiunile : 1. Orizontalã : orice politicã publicã pentru femei trebuie centratã pe legislaþia salarizãrii egale a muncii de valoare egalã („equal opportunity legislation”). 2. Verticalã : accentul politicilor publice cade pe lãrgirea recrutãrii ºi promovãrii femeilor ºi iniþierea unor ierarhii genizate ale ocupaþiilor. • (vezi ºi favorizarea structuralã a bãrbaþilor în economie, Gospodãria, Munca domesticã, Participarea politicã, Public-privat) Bibliografie Kemp, A. Abel, 1994, Women’s Work – Degraded and Devaluated, Prentice Hall : Englewood Cliffs. Crompton, M.Mann, 1986, Gender Stratification, New York : Polity Press. Morris, L., 1995, Social Divisions : Economic Decline and Social Structural Changes, London : UCL Press. Dex, S., 1985, The Sexual Division of Work : A Conceptual Revolution in the Social Sciences, London and New York : Sage. Jacobsen, P. Joyce, 1998, The Economics of Gender, Oxford : Blackwell. Valentina Marinescu DIHOTOMII Gândirea filosoficã tradiþionalã opereazã cu dihotomii dupã modelul A – non-A. Cele mai frecvente dihotomii întâlnite în filosofie sunt : sacru – profan cosmos – haos invariant – schimbãtor necesitate – hazard etern – muritor pur – impur creaþie – procreaþie transcendenþ㠖 imanenþã spirit – materie cultur㠖 naturã minte – corp intelect – sensibilitate raþiune – instinct inteligibil – sensibil Termenul prim, A, apare preponderent ca determinant, superior, pozitiv, termenul non-A apare preponderent ca determinat, inferior, negativ, adeseori opus. Dacã aceste dihotomii sunt strict polarizate, se genereazã o abordare maniheistã. Dihotomia A – non-A este tratatã prin analogie cu relaþia bãrbat – femeie, masculin – feminin. Abordãrile dihotomice (dualiste) sunt supuse criticilor ºi deconstrucþiei în cadrul postmodernismului în general, a postmodernismului feminist în particular. Gândirea dualistã este consideratã esenþialistã. Transpusã de pe tãrâmul epistemic pe cel al organizãrii sociale, abordarea dihotomicã dã naºtere ierarhiilor, inferiorizãrii unor categorii întregi socotite mai aproape de „non-A” (femei, rase, gupuri etnice, clase fãrã putere). Dacã feminismul insistã pe varianta asimilãrii în cadrele gândirii filosofice tradiþionale, el devine un feminism „misogin”, dispreþuitor faþã de non-A (feminin, femeiesc), propunând soluþia asemãnãrii cu termenul reper (superior, valoros), A. Filosofia feministã a valului al II-lea s-a concentrat asupra revalorizãrii „femininului” ºi femeiescului, pe reconceptualizarea ºi revalorizarea diferenþelor, mergând de la tendinþele de „dez-esenþializare” ºi echilibrare a importanþei acestor categorii ale gândirii (tendinþa feminismului post-modern), spre relevarea „esenþei femeiescului” ºi avantajelor acestuia (capacitatea de a da viaþã, biofilia, pacifismul, capacitãþile relaþionale ºi de comunicare – vezi feminismul radical, eticile feministe, ecofeminismul). • (vezi ºi eticile feministe, ecofeminismul, feminismul radical, Feminismul valului II, misoginism) Bibliografie Derrida, Jacques, 1967, L’ écriture et la difference, Paris : Seuil. Jay, Nancy, 1994, „Gen ºi dihotomie”, în M. Miroiu (ed.), Jumãtatea anonimã. ***, Antologie de filosofie feministã, Bucureºti : Ed. ªansa. McMillan, Carol, 1986, Women, Reason and Nature, Oxford : Blackwell. Miroiu, Mihaela, 1995, Gândul umbrei. Abordãri feministe în filosofia contemporanã, Bucureºti : Ed. Alternative. Mihaela Miroiu 76 DISCURSUL Concept central în teoriile contemporane, discursul beneficiazã de un numãr impresionat de definiþii în funcþie de paradigma teoreticã ºi de ºtiinþa socialã în care funcþioneazã (Schiffrin, 1994). Folosit curent în teoria criticã, sociologie, lingvisticã, filosofie, psihologie socialã ºi în multe alte domenii, discursul este adesea lãsat nedefinit, ca ºi cum multiplele lui sensuri ºi valenþe fac parte din cunoºtinþele comune. În lingvisticã s-au conturat douã definiþii majore : discursul este unitatea limbajului mai mare decât o propoziþie (aºa-numita definiþie formalã) versus discursul definit ca limbaj al interacþiunii sociale (definiþia funcþionalã). Ambele definiþii s-au dovedit benefice în identificarea ºi explicarea funcþionãrii sexismului în limbã dincolo de reprezentarea lui lingvisticã la nivelul unor simple cuvinte sau expresii. Atenþia este îndreptatã în special asupra modului în care se negociazã ºi se modificã sensurile cuvintelor ºi expresiilor în cursul interacþiunilor sociale. Critica feministã a limbajului ºi stilistica feministã au acordat studiului discursului un rol central, demonstrând modul în care micro-structurile limbajului au legãturã cu macro-structurile genului social (Cameron, 1985 ; Cameron ºi Coates, 1989). Sally McConnell-Ginet (1989) afirmã cã sensurile sunt construite social, ele reflectând concepþiile grupului dominant (în cazul de faþã, bãrbaþii). Modul în care formele lingvistice sunt învestite cu sens în cadrul discursului este un proces condiþionat social. De exemplu, în opoziþia lingvisticã cavaler/fatã bãtrânã, care reflectã aceeaºi realitate (persoanele în cauzã sunt necãsãtorite), conþine o derogare semanticã pentru femei, care are la bazã credinþa sexistã cã statutul de necãsãtoritã este indezirabil pentru femei. DISCURS FEMININ VS DISCURS MASCULIN Începând cu deceniul al optulea, critica feministã a atras atenþia asupra diferitelor aºteptãri ºi conotaþii legate de discursul femeilor vs discursul bãrbaþilor. În mod tradiþional ºi stereotip discursul masculin a fost caracterizat printr-o serie de trãsãturi cum ar fi : organizare logicã mai coerentã, argumentare clar condusã, concentrare mai mare asupra subiectului discutat, folosirea consistentã a unor strategii retorice (de exemplu întrebãrile retorice), accentuarea punctelor principale. Acest tip de discurs a fost caracterzat printr-o capacitate mai mare de abordare a gândirii abstracte ºi de formulare a concluziilor concrete. 77 Discursul femeilor, înglobat de multe ori într-un nebulos discurs feminin, a fost asociat unui limbaj al emoþiilor, al vieþii private, favorizând aluzia, eufemismul mai degrabã decât concentrarea logicã, evitarea oricãrei teorii abstracte. Discursul masculin este asociat de regulã vieþii publice, pe când cel feminin domeniului privat (familie, copii, probleme personale, probleme care þin de binele „sufletesc” al celorlalþi). Analiza discursului Analiza feministã de discurs se concentreazã asupra proceselor complexe prin care sensurile sexiste sau androcentrice sunt reproduse sau contestate la nivelul limbii. Conversaþia, fiind o activitate foarte structuratã, este forma de discurs cel mai des analizatã în cercetãrile consacrate limbii ºi genului. Interacþiunile conversaþionale furnizeazã o mulþime de elemente de analizã care permit diferenþierea între strategiile de comunicare folosite de femei ºi de bãrbaþi : întreruperi, schimbarea sau dezvoltarea subiectului discutat, cine vorbeºte mai mult etc. Extrem de discutatã a fost cartea foarte popularã a lui Deborah Tannen, 1995, You just don’t understand (Tu chiar nu înþelegi) care identifica diferenþele dintre stilurile de comunicare folosite de femei ºi bãrbaþi. Pentru femei, Tannen a identificat elemente care puteau fi subsumate unui stil „comunitar” în timp ce, pentru bãrbaþi, ele convergeau cãtre un stil „competitiv”. Consecinþele lingvistice ale unui astfel de model comunitar ar fi cã femeile întrerup mai puþin, pun mai multe întrebãri, folosesc mai puþine imperative, utilizeazã mai multe rãspunsuri minimale (da, hmm !). Cartea lui Tannen a fost supusã de altfel la numeroase critici. D. Cameron (1995) mai ales atrage atenþia pericolului cantonãrii femeilor într-un stil conversaþional feminin, implicã pãstrarea statu-quo-ului ºi normei masculine. În ceea ce priveºte clasica problemã despre „cine vorbeºte mai mult”, studiile întreprinse relevã fãrã echivoc faptul cã în grupuri conversaþionale mixte bãrbaþii sunt cei care vorbesc mai mult ºi tot ei sunt cei care întrerup mai des. Genderlect O formã de discurs, comparabilã structural cu „dialectul” în interiorul unui sistem lingvistic mai mare, care este identificat cu unul dintre genuri (feminin sau masculin). Construit în special pornind de la 78 sisteme lingvistice de tipul celui al limbii engleze, care nu marcheazã genul gramatical englez, lingviºti feminiºti ºi non-feminiºti deopotrivã, au încercat sã demonstreze cã femeile ºi bãrbaþii vorbesc în mod diferit, utilizând ceea ce s-a numit limbaj feminin, respectiv limbaj masculin. • (vezi ºi Androcentrism, Gen ºi Limbaj, Limbajul femeilor, Stereotipe de gen) Bibliografie Cameron, Deborah, 1985, Feminism and Linguistic Theory, London : Macmillan. Cameron, Deborah, 1995, Verbal Hygiene, London : Routledge. Cameron D. ºi Coates, Jenifer, 1989, Women and their speech communities, London : Longman. McConnell-Ginet, Sally, 1989, „The Sexual (Re)production of meaning”, în F. Frank ºi P. Treichler (eds.), Language, Gender and Professional Writing, New York : Modern Language Association. Schiffrin, Deborah 1994, Approaches to Discourse, Oxford : Blackwell. Tannen, Deborah, 1995, You just don’t understand. Women and men in conversation, New York : Ballantine. Talbot, Mary M., 1998, Language and Gender, Cambridge : Polity Press. Wodak, Ruth (ed.), 1997, Gender and Discourse, London : Sage Otilia Dragomir DOCUMENTE INTERNAÞIONALE PRIVITOARE LA PROBLEMATICA FEMEII Convenþia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faþã de femei (CEDAW) Convenþia a fost adoptatã de Adunarea Generalã a ONU la 18 decembrie 1979 ºi a fost deschisã spre semnare la 1 martie 1980. În prezent (2001), un numãr de 168 de state au ratificat acest instrument juridic internaþional. România a ratificat Convenþia la 7 ianuarie 1982 ºi a renunþat la rezervele fãcute la art. 29, par. 1, în anul 1990. Convenþia, ce conþine un preambul ºi 30 de articole, defineºte discriminarea împotriva femeii ºi stabileºte o agendã pentru acþiunile, legislative ºi/sau administrative, necesare a fi adoptate la nivel naþional în vederea prevenirii ºi eliminãrii oricãror forme de discriminare împotriva femeilor. Prin ratificarea Convenþiei statele pãrþi 79 se angajeazã sã supunã periodic analizei Comitetului pentru eliminarea discriminãrilor faþã de femei, din cadrul ONU, rapoartele naþionale privind progresele înregistrate în aplicarea CEDAW. România a prezentat la cea de a 23-a sesiune a Comitetului CEDAW, care s-a desfãºurat la New York în luna iunie 2000, Raportul cumulat (al patrulea ºi al cincilea) referitor la stadiul implementãrii Convenþiei în þara noastrã ºi la dificultãþile existente în afirmarea de facto a drepturilor femeii. Carta Socialã Europeanã (European Social Charter) : Instrument juridic al Consiliului Europei, extensie a Convenþiei Europene pentru Drepturile Omului care protejeazã drepturile civile ºi politice, Carta Socialã Europeanã (CSE) este un tratat regional care promoveazã protecþia drepturilor sociale ºi economice fundamentale, în corelaþie cu sfera muncii ºi coeziunea socialã, ale cetãþenilor din statele contractante (22 de state europene). Procedurile de semnare ale acestui tratat european au fost deschise în 1961 ºi au intrat în aplicare în 1965. Tratatul garanteazã o multitudine de drepturi grupate în 19 articole la care Protocolul Adiþional din 5 mai 1988 (intrat în vigoare în 1992), adaugã încã 4 articole. Carta Socialã Europeanã Revizuitã (CSER) este tratatul european pentru care procedurile de semnare au fost deschise la 3 mai 1996 ºi a fost ratificatã de 9 state, printre care ºi România ; acest document juridic amendeazã ºi extinde lista drepturilor protejate la 40, combinând într-un singur instrument toate drepturile conþinute în CSE în forma amendatã, cele din Protocolul Adiþional ºi un numãr de noi drepturi grupate în 8 articole. Þãrile angajate în respectarea Cartei Sociale Europene Revizuite se supun supervizãrii internaþionale din partea Pãrþilor Contractante (cele 9 state care au ratificat Carta Revizuitã) pe baza rapoartelor naþionale periodice. În Protocolul din 1991, care amendeazã CSER, s-au stabilit organismele de supervizare : Comitetul de Experþi Independenþi (9 experþi aleºi de Comitetul de Miniºtri ºi un observator din partea ILO) ; Comitetul Guvernamental (constituit din reprezentanþi ai Pãrþilor Contractante ºi observatori din partea Sindicatelor Europene ºi ai Asociaþiei Angajatorilor) ; Comitetul de Miniºtri care adoptã o rezoluþie finalã la ciclul de supervizare ºi adreseazã recomandãri statelor care nu-ºi onoreazã obligaþiile asumate în cadrul CSER. 80 Documentele finale ale Celei de a patra Conferinþe Mondiale privind condiþia femeii în lume (4-15 septembrie 1995, Beijing/China) Declaraþia ºi Platforma de Acþiune, adoptate în unanimitate în cadrul lucrãrilor finale ale Conferinþei, sunt documente de o importanþã deosebitã pentru miºcarea de femei ºi reprezintã un angajament ferm al celor 168 de state participante de a-ºi intensifica eforturile pentru a asigura afirmarea drepturilor sociale, economice ºi politice ale femeilor. Platforma de Acþiune este o agendã de mãsuri concrete necesare pentru creºterea rolului femeilor ºi pentru îmbunãtãþirea condiþiei acestora în cele douãsprezece arii critice identificate la nivel mondial. Statele semnatare se angajeazã ca, împreunã cu actorii societãþii civile, sã dezvolte ºi sã consolideze mecanismele naþionale de promovare, evaluare ºi monitorizare a egalitãþii de gen, prin alocarea resurselor financiare ºi umane necesare. Doina Dimitriu DREPTURILE REPRODUCTIVE ªI DREPTURILE SEXUALE Drepturile reproductive reprezintã drepturile cuplurilor ºi indivizilor de a decide liber ºi responsabil numãrul, ritmul ºi momentul în care doresc sã aibã copii ºi de a avea acces la informaþii, educaþie ºi mijloace pentru a lua o asemenea decizie ; precum ºi dreptul de a avea parte de sãnãtate reproductivã ºi sexualã la cele mai înalte standarde ºi de a decide fãrã discriminãri, constrângere ºi violenþã în ceea ce priveºte reproducerea. Drepturile sexuale reprezintã drepturile indivizilor de a avea control ºi de a decide liber în tot ceea ce priveºte propria sexualitate, fãrã discriminãri, constrângeri sau violenþã. Relaþiile egale între bãrbaþi ºi femei în materie de relaþii sexuale ºi reproductive includ respectarea deplinã a integritãþii fizice a corpului uman, presupun respect reciproc ºi disponibilitatea de a accepta responsabilitãþile pentru consecinþele comportamentului sexual. Temele care intrã în aria acestor drepturi sunt : practicile ºi politicile privind populaþia, sãnãtatea, planificarea familialã ; contracepþia ; avortul ; virusul HIV/AIDS sau bolile cu transmitere sexualã ; practici tradiþionale care afecteazã sãnãtatea femeilor (mutilarea genitalã) ; violul ºi alte forme ale violenþei sexuale ; cãsãtoria ºi legislaþia familiei ; drepturile adolescenþilor. 81 Baza drepturilor reproductive ºi a drepturilor sexuale îºi are originea în principiile fundamentale drepturilor omului ºi în viziunea integralistã asupra acestora pe care miºcarea feministã încearcã sã o impunã. Aceastã viziune integralistã presupune depãºirea strategiilor formaliste asupra drepturilor omului ºi înlocuirea lor cu integrarea drepturilor împreunã cu nevoile ºi contextul social, la care trebuie adãugatã redefinirea acestora din perspectiva nevoilor femeilor. Contextul introducerii pe agenda internaþionalã a drepturilor reproductive ºi a drepturilor sexuale este marcat de presiunile miºcãrii feministe de înlãturare a viziunii politicilor pronataliste sau anti-nataliste (de control al populaþiei), care trateazã femeile ca pe niºte obiecte. În schimbul acestora se recomandã reorientarea dezbaterilor spre principiile autodeterminãrii sexuale ºi reproductive ºi a drepturilor la sãnãtate ºi emancipare ale femeilor. Noua viziune integralistã ºi interdependenþa se construieºte la intersecþia dintre patru axe principiale : 1. imaginea indivizilor ca autodeterminanþi ºi în legãturã cu diversitatea familiilor, comunitãþilor, societãþilor ºi statelor în care trãiesc ; 2. disoluþia graniþelor tradiþionale între „public” ºi „privat” pe plan normativ, astfel încât drepturile omului sã fie aplicate ºi în cadrul relaþiilor intime ; 3. indivizibilitatea celor trei generaþii ale drepturilor omului în dreptul internaþional : drepturile politice ºi civile, sociale ºi culturale ºi dreptul la „solidaritate” ; 4. recunoaºterea femeilor ca subiecþi deplini ai drepturilor omului ºi participanþi la definirea ºi implementarea lor. Repere istorice Deºi principiile drepturilor omului pe care se sprijinã drepturile reproductive ºi drepturile sexuale au fost recunoscute cu mult timp în urmã, abia începând cu anii ’60 ai secolului XX s-au fãcut referiri speciale la sãnãtatea reproducerii. Pentru prima oarã, în 1968, la Prima Conferinþã Mondialã privind Drepturile Omului de la Teheran se menþioneazã faptul c㠄pãrinþii au dreptul de a determina liber ºi responsabil numãrul ºi planificarea naºterii copiilor lor ºi dreptul la educaþie ºi informaþie adecvatã pentru a face acest lucru”. În 1979 este propusã spre ratificare statelor membre ale Organizaþiei Naþiunilor Unite Convenþia privind eliminarea tuturor formelor de 82 discriminare împotriva femeilor. Convenþia, semnatã de 165 de state, prevede la art. 16(1)(e) : „Statele pãrþi vor lua mãsurile necesare... ºi, în special, vor asigura, pe baza egalitãþii între femei ºi bãrbaþi... aceleaºi drepturi de a decide în mod liber ºi în deplinã cunoºtinþã de cauzã asupra numãrului ºi planificãrii naºterilor ºi de a avea acces la informaþii, la educaþie ºi la mijloacele necesare pentru exercitarea acestor drepturi”. Aceste drepturi au fost reafirmate în 1984 cu ocazia Conferinþei Internaþionale privind Populaþia de la Mexico City (recomandarea 30) ; în 1992 la Conferinþa Naþiunilor Unite privind Mediul ºi Dezvoltarea (de la Rio de Janeiro) ºi în 1993 la Conferinþa Mondialã privind Drepturile Omului de la Viena. Un moment important l-a constituit Conferinþa Internaþionalã privind Populaþia ºi Dezvoltarea (ICPD) de la Cairo în 1994. Cu ocazia acestei conferinþe, drepturile reproductive sunt afirmate explicit prin aceastã sintagmã ºi includ, pe lângã cele menþionate în acordurile precedente, dreptul de a beneficia de standardele cele mai înalte ale sãnãtãþii reproductive ºi sexuale ºi dreptul de a decide fãrã discriminãri, violenþã sau constrângere asupra comportamentului reproductiv (ICPD, paragraful 7.2). Un alt pas înainte îl constituie Cea de-a Patra Conferinþã Mondialã a Femeilor de la Beijing, din 1995, în documentele cãreia sunt menþionate drepturile sexuale. Aceste ultime douã reuºite nu ar fi fost posibile fãrã presiunile ºi eforturile organizaþiilor de femei, miºcãrii de femei în general, care a întreprins o vastã campanie de lobby. Aceastã campanie a continuat, astfel încât, în 1998, Tratatul de la Roma privind Statutul Curþii Penale Internaþionale (International Criminal Court – ICC) – care investigheazã ºi pedepseºte genocidul, crimele împotriva umanitãþii ºi crimele de rãzboi, – afirma protejarea drepturilor reproductive ca drepturi ale omului. În acest mod, tratatul recunoaºte violul ºi alte forme de violenþã sexualã ca fiind crime aflate sub incidenþa legislaþiei internaþionale. Principiile de bazã ale drepturilor reproductive ºi drepturilor sexuale Conceptele etice pe care se bazeazã drepturile reproductive ºi drepturile sexuale sunt : – principiul integritãþii corporale ºi autodeterminãrii (incluzând sãnãtatea, bunãstarea ºi plãcerea sexualã) ; 83 – principiul egalitãþii, respectiv recunoaºterea capacitãþii femeilor de a lua decizii privind propria sexualitate ºi fertilitate ; – existenþa condiþiilor de viaþã bazate pe drepturile sociale, demonstrând legãtura dintre drepturile economice, sociale ºi culturale ºi problemele globale ale dezvoltãrii echitabile ºi ale prezervãrii mediului. Atunci când se vorbeºte despre drepturile reproductive ºi/sau cele sexuale se face apel fie la principiile generale ale drepturilor omului, fie la principii ºi drepturi specifice legate de sãnãtatea reproducerii. Decalogul principiilor folosite pentru susþinerea drepturilor reproductive ºi a drepturilor sexuale sunt : – dreptul la viaþã, integritate corporalã, libertate ºi securitate ; – dreptul de a nu fi supus torturii sau altor practici crude, inumane, tratamente degradante sau pedepsei ; – dreptul de a nu fi discriminat pe baza genului social ; – dreptul de a modifica obiceiuri care discrimineazã femeile ; – dreptul la sãnãtate, la sãnãtatea reproducerii ºi la planificare familialã ; – dreptul la intimitate ; – dreptul de a se cãsãtori ºi a avea o familie ; – dreptul de a decide numãrul ºi ritmul naºterilor ; – dreptul de a nu fi victima abuzului sexual ºi a exploatãrii sexuale ; – dreptul de a se bucura de progresele ºtiinþifice ºi de a consimþi în cazul experimentelor medicale. • (vezi ºi Sãnãtatea reproducerii) Bibliografie Family Care International, 2000, Sexual & reproductive health : briefing cards. United Nations, 1996, Platform for action and the Beijing declaration : fourth world Conference on women, paragraph 97. Centre for Reproductive Law and Policy, 2000, Reproductive rights : 2000 moving forward, New York. Centre for Reproductive Law and Policy, 2000, Reproductive rights are human rights, New York. Copelon, Rhonda ; Petchesky, Rosalind ; 1995, „Toward an interdependent approach to reproductive and sexual rights as human rights : reflection on the ICPD and beyond”, in Margaret A. Schuler (ed.), From basic needs to basic rights : women’s claim to human rights, Washington, WLDI. Florentina Bocioc 84 E ECOFEMINISM Ecofeminismul a apãrut ca asumare a alianþei între feminism ºi ecologie. Orientãrile feministe care l-au precedat (cu excepþia feminismului radical) au tins mai degrabã spre un feminism raþionalist, accentuând asupra universalitãþii raþiunii ºi depãrtãrii de „naturã”, tocmai pentru cã asocierea simbolicã femeie – naturã a concurat la inferiorizarea femeilor (vezi criticile formulate de Rosemarie Reuther (1975) ºi Carolyna Merchant, 1980). Sexismul ºi speciismul au baze comune ºi o logicã asemãnãtoare, a dominãrii ºi aservirii femeilor ºi naturii. Ele se bazeazã pe androcentrism ºi antropocentrism (Plumwood, 1993). Perspectivele ecologiste cele mai cunoscute, ecologia de profunzime (deep ecology), ambientalismul (environmentalism) ºi ecologia socialã tind sã ignore dimensiunea de gen ºi asemãnãrile culturale între perspectivele antropocentricã ºi androcentricã. Ecofeminismul asumã alianþa între feminism ºi ecologie tocmai prin faptul cã socoteºte indisolubil legate ideologiile dominãrii femeilor ºi naturii. Natura a fost feminizatã, iar femeile au fost naturalizate (Warren, 1997). Progresul a fost înþeles în tradiþia occidentalã ca luare în stãpânire a „naturii” de cãtre „raþiune” (inclusiv în sensul colonizãrii „barbarilor” ºi „sãlbaticilor”, precum ºi a femeilor ca femei, candidate predilecte la asocierea simbolicã cu natura). Pentru a depãºi acest mod de abordare este necesar ca în perspectiva eticã asupra fãpturilor nonumane sã se aplice concepte centrale cum ar fi cele de agent, subiect, dreptate, recunoaºtere. Asocierea femeie – naturã trebuie asumatã ºi fructificatã în sensul unei empatii mai mari faþã de experienþa de a purta ºi a da viaþã. Gândirea rãsãriteanã (de tradiþie ortodoxã) poate sã fie valorizatã având în vedere valenþele ecologice ale ortodoxiei, precum ºi un maniheism mult mai scãzut în raport cu natura (V. Losski, în Miroiu, 1996). Au fost formulate propuneri teoretice de depãºire a abordãrilor antropocentrice ale moralei prin aplicarea unor concepte inclusiviste 85 care sã permitã alianþa eticã între comunitatea umanã ºi cea bioticã (vezi convenabilitatea în Miroiu, 1996 ºi dezvoltarea individualã în Cuomo, 1998). Perspectivele ecofeministe s-au dovedit productive în analiza efectelor colonizãrii ºi în abordarea problemelor suprapopulaþiei. În comunitãþile patriarhale în cadrul cãrora femeile nu au putere de decizie asupra reproducerii ºi planificãrii familiale, creºte probabilitatea suprapopulãrii. Tendinþa apuseanã de a influenþa politicile de planificare în þãrile slab dezvoltate se izbeºte de mecanismele patriarhale, adesea ignorate de cãtre politicienii bãrbaþi. Ecofeminismul se implicã substanþial în dezbaterile contemporane asupra ingineriei genetice (mai ales asupra clonãrii), poluãrii, asupra efectelor ecologice ºi de gen ale globalizãrii. Existã, în perspectiva altor abordãri feministe, o serie de riscuri ale ecofeminismului, cum ar fi : esenþialismul, perpetuarea unei culturi care a condus la naturalizarea femeilor (ºi implicit la inferiorizarea lor), dificultatea de a concilia între prioritãþi. Dincolo de aceste obiecþii, ecofeminismul se dovedeºte deosebit de creativ teoretic ºi cu un impact ridicat în activismul feminist ºi ecologic. Bibliografie Cuomo, Chris, 1998, Feminism and Ecological Communities, London : Routledge. Merchant, Carolyne, 1980, The Death of the Nature, London : Widwood House. Plumwood, Val, 1993, Feminism and the Mastery of the Nature, London : Routledge. Reuther, Rosemarie, 1975, New Woman, New Earth, Minneapolis, MI : Seabury. Warren, Karen, 1997, Ecofeminism, Indianapolis : Indiana University Press. Mihaela Miroiu ÉCRITURE FÉMININE Écriture féminine, scriitura femininã în traducere, este un concept care derivã în mod primar din opera scriitoarei ºi criticii franceze Hélène Cixous. Uneori glosat ca „(de)scriere a celorlalþi”, sensul fundamental este acela de mod de a scrie care contestã regulile patriarhale. 86 Hélène Cixous Una dintre cele mai cunoscute exponente ale feminismului francez, Hélène Cixous pleacã de la premisa cã lupta împotriva structurilor sociale patriarhale este o luptã pe tãrâm lingvistic, care se concentreazã împotriva structurilor falocentrice ale limbajului. Logocentrismul culturii occidentale este pentru ea în mod fundamental un falogocentrism : femeia este identificatã cu pasivitatea, dobândind astfel un statut marginal, secundar, iar sistemul lingvistic este dominat în mod falocentric de Logos. Astfel, dualismele ierarhice bãrbat – femeie, masculin – feminin, tat㠖 mamã, activ – pasiv, cultur㠖 naturã apar în mod tradiþional ºi la nivelul limbajului, ca ºi la nivelul structurilor sociale esenþiale, necesare ºi imuabile. Iniþial discipolã a lui Jacques Lacan, Hélène Cixous intrã apoi în conflict cu interpretãrile ºcolii lacaniene de psihanalizã. Femeia nu se mai defineºte printr-o lipsã, implicit deficienþã, lipsa falusului, ea nu mai este victima complexului de castrare simbolicã. Pentru Cixous termenii masculin ºi feminin definesc deopotrivã douã practici diferite : cea masculinã, în care obedienþa este dublatã de teamã ºi de dorinþa de control, iar cea femininã, caracterizatã de deschidere, generozitate ºi refuzul de a distruge. Ambele practici pot fi adoptate ºi de bãrbaþi ºi de femei, deºi, prin natura ºi cultura lor, femeile adoptã mai curând practicile feminine decât bãrbaþii (Cixous, 1975). Dacã majoritatea scriitorilor se chinuie sã-ºi supunã, sã-ºi modeleze materialul, anihilându-i astfel complexitatea, scriitura femininã e mult mai generoasã, începe cu ceilalþi, nu se centreazã pe sine ºi descrie viaþa „aºa cum este ea”, fãrã perspectiva autoglorificatoare masculinã. Acest fel de scriere este inspirat din înþelegerea inconºtientului femeiesc ºi mai ales a trupului femeii, moto-ul scriiturii feminine fiind „scrie cu propriul trup”. Pentru Cixous limbajul în sine este o activitate a trupului, femeile trebuind sã-ºi descopere propriile definiþii ºi percepþii ale trupului, cãci pânã acum acestea au fost emise ºi formulate de bãrbaþi. Trupul este cel care ne face totodatã legãtura cu perioada copilãriei timpurii, dinainte de socializare, un timp al libertãþii de care scriitura femininã are nevoie. O altã trãsãturã fundamentalã a scriiturii feminine este inclusivitatea, refuzul favorizãrii ºi selecþiei unor sensuri faþã de altele, scriitura femininã trebuie sã includã totul. Sarcina de a-l scrie pe „celãlalt” reprezintã în fond menirea de a dezvãlui ceea ce a fost reprimat de istorie ºi culturã (Cixous, 1983). Dorinþa masculinã de a limita ºi 87 controla sensul trebuie evitatã în favoarea unui demers inclusiv, atent la multitudinea de sensuri, sunete ºi posibilitãþi pe care le genereazã însuºi procesul de scriere. Tehnica propriu-zisã de scriere devine neconvenþionalã, pentru a reflecta o cât mai mare libertate semanticã, iar polisemia este redatã printr-o transformare radicalã a sintaxei, chiar a layout-ului tipografic (1972, Neurtre). Folosind un limbaj poetic, în care sensurile devin fluide, fãcând loc fluxului gândirii neconºtiente, scriitura femininã propune deopotrivã a nouã filozofie a corpului, dar ºi o filozofie a „diferenþei” différence. Luce Irigaray Fãrã a folosi vreodatã explicit termenul écriture féminine, Luce Irigaray propune o subminare a regulilor tradiþional-patriarhale ale discursului care are legãturã cu conceptul discutat. În eseul sãu intitulat „Pouvoir du discours, subordination de féminin”, filosoafa francezã (ºi ea iniþial discipolã a ºcolii de psihanalizã lacaniene) susþine cã formele convenþionale de discurs pot fi subminate prin reflectã sexualitãþii feminine, i.e. un discurs ce redã proximitatea, fluiditatea ºi multiplicitatea experineþelor feminine. Noua feminitate propusã de Irigaray este exprimatã într-un limbaj metaforic care reflectã expansiunea ºi disoluþia sinelui, reconfigurând astfel ºi relaþiile cu ceilalþi (Irigaray, 1974). • (vezi ºi Discurs, Critica feministã a limbajului, Critica literarã feministã) Bibliografie Cixous, Hélène , 1972, Neurtre, Paris : Grasset. Cixous, Hélène, 1975, „Sorties” în La jeune née, Paris : Union Générale d’Editions. Cixous, Hélène, 1983, Le Livre de Promethea, Paris : Gallimard. Cixous, Hélène, 1994, The Hélène Cixous Reader, (ed.) Susan Sellers, London : Routledge. Irigaray, Luce, 1974, „La mystérique”, în Spéculum de l’autre femme, Paris : Minuit. Irigaray, Luce, 1984, „Pouvoir du discours, subordination de féminin”, în Ce sexe qui n’en est pas un, Paris : Minuit. Sellers, Susan, 1991, Language and Sexual Difference : Feminist Writing in France, Basingstoke, UK : Macmillan. Otilia Dragomir 88 EGALITATE ªI DISCRIMINARE Teoriile politice clasice au justificat discriminarea femeilor prin aceea cã, în mod natural, femeile nu pot sã îndeplineascã aceleaºi roluri, mai ales în viaþa profesionalã ºi publicã, la fel ca ºi bãrbaþii. Femeile, susþin aceste teorii, sunt prin natura lor, incapabile de activitãþi politice ºi economice în afara casei, deci nu trebuie sã primeascã drepturi civile ºi politice. O asemenea perspectivã a fost abandonatã în teoria politicã contemporanã, în favoarea ideii cã femeile ºi bãrbaþii sunt „liberi ºi egali”. Astfel, au fost adoptate legi anti-discriminare care sã asigure femeilor acces egal la educaþie, angajare, participare politicã (vezi Convenþia pentru Eliminarea tuturor formelor de Discriminare împotriva Femeilor – CEDAW). Dar ele nu au condus la egalitate realã. Oferta de muncã se pretinde neutrã la gen, dar în practicã se considerã cã cei ce lucreazã nu trebuie sã aibã grijã de copii. Dacã femeile conduceau societatea, susþin teoreticienele feministe, de bunã seamã gãseau ele fonduri sã aranjeze ca serviciul ºi copiii sã poatã coexista. Bãrbaþii, neavând asemenea motivaþie, nu au creat un astfel de sistem (vezi Radcliffe Richards, 1980). Configurarea vieþii politice, a profesiilor, a culturii a fost fãcutã þinând cont de experienþele celor care au deþinut monopolul puterii normative. „În principiu, orice calitate care distinge bãrbaþii faþã de femei este deja recompensatã în societate. Fiziologia bãrbaþilor defineºte cele mai multe sporturi, nevoile lor definesc asigurãrile de sãnãtate ºi asigurãrile auto, biografiile lor sociale definesc aºteptãrile legate de locul de muncã ºi patternurile carierelor de succes, perspectivele ºi preocupãrile lor definesc calitatea în cercetare, experienþa ºi obsesiile lor definesc meritul, obiectificarea vieþii defineºte arta, serviciul lor militar defineºte cetãþenia, prezenþa lor defineºte familia, inabilitatea lor sã se înþeleagã unul cu altul – rãzboaiele ºi felul lor de a conduce (rulership) – definesc istoria, imaginea lor îl defineºte pe Dumnezeu, organele lor genitale definesc sexul.” (MacKinnon, 1987 : 36) Pe considerentele de mai sus se construiesc ºi argumentele în favoarea acþiunii afirmative. Femeile nu sunt excluse dintr-o perspectivã neutrã de gen ºi nici dintr-un ºovinism arbitrar, ci fiindcã întreaga societate favorizeazã sistematic bãrbaþii în câºtigarea unui loc de muncã, în definirea lui, în definirea meritului. Orice femeie care trebuie sã facã un copil ºi nu are cum sã-l creascã decât pãrãsind serviciul devine dependentã de cineva (stat, bãrbat). ªtiind cã asta le 89 este soarta, fetele nici nu vor fi la fel de motivate ca bãieþii pentru slujbe, în schimb se vor strãdui sã atragã ºi pãstreze bãrbaþi. Genul este relevant pentru distribuirea resurselor ºi beneficiilor în societate, menþine bãrbaþii în poziþii de supremaþie ºi dezavantajeazã femeile (MacKinnon, 1987 : 42) Soluþia nu este simpla absenþã a discriminãrii, ci mai degrabã afirmarea puterii. Egalitatea nu se reduce doar la ºansa sã urmezi roluri definite de bãrbaþi, ci sã creezi roluri definite de femei sau roluri androgine. • (vezi ºi Acþiuni afirmative, Patriarhat, Putere, Teorii politice feministe) Bibliografie MacKinnon, Catherine, 1987, Feminism Unmodified : Discourses on Life and Law, Cambridge Mass. : Harvard University Press. Radcliffe Richards, Jannet, 1980, The Septical Feminism, Basingstoke, UK : Macmillan. Basingstoke, London : Routledge. Mihaela Miroiu ELIBERAREA SEXUALà A FEMEILOR Filosoful francez Michel Foucault sugereazã cã discuþia publicã despre sex reprezintã modalitatea principalã prin care instituþiile moderne manipuleazã conºtiinþele ºi experienþele intime ale marii mase de oameni. Referindu-se la aceastã idee, gânditoarea americanã Ann Snitow spune cã modul în care pune problema Foucault este unul tipic masculin, care þine de un discurs masculin obsesiv despre sex. Acest tip de discurs este diferit de cel al femeilor. În ceea ce le priveºte pe femei, relaþiile lor cu sexualul au fost, tradiþional, tacite. Miºcarea de eliberare a femeilor, în cadrul cãreia eliberarea sexualã a femeilor a jucat un rol esenþial, este o încercare remarcabilã de a ieºi din acest tradiþionalism ºi de a pune în mod deschis, explicit o serie de probleme legate de sexualitatea femeilor, de diversitatea sexualitãþilor, de relaþiile dintre femei ºi bãrbaþi, de relaþiile dintre femei ºi femei, de valoarea dimensiunii erotice în viaþã. Aceastã miºcare de eliberare sexualã a femeilor îºi are rãdãcinile în problematizarea câtorva aspecte esenþiale ale vieþii femeilor : cãsãtoria (dependenþa materialã faþã de bãrbat, obligativitatea sexualitãþii conjugale etc.), reproducerea (legãtura/diferenþa dintre sexualitate ºi procreaþie, protejarea fiinþei biologice feminine faþã de efectele sarcinilor multiple etc.), erotismul ºi importanþa afirmãrii sexualitãþii proprii în sprijinul creºterii calitãþii vieþii femeilor. 90 În sens restrâns, termenul „eliberare sexual㔠este legat de miºcarea de eliberare a femeilor din a doua jumãtate a anilor ’60. Din aceastã miºcare s-au nãscut ulterior diversele feminisme : feminismul socialist, feminismul radical, feminismul marxist, feminismul psihanalitic etc. Eliberarea sexualã s-a dezvoltat din experienþele unei anumite generaþii de femei, care au ajuns la vârsta maturitãþii sexuale în anii ’60-’70 ºi au fost primele care au avut acces la contraceptive înainte de cãsãtorie. Eliberarea sexualã a femeilor a debutat cu o criticã la adresa aspectelor de subordonare a vieþii sexuale a femeilor. În acest sens, o influenþã mare a avut-o lucrarea lui Simone de Beauvoir Al Doilea Sex, publicatã în 1953 în SUA (în Franþa fusese publicatã în 1949). Pentru Beauvoir, eroticul este expresia libertãþii umane, iar autonomia sexualã, deºi dificil de obþinut, este un proiect demn de urmat pentru femei. Feministele radicale s-au inspirat din ideile lui Beauvoir privind centralitatea sexului ºi a problematicii sexului în viaþa femeilor. Ideea afirmãrii sexualitãþii feminine, asupra cãreia insista de Beauvoir, a dat tonul iniþial valului de eliberare sexualã din anii 1960. Eliberarea sexualã a femeilor este strâns legatã de lupta pentru eliminarea legilor împotriva avortului – luptã fundamentatã pe convingerea cã femeile au dreptul sã-ºi manifeste sexualitatea fãrã a avea temeri cã vor rãmâne însãrcinate. Ca o consecinþã a acestei noi perspective, de afirmare a sexualitãþii feminine, începutul anilor ’70 a fost marcat de o preocupare deosebitã pentru tehnici sexuale. Douã lucrãri au avut un impact deosebit asupra noului mod de a gândi sexualitatea : eseul Mitul Orgasmului Vaginal al lui Anne Koedt (1969) – care trateazã problema redefinirii locului ºi intensitãþii orgasmului femeiesc, localizându-l exclusiv în clitoris – ºi lucrarea lui Mary Jane Sherfey despre natura ºi evoluþia reacþiilor sexuale femeieºti (1973) – care expune persuasiv puterea orgasmului multiplu. Întrebarea fundamentalã a celor care s-au implicat în aceastã miºcare, într-un fel sau altul era : cum pot femeile sã ajungã sã-ºi controleze propria experienþã ºi activitate sexualã (ºi prin ce mijloace pot ele sã învingã prezenta lor aservire sexualã) ? În decursul celor douã decenii „fierbinþi” din punctul de vedere care ne intereseazã aici, au avut loc discuþii aprinse referitoare la : – Ce este mai important : erotismul unei relaþii, orgasmul, autonomia sau independenþa femeilor ? – Cum poate fi evitatã subordonarea sexualã faþã de bãrbaþi : prin autoerotism ºi celibat, prin lesbianism sau prin evitarea penetrãrii vaginale ? – Virginitatea ºi pierderea ei, frumuseþea, plãcerea/neplãcerea de a face sex 91 – Traumele psihologice derivate din experienþe sexuale, tratarea femeilor ca obiecte sexuale etc. În decursul acestor discuþii ºi dezbateri, s-a ajuns pe alocuri ºi la puncte de vedere extreme. Devenise tabu, de pildã, dacã te declarai feministã, sã afirmi cã ai plãcere sexualã prin penetrare ; devenise imposibil sã explici teoretic anatomic de ce o femeie ar vrea sã se culce cu un bãrbat. Mai mult, sexualitatea (heterosexualitatea) a ajuns sã fie echivalatã cu subordonarea faþã de bãrbaþi. Opþiunea lesbianismului apãrea drept cea mai bunã soluþie de a evita contactele heterosexuale (subordonante) ºi autoerotismul. Subliniez însã cã aceste opþiuni ºi manifestãri extreme sunt periferice discuþiilor ºi atitudinilor feministe luate ca întreg. Ele nu definesc miºcarea de eliberare a femeilor ºi cu atât mai puþin pe cea de eliberare sexualã a femeilor. În ceea ce priveºte feminismul-lesbian, cu care feminismul este adesea asociat (ºi chiar identificat de cãtre unii – în mod complet eronat !), acesta îºi are rãdãcinile în insistenþa miºcãrii de eliberare sexualã pe ideea dreptului femeilor de a fi sexuale, de a-ºi afirma sexualitatea. În interiorul miºcãrii feministe din anii ’60-’70 s-a trecut de la atitudini ºi idei homofobe (reflectate ºi în celebra Misticã Femininã a lui Betty Friedan) la rãzboi intestin, finalizat cu o acceptare reciprocã, de cãtre heterosexuale ºi lesbiene, a orientãrii sexuale ale celeilalte „tabere”. Ideile conservatoare ºi cele ale noii drepte (de apãrare a sexualitãþii „naturale”, monogame, heterosexuale, reproductive, consfinþite de bisericã, legalizate) au fost inamici constanþi ai miºcãrii de eliberare a femeilor ºi în particular ai miºcãrii de eliberare sexualã. Ceea ce trebuie spus aici este cã suporterele/suporterii acestei miºcãri au avut ºi continuã sã aibã opinii contradictorii privind diferite aspecte ale modului de afirmare a sexualitãþii. Un bun exemplu îl reprezintã chestiunea pornografiei. Pentru miºcarea anti-pornografie, pornografia prezintã imagini sexuale care evocã violenþa ºi fixeazã în imagini vulnerabilitatea femeilor ca fiind naturalã, universalã ºi þinând de esenþa fiinþelor feminine. Feministele care se împotrivesc aceste miºcãri anti-pornografie subliniazã varietatea sexualã ºi plãcerea. Discuþiile femniste privind sexualitatea au dus la depãºirea punctului de vedere cã femeile sunt doar vehicule ale proiecþiilor sexuale masculine, ºi la afirmarea faptului cã sexualitatea umanã nu poate fi înþeleasã fãrã experienþele femeilor în domeniu. Vizibilitatea ºi notorietatea lor (chiar dacã uneori distorsionatã ca semnificaþie) a dus la rãspândirea largã a ideilor respective – mult dincolo de graniþele þãrii de origine, SUA – ºi la transformarea conºtiinþei de sine ale femeilor. Evident, miºcarea nu a trecut neobservatã de cãtre bãrbaþi : 92 unii au salutat aceste schimbãri, alþii nu s-au putut împãca cu aceastã liberalizare care le diminueazã controlul într-un important domeniu al vieþii lor. • (vezi ºi Beauvoir, Simone, Cãsãtoria, Etici sexuale, Feminismul, Feminismul marxist, Feminismul radical, Feminismul socialist, Feminismul valului II, Drepturi sexuale, drepturi reproductive, Heterosexualitate, Lesbianism) 93 cunoaºtere propoziþionalã-cunoaºtere experienþialã, implicare raþionalã-implicare afectivã. Ea nu solicit㠄înclinaþia”, emoþia, ci mai degrabã înþelegerea experienþei trãite într-un alt chip decât cea pur teoreticã. Aceastã problemã are relevanþã în feminism, mai ales în ce priveºte accesul la înþelegerea experienþelor pur femeieºti. • (vezi ºi Etica grijii, Etici ginocentrice, Etici materne) Bibliografie Bibliografie Beauvoir, Simone de, 1988, The Second Sex, London : Picador. Firestone, Shulamith, 1971, The Dialectic of Sex : The Case for Feminist Revolution, London : Jonathan Cape. Friedan, Betty, 1965, The Feminine Mystique, London, Gollancz, Harmondsworth : Penguin. Foucault, Michel, 1978, The History of Sexuality. Vol. I : An Introduction, New York :Pantheon. Millett, Kate, 1977, Sexual Politics, London : Virago. Segal, Lynne, 1994, Straight Sex. The Politics of Pleasure, London : Virago Press Snitow, Ann, Stansell Christine Thompson, Sharon, 1983, Powers of Desire. The Politics of Sexuality, New York : Monthly Review Press. Alcoff, Linda, Dalmya, Vrinda, 1995, „Sunt justificate poveºtile bãbeºti ?”, în Mihaela Miroiu (ed.), Jumãtatea anonimã. Antologie de filosofie feministã, Bucureºti : Ed. ªansa. Miroiu, Mihaela, 1996, Convenio. Despre naturã, femei ºi moralã, Bucureºti : Ed. Alternative ; 2002, Iaºi : Polirom. Mihaela Miroiu Liliana Popescu EMPATIA Înþelesul empatiei este acela de co-trãire, intersimþire, înþelegere prin experienþe comun împãrtãºite. În cadrul teoriilor feministe se insistã în multe cazuri asupra aspectelor afective ale empatiei („ªtiu ce simþi”), cu referire la altã persoanã sau alte persoane care au trecut prin aceleaºi tipuri de experienþe. Rolul empatiei a fost pus în evidenþã mai ales în contextul grupurilor de „trezire a conºtiinþei”. Femeile au experienþe de gen care le conferã o „privatitate colectivã”, cum ar fi cele ale graviditãþii ºi naºterii (Alcoff ºi Dalmya, 1995). Empatia este revalorizatã în contextul criticilor exceselor raþionalismului ºi ale mitului intelectualist al cunoaºterii. Eticile „feminine” (ale grijii, relaþiilor, eticile materne) valorificã potenþialul empatiei în fundamentarea moralei. În alte contexte, empatia este extinsã dincolo de comunitatea umanã, ºi anume spre comunitatea bioticã, drept bazã pentru eco-etici. Oamenii au experienþe comune cu alte vietãþi : setea, foamea, împerecherea º.a. (M. Miroiu, 1996). Pe baza lor pot „înþelege” alte fiinþe ca subiecþi ai moralei. Empatia este o formã de cunoaºtere care ajutã la depãºirea dihotomiilor raþiune-emoþie, ETICA GRIJII Etica grijii (sau a îngrijirii – ethics of care) este o creaþie teoreticã aparþinând lui Carol Gilligan. Începând cu anul apariþiei lucrãrii In a Different Voice (1982), aceastã ofertã teoreticã asupra evoluþiei morale a fãcut o carierã prestigioasã, actual fiind discutatã alãturi de alte abordãri etice moderne ºi contemporane : kantianism, neocontractualism, etica drepturilor, utilitarism, etica virtuþii, etici ecologiste. Gilligan reia cercetãrile ºi constatãrile lui L. Kohleberg asupra dezvoltãrii morale stadiale, cercetãri care pãreau sã confirme faptul cã fetele au un supraeu mai slab ºi cã bãieþii sunt marcaþi în deliberãrile lor morale mai degrabã de reguli, principii, de abstracþii, fapt care îi conduce pânã la stadiul cel mai înalt de dezvoltare : autonomia înþeleasã ca orientare spre principii etice generale. Gilligan a reluat ºi reinterpretat aceste cercetãri, relevând limitele modelului lui Kohleberg (viziunea androcentricã asupra moralei). Constatãrile lui Gilligan sunt urmãtoarele : bãieþii aplicã în rezoluþiile lor morale o logicã a drepturilor, bazatã pe o concepþie despre dreptate. Fetele aplicã o logicã psihologicã a relaþiilor, în contextul cãreia prioritatea o reprezintã sensibilitatea faþã de nevoile celorlalþi ºi responsabilitate reciprocã. Stadiile de dezvoltare spre care tind fetele sunt : 1) supracentrarea pe sine ; 2) supracentrarea pe alþii ; 3) accent pe sine în relaþiile cu alþii. Bãieþii sunt educaþi în cultura de tip apusean spre competiþie, iar fetele pentru cooperare ºi grijã. Aceste strategii de educaþie fac ca fiecare dintre cele douã sexe sã aibã probleme de 94 întregime moralã : bãrbaþii vor avea probleme în intimitate ºi în viaþa lor relaþionalã, femeile vor avea probleme în privinþa identitãþii autoafirmative ºi a existenþei autonome. Femeile sunt educate sã fie receptive la nevoile celorlalþi, tind sã fie interesate sã vinã în întâmpinarea acestora prin renunþare la sine, bãrbaþii sunt educaþi spre dreptate, corectitudine, legalitate, tind sã fie mai sensibili la norme ºi principii, mai degrabã decât la nevoile celor din jur. Etica grijii este o eticã a responsabilitãþii. „Etica drepturilor se bazeazã pe principiul egalitãþii ºi se axeazã pe înþelegerea corectitudinii, în timp ce etica responsabilitãþii se bazazã pe echitate, pe recunoaºterea necesitãþii diferenþelor. În timp ce etica drepturilor este o manifestare a respectului egal, echilibrând cerinþele celorlalþi cu cele personale, etica responsabilitãþii se întemeiazã pe înþelegerea care conduce la compasiune ºi grij㔠(Gilligan, 1995). Ambele sexe resimt aceastã tensiune între drepturi ºi grijã. Tendinþa spre dezvoltarea moralã dualã în privinþa genurilor este greºitã în consecinþele ei ºi acest fapt este vizibil mai ales la vârste tinere. Maturitatea este mai degrab㠄bilingv㔠etic. Gilligan nu susþine nici superioritatea, nici substituibilitatea unei etici cu alta. Ea considerã cã ambele trebuie sã reprezinte oferte egale în educaþie, altfel tendinþa este aceea de a socoti cã una dintre ele (cea a drepturilor) este valabilã în viaþa publicã ºi cealaltã (cea a grijii) este valabilã doar în viaþa privatã. Una devine o etic㠄de galã”, cealaltã rãmâne „trivialã”. Joan Tronto fructificã oferta lui Gilligan pentru sfera politicã ºi viaþa publicã în general (Tronto, 1993). „Grija” transcende femeile ca grup. Ea este paradigmaticã pentru toate grupurile defavorizate ºi tocmai de aceea este devalorizatã ca importanþã, iar activitãþile de îngrijire au status jos ºi sunt prost plãtite. Activitãþile de îngrijire sunt tratate ca emoþionale, triviale, private. Ea defineºte grija ca tip de activitate care menþine, continuã ºi reface „lumea” socialã. Grija vizeazã ºi relaþiile cu mediul, nu doar pe cele dintre oameni, ea depãºeºte relaþiile imediate ºi directe ºi implicã atenþia pentru nevoile altora ca bazã de acþiune, inclusiv politicã. Eticile clasice au fost construite þinând cont de agenþi autonomi, dar într-o bunã parte a vieþii noastre, realitatea este dependenþa (copilãrie, boalã, bãtrâneþe). Prin urmare, sfera publicã nu poate ignora nici aceastã realitate, nici dependenþa unor grupuri întregi de activitatea de îngrijire. Etica grijii suscitã obiecþii critice, inclusiv din perspectivã feministe : ea este consideratã o întoarcere la valorile feminine clasice ºi poate afecta concentrarea femeilor asupra drepturilor ºi autoafirmãrii, dacã este luatã ca „femeiasc㔠ºi tratatã ca expresie a tendinþei femeilor 95 spre autosacrificiu. Existã contexte în care a fost formulatã o astfel de eticã la nivel politic (în statele comuniste), dar într-un mod distorsionat : grija faþã de entitãþi abstracte sau de entitãþi colective : stat, partid, clasã, popor ºi a împiedicat orice tendinþã spre o eticã a drepturilor individuale (Miroiu, 1996). • (vezi ºi Grija, Etici materne) Bibliografie Gilligan, Carol, 1982, In a Different Voice, Harvard University Press : Cambridge Mass. Gilligan, Carol, 1995, „Viziuni de maturitate”, în Mihaela Miroiu (ed.), Jumãtatea anonimã, Bucureºti : Ed. ªansa. Miroiu, Mihaela, 1996, Convenio. Despre naturã, femei ºi moralã, Bucureºti : Ed. Alternative. Tronto, Joan, 1993, Moral Boundaries. A Political Argument for an Ethic of Care, New York : Routledge. Mihaela Miroiu ETICA SEXUALà Într-un chestionar prezentat la o universitate americanã, la întrebarea care viza enunþarea subiectelor morale cele mai presante, 9 din 12 rãspunsuri au identificat subiectele de eticã sexualã ca fiind cele mai importante (H. LaFollette, 1997 : 207). Evident, un asemenea exemplu dã seama de o situaþie particularã mai ales prin vârsta intervievaþilor. Chiar ºi într-o mãsurã mult mai micã, etica sexualã rãmâne o temã relevantã pentru spaþiul etic în general ºi pentru cel al eticii de gen în special. Dacã prin comportamentul sexual se poate produce din punct de vedere moral ºi bine, ºi rãu, este evident necesarã analiza condiþiilor care determinã fie binele, fie rãul. Aceste condiþii se concentreazã în jurul întrebãrilor ce fel de acte sexuale sunt moral permisibile ºi cine este moral îndreptãþit sã le aibã. Subsecvente acestor întrebãri stau interogaþiile asupra scopului actului sexual ºi asupra virtuþilor etice care ar trebui sã însoþeascã viaþa sexualã. În istoria creºtinismului mai ales, la prima întrebare rãspunsul cel mai frecvent a vizat chiar scopul sexualitãþii. Consideratã moralã doar dacã asigurã reproducerea, sexualitatea care cãuta plãcerea rãmânea în spaþiul pãcatului. Evident, principala responsabilã în asigurarea reproducerii este consideratã femeia ºi tot ea devine vinovatã 96 de exersarea sexualitãþii doar ca plãcere. Astãzi, în comunitãþile moderne, netradiþionaliste, dihotomia reproducere/plãcere nu mai are pertinenþã pentru etica sexualã. În schimb, devin centrale subiecte ca cele legate de consimþãmântul reciproc, de autonomia ºi dreptul de proprietate asupra propriului corp. Relativ la persoanele care se angajeazã într-o relaþie sexualã, temele cele mai discutate sunt cele privitoare la moralitatea actului sexual extraconjugal, la relaþia sexualã între parteneri de acelaºi sex, la sexul cu persoane care nu îºi pot exprima un acord informat. Virtuþile cele mai des invocate în etica sexualã sunt cele de responsabilitate, echitate, probitate, integritate, toleranþã, compasiune, delicateþe. Viciile frecvent acuzate sunt intimidarea, violenþa, ºantajul, înºelãciunea, minciuna. Punctul de vedere feminist subliniazã faptul cã modelul actual al relaþiilor sexuale perpetueazã modelul utilizãrii unei persoane de cãtre o altã persoanã, al exploatãrii femeii în beneficiul bãrbaþilor. • (vezi ºi Eliberarea sexualã a femeilor, Pãcatul originar) Bibliografie Atkinson, R., Sexual Morality, 1965, Londra : Hutchinson. Baker, R. ºi F. Elliston (eds.), 1984, Philosophy of Sex, New York : Buffalo. Bellioth, R., 1993, Good Sex. Perspectives on Sexual Ethics, Lawrence : University Press of Kansas. LaFollette, Hugh, 1997, Ethics in Practice, Oxford : Blackwell Publishers. Solomon, R. ºi Higgins, K. (eds.), 1991, The Philosophy of Love, Lawrence : University Press of Kansas. Vannoy, Russell, 1980, Sex Without Love, A Philosophical Exploration, New York, Buffalo : Prometheus. Verene, D., (ed.), 1972, Sexual Love and Western Morality, New York : Harper & Row. Gabriela Blebea Nicolae ETICI GINOCENTRICE Abordãrile ginocentrice ale eticilor sunt propuse de cãtre feminismul radical. Ele sunt coerente cu ideea de separatism teoretic, cu refuzul radicalelor de a se aºeza sub panopliile teoriilor fãcute de cãtre bãrbaþi, asumându-ºi „pãcatul neascultãrii tatãlui”, repetând actul nesupunerii ca gest constitutiv al existenþei femeieºti libere. Teoretizãrile feministelor radicale îºi asumã relativismul ºi perspectivismul. Ele 97 sunt elaborate relativ la o singurã categorie, cea a femeilor. Convingerea radicalelor este aceea cã eliberarea vine de acolo de unde vine ºi servitutea : din interior. Într-o bunã mãsurã, propunerile radicalelor vizeazã o familie mai largã de abordare, cea a eticilor virtuþii. În Pure Lust, Mary Daly întreprinde o analizã a pãcatelor femeieºti ºi configureazã o eticã a virtuþilor femeieºti. Din perspectiva propusã, pãcatul capital al femeilor îl reprezintã lipsa stimei de sine. Acest pãcat conduce femeile spre neajutorare ºi dependenþã de protector ºi adesea spre urã de sine pentru faptul de a fi femeie (unele feministe misogine considerã cã termenul „femeie” are sens de „slugã”). Pentru a-ºi dobândi autenticitatea, femeile trebuie sã întreprindã un demers meta-patriarhal ºi sã înceapã prin întoarcerea la rãdãcinile anterioare patriarhatului, adicã la situaþia în care sacrul avea ºi imagine femininã. Autocreaþia devine datoria moralã fundamentalã, ea substituindu-se celei cultivate de cãtre patriarhat : autosacrificiul. Demersul meta-patriarhal începe cu recunoaºterea (pseudo)pasiunilor : 1. pasiunile artificiale : sentimentele negative de neîncredere, vinã, frustraþie, resentiment, ostilitate, resemnare, „împlinire” (induse prin complexul Eva-Pandora) ; 2. pasiuni conservate, diminuate, caracterizate prin „sindromul bonsai”, teama femeilor de a se dezvolta, teama de non-conformism ºi 3. pasiuni autentice, cele ale „virginei” (femeii neatinse de legile patriarhale) : forþa emoþionalã, curajul, independenþa, dinamismul, integritatea, vitalitatea, excelenþa, prudenþa (înþelepciunea practicã), temperanþa. Daly resemnificã sensurile acestor concepte, întorcându-se la rãdãcinile lor etimologice. Janice Raymond (1986) adaugã pãcatelor femeieºti asimilarea ºi victimizarea ca excese care întãresc dependenþa ºi produc fie renegãri ale femeiescului, fie strategii ale vãicãrelii. Cu astfel de înclinaþii, femeile rãmân „fiinþe ancilare”. Aceste fenomene vin din hetero-realitatea socialã ºi din impunerea modelului bãrbãtesc drept normã. Sarah Lucia Hoagland (1990) analizeazã alte concepte necesare în configurarea teoriei morale radicale : neajutorarea (întãritã de operarea permanentã cu ideea cã bãrbaþii sunt „atacatori” ºi cã femeile au nevoie de protectori), altruismul (ca renunþarea la sine), autosacrificiul ºi vulnerabilitatea (ca receptivitate ºi empatie în raport cu altã femeie), Hoagland propune în locul conceptului de autonomie, central pentru eticile modernitãþii, dar intens criticat prin caracterul sãu limitativ, pe cel de autokenonie (sine în comunitate), cu accent pe ambele relate : sine ca autointeres ºi relaþia cu ceilalþi. În comun, eticile ginocentrice poartã mesajul : „femeia din persoana ta este valoroas㔠ºi, independent de limitele ºi criticile adresate mai ales aspectelor separatiste, ele reprezintã demersuri importante de înþelegere ºi depãºire a cadrelor patriarhale ale moralei (ideea 98 autonomiei mai reduse a femeilor, dezvoltarea virtuþilor obedienþei, lipsa de îndrãznealã în autodezvoltare ºi autoafirmare). • (vezi ºi Daly, Mary ; Feminismul radical, Patriarhat) 99 de-a face cu experienþele ºi de aceea ºi cu eticile de tip contractualist (V. Held, 1993), iar dacã bãrbaþii contribuie la apariþia unei vieþi, ei trebuie sã participe ºi la menþinerea ºi dezvoltarea acesteia. • Bibliografie Daly, Mary, 1984, Pure Lust. Elemental Feminist Philosophy, Boston : Beacon Press. Raymond, Janice, 1986, A Passion for Friends : Towards a Philosophy of Female Affection, Boston : Beacon Press. Hoagland, Sarah Lucia, 1990, Lesbian Ethics. Towards a New Value, Palo Alto, California. Mihaela Miroiu (vezi ºi Maternitate, Patriarhat) Bibliografie Held, Virginia, 1993, Feminist Morality, Chicago : The University of Chicago Press. Rich, Adrienne, 1976, Of Woman Born. Motherhood as Experience and Institution, New York : Norton. Ruddick, Sarah, 1992, „Maternal Thinking”, în E. Frazer, J. Hornsby, S. Lovibond, (eds.), Ethics. A Feminist Reader, Oxford : Blackwell. Mihaela Miroiu ETICI MATERNE Eticile materne se încadreazã în familia eticilor virtuþii. Ele accentueazã mai puþin pe aspectele normative („ce trebuie sã fac”) ºi mai mult pe modul în care trebuie sã se dezvolte o persoanã : „ce fel de persoanã ar trebui sã fiu”. Sarah Ruddick este cea mai cunoscutã teoreticianã a eticilor materne. Contribuþii notabile în acest tip de abordare au mai avut Adienne Rich, ºi Virginia Held. Termenul „matern” nu se referã strict la femei-mame, ci la orice persoanã implicatã în practici materne, indiferent de sexul acesteia. Instituþia maternitãþii în forma ei tradiþionalã, este viciatã de cãtre organizarea patriarhalã (A. Rich). Pentru a dezvolta practici materne morale, este necesarã dezvoltarea virtuþilor materne (S. Ruddick). Aceste virtuþi sunt : ocrotirea (necesarã însãºi supravieþuirii copiilor), umilinþa (evitarea excesului de dominare, a aroganþei, dar ºi a servilismului), optimismul (ca atitudine constructivã care evitã excesul educaþiei pentru statutul de învingãtor, dar ºi ideea de victimism). Potrivit lui Ruddick, lipsa acestui tip de eticã din afacerile publice ne explicã o datã în plus nedreptatea, rãzboaiele, dezastrele ecologice. Orice persoanã nu este doar un individ sau o viaþã, ci ºi un „produs al practicilor materne”. Rãzboaiele înseamnã ºi distrugerea produsului acestor practici (întreaga investiþie în ocrotire, îngrijire, educare). Pacifismul nu este o trãsãturã naturalã a mamelor (ele putând sã fie ideologizate sã-ºi educe copiii spre sacrificii ºi rãzboaie), ci al gândirii materne ºi al creºterii copiilor potrivit virtuþilor materne mai sus pomenite. Gândirea ºi practica maternã pot sã fie îmbrãþiºate (ºi adesea sunt) ºi de cãtre bãrbaþi. Practica maternã are prea puþin EVA Povestea „cãderii omului” din Geneza 1-3, fundamentul tradiþiei iudeo-creºtine, reprezintã drama ce urmeazã creaþiei universului ºi relevã natura imperfectã a fiinþei umane. Începând cu aceastã poveste, ideea „pãcatului originar” ºi cea a „paradisului pierdut” a cãderii universului, au devenit categorii ce încearcã sã explice experienþa umanã a vieþii în exil, ostracizarea în faþa divinitãþii. Comentatori ulteriori, printre care ºi Sf. Pavel, au generalizat pãcatul Evei asupra caracterului femeii, justificând inegalitatea dintre femei ºi bãrbaþi prin relaþia ierarhicã dintre Adam ºi Eva. Dacã citim povestea simbolic, ea devine un mit al naºterii conºtiinþei, care dramatizeazã momentul în care umanitatea capãtã conºtiinþã de sine ca fiinþã moral㠖 prin „cunoaºterea binelui ºi a rãului” –, ca simbol povestea dramatizând o viziune tragicã : apelul la un destin moral o datã cu pierderea de cãtre fiinþa individualã a întregului originar. În termeni creºtini, acesta este un mod simbolic de înþelegere a lui Hristos ca al doilea Adam, iar crucea rãstignirii, fãcutã din copacul vieþii, în completarea copacului cunoaºterii. Într-o interpretare literalã a poveºtii Genezei, întregul înþeles este schimbat : ea preia imagini-simboluri ale vieþii – grãdina, copacul vieþii, actul naºterii, femeia, copacul – ºi le transformã în imagini ambivalente sau destructive care acþioneazã împotriva omului. ªarpele, de pildã, a fost încã din epoca neoliticã ºi pânã în Mesopotamia, Creta, Egipt sau Grecia, o imagine a puterii dinamice ºi transformatoare a zeiþei sau zeului adorat. Mascul ori femelã, ºarpele a fost 100 dintotdeauna o imagine a renaºterii – lãsându-ºi pielea precum luna umbra – înfãþiºat în urcare pe copacul vieþii ca o perpetuã moarte-renaºtere dintr-o inepuizabilã sursã (Pagels, 1988). Ce se întâmplã aºadar când înþelesul acestor imagini arhetipale este inversat ? Imaginea ºi cuvântul, trãirea ºi interpretarea intrã la un nivel foarte profund în totalã disonanþã. Când Adam o numeºte pe femeie Eva – adicã viaþã, pentru cã ea era menitã sã fie „mamã a tuturor celor vii” (Geneza 3-4, 20), el invocã fãrã voie rolul strãvechii Zeiþe Mamã care se aflã în spatele Evei. Povestea coastei dãtãtoare de viaþã îºi are pe de altã parte originea într-un vechi mit Mesopotamian al zeiþei Nin-ti, o zeitate a fertilitãþii, al cãrei nume înseamnã în acelaºi timp „Viaþ㔠ºi „Coastã”, care plãmãdea oasele fãtului în pântecul femeii din coasta propriei lor mame. Inversarea acestei imagini, cu Eva nãscutã din coasta lui Adam, a alimentat de-a lungul secolelor descrierea Evei (ºi adesea a femeilor) drept „creaþie secundar㔂 „substanþã inferioarã”, nealcãtuitã dupã chipul Domnului – dupã cum bine fraza Milton în Paradisul pierdut : „El numai pentru Dumnezeu, Ea pentru Dumnezeul din El”. Eva este de aceea mai puþin „divin㔠– mai puþin raþionalã, moralã, mai instinctiv㠖 ºi de aceea mai expusã pãcatului : „poarta cãtre Necuratul”. Cum spunea Luther, „dacã ºarpele l-ar fi ademenit pe Adam cel dintâi, victoria ar fi fost a lui Adam. El ar fi strivit ºarpele cu piciorul ºi i-ar fi spus : «Taci !»”. Existã douã mituri ale creaþiei omului în Genezã, scrise în momente diferite. În textele preoþeºti, Facerea 1-2, femeia ºi bãrbatul sunt creaþi o datã, împreunã, amândoi „dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu” : „ªi a fãcut Dumnezeu pe om dupã chipul Sãu ; dupã chipul lui Dumnezeu l-a fãcut ; a fãcut bãrbat ºi femeie” (Facerea 1.27). Textele preoþeºti se crede cã au început a fi scrise în sec. 7 î.Hr. ºi apoi au fost rescrise dupa exilul babilonian în secolele 5-4 î.Hr. Cel de-al doilea mit al Creaþiei este cel regãsit în textele iehovice, Facerea 3-4, în care este relatatã alungarea din Grãdinile Edenului. În aceastã variantã, bãrbatul este creat cel dintâi, ºi neavând nici „un ajutor potrivit pentru el” printre animale, Dumnezeu îi fãureºte o femeie din trupul bãrbatului – femeie pe care bãrbatul o va numi Eva. Textele iehovice, deºi amplasate ca cea de-a doua variantã a Genezei, au fost probabil scrise cele dintâi, posibil cu circa 400 de ani înaintea celor preoþeºti, în jurul secolului 9 î.Hr. Unii comentatori, într-o încercare de a reconcilia teologiile celor douã mituri, ºi-au creat propria femeie dintâi, Lilith, ale cãrei independenþã ºi egalitate ofereau o explicaþie ambelor teologii. Cu toate acestea, mulþi teologi feminiºti nu considerã cã acest simbol poate fi înnoit în vreun fel care sã le ajute pe femei ; Eva, 101 provocatoare ºi ademenitoare, pare a fi o imagine puternic fixatã în psihicul masculin (Baring, 1993). Multe femei ar prefera sã abandonãm figura mitologicã a Evei care le-a încãtuºat pe femei într-un destin „biologic” pentru prea mult timp (Frye, 1982). Acei feminiºti care o revendicã totuºi pe Eva au în vedere o femeie dinamicã ºi creativã, care a intuit cunoaºterea ºi a fost nerãbdãtoare s-o împãrtãºeascã. Neascultarea ei este privitã pozitiv : nu a putut înþelege de ce nu putea avea dreptul la cunoaºtere ºi prin urmare nu a putut fi restricþionatã de un Dumnezeu care îi pretindea ignoranþa (Phillips, 1984). • (vezi ºi Pãcatul originar, Teologie feministã) Bibliografie Baring, A., Cashford, J.1993, The Mith of the Goddess : Evolution of an image, Harmondsworth : Penguin. Biblia, 1968, Institutul Biblic ºi de Misiune Ortodoxã al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti. Frye, N., 1982, The Great Code : The Bible and Literature, NY and London : Harcourt. Pagels, E., 1988, Adam, Eve and the Serpent, London, Weidenfeld & Nicolson, NY :Random House. Phillips, J.A, 1984, Eve : The History of an Idea, San Francisco : Harper & Row. Anca Jugaru 102 F FAMILIA (MODELE) Modelul tradiþional Familia este o asociere naturalã, are un caracter privat, fiind alcãtuitã dintr-un bãrbat, o femeie ºi copiii lor naturali. În aceastã familie soþul îºi exercitã rolul asupra soþiei ºi copiilor ; este responsabil pentru asigurarea mijloacelor economice necesare gospodãriei sale ; reprezintã familia la nivelul sferei publice. Mama / soþia rãspunde de organizarea vieþii domestice, conduce gospodãria, îngrijeºte ºi educã copiii. Existã o diviziune clarã între domeniul privat al familiei, asociat naturii, ºi sfera publicã, a vieþii social-politice, reglementatã în mod convenþional prin contractul social. De aici rezultã cã legile reglementeazã sfera publicã, iar reprezentantul gospodãriei în sfera publicã este bãrbatul. Legislaþia tradiþionalã privind cãsãtoria se întemeiazã pe diviziunea sexualã a muncii în gospodãrie ºi societate. Modelul contractualist Punctul de pornire este individul autonom, stãpân pe sine ºi legat de ceilalþi doar prin acorduri. Cãsãtoria este un parteneriat încheiat conform voinþei pãrþilor. Soþii pot decide între ei modul de administrare a relaþiilor personale ºi financiare în timpul cãsãtoriei ºi în eventualitatea unui divorþ. Bazele cãsãtoriei, ale activitãþii reproductive ºi ale vieþii de familie devin nediferenþiate de acelea ale altor asocieri de tip civil sau economic. Statul nu se amestecã în încheierea contractelor. Susþinãtorii ordinii contractuale a vieþii de familie argumenteazã cã aceasta este modalitatea prin care libertatea indivizilor este limitatã doar de obligaþiile autoasumate. Avantaje ale contractelor : manifestarea pluralismului ºi a diversitãþii în viaþa de familie ; contractul este privit ca o modalitate de detaºare 103 de stereotipurile de gen ; contractele ar putea facilita diverse cãi de introducere a copiilor în familie, inclusiv a copiilor nãscuþi prin sarcini contractuale (mama surogat) ; permit cuplurilor de homosexuali ºi lesbiene sã devinã pãrinþi, ca ºi persoanelor singure. Exemple : contractul de graviditate este o modalitate de a ilustra cã a purta un copil în pântece ºi a-l creºte reprezintã funcþii umane distincte, nu trebuie asumate în mod exclusiv de persoana care a dat naºtere copilului. Relaþiile umane sunt opþionale, selective ºi susceptibile de a fi negociate ºi tratate ca subiecte ale unor înþelegeri de tip contractual. Teoriile bazate pe contract promoveazã libertãþile individuale, dar neglijeazã valorile sociale. Rezerve : reglementãrile de tip contractual nu modificã mediul economic ºi condiþiile sociale care creeazã relaþii de dominare ºi subordonare între femei ºi bãrbaþi ; nu pot surprinde adecvat dependenþele care se stabilesc în cadrul relaþiilor umane. Modelul comunitar Familia este expresia relaþionãrilor personale ºi sociale mai ample decât cele individuale, nu se sprijinã în primul rând pe înþelegeri contractuale ºi acorduri. Teoreticienii comunitarieni aratã cã nici o persoanã nu devine autonomã fãrã a parcurge mai întâi o perioadã îndelungatã de dependenþã. Personalitãþile individuale sunt modelate de apartenenþa la anumite comunitãþi etnice, regionale ºi religioase ale cãror valori pot fi diferite de cele ale societãþii predominante. Jean Elshtain susþine cã : familia constituie precondiþia oricãrei forme de viaþã socialã, iar un ideal specific al familiei este necesitatea de a crea o societate mai umanã. Mariajul nu este ºi nici nu a fost în primul rând o relaþie a doi oameni ci posibilitatea perpetuãrii generaþiilor. Rolurile ºi îndatoririle familiale sunt privite ca o sarcinã de ordin politic ; apar probleme legate de formularea opþiunilor ºi de valorile pe care acestea le implicã. Problema cãsãtoriilor între parteneri de acelaºi sex nu poate fi lãsatã doar pe seama pãrþilor implicate, ci aparþinând domeniului decizional comunitar, în baza tradiþiilor ºi a teoriilor normative asupra binelui sau a altor sisteme colective de judecatã. Teoriile comunitariene articuleazã valorile comune, dar pãcãtuiesc limitând libertãþile individuale ºi pluralismul social. 104 Modelul bazat pe drepturi Abordarea bazatã pe drepturi a legislaþiei familiale permite sublinierea importanþei privatitãþii familiei. Recunoaºte natura politicã ºi caracterul negociabil al normelor ºi valorilor sociale. Deoarece se ocupã de indivizi angajaþi în diferite relaþii, drepturile trebuie sã þinã cont de inegalitãþile ºi dependenþele existente în rândul membrilor familiei. Drepturi specifice relaþiilor de familie : dreptul la divorþ, drepturile maternale ºi paternale, drepturile la custodie, vizite ºi întreþinerea oferitã copiilor se circumscriu dimensiunilor normative ale relaþiilor familiale. Existã douã poziþii mai importante privind drepturile : prima concepe familia ca pe o entitate unitarã, îndreptãþitã la a fi ocrotitã de amestec sau de intervenþie din parte statului ; a doua atribuie drepturile fiecãrui individ care trebuie protejat de prejudiciile pe care statul le-ar putea aduce opþiunilor ºi comportamentelor sale intime. Conflictul care se contureazã este între drepturile individului ºi cele ale familiei. De pildã, violenþa domesticã face necesarã intervenþia statului pentru protejarea victimei. Dreptul la contracepþie este un drept al cuplului, dar ºi al individului, chiar împotriva deciziilor partenerului sãu. Drepturile articuleazã relaþiile dintre oameni : fiecare libertate de acþiune a unui individ impune o constrângere, aceea de a fi respectatã de cãtre ceilalþi. Lucrarea lui John Rawls, A Theory of Justice, stã la baza teoriilor despre drepturile individuale. Critica feministã afirmã cã o teorie politicã care neglijeazã relaþiile de ocrotire ºi conexiunile dintre oameni nu poate trata în mod adecvat problemele cu care se confruntã familiile. Teoriile fundamentate pe drepturi sunt limitate privind înþelegerea relaþiilor, a precondiþiilor, responsabilitãþilor ºi consecinþelor relaþiilor interumane. Modelul bazat pe drepturi ºi responsabilitãþi relaþionale Individul este o entitate distinct individualã, dar ºi o persoanã puternic implicatã în relaþii de dependenþã, îngrijire ºi responsabilitate. (De exemplu, o femeie care acceptã sã poarte o sarcinã pentru altcineva trebuie perceputã atât ca un agent responsabil, cât ºi ca o persoanã care, în timpul sarcinii sale, a stabilit anumite relaþii cu copilul). 105 Familiile sunt asociaþii cu caracter privat ºi entitãþi modelate de ordinea politicã. De exemplu : respectarea gradelor de rudenie prohibite, adopþiile legale, care permit alcãtuirea unei familii fãrã a avea neapãrat descendenþã biologicã ; mãsura în care nelegitimitatea unui copil conduce la ignorarea legalã a relaþiilor pãrinte – copil. Vieþile oamenilor sunt concordante modelelor culturale. Drepturile nu mai sunt privite ca aparþinând indivizilor ºi fiind rezultatul auto-conservãrii, ci, mai degrabã, imaginând drepturile ca pe revendicãri fundamentale, decurgând din relaþiile umane de diferite grade de privatitate. Drepturile ºi responsabilitãþile relaþionale ar remarca gama de responsabilitãþi care decurg din relaþiile umane, din interdependenþe. Se pot evidenþia influenþele relaþiilor faþã de viaþa personalã a celor implicaþi, dimensiunea continuitãþii relaþiilor. Relaþiile din cadrul familiei se înscriu în contextul relaþiilor de vecinãtate, religioase, etnice etc. pânã la cercuri foarte largi de indivizi, incluzând chiar ºi pe cei ce stabilesc politica publicã. De aici necesitatea de a stabili o relaþie între viaþa de familie ºi ordinea politicã ºi economicã. O teorie a drepturilor ºi a responsabilitãþilor relaþionale va cuprinde nu numai libertãþile individuale, ci ºi drepturile de a întemeia ºi menþine asocieri private compatibile cu concepþiile publice asupra responsabilitãþilor pe care acele asocieri le atrag dupã sine, subsumând conexiunile dintre familii ºi comunitatea lãrgitã (Martha Minow, Mary Lyndon Shanley, 2001 :141). • (vezi ºi Familia – perspective feministe, Maternitatea) Bibliografie Becker, Gary S., 1981, A Treatise on the Family, Cambridge : Harvard University Press. Elshtain, Jean Bethke, 1995, „Feminism, family and community”, în Feminism and Community, Penny Weiss ºi Marilyn Friedman (eds.), Philadelphia, Temple University Press. Hearst, Alice, 1995, Domesticating reason : Families and good citizens, tezã prezentatã în cadrul Law and Society Association Conference, Tronto, Ontario. Hunter, Nun, 1991, „Marriage, law, and gender : A feminist inquiry”, în Law and Inegality, 1, 1991. Kymlicka, Will, 1991, Rethinking the Family, Philosophy and Public Affairs, 20 :1. Minow, Martha, 1988, „We, the family : Constitutional rights and American families”, în David Thele (ed.), The Constitution and American Life, Ithaca : Cornell University Press, 1988. 106 Minow, Martha, 2001, Mary Lyndon Shanley, „Reconsiderarea conceptului de familie. Drepturi ºi responsabilitãþi relaþionale”, în Mary Lyndon Shanley, Uma Narayan, Reconstrucþia teoriei politice, Iaºi : Polirom. Milton, C. Regan Jr., 1993, Family Law and the Pursuit of Intimacy, New York : New York University Press. Moller Okin, Susan, 1989, Justice, Gender and the Family, New York : Basic Books. Radin, Margaret J., 1987, Market inalienability, Harvard Law Review, 100 :8. Sandel, Michael J., 1982, Liberalism and the Limits of Justice, Cambrige University Press. Weisbrod, Carol, 1994, The way we live now : A discussion of contracts and domestic relations, Utah Law Review. Weitzman, Leonore, 1994, Marriage contracts, California Law Review, 62. Cristina ªtefan FAMILIA MONOPARENTALà Familia monoparentalã este un tip de familie format dintr-un pãrinte ºi copilul sau copiii sãi ; grup de persoane aflate în relaþie de rudenie, rezultatã prin filiaþie directã sau adopþie. Adesea este abordatã ca o abatere de la familia nuclearã, formatã din soþ, soþie ºi copiii lor minori. Cãsãtoria nu mai reprezintã modalitatea unicã de constituire legalã a familiei, ci doar un prim element dintr-un conglomerat cauzal : cãsãtoria urmatã de divorþ, separare sau deces. Familia monoparentalã poate rezulta ºi din asumarea copiilor în afara cãsãtoriei. În comparaþie cu familia tradiþionalã, care îndeplinea mai multe funcþii cu impact pozitiv asupra societãþii (funcþia de reproducere ; de socializare a copiilor ; de îngrijire, protecþie, mediu securizant ºi climat afectiv suportiv ; conferire de status ; reglementare a comportamentelor sexuale) (Mihãilescu, 1993 :242), familia monoparentalã este un efect al funcþiei reproductive, se regãseºte privind socializarea copiilor, oferã îngrijire ºi protecþie membrilor ei, un climat de strânsã afectivitate, dar este deficitarã sub aspectul realizãrii mediului securizant ºi în modul de conferire a statusului. Nu îndeplineºte funcþia de reglementare a comportamentelor sexuale. Pãrintele singur (fãrã partener în cadrul familiei) cautã relaþii afective ºi sexuale în afara familiei. În analizele referioare la familia monoparentalã, un accent deosebit este pus pe consecinþele asupra evoluþiei copiilor : stare de sãnãtate, succes sau eºec ºcolar, abandon ºcolar, devianþã, stabilitate în familiile pe care le formeazã. Mult mai puþin au fost studiate efectele asupra 107 adulþilor, puºi în situaþia de a îndeplini un cumul de roluri atât în plan public, cât ºi privat (pãrintele unic – adesea munceºte mai mult pentru a susþine economic familia ; rezolvã mai greu ºi în timp mai îndelungat treburile administrativ-gospodãreºti, este solicitat mai mult în sprijinirea copiilor etc.). Transmiterea moºtenirii în cadrul familiei (proprietate, nume, status) se realizeazã fie matriliniar (pe linia mamei), fie patriliniar (pe linia tatãlui), fie biliniar (pe linie maternã ºi paternã). În cazul existenþei cãsãtoriei între pãrinþi, atunci, în cele mai multe situaþii, numele purtat de copii este cel al tatãlui. În modul de manifestare a autoritãþii, faþã de maniera tradiþionalã, în care autoritatea putea fi deþinutã de bãrbatul cel mai în vârstã sau de soþ (în patriarhat), de femeia cea mai în vârstã sau de soþie (în matriarhat), în cazul familiei monoparentale autoritatea este exercitatã de pãrintele unic, susþinãtor al familiei. Din acest punct de vedere, familia monoparentalã se apropie de modelul de autoritate specific secolului XX, când autoritatea era deþinutã de persoana care aducea venit. Autoritatea se dobândea diferenþiat pentru sfera publicã, majoritatea deciziilor fiind luate de aducãtorul de venit, ºi pentru sfera privatã, unde hotãrârile erau luate de cel/cea care desfãºura preponderent munca domesticã, se ocupa de creºterea ºi educarea copiilor. Autoritatea, în cadrul familiei monoparentale comportã tendinþe contradictorii : o supralicitare a pãrintelui singur, dar ºi momente de crizã atunci când acesta nu mai face faþã solicitãrilor. Familia poate fi abordatã ca o instituþie socialã, care se aflã în legãturi cu alte instituþii, inclusiv cu instituþiile statului. Raporturile de acest tip sunt satisfãcute preponderent de pãrintele singur. O altã perspectivã prezintã familia ca o unitate socio-afectivã (I. Mihãilescu, 1993 : 240), dar ºi un grup în care au loc tensiuni ºi conflicte. Violenþa familialã se manifestã, în cazul familiei monoparentale, ca un abuz fizic sau psihic la care este supus un membru al familiei de cãtre un altul, cel mai frecvent din parte pãrintelui faþã de copil. Pãrinþii violenþi îºi proiecteazã asupra copiilor propriile frustrãri ºi tensiuni, rãspund cu agresivitate unui mediu ostil. Ca tendinþe în dinamica familiei, se pot observa creºteri ale vârstei medii la care oamenii se cãsãtoresc, a vârstei la care au copiii, o creºtere a divorþialitãþii ºi o creºtere a ponderii naºterilor în afara cãsãtoriei legale. Scade rata natalitãþii ºi a numãrului mediu de copii. În acest context, în a doua jumãtate a secolului trecut, numãrul familiilor monoparentale a început sã creascã, pe fondul destructurãrii modelului tradiþional de familie, al apariþiei formelor alternative de familie. În momentul de faþã, se acrediteazã chiar posibilitatea unei crize a familiei. 108 România prezintã un tablou aparte, cu o ratã înaltã a cãsãtoriilor, cu o divorþialitate scãzutã. Fenomenul mai frecvent, care conduce la familia monoparentalã este separarea, fapt mai greu de surprins în studiile sociologice. De asemenea, numãrul mare de copii în afara cãsãtoriei explicã existenþa acestui tip de familie. În România numãrul familiilor monoparentale nu este cunoscut cu exactitate. Studii indirecte, pornind de la datele recensãmântului din 1992, estimeazã la 9,7% procentul familiilor monoparentale (G. Ghebrea, S. Stroie, Calitatea vieþii, nr. 1-2/1995 : 51.). Tipologia familiilor monoparentale Luând drept criteriu numãrul persoanelor care constituie familia, aceasta poate fi o familie monoparentalã binarã (doi membri), terþiarã (trei membri) º.a.m.d. Dupã calitatea ºi permanenþa interacþiunilor, pot fi : familii monoparentale camuflate, în cadrul legal al familiei nucleare, când unul dintre pãrinþi, deºi prezent în cadrul familiei, nu interacþioneazã sub aspect psihologic decât în micã mãsurã cu ceilalþi membri ; familii monoparentale în care legãturile sunt pãstrate numai cu copiii, pãrinþii evitând relaþiile dintre ei (cum este cazul cuplurilor care s-au despãrþit, au divorþat, dar îºi manifestã grija faþã de copiii comuni) ; familii monoparentale prin absenþa fizicã a unuia dintre pãrinþi, care este pentru o perioadã lungã de timp plecat din localitate, spitalizat, deþinut etc. ; familia monoparentalã datoratã decesului unuia dintre pãrinþi ; familia monoparentalã propriu-zisã, rezultatã în urma divorþului. În cazul în care pãrinþii nu au o relaþie legalizatã, apare familia monoparentalã, formatã din copil ºi pãrintele sãu necãsãtorit. Un tip aparte de familie monoparentalã este rezultatã din pãrinte ºi copilul sãu adoptat. Bibliografie Gongla, P., Thompson, E., 1985, „Single Parent Families : In The Mainstream Of American Society”, în E. Macklein, R Rubin (eds.), Contemporary Families and Alternative Lifestyles, Beverly Hills, CA : Sage Publications. Gherbea, G., Stroie S., Calitatea vieþii, nr. 1-2/ 1995. Mihãilescu, Ioan, 1993, Dicþionar de sociologie, Cãtãlin Zamfir, Lazãr Vlãsceanu (coord.), Bucureºti : Ed. Babel. ªtefan, Cristina, 1999, Datoria de existenþã. Aspecte privind maternitatea, Bucureºti : Ed. Arefeanã. Cristina ªtefan 109 FAMILIA – PERSPECTIVE FEMINISTE ASUPRA FAMILIEI Analizele feministe au dus la schimbarea înþelegerii conceptului tradiþional de familie ºi au permis existenþa unor „modele de familie” alternative în lumea contemporanã. Pentru feminismul actual, departe de a fi o simplã asociere naturalã cu un caracter privat (ºi care este alcãtuitã dintr-un bãrbat, o femeie ºi copiii lor naturali) „familia” trebuie înþeleasã mai ales ca o abstracþie, un construct social genizat prin care bãrbaþii îºi pot exercita hegemonia asupra femeilor. Pentru feminism, relaþia femei – familie este fundamental una dilematicã, pentru cã vizeazã existenþa unui dezechilibru între „Sine” ºi „Altul” – aceasta este tensiunea dintre satisfacerea propriilor nevoi ale femeilor vs satisfacerea nevoilor celorlalþi membri ai familiei faþã de care ele trebuie sã se comporte genizat (adicã sã aibã grijã în mod „natural”). Dintr-o perspectivã feministã, „familia”, aºa cum este ea înþeleasã în mod tradiþional, este de fapt o „aren㔠unde se manifestã tensiunile ºi relaþiile de dominaþie între genuri – studiile de gen fiind interesate de identificarea modalitãþilor prin care femeile pot rezista ºi/sau face faþã dominaþiei masculine la nivel intra-familial, de mecanismele de reproducere a patriarhatului prin intermediul acestei puternice instituþii socializatoare. Toate structurile tradiþionale de familie sunt sisteme de putere ºi autoritate în dublu sens : bãrbaþii îºi exercitã autoritatea asupra femeilor, dar ºi femeile sunt socializate pentru a fi purtãtoare (sau chiar apãrãtoare) ale acestui tip de autoritate. Punctul de plecare al perspectivelor feministe asupra familiei îl constituie provocarea adresatã abordãrilor „ortodoxe” (tradiþionale) ale „familiei” – în special paradigmei funcþionaliste dominante în ºtiinþele sociale pânã în anii ’60 în spaþiul academic. Conform teoriei funcþionaliste clasice, familia este o asociere naturalã cu un caracter privat, fiind alcãtuitã dintr-un bãrbat, o femeie ºi copiii lor naturali, o structurã (socialã) în care fiecare element (membru al familiei) deþine în mod natural o serie de roluri ºi intrã în relaþii de „ordine” (subordonare, supraordonare sau egalitate) cu alte elemente. Astfel, în acest „model” de familie, bãrbatul exercitã rolul de soþ ºi tatã, este recunoscut drept autoritatea centralã în raport cu ceilalþi membri ai familiei ºi deþine controlul asupra modului în care se realizeazã alocarea resurselor în interiorul ºi exteriorul familiei. Femeii îi sunt atribuite în mod natural douã roluri sociale fundamentale – de mamã ºi soþie – ºi ea este în mod natural ºi social subordonatã soþului la nivelul relaþiilor decizionale intra-familiale ; acþioneazã nu atât în exteriorul cât mai ales în interiorul relaþiilor din familie – ea nu 110 „concureaz㔠cu bãrbatul în cadrul sferei publice. Cu alte cuvinte, pentru abordarea clasicã-funcþionalistã a familiei –unde importante sunt noþiunile de echilibru ºi stabilitate a sistemului – societatea se bazeazã pe o discriminare de gen fundamentalã, dar care este funcþionalã. Feminismul atacã aceastã imagine „normal㔠a subordonãrii ºi oprimãrii femeii în familia patriarhalã. Analizele realizate dintr-o perspectivã sensibilã la gen aratã cã biologia distinctã a femeilor (naºterea ºi creºterea copiilor) le face într-adevãr diferite pe femei dar cã în plan social aceastã realitate este modificatã prin intermediul schemelor ºi rolurilor de gen într-o caracteristicã limitativã funcþional pentru femei (pentru a legitima „asecendentul” masculin ºi a împiedica accesul femeilor la sfera publicã). Abordãrile de gen ale „familiei” au variat în funcþie de fundalul general-teoretic în care au fost realizate astfel încât nu se poate oferi o definiþie feministã unitarã a „familiei”, ci concepþii concurente asupra acestui termen : 1. Pentru feminismul liberal, familia tradiþionalã (mai exact familia „tip” pentru clasa medie americanã) se constituie în principalul obstacol pentru manifestarea egalitãþii de gen reale a femeilor (limitãrile manifestându-se mai ales în ceea ce priveºte socializarea de gen, reproducerea, îngrijirea copiilor ºi munca domesticã). Cultul „adevãratei feminitãþi” apãrat în mod patriarhal este legat de ideologia masculinã ºi este folosit de bãrbaþi pentru a limita accesul femeilor în sfera publicã. Tocmai pentru cã ajung ca în cadrul familiei sã sufere de o „problemã care nu are un nume” (B. Friedan) ele trebuie sã fie încurajate sã participe la sfera publicã, sã intre în competiþie cu bãrbaþii pe piaþa muncii, în politicã sau în cadrul cãsãtoriei. 2. Feminismul socialist pleacã de la considerarea familiei în principal de-a lungul dimensiunii sale economice – pentru feministele socialiste „familia” este o „unitate economic㔠în care existã o structurã clarã decizionalã ºi mecanisme diferenþiate sexual pentru alocarea resurselor. Relaþia bidirecþionalã între „familia tradiþional㔠ºi „patriarhat”, spun feministele socialiste, stã la baza reproducerii ºi menþinerii sistemului capitalist – cu alte cuvinte femeia este dublu „oprimat㔠social : de sistemul socio-economic ºi politic general ºi de familia din care face parte. Mai mult, feminismul socialist considerã cã inegalitatea fundamentalã dintre bãrbaþi ºi femei din cadrul familiei nu s-a echilibrat prin simplul acces al femeilor la munca salariatã. Analizele realizate din aceastã perspectivã (V. Beechey) demonstreazã astfel cã participarea femeilor la forþa de muncã salarizatã poate sã amplifice conflictele de gen asupra 111 modalitãþilor practice de redistribuire a resurselor (financiare, afective, temporale etc.) din cadrul familiei-de unde necesitatea unui intervenþionism extern (cel mai adesea statal) pentru obþinerea egalitãþii de gen reale. 3. Spre deosebire de socialism ºi liberalism, feminismul radical este interesat sã identifice mecanismele de constituire ºi perpetuare a „patriarhatului” prin intermediul familiei. Conform acestui tip de feminism, munca reproductivã a femeilor (naºterea ºi îngrijirea copilului) se constituie în principala modalitate de oprimare intra-familialã a femeilor. Familia tradiþionalã, aºa cum este ea existentã în mod real, reprezintã chiar „esenþa” patriarhatului ºi implicit a heterosexismului plus sexismului în relaþiile dintre genuri. Având ca tezã principalã ideea conform cãreia : „Personalul este politic” – feminismul radical a considerat cã oprimarea femeilor de cãtre bãrbaþi se realizeazã prin intermediul sexualitãþii – naºterea copiilor în familia patriarhalã heterosexualã devine astfel o sursã de oprimare de gen. 4. Feminismul post-modernist ºi post-structuralist ajunge pânã la relativizarea noþiunii de „familie”, sugerând cã acest termen nu ar desemna în mod necesar ºi exclusiv esenþa „patriarhatului” (ºi deci a oprimãrii femeii – fapt luat ca fundamental de orientãrile feministe anterioare), ci ºi un „loc de rezidenþ㔠care permite balansul continuu inter-extern în constituirea identitãþii de gen. Spre deosebire de abordãrile tradiþionale – în care esenþiale erau noþiunile de „rol”, „status” ºi normativitate intra-familial㠖 perspectivele sensibile la gen termenii pun deci accentul pe conceptele de „putere”, „dominaþie”, experienþã cotidianã diferitã (în funcþie de gen), „diversitate” – intra-rasialã, inter-etnicã, religioas㠖 pentru definirea tipurilor specifice de „familie”. Elementul nou adus de feminism a fost un accent mai mare pus pe evidenþierea „variaþiilor” tipurilor reale de familie, pe contextualizarea acestui termen ºi interesul faþã de aspecte „invizibile” anterior (violenþa domesticã, inegalitatea de ºanse a femeilor, munca domesticã, puterea intra-familialã etc). • (vezi ºi Familia, Gospodãria, Munca domesticã, Violenþa domesticã) Bibliografie Code, L. (ed.), 2000, Encyclopedia of Feminist Theories, Routledge, London and New York : Routledge. Kramarae, Ch., Sinder, D. (eds.), 2000, Routledge International Encyclopedia of Women, New York and London : Routledge. 112 Moller Okin, S., 1989, Justice, Gender and the Family, New York : Basic Books. Macklein, E., Rubin, R. (eds.), 1985, Contemporary Families and Alternative Lifestyles, Bevery Hills, California : Sage Publications. Zamfir, C., Vlãsceanu, L. (coord.), 1993, Dicþionar de Sociologie, Bucureºti : Ed. Babel. Valentina Marinescu FAVORIZAREA STRUCTURALà A BÃRBAÞILOR ÎN ECONOMIE Fenomenul favorizãrii structurale a bãrbaþilor în economie se referã, în mare, la caracterul pãrtinitor al structurilor ºi majoritãþii politicilor economice adoptate într-o þarã. Acest caracter pãrtinitor opereazã în favoarea genului masculin ºi împotriva genului feminin. Ceea ce nu înseamnã cã toþi bãrbaþii acþioneazã în domeniul economic împotriva femeilor sau cã în genere acþioneazã în acest sens în mod deliberat. Nici nu înseamnã cã femeile sunt conºtiente de existenþa acestui fenomen, întrucât acesta este prezent ºi în absenþa conºtientizãrii lui. Fenomenul nu este caracteristic doar României, ci are o manifestare cvasi-globalã. Diferenþele dintre þãri din acest punct de vedere se mãsoarã mai curând în gradul de conºtientizare a fenomenului ºi în mãsura în care existã voinþa politicã de a corecta deficienþele existente prin diverse politici specifice – deficienþe care indicã un dezechilibru fundamental în relaþiile de gen. Favorizarea structuralã a bãrbaþilor în economie (FSBE) se manifestã la cel puþin trei niveluri : (1) al atitudinilor ºi acþiunilor cotidiene ; (2) al teoretizãrilor în domeniul economic ; (3) al politicilor publice. La nivelul atitudinilor ºi acþiunilor cotidiene, cel mai elocvent exemplu de manifestare a FSBE este prezenþa unor atitudini pãrtinitoare în familie, derivate din subestimarea contribuþiei femeilor la venitul familial, întrucât femeile fac, în genere, majoritatea serviciilor casnice neplãtite (îngrijire copii, vârstnici, a rudelor, curãþenie, spãlat, cãlcat, gãtit etc). Consecinþele sunt : o percepþie neadecvatã, în genere, a membrilor unui cuplu privind contribuþia fiecãruia la venitul familiei ºi, de asemenea, o percepþie distorsionatã privind distribuþia veniturilor în familie. Cercetãtorii au remarcat, de pildã, cã femeile tind sã 113 cheltuiascã în primul rând spre beneficiul familiei ºi abia în ultimã instanþã pentru ele înseºi. De asemenea, în mãsura în care persistã percepþia cã fiii sunt mai importanþi decât fiicele, în situaþii de foamete, fiii sunt salvaþi cei dintâi ºi abia în al doilea rând fiicele. În România preponderent ruralã antebelicã fii erau cei trimiºi la ºcoalã, la educaþie, fetele fiind destinate mariajului ºi lucrului în casã. La al doilea nivel, cel al teoretizãrilor economice, FSBE este ºi mai puþin vizibil, întrucât economiºtii folosesc un limbaj aparent neutru. Totuºi, majoritatea modelelor economice trateazã munca, la fel ºi pãmântul, drept un factor de producþie neprodus. Ele conþin presupoziþia ascunsã cã timpul ºi efortul necesare pentru reproducerea forþei de muncã sunt disponibile gratuit, ca ºi cum ar fi o resursã naturalã care se oferã spre exploatare. Aceste modele economice presupun ca fiind gratuite timpul alocat ºi eforturile de creºtere a copiilor, de educare a lor în familie (în mare mãsurã preluate de mame, prin tradiþie), pânã la vârsta maturitãþii când intrã pe piaþa muncii. FSBE la nivelul politicilor publice, al treilea nivel despre care vorbeam mai sus, este susþinutã de manifestarea fenomenului la cele douã niveluri despre care vorbeam. Un exemplu : reformele rurale în China anilor ’80 nu iau în considerare dimensiunea de gen. În China persistã mentalitatea feudalã conform cãreia fiii sunt indispensabili pentru bunãstarea familiilor þãrãneºti. Familiile alocã resurse prioritar ºi preponderent pentru educarea fiilor, întrucât presupune cã de bunãstarea acestora va depinde îngrijirea proprietãþii ºi a lor înºile la bãtrâneþe. Reformele chineze centrate pe familie (ºi nu pe colectivitate ca pânã înaintea reformelor) întãresc ºi perpetueazã mentalitatea cã doar fiii sunt cei care pot contribui la bunãstarea pãrinþilor la bãtrâneþe, scãzând drastic ºansele fetelor de a se afirma drept susþinãtori materiali. Este un cerc vicios la continuitatea cãruia reformele adoptate în anii ’80 au contribuit din plin prin neglijarea dimensiunii de gen ºi de echilibru al relaþiilor de gen. În þãrile occidentale, femeile erau cvasiinvizibile pentru creatorii de politici publice pânã la sfârºitul anilor ’70. Creatorii de politici publice considerau femeile ca fiind dependente de bãrbaþi, se considera cã de resursele alocate pentru bãrbaþi vor beneficia în mod egal ºi femeile (soþiile) ºi copiii. Spre sfârºitul anilor ’70 femeile din aceste þãri au devenit mai curând beneficiare de asistenþã socialã, fãrã a fi considerate agente producãtoare sau agente ale dezvoltãrii. Abia în anii ’80 au fost reconsiderate aceste politici, astfel încât politicile adoptate au luat în considerare femeile ca agenþi ai dezvoltãrii sociale (doar), ale cãror grijã ºi ocrotire pot substitui cheltuielile pentru 114 sãnãtate, educaþie ºi servicii sociale. Cu puþine excepþii, interesele femeilor sunt marginalizate în formularea ºi implementarea politicilor economice. Desigur, situaþia în România a avut o evoluþie diferitã faþã de cea a politicilor publice din þãrile occidentale, în sensul urmãtor. În perioada numit㠄comunistã”, dreptul ºi obligaþia de a munci erau egal împãrtãºite de femei ºi bãrbaþi. Nu acelaºi lucru se poate spune despre „obligaþiile” tradiþionale ale femeilor de a se ocupa de treburile casnice. Dubla zi de muncã a femeilor (la serviciu ºi acasã) nu a reprezentat temeiul vreunei politici publice adoptate de PCR. Aceste sarcini casnice erau ascunse, presupuse ºi tacit acceptate de toatã lumea. Dupã 1989, dreptul ºi obligaþia de a munci au dispãrut, dar au apãrut fenomene de trecere în ºomaj cu prioritate a femeilor, de sãrãcire cu precãdere a femeilor (cercetãrile aratã chiar un fenomen de „feminizare a sãrãciei”). S-au diminuat drastic facilitãþile oferite de stat pentru creºterea copiilor (creºe acceptabile calitativ ºi financiar), precum ºi sumele acordate de stat pentru fiecare copil. Statul asistenþial a dispãrut, astfel cã femeile nu au mai fost considerate implicit nici mãcar agenþi ai dezvoltãrii sociale. FSBE a dobândit dimensiuni noi în România în condiþiile crizei la nivel macroeconomic. Multe þãri au trecut prin acest tip de crizã în anii ’80 (þãri din Asia, Africa, America Latinã sau Caraibe), caracterizate prin mari deficite în balanþa de plãþi, mari rate ale inflaþiei, rate scãzute sau negative de creºtere economicã. Aceste þãri, ca de altfel ºi România, au trebuit sã facã apel la Fondul Monetar Internaþional pentru asistenþã. În schimbul acestei asistenþe, România a trebuit sã adopte programe de stabilizare economicã ºi ajustare structuralã. Aceste programe presupun, printre altele, stimularea exporturilor de produse comercializabile ºi o mutare a resurselor dinspre producerea de necomercializabile spre producerea de comercializabile. Printre altele, aceasta înseamnã ºi reducerea cheltuielilor publice cu educaþia ºi sãnãtatea. Serviciile de educaþie, îngrijire sunt tot mai mult preluate în domeniul privat, al familiei ºi transferat implicit celor care se oferã sã se ocupe în mod gratuit de aceste activitãþi. Desigur cã fenomenul este mult mai complex, iar macrostabilizarea economicã ºi programele adoptate au multe alte consecinþe. Totuºi, referirea de mai sus este semnificativã pentru acentuarea fenomenului de favorizare structuralã a bãrbaþilor în economia româneascã. Bibliografie Elson, Diane, 1999, „Labour Markets as Gendered Institutions : Equality, Efficiency and Empowerment Issues”, în World Development on Promoting Women’s Employment, Manchester, Genecon Unit, Graduate School of Social Sciences, University of Manchester. 115 Humphries, Jane, Rubery, Jill, 1995, The Economics of Equal Opportunities, Manchester : EOC. Raport OCDE privind România, 1999. Sen, Amartya, 1990, „Gender and Cooperative Conflicts”, în Persistent Inequalities. Women and World Development (ed. Irene Tinker), NY, Oxford, OUP. Tinker, Irene (ed.), 1990, Persistent Inequalities. Women and World Development. New York, Oxford : OUP. Walsh, Mary Roth (ed.), 1997, Women, Men, and Gender, New Haven & London, Yale University Press. Liliana Popescu FEMEILE ªI NOUL TESTAMENT Cele mai vechi scrieri creºtine, epistolele pauline din anii ’50 se adreseazã în egalã mãsurã femeilor ºi bãrbaþilor, adresând vorbe de laudã unor femei renumite. De pildã, în Romanii 16, Pavel face referiri la Fivi (Phoebe), „diaconiþã a Bisericii”, care trebuie primit㠄în Domnul într-un chip vrednic de sfinþi”, la Priscila, „tovarãºa de lucru a lui Pavel, de lucru în Hristos Iisus”, Junia (adesea consideratã bãrbat)‚ cea „cu vazã între apostoli”, apoi de Maria, Trifenia, Trifosa ºi Persida, „prea iubite”, „care s-au ostenit mult pentru Domnul”. În Filipeni 4, îndeamnã pe Evodia ºi pe Sintichia „sã fie cu un gând în Domnul”. Cu toate acestea, este discutabil în ce mãsurã Pavel face diferenþa între femei ºi bãrbaþi ca receptori ai vorbelor sale. În Galateni 3.26-28, Paul citeazã ceea ce reprezenta esenþa confesiunii botezului pre-paulin, „cãci toþi sunteþi fii ai lui Dumnezeu, prin credinþa în Hristos Iisus. Toþi cari aþi fost botezaþi în Hristos, v-aþi îmbrãcat în Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec ; nu mai este nici rob nici slobod ; nu mai este nici parte bãrbãteascã, nici parte femeiascã, fiindcã toþi sunteþi una în Hristos Iisus” (Biblia, 1968). Fraza conþine referiri la Geneza 1.27 ºi ilustreazã învãþatura lui Pavel asupra noii ordini întru Hristos, care este o transformare a ordinii creaþiei ; cãsãtoria patriarhalã ºi relaþiile sexuale între femei ºi bãrbaþi nu mai sunt pãrþi constitutive ale noii comunitãþi în Hristos, în care femeile sunt membre indiferent de capacitãþile lor procreative sau de rolurile lor sociale (Schuessler Fiorenza, 1983 : 211). Mai radicalã chiar, este contestarea directã a ierarhiei sociale ºi a drepturilor de paterfamilias prin sfaturile pe care Pavel le dã femeilor creºtine de a rãmâne nemãritate – ceea ce ar fi produs conflicte în comunitatea creºtinã în interacþiunea ei cu societatea. Validitatea ºi, în cazul Sf. Pavel, preferinþa pentru celibat par sã fi fost una din învãþãturile lui Iisus cu implicaþii particulare pentru femei. 116 Învãþãturile pauline asupra felului în care femeile se roagã ºi propovãduiesc în spaþiul public, regãsite în 1 Corinteni, 11 :2-16, se bazeazã tocmai pe premiza cã femeile în aceeaºi mãsurã ca ºi bãrbaþii au libertatea ºi autoritatea sã facã aceasta. Grija ºi raþiunea ca femeile sã-ºi acopere capul când practicã asta sunt cel puþin curioase, derivând mai ales din Geneza 1.27-28 ebraicã, care neagã faptul cã femeile ar reflecta „gloria” lui Dumnezeu. Este posibil ca „învãlirea capului” sã nu se refere strict literal la purtarea vãlului pe cap, ci mai curând la ridicarea pãrului – probabil cã îºi purtau pãrul despletit ca un semn al libertãþii noi, escatologice, conform 1 Corinteni, 11 :15 : „pe când pentru o femeie este o podoabã sã poarte pãrul lung ? Pentrucã pãrul i-a fost dat ca învãlitoare a capului”. Deºi Pavel declarã aceastã diferenþã între femei ºi bãrbaþi în timpul rugãciunii, tot el numeºte aceast㠄învãlire” „un semn al stãpânirii ei” (1 Corinteni, 11 :10, Biblia, 1968) : „De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie sã aibã pe cap un semn al stãpânirii ei” ; traduceri ºi tãlmãciri succesive au transformat aceast㠄stãpânire” – autoritate în „învãlire” – vãl, generând interpretãri posibil eronate ale acestei practici ca o dovadã a subordonãrii, ºi nu a autoritãþii. În consonanþã cu aceastã învãþãturã asupra autoritãþii femeii, 1 Corinteni, 14 :33-36 nu poate însemna cã femeile (sau chiar nevestele, cuvântul grecesc fiind acelaºi) trebuie sã fie tãcute în orice comunitate religioasã ; mai curând sunt circumstanþe nu pe deplin detaliate aici, în care femeilor mãritate li se cerea sã nu-ºi provoace bãrbaþii în timpul slujbei religioase publice, aºa cum de altfel se cerea tuturor „vorbitorilor în limb㔠– „tãlmacilor”, femei ori bãrbaþi deopotrivã, sã tacã : „Dacã nu este cine sã tãlmãceascã, sã tacã în Bisericã, ºi sã-ºi vorbeascã numai lui însuºi ºi lui Dumnezeu.” Scrisorile pauline cele mai puþin certe, Colosenii ºi Efesenii stabilesc „codul casnic”, desprins cu câteva modificãri din sursele elenistice ale vremii ; tiparul patriarhal greco-roman al relaþiilor maritale este astfel adoptat ca parte a eticii sociale „creºtine”, codul din Efeseni teologizând în fapt structurile sociale ale dominãrii. Impactul învãþãturilor lui Iisus asupra femeilor ºi rolul pe care l-au avut acestea pe tot parcursul propãvãduirilor lui sunt mediate prin evanghelii, care înregistreazã ºi interpreteazã evenimentele din jurul anilor 30 d.Hr. De la Evanghelia lui Marcu din anii ’60 d.Hr. la Evanghelia lui Ioan de la sfârºitul aceluiaºi secol, evanhgheliºtii scriau pentru comunitãþile lor, iar relatãrile lor reflectã probabil viaþa ºi învãþãturile femeilor ºi bãrbaþilor acelor congregaþii. Evanghelia lui Marcu consemneazã astfel despre vindecarea unei femei prin credinþa sa (5.24-34), despre pilda de ofrandã ºi credinþã a unei vãduve sãrace (12.41-44), precum ºi despre femeia care a uns trupul 117 lui Iisus cu untdelemn ºi mir ca pentru îngropare, despre care Iisus spune „ oriunde va fi propavãduitã Evanghelia aceasta, în toatã lumea se va istorisi ºi ce a fãcut femeia aceasta, spre pomenirea ei” (14.8-9) (Biblia, 1968). În povestirea patimilor ºi a Învierii, Evanghelia lui Marcu se concentreazã în special pe femei dintre discipoli. Sunt numite trei femei, Maria Magdalena, Salomea ºi Maria lui Iosif, care împreunã cu „multe alte femei” ºi nu bãrbaþi discipoli, sunt martorele morþii lui Iisus ; ele erau femeile „de bine”, binefãcãtoarele lui Iisus în Caana Galileii ºi „obiºnuiau sã-l urmeze” ; douã dintre aceste femei sunt de faþã la înmormântãrea lui Hristos, ºi toate trei, mai apoi, vãd mormântul gol ºi sunt martorele învierii. Faptul cã numele lor sunt menþionate în mod repetat în aceste scrieri este posibil sã se datoreze autenticitãþii mãrturiei lor în acel moment crucial al tradiþiei milenare, probând astfel dovada injustei excluderi ulterioare a femeilor din viaþa ºi instituþiile publice. Evanghelia dupã Luca se opreºte cu ºi mai mult interes asupra faptelor femeilor, ceea ce este consonant cu înþelegerea de cãtre evanghelist a adevãrului cã eliberarea celor sãraci ºi oprimaþi era un obiectiv central al propovãduirilor lui Iisus ºi a discipolilor sãi (Luca 4.16-19, Biblia, 1968). De aici o frecventã referire la vãduve, ca grup de femei în mod particular dezavantajate, cât ºi o aparentã structurare a materialului astfel încât paralelele bãrbat – femeie sã aparã în perechi de parabole (Luca 13-18-21, 15.4-10) ºi în alte pasaje ale evangheliei, cum ar fi profeþiile lui Simeon ºi Ana (Luca 2.25-38, Biblia, 1968). În fine, Evanghelia dupã Ioan se concentreazã în mod special pe indivizi, persoane adesea numite, printre care femei ale cãror vorbe ºi fapte sugereazã cã în cadrul comunitãþii din vremea lui Ioan femeile nu erau cu nimic mai prejos sau mai puþin apreciate decât bãrbaþii, cel puþin în discipolat. Prin cuvântul femeii samaritene care susþine o disputã teologicã cu Iisus, un întreg oraº este convertit la credinþã (Ioan 4.7-42). Confesiunea lui Petru în Matei 16.16, care-l face sã fie denumit „piatra” pe care se va pune temelia Bisericii creºtine, apare la Ioan ca rostitã de gura Martei. În 20.14, nu Petru, ci Maria Magdalena este cea dintâi ce aduce vestea Învierii – devenind apostol între apostoli. Ultimele douã dintre cele patru evanghelii sunt cele care ne furnizeazã material abundent ºi în aceeaºi mãsurã o perspectivã pozitivã asupra discipolatului femeilor ; ceea ce poate reflecta o trãsãturã caracteristicã a autorilor sau comunitãþilor în care aceºtia trãiau, dar poate semnala ºi faptul cã, dacã la începuturile instaurãrii noii ordini creºtine transformatoare, locul femeilor trebuia doar menþinut 118 prin practicile ºi învãþãturile lui Iisus, cãtre sfârºitul primului secol de creºtinism acest loc trebuia reafirmat, demonstrat ºi chiar apãrat – probabil în faþa unor forme de rezistenþã. Diferitele învãþãturi propovãduite în diversele pãrþi ale Noului Testament divid ºi pe comentatori astfel : existã cei care, precum Witherington (1990), vãd ordinea creºtinã ca pe un patriarhat parþial modificat, un patriarhat al responsabilitãþilor mai curând decât al drepturilor, în care „obligaþia” în cadrul tensiunii libertate/obligativitate este caracterizatã prin inegalitãþi patriarhale ; dupã cum existã alþii care, precum Fiorenza Schuessler (1994), noteazã un radicalism în egalitatea ºi reciprocitatea miºcãrii creºtine timpurii, care a suferit rapide modificãri ºi patriarhalizãri. • (vezi ºi Eva, Femeile ºi Vechiul Testament, Teologie feministã) Bibliografie Biblia, 1968, Institutul Biblic ºi de Misiune Ortodoxã al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti. Moltmann-Wendel, E., 1982, The Women around Jesus, London : SCM Press, New York : Crossroad. Fiorenza, S.E., 1994, Searching the Scriptures. I. A Feminist Introduction, London : SCM Press. Witherington, B., 1990, Women and the Genesis of Christianity, Cambridge : University Press. Anca Jugaru FEMEILE ªI VECHIUL TESTAMENT Colecþia de scrieri cunoscutã sub numele de Vechiul Testament de cãtre creºtini ºi Biblia ebraicã de cãtre comunitatea evreiascã se referã la un grup anume de oameni (evreii sau israeliþii), dar vorbesc de fapt despre condiþia universal umanã. Din moment ce scrierile au apãrut în cadrul societãþii patriarhale, nu este de mirare cã Vechiul Testament se concentreazã pe personaje bãrbãteºti ºi imagini masculine ale zeitãþilor (Ellis, 1976). Cu toate acestea, în Vechiul Testament, sunt numite peste 137 de personaje feminine. Nici chiar cei relativ familiarizaþi cu Biblia nu au auzit probabil de multe dintre femeile menþionate aici. Faptul cã multe dintre poveºtile despre femei conþin fie elemente sexuale, fie violente, le-a împiedicat sã fie predate copiilor în cadrul educaþiei formative-religioase. Lipsa de familiaritate cu femeile Bibliei, statutul dual prin care sexul ºi violenþa au fost prin convenienþã omise din 119 poveºtile bãrbaþilor, cele ale lui David ºi Solomon de pildã, indicã lipsa tradiþionalã de interes asupra femeilor ºi locului lor în Biblie (în oricare dintre Testamente). În general vorbind, personajele feminine ce apar în Vechiul Testament pot fi grupate corespunzãtor rolului familial – mame, neveste/concubine, vãduve, fiice – sau funcþiei lor în cadrul societãþii – regine, femei înþelepte (incluzând artiste ºi bocitoare), poetese, profetese, magiciene/vrãjitoare ºi prostituate. Existã de asemenea numeroase femei individuale fãrã de nume, felurite grupuri de femei, precum ºi personificãri ale conceptului abstract de femeie (ca de pildã Înþelepciunea). Existã chiar ºi câteva imagini femeieºti ale lui Dumnezeu, recunoscute de altfel de Biserica începuturilor, care au fost ulterior ignorate complet. Caracterizarea unei femei în cadrul Vechilui Testament depinde de doua criterii : naþionalitate (dacã femeia este evreicã sau strãinã) ºi cât este de credincioasã/ascultãtoare (dacã respectã legile ºi obiceiurile evreieºti în privinþa femeilor). Astfel, evreica Ester care îl ascultã pe unchiul ei Mordecai este citatã de-a lungul întregii poveºti drept o femeie destoinicã, a cãrei pildã este demnã de urmat (Esterei 10) ; Sara, deºi a oprimat-o pe Agar (Facerea 16), este totuºi acceptatã deoarece este evreicã ºi urma sã fie mama copiilor lui Avraam. În mod similar, povestea lui Rut din Moab este relatatã fiindcã ea devine bunica lui David (Rut 4.17), iar mãritiºul lui Rut cu Boaz era o consecinþã a ascultãrii soacrei sale. Astfel, obedienþa/supuºenia joacã un rol însemnat în evaluarea femeilor Vechiului Testament. Cea dintâi mamã evreicã Eva a fost pedepsitã deoarece ea nu a dat ascultare nici lui Adam nici lui Dumnezeu (Facerea 3) ; similar, prinþesa sidonianã Jezebel este menþionatã ca o femeie strãinã rea, condamnabilã prin opoziþia violentã faþã de Dumnezeul ºi profeþii ebraici (1-2 Regi), ea rãmânând fidelã propriei culturi ºi credinþe. Debora, regina din Sheba, ºi Sunamita (2 Regi 4.8-37) sunt printre puþinele femei ce acþioneazã independent de o figurã de familie masculinã. Însã acþiunile lor sunt legate de cele ale bãrbaþilor, respectiv, Barak ºi Sisera, oficialii regelui Iosua, regele Solomon, ºi profetul Eliºa (Biblia, 1968). Natura patriarhalã a Bibliei este ilustratã în mai multe feluri : mai întâi, personajele principale sunt bãrbaþi. Chiar ºi o poveste numai despre femei, ca aceea a Genezei 16 (despre Agar ºi Sara), începe ºi se încheie centratã pe bãrbatul Avraam. În al doilea rând, femeile sunt îndeobºte personaje secundare, cu limitate deveniri de caracter. Lipsa de spaþiu dedicat femeilor denotã clar cã ele nu prezintã interes decât ca adjuvante ale bãrbaþilor, cel mai adesea ca mame, neveste, fiice sau fãpturi ademenitoare cãtre sex sau idolatrie. De ce sunt atât de multe femei lipsite de nume ? În fine, în al treilea 120 rând, atunci când un personaj feminin ºi unul masculin au fãptuit acelaºi lucru, femeia este tratatã cu mult mai multã asprime. Aaron ºi Miriam se revoltã amândoi împotriva lui Moise ; dar în timp ce Miriam este atinsã de leprã ºi izgonitã din sat, Aaron rãmâne nepedepsit. Atât Avraam, cât ºi Sara au râs cu neîncredere de posibila sarcinã a Sarei, îngerul o mustrã cu asprime numai pe Sara. Alãturi de toate aceste influenþe de origine patriarhalã, traducerile din Vechiul (ºi Noul) Testament reflectã la rândul lor punctul de vedere masculin al traducãtorilor ; de exemplu, ignorarea în subtitluri a violenþei fãptuite asupra unei femei („David ºi Batºeba” în loc de „violul Dinei/Batºebei”) ; un cuvânt precum „spirit”, feminin din punct de vedere al gramaticii ebraice, devine neutru prin traducere, ceea ce a permis ca aspectul feminin al Spiritului lui Dumnezeu din Vechiul Testament sã rãmânã necunoscut majoritãþii cititorilor. Întrebarea la care ar trebui sã rãspundem în final ar fi : „Dacã tradiþia ºi scripturile care modeleazã vieþile femeilor sunt atât de inerent patriarhale, mai existã vreo speranþã în afirmarea femeii moderne când citim Vechiul Testament ?” Unii rãspund cu „nu” ºi opteazã pentru renunþarea integralã la creºtinism. Alþii spun „Da, deoarece femeile sunt parte a umanitãþii, iar Vechiul Testament ne povesteºte despre relaþia dintre Dumnezeu ºi un grup de oameni iar ambele sexe sunt create dupã imaginea divinã”. De-a lungul secolelor, Biblia a vorbit despre condiþia umanã, dar dintr-o perspectivã masculinã. Interesant de reþinut este faptul cã în Facerea 16.13-14, o femeie strãinã, Agar, „a numit pe Domnul, cel ce-i grãise, cu numele acesta : Ata-El-Roi, care se tâlcuieºte : Tu eºti Dumnezeu atotvãzãtor”, ea fiind singura persoanã în întreg Vechiul Testament care de fapt îl numeºte pe Dumnezeu, în loc sã-l invoce simplu ca Dumnezeu. Ignorarea nesfârºitã, timp de secole a contribuþiei femeieºti în cadrul comunitãþilor lor, rãmâne inestimabilã. În privinþa relaþiilor între sexe, controlul masculin asupra instituþiilor socio-religioase ºi a limbajului a însemnat cã bãrbaþii au influenþat percepþia femeilor despre ele înseºi, despre alte femei, chiar ºi despre înþelegerea lui Dumnezeu ºi a modului în care oamenii percep atitudinea lui Dumnezeu faþã de femei. Dacã dominaþia masculinã este atât de persistentã dupã un secol de efort al feministelor de a schimba percepþiile, ne putem imagina cât era patriarhatul de puternic în vremurile biblice. Aceasta nu înseamnã cã sistemul patriarhal a dominat întotdeauna ºi din toate timpurile Orientul Apropiat, dar în mod sigur în timpurile Vechiului Testament (ºi Noului Testament) relaþiile instituþionale ºi interpersonale se bazau pe reguli patriarhale. • (vezi ºi Femeile ºi Noul Testament, Patriarhat, Teologie feministã) 121 Bibliografie Biblia, 1989, Institutul Biblic ºi de Misiune Ortodoxã al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti. Ellis, P.F., 1976, The Men and the Message of Old Testament, Collegeville, MN : The Liturgical Press. Evans, R., 1984, Women in the Bible, Exeter : Paternoster Press. Anca Jugaru FEMINISM În sens larg, feminismul reprezintã pledoaria pentru drepturile femeilor. Termenul s-a rãspândit la jumãtatea secolului al XIX-lea în Europa, dar feminismul ca atitudine ºi abordare a precedat mult utilizarea canonicã a termenului ca atare. Din punct de vedere istoric, feminismul a debutat ca parte a discursului european iluminist. A avut un impact important în lumea modernã, în discuþiile despre universalizarea cetãþeniei ºi drepturilor. Începuturile feminismului modern sunt localizate în lucrarea lui Mary Wollstonecraft, A Vindication of the Rights of Woman (1792). Semnificaþiile minimale ale termenului sunt urmãtoarele : a) femeile sunt sistematic aservite (oprimate) ; b) relaþiile de gen nu sunt naturale ºi imuabile, ele nedreptãþesc femeile ºi pentru acesta se impune o angajare politicã pentru schimbarea lor. Deºi au fost de acord cu ideile de fond ale tradiþiei feministe europene, folosirea termenului a fost respinsã de cãtre alte grupãri, din motive diferite. De exemplu, multe feministe indiene îl resping ca „imperialist” (reflectã experienþele femeilor europene ºi americane, mai ales a celor albe din clasa de mijloc, precum ºi o tradiþie iudeo-creºtinã, la care se raporteazã). Alexandra Kollontai, conducãtoarea organizaþiei de femei a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice îl respingea ca termen liberal ºi reformist, preferându-l pe cel de emancipare. În anii ’70, tot sub motivaþia caracterului reformist al feminismului de tradiþie anglo-saxonã (dorinþa de a accede la putere în sistemul patriarhal), feministele franceze au constituit miºcarea Pycho et Po, defilând sub lozinca „Jos feminismul !” (vezi Moi, 1987). În România utilizarea termenului întâmpinã numeroase dificultãþi : este tratat ca având o conotaþie negativã (militantism strident ºi agresiv) sau ca nepotrivit pentru o experienþã post-comunistã. Din 122 acest motiv, multe femei ºi bãrbaþi care activeazã pentru drepturile femeilor ºi pentru egalitatea de gen sau care au o atitudine coerentã cu miºcarea feministã refuzã sã îºi asume deschis apartenenþa la feminism. Un alt motiv de respingere este lipsa conºtiinþei cã existã o istorie veritabilã a feminismului românesc. Indiferent de rezerve ºi inamicalitãþi terminologice, feminismul a avut ºi are o contribuþie substanþialã în schimbarea situaþiei femeilor ºi a relaþiilor de gen. În cadrul feminismului s-a creat o teorie criticã, au apãrut domenii noi de cercetare, s-au produs miºcãri politice cu impact major în viaþa politicã, în cea socialã, în media ºi în viaþa privatã. ªansele femeilor au crescut enorm în accesul la orice domenii, în independenþã ºi autoafirmare. Ideea-cadru a feminismului ultimelor decenii ale secolului XX – „Ceea ce este personal, este politic” – a condus la extinderea analizei politice în zona relaþiilor private (tratate ºi ca relaþii de putere). Violenþa domesticã, precum ºi obligaþiile parentale legate de creºterea copiilor au fost tratate ca probleme politice. Forma de putere vizatã de cãtre analizele feministe este cea patriarhalã. În cadrul acestei mari orientãri, existã o largã diversitate : feminism liberal, socialist, radical, postmodern, ecofeminism. Ele s-au influenþat reciproc, luminând câte un aspect central al direcþiilor de emancipare ºi afirmare a femeilor. Atacurile conservatoare contra feminismului îi pun acestuia din urmã în evidenþã contribuþiile majore la schimbãrile sociale. Pe scurt, „Feminism înseamnã recunoaºterea faptului cã, indiferent de timp ºi spaþiu, femeile ºi bãrbaþii sunt inegali în privinþa puterii pe care o au, atât în societate, cât ºi în viaþa personalã, precum ºi corolarul acestei recunoaºteri : faptul cã femeile ºi bãrbaþii ar trebui sã fie egali. Feminism înseamnã credinþa cã ceea ce numim cunoaºtere a fost scrisã despre, de cãtre ºi pentru bãrbaþi, precum ºi corolarul : toate ºcolile de cunoaºtere trebuie sã fie reexaminate ºi înþelese astfel încât sã poatã fi dezvãluitã mãsura în care ele ignorã sau distorsioneazã genul” (Barbara Arneil, 1999, p. 3). În spaþiul românesc, feminismul ºi-a fãcut apariþia încã din prima jumãtate a secolului al XIX-lea, dezvoltându-se coerent cu cel din alte þãri europene, dar ºi cu realitãþile culturale, sociale ºi politice locale. În periada comunistã, pe de-o parte din cauza egalitarismului oficial, pe de altã parte, din cauza intoleranþei faþã de alte ideologii ºi politici, nu s-a putut dezvolta nici cercetarea, nici miºcarea feministã. Mai mult, perioada represiv-totalitarã a afectat femeile într-o mãsurã mai mare decât bãrbaþii (politica pronatalistã, controlul forþat al reproducerii, dubla zi de muncã ºi strategiile de supravieþuire, menþinerea patriarhatului tradiþional la nivelul familiei). Vocile publice 123 feministe au fost rare (vezi de exemplu Ecaterina Oproiu, critic de film), iar organizaþiile de femei erau controlate ºi manipulate de cãtre partidul comunist. Dupã 1990, feminismul ºi-a reluat treptat locul, preponderent în zona culturii ºi cercetãrii. • (vezi ºi Androcentrism, Ecofeminism, Feminismul academic, Feminismul liberal, Feminismul marxist, Feminismul radical, Feminismul socialist, Istoria feminismului politic românesc) Bibliografie Andermahr, S. Lovell, T. Wolkowitz, C. (eds.), 1997, A Glossary of Feminist Theory, London : Arnold. Arneil, Barbara, 1999, Politics & Feminism, Oxford : Blackwell. Bryson, Valery, 1993, „Feminism”, în R. Eatwell and A. Wright (eds.), Contemporary Political Ideologies, London : Printer Press. Moi, Toril (ed.), 1987, French Feminist Thought (trad. din francezã), Oxford : Blackwell. Mihaela Miroiu FEMINISMUL ACADEMIC Conotaþiile obiºnuite ale feminismului academic sunt preponderent negative : elitism, alienare faþã de problemele reale, pãmânteºti ale femeilor, faþã de miºcarea femeilor, faþã de feministele angrenate în acþiuni practice pro-femei. Feministele din mediul universitar sunt privite ca producãtoare de abstracþii, ca persoane care trateazã cu superioritate pe cei din afara cercului cunoscãtorilor, ca inventatoare de probleme care nu existã ca obsesii reale pentru femei. În ciuda acestor reacþii, uneori corecte, preluarea tematicii feministe la nivel universitar a însemnat accesul la teoretizare înaltã, la metodologii ºtiinþifice, dobândirea unei substanþiale autoritãþi epistemice a cercetãrii ºi teoriei feministe, posibilitatea de legitimare ºtiinþificã a politicilor feministe. Feminismul academic trebuie tratat ºi ca o reacþie la sexismul din mediile universitare (marginalizare, poziþii ºi salarii scãzute). Într-un astfel de mediu, de obicei femeile intrã greu (indiferent de studiile lor) ºi acced greu la poziþii universitare influente. P. Bourdieu (1988) remarca acest aspect : dezavantajul pe care îl au femeile într-un mediu dominant masculin, dar ºi faptul cã ele sunt privilegiate în sensul capitalului cultural. Mediul academic este neprietenos ºi pentru 124 tipul sãu de organizarea masculinã : ierarhicã, autoritarã, excesiv competitivã. Feminismul academic reprezintã o provocare la adresa unor astfel de practici (cele mai importante tentative de acest tip le gãsim în epistemologia feministã). Nu este dezirabil ca femeile sã se integreze pur ºi simplu mediului universitar, este necesar ca ele sã-i provoace principiile, valorile ºi practicile, mai ales tendinþa ca acest mediu sã devinã trans-mundan, sã se rupã de viaþa cotidianã ºi sã ignore viaþa privatã ca subiect de cercetare. Intrarea femeilor cu conºtiinþã feministã, cu abordare teoreticã de acest tip în universitãþi a început masiv acum treizeci de ani (în America de Nord ºi Europa de Vest). În estul ºi centrul Europei procesul este mai lent, în primul rând pentru cã pânã în 1989 nu a putut exista o ofertã pluralistã. În România el a început dupã 1992-1993 ºi s-a extins treptat mai ales în universitãþi publice din marile centre universitare, în unele facultãþi de ºtiinþe sociale ºi politice sau în zona filologicã : ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative Bucureºti, Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj, Universitatea Bucureºti, Universitatea de Vest, Timiºoara. Feministele ºi feminiºtii mediului universitar pot influenþa creºterea ºanselor altor femei la poziþii ºi cercetare de vârf, activeazã în centre independente de cercetare, produc ºi editeazã lucrãri cu tematicã de gen. În România feminismul academic influenþeazã cercetarea relaþiilor de gen, coopereazã cu organizaþii interne ºi internaþionale pentru crearea unei cunoaºteri adecvate asupra situaþiei economice, politice, culturale ºi familiale a femeilor, sprijinind configurarea politicilor de gen. Influenþa sa actualã este mai mare în mediile culturale ºi în organizaþii neguvernamentale decât în cele politice ; cu alte cuvinte, pânã în anul 2000 feminismul academic românesc a avut o relevanþã politicã ºi socialã scãzutã, dar a pregãtit terenul pentru producerea proiectelor de politici de gen în România. Bibliografie Bourdieu, Pierre, 1988, Homo Academicus, Cambridge : Polity Press. Code, Loraine (ed.), 2000, Encyclopedia of Feminist Theories, London : Routledge. Mihaela Miroiu 125 FEMINISMUL LIBERAL Liberalismul este orientarea politicã specificã societãþilor capitaliste democratice. În centrul sãu se aflã drepturile omului, tratate mai ales în liberalismul clasic ca drepturi negative. Statul are ca primã datorie sã asigure libertatea individului în exercitarea drepturilor sale, cele fundamentale fiind socotite viaþa, proprietatea, cãutarea fericirii. „Individul” liberalismului este considerat raþional singular, neutru, caracterizat prin discernãmânt în stabilirea ºi urmãrirea propriilor interese, este un individ autonom. Libertatea sa nu poate sã fie îngrãditã decât de libertatea altui individ. Drepturile sale sunt universale : nu conteazã nici o altã caracteristicã în afara faptului de a fi om (sexul, rasa, etnia, starea materialã, comunitatea, cultura º.a.). Mecanismele economice capabile sã asigure exercitarea libertãþilor ºi drepturilor personale sunt cele specifice pieþei libere, concurenþiale. Competiþia liberã este sursa bunãstãrii personale ºi sociale. Între sfera publicã ºi cea privatã trebuie menþinutã o distincþie fermã, astfel încât statul sã nu intervinã direct asupra celei de-a doua decât în sensul asigurãrii libertãþii de acþiune. Feminismul liberal pledeazã, la nivelul acþiunii ºi teoriei politice, pentru egalitatea în drepturi între femei ºi bãrbaþi. Cele mai importante câºtiguri ale primului val de feminism s-au aºezat în cadrele miºcãrii liberale. Debuturile ideilor liberale le întâlnim în contextul teoriilor feministe de la sfârºitul secolului al XVIII-lea (vezi Wollstonecraft, Condorcet, von Hippel). În economia influenþei feminismului liberal, un rol crucial l-a jucat J.St. Mill, atât ca teoretician, cât ºi ca politician (Despre libertate ºi mai ales Aservirea femeilor (1869). Supoziþiile principale sunt urmãtoarele : facultatea raþiunii este aceeaºi la ambele sexe, prin urmare, femeile, ca ºi bãrbaþii, sunt capabile sã-ºi urmãreascã propriile interese, sã se autoguverneze, sunt fiinþe autonome. Nu existã nici un motiv altul decât obstacolele artificiale, create de cãtre societatea tradiþionalã pentru ca femeile sã acceadã la profesii ºi politicã. Ele sunt constrânse sã se circumscrie sferei private a familiei ºi sã depindã de bãrbaþi ca protectori. Pentru ca aceastã condiþie aservitã sã fie schimbatã, este necesar ca femeile sã beneficieze de autonomie, drept la proprietate, aceleaºi drepturi la divorþ, sã aibã drepturi egale la educaþie ºi muncã, la reprezentare politicã ºi la vot. Mill pãstreazã însã ideea diviziunii sexuale a muncii. Activitãþile casnice revin femeilor, dar ele trebuie sã aibã posibilitatea alegerii libere între competiþie profesionalã ºi rolul de soþii ºi mame. H. Taylor considerã o crimã izgonirea unei jumãtãþi din competitori, o datã ce concurenþa este lege generalã a societãþii capitaliste. Opþiunea : 126 sau competiþie liberã pe piaþa muncii ºi în politicã, sau cãsãtorie, reprezintã un progres faþã de conservatorismul universal care a precedat-o, acesta din urmã predestinând femeile doar pentru roluri casnice (vezi de exemplu J.J. Rousseau, care considerã cã, în ciuda egalitãþii de la naºtere, femeile trebuie sã rãmânã în sfera privatã în roluri de soþii ºi mame pentru a pãstra „legãtura între bãrbat ºi natur㔠– în Emile sau despre educaþie). Dar menþinerea ideii cã femeilor le revine munca domesticã ºi de creºtere a copiilor face ca strategia liberalã propusã de cãtre Mill sã fie valabilã doar pentru o elitã. Ea este prin excelenþã o strategie excepþionalistã. La întrebarea : cine se ocupã de menaj ºi de creºterea copiilor în familiile unde femeile aleg cariera, rãspunsul liberal este : o altã femeie. „Sau carierã, sau familie” creeazã în realitate o nouã discriminare pentru femei. Comunismul va practica strategia : „ªi carierã ºi familie”, „corectând” liberalismul prin dubla exploatare a femeilor prin lipsa parteneriatului domestic ºi a menþinerii patriarhatului tradiþional combinat cu egalitarismul comunist. Obiecþiile din urmã în privinþa limitelor abordãrii liberale au început sã fie intens evidenþiate în cadrul feminismului valului II. În principal, ele sunt urmãtoarele : Neutralitatea de gen a individului liberal nu este altceva decât masculinitatea universalizatã (experienþã bãrbãteascã extinsã la ambele sexe). Individul liberal este dezlegat de obligaþii faþã de alþii, este independent ºi autosuficient ºi, în mare mãsurã, destrupat. Sarcina, naºterea ºi hrãnirea naturalã a copiilor, desigur, nu sunt „neutre la gen” ºi nu pot fi încadrate fals în conceptul universal de „concediu de boal㔠fiindcã nu reprezintã o dizabilitate. Liberalismul vizeazã, atunci când pretinde neutralitate, doar munca productivã, nu ºi pe cea reproductivã (vezi Carole Pateman, 1989). Drepturile ºi libertãþile formale nu au decât un rol limitat în asigurarea libertãþii ºi afirmãrii femeilor. Omogenitatea de tratament între bãrbaþi ºi femei, sub aspect juridic ºi politic, duce într-o mãsurã semnificativã la orbirea faþã de diferenþele culturale ºi de roluri între cele douã sexe, mai ales în privinþa diviziunii muncii. Egalitatea legalã nu corecteazã cu nimic inegalitatea realã în privinþa muncii casnice, a diferenþei de venituri ºi inegalitãþii de acces la putere ºi resurse. Rãmânând gospodine ºi mame în exerciþiu, femeile nu pot sã fie competitoare egale pe piaþa muncii, au un handicap real în competiþie. Meritocraþia invocatã ca principiu liberal se aplicã celor eliberaþi de activitãþile de hrãnire ºi îngrijire. Sfera privatã a familiei nu are aceleaºi înþelesuri pentru femei ºi bãrbaþi, nici timpul liber (viaþa de acasã este tratatã ca relaxare ºi refacere dupã muncã în cazul 127 bãrbaþilor, ca al doilea loc de muncã, dar neplãtit în cazul femeilor). În ultimã instanþã, nici liberalismul nu eliminã ideea cã diviziunea sex-rolurilor este „natural㔠ºi nu construitã de o întreagã istorie patriarhalã. A opri statul de la intervenþie în viaþa privatã este un principiu liberal central. Criticile feministe susþin cã pe aceastã cale statul ignorã violenþa domesticã ºi nu protejeazã individul ca atare, ci o colectivitate (familia) în care nu se mai aplicã drepturile individuale, nici ideea generalã de dreptate, iar inegalitãþile sunt ignorate. Criticând de pe poziþii feminist-liberale liberalismul rawlsian, Susan Moller Okin (1989) socoteºte cã principiile dreptãþii trebuie extinse atât în sfera privatã a familiei prin asigurarea drepturilor individuale ºi la acest nivel (protecþia faþã de abuzuri), cât ºi în sfera publicã, prin asigurarea egalitãþii de ºanse. Dacã experienþa liberalã relevã cã uneori neintervenþia statului conduce chiar la încãlcarea libertãþilor individuale, experienþa þãrilor comuniste relevã faptul opus : intervenþia statului în viaþa privatã transformã patriarhatul clasic într-un patriarhat de stat. Familia a fost utilizatã ca refugiu faþã de statul abuziv ºi omniprezent, viaþa privatã între familie ºi prieteni a devenit sursã de autoexpresie ºi menþinere a identitãþii personale. Din acest motiv, în tranziþia post-comunistã a fost adesea îmbrãþiºat liberalismul ca „soluþie unic㔠la rãul social al comunismului. Actual, discuþiile asupra dreptului la viaþã privatã vizeazã în mod deosebit dreptul femeilor la privatitate în interiorul familiei, accentul pe asigurarea dreptului persoanei de a-ºi controla o parte a vieþii proprii. Liberalismul are în interior virtuþi prin care poate sã slujeascã multor scopuri feministe. Cu argumente liberale s-a pledat ºi obþinut dreptul la avort (dreptul de proprietate asupra facultãþilor reproductive, dreptul la liberã alegere), asistenþã pentru creºterea ºi îngrijirea copiilor (condiþii egale în competiþie), restrângerea sexismului în instituþii ºi în media (egalitate de tratament, dreptul la o imagine demnã), legi anti-pornografie ºi anti-prostituþie. Liberalismul însuºi poate fi tratat ca un instrument de eliberare a femeilor de „capitalismul patriarhal” (vezi Zillah Eisenstein, 1981). Influenþa femeilor în democraþiile liberale nu poate însã sã fie izolatã de semnificaþia prezenþei ºi reprezentãrii intereselor lor ca grup aflat în poziþia de a-ºi pune problemele pe agenda politicã. O datã ce aceste probleme devin vizibile politic, pot conduce la acte normative ºi instituþii menite sã le rezolve. Astfel, distincþia rigidã public – privat se estompeazã în mod semnificativ în privinþa drepturilor (vezi Ann Phillips, 1991). 128 Cu toate criticile care pot fi pe drept formulate, liberalismul rãmâne teorie ºi politicã, aflate într-o bunã alianþã cu feminismul drepturilor, mai ales prin aceea cã insistã pe depãºirea obstacolelor în autoafirmare ºi mai puþin pe victimism. Sprijinã, cu alte cuvinte, strategiile afirmative mai accentuat decât pe cele protective. Liberalismul feminist pledeazã pentru reformarea sex-rolurilor, eliminarea sexismului în educaþie ºi din practicile instituþionale, accentueazã asupra integritãþii, reciprocitãþii ºi parteneriatului de gen în viaþa publicã ºi privatã. „În contrast cu aceastã abordare, liberalii români actuali par sã preia grosso modo ideea mâinii invizibile, suficienþa egalitãþii în faþa legilor. Cu alte cuvinte, strategia lor este opacã la nedreptatea de gen... În plus de aceasta, ca ºi alte familii politice româneºti, liberalii noºtri par încã indiferenþi la reforma social㔠(M. Miroiu, 1998). Acest fapt poate sã fie contracarat chiar din interiorul liberalismului, prin practicarea politicilor predicate : accesul egal la competiþie, strategii de dezvoltare a autonomiei ºi autoafirmãrii persoanei. O astfel de strategie liberalã româneascã are premise sã se contureze în anul 2001. Opacitatea la dimensiunea de gen a politicii conduce la o înrãutãþire vizibilã a situaþiei femeilor în raport cu bãrbaþii, la un acces mult mai scãzut la profesii cu venituri ridicate, la poziþii marginale de influenþã ºi decizie. Cu alte cuvinte, lipsa unui feminism liberal ca ofertã politicã asumatã, lezeazã promovarea principiului liberal al competiþiei egale (vezi PNUD 2000 ºi FSD 2000) ºi faciliteazã tendinþa pregnantã spre patriarhatul modern. • (vezi ºi Feminism, Feminismul valului I, Feminismul valului II) Bibliografie Code, Loraine (ed.), 2000, Encyclopedia of Feminist Theories, London : Routledge. Barometrul de Gen, 2000, Fundaþia pentru o Societate Deschisã (FSD) : Bucureºti. Femeile ºi bãrbaþii în România, 2000, Programul Naþiunilor Unite Pentru Dezvoltare (PNUD) : Bucureºti. Mill, J.S., 1970, „Subjection of Women”, în Rossi T., (ed.), Essays on Sex Equality, University of Chicago Press. Miroiu, M., 1998, „Feminismul ca politicã a modernizãrii”, în vol. Doctrine Politice, în Mungiu, Pippidi Alina, (coord.), 1998, Concepte universale ºi realitãþi româneºti, Iaºi : Polirom. Okin, Susan Moller, 1989, Justice, Gender and Family, New York : Basic Books. Pateman, Carole, 1989, The Disorder of Women, Cambridge, MA : Polity Press. 129 Phillips, Ann, 1991, Engendering Democracy, Cambridge, MA : Polity Press. Rousseau, J.J., 1975, Emile sau despre educaþie, Bucureºti : Ed. Didacticã ºi pedagogicã. Mihaela Miroiu FEMINISMUL MARXIST Spre deosebire de socialism, ale cãrui concepte centrale sunt cele de dreptate ºi egalitate, marxismul accentueazã asupra conceptului de revoluþie proletarã. Doar revoluþia va pune capãt exploatãrii, indiferent de sfera ei de manifestare. Dacã putem vorbi despre un feminism marxist, nu putem totuºi vorbi despre un feminism marxian (al ideilor lui Marx). Karl Marx nu poate fi socotit un teoretician feminist o datã ce nu a tratat ºi nu a studiat aservirea femeilor ca pe o problemã majorã. Pe Marx l-au interesat mecanismele de exploatare ca mecanisme de producere a plusvalorii (Capitalul), eliberarea proletariatului din formele de exploatare de tip capitalist (Manifestul Comunist), critica liberalismului (a teoriei despre natura umanã universalã, a drepturilor universale, Ideologia germanã). Marx, ca ºi Lenin mai târziu, au descurajat o separare a miºcãrii femeilor, considerând cã revoluþia proletarã este o soluþie universalã pentru ambele sexe. Existã însã câteva atuuri prin care marxismul ca metodã de analizã a putut deveni aliat al feminismului : ideea c㠄natura uman㔠nu este decât produsul influenþelor unui mediu social-istoric concret, omul este considerat „suma relaþiilor sale sociale”, determinismul economic, caracterul istoric al fiecãrei forme de organizare socialã, teoria alienãrii (a muncii alienate). În diverse feluri, marxismul a fost preluat în feminism ca mod de analizã. Spre deosebire de Marx, Friederich Engels s-a aplecat asupra genezei ºi evoluþiei relaþiilor de gen în lucrarea : Originea familiei, proprietãþii private ºi statului (1888). În aceastã lucrare, Engels ia în considerare existenþa a douã sfere : a producþiei (în cadrul cãreia se produc mijloacele materiale de existenþã) ºi reproducerii (în cadrul cãreia sunt produºi cei care devin producãtori), ambele cu importanþã egalã în reproducerea societãþii omeneºti. Cele douã sfere se caracterizeazã prin exploatare ºi oprimare în societatea împãrþitã pe clase. Familia nu este „naturalã”, ci produs al evoluþiei sociale ºi este influenþatã în evoluþia ei de cãtre relaþiile economice de producþie. Preluând ideile antropologului Morgan, Engels analizeazã matriarhatul, apariþia monogamiei, aservirea femeilor o datã cu apariþia proprietãþii private (cauzele economice ale supremaþiei bãrbãteºti), 130 analizeazã exploatarea femeilor în fabrici, hãrþuirea sexualã de cãtre patroni, naºterile lângã maºini. Trateazã familia burghezã ca „prostituþie în favoarea unui singur bãrbat” ºi relevã dispariþia acestui fenomen în familia proletarã, unde ambii soþi sunt salariaþi. Umilirea femeilor va dura atâta timp cât ele vor fi silite sã se vândã. Pentru abolirea oprimãrii femeilor este necesar ca munca menajerã sã devinã muncã industrialã, iar creºterea copiilor – o problemã publicã. Ambele sfere, cea productivã ºi cea reproductivã, sunt influenþate de ideologii care menþin relaþiile de exploatare. Feminismul marxist occidental îºi asumã faptul „cãsãtoriei nefericite” a celor douã doctrine, dar relevã potenþialul emancipator al marxismului. Scopurile feminismului marxist sunt, în principal, urmãtoarele : sã descrie bazele materiale ale aservirii femeilor ºi inegalitatea economicã drept sursã a conºtiinþei inferioritãþii lor (Nancy Hartsock, 1979), relaþia între statutul femeilor din diferite etape istorice ºi modurile de producþie, sã utilizeze analogiile posibile între femei ca grup ºi înþelesurile marxiste ale claselor exploatate. Sheila Rowbotham, de exemplu (1973), relevã faptul cã separaþia sferelor muncã ºi recreere este valabilã doar pentru bãrbaþi. Pentru ei casa este un refugiu faþã de lume ºi o expresie a timpului liber. Pentru femei, casa este loc de producþie. Munca femeilor contribuie deopotrivã la reproducerea capitalismului ºi patriarhatului. Marxismul este criticat chiar în interiorul orientãrii feministe care se socoteºte marxistã, prin incapacitatea de a se adresa altor forme de opresiune în afara celor de clasã, cum ar fi cele de sex ºi rasã, precum ºi pentru faptul cã, pe fond, nu reprezintã ºi o soluþie anti-patriarhalã. Rãmân pertinente analiza surselor alienãrii, discursul asupra exploatãrii ºi materialismul, mai ales pentru þãrile aflate în zone sãrace ale globului (vezi MacKinnon, 1989). Marxismul a fost supus criticilor în analizele feministe din anii ’60-’80 în contextul stângii franceze ºi psihanalizei, în special pentru excesul de determinism economic în explicarea opresiunii. Dacã este încã utilizat ca metodã criticã, el este complet abandonat ca soluþie. În nici un context feminist influenþat de marxism nu se mai invocã revoluþia proletarã ca soluþie pentru sfârºitul aservirii femeilor. Cele mai semnificative critici vin din experienþele femeilor din þãrile comuniste. Departe de a fi fost o soluþie la alienare, comunismul a reprezentat o alienare generalizatã. Familia partenerialã nu a existat. Femeile au fost supuse dublei zile de muncã. Proiectul ideologic al „omului nou” lipsit de caracteristici de gen a însemnat o educaþie omogenã care neagã diversitatea, atacã valorile feminine ºi masculine ºi alocã partidului stat puterea patriarhalã discreþionarã 131 în ambele sfere. Existã însã ºi câºtiguri în privinþa tratãrii femeilor, relaþiilor de gen ºi creºterii copiilor. Comunismul a încurajat un egalitarism (statutul de „tovarãºi de viaþ㔠pentru femei ºi bãrbaþi), a implicat statul în creºterea copiilor generalizând creºele ºi grãdiniþele, a egalizat salariile, a încurajat participarea femeilor la organisme de decizie prin sistem de cote, procedând în general prin contraselecþie (alegerea femeilor dupã criteriul fidelitãþii faþã de partid ºi nu a calitãþilor lor profesionale, procedurã care a fost aplicatã de altfel ºi în cazul bãrbaþilor). Dar, în acelaºi timp cu preluarea grijii ºi educaþiei a preluat ºi monopolul cultural ºi ideologic, îndoctrinând într-o direcþie unicã. Lipsa de performanþã economicã a produs o societate a penuriei care a condus la supravieþuire cu mijloace paupere, lãsatã mai ales în grija femeilor. În unele þãri controlul statului a cãpãtat aspecte aberante de felul politicilor pronataliste din România, femeile pierzându-ºi libertatea de decizie în privinþa sexualitãþii ºi reproducerii (vezi Kligman 2000, M. Miroiu, 1995, Bãban, 1996, Drakulic, 1991). • (vezi ºi Acþiuni afirmative, Feminism, Feminismul socialist, Povara dublã a femeilor) Bibliografie Bãban, Adriana, 1996, „Viaþa sexualã a femeilor : o experienþã traumatizantã în România socialistã”, în Mãdãlina Nicolaescu (ed.), Cine suntem noi ?, Bucureºti : Ed. Anima. Darkulic, Slavenka, 1991, How We Survived Communism and Even Laughed, New York : W.W. Norton & Company. Engels, Friederich, 1964, Originea familiei, proprietãþii private ºi statului, în Opere Alese, Bucureºti : Ed. Politicã. Hartsock, Nancy, 1979, „Feminist Theory and the Development of Revolutionary Strategy”, în Eisenstein Z. (ed.), Capitalist Patriarchy and the Case for Socialist Feminism, New York : Monthly Review Press. Kligman, Gail, 1998, Politica duplicitãþii. Controlul reproducerii în România lui Ceauºescu, Bucureºti : Humanitas. MacKinnon Catharine, 1989, Towards a Marxist Theory of the State, Cambridge MA : Harvard University Press. Mihaela, Miroiu, „The Vicious Circle of the Anonimity”, în Thinking, no. 1, New Jersey, 1994. Rowbotham, Sheila, 1973, Woman’s Consciousness, Man’s World, Harmondsworth : Penguin. Mihaela Miroiu 132 FEMINISMUL RADICAL Feminismul radical s-a configurat în America de Nord din nemulþumire faþã de stânga radicalã a anilor 60 ºi de marginalizarea spre care tind sã fie împinse problemele femeilor indiferent de ideologia profesatã de cãtre diferite orientãri politice. Feminismul radical este produsul celui de-al doilea val ºi, în acelaºi timp, exponentul cel mai îndrãzneþ, mai proeminent ºi mai mediatizat al acestuia. Pânã la apariþia feminismului radical, celelalte orientãri cãutau mai ales strategii de egalitate ºi de conciliere cu bãrbaþii, de captatio benevolentiae. Formula radicalã are însã o altã agendã, în care separatismul teoretic ºi politic faþã de bãrbaþi devine adesea o necesitate. Aceastã agendã îºi leagã conþinutul de câteva lucrãri importante, cum ar fi : The Dialectic of Sex, a Shulamithei Firestone, Sexual Politics, a lui Kate Millett, The Creation of Partirchy, a Gerdei Lerner ºi Gyn/Ecology, a lui Mary Daly. Ideile principale conþinute în agenda radicalã sunt urmãtoarele : – Femeile sunt aservite ca femei (pentru cã sunt femei), iar opresorii lor sunt bãrbaþii. Puterea bãrbãteascã trebuie înþeleasã ºi analizatã ca ireductibilã în raport cu celelalte forme (de clasã, de rasã). – Întreaga ordine de gen în care oamenii gândesc, utilizeazã limbajul, trãiesc, construiesc instituþii, se clasificã în termenii distincþiei feminin – masculin este social construitã ºi nu are nici o bazã naturalã (din faptul cã femeile sunt menite sã poarte viaþã, nu putem deduce câtuºi de puþin inferioritatea lor intelectualã ºi lipsa lor de autonomie). Aceastã ordine se regãseºte în religie, politicã, economie, culturã. – Oprimarea de tip patriarhal este primã în raport cu celelalte ºi formele de dominaþie ºi hegemonie, iar acestea se vor perpetua atâta vreme cât cea patriarhalã nu este abolitã. – Aceastã putere se exercitã ºi în relaþiile private, prin urmare ºi acest tip de relaþii au conotaþii politice „ceea ce este personal e politic”. În afara acestor obiective strategice, legate de recunoaºterea, explicarea ºi deconstrucþia patriarhatului, de gãsirea unui limbaj plecat din experienþele particulare ºi din imaginarul femeilor, feminismul radical a avut ºi are ºi o agendã practicã : construirea unor centre de crizã ºi a unor refugii pentru femei bãtute, miºcãri pentru asigurarea libertãþii de circulaþie pentru femei, desfãºurate sub lozinca „reclaiming the night” („daþi-ne noaptea înapoi” – în virtutea lipsei de 133 siguranþã prin frecvenþa atacurilor ºi violurilor), miºcarea „our bodies, our selves” („trupurile noastre ne aparþin”) pentru sãnãtatea femeilor, dezvoltarea grupurilor de „trezire a conºtiinþei”. Adrienne Rich a întreprins o criticã serioasã a heterosexualitãþii forþate în lucrarea Of Woman Born ºi a încurajat, alãturi de alte radicale, apariþia miºcãrii feministelor lesbiene. O anumitã perioadã, modelul cãutat de radicale a fost cel androgin autentic, dar acest model avea o încãrcãturã putenic andromorficã ºi o imagine ginomorficã mai slabã, astfel încât opþiunea rãspânditã a fost aceea a accentului pe virtuþi femeieºti autentice descoperind în interior femeia autenticã, „sãlbaticã”, ne atinsã de legile patriarhale (vezi Mary Daly, Pure Lust). Fiind deosebit de creativ ºi mergând fãrã reþineri în zonele critice ale relaþiilor patriarhale, feminismul radical a avut o influenþã foarte semnificativã asupra tuturor celorlalte orientãri : cel marxist, psihanalitic, foucauldian. Pentru cã a militat ºi a încercat sã construiascã o culturã femeiascã distinctã, oferind femeilor o cale spre autenticitate (a cãutat surse de ieºire din „ventrilogismul” patriarhal, cum spune Luce Irigaray, 1974) ºi pentru cã a fost ºi este un proiect politic gino-centric, feminismul radical este acuzat de esenþialism. Dar aceasta nu a fãcut ca actualul feminism cultural sã nu îºi tragã rãdãcinile de bazã din rezultatele obþinute în contextul demersurilor teoretice ºi practice radicale. Emergenþa „esenþialismului” a produs o divizare a feminismului radical : pe de-o parte, feminismul radical libertarian, pe de altã parte, feminismul radical cultural. Prima diviziune (cea libertarianã) a urmat drumul iniþial al radicalismului : strategia androginã, virtuþi de tipul îndrãznelii, aroganþei, inclusiv a egoismului înþeles ca autointeres. Feminismul radical cultural respinge strategia androginã în favoarea „femeitãþii”, a femeiescului, nu a combinaþiei între trãsãturi masculine ºi feminine. Femeile nu trebuie sã preia ºi imite valori bãrbãteºti, ci sã descopere în ele înseºi femeia autenticã (vezi Daly). Cele douã orientãri radicale se separã ºi în alte privinþe. În problema sexualitãþii, feminismul libertarian considerã necesarã transgresarea tabuurilor legate de clasificarea bãrbaþilor ºi femeilor în buni ºi rãi, în funcþie de statutul marital sau de orientarea sexualã. Feministele cultural-radicale considerã heterosexualitatea ca o formã de organizare a societãþii care produce ºi perpetueazã strategiile de dominare a femeilor de cãtre bãrbaþi, fiindcã aceste relaþii sunt marcate de ordinea patriarhalã. Existã dezacord ºi în privinþa problemei reproducerii. Libertarienele admit posibilitatea substituirii modurilor naturale de reproducere cu cele artificiale, rolul eliberator al posibilitãþilor artificiale (în termeni de timp ºi energie), recomandã tehnologiile de 134 control al reproducerii, contracepþia, sterilizarea ºi avortul. Eliberarea femeilor depinde de descotorosirea de reproducerea biologicã în favoarea formelor artificiale (vezi Firestone). Radicalele culturaliste considerã cã este în interesul femeilor sã menþinã avantajele reale ºi simbolice ale procreãrii ºi naºterii. Sursa esenþialã a forþei femeieºti se aflã chiar în putinþa de a da viaþã. Nu sarcina ºi naºterea duc la inferiorizarea femeilor, ci producþia ideologicã despre inferiorizare prin „biologie”, producþie care a fost generatã de bãrbaþi din cauza invidiei pe capacitatea generativã a femeilor ºi pe faptul cã depind de ele pentru a se naºte ºi a avea urmaºi. Întregul arsenal tehnologic în privinþa reproducerii exprimã voinþa bãrbãteascã de a lua sub control puterea femeilor de a da viaþã ºi de a le aliena de procesul naºterii aºa cum sunt alienaþi ei înºiºi. Ei vor sã devin㠄taþi tehnologici” (Daly, 1978). • (vezi ºi Daly, Mary, Etici ginocentrice, Feminism, Matriarthat, Patriarhat) Bibliografie Daly, Mary, 1978, Gyn/Ecology, Boston : Beacon Press. Daly, Mary, 1984, Pure Lust, Elemental Feminist Philosophy, London : The Women’s Press. Firestone, Shulamith, 1970, The Dialectic of Sex, New York : Bantam Books. Koedt, Levine (ed.), 1973, Radical Feminism, New York : Quadrangle. Rich, Adrienne, 1976, Of Woman Born, New York : Norton. Code, Loraine (ed.), 2000, Encyclopedia of Feminist Theories, London : Blackwell. Mihaela Miroiu FEMINISMUL SOCIALIST Spre deosebire de marxism, care considerã ca soluþie unicã pentru instaurarea unei societãþi drepte, revoluþia proletarã ºi dispariþia claselor sociale o datã cu dispariþia proprietãþii private, doctrina socialistã se concentreazã asupra tipurilor de reforme care pot conduce la scãderea ºi dispariþia inegalitãþii economice ºi sociale, la o societate mai echitabilã. Feminismul socialist îºi are originea în socialismul utopic a lui Saint Simon, Charles Fourier ºi Robert Owen. Toþi trei se referã la mijloacele prin care se poate instaura o societate dreaptã, respectiv la trecerea spre o societate în care repartiþia dupã muncã se poate transforma în repartiþie dupã nevoi. Calea de trecere spre o astfel de societate nu este revoluþia, ci exemplaritatea unor experimente sociale 135 asupra unor comunitãþi care reuºesc sã trãiascã potrivit acestor principii (falanstere). Societatea se poate schimba prin efort ºi bunãvoinþa de a micºora nedreptatea. În contextul falansterelor s-au creat ºi primele creºe ºi grãdiniþe ca soluþii instituþionale la creºterea copiilor mici, în condiþiile în care mamele lucreazã. Critica marxistã a socialismului utopic a vizat faptul cã nu se renunþã la privilegii de clasã prin bunãvoinþã. Feminiºtii au criticat la rândul lor ideea cã bãrbaþii ar renunþa la monopolul puterii ºi privilegiilor de sex doar fiindcã sunt considerate nedrepte faþã de femei. Socialiºtii, deºi au întreprins o criticã accentuatã a organizãrii de tip capitalist, nu au insistat asupra ideii cã acesta ar trebui sau ar urma sã disparã. În ceea ce priveºte socialismul feminist al secolului XX, el a avut în principal urmãtoarea agendã practicã : crearea ºanselor egale în educaþie ºi pe piaþa muncii, platã egalã pentru muncã egalã, liberalizarea avorturilor ºi a legislaþiei în privinþa divorþului, acces la poziþii de putere, sprijinul statului pentru creºterea copiilor, îmbunãtãþirea condiþiei mamelor, concedii de maternitate ºi de îngrijire a copiilor, intervenþia instituþiilor abilitate pentru siguranþa de circulaþie a femeilor, reducerea ºomajului. Agenda teoreticã s-a referit preponderent la critica individualismului liberal, argumente pentru ideea cã subiectul (femeia, în acest caz) este un construct social-istoric cu sensuri variabile, biologia ne având un rol în destinul social, care depinde de cutotul alte variabile. Tendinþele feministelor socialiste nu au fost niciodatã separatiste. Ele au militat alãturi de bãrbaþi împotriva diferitelor forme de inechitate. Agenda teoreticã ºi politicã a fost construitã pe baza cercetãrii istorice ºi empirice, prin intermediul miºcãrii sindicale ºi a contribuþiilor teoretice ale feminismului academic. Succesul cel mai important al feminismului socialist a fost marcat îndeosebi în þãri cu guvernãri social-democrate (þãrile nordice ating în aceastã privinþã, cea mai ridicatã cotã de realizare a agendei feministe). Fiind centrat pe problema egalitãþii, feminismul socialist a rãspuns mai puþin nevoilor grupurilor diferite (rasiale, etnice, de orientare sexualã) ºi a fost mai puþin spectaculos în sensul creaþiei teoretice. Existã totuºi creaþii notabile, cum ar fi tendinþele de sintezã între teoriile socialiste ºi psihanalizã (Juliet Mitchell, 1974), precum ºi analize ale alienãrii în forme cum ar fi cele sexuale, materne ºi intelectuale, influenþate în bunã mãsurã de valorile culturale în societate (Alison Jaggar, 1983). • (vezi ºi Feminism, Feminismul marxist, Feminismul valului I, Feminismul valului II) 136 Bibliografie Mitchell, Juliet, 1974, Psychoanalysis and Feminism, London : Allen Lane. Jaggar, Alison, 1983, Feminist Politics and Human Nature, Totowa : Rowman and Littlefield. Mihaela Miroiu FEMINISMUL VALULUI I Începuturile feminismului modern sunt greu de precizat. Unele abordãri îl circumscriu în contextul „feminismului timpuriu”, cel al Renaºterii, supranumit perioada Querelle des femmes (1400-1600), etapã aflatã sub influenþa lucrãrii Cristinei de Pisan, Cartea cetãþii doamnelor (1405). Feminismul valului I a fost caracterizat ca „feminism al egalitãþii” ºi a vizat oþinerea unui statut juridic egal pentru femei în raport cu bãrbaþii. Misiunea sa se considerã încheiatã în cazurile în care egalitatea în drepturi între femei ºi bãrbaþi devine un fapt consacrat în constituþie, legislaþie ºi educaþie. Începuturile feminismului modern se regãsesc în douã lucrãri influente în lumea britanicã, dar ideile lor au avut o circulaþie mai largã. În 1694, Mary Astell publicã A Serious Proposal to Ladies, o lucrare cu idei avangardiste, foarte emancipatoare pentru acea vreme. Dar lucrarea socotitã de referinþã ºi prin coerenþa ei cu discuþiile iluminst-raþionaliste despre drepturi ºi cetãþenie aparþine lui Mary Wollstonecraft : A Vindication of the Rights of Women (1792), ea reprezentând o adevãratã polemicã teoreticã îndreptatã împotriva ideilor autorilor de teorii politice ºi filosofice care pe de-o parte spãrgeau prejudecãþile creând un spaþiu al universalizãrii cetãþeniei, pe de altã parte îºi menþineau intact conservatorismul în privinþa femeilor (vezi Locke, Rousseau, Paine). Ideile centrale ale lui Wollstonecraft sunt urmãtoarele : femeile trebuie sã devinã cetãþeni raþionali, cu responsabilitãþi familiare ºi civice, prin urmare educaþia trebuie sã devinã o veritabilã co-educaþie, aceeaºi pentru ambele sexe ; educaþia trebuie axatã pe libertate, demnitate personalã, independenþã economicã ; femeile trebuie sã poatã îmbrãþiºa profesii de orice tip ºi sã poatã fi reprezentate politic. Mary Wollstonecraft nu cere în mod explicit drept la vot. La mijlocul secolului al XIX-lea ideile se reiau pe o treaptã mai coerentã politic ºi se leagã de numele lui John Stuart Mill (Subjection of Women, 1869) ºi ale Harriettei Taylor, prietena ºi apoi soþia acestuia (Enfranchisment of Woman, publicatã anonim). Urmând în bunã mãsurã ideile lui Taylor, Mill considerã cã femeile sunt tratate ca sclave ºi 137 slugi, sunt sexul oprimat ºi cã subordonarea unui sex de cãtre altul este un lucru condamnabil. Ceea ce numim „natura femeii” este o creaþie artificialã. Femeile trebuie sã aibã drepturi egale cu ale bãrbaþilor. Mill a fost primul parlamentar britanic care a propus votul pentru femei, în 1867, dar propunerea sa nu a fost acceptatã. Termenul „feminism” se pare cã a fost folosit pentru prima oarã în 1895, în Marea Britanie. Tot în secolul al XIX-lea începe sã se dezvolte coerent miºcarea feministã din Statele Unite. Actul fondator al acesteia este socotit Convenþia de la Seneca Falls, din 1848. La aceastã convenþie au participat aproape 300 de persoane, dintre care 40 de bãrbaþi. Declaraþia sentimentelor, cititã public cu aceastã ocazie ºi construitã dupã modelul Declaraþiei de Independenþã, cere abolirea tuturor formelor de discriminare bazate pe sex, o legislaþie care sã ofere acces egal la proprietate, divorþ ºi la vot. Principalele autoare ale acestei declaraþii au fost Elizabeth Cady Stanton ºi Lucretia Mott. Dreptul la vot a fost acordat treptat, în diferite state americane, începând cu 1869 (Wyoming). Dar procesul de universalizare a votului a fost lung. Marea limitã a acestei miºcãri a fost lipsa ei de solidaritate cu miºcarea pentru drepturile persoanelor de culoare. În Marea Britanie militantismul miºcãrii sufragetelor s-a extins dupã 1905. Primul rãzboi mondial a demonstrat cã femeile pot sã preia producþia economicã în locul bãrbaþilor ºi acest fapt a fost folosit ca argument pentru drepturi politice. Dreptul de vot deplin (pentru toate femeile majore) s-a obþinut în 1928. Feminismul valului I a rãspuns problemelor predilecte ale unor categorii de femei : cele albe, de culturã europeanã, aparþinând clasei de mijloc. El s-a adresat mai puþin problemelor rasiale ºi a celor specifice femeilor muncitoare. Achiziþiile majore ale acestei etape au fost : accesul femeilor la educaþia superioarã, reforma învãþãmântului gimnazial ºi liceal, deschiderea accesului femeilor la unele profesii de la care erau excluse (mai ales cea de medic), recunoaºterea dreptului de proprietate pentru femeile mãritate, îmbunãtãþiri ale legislaþiei asupra divorþului ºi custodiei asupra copiilor ºi, treptat, obþinerea dreptului la vot. În Þara Româneascã, Proclamaþia de la Islaz (1848), prevedea, la articolul 16, „Instrucþie egalã ºi întreagã pentru tot Românul de amândouã sexele”. În 1866, Cezar Bolliac susþine în Parlamentul României universalizarea votului indiferent de clasã, avere sau sex, dar „Eliade Rãdulescu, democratul de la 1848, combate cu toatã energia concepþia lui Bolliac, în care vede o exagerare primejdioasã, în orice caz o utopie, pe care o numeºte boliaclâc” (Botez, 1990, p. 125). 138 Lupta feministelor românce pentru drepturi civile ºi politice s-a intensificat dupã 1866 (vezi cronologia miºcãrii feministe româneºti). În 1895, Liga femeii române prezintã Parlamentului României o petiþie pentru drepturi ºi pentru legiferarea recunoaºterii paternitãþii. Constituþia din 1923 nu include dreptul de vot pentru femei, dar menþioneazã faptul cã acest drept va face obiectul unei legi speciale. În 1929, femeile capãtã drept de vot la nivelul comunei. Constituþia lui Carol al II-lea dã drept de vot femeilor care au împlinit 30 de ani, dar în condiþii de dictaturã acest drept nu a fost exercitat. În Constituþia din 1946 se introduce votul universal pentru populaþia ajunsã la vârsta majoratului, fãrã nici o discriminare. Bibliografie Gamble, Sarah (ed.), 1999, The Icon Critical Dictionary of Feminism and Postfeminism, Cambridge : Icon Books. Botez, Calypso, 1990, „Drepturile femeii în Constituþia viitoare”, în Constituþia din 1923 în dezbaterile contemporanilor, Bucureºti : Humanitas. Mihaela Miroiu FEMINISMUL VALULUI II La mijlocul secolului XX, dupã o lungã perioadã de militantism feminist, drepturile egale între bãrbaþi ºi femei au devenit o realitate pentru cele mai multe femei din lume (ONU a impus acest lucru pentru þãrile membre). Pãrea cã feminismul ºi-a atins scopul ºi ºi-a pierdut raþiunea de a exista. Numai cã egalitatea dintre femei ºi bãrbaþi s-a pãstrat la nivelul legislaþiei ºi a devenit prea puþin un fapt de viaþã. Genericul sub care se desfãºoarã cel de-al doilea val este cel al diferenþei ºi eliberãrii. Aceasta îl distinge de primul val, care s-a structurat sub semnul egalitãþii în drepturi. Primul val a avut prin excelenþã un caracter individualist ºi reformist, dar consecinþele sale în condiþia juridico-politicã a femeilor au fost realmente revoluþionare, comparativ cu situaþia anterioarã. Anumiþi teoreticieni considerã cã momentul începutului a ceea ce s-a numit feminismul valului II l-a constituit apariþia ºi receptarea publicã a cãrþii lui Betty Friedan The Feminine Mystique, în 1963. Din alte perspective de analizã, momentul apariþiei feminismului celui de-al doilea val, îndeosebi ca perspectivã teoreticã, a fost marcat de apariþia cãrþii Simonei de Beauvoir, Al doilea sex, în 1949. Ambele lucrãri încearcã sã fie rãspunsuri la întrebarea „de ce, în ciuda egalitãþii formale, femeile rãmân cetãþene de rangul al doilea”, cu alte cuvinte, 139 trebuie oare ca femeile s㠄devinã bãrbaþi” (dupã cum susþine S. de Beauvoir) pentru ca ele sã fie egale cu bãrbaþii ? The Feminine Mystique (lucrare care înlãturã vãlul confortabil de pe situaþia americancelor casnice, cu imagine de femei împlinite), a avut un impact suficient de mare ca sã o determine pe Friedan sã fundeze National Organisation for Women (NOW) în 1966. Aceastã organizaþie a avut ca prioritate pe agendã problema egalitãþii de ºanse în educaþie, muncã, a nediscriminãrii, a participãrii depline ºi egale, a parteneriatului între bãrbaþi ºi femei Modul în care a evoluat feminismul valului II diferã în cele câteva mari culturi în care acesta a avut un impact semnificativ. În Statele Unite s-a creat Women’s Liberation Movement (pe scurt, în expresie popularã, Women’s Lib). Aceastã miºcare s-a orientat în principal asupra drepturilor civile ºi a avut o legãturã substanþialã cu acþiunile contra rãzboiului din Vietnam, cu miºcarea pentru drepturile persoanelor de culoare, cu miºcãrile studenþeºti din anii ’60, cu alte cuvinte cu ceea ce a fost cunoscut sub numele de „noua stângã”. Feminismul american al acestei etape debuteazã cu un proces important de trezire a conºtiinþei, se desfãºoarã sub lozinca „ceea ce este personal este politic” ºi gãseºte un concept explicativ important, pe cel de patriarhat (vezi ºi Anne Kodt, Radical Feminism, 1973). De asemenea, se întãreºte ideea de solidaritate cu femeile de culoare („sisterhood is powerful”). Aceastã solidaritate este în general pusã sub semnul îndoielii de cãtre afro-americane. Discursul acestora din urmã s-a axat pe problema dublei poveri : a celei de sex ºi a celei de rasã. În Franþa feminismul valului al doilea debuteazã în contextul revoltelor din 1968 ºi o datã cu constatarea cã femeile angrenate în aceste revolte sunt segregate ca sã presteze roluri feminine. Se formeazã Mouvement de Libération des Femmes (Miºcarea de Eliberare a Femeilor), pe scurt, MLF. Simone de Beauvoir se alãturã acestei miºcãri, radicalizându-se ea însãºi ºi asumându-ºi în mod deschis statutul de feministã. În Anglia, British Women’s Liberation Movement s-a asociat cu stânga radicalã, concentrându-se pe o agendã care includea : platã egalã pentru muncã egalã, acces egal la orice tip de educaþie, acces liber la contracepþie ºi avort, creºe accesibile 24 de ore, autonomie sexualã. Femeile s-au considerat o clasã oprimatã. Aceastã miºcare, ca ºi cele din SUA ºi Franþa, s-a bucurat de participarea în masã a femeilor din clasa de mijloc, mai puþin a femeilor muncitoare. În toate cazurile, feminismul a avut ºi o puternicã miºcare a lesbienelor (în ideea : feminismul este teoria, lesbianismul practica). 140 Lesbianismul, asociat preponderent feminismului radical, a reprezentat doar o parte a acestei miºcãri a valului al doilea al cãrui rol a fost acela de a lupta împotriva sex-rolurilor, aºa cum erau ele conturate ºi cum mai sunt ºi actual, în majoritatea cazurilor, precum ºi a ierarhizãrii importanþei acestora (rolurile „feminine” sunt socotite secundare, mai puþin importante social). Feminismul valului al II-lea a reprezentat ºi o importantã creaþie teoreticã. Aceasta a fost posibilã o datã cu introducerea ºi rãspândirea în universitãþi a studiilor despre femei, studiilor de gen ºi studiilor feministe (dupã 1970). Cercetarea ºi teoretizarea au ajuns la un înalt nivel de rafinament. Autoarele ºi lucrãrile care au influenþat major teoria politicã ºi miºcarea feministã sunt, în principal, urmãtoarele : Shulamith Firestone, The Dialectic of Sex ; Kate Millett, Sexual Politics ; Robin Morgan, colecþia Sisterhood is Powerful (SUA) ; Germaine Greer, Female Eunuch ; Juliet Mitchel, Woman’s Estate ; Sheila Rowbotham, Woman’s Consciousness (Marea Britanie) ; Luce Irigaray, Spéculum de l’autre femme ; Hélène Cixous, Râsul meduzei ; Julia Kristeva, Polyloque (Franþa) ; Rosi Braidotti, The Nomadic Subject (Italia). Teoriile feministe ale valului II urmeazã calea beauvoirianã dupã care subiectul este construit iar subiectul femeie este construit ca alteritate (femeile sunt „celãlalt”, bãrbaþii sunt „sinele”). Construcþia femeii ca alteritate ºi realitate secundã este rãspânditã în întreaga cunoaºtere semnificativã : în religie ºi mituri, în filosofie, politicã, în cultura popularã. Pentru ca sã se poatã regãsi în calitate de subiect, femeile trebuie sã plece de la propriile experienþe ca centre ale cunoaºterii. Feministele franceze insistã asupra limbajului, cu ajutorul psihanalizei lacaniene ºi a structurilor falogocentrice proprii limbajului pe care ni-l însuºim în socializarea timpurie. Intrarea în ordinea simbolicã se face prin limbaj ºi înseamnã intrarea în Legea tatãlui. Deconstruind acest limbaj, feministele de culturã francezã încearcã sã construiascã o identitate femeiascã autenticã. Ideile lor au fost preluate, cu rezerve critice, în toate celelalte arii mai sus pomenite. Feministele americane se concentreazã asupra arsenalului prin care se naºte ºi menþine patriarhatul ca instituþii, practici ºi ideologie, inclusiv pe felul în care patriarhatul este internalizat de cãtre femei (femeile sunt aparent complice ale acestor structuri, pentru cã întreaga culturã le creeazã ºi întreþine o astfel de dependenþã). Întreaga culturã este ideologic infuzatã de cãtre patriarhat (vezi Mary Daly, Pure Lust) Deºi existã numeroase puncte comune, „feminismul diferenþelor”, aºa cum a fost numit valul al doilea, este al diferenþelor în mai multe sensuri : cel programatic este cel prin care femeile trebuie sã se vadã 141 prin propriii ochi, prin experienþele ºi particularitãþile lor, din perspectivã femeiascã (sã pãrãseascã statutul de obiect în favoarea celui de subiect al cunoaºterii). Dar celãlalt sens al diferenþelor vizezã feminismul însuºi, multiplicitatea formelor sale de manifestare ºi teoretizare, în funcþie de accentele particulare a fiecãrei grupãri. Feminismului liberal ºi celui marxist (regãsibile ºi în primul val), li se adaugã feminismul radical (poate cea mai originalã orientare), ecofeminismul, feminismul postmodern. Cel din urmã deschide ºi poarta pentru orientãrile urmãtoare : postfeminismul ºi feminismul valului III. Al doilea val al feminismului a însemnat, oricât ar fi el de controversat, o serie de câºtiguri semnificative pentru femei : în drepturi familiale, în posibilitatea de control a sexualitãþii ºi reproducerii, în platã egalã, acces la profesii socotite „masculine”, în politicã ºi administraþie. Nu este mai puþin important faptul cã femeile au câºtigat în contextul teoriilor feministe, avansând serios în calitate de subiecþi creatori. Contestãrile principale ale achiziþiilor valului II sunt legate de faptul cã a reflectat prea puþin experienþele femeilor de culoare, a celor sãrace, ale orientalelor, est-europenelor. De aceea, urmãtoarea etapã se pregãteºte sã fie valul unui „noi” (feminismul valului III, vezi postfeminismul ºi feminismul valului III), mult mai lãrgit, reflectând o multitudine de experienþe femeieºti, fãrã sã mai privilegieze perspectiva „femeilor albe din clasa de mijloc” ºi nici sã mai fie accentuat eurocentricã. În România cel de-al doilea val nu s-a putut dezvolta concomitent cu miºcarea apuseanã. El trebuie recuperat în perioada postcomunistã, în mod specific, având în vedere tendinþele spre instaurarea formelor moderne ale patriarhatului (tendinþa spre creºterea dependenþei economice ºi de status a femeilor, asociatã cu revigorarea culturalã a patriarhatului tradiþional). Bibliografie Bryson, Valerie, 1992, Feminist Political Theory, Hampshire : Macmillan. Thornhan, Sue, 1999, „Second Wave Feminism”, în The Icon Dictionary of Feminism and Postfeminism, Susan Gamble (ed.), Cambridge : Icon Books. Mihaela Miroiu 142 FEMINISMUL VALULUI III ªI POSTFEMINISMUL La sfârºitul anilor ’80, începutul anilor ’90, mai ales o datã cu proliferarea abordãrilor post-moderne, îºi face apariþia feminismul valului al III-lea. Conºtientizarea intrãrii într-o nouã etapã este determinatã de faptul cã vechile cadre conceptuale, bazate pe universalism, asemãnare, dualisme (natur㠖 culturã, public – privat) ºi-au pierdut relevanþa în favoarea contextualizãrii ºi întrupãrii. Modul standard de analizã condusese la întãrirea separaþiilor caracteristice gândirii dihotomice, cel puþin din punct de vedere epistemic. Vechile cadre conceptuale devin nesatisfãcãtoare. Elizabeth Grosz considerã cã aceastã etapã este un „feminism al autonomiei”, care se distanþeazã de feminismele clasice cantonate în problema dominaþiei paradigmelor masculine (Grosz, 1988). Acest feminism pleacã mai degrabã de la relevanþa pluralitãþii de experienþe pe care o au femeile. Accentul nu mai cade asupra diferenþelor între bãrbaþi ºi femei, ci asupra diferenþelor între femei situate în contexte sociale ºi politice particulare. În 1995 apar douã cãrþi : Listen Up : Voice from the Next Feminist Generation (ed. Rebeca Walker, New York, Anchor Books) ºi To Be Real : Telling the Truth and Changing the Face of Feminism (ed. Barbara Findlen, Seattle, Seal Press) ºi un numãr întreg din revista de filosofie feministã Hypathia (1997), dedicat posibilitãþii unui nou val. Abordarea nouã este mai accesibilã, mai popularã ºi mai narativã. Ea se referã la o nouã generaþie, denumit㠄Generaþia X”, caracterizatã mai degrabã prin multiplicitate ºi diferenþã, incluzând, pe lângã identitatea de gen ºi identitãþile multiple : de rasã, de clasã, de capacitãþi, de orientare sexualã. Accentul cade preponderent pe puterea femeilor, distanþându-se de „abordarea conservatoare” victimistã. Manifestãrile acestui val debuteazã într-o multitudine de forme, inclusiv în dezvoltarea formaþiilor muzicale de tipul Spice Girls sau „Riot Girls” ºi a formelor noi de comunicare în cyber-spaþiu. Internetul a devenit locaþia unei reþele globale în miºcarea feministã. Se naºte o nou㠄generaþie politic㔠în contextul cãreia nu vârsta conteazã, nici vechile cadre statale, ci mai degrabã relevanþa experienþelor asemãnãtoare, formate în cadre de istorie asemãnãtoare, apropiindu-se mai semnificativ de abordãrile multiculturaliste. Apropiindu-se mai mult de radicale, feminismul valului al treilea reprezintã o celebrare a diferenþelor, alteritãþii, a legãturii femeilor cu natura ºi sfera privatã. Scopul unui asemenea demers nu este îndepãrtarea femeilor de sfera publicã, ci subminarea tradiþiei europene în chiar modul de gândire a 143 ceea ce este politic sau public relevant (în fapt, reprezintã o generaþie care ºi-a asumat politic câºtigurile ideilor autoarelor anilor ’80, începând cu Gilligan, Chodorow, Cixous, Irigaray, Kristeva). Îndepãrtându-se de tradiþie, feministele valului III îºi încep demersurile de analizã chiar de la trup ºi întrupare. Nu se poate asuma o perspectiv㠄de niciunde” fiindcã, orice persoanã fiind ºi trup, existã doar într-un context. Trupul este „situat” în timp ºi spaþiu. Separarea „gen” – „sex” este abolitã ca manierã de abordare. Ambele sunt tratate drept concepte care evolueazã istoric. Nu existã un „trup precultural”. „Corpul politic” include ºi corpul femeii. Maternitatea devine la rândul ei o categorie de analizã ºi un mod de construcþie a identitãþii. Feminismul valului III este un termen socotit mai potrivit pentru starea actualã postmodernã. O astfel de asumare este o pãrãsire a criticilor întreprinse de postfeminism ºi o reformulare a agendei feministe într-o manierã mai potrivitã cu starea actualã a lucrurilor în societatea apuseanã. Existã, prin urmare, o „Third Wave Agenda” (Leslie Heywood ºi Jennifer Drake). În cadrul acesteia se acceptã pluralismul, hibridul de orientãri, faptul cã oprimãrile diferã în funcþie de context, faptul cã feminismul clasic a vizat mai degrabã femeile albe din clasa de mijloc, lãsând afarã femeile de culoare, femeile sãrace, orientalele, est-europenele º.a. Feminismul este o pledoarie, o acþiune pentru femei care trebuie sã se orienteze preponderent pe capacitare („empowerment”) decât pe victimism. El trebuie sã rãmânã prin excelenþã un angajament politic nu doar un simplu stil de viaþã. Tot astfel de poziþii pledeazã pentru o relaþie productivã între teorie ºi practicã, însã fãrã conotaþii esenþialiste ºi cu accent mai pregnant pe micropolitici ºi politici locale. Nici o omogenizare a feminismului nu este dezirabilã sau productivã, nu dã seama de multiplicitatea experienþelor femeieºti în contexte diferite (Bell Hooks, 2000). Luând în considerare caracteristicile celui de-al treilea val, feminismul est-european se poate circumscrie acestui mod de abordare (integrarea prin diferenþe ºi multiplicitate). Contextul feminismului românesc determinã o abordare „hibridã”, la rândul sãu, respectiv o combinaþie între agenda caracteristicã valului al II-lea, ratat ca integrare istoricã din cauza comunismului, noile oferte localiste ºi integrarea în generaþia politicã a unei reþele situate în cyber-spaþiu. Feminismul „universalist”, cel al diferenþelor ºi cel al identitãþilor multiple au fiecare rost ºi relevanþã într-un context care nu a epuizat „discursul victimist”, având însã deopotrivã o nevoie acutã de politici ale „capacitãrii”. Un procent tot mai semnificativ de femei din România (mai ales cele tinere) experimenteazã de abia acum dependenþa economicã ºi de status faþã de bãrbaþi, respectiv bazele patriarhatului 144 modern (vezi Barometrul de Gen, 2000), astfel încât postfeminismul nu are o bazã de conturare altfel decât ca opþiune culturalã. El devine însã riscant ca opþiune politicã, deoarece obstrucþioneazã demersurile pentru egalitatea de ºanse dintre femei ºi bãrbaþi. Postfeminismul Postfeminismul este un termen creat de cãtre mass-media anilor ’80 ºi generalizat ca etichetã pentru ceea ce media considerã o tendinþã a miºcãrii femeilor dupã feminismul valului al doilea. Exemplele tipice de modele postfeministe popularizate de media sunt Madonna ºi Spice Girls. De postfeminism sunt legate nume de notorietate precum Naomi Wolf, Camille Paglia, Rene Denfeld. Termenul este coerent cu ideea de postmodernism, poststructuralism, cu ideea generalã cã nu mai poate exista un centru ideatic comun, c㠄merge orice”, cã nu existã un canon sau o agendã comunã. „Post” este un prefix care denotã succesiunea, nu adversitatea. El nu aratã o identitate anume, ci amorfism, polimorfism sau flexibilitate identitarã, adaptare a ideologiilor la nevoile individuale. Media a propagat acest termen ca pe unul eliberator faþã de constrângerile ideologiei feministe a anilor ’60. Cele care acceptã sã se numeascã direct postfeministe se concentreazã pe urmãtoarele probleme : identitãþile personale sunt alese, nu pot sã fie impuse ; termenul postfeminism marcheazã de fapt succesul agendei feministe, deci schimbarea vizibilã a condiþiei femeilor ; agenda nouã a feminismului se direcþioneazã spre cultura popularã ºi limbaj ; stilul de viaþã postfeminist este produsul independenþei economice ºi sexuale a femeilor. În raport cu agenda valului al doilea, postfeminismul ia distanþã pe urmãtoarele coordonate : femeile nu trebuie tratate ca victime, pornografia nu trebuie condamnatã, hãrþuirea sexualã nu trebuie sistematic încriminatã, la fel ºi violul la întâlniri. Unele postfeministe asumate ca atare, cum este René Denfeld, atacã direct feminismul celui de-al doilea val. În cartea The New Victorians, 1995, ea susþine cã acest feminism are accente totalitare, insistã pe vulnerabilitatea femeilor ºi le întãreºte autopercepþia slãbiciunii ºi pregãtirii pentru statutul de victimã, cã acele feministe se comportã ca niºte cruciate ale puritãþii, aruncând femeile în idealuri de tip victorian, spre statutul de martire. Un astfel de feminism, susþine Denfeld, aruncã femeile în mâinile „prea-puternicilor patriarhi” ºi conduce la o tratare ostilã a heterosexualitãþii. Ca ºi Naomi Wolf, Denfeld atacã feminismul 145 academic pentru faptul cã a dus teoria la un grad de rafinament ºi de complexitate care au transformat feminismul într-o cabalã inaccesibilã celor mai multe femei, creând un fel de „latinã vulgar㔠pentru un cerc de iniþiaþi. Cele mai multe femei cu astfel de poziþii nu s-au autoetichetat ca postfeministe, ci au fost etichetate ca atare de cãtre media. Ele nu se constituie într-un grup solidar cu o astfel de identitate asumatã. Feministele considerã astfel de propagandã, intens mediatizatã, de altfel, ca pe o trãdare a eforturilor lor în ultimii treizeci de ani, o reacþie devastatoare, o pierdere a câºtigurilor obþinute atunci, o „aruncare într-o etapã prefeminist㔠(Tania Modleski, 1990). De altfel, ideea sfârºitului feminismului este creatã de cãtre mass-media. Acestea susþin cã s-a dus vremea feminismului, cã a trecut „moda” unui astfel de curent. Mesajul nu este însã acela cã cerinþele de echitate de gen s-au rezolvat, ci cã femeilor nu le mai pasã de astfel de cerinþe. Este o permanentã criticã pseudo-intelectualã ºi o continuã ironie la adresa feminismului. Germaine Greer (1999) argumenteazã cã postfeminismul este o creaþie a corporaþiilor multi-naþionale care trateazã femeile ca pe propriul lor teritoriu, educându-le sã devinã pãpuºi Barbie care pot avea de toate : carierã, familie, copii, frumuseþe, tinereþe, satisfacþii sexuale, prin întreaga reþea de servicii ºi mãrfuri care asigurã o astfel de imagine (chirurgie plasticã, pilule, creme, modã, hranã specialã, lifting, fitness). Postfeminismul, susþine Greer, este un lux vârât pe gât de cãtre marile companii ale vestului dezvoltat, altor lumi în care femei foarte sãrace lucreazã pe mai nimic sã producã pentru succesul vesticelor din clasa de sus ºi din clasa de mijloc. Principala motivaþie a îndoctrinãrii prin media în privinþa postfeminismului vine din dorinþa de descãtuºare a industriei de reclame ºi filme faþã de limitele impuse sub influenþa agendei feministe : tratarea femeilor ca obiecte sexuale, încurajarea dispreþului ºi violenþei faþã de femei. Agenda feministã s-ar fi încheiat dacã, mai întâi de toate, patriarhatul ar devenit o amintire istoricã. Cu vorbele radicalelor : „Voi fi post-feministã într-o erã post-patriarhal㔠. Un procent tot mai semnificativ de femei din România (mai ales cele tinere) experimenteazã de-abia acum dependenþa economicã ºi de status faþã de bãrbaþi, respectiv bazele patriarhatului modern (vezi Barometrul de Gen, 2000), astfel încât postfeminismul nu are o bazã de conturare altfel decât ca opþiune culturalã. El devine însã riscant ca opþiune politicã, deoarece obstrucþioneazã demersurile pentru egalitatea de ºanse dintre femei ºi bãrbaþi. 146 Bibliografie Barbara, Arneil, 1999, Politics & Feminism, Oxford : Blackwell. Barometrul de Gen, Fundaþia pentru o Societate Deschisã, Bucureºti, august, 2000. Hooks, Bell Feminist Theory. From Margin to Center, 2000, London : Pluto Press [2nd ed]. Gamble, Sarah, 1999, „Postfeminism”, în Feminism and Postfeminism, The Icon Critical Dictionary, Sarah Gamble (ed.), Cambridge : Icon Books. Greer, Germaine, 1999, The whole woman, Anchor : Transworld Publishers. Grosz, Elizabeth, 1988, „The in(ter)vention of Feminist Knowlwdge”, în B. Caine, E. Grosz ºi M. Lepervanche (eds.), Crossing Bounderies : Feminism and the Critique of Knowledge, Sydney : Allen and Unwin. Modleski, Tania, Feminism Without Women : Culture and Criticism in a „Postfeminist Age”, 1991, New York, London : Routledge. Mihaela Miroiu FEMINIZAREA OCUPAÞIILOR Proces istoric prin care anumite ocupaþii, în care femeile au pãtruns în numãr mare, ajung sã fie considerate meserii tipic feminine – cu statut ºi retribuþie inferioarã celor dominate de bãrbaþi. Se analizeazã de exemplu în majoritatea þãrilor cauzele ºi consecinþele feminizãrii învãþãmântului sau domeniului asistenþei sociale. Multe dintre ocupaþiile feminizate sunt cele care în mod tradiþional înglobeazã atribute ºi calitãþi „tipic” feminine (empatie, grijã faþã de alþii, capacitate de relaþionare etc.). O consecinþã a feminizãrii unor ocupaþii, a scãderii prestigiului ºi valorizãrii materiale acestor domenii ocupate preponderent de femei este ºi fenomenul de feminizare a sãrãciei. • (vezi ºi Favorizarea structuralã a bãrbaþilor în economie, Feminizarea sãrãciei globale) Laura Grünberg FEMINIZAREA SÃRÃCIEI GLOBALE Termenul orienteazã analiza asupra dimensiunii de gen a sãrãciei. Problemele sãrãciei au fost abordate pânã acum în relaþie cu rolul bãrbaþilor pe piaþa de muncã (muncitorii sãraci) ºi cu poziþia persoanelor vârstnice (deºi ponderea importantã a femeilor în aceastã categorie a fost ignoratã). 147 O perspectivã asupra feminizãrii sãrãciei localizeazã explicaþiile pentru vulnerabilitatea economicã a femeilor în diviziunea gen-izatã a muncii în care femeile sunt responsabile în principal pentru munca domesticã, iar bãrbaþii sunt identificaþi ca principalii furnizori de venituri pentru familie. Influenþa combinatã a ideologiei familiste ºi condiþiile materiale ale capitalismului conduc la sub-evaluarea muncii plãtite a femeilor. Poziþia discriminatã a femeilor în fenomenul feminizãrii sãrãciei rezultã din combinaþia rolurilor jucate în familie, pe piaþa de muncã ºi în relaþie cu statul. Femeile sãrace au depãºit mereu în numãr bãrbaþii sãraci ºi nu trebuie sã considerãm fenomenul feminizãrii sãrãciei ca o evoluþie recentã. Pe plan internaþional feminizarea sãrãciei este strict legatã de feminizarea muncii. (Peterson : 1999). Globalizarea economicã solicitã statelor sã rãmânã flexibile ºi competitive pentru a face faþã presiunilor financiare. Aceastã flexibilitate ºi competitivitate depinde în mare mãsurã de diviziunea sexualã a muncii ºi de feminizarea muncii. În economia globalizatã aceastã sintagmã descrie preferinþa pentru angajarea de muncitoare, în mod special în cadrul corporaþiilor transnaþionale. Serviciile ºi muncile considerate „uºoare” sunt ocupaþiile cu cea mai importantã creºtere în economia globalã, ca rezultat al declinului producþiei în industria grea (cel puþin în statele occidentale dezvoltate) ºi creºterea industriilor bazate pe tehnologie înaltã ºi pe informaþie (un proces denumit postfordism sau postindustrialism). Femeile sunt preferate pentru angajarea în industriile uºoare ºi în servicii, deoarece atât în economia „gri” cât ºi în structurile instituþionalizate sunt plãtite mai puþin, sunt preponderent nesindicalizate, iar regimul lor de muncã nu reglementat de obicei în termeni de sãnãtate ºi siguranþã a locului de muncã. Corporaþiile transnaþionale angajeazã femei cu platã mult mai micã decât a bãrbaþilor, pornind de la principiul cã muncitoarele au nevoie doar de „suplimentarea” fondurilor familiei, deºi deseori sunt singurele furnizoare de venituri. O altã tendinþã impusã de globalizare în þãrile în curs de dezvoltare este ghetto-izarea femeilor în ocupaþii de tip „gulerul roz” care solicitã muncã de detaliu, dexteritate manualã, activitate la liniile de asamblare în industriile uºoare. Aceastã tendinþã este accentuatã ºi de promovarea imaginii tradiþionale a femeilor ca docile ºi rãbdãtoare, ºi prin urmare, dispuse sã presteze munci pe care bãrbaþii le resping. Analiºtii feminiºti subliniazã de asemenea degradarea fizicã ºi psihicã determinatã de aceste tipuri de profesii ºi servicii, femeile fiind localizate în cele mai vulnerabile sectoare ale liberalizãrii producþiei ºi comerþului. Femeile constituie acum majoritatea muncitorilor în fabricile ºi liniile de 148 asamblare din zonele comerciale libere, unde genul lor ºi adeseori vârsta (multe sunt angajate în mod deliberat înainte de cãsãtorie) permit o salarizare mult mai micã decât cea a bãrbaþilor (Enloe : 1992). Statele în curs de dezvoltare sunt constrânse de importante obligaþii financiare ºi datorii faþã de instituþiile financiare internaþionale. Achitarea acestor datorii a dus la impunerea unor programe de ajustare structuralã care necesitã reduceri ale cheltuielilor publice în sãnãtate, protecþie socialã ºi alocaþii de hranã. Aceste programe afecteazã diferit femeile ºi bãrbaþii. Femeile constituie o pondere disproporþionatã a sãracilor lumii (70%) ºi suportã dubla povarã a muncii casnice ºi a salarizãrii discriminatorii pe piaþa de muncã. În consecinþã femeile se bazeazã pe sectorul public pentru redistribuirea veniturilor ºi oferirea de servicii de sãnãtate ºi protecþie socialã ºi sunt direct ºi semnificativ afectate de implementarea programelor de ajustare structuralã prin prestarea crescutã de muncã neplãtitã. Bibliografie Enloe, Cynthia (1989) Bananas, Beaches & Bases. Making Feminist Sense of International Politics, London : Pandora. Enloe Cynthia (1992) „Silicon Tricks and the Two Dollar Women”, New Internationalist July 1994. Peterson, V. Spike ºi Runyan, Anne Sisson (1993), Global Gender Issues. Dilemmas in World Politics, Boulder : Westview Press UN (1999) World survey of the role of women in development, New York : United Nations Woods, Ngaire Order (1999), „Globalization, and Inequality in World Politics”, in Woods, Ngaire ºi Hurrell, Andrew (eds.), Inequality, Globalization, and World Politics, Oxford : Oxford University Sergiu Vintilã FILOSOFIE FEMINISTà Între feminism ºi filosofie relaþiile sunt complexe ºi foarte controversate. Prin urmare, filosofia feministã pleacã sistematic de la analiza criticã a modului în care au fost teoretizate femeile ºi femininul ºi propun alternative explicative ºi normative în raport cu filosofiile existente. Alternativele în relaþia cu filosofia îmbracã un spectru larg : de la ideea renunþãrii la filosofie, tocmai prin faptul cã în genere aceasta a contribuit la legitimarea inferiorizãrii femeilor, la includerea problematicii femeilor în abordãrile filosofice existente, pânã la revalorizarea felului în care sunt concepute cunoaºterea ºi morala, plecând de la particularitãþile experienþelor femeieºti. 149 În mod tradiþional, cele mai multe filosofii au concurat la legitimarea inferioritãþii femeilor ºi femeiescului (în asocierea femeie – naturã, femeie – materie, femeie – trup, femeie – imanenþã) ºi femininului, vãzut ca emoþional, iraþional, sensibil, dependent). În contrast cu aceastã perspectivã, bãrbãtescul ºi masculinul s-au asociat cu spiritualul, raþionalul, inteligibilul, autonomul. Încã din tradiþia filosofiei greceºti (aristotelice, în particular), crearea dihotomiilor care au marcat metafizica, epistemologia, etica, filosofia politicã a însemnat totodatã ºi crearea ierarhiilor între masculin ºi feminin, bãrbat ºi femeie. Categoriile filosofice au devenit categorii de analizã ale ordinii lumii, precum ºi categorii de organizare a acesteia. În virtutea unei astfel de tradiþii, filosofia pare mai degrabã inamicalã femeilor ºi feminismului. Din perspectiva feminismului filosofic radical, inamicalitatea vine din excesiva fetiºizare a abstractului, din confuzia între planul conceptual ºi cel real, din preferinþa filosoficã pentru tema morþii în raport cu naºterea, din faptul cã bãrbaþii filosofi, privaþi de experienþa de a da viaþã, au gravitat preponderent în jurul neantului, nefiinþei, alteritãþii (vezi S. de Beauvoir, precum ºi criticile lui N. Jay, V. Solans, Mary Daly). Chiar ºi postmodernismul consacrã lipsa de valoare a realitãþii materiale. Naºterea ºi mama, ca ºi materia, nu conteazã, sunt „nimic” în plan simbolic. Mama – materia sunt dispreþuite prin intermediul supoziþiei naºterii ex nihilo. Ideea cã doar cuvântul conteazã ºi creeazã, în varianta tradiþionalã a filosofiei are drept corolar în variantã postmodernã, ideea c㠄totul a devenit discurs”, cã simbolurile sunt mai reale decât ceea ce ele simbolizeazã (S. Brodribb). Misoginismul a dominat tradiþia filosoficã, fie explicit, fie tacit ºi subtil. Mesajul dominant al marilor orientãri filosofice, de la cele antice la cele renascentiste, moderne ºi adesea ºi contemporane este prin excelenþã patriarhal. Cu câteva excepþii notabile (vezi de exemplu Platon, în Republica, Mill, în Aservirea femeilor), la rândul lor circumscrise totuºi ideii cã nu determinaþiile naturale, ci cele culturale le fac pe femei feminine (deci „naturale”, mai aproape de animalitate decât de umanitate), filosofia a acordat femeilor un statut ontologic, epistemic ºi etic inferior. Conceptul de om este mai degrabã întrupat în bãrbat. El este norma pentru umanitate, raþionalitate, obiectivitate, universalitate. Femeile sunt mai aproape de naturã, de sensibilitate, particular, subiectiv. Urmând aceeaºi tradiþie, filosofii români nu au fãcut excepþie. C. Noica (1987) identificã femininul cu „sinea” ºi masculinul cu „sinele”. Sinea este solidarã cu firea, este o problemã, sinele este un cuget, el poate fi doar uman ºi poate „lumina” (cunoaºte) sinea. În plan epistemologic, femininul nu este autoreflexiv. Masculinul 150 face parte din lumea lui „a ºti”, femininul din cea a lui „a fi”. Emil Cioran considerã cã femeile au o incapacitate naturalã pentru metafizicã din pricina neputinþei de a se desprinde de „viaþã”, de a avea revelaþii ultime. Din punct de vedere epistemic, ele sunt nulitãþi. Unicul lor rol este acela de a relaxa bãrbaþii de „presiunea chinuitoare a spiritului” ºi de a-i întoarce spre viaþã, naturã (vezi în acest sens ºi consideraþiile lui Rousseau în Emile). Inamicalitatea filosofilor faþã de femei ca subiect al cunoaºterii s-a manifestat ºi în planul acceptãrii lor ca filosoafe, ca autoare de gândire filosoficã. Au fost tolerate câteva excepþii (Diotima, în asociere cu Socrate, Heloïse, în asociere cu Abelard, Simone de Beauvoir, în asociere cu Sartre. În aceste cazuri, reflexiile lor au fost privite ca disidenþe acceptabile faþã de gândirea marilor maeºtri. În România femeile au fost acceptate ca excepþii în învãþãmântul filosofic, mai ales în zona istoriei filosofiei (vezi de exemplu în perioada interbelicã Alice Voinescu, Nina Façon ºi în perioada comunistã Florica Neagoe ºi Cãlina Mare). Deºi putem vorbi despre filosofie feministã înainte de anii ’60, ca ºi despre femei cu notorietate de teoreticiene, dar nefeministe (vezi de exemplu Hannah Arendt, în zona filosofiei politice), dezvoltarea amplã a filosofiei feministe asumate s-a produs la cote impresionante dupã 1970, în contextul feminismului valului al II-lea, al postmodernismului ºi, mai nou, al feminismului valului III ºi postfeminismului, o datã cu crearea unui spaþiu academic de cercetare pentru studiile de gen. S-au constituit asociaþii ale femeilor filosoafe (vezi de exemplu International Association of Women Philosophers), iar în 1983 a apãrut revista de filosofie feministã Hypatia (Indiana University Press), revistã care are un înalt prestigiu în dezbaterile filosofice ºi feministe contemporane. Feminismul filosofic a contribuit la reconceptualizarea unor termeni-cheie : autonomie, libertate, dreptate, drepturi, identitate, cunoaºtere, raþionalitate, obiectivitate, cu impact semnificativ în metafizicã, epistemologie, filosofia limbajului, eticã ºi filosofie politicã. Unele dintre cele mai cunoscute contribuþii în problema cunoºterii, de exemplu, se referã la ideea „subiectului situat” în contextul sãu social ºi politic (Harding, 1991 ; Code, 1991), la particularitãþile perspectivei de gen (G-cunoaºterii) ºi ideea privilegiului epistemic în raport cu anumite categorii de experienþe (Alcoff, Dalmya, 1995). O dezvoltare deosebitã au cunoscut teoretizãrile în zona eticii (etica grijii, etici materne, etici ginocentrice). Au fost puse sub semnul întrebãrii chiar divizãrile dintre domeniile filosofiei (de exemplu, între filosofia ºtinþei ºi cea a moralei) ºi au fost semnificativ flexibilizate graniþele filosofiei cu alte domenii (vezi de exemplu contribuþia filosoafelor feministe franceze 151 Kristeva ºi Irigaray în privinþa relevanþei filosofice a psihanalizei lacaniene). S-a lãrgit aria experienþelor socotite filosofic semnificative. În consens cu postmodernismul (mai ales cu cel poststructuralist), s-au întreprins analize importante ale relaþiei între putere patriarhalã, androcentrism ºi discurs (vezi Braidotti, 1991 ; Butler, 1990). În România studiile de filosofie feministã au debutat abia dupã 1992 (vezi M. Miroiu) cu un interes mai ridicat pentru filosofia moralei ºi filosofie politicã. • (vezi Androcentrism, Etica grijii, Etici materne, Etici ginocentrice, Miroiu Mihaela, Misoginism) Bibliografie Alcoff, Linda ; Dalmya, Vrinda, 1995, „Sunt justificate poveºtile bãbeºti ?”, în Jumãtatea anonimã, Bucureºti : Ed. ªansa. Braidotti, Rosi, 1991, Patterns of Disonance, Cambridge, MA : Polity Press. Brodribb, Somer, 1992, Nothing Mat(t)ers. A Feminist Critique of Postmodernism, Melbourne : Spinifex Press. Butler, Judith, 1990, Gender Trouble. Feminism and the Subversion of Identity, New York : Routledge. Cioran, Emil, 1990, Pe culmile disperãrii, Bucureºti : Humanitas. Code, Loraine, 1991, What Can She Know ? Feminist Theory and the Construction of Knowledge, Ithaca, NY, Cornell University Press. Daly, Mary, 1978, Gyn/Ecology, Boston : Beacon Press. Harding, Sandra, 1986, The Science Question in Feminism, Open University Press. Jay, Nancy, 1995, „Gen ºi dihotomie”, în vol. Jumãtatea anonimã. Antologie de filosofie feministã, M. Miroiu (ed.), Bucureºti : Ed. ªansa. Noica, Constantin, 1981, Cuvânt împreunã despre rostirea româneascã, Bucureºti : Editura Eminescu. Solans, Valerie, 1983, The SCUM Manifesto, The Matriarchy Study Group, London. Mihaela Miroiu FEMINITATE Dacã femeiescul (engl. femaleness) îºi are rãdãcinile în biologie („anatomia ca destin” în viziunea lui Sigmund Freud), feminitatea (engl. feminity) îºi are sorgintea în structurile sociale (cf. celebrul manifest feminist lansat Simone de Beauvoir în 1949 – „Le deuxième sexe” : „nu te naºti femeie, ci devii”). Feminitatea („das ewig weibliche”, „the feminine mystique”) este de fapt un set de reguli ce guverneazã comportamentul ºi înfãþiºarea 152 femeilor, reguli ce subsumeazã existenþa femininã eticii grijii (cf. Carol Gilligan), sacrificiului de sine pentru realizarea celuilalt (soþ, copii) ºi conformãrii la un model masculin de atractivitate sexualã. Concepþia comunã privind psihosociologia genului este bazatã pe asumpþia existenþei unor diferenþe fundamentale de opinii, abilitãþi, caracter, aspect fizic etc. Mai mult, se considerã cã doar un set de trãsãturi caracterizeazã bãrbaþii în general ºi deci definesc masculinitatea ºi doar un set de mãrci defineºte femeile ºi feminitatea. „Acest model unitar al caracterului sexual este o componentã familiarã a ideologiei sexuale” (R.W. Connell, 1987, p. 167). Cercetãri ale anilor ’70 nu au gãsit diferenþe sistematice privind sociabilitatea, stima de sine, motivarea, stilul cognitiv etc., legate de diferenþa sexualã. Mai mult, caracteristica de a fi stângaci sau ambidextru este un predictor mai bun decât sexul pentru abilitãþile cognitive. În ciuda rezultatelor cercetãrilor, percepþiile privind rolurile sexuale ºi de gen sunt departe de a se fi schimbat radical. Procesul prin care se construieºte identitatea femininã este mai puþin determinat de factorii biologici inerenþi decât de norme externe ºi relaþii de putere ce promoveazã ºi sprijin㠄dominaþia masculin㔠(Pierre Bourdieu, 1998). În „Istoria sexualitãþii” (1976-1984), Michel Foucault susþine ideea conform cãreia comportamentul sexual este departe de a fi înnãscut ; dimpotrivã, el este guvernat de un complex sistem ideologic, iar identitatea de gen este formulatã prin operaþii discursive, în primul rând opoziþiile bãrbat/femeie sau raþionalitate/isterie. Cercetãtoarele feministe franceze (Julia Kristeva, Hélène Cixous) vor defini o scriiturã femininã („écriture féminine”) sau o rostire femininã („parler femme”) la intersecþia poeziei, magiei, foliei, altfel spus, în afara logocentrismului masculin dominant. De altminteri, orice mecanism discursiv al periferiei (etnice, de clasã etc.) ar putea fi considerat feminin dacã prin feminin se înþelege vocea periferiei (din afara structurilor dominante ale semnificaþiei). Dale Spender invitã femeile sã respingã acest limbaj masculin – „man-made language” prin promovarea autenticitãþii experienþei în autobiografii, gen narativ puternic personalizat, susceptibil sã prezinte trãiri ale femeilor ce ar rãmâne altfel nereprezentate în societatea sexistã. În concepþia Juliei Kristeva, identitatea femininã este semioticã, modelatã de legãtura mamã/copil (ritmuri materne, erotism al corpurilor în prezenþã), în vreme ce identitatea masculinã este simbolicã (legea sau ordinea tatãlui este ordinea limbajului ºi a semnificaþiilor dominante). Ordinea simbolicã reprimã impulsurile semiotice ce reapar doar în glume, jocuri verbale sau sub versiunea carnavalescului. 153 Simone de Beauvoir a fãcut un pas semnificativ prin evidenþierea unei largi palete a feminitãþii (lesbiana, femeia independentã, prostituata, femeia cãsãtoritã), diferenþiere bazatã pe situaþia socialã ºi statutul ontologic al femeilor ºi bãrbaþilor. Ceea ce unificã feminitãþile unui anumit mediu social este dublul context al construcþiei : pe de-o parte relaþia cu experienþa corpului femeiesc ºi pe de altã parte cu definiþiile sociale ale locului femeii („Fii frumoasã ºi taci”, „Keep women at their place”) ºi opoziþiile culturale între masculinitate ºi feminitate. „Feminitatea ºi masculinitatea nu sunt esenþe, ci moduri de a trãi anumite relaþii. De aici rezultã cã tipologiile statice ale caracterelor sexuale trebuie sã fie înlocuite de istorii, analize de producere simultanã a unor seturi de forme psihologice.” (R.W. Connell, 1987, p. 179). Connell defineºte masculinitatea ºi feminitatea prin raportare la teoria hegemoniei, formulatã de Gramsci ca ascendenþã socialã care subîntinde ºi viaþa privatã ºi procesele culturale. Aceastã ascendenþã nu înseamnã în primul rând ameninþarea cu forþa (deºi nu o exclude), ci este reprezentatã de doctrine ºi practici, conþinutul mediatic, structura veniturilor, politicile sociale, designul locuinþei etc. În aceastã perspectivã, ordinea socialã patriarhalã se caracterizeazã printr-o masculinitate hegemonicã ce subordoneazã alte tipuri de masculinitate, precum ºi ansamblul femeilor. Totuºi, idealul cultural de masculinitate hegemonicã diferã fundamental de personalitãþile reale, modelele de masculinitate fiind adesea figuri fantasmatice, constructe ficþionale (John Wayne, Sylvester Stallone, Arnold Schwartzenegger). Ceea ce acest ideal cultural implicã este de fapt menþinerea practicilor care instituþionalizeazã dominaþia bãrbaþilor asupra femeilor. Feminitatea „tradiþional㔠se construieºte în jurul polului supunere, pasivitate, receptivitate sexualã în cazul femeilor tinere ºi atitudine protectoare la femeile mature. În schimb, feminitatea non-tradiþionalã se construieºte ca autonomie ºi rezistenþã la cultura dominantã, rezistenþã marginalizatã însã de invizibilizarea femeii în istorie, politicã, mass-media. „Ceea ce este ascuns (din istorie) este experienþa femeilor celibatare, lesbiene, sindicaliste, prostituate, nebune, rebele, masculine, muncitoare manuale, soþii de o anumitã vârstã, vrãjitoare. ªi ceea ce o politicã sexualã radicalã implicã într-una dintre dimensiunile sale este tocmai reasertarea ºi recuperarea formelor marginalizate de feminitate reprezentate de aceste grupuri” (R.W. Connell, 1987, p. 188). Actorii sociali activi în construirea ideologiei sexuale (preoþi, jurnaliºti, publicitari, politicieni, creatori de modã, actori ºi actriþe) 154 reglementeazã în diverse moduri relaþiile de gen. Teologia justificã puterea patriarhalã prin sacralizarea maternitãþii ºi diabolizarea contracepþiei. Preoþii, ca ºi psihoterapeuþii, gestioneazã conflictele domestice prin confesiune ºi interpretarea experienþelor de familie. Actorii construiesc ºi ei fantasme de gen (Raquel Welch, Marilyn Monroe, Sharon Stone, Madonna), iar scriitorii ºi cercetãtorii furnizeazã formulãri generalizatoare care contribuie la conºtientizarea unor chestiuni intuite, nu ºi afirmate („Nu te naºti femeie, ci devii” ; „Soþia este vicepreºedintele executiv al instituþiei cãsãtoriei” etc.). În idealul tourainian al „recompunerii” lumii, adicã al distrugerii modelului european care opune raþionalul non-raþionalului, asistãm la apropierea categoriilor mult timp separate ; iar categoriile dominate sunt mai apte sã ofere aceastã recompunere ºi sã gândeascã totalitatea. Auzim mult mai des femeile spunând „Vreau sã am o viaþã profesionalã, intelectualã reuºitã, dar ºi o viaþã afectivã, familialã”. Bãrbaþii se simt obligaþi sã comande sau sã fie comandaþi, se simt închiºi în universul profesional ºi raþionalitatea instrumentalã. Astãzi femeile ºtiu mai bine sã concilieze universul afectiv ºi universul cognitiv ºi sunt mai sensibile la metisaj ºi cosmopolitism” (A. Touraine, 2000, p. 255). • (vezi ºi Beauvoir, Simone de, Dihotomii, Etica grijii, Genul, Gen ºi mass-media, Identitate de gen, Masculinitate, Putere simbolicã, Stereotipuri de gen) Bibliografie Beauvoir, Simone de, 1949, Le deuxième sexe, Paris, Gallimard (trad. rom. Al doilea sex, 1998, Univers). Bourdieu, Pierre, 1998, La domination masculine, Paris : Seuil, Coll. Liber. Connell, R.W., 1987, Gender & Power, London : Polity Press. Foucault, Michel, 1995, Istoria sexualitãþii, Timiºoara : Editura de Vest. Touraine, Alain & Khosrokhavar, Farhad, 2000, La recherche de soi. Dialogue sur le sujet, Paris : Fayard. Daniela Rovenþa Frumuºani Centrul Filia Înfiinþat în aprilie 2000, sub denumirea de „Centrul de Dezvoltare Curricularã ºi Studii de Gen : Filia”, centrul are ca obiectiv principal promovarea Studiilor de gen printr-o abordare integratã, multi- ºi 155 interdisciplinarã a genului în cerceatrea academicã, dar ºi în analiza altor aspecte ale culturii ºi societãþii româneºti. Fondat iniþial ca un centru de documentare multimedia pentru cadrele didactice ºi studenþii Masteratului de Gen ºi Politici Publice de la ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative, Bucureºti, centrul se dezvoltã în momentul de faþã ca un nucleu de cercetare academicã, cu proiecte de cercetare ºi publicaþii prorpii, dar ºi ca un centru de analizã a politicilor publice. Primul sãu produs destinat publicului larg este Lexiconul Feminist. Are propria paginã web. Adresa email a centrului este : centrul_filia@bizein.com Otilia Dragomir FRIEDAN, BETTY Feministã ºi psiholoagã americanã, Friedan este o figurã centralã a valului doi de feminism în SUA. Membrã fondatoare a celebrei organizaþii NOW – National Organization for Women – a lucrat cu jurnalistã pânã când a fost concediatã pentru cã era gravid㠖 eveniment care i-a marcat destinul. Cartea ei. „Problema fãrã nume” abordatã de Friedan se referã la normalizarea subtilã a subordonãrii femeii (albe, heterosexuale, de clasã de mijloc). Friedan demistificã versiunea gospodinei perfecte ºi fericite pledând pentru schimbãri în educaþie. Relevantã pentru sociologia feministã este critica funcþionalismului – printre primele încercãri de acest fel la acel moment-fãcutã în unul din capitolele acestei cãrþi. Alte scrieri : The Second Stage, The Fountain of Age (1970), Beyond Gender : The New Politics of Work and Family (1997) • (vezi ºi Feminismul valului II, Sociologia feministã) Laura Grünberg 156 G GENUL (GENDER) Genul, în accepþiunea Dicþionarului explicativ al limbii române, are, printre altele, sensul de „categorie gramaticalã bazatã pe distincþia dintre obiecte ºi fiinþe, precum ºi dintre fiinþele de sex masculin ºi sex feminin” . Distincþia fundamentalã cu care opereazã aceastã definiþie este deci de naturã biologicã : sex masculin – sex feminin. Diferenþa sex – gen a fost teoretizatã de feminismul valului II, genul cãpãtând semnificaþia de diferenþã construitã ºi interpretatã social ºi cultural între cele douã categorii sociale distincte : „bãrbaþi” ºi „femei”. Aceste diferenþe au totodatã un caracter normativ, în sensul cã cine nu se conformeazã rolului de gen este vãzut(ã) ca deviant(ã) din naºtere sau socializat(ã) inadecvat. Deci, sexul opereazã cu distincþia biologicã, iar genul cu cea social-culturalã. Relaþia sex – gen este problematicã în interiorul teoriei feministe, diversele curente teoretice aflându-se de multe ori în contradicþie. Genul fiind construit social, este totodatã relativ din punct de vedere cultural – el are atribuþii ºi conotaþii diferite în funcþie de perioada istoricã, de contextul cultural sau social (Oakley, 1972). Chiar mai mult, genul nu trebuie vãzut ca numai o diferenþã binarã, ci ºi ca ierarhie. Între bãrbaþi ºi femei existã relaþii de putere, bãrbaþii constituind clasa dominantã, iar femeile cea subordonatã (Delphy, 1984). Contestând explicaþiile biologice în explicarea diferenþelor de gen, feministele pun în discuþie însãºi „inferioritatea natural㔠a femeilor. „Biologia ca destin” este una dintre tezele cele mai criticate de feministe. Tradiþia filosoficã occidentalã în ceea ce priveºte statutul femeilor, pleacã de la concepþia lui Aristotel cu privire la inferioritatea naturalã a femeilor faþã de bãrbaþi. Femeile prin destinul lor biologic sunt menite sã îndeplineascã roluri diferite, inegale ºi inferioare celor ale bãrbaþilor. Genul, concept fundamental în feminismul modern, a fost foarte clar articulat, fãrã a fi definit ca atare, Simone de Beauvoir în celebra ei afirmaþie : Nu te naºti, ci devii femeie. Beauvoir a atras atenþia cã nu factorii biologici, psihologici sau economici sunt cei care modeleazã 157 „aceastã creaturã intermediarã între bãrbat ºi eunuc, care este prescris femininã”, ci de fapt categoria de „femeie” este construitã social ca Celãlalt. Astfel, inferioritatea femeilor nu este naturalã, ea provine din acest binarism ierarhic inventat de patriarhat cu scopul de a promova autoritatea masculinã. Bãrbatul nu defineºte femeia prin ea însãºi, ci prin relaþie cu el. El este Subiectul, Absolutul, ea este Celãlalt. Beauvoir susþine cã rareori femeile îºi doresc sã devinã Subiect, pentru cã ele sunt legate economic ºi psihologic de opresorii lor. În opoziþie cu Simone de Beauvoir, unele feministe radicale preferã sã pãstreze o strânsã legãturã între sexul biologic ºi rolurile sociale ale femeilor. În concepþia lor, femeile sunt speciale, ºi chiar superioare bãrbaþilor datoritã structurii lor biologice specifice ºi a capacitãþii lor unice de a naºte ºi hrãni copii. În opinia lui Iris Marion Young (1990), teoretizarea pe care o face Beauvoir genului este discutabilã, tocmai fiindcã are ca efect ºtergerea diferenþelor de gen ºi devalorizarea feminitãþii. Feministele postmoderne aduc în discuþie ideea care, de fapt, stã la baza dezbaterii sex versus gen : se pot separa corpul ºi mintea ? Toþi împãrtãºim aceeaºi experienþã a „locuirii” într-un corp, iar fiecare corp are un sex. Dar „întruparea” femeilor diferã de „întruparea” bãrbaþilor. Concluzia lor este cã, deºi sexul nu este singurul determinant al genului, el nici nu este irelevant. • (vezi ºi Androcentrism, Dihotomii, Feminismul valului II, Feminismul valului III ºi postfeminismul, Filosofie feministã, Patriarhat, Sociologie feministã) Bibliografie Beauvoir, Simone de, 1999, Al doilea sex, trad. Diana Bolcu ºi Delia Verdeº, Bucureºti : Ed. Univers. Delphy, Christine, 1984, Close to home : A materialist analysis of women’s oppresion, London : Hutchinson. Oakley, Ann, 1972, Sex, gender and society, London : Temple Smith. Young, Iris Marion, 1990, Justice and the Politics of Difference, Pinceton, NJ : Princeton University Press. Otilia Dragomir 158 GEN ªI COMUNICARE NON-VERBALà Înnãscute sau dobândite, voluntare sau involuntare, codificate sau personalizate, gesturile ºi postura, mimica ºi distanþele interpersonale însoþesc, explicã, condenseazã sau comenteazã comunicarea umanã. Experþii în comunicare au identificat ºapte sute de mii de semnale fizice ; Birdwhistell estimeazã cã doar mimica feþei moduleazã 250.000 de expresii, iar mâna genereazã 5000 de gesturi verbalizabile. Gestul este o practicã socialã, o moºtenire culturalã (un fenomen social total în sensul lui Marcel Mauss), dar ºi un revelator al identitãþii individului ºi comunitãþii. Determinatã ºi reglatã de variabile sociologice (vârstã, sex, etnie, statut social), religie ºi chiar percepþia timpului, gestualitatea este o componentã însemnatã a capitalului simbolic, exprimând clar o apartenenþã socialã, o identitate de grup actualizatã prin comportamente permise (norme, etichetã) ºi comportamente interzise (tabuuri, gesturi obscene, dispreþuitoare). Acestea din urmã, din pãcate, ca ºi limbajul verbal al insultei sunt prioritar inspirate de corpul ºi comportamentul feminin ºi adresate femeilor Neavând decât o existenþã relaþionalã, fiecare dintre cele douã genuri este produsul unui îndelungat proces de construcþie, vizând generarea unui corp social diferit de al genului opus din toate punctele de vedere. Prin mimetism tacit sau injoncþiuni ºi rituri explicite, bãieþii se virilizeazã, iar fetele se feminizeazã. Codul onoarei emfatizat de bãrbaþi se traduce printr-o posturã autoritarã, militãroasã („Drepþi !”) ºi o privire directã, fermã, de confruntare ; codul supunerii „potrivit” femeilor prevede postura plecatã, docilã, subordonatã. La limitã, toate injoncþiunile (materne în primul rând) caracteristice societãþii europene configureazã aceeaºi limitare sau diminuare simbolicã pe care o evidenþiaserã antropologii în culturile primitive (a ocupa cât mai puþin spaþiu, corelativul lui a zâmbi cât mai mult, a nu întrerupe, dar a se lãsa întreruptã). Corpul este conotat sexual nu atât prin morfologie, cât prin posturã. Anumite gesturi structureazã clar diferenþa sexualã : surâsul sau capul înclinat conoteazã identitatea femininã, cel puþin în imaginile publicitare, ceea ce concordã cu cercetãrile etologilor pentru care o asemenea posturã reflectã supunerea, dorinþa de a nu intra în luptã. De asemenea, cercetãri recente acrediteazã ideea cã femeile înclinã capul de douã ori mai mult decât bãrbaþii, ceea ce nu înseamnã câtuºi de puþin cã existã gesturi natural feminine sau natural masculine, ci doar cã ele au fost interiorizate ca atare (rareori explicit formulate, precum postura recomandatã a picioarelor strânse). 159 Studenþi la psihologie cãrora li s-a cerut sã aleagã diverse personaje (din reclame, reviste, manuale etc.) pentru a ilustra furia, teama, surpriza, angoasa fãrã nici o indicaþie privind sexul, au reþinut de douã ori mai multe imagini cu bãrbaþi, în timp ce studentele au selectat paritar cele douã sexe. În schimb, anumite afecte au fost influenþate de sexul subiecþilor anchetei : pentru a figura mânia, studentele au ales în marea lor majoritate un bãrbat. Simbolic „destinate” discreþiei ºi resemnãrii, femeile dau dovadã de „intuiþie” pentru a prevedea ºi satisface dorinþele dominanþilor ; de aici, sensibilitatea lor la toþi indicii non-verbali (tonul vocii, calitatea privirii), dar ºi capacitatea de a descrie în detaliu caracteristicile fizice ºi psihice ale soþului, spre deosebire de bãrbaþi, apþi sã vorbeascã mai degrabã despre femei în general ºi atunci în descrieri stereotipe (P. Bourdieu, 1998, p. 37). Polisemia semnelor gestuale ºi dependenþa lor contextualã este actualizatã în numeroase circumstanþe. Astfel, contactul vizual indicã interesul, simpatia etc. (deci afectele pozitive), dar ºi mânia, ameninþarea, dominaþia. În genere, indivizii dominatori au mai multe contacte vizuale ; în plus, când ascultã privesc mai puþin, iar când vorbesc privesc mai mult (la indivizii dominaþi situaþia se prezintã exact invers). De regulã, femeile de toate vârstele au mai multe contacte vizuale decât bãrbaþii, dar sunt ºi obiect al privirii mai mult decât bãrbaþii. Diadele feminine angajeazã mai multe raporturi vizuale decât diadele masculine, dar când interacþioneazã cu bãrbaþi, femeile par sã adopte patternul privirii masculine (cf. ºi Judy Pearson, 1991, p. 134). În schimb, bãrbaþii nu par prea afectaþi când nu sunt priviþi, în timp ce pentru femei contactul vizual este important (se simt valorizate). Expresia facialã este modulatã de sex, vârstã, clasã socialã ºi, evident, grupul cultural de apartenenþã. Mamele din clasele populare zâmbesc mai puþin decât cele din middle class ; de asemenea s-a constatat cã femeile adulte zâmbesc mai mult decât bãrbaþii adulþi (în special când discutã teme pozitive). Pentru femei zâmbetul are o semnificaþie interacþionalã, facilitând intervenþiile, lubrefiind dialogul. Dar pentru cã zâmbetul este mai frecvent, apare ºi o dificultate de interpretare. Semnificantul zâmbet poate semnala la fel de bine confortul, fericirea, sentimentul de valorizare socialã ºi personalã, dar ºi nervozitatea, emoþia (J. Pearson, 1991, p. 137). Este semnificativ faptul cã zâmbetul poate fi un semn de identificare a unor sentimente pozitive la bãrbaþi, nu ºi la femei, care zâmbesc continuu. În schimb, copiii nu se disting radical în aceastã privinþã, ceea ce consolideazã opinia unei socializãri diferite (de reprimare a afectelor la bãrbaþi : 160 „Nu plânge ca o fat㔠ºi de supralicitare a afectelor la fete : „O fatã trebuie sã fie sensibilã, rãbdãtoare, delicatã”). Diferenþele de expresie facialã, posturã, teritorialitate (bãrbaþii ocupã mai mult spaþiu în raport cu femeile) sunt dublate de diferenþe gestuale. Comportament feminin Comportament masculin • Femeile utilizeazã mai puþine gesturi decât bãrbaþii, dar utilizeazã discriminator repertoriul de gesturi (mai puþine gesturi când interacþioneazã cu femei, dar mai multe când interacþioneazã cu bãrbaþi) • Femeile au tendinþa sã îºi sprijine mâinile pe braþele fotoliului • Femeile utilizeazã mai puþine miºcãri cu o singurã mânã sau miºcãri ale braþelor (Shuter, 1979) • Femeile se joacã cu pãrul sau rochia, îºi pun mâinile în poalã ºi îºi lovesc uºor mâinile mai des decât bãrbaþii (Peterson, 1976) • Bãrbaþii utilizeazã mai multe gesturi decât femeile. Ei nu utilizeazã diferit gesturile în funcþie de sexul interlocutorilor • Bãrbaþii îºi sprijinã arareori mâinile pe braþele fotoliului • Bãrbaþii utilizeazã mai multe miºcãri cu o singurã mânã ºi miºcãri ale braþelor • Bãrbaþii folosesc gesturi ample, îºi întind mâinile, îºi trosnesc încheieturile, folosesc numeroase gesturi de ostensiune (Peterson apud J. Pearson, 1991, p. 140) Toate semnele repertoriului de gesturi (de la surâsul feminin afiliativ, distinct de cel masculin : de solidaritate, dar ºi de ironie la contact vizual, posturã etc.) contribuie la configurarea a douã subculturi : cea masculinã centrifugã, competitivã (de ocupare a teritoriului) ºi cea femininã centripetã (de restrîngere teritorialã), cea masculinã dominatoare, iniþiatoare (de la managementul conversaþiei la managementul în economie, politicã, mass-media) ºi cea femininã, reactivã ºi doar în cazuri excepþionale proactivã. La violenþa simbolicã (cf. P. Bourdieu) exercitatã de un sex asupra celuilalt contribuie inconºtient, împotriva propriei voinþe, dominaþii înºiºi, care acceptând limitele impuse actualizeaz㠄emoþii” corporale – ruºine, umilinþã, timiditate, anxietate, culpabilitate – sau pasiuni ºi sentimente – dragoste, admiraþie, respect ; emoþiile sunt cu atât mai dureroase cu cât se trãdeazã prin manifestãri vizibile precum roºeaþa, neîndemânarea, tremurul vocii, furia neputincioasã, tot atâtea modalitãþi de a se supune judecãþii dominante (P. Bourdieu, 1998, p. 45). 161 • (vezi ºi Corpul, Feminitate, Identitate de gen, Masculinitate, Putere simbolicã, Stereotipe de gen) Bibliografie Bourdieu, Piere, 1998 La domination masculine, Paris, Seuil, Coll. Liber. Brunetière, Valérie, 2000, „Images actuelles du sexisme ordinaire”, in Christine Bard (ed.), Un siècle d’antiféminisme, Paris : Fayard. Corraze, Jacques, 1988, Les communications non verbales, Paris : PUF, Coll. Le Psychologue. Pearson, Judy et alii (eds.), 1991, Gender and Communication, Brown Publishers. Daniela Rovenþa Frumuºani GEN ªI EDUCAÞIE ªcoala este o instituþie socialã profund marcatã de norme, stereotipuri ºi ideologii de gen, ceea ce face ca modelele de gen prescrise de ea sã fie foarte importante pentru plasarea ºi integrarea individului în societate. ªcoala contribuie prin diverse mecanisme la segregarea de gen, creând bãrbaþi ºi femei cu orientãri, preferinþe ºi competenþe diferite, limitând de multe ori posibilitãþile de exprimare a individului în viaþa publicã (valabil mai ales pentru femei) ºi în viaþa privatã (valabil mai ales pentru bãrbaþi). Din perspectivã istoricã mult timp educaþia informalã ºi formalã pentru fete a avut cu totul alt conþinut ºi scop decât cea pentru bãieþi. Accesul fetelor la educaþie, în special la studii superioare, a fost mult timp interzis. În ciuda progreselor remarcabile din ultimele decenii existã încã destule discriminãri între bãrbaþi ºi femei, între bãieþi ºi fete în educaþie. Statisticile internaþionale aratã, de exemplu, faptul cã majoritatea analfabeþilor adulþi în lume sunt femei, iar abandonul ºcolar este preponderent feminin. Problemele legate de dimensiunea de gen a educaþiei se pot discuta sub aspect cantitativ, cu referinþã la cifre absolute, la diverse statistici derivate (indicatori de tipul : rata analfabetismului, rata admiterii, rata supravieþuirii ºcolare) sau la indicatori sensibili la gen (de tipul celor folosiþi în rapoartele dezvoltãrii umane), dar ºi sub aspect calitativ, cu referinþã la aspecte legate de ce ºi cum se învaþã în ºcoli (curriculum ascuns, implicit). Mai concret, putem vorbi de discriminãri de gen în educaþie (sexism în educaþie) atunci când : – statisticile demonstreazã : acces limitat pentru un anumit sex la anumite forme ºi niveluri de educaþie ; diferenþieri pe sexe legate 162 de rata abandonului ºcolar sau de analfabetism ; diferenþieri pe sexe legate de gradul ºi criteriile de promovabilitate în sistemele educaþionale ; dezechilibrele în privinþa structurii pe sexe a specializãrilor obþinute prin absolvirea unei forme de pregãtire ºcolarã ; dezechilibrele (inclusiv consecinþele acestora pentru bãrbaþi ºi femei) între oferta ºi cererea de educaþie ºi formare profesionalã pe piaþa muncii, structurile ierarhice administrative ºi manageriale pe sexe din sistemul educaþional. – datele calitative pun în evidenþã manifestãri sexiste la nivel de : conþinut al programelor, manualelor ºi materialelor didactice (invizibilitatea femeilor în istorie prin accentul pus pe istoria politicã, ºi nu pe istoria vieþii cotidiene, modele de roluri de gen stereotip promovate de textele/imaginile din manuale etc.) ; climat din ºcoli (un mediu „feminin” în primii ani de ºcoalã care pare sã favorizeze fetele creând un mediu ostil pentru bãieþi, aspecte legate de hãrþuirea sexualã etc.) ; tipuri de aºteptãri ºi evaluãri diferenþiate pe sexe din partea profesorilor ºi elevilor (un anumit climat de neaºteptare faþã de anumite performanþe ale fetelor-bãieþilor în anumite domenii) ; procese de etichetare subtilã ºi efecte ale acestora asupra elevilor etc. Aceste aspecte sunt mult mai puþin cercetate atât în România cât ºi în lume Discriminãri de gen explicite ºi implicite în educaþie se regãsesc ºi pot fi analizate deci la nivel de : rezultate, structurã a instituþiilor educaþionale (model piramidal), conþinut al educaþiei. Se pot identifica astfel diferenþe de gen în plan orizontal (de exemplu aspecte legate de feminizarea/masculinizarea unor domenii de studiu) ºi/sau în plan vertical (de exemplu aspecte legate de salarizare diferenþiatã pe sexe, plasare pe ierarhiile profesionale ºi administrative în funcþie de sex). În România accesul la educaþie este din punct de vedere formal nediscriminatoriu, femeile având un grad ridicat de educaþie. În majoritatea clasificãrilor internaþionale þara este evaluatã drept o þarã cu diferenþieri de gen moderate în educaþie (moderate gender gap). Statisticile recente atrag atenþia asupra unor aspecte îngrijorãtoare precum rata ridicatã a analfabetismului (în special a analfabetismului funcþional), care afecteazã discriminatoriu fetele, sau scãderea, în ultima perioadã, a ratei nete de înscriere a fetelor în învãþãmântul secundar. De asemenea, în România, ca în multe alte þãri, învãþãmântul primar ºi secundar este feminizat la nivel de cadre profesorale ºi masculinizat la nivel de funcþii de conducere. Deºi lipsesc cercetãri calitative de amploare, se poate presupune existenþa unui sexism în 163 educaþie ºi la nivelul manifestãrilor sale implicite. Acestea au efecte negative nu doar asupra fetelor, femeilor, ci asupra tuturor celor implicaþi în procesul de educaþie. Feminismul este cel care a introdus în dezbaterea publicã ºi academicã problematica sexismului din educaþie contribuind la cunoaºterea situaþiei ºi la îmbunãtãþirea acesteia. Inovatoare sunt considerate pedagogiile feministe, bazate pe angajament ºi identificare cu grupurile subordonate ºi opresate în cãutare de dreptate ºi emancipare, pedagogii care s-au conturat în strânsã legãturã cu apariþia ºi dezvoltarea studiilor despre femei. În general, pedagogiile feministe criticã rolul autoritar al profesorului reevaluând relaþia student – profesor ºi din perspectiva problematicii de gen, pun accent pe experienþele personale ca sursã importantã de cunoaºtere (învãþare experienþialã), problematizeazã în mod programatic conceptul de diferenþã, folosesc preponderent tehnici ºi metode de predare-învãþare de tip dubla viziune în cunoaºtere, predare implicatã, relaþionalã, cu accent pe interacþiune, co-producere de cunoaºtere etc. Bibliografie Bãlan, Elena, Dragomir, Otilia, Cristina ªtefan, „Educaþia pentru viaþa privatã”, Laura Grunberg, Doina ªtefãnescu, „Manifestãri explicite ºi implicite ale genului în programele ºi manualele ºcolare”, în Lazãr Vlãsceanu (coord.), ªcoala la rãscruce. Schimbare ºi continuitate în curriculum învãþãmântului obligatoriu, în curs de publicare, disponibil la http ://www.edu.ro Freire, Paulo, 1971, Pedagogy of the Opressed, New York : Herder and Herder. Hooks, Bell, 1994, Teaching to Transgress. Education as the Practice of Freedom, New York : Routledge. Marrou, Henri Irene, 1997, Istoria educaþiei, Bucureºti : Editura Meridiane. Woyshner, A. Christine and Gelfond, S. Holly (ed.), 1998, Minding Women. Reshaping the Educational Realm, Cambridge : Harvard Educational Review. Laura Grünberg GEN ªI LIMBAJ Feminismul, ca formã a politicii dedicatã schimbãrilor sociale, combaterii reproducerii inegalitãþilor sistematice dintre bãrbaþi ºi femei, are un interes deosebit în domeniul limbii ºi genului pornind tocmai de la rolul complex pe care îl are limbajul, alãturi de celelalte practici ºi instituþii sociale, în reflectarea, crearea ºi menþinerea diviziunilor de gen în societate. Dincolo de posibilele diferenþieri 164 structurale de uz lingvistic între bãrbaþi ºi femei, perspectiva feministã asupra uzului lingvistic încorporeazã aici o gamã largã de teme cum ar fi : accesul, sau, mai degrabã, lipsa accesului femeilor la discursul public, reprezentãrile masculinitãþii ºi feminitãþii în mass-media, stereotipurile lingvistice. Demersul critic feminist asupra limbajului îmbracã o varietate de forme, ilustrate în principal de douã tradiþii critice. Este vorba, în primul rând, de tradiþia criticã anglo-americanã, de criticã a limbajului sexist, ilustratã în începuturile ei de Dale Spender, Man made Language. Cea de-a doua este reprezentatã de critica francezã a falocentrismului la nivelul limbii ºi de elaborarea unei écriture féminine, „scriiturii feminine”, ilustrate de Hélène Cioux ºi Lucy Irigaray. În aceastã ultimã perspectivã, femeia este conceputã ca un semn al discursului, în contrast cu accentul pus de ºcoala anglo-americanã pe aspectele socio-politice ale limbii. Lingvistele feministe Deborah Cameron (1985) ºi Sara Mills (1995) îºi concentreazã demersul critic pe importanþa limbajului ºi reprezentãrii în construcþia ºi menþinerea inegalitãþii de gen. D. Cameron atrage atenþia asupra faptului cã opresiunea la nivelul limbajului nu este ºi nu poate fi totalã, pentru cã în acest caz femeile nu ar mai avea mijloace de exprimare a criticii acelor structuri ºi procese codificate în limbã ºi societate. În ºcoala poststructuralistã, limbajul are o calitate „deconstructiv㔠care submineazã fixarea sensului. Astfel, femeile pot folosi aceastã tendinþã pentru a construi sensuri alternative în discursul feminist. Dupã cum susþine Cameron (1985), limba codificã, dar în aceeaºi mãsurã construieºte realitatea socialã, ea nu reflectã în întregime ºi nici nu determinã în totalitate lumea noastrã socialã. • (vezi ºi androcentrism, critica feministã a limbajului, discurs, écriture féminine) Bibliografie Cameron, Deborah, 1985, Feminism and Linguistic Theory, London : Macmillan. Cameron, Deborah (ed.), 1998, The feminist Critique of Language – A Reader, London and New York : Routledge. Mills, Sara 1995, Feminist Stylistics, London : Routledge. Spender, Dale, 1980, Man made Language, London : Routledge & Kegan Paul. Otilia Dragomir 165 GEN ªI MASS-MEDIA Domeniul ºtiinþelor comunicãrii ºi al studiilor mass-media coextensiv schimbãrilor profesionale (feminizarea jurnalismului ºi relaþiilor publice) ºi schimbãrilor sociale (feminismul) a cunoscut în ultimii douãzeci de ani câteva mutaþii paradigmatice : • integrarea dimensiunii de gen la cele trei niveluri ale construirii mesajului mediatic (producerea, conþinutul ºi receptarea acestuia) ; • investigarea identitãþii ºi poziþionãrii de gen din perspectiva hegemoniei, diferenþierii, parodierii genului normativ ; • chestionarea ºi deconstruirea categoriei de gen corelativ cu deconstruirea subiectivitãþii ºi performativitatea (corporalã ºi discursivã) a genului (J. Butler, 1991). Începând cu deceniul al optulea analiza reprezentãrilor mass-media ca reflectare a relaþiilor sociale generate de feminismul liberal a fost puternic influenþatã de conceptul de anihilare simbolicã a femeii prin mass-media lansat de Gaye Tuchman. Analiza conþinutului mediatic a relevat pregnanþa reprezentãrilor conservatoare atât în presa scrisã, cât ºi în cea electronicã : • limitarea rolurilor feminine la cel de mamã, soþie, gospodinã în spaþiul privat ºi la cel de tânãrã dependentã de industriile cosmetice în spaþiul public ; • ocultarea problematicii sociale celei mai actuale (feminizarea sãrãciei, ºomajul, familia monoparentalã condusã de o femeie etc.) ; • segregarea verticalã ºi orizontalã a structurii ocupaþionale feminine (ghetouri roz sau mai puþin roz). Din momentul în care mass-media nu au mai fost considerate „oglinda” realitãþii, ci construcþia socialã a acesteia (Berger & Luckman inter alii), critica feministã a „obiectivitãþii” ºtirilor a pledat fie pentru o relatare neutrã, imparþialã („gender neutral reporting” – ideal imposibil de atins), fie pentru echilibrul dintre „vocile” ºi posturile deþinute de femei ºi cele ale barbaþilor, fie, în sfârºit, pentru conºtientizarea masculinitãþii discursului hegemonic („Ceea ce conteazã drept adevãr într-o situaþie datã este determinat de cei care au puterea de a defini realitatea” – S. Allen, 1999, p. 134). Dimensiunea de gen infrastructureazã deci atât polul emisiv (cine produce ºtirea, emisiunea etc.), cât ºi pe cel al mesajului (ºtiri cu ºi despre femei) ºi al receptãrii. 166 În ceea ce priveºte actorul jurnalist, deºi se constatã feminizarea ºcolilor de jurnalism ºi comunicare în absolut toate þãrile lumii ºi creºterea numãrului de reportere (40% în presa scrisã ºi 50% în televiziune conform ultimei monitorizãri globale – 2000), efectul plafonului invizibil (imposibilitatea de a accede la funcþii de decizie ºi control) continuã sã se menþinã. „Cum putem avea o democraþie ºi o presã liber㔠– se întreabã editorialista Barbara Reynolds – „când 95% din deciziile luate în mass-media aparþin bãrbaþilor albi ?”. Liesbet van Zoonen (1994) identificã pe lângã clivajul poziþie în vârful piramidei deþinutã de bãrbaþi vs poziþie la baza ierarhiei ocupatã de femei ºi o discriminare de naturã financiarã ºi de razã de acþiune. Femeile tind sã preia (sau le sunt asignate) arii ale jurnalismului care extind într-un fel responsabilitãþile domestice : educaþia, sãnãtatea, cultura, societatea, în timp ce finanþele, politica, relaþiile internaþionale rãmân bastionul bãrbaþilor. Ca actori ai ºtirii, surse ºi experþi, femeile sunt sistematic subreprezentate, pe de o parte din cauza culturii „macho” ºi network-ului masculin ºi, pe de altã parte, lipsei de reprezentativitate în politicã, economie : „Femeile din ºtiri sunt fie exemple anonime ale unui public neinformat, fie casnice, vecine, consumatoare sau mame, surori, soþii ale bãrbaþilor din ºtiri, fie în sfârºit victime ale unei crime, catastrofe, politici” (Holland, apud S. Allen, 1999, p. 141). Pe lângã diviziunea sexualizatã a practicii jurnalistice (hard news, apanajul bãrbaþilor, ºi soft news, potrivite pentru femei), se poate remarca ºi o arhitecturã discursivã diferitã : concretã, contextualizatã, empaticã („human interest”), în cazul jurnalistelor, ºi abstractã, raþionalizantã, universalistã, în cazul bãrbaþilor. Jurnalistele au o percepþie diferitã asupra evenimentelor : „o abordare comunitarã a vieþii sociale ºi o mai atentã ascultare a celorlalþi” (C. Beauchamp, 1987, p. 253). Motivaþia alegerii profesiei are aceeaºi conotaþie comunitarã („a crea o lume mai bunã”, „a-i ajuta pe oameni” etc.) : „Femeile manifestã mai mult interes ºi poate mai mult respect pentru publicul lor. Ele îi acordã mai multã încredere. De asemenea, ele considerã cititorii, ascultãtorii sau telespectatorii mai puþin naivi, creduli decât îi cred bãrbaþii. În plus, ele încearcã mai puþin sã influenþeze opinia publicã ºi mai mult sã ofere oamenilor obiºnuiþi ºansa de a se exprima în mass-media” (D. Pritchard & F. Sauvageau, 1999, p. 253). De fapt, statutul de „al doilea sex”, conceptualizat de Simone de Beauvoir în urmã cu o jumãtate de secol, este în continuare activ prin perenitatea stereotipurilor ºi conservatorismul lingvistic. Strategiile de marginalizare a experienþei feminine, cu excepþia abjectului (mama denaturatã, vrãjitoarea, femeia adulterã etc.), sunt dublate de variate mecanisme discursive de invizibilizare : 167 • utilizarea numelor generice ºi numelor de profesii doar la masculin ; • înlocuirea identitãþii profesionale cu cea de gen (judecãtoarea X, grefiera Y, reluatã cu femeia, în timp ce infractorul care a atacat-o este prezentat cu numele complet) ; • strategii de numire indirectã, adiacentã unei personalitãþi masculine (soþia lui, amanta lui etc.) ; • privilegierea indicilor de aparenþã fizicã ºi statut marital (tânãra blondã sau tânãra femeie) ºi ocultarea profesiei. Femeile în viaþa publicã sunt nu doar mai puþin vizibile decât bãrbaþii, ci ºi tratate dupã alte standarde („În timp ce pentru bãrbaþi conteazã antecedentele ºi experienþa politicã, pentru femei esenþialul continuã sã fie situaþia familialã ºi aspectul fizic” – L’Image de la femme dans les médias, 1997, p. 16). Dacã mass-media occidentale privilegiazã roluri feminine non-convenþionale atât în ficþiune (femeia neagrã procuror, femeia ºerif, poliþist etc.), cât ºi ca prezentatoare de ºtiri, în þãrile ex-comuniste asistãm, dupã o lungã perioadã de emancipare forþatã (femei comisar, femei tractoriste eroine ale muncii socialiste etc.), la revitalizarea femeii obiect sexual, eroinã a balurilor, spectacolelor de modã ºi concursurilor de frumuseþe (a se vedea explozia pornografiei, a publicitãþii sexiste ºi a mass-media comerciale beneficiare ale instrumentalizãrii corpului feminin). În ceea ce priveºte receptarea conþinutului mediatic în funcþie de gen, tendinþele de lecturã ºi vizionare au putut evidenþia preferinþe tematice (opþiunea pentru acþiune ºi narativitatea cu puncte forte ºi frecvente rãsturnãri de situaþii, în cazul bãrbaþilor, faþã de narativitatea ciclicã, emoþionalã, „conversaþionalã”, în cazul femeilor), stiluri diferite de vizionare (neîntreruptã de alte activitãþi, pentru bãrbaþi, întreruptã, policromã, pentru femei). Cercetãri calitative au reflectat, pe de o parte, frustrarea femeilor faþã de reprezentãrile sexiste sau stereotipe pe care le oferã mai ales televiziunea, dar ºi confortarea unei viziuni „feminine” a existenþei, aºa cum apare în reþeta de succes a unor magazine feminine (Elle, Femme actuelle, iar în România Avantaje, Unica ºi mai nou Cosmopolitan), pe de altã parte. „Aceste reviste sunt un medium contradictoriu dar important pentru femei în diferite momente ale existenþei lor, creând legãturi între femei, o contraculturã femininã ºi o mai mare putere în relaþiile cotidiene de familie” (L’Image des femmes dans les médias, 1997, p. 27). Deºi revistele pentru femei oferã una dintre puþinele forme ale solidaritãþii feminine prin promovarea unei culturi diferite, focalizate asupra experienþelor, proiectelor sau dilemelor femeilor (carierã ºi/ sau viaþã de familie, comportament masculin asertiv ºi/sau sensibilitate, 168 solicitudine femininã), ele se situeazã sub semnul aceleiaºi constrângeri paradoxale (double bind) care însoþeºte întreaga existenþã femininã. În acest sens, concursul anului 2000 lansat de revista internaþionalã Cosmopolitan în varianta româneascã, menit sã promoveze modele de reuºitã femininã (femei manager, femei jurnaliste, cercetãtoare etc.) a funcþionat cu sloganul Actualã/Activã/Atractivã, perfectã textualizare a trendului autonomiei, dar ºi a supunerii la „mitul frumuseþii”. Totuºi aceste reviste nu sunt inutile ºi nici antifeministe ; ele propun alternative la chestiuni ºi dileme ale existenþei femeilor (divorþ, avort, menopauzã, singurãtate etc.) cu ºanse de diseminare la milioane de femei spre deosebire de revistele feministe cu circuit mult mai restrâns. Aceste reviste pot deveni un instrument de schimbare socialã adresat unui public larg (femei de la þarã, femei mai puþin educate) prin autonomizarea ºi sporirea stimei femeilor faþã de ele însele. De fapt, aceste reviste sunt concepute de editorii lor ca o familie extinsã sau ca un partid politic : „Revista este un club. Funcþia ei este sã ofere cititoarelor un simþ al comuniunii ºi mândria identitãþii (de a fi femeie)” (N. Wolf, 1997, p. 44). În ciuda progreselor realizate (conºtientizarea subreprezentãrii ºi a discriminãrii, câºtigarea de poziþii interesante la toate nivelurile de management : director de agenþie de ºtiri, de publicaþie, producãtor de emisiune etc.), existã încã o multitudine de bariere, prejudecãþi ce trebuie dinamitate. „Nu este destul sã avem mai multe femei în industria mass-media. E nevoie de mai multe femei cu o înþelegere politicã a modului în care se reproduce subordonarea femeii ºi cu dorinþa de a schimba aceastã stare de lucruri” (Arthurs, apud S. Allen, 1999, p. 156). • (vezi ºi Corpul, Discursul, Feminismul liberal, Genul, Gen ºi televiziune, Privirea) Bibliografie Allen, Stuart, 1999, News culture, Buckingham Philadelphia : Open University Press. Beauchamp, Colette, 1987, Le silence des médias : les femmes, les hommes et l’information, Montréal : Ed. du Remue-ménage. L’Image des femmes dans les médias. Rapport sur les recherches existant dans l’Union Européenne, 1999, Commission européenne, Direction Générale „Emploi, relations industrielles et affaires sociales”. Pritchard, David & Sauvageau, Florian, 1999, Les journalistes canadiens. Un portrait de fin de siècle, Les Presses de l‘Université Laval. Van Zoonen, Liesbet, 1994, Feminist Media Studies, London : Sage. Daniela Rovenþa Frumuºani 169 GEN ªI SECURITATE Studiile de securitate au constituit unul dintre ultimele bastioane ale perspectivei indiferente la aspectele de gen în teoria relaþiilor internaþionale. Existã însã cel puþin douã arii majore de deschidere a studiilor de securitate prin considerarea variabilelor de gen. În primul rând se analizeazã poziþia femeilor ºi modul în care securitatea lor imediatã este violatã ºi în al doilea rând, prin centrarea pe filosofia patriarhalã care se aflã în spatele acestei reificãri ºi violenþe, se descrie modul în care aceasta se relaþioneazã cu studiile de securitate. Se localizeazã femeile ca grup în cadrul studiilor de securitate ºi, prin conºtientizarea politicã adusã de feminism, se contestã înþelesurile acceptate ale termenului ºi se oferã o schimbare conceptualã care deschide câmpul ideilor asociate tradiþional cu feminitatea (emoþionalul, interpersonalul, spontanul ºi nestructuratul). Perspectiva tradiþionalã a securitãþii este tradiþional realistã accentuând pe state ca principali actori ºi ca principale surse de conflict ºi violenþã, o problemã de securitate trata de obicei un conflict interstatal direct. Aceastã perspectivã este contestatã ºi este consideratã anacronicã de curentele alternative din teoria relaþiilor internaþionale. Cea mai semnificativã este abordarea „cuprinzãtoare” a lui Buzan care include ºi ameninþãrile din interiorul statelor în studiile de securitate (sãrãcie, corupþie, instabilitate, criminalitate etc.), precum ºi pe cele globale (poluare planetarã, migraþii, crimã organizatã, proliferare de armament etc.). Teoreticienii feminiºti acceptã aceleaºi perspective extinse asupra studiilor de securitate prin definirea violenþei structurale ºi directe care nu limiteazã problemele de securitate la securitatea militarã ºi la lupta pentru putere ºi deschid analizele mai degrabã spre empatie decât spre etnocentrism, spre relaþii umane decât spre raporturi de putere între state. Violenþa directã poate fi definitã ca asaltul fizic al lui A asupra lui B, cu intenþia de a-l distruge sau de a provoca suferinþã ºi durere. Violenþa indirectã nu presupune un atac fizic direct, de exemplu politicile care în mod deliberat produc moartea prin înfometare sau boalã. Astfel de politici sunt descrise ca o formã de violenþã structuralã manifestatã prin acþiunea indirectã a relaþiilor de putere inegale ºi oprimante. Perspectiva de gen aratã cã femeile sunt victime preferenþiale ale violenþei structurale, cu nou-nãscutele nedorite deseori sau hrãnite mai puþin, iar femeile sunt discriminate economic, legal ºi cultural. Un domeniu bine structurat este centrat asupra violului colectiv folosit ca armã de rãzboi sau ca mijloc de purificare etnicã. Deºi salutã includerea violului colectiv pe 170 o crimã de rãzboi, feminiºtii cer o analizã mai largã a conceptului care sã nu se restrângã la atacator ca soldat strãin. Deºi perspectiva extinsã cere includerea drepturilor omului ca element al securitãþii umane, se exclude fenomenul violenþei domestice. Bibliografie Pettman, Jan Jindy, 1996, Worlding Women : A Feminist International Politics, London : Routledge. Tickner, J. Ann, 1988, „Hans Morgenthau’s Principles of Political Realism : A Feminist Reformulation”, in Millenium : Journal of International Studies 17(3) (Winter), pp. 429-440 Tickner, J. Ann, 1991, Man, The State and War : A Feminist Reformulation, in http ://data.fas.harvard.edu/cfia/pnscs/DOCS/f91tickn.htm. Tickner, Ann, 1992, Gender in International Relations, New York : Columbia University Press. Sergiu Vintilã GEN ªI TELEVIZIUNE Încã de la începuturile ei, în anii ’50, televiziunea a reprezentat un mediu de comunicare puternic influenþat de cultura de masã. Televiziunea oferã o varietate de subiecte de discuþie ºi pretinde existenþa la receptori doar a unui nivel minim de înþelegere, mizând masiv pe gratificarea emoþionalã a acestora. Petrecem tot mai mult timp în faþa televizoarelor ; în Statele Unite, cercetãri efectuate încã din anii ’70 au arãtat cã un copil de 15 ani a petrecut deja mai multe ore în faþa televizorului decât în clasã, la ºcoalã (Tuchman, 1978). Studii de piaþã realizate în România în 2001 au subliniat faptul cã tinerii între 18 ºi 25 de ani petrec în medie cel puþin 3 ore pe zi uitându-se la televizor. Consecinþa directã a acestei prezenþe cotidiene este considerarea televiziunii drept un factor determinant în procesul de socializare a copiilor ºi adolescenþilor. Programele de televiziune sunt consumate, de obicei, în cadrul familiei, într-un mediu domestic. Deºi imaginile prezentate se doresc a fi o reflectare obiectivã a realitãþii, camerele de luat vederi „decupeaz㔠numai o parte a vieþii de zi cu zi, chiar ºi în cazul transmisiilor în direct. „Realitatea” oferitã de televiziune este una selectivã, schematicã, preconstruitã, bazatã pe stereotipuri. Televiziunea a constituit, încã din primii ani, un subiect de studiu pentru sociologi ºi antropologi. Iniþial, cercetãrile au fost mai degrabã de tip cantitativ, luând în discuþie subiecte precum influenþa programelor TV (în special a celor cu conþinut violent) asupra copiilor ºi 171 rolul televiziunii în viaþa socialã ºi culturalã. Deceniile 7 ºi 8 ale secolului XX au adus cu ele primele încercãri de criticã feministã a fenomenului televiziunii, cu accent pe studierea stereotipurilor promovate pe micul ecran. Statele Unite ale Americii au fost scena primelor confruntãri dintre organizaþiile de femei ºi televiziuni (la început, cele locale), criticate pentru modul sexist de reprezentare a femeilor ºi pentru lipsa de interes arãtatã faþã de subiecte importante pentru femei (Van Zoonen, 1994, p. 11). Studiile americane ºi europene din ultimii 30 de ani au arãtat cã imaginea femeilor în televiziune este tributarã stereotipurilor de gen ºi practicilor discriminatorii. Se constatã cã, în general, bãrbaþii apar în programele de televiziune ca având profesii superioare celor ale femeilor : ei sunt medici, ele sunt asistente ; bãrbaþii sunt avocaþi, femeile secretare ; bãrbaþii lucreazã în firme mari, femeile în magazine. Portretizarea incompetenþei (ca apanaj al femininului) se extinde de la denigrare la victimizare ºi trivializare. Femeile celibatare, care nu se conformeazã modelelor tradiþionale de dezvoltare personalã, sunt prezentate la televizor ca fiind victime sigure ale agresorilor. Casnicele, femeile mãritate sunt valorizate pozitiv deoarece televiziunea preferã sã încurajeze rolurile tradiþionale. Astfel, bãrbaþii sunt lideri instrumentali, sunt activi, iau decizii acasã ºi la serviciu, pe când femeile sunt lideri emoþionali, care rezolvã exclusiv problemele gospodãriei. Reclamele de televiziune sunt construite pe aceleaºi coordonate sexiste : le aratã pe femei ca fiind dependente de bãrbaþi, supuse, transformate în obiecte sexuale, neînþelegând cum funcþioneazã niºte aparate foarte simple, preocupate exclusiv de gospodãrie, aºteptând laudele bãrbatului venit de la serviciu º.a.m.d. Pe lângã analiza stereotipurilor de gen promovate de discursul televizat, cercetãrile au abordat ºi modul în care femeile recepteazã diferite produse mediatice. Analizele au în vedere relaþia care se stabileºte între un anumit tip de produs (documentare TV, programe de ºtiri, talk-show-uri, seriale de tip soap opera etc.) ºi publicul cãreia îi este adresat (în cazul nostru, femeile). Cum cele mai multe studii întreprinse în aceastã direcþie sunt nord-americane, britanice sau australiene, analiza fenomenului receptãrii s-a orientat mai ales spre serialele de televiziune ºi spre popularele emisiuni-concurs (quiz shows). Aceste cercetãri (Brown, 1994) au demonstrat cã producãtorii de televiziune privesc femeile în dubla lor calitate : de telespectatoare ºi de consumatoare. Relaþia simbioticã existentã între consumul de produse de uz casnic (detergenþi, cosmetice etc.) ºi consumul de televiziune genereazã un veritabil cerc vicios : emisiunile TV sunt realizate în aºa fel încât sã fie urmãrite de cãtre femei, care, prin puterea lor de cumpãrare, „aduc” publicitate în programele respective. Cu cât 172 femeile cumpãrã mai multe bunuri, cu atât companiile îºi permit sã plãteascã mai mulþi bani posturilor de televiziune, subvenþionând diferite producþii televizate. În România, abia în ultimul deceniu televiziunea s-a impus ca bun de consum, parte a industriilor culturale ºi fenomen mediatic supus regulilor liberei exprimãri ºi economiei de piaþã. La nivelul conþinutului programelor de televiziune, din perspectiva problemelor de gen, se remarcã imediat o tendinþã din ce în ce mai pronunþatã cãtre sexism. Se observã cã, „în þãrile postcomuniste, dupã abolirea tabuurilor, asistãm la reinstalarea «vechilor» stereotipuri : femeia «sex object», promovatã de inflaþia publicitãþii ºi presiunile economiei de piaþ㔠(Frumuºani, 1995, p. 17). Studiile asupra audiovizualului sunt încã puþine la numãr în România. Unul dintre motivele acestei stãri de fapt îl reprezintã costurile materiale ridicate pe care le presupun astfel de cercetãri. Pe de altã parte, spaþiul mediilor electronice româneºti s-a dovedit a fi, dupã 1989, unul foarte agitat – concurenþa acerbã din aceastã zonã a presei provocând deseori mutaþii majore la nivelul conþinuturilor ºi orientãrii programelor difuzate de un post de televiziune sau altul. Analizele asupra programelor de televiziune efectuate în ultimii ani s-au axat, în general, pe probleme din domeniul politic (liberul acces la spaþiul de antenã în perioadele electorale, moralitatea implicãrii în lupta politicã a instituþiilor de pres㠄de partid”, scandaluri politice ºi manipulãri/dezinformãri prin televiziune). La rândul lor, studiile privitoare la situaþia femeilor din România au fãcut doar vagi referiri la modul în care televiziunea „construieºte” imaginea acestora, în contextul stereotipurilor culturale (patriarhale) prezente în societate. • (vezi ºi Corpul, Gen ºi mass media, Privirea, Soap opera/Telenovela, Stereotipele de gen) 173 GILLIGAN, CAROL (1936-) Cea mai importantã contribuþie a lui Carol Gilligan la dezvoltarea teoriilor feministe în particular, dar ºi a teoriilor asupra moralei în general este reprezentatã de o nouã interpretare asupra evoluþiei moralei, cunoscutã sub numele de etica grijii („ethic of care”). Aceastã teorie, rezultat al unor îndelungate cercetãri empirice, a fost publicatã în 1982 (In a Different Voice : Psychological Theory and Women’s Development). Gilligan reia cercetãrile lui Kohleberg asupra dezvoltãrii morale, cercetãri potrivit cãrora existã statistic o diferenþã în evoluþia judecãþii morale între bãieþi ºi fete, astfel încât bãieþii tind spre dezvoltare pânã spre stadiul maximal (matur), acel al autonomiei, iar fetele rãmân undeva, într-un stadiu intermediar, cel al concordanþei interpersonale. Ceea ce descoperã Gilligan în cercetãrile sale cu subiecþi copii ºi tineri este existenþa unei diferenþe de gen în rezoluþiile asupra dilemelor morale ºi nu o „rãmânere în urm㔠a fetelor, ºi anume bãieþii sunt socializaþi spre o eticã a drepturilor ºi dreptãþii în care principiile sunt mai importante decât oamenii, iar fetele spre o eticã a grijii în care importanþa primã o au judecata contextualã ºi relaþiile dintre oameni. Spre maturitate, aceste douã etici tind spre convergenþã. Diferenþele de gen fac ca bãieþii sã-ºi urmãreascã preponderent scopurile autoafirmative ºi au probleme în relaþii interpersonale, iar fetele tind spre menþinerea ºi dezvoltarea celorlalþi, cu preþul realizãrii personale. Opinia lui Gilligan este aceea cã, pentru a depãºi aceste moduri parþiale de dezvoltare, ambele sexe ar trebui socializate în ambele feluri de etici, ar trebui sã-ºi însuºeasc㠄bilingvismul moral”. Analizele sale se referã la contextul cultural apusean ºi la formele de educaþie proprii acestuia. Bibliografie Bibliografie Brown, Mary Ellen (ed.), 1994, Television and Women’s Culture : The Politics of the Popular, London : Sage Publications. Frumuºani, Daniela Rovenþa, 1995, „The Woman in the Post-Communist Society and Media”, în The Global Network, nr. 2. Tuchman, Gaye, „The Symbolic Annihilation of Women by the Mass-Media”, în Gaye Tuchman, Arlene Kaplan Daniels, James Benét (eds.), 1978, Hearth and Home : Images of Women in the Mass Media, New York : Oxford University Press. Van Zoonen, Liesbet, 1994, Feminist Media Studies, London : Sage Publications. Gilligan, Carol, 1982, In a Different Voice, Psychological Theory and Women’s Development, Cambridge : Mass, Harvard University Press. Kohleberg, Lawrence, 1958, „The Development of Modes of Thinking and Choises in Years 10 to 16”, PhD Diss : University of Chicago. Romina Surugiu Mihaela Miroiu 174 GOSPODÃRIE Concept fundamental al feminismului, prin care se desemneazã locul „natural㔠ocupat de femei (spaþiul asociat acþiunilor acestui gen în plan social ºi general uman) diferit de „familie” (ºi de instituþia „cãsãtorie”). În esenþã analiza relaþiei femeie – gospodãrie (sau, în sens mai larg „spaþiu casnic”), contrapusã axei bãrbat – sfera publicã, este însuºi punctul de pornire al variatelor forme ale feminismului. În perspectivele „tradiþionale” explicative asupra rolului social, biologic, economic sau cultural al femeii nu a existat o separare clarã între locul ei în familie ºi dispunerea sa din interiorul casei/cãminului. „Cultul adevãratei feminitãþi” ºi „ideologia domestic㔠sunt elementele cele mai comune ale perspectivei „patriarhale” asupra femininului. Conform acestei concepþii „ortodoxe”, dacã femeilor li se rezerva exclusiv controlul ºi accesul la sfera domesticã/casnicã, bãrbaþii erau înzestraþi cu exclusiva capacitate a autonomiei funcþionale în raport cu sfera public㠖 de unde acceptarea socialã a triplului rol masculin la nivel intra-familial : persoana care asigurã resursele financiare ale familiei, cea care ia principalele decizii pentru ceilalþi membrii ai grupului ºi persoana care se ocupã cu aspectele referitoare la educaþia copilului. Intrarea femeilor pe piaþa forþei de muncã plãtitã, deplasãrile fundamentale înregistrate o datã cu redistribuirea sarcinilor casnice ºi schimbãrile din diviziunea sexualã a muncii au dus la transformãri majore ale modelului tradiþional al familiei ºi, implicit, la redefinirea acestui din urmã concept. Rezultatul direct al acestui proces a fost regândirea „gospodãriei”, a limitelor între care poate fi definitã viaþa privatã ºi a locului ºi rolului femeilor în plan social ºi nu numai. Feminismul a demonstrat astfel cã o „gospodãrie” nu este pur ºi simplu o unitate spaþialã ºi economicã unde se manifestã relaþiile umane, un „întreg” compact stratificat intern. Analizele economice ºi sociale sensibile la gen au identificat intersecþia unor multiple „dimensiuni” care permit caracterizarea unei unitãþi sociale drept o „gospodãrie” : A. Dimensiunea spaþial㠖 literatura de facturã feministã aratã cã nu putem vorbi de un unic spaþiu domestic/„gospodãrie”, ci de o intersecþie a patru mari domenii subsumate acestui termen generic : 1. Sfera producþiei – pentru crearea mijloacelor de producþie ; 2. Sfera consumului – pentru producerea bunurilor de consum ; 3. Sfera demografic㠖 pentru reproducerea forþei de muncã, 4. Sfera ecologic㠖 pentru reproducerea mediului natural. 175 B. Dimensiunea interrelaþionalã (bazatã pe relaþiile de rudenie, înrudire) – pentru feminism, îndeosebi pentru feminismul de facturã marxistã ºi socialistã- termenul de „gospodãrie” este central pentru evaluarea locului femeii în plan social ºi identificarea strategiilor de depãºire a oprimãrii patriarhale. Esenþiale în aceastã perspectivã nu mai sunt atât relaþiile de filiaþie directã cât cele de „reproducere” biologicã ºi economicã a „gospodãriei”. Cu alte cuvinte, dacã pentru gospodãrie esenþialã este caracteristica spaþiului comun unui grup de femei ºi bãrbaþi, familia este îndeosebi expresia unei relaþii de rudenie sau genealogice. L. Morris defineºte „gospodãria” atât drept „un grup de indivizi cu o economie casnicã comunã care au împreunã o proprietate comunã (casa, banii, timp ºi activitãþi) ºi care-ºi satisfac împreunã un numãr de nevoi zilnice fundamentale”, cât ºi ca „localizarea naturalã în care femeile ºi bãrbaþii stau împreunã ca muncitori, parteneri ºi pãrinþi”. C. Relaþiile de putere – analizele feministe din ºtiinþele sociale au dus la diferenþierea termenilor de „familie” ºi „gospodãrie” prin introducerea conceptelor de „putere” ºi „proprietate” în înþelegerea raporturilor de gen. Actual se considerã cã existã un set de elemente comune care permit definirea exactã a unei unitãþi drept „gospodãrie”, ele putând fi rezumate astfel : 1. Membrii gospodãriei trebuie sã trãiascã împreunã ; 2. Membrii gospodãriei dispun de un buget comun ; 3. Membrii gospodãriei recunosc autoritatea unui „cap” – o persoanã care poate exercita cele mai clare relaþii de putere ºi autoritate la nivel micro-grupal. „Capul” unei gospodãrii poate fi identificat empiric prin trei modalitãþi concurente : 1. Autodefinirea sa drept „cap” al gospodãriei de cãtre sine sau de un alt membru al gospodãriei ; 2. Identificarea obiectivã a persoanei care deþine autoritatea supremã în gospodãrie (adicã persoana care controleazã menþinerea unitãþii gospodãriei ºi exercitã în fapt conducerea gospodãriei) ; 3. Identificarea principalei persoane care sprijinã economic gospodãria – persoana care câºtigã cel mai mult fiind astfel desemnat㠄cap” al gospodãriei. D. Raportul intern vs extern – studiile feministe aratã cã nu se poate vorbi de un tip unic general-uman de „gospodãrie”, ci de variaþii ale acestei realitãþi în funcþie de plasarea unei unitãþi sociale concrete la intersecþia a douã axe : 1. Dimensiunea intensivã a gospodãriei – prin aceasta se indicã gradul de socializare al gospodãriei ºi nivelul diviziunii muncii ºi cooperãrii în interiorul sãu ; 176 2. Latura extensivã a oricãrei gospodãrii – care se referã la mãrimea fizicã a gospodãriei ºi include dispoziþia sa spaþialã ºi numãrul de membri subsumaþi ei. În ultimul timp însuºi termenul de „gospodãrie” tinde sã fie contestat pe baza rezultatelor empirice ale cercetãrilor feministe prin care se ridicã o serie de probleme noi referitoare la : modalitãþile de alocare a resurselor în interiorul ºi în exteriorul gospodãriei în condiþiile creºterii mobilitãþii spaþiale a femeilor care lucreazã salarizat ; impactul schimbãrilor macro-economice asupra organizãrii economice a „gospodãriei” – implicit gradul de integrare a acestor unitãþi în economiile locale, naþionale ºi mondiale ; importanþa gospodãriei în redefinirea termenilor standard de „clasã”, „rasã”, „etnie” o datã cu schimbãrile reale înregistrate de gen la nivelul gospodãriei. O alternativã posibilã la aceste noi dileme feministe este cea oferitã prin conceptul de „unitate co-rezidenþial㔠; potrivit perspectivei feministe actuale acest termen are capacitatea de a oferi rãspunsuri mai adecvate la întrebãrile : a) Cine sunt cei ºi cele care constituie o unitate co-rezidenþialã idealã ? b) Care sunt procesele comune formãrii ºi menþinerii acestor unitãþi ? c) Cum influenþeazã factorii macro-sociali relaþiile de gen interne acestor unitãþi co-rezidenþiale ? d) Cum variazã aceste unitãþi nu numai de-a lungul dimensiunii de gen, ci ºi în funcþie de rasã, etnie, clasã ? • (vezi ºi Cãsãtorie, familia – perspective feministe, Munca domesticã, Povara dublã a femeilor, Public – privat) Bibliografie Barber, K.M., Allen K.R., 1992, Women and Families – Feminist Reconstructions, London : The Guilford Press. Code, L. (ed.), 2000, Encyclopedia of Feminist Theories, Routledge, London and New York : Routledge. Hearn, J., 1987, The Gender of Opression : Men, Masculinity and the Critique of Marxism, Brighton : Wheatshaf. Kemp, A. Abel, 1994, Women’s Work-Degraded and Devaluated, New York and London Prentice Hall, Englewood Cliffs. Morris, L., 1995, Social Division. Economic Decline and Social Structural Change, London : U.C.L. Press. Valentina Marinescu 177 GRIJA/ÎNGRIJIREA Grija este o dispoziþie spre empatie cu cineva aflat într-o stare de nevoie, un comportament conotat valoric pozitiv, denotând o anticipare a unui posibil pericol ; disponibilitate de a manifesta atenþie faþã de cineva sau ceva. Un om îngrijorat (aflat în grijã) este atât prudent, cât ºi prevãzãtor. Grija poate avea o manifestare personalã, dar ºi una socialã. Oamenii îºi manifestã adesea îngrijorãri privind persoanele apropiate, starea de sãnãtate, iminenþa unor cataclisme naturale etc. Cetãþenii sunt îngijoraþi de problemele vieþii cotidiene, guvernanþii îºi aratã îngrijorarea faþã de disfuncþionalitãþile din societate. Existã griji practice, cu trimitere directã la realitate ºi griji abstracte, metafizice. Existã griji ancorate în sfera privatã ºi griji de notorietate publicã. Existenþa unei griji este conºtientizatã ca o stare de alarmã, dupã care este de dorit o activitate de normalizare a situaþiei. Grija funcþioneazã ca un suport motivaþional, orientând persoana îngrijoratã spre acþiune. Încã din perioada de socializare primarã, copilul este obiºnuit cu faptul cã anumite persoane îi poartã de grijã, iar el, la rându-i, se deprinde treptat cu anumite griji, la început legate de activitatea ºcolarã. Grija este una dintre modalitãþile de relaþionare la nivelul grupului. Modul specific femeilor ºi cel al bãrbaþilor de manifestare a grijii este, dintr-un punct de vedere, rezultat al socializãrii. Chiar se observã o anume aºteptare pentru prestaþia de grijã. Bãrbaþii aºteaptã ca femeile sã vinã în întâmpinarea dorinþelor lor ºi se simt subiectiv rãniþi când sunt puºi la treburi gospodãreºti ; dacã nu sunt serviþi ºi nu li se dã atenþie, ei considerã cã aceasta este o lipsã de grijã (Grimshaw, 1986, p. 218). Carol Gilligan (In a Different Voice. Psychological Theory and Women’s Development) consacrã etica grijii („ethics of care”) ca fiind specificã nu numai femeilor, ci ºi persoanelor de ambele sexe aflate la maturitate. Grija, în semnificaþia datã de Gilligan, înseamnã a-þi pãsa de, tocmai fiindcã existã o relaþie de simpatie, iubire, care face posibilã participarea la problemele altora. Etica grijii este o eticã a medierii prin comunitate ºi relaþie spre deosebire de cea a drepturilor ºi dreptãþii, care este o eticã a medierii prin reguli ºi legi. Complementaritatea celor douã tipuri de eticã poate fi evidenþiatã pornind de la faptul cã etica dreptãþii pleacã de la premisa egalitãþii : toþi trebuie sã fie trataþi la fel ; iar etica grijii pleacã de la premisa nonviolenþei : nimeni nu trebuie lãsat singur sã fie lezat. 178 Îngrijirea apare ca ceva natural ; o grevã de grijã ar trece drept absurdã (Miroiu, 1996, p. 98, p. 105). Joan Tronto aratã cã etica grijii este centratã pe dezvoltarea dispoziþiilor morale spre grijã, este marcatã de cãutarea unor rãspunsuri potrivite pentru cazuri particulare, reprezintã asumarea responsabilitãþilor ºi relaþiilor (Tronto, 1993). Berenica Fisher considerã grija ca specie de activitãþi care includ tot ceea ce facem ca sã menþinem, sã continuãm ºi sã refacem lumea noastrã, astfel încât sã trãim cât mai bine cu putinþã. • (vezi ºi Empatia, Etica grijii, Socializarea de gen) Bibliografie Gilligan, Carol, 1978, In a Different Voice. Psychological Theory and Women’s Development, Harvard University Press. Grimshaw, Jane, 1986, Philosophy and Feminist Thinking, Mineapolis : University of Minnesota Press. Miroiu, Mihaela, 1996, Convenio. Despre naturã, femei ºi moralã, Bucureºti : Ed. Alternative. Noddings, Nel, 1989, Women and Evil, Berkeley, California : University of California Press. Tronto, Joan, 1993, Moral Boundaries – A Political Argument for an Ethic of Care, New York : Routlege. Cristina ªefan GRUPUL INTERDISCIPLINAR PENTRU STUDII DE GEN GRUPUL INTERDISCIPLINAR PENTRU STUDII DE GEN a fost înfiinþat în cadrul Institutului de Antropologie Culturalã de la Universitatea Babeº Bolyai, Cluj, în iunie 2000, în urma câºtigãrii proiectului South-East European Faculty Development Program al Higher Education Support Program International. Prin acest proiect membrii grupului urmãresc dezvoltarea programului interdisciplinar „gen, societate ºi cultur㔠la Universitatea Babeº-Bolyai ºi se dedicã promovãrii conºtiinþei ºi perspectivei de gen în educaþie, cercetare ºi politici publice. Ei se bucurã de sprijinul profesional al „Research Centre for Women’s Studies” de la University of Sussex, Brighton, United Kingdom (persoanã de contact profesor dr. Barbara Einhorn, director centru), ºi al „Centre for Women’s Studies” de la University of Nijmegen, The Netherlands (persoanã de contact Drd. Claudia Krops, 179 coordinator centru). În cele ce urmeazã prezentãm succint activitatea membrilor grupului desfãºuratã în domeniul studiilor de gen. Conferenþiar Dr. ADRIANA BÃBAN (Catedra de Psihologie, Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþele Educaþiei). Publicaþii în domeniu : „Gender differences in psychosocial and behavioral factors for coronary heart disease”, in Heart Disease : Environment, Stress and Gender. Eds : G. Weidner, M. Kopp and M. Kristenson, NATO Science Series, vol. 327, Series I : Life and Behavioral Sciences, 2001 ; „A Psychological Perspective on Women Sexuality and Reproductive Behaviour”, in Reproducing Gender : Politics, Publics and Everyday Life after Socialism, Eds. G. Kligman and S. Gall, Princeton Univ. Press, 2000 ; „From Abortion to Contraception : Romanian Experience”, in From Abortion to Contraception : Transitions in Postsocialist Societies in Central and Eastern Europe. Ed. H.P. David, Greenwood Publ., New York, 1999 ; „Women Body and Body Politic”, in Women and Men in East Europe in Transition. Ed. by M. Feischmidt, E. Magyari Vincze, V. Zentai, EFES, Cluj-Napoca, 1997 ; „Women’s health and reproductive rights – Romanian experience” (in cooperation with H. David), in The European Journal of Patient Education and Counseling (1996), 28, pp. 235-245 ; „Voices of Romanian Women” (in cooperation with H. David), in Learning about Sexuality. Eds. K. Moore, S. Zeidenstein, Population Council Publ., New York, 1996 ; Romanian Women’ Perceptions of Sexuality, Reproductive Behavior and Partner Relations During the Ceauºescu Era (in cooperation with H. David), CEDPA Washington DC, 1996. Teme de cercetare în domeniu : gen ºi sãnãtate, sexualitate ºi comportament reproductiv. Cursuri oferite în cadrul programului : Psihologia sãnãtãþii, Psihologie feministã. Profesor Dr. AUREL CODOBAN (Catedra de Filosofie Sistematicã, Facultatea de Istorie ºi Filosofie). Publicaþii în domeniu : Semn ºi interpretare. O introducere postmodernã în semiologie ºi hermeneuticã, Dacia, Cluj, 2001. Teme de cercetare în domeniu : comunicare ºi limbaj corporal ; dorinþã, alteritate ºi iubire ; poststructuralism ºi hermeneuticã. Cursuri oferite în cadrul programului : Gen ºi comunicare, Corp, gen ºi limbaj corporal. Lector Dr. GHIZELA COSMA (Catedra de Istorie Contemporanã ºi Relaþii Internaþionale, Facultatea de Istorie ºi Filosofie). Publicaþii în domeniu : „Asociaþionismul feminin maghiar din Transilvania în perioada interbelicã”, in Studii de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1994, pp. 148-151 ; „Coordonate ale discursului reprezentantelor miºcãrii feministe din Transilvania în perioada interbelicã”, in Acta Musei 180 Porolissensis 19, Cluj-Napoca, 1995, pp. 315-323 ; „Femeile ºi politica în Europa Centralã în perioada interbelicã”, in România ºi relaþiile internaþionale, Cluj-Napoca 2000, pp. 182-190 ; coeditor al volumului Condiþia femeilor în România între tradiþie ºi modernitate (sub tipar Cluj-Napoca, Desire, 2001) ;. Teme de cercetare în domeniu : istoria ºi condiþia femeilor în România. Cursuri oferite în cadrul programului : Condiþia femeilor în România între tradiþie ºi modernitate în secolul XX, Istoria feminismului ºi miºcãrile femeilor din România. Lector Drd. CSILLA Könczei (Catedra de Limbã ºi Literaturã Maghiarã, Facultatea de Litere). Publicaþii în domeniu : Ilonka néni. Életem. Viaþa mea. Miro Ziv, Cluj-Napoca, EFES, 2001 ; Eseu video despre problemele epistemologice ºi etice ale muncii de teren etnografice, 1994. Teme de cercetare în domeniu : comunicare vizualã. Curs oferit în cadrul programului : Reprezentãri vizuale ale genului social. Profesor Dr. PETRU ILUÞ (Catedra de Sociologie, Facultatea de Istorie ºi Filosofie). Publicaþii în domeniu : Iluzia localismului ºi localizarea iluziei, Polirom, Iaºi, 2000. Teme de cercetare în domeniu : familie ºi gen ; relaþii între valori, atitudini ºi comportament. Cursuri oferite în cadrul programului : Familia ºi problematica gender, Condiþia socialã a femeilor. Conferenþiar Dr. ENIKO MAGYARI-VINCZE (Catedra de Studii Europene, Facultatea de Studii Europene, Co-director al Institutului de Antropologie Culturalã, Responsabil de program). Publicaþii în domeniu : Coeditor al volumelor Women and Men in East European Transition, Cluj-Napoca, EFES, 1997 ; Întâlniri multiple. Antropologi occidentali în Europa de Est, Cluj-Napoca, EFES, 2000 ; Condiþia femeilor în România între tradiþie ºi modernitate (sub tipar Cluj-Napoca, Desire, 2001) ; „Questioning the «Feminization» of Poverty in Romania”, in Racialization and Feminization of Poverty in the Post-Socialist Central and Eastern Europe, edited by Rebecca Emigh and Iván Szelényi, Greenwood Press, 2001 ; Articole sub tipar : „Romanian Gender Regimes and Women’s Citizenship”, in Gender and Citizenship : Contentions and Controversies in East-West Debates, edited by Joanna Regulska and Jasmina Lukic, Rowman and Littlefield ; „Entitled to Rights and Claiming Rights. Changing Positions of Feminism in the Post-Socialist Romania”, in Women’s Rights within the Context of European Integration edited by Malgorzata Fuszara and Joanna Regulska. Teme de cercetare în domeniu : condiþia femeilor ºi bãrbaþilor în Clujul multietnic, feminismul ca politicã identitarã în România postsocialistã. Cursuri oferite în cadrul programului : Gen. Naþiune. Naþionalism ; Teorii feministe ºi antropologia culturalã. 181 Conferenþiar Dr. CORNELIA MUREªAN (Catedra de Asistenþã Socialã, Facultatea de Istorie ºi Filosofie). Publicaþii în domeniu : Evoluþia demograficã a României : tendinþe vechi, schimbãri recente, perspective (1870-2030), Presa Universitarã Clujeanã, 1999 ; „O evaluare a efectelor politicii pronataliste din România”, in Studii ºi cercetãri din domeniul ºtiinþelor socio-umane, Academia Român㠖 Filiala Cluj-Napoca, Institutul de cercetãri socio-umane, 1996, pp. 77-87 ; L’évolution démographique en Roumanie : Tendances passées 1948-1994 et perspectives d’avenir 1995-2030”, in Population nr. 4-5, INED, Paris, 1996, pp. 813-845. Teme de cercetare în domeniu : familie, maternitate, avort, divorþ ºi stil de viaþã din perspectiva comportamentului demografic în Europa. Cursuri oferite în cadrul programului : Demografie, Gen, familie ºi fertilitate. Conferenþiar Dr. OVIDIU PECICAN (Catedra de Studii Europene, Facultatea de Studii Europene), Publicaþii în domeniu : Coeditor al volumului Condiþia femeilor în România între tradiþie ºi modernitate (sub tipar Cluj-Napoca, Desire, 2001). Teme de cercetare în domeniu : istoria culturii ºi a ideilor, roluri de gen în România postcomunistã. Curs oferit în cadrul programului : Femei în Evul Mediu românesc. Conferenþiar Dr. LIVIA POPESCU (Catedra de Asistenþã Socialã, Facultatea de Istorie ºi Filosofie). Publicaþii în domeniu : Protecþia socialã în Uniunea Europeanã, Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 1998 ; Structurã socialã ºi societate civilã în România interbelicã, Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 1998. Coordonator al volumului Asistenþa socialã ca activitate de mediere în societate, Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 1995. Teme de cercetare în domeniu : rasializarea ºi feminizarea sãrãciei, stratificare socialã ºi inegalitate de gen. Cursuri oferite în cadrul programului : Probleme sociale ºi politici sociale, Sisteme de inegalitate ºi relaþii de gen. E-mail : Lector dr. ELENA PORUMB (Catedra de Managementul Instituþiilor Europene, Facultatea de Studii Europene). Publicaþii în domeniu : Managementul resurselor umane, Cluj-Napoca, EFES, 2001. Teme de cercetare în domeniu : managementul conflictelor, dezvoltare comunitarã. Curs oferit în cadrul programului : Culturã organizaþionalã ºi relaþii de gen. Asistent Drd. MARCELA RAD (Catedra de Managementul Instituþiilor Europene, Facultatea de Studii Europene). Publicaþii în domeniu : „Limits of the fundamental rights and liberties stipulated by the European Convention of Human Rights”, in Studia Europaea, 182 183 H University „Babeº-Bolyai”, Cluj-Napoca, Nr. 1-2, 1998. Teme de cercetare în domeniu : drepturile omului ºi drepturile femeilor ; Consiliul Europei, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului ºi statutul femeilor. Curs oferit în cadrul programului : Gen ºi drept. Conferenþiar Dr. MARIA ROTH-SZAMOSKÖZI (Catedra de Asistenþã Socialã, Facultatea de Istorie ºi Filosofie). Publicaþii în domeniu : Protecþia copiilor : dileme, concepte ºi metode, Ed. Presa Universitarã Clujeanã, 1998 ; Coautor al volumului Abuzul ºi neglijenþa copiilor în judeþul Cluj, Ed. Comprex, Cluj-Napoca, 1996 ; Coordonator al volumului Asistenþa socialã ca activitate de mediere în societate, Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 1995. Teme de cercetare în domeniu : teorie ºi metode în asistenþa socialã ; copiii ºi familia ; abuzul ºi neglijarea copiilor. Curs oferit în cadrul programului : Violenþã genizatã. Asistent OLIVIA TODEREAN (Catedra de ªtiinþe Politice, Facultatea de ªtiinþe Politice ºi Administrative). Publicaþii în domeniu : traducerea volumului Philosophy and Feminism de Moira Gatens, publicat la Iaºi : Polirom, 2001. Teme de cercetare în domeniu : perspective feministe asupra relaþiilor internaþionale, analiza de gen a reformei. Curs oferit în cadrul programului : Introducere în studii de gen. Eniko Magyari-Vincze HÃRÞUIREA SEXUALà Prin hãrþuire sexualã se înþelege exercitarea unor presiuni de naturã sexualã. Este vorba fie de cererea unor favoruri sexuale, fie de formularea unor observaþii indecente, fie de comiterea unor gesturi ºi acþiuni supãrãtoare care persecutã persoana cãrora li se adreseazã. Aceste presiuni au loc, de obicei, într-un context de inegalitate de putere. Cel mai adesea, hãrþuirea sexualã se exercitã la locul de muncã ºi este asociatã unui ºantaj umilitor. Identificarea hãrþuirii sexuale trebuie sã þinã seama de faptul cã presiunile sexuale nu sunt dorite de persoanele asupra cãrora ele sunt impuse. Într-o anchetã fãcutã în 1976 de revista Redbook, 88% din persoanele de sex feminin intervievate au rãspuns cã au fost hãrþuite sexual la locul lor de muncã. Din pricina stereotipurilor sexuale, este uneori dificilã delimitarea hãrþuirii sexuale de comportamentele considerate normale. Douã mituri contribuie la confuzia dintre normal ºi deviant. Primul vede în bãrbat o persoanã cu dorinþe sexuale mai puternice decât ale femeii ºi deci este firesc ca el sã încerce cucerirea „prãzii”. Al doilea vede în femeie o persoanã care, de fapt, cere ºi meritã în mod natural sã fie cuceritã prin orice mijloace (A. Superson, 1997). Astfel, hãrþuirea sexualã este deseori interpretatã, de bãrbaþi mai ales, ca manifestarea atracþiei sexuale. Rãmân totuºi câteva criterii obiective care pot identifica hãrþuirea sexualã : absenþa consimþãmântului, inoportunitatea, caracterul ofensator ºi insistent, lipsa de rezonabilitate (M. Hajdin, 1997). Actualmente, în România, hãrþuirea sexualã nu este sancþionatã juridic. • (vezi ºi Androcentrism, Patriarhat) Bibliografie Dodds, M. Susa, Frost Lucy, Pargetter Robert and Prior W. Elizabeth, „Sexual Harassement”, in Social Theory and Practice, 14 : 2, pp. 111-30. 184 Hajdin, Mane, 1997, „Sexual Harassement : The Demarcation Problem”, in Soble Alan (ed.), The Philosophy of Sex, Rowman & Littlefield Publishers. LeMoncheck, Linda and Mane Hajdin, 1997, Sexual Harassement : A Debate, Lanham, Rowman & Littlefield. Superson, Anita, 1997, „Sexual Harassment”, in LaFollette Hugh (ed.), Ethics in Practice, Blackewell. Wall, Edmund (ed.), 1992, Sexual Harassement : Confrontations and Decisions, Buffalo, New York : Prometheus. Gabriela Blebea Nicolae 185 groazã care caracterizeazã raportarea la homosexuali se manifestã ca o reacþie iraþionalã (uneori cu semne patologice), dar ea exprimã, de fapt, substratul de intoleranþã ºi ostilitate care fundamenteazã recunoaºterea acestei „realitãþi”. Anumiþi autori apreciazã cã homofobia este reflexul discriminãrii homosexualitãþii într-o lume în care norma este consideratã heterosexualitatea. Bibliografie HETEROSEXUALITATE Atracþia sexualã pentru o persoanã de sex opus este denumitã heterosexualitate. Consideratã modelul normativ al sexualitãþii, heterosexualitatea este interpretatã de cãtre feminism ca una din pârghiile de dominare femininã. Codurile falocentrice ale normativitãþii heterosexuale ar încuraja, de fapt, ecuaþiile simbolice între activitate ºi masculinitate, pe de o parte, ºi pasivitate ºi feminitate, pe de altã parte (Butler J., 1990). Recunoaºterea rolului activ al bãrbatului din relaþia heterosexualã ar fi cauza violului ºi a hãrþuirii sexuale pe care bãrbaþii le practicã rutinier. Obligativitatea heterosexualitãþii este, din punct de vedere feminist, echivalentã cu obligativitatea unui set de relaþii care nu se reduce doar la relaþiile corporale, ci ºi la cele de la nivelul discursului ºi a practicii sociale. • (vezi ºi Eliberarea sexualã a femeilor, Homofobie, Homosexualitate) Bibliografie Butler, Judith, 1990, Gender trouble, London : Routledge. Jung, Patricia, and Peter Smith, 1993, Heterosexism : An Ethical Challenge, Albany, New York : State University of New York Press. LeVay, Simon, 1996, The Sexual Brain, Cambridge : M.I.T. Press. Segal L., 1994, Straight Sex Rethinking : Heterosexuality and The Politics of Pleasure, London : Virago. Gabriela Blebea Nicolae HOMOFOBIE Termenul de homofobie se referã la atitudinea de spaimã ºi oroare pe care unele persoane o au faþã de homosexuali. Similarã unei fobii ca cea faþã de ºerpi sau pãianjeni, homofobia exprimã repulsia faþã de „ceva” care ar putea contamina sau ar produce rãu. Sentimentul de Pharr, S., 1997, Homophobia : A Weapon of Sexism, Little Rock : The Women’s Project. Gabriela Blebea Nicolae HOMOSEXUALITATE Homosexualitatea este definitã ca relaþia eroticã între persoane de acelaºi sex. Deºi în Grecia anticã homosexualitatea a fost acceptatã ca formã normalã de sexualitate, astãzi ea este privitã cu reticenþã chiar ºi în þãrile în care nu este sancþionatã juridic. Chiar dacã termenul de homosexualitate cuprinde ºi relaþiile gay ºi cele între lesbiene, respingerea homosexualitãþii este mai agresivã faþã de homosexualitatea masculinã. Inacceptarea homosexualitãþii este fundamentatã ori emoþional, ori religios (Leviticul, 18 : 22), dar se formuleazã ºi argumentele „raþionale” care ar trebui sã convingã ºi altfel decât prin invocarea „tradiþiei”. Astfel, se considerã cã : a) homosexualitatea este o ameninþare la adresa familiei, ca instituþie vitalã dintr-o societate ; b) homosexualitatea prezintã un risc important de rãspândire a bolii SIDA ; c) homosexualii ar tinde sã molesteze copii ; d) homosexualitatea este asociatã cu o dezordine psihologicã ; e) homosexualitatea contravine legii naturale. Reluate pe rând argumentele menþionate se dovedesc inconsistente. a) Dacã principala funcþie a familiei este cea de reproducere ºi de creºtere a copiilor, se poate uºor constata cã rata natalitãþii scade vertiginos în funcþie de alte criterii printre care cel mai important este cel economic. În plus, tehnicile noi de fecundare (inseminarea artificialã), ca ºi posibilitatea adopþiei nu ar împiedica un cuplu homosexual sã aibã sau sã creascã un copil. Familia însãºi este 186 b) c) d) e) într-un proces de redifinire, familiile monoparentale, de exemplu, fiind din ce în ce mai numeroase. Rãspândirea bolii SIDA þine, printre alte cauze, de practicarea sexului neprotejat cu parteneri întâmplãtori, lucru deopotrivã posibil ºi în cazul heterosexualilor. Molestarea copiilor intrã în sfera pedofiliei, o infracþiune definitã indiferent de orientarea sexualã. În cazul homosexualilor, posibilitatea problemelor de naturã psihicã este consecinþa dezaprobãrii sociale ºi a insecuritãþii juridice cu care viaþa lor sexualã este sancþionatã. În invocarea legii naturale se opereazã frecvent confuzia între ce este mai puþin obiºnuit ºi ce este nenatural. Cele mai consistente argumente în favoarea homosexualitãþii rãmân cele care subliniazã cã singurul criteriu valid în aprecierea moralitãþii sau imoralitãþii unui act sexual stã în consimþãmântul persoanelor adulte ºi cã nu poate fi detectabil nici un rãu social produs de practicarea homosexualitãþii. Din iunie 2000, în România, homosexualitatea nu mai este consideratã o infracþiune penalã. În lume, se pune astãzi tot mai acut problema acceptãrii oficiale a cãsãtoriei între homosexuali (Posner R., 1994, p. 310). • (vezi ºi Heterosexualitate, Homofobie, Lesbianism) Bibliografie Corvino, John, 1997, „Homosexuality : The Nature and Harm Arguments”, in Soble Alan (ed.), The Philosophy of Sex, Rowman & Littlefield Publishers. Finnis, John ºi Nussbaum Martha, 1997, „Is Homosexual Conduct Wrong ? A Philosophical Exchange”, Soble Alan (ed.), The Philosophy of Sex, Rowman & Littlefield Publishers. Levin, Michael, 1997, „Why Homosexuality is Abnormal”, LaFollette H. (ed.), Ethics in Practice, Blackwell. Posner, Richard, 1994, Sex and Reason, Harvard University Press. Ruse, Michael, 1988, Homosexuality : A Philosophical Analysis, New York, Blackwell. Gabriela Blebea Nicolae 187 HRISTOLOGIE Hristologia se referã, în cadrul teologiei, la natura persoanei ºi faptele de mântuire ale lui Iisus din Nazaret, declarat Iisus Hristos, Mesia sau salvatorul din pãcat al umanitãþii. Creºtinismul a afirmat încã de la începuturile sale cã atât femeile cât ºi bãrbaþii sunt inclusi în opera de salvare a lui Iisus Hristos. În epistola lui Pavel adresatã Galatenilor, 3.27, cuvântul salvator al lui Iisus ne învaþã sã depãºim diferenþele de satut social dintre evrei, greci, sclavi, stãpâni, femei ºi bãrbaþi, „cãci toþi sunteþi unul întru Iisus Hristos” (Biblia, 1968). Astfel ar pãrea cã hristologia ar fi doctrina creºtinã care afirmã cel mai explicit deplina egalitate a femeilor cu bãrbaþii în cadrul creaþiei ºi mântuirii, cât ºi în interiorul Bisericii. Feministele Noului Testament sunt în general de acord cã miºcarea originarã hristicã a fost una egalitarã sau cel puþin o miºcare interculturalã de egalizare a diferenþelor de clasã, etnie ºi gen. Aceasta era înþeleasã nu numai sociologic, dar ºi ca un stindard al unei noi umanitãþi în devenire. Declaraþia lui Pavel cãtre Galateni este adesea vãzutã ca reflectare a unei formule timpurii de botez creºtin, proclamând unitatea întru Hristos dincolo de gen, clasã sau rasã, o nouã identitate pe care creºtinii o dobândeau prin botez. Evangheliile îl reprezintã pe Iisus ca pe un profet iconoclast care înfrunta clasele religioase aflate la putere prin ridicarea celor marginalizaþi ºi a celor care înþelegeau ºi credeau în mesajul sãu, în timp ce elitele politice ºi religioase îl respingeau, încercând sã-l suprime. Povestea evangheliilor este cea a respingerii succesive a lui Iisus de cãtre liderii din sinagoga ºi oraºul natal, de cãtre conducãtorii religioºi din Ierusalem, de autoritãþile politice, de mulþimea din Ierusalem ºi în final de propriii discipoli, bãrbaþi. Femeile care îl însoþeau sunt singurele rãmase credincioase în preajma crucii, ºi vor fi cele dintâi la mormânt, primele martore ale Învierii, cele care vor aduce vestea cea bunã celorlalþi discipoli. În ciuda acestor tipare egalitare ºi interculturale care se pare cã au autorizat o serie de femei în conducerea Bisericii timpurii, la sfârºitul primului secol de dupã Hristos, creºtinismul a început dezvoltarea tiparului patriarhal al conducerii Bisericii, marginalizând femeile. Excluderea femeilor de la preoþie ºi din rolurile publice conducãtoare s-a bazat pe argumentele inerentei subordonãri a femei în ordinea creaþiei ºi mai apoi a pedepsei pentru pãcatul nesupunerii, cauzator al „cãderii” umanitãþii ºi alungãrii din rai. În secolul patru, când creºtinismul a fost asimilat în Imperiul Roman sub Constantin, s-a dezvoltat o hristologie imperialã, în care 188 dominaþia lui Hristos asupra universului (Hristos pantocrator) era reflectatã de figura împãratului roman, dominaþia lui Cezar. În cadrul acestei hristogii imperiale, Hristos devine arcul de boltã sau principiul oricãror relaþii ierarhice, împãratul asupra supuºilor, nobilii asupra celor de rând, stãpânii asupra sclavilor, tatãl asupra întregii gospodãrii, bãrbatul asupra femeii ºi în final mintea asupra trupului. Teologia scolasticã medievalã a preluat antropologia aristotelicã, care definea femeile ca inerent deficiente ºi lipsite de integritatea naturii umane. Toma din Aquino a utilizat aceastã antropologie pentru a susþine argumentaþia masculinitãþii lui Iisus, care nu putea fi decât bãrbat pentru a reprezenta totalitatea naturii umane ºi cã doar bãrbaþii pot sã-l reprezinte pe Hristos în bisericã. Teologia feministã creºtinã se confruntã astfel cu necesitatea reconstrucþiei hristologiei ca obiectivul sãu central, cel mai dificil de altfel. Teologia feministã nu încearcã doar afirmarea demnitãþii femeii, ci ºi posibilitatea medierii feminine a unei potenþiale prezenþe divine. Hristologia feministã deconstruieºte de asemenea conceptul patriarhal al Trinitãþii „Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh”, întorcându-se cãtre o înþelegere centratã pe înþelepciune a prezenþei divine transformatoare, care evocã simbolul feminin al Sofiei ºi rolul ei central în buna relaþionare umanã. Înþelepciunea Dumnezeiascã poate fi înþeleasã ca mamã ºi tatã într-o manierã care transcende genul uman, acceptând transformarea emancipatorie a simbolurilor de gen. Iisus poate fi astfel vãzut ca fiu al Sofiei sau ca cel prin care ajungem la Sofia-Dumnezeu (Brock R., 1988). • (vezi ºi Teologie feministã) Bibliografie Biblia, 1968, Institutul Biblic ºi de Misiune Ortodoxã al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti. Brock, N. Rita, 1988, Journeys By Heart : A Christology of Erotic Power, NY : Crossroad. Johnson, Emily, 1992, She Who Is : The Mistery of God in Feminist Theological Discourse, NY : Crossroad. Ruether, R.R. 1981, To Change the world : Christology and Cultural Criticism, NY : Crossroad. Anca Jugaru 189 I IDENTITATEA Identitatea este orizontul care permite individului sã se „situeze” în raport cu sine ºi cu ceilalþi. Noþiunea de identitate este dificil de circumscris datoritã caracterului sãu polisemantic ºi multitudinii conotaþiilor. Identitatea se construieºte din confruntarea identicului cu alteritatea, a similitudinii cu diferenþa. Ea este condamnatã sã se înscrie la graniþa singularului ºi a pluralului, a fiinþei ºi a acþiunii, a înrãdãcinãrii ºi a nomadismului, a asimilãrii ºi discriminãrii. Entitate paradoxalã, sursã de conflicte ºi iluzii, spaþiu real sau imaginar, timp reconstruit de memorie sau jalonat de proiecte ºi utopii, identitatea este sistemul dinamic de reprezentãri prin care actorul social (individual sau colectiv) îºi orienteazã comportamentul, îºi construieºte istoria, îºi organizeazã proiectele. Organizarea diferitelor elemente identitare (sex, naþionalitate, vârstã, clasã, profesie etc.), ce compun o fiinþã unicã, nu reprezintã o simplã sumã constantã. Dimpotrivã, în ciuda unei continuitãþi identitare, care permite recunoaºterea unei persoane de-a lungul anilor, identitatea devine din ce în ce mai mult plasticitate, schimbare, prag, oscilaþie permanentã între a fi ºi a deveni. De-a lungul existenþei sale, individul integreazã noi mãrci identitare (adult, tatã, student, profesor) ºi oculteazã mãrcile vechi (elev, copil, român – în cazul unui emigrant). Într-o elocventã formulare metaforicã, identitatea a fost numit㠄cutia cu instrumente” (Devereux, 1972), actualizate de subiect, în conformitate cu situaþia de interacþiune în care se aflã. Dinamicã, identitatea înseamnã o permanentã redefinire a frontierelor, a articulãrilor între eu ºi ceilalþi, între logos ºi cosmos, între public ºi privat. Individul social este cu certitudine plural ºi mobil : el emerge împreunã cu celãlalt, pentru el ºi contra lui, în contexte multiple. Subiectul în lume, subiectul socio-istoric nu este imuabil, el depinde în bunã mãsurã de crearea unui imaginar social ºi de miºcãrile sociale traversate, ele înseºi guvernate de acelaºi principiu de incertitudine. 190 În aceastã dialecticã a subiectului în lume se pune ºi problema construirii identitãþii, a modelelor, succeselor ºi traumelor identitare. Datoritã mutaþiilor tehnologice ºi sociale, a mobilitãþii profesionale ºi geografice, reconceptualizarea identitãþii culturale, naþionale, de gen, a devenit o chestiune vitalã. Dacã în trecut identitatea religioasã, naþionalã sau de clasã jucau rolul unui pol structurant, se poate afirma cã astãzi asistãm la emergenþa categoriilor de gen, opþiune ideologicã, profesie, ca poli organizatori ce mobilizeazã ansamblul identitãþii în raporturile noastre cu ceilalþi. „Identitatea se situeazã la intersecþia : • unui proces somato-psihic – imaginea corpului ; • unui proces intrapsihic subîntins de miºcãri pulsionale (narcisiste) ºi de mecanisme de identificare ºi proiecþie ; • unui proces social de constituire a identitãþii în interacþiunea socialã prin interiorizarea de roluri, modele, statute ºi prin intermediul unor mecanisme de asimilare ºi diferenþiere”. (E.M. Lipiansky, 1995, p. 21). Pentru a defini acest fenomen complex de articulare, specialiºtii au propus sintagma „interstructurare a subiectului ºi instituþiilor” ca acþiune a instituþiilor în construcþia personalitãþii, dar ºi ca modificare a acestor instituþii datoritã feed-back-ului indivizilor. În lumina acestei interdependenþe, apare evident faptul cã orice mutaþie în contextul social în care este integrat subiectul are repercusiuni la nivel identitar (a se vedea multitudinea de tensiuni legate de ºomaj, emigrare, inserþia tinerilor ºi a femeilor). Este evident cã reprezentãrile celuilalt sunt masiv influenþate de vârsta ºi sexul partenerilor interrelaþiei. Astfel, în societatea occidentalã posttradiþionalã a producþiei ºi consumului, persoanele vârstnice excluse din circuitul de producþie ºi consumatori mai mult decât modeºti constituie o pseudoclasã supusã unei marginalizãri din ce în ce mai accentuate. În schimb, societãþile orientale mai puþin dominate de ideologia industrialã continuã sã respecte vârstnicii, apreciaþi pentru experienþa ºi înþelepciunea lor. În ceea ce priveºte identitatea de gen, ea traverseazã toate clasele ºi pãturile sociale, inducând diferenþe notabile între femeia albã, celibatarã, career woman ºi femeia neagrã analfabetã asistatã social ºi cap al unei familii monoparentale. Deºi femeile îndeplinesc aceeaºi multitudine de sarcini în exteriorul familiei ca ºi bãrbaþii (la fermã, în uzinã, la birou), identitatea sexualã prevaleazã asupra tuturor celorlalte dimensiuni identitare, restrângând femeilor mobilitatea ºi raza de acþiune (cf. ºi M. de Sève, 1999, pp. 172-173). 191 Anumite identitãþi apar deci mai constrângãtoare decât altele ; dacã este posibil la limitã ca identitatea naþionalã sau statutul economic sã se schimbe, e mult mai dificil, deºi nu imposibil, sã devii femeie dacã eºti bãrbat, alb dacã eºti negru, francez „autentic” dacã eºti emigrant, tânãr dacã eºti bãtrân. Tensiunile nu pot fi rezolvate decât prin modificarea raporturilor care calificã aceste identitãþi, altfel spus, a raporturilor dintre sexe ºi rolurile lor în societate, a raporturilor între rase implicând schimbarea concepþiei asupra cetãþeniei ºi identitãþii naþionale. Studiul strategiilor identitare având drept obiectiv gomarea identitãþilor prescrise ºi a raporturilor sociale care le legitimeazã se confundã cu studiul miºcãrilor sociale : miºcãri naþionaliste, autonomiste, feministe, ecologiste, subîntinse toate de necesitatea unei conºtiinþe de grup, unei construcþii identitare de referinþã, susceptibile sã mobilizeze resursele ansamblului. În tentativa de a-ºi defini conform propriilor interese lumea socialã, membrii grupului minorizat se vor referi la o identitate colectivã miticã sau anticipatorie, care devine progresiv realitate prin interacþiunea cu celãlalt. Trecerea de la identitatea stabilã, rigidã, la o identitate în miºcare, aleasã ºi nu impusã, construitã în relaþie cu un moment ºi loc precis, identitate ce se deconstruieºte ºi reconstruieºte în funcþie de o multitudine de elemente imprevizibile (deteritorializare prin emigrare, deconstrucþie printr-o nouã orientare sexualã), devine emblema postmodernitãþii, trãite ca nomadism. Nomadismul articulat de Julia Braidotti (1994) apare ca o formã de rezistenþã politicã la viziunile hegemonice, ca inventare a unei noi priviri asupra lumii. Ceea ce apare cu necesitate în construcþia identitãþii (atât masculine, cât ºi feminine), este stima de sine ca fundamentare a identitãþii ; or, culturile dominaþiei atacã stima de sine înlocuind-o cu puterea de a-l domina pe celãlalt (negru, femeie, copil etc.). Masculinitatea patriarhalã încurajeazã narcisismul, infantilismul, dependenþa de privilegiul (relativ totuºi) de a te fi nãscut bãrbat. Mulþi bãrbaþi îºi vãd existenþa ameninþatã dacã aceste privilegii le sunt retrase (privilegiul de a fi capul familiei ºi principalul furnizor de resurse în condiþiile creºterii ºomajului, privilegiul de a decide economic ºi politic în spaþiul public etc.). Or, o viziune feministã comprehensivã ºi nu sexistã, aptã sã afirme ºi sã consolideze afectivitatea, drepturile, autonomia fetelor ºi bãieþilor, femeilor ºi bãrbaþilor poate ºi trebuie sã rezolve traumele identitare ale societãþii contemporane. Alain Touraine afirmã cu consecvenþã cã o situaþie social㠄nu poate fi analizatã fãrã a fi vãzutã atât din perspectiva bãrbatului, cât ºi din cea a femeii” (A. Touraine, 2000, p. 253) ºi cã în recompunerea 192 lumii ºi a sinelui percepþia ºi strategia identitarã femininã joacã un rol esenþial ; acest rol este determinat de capacitatea de a corela sfera publicã ºi cea privatã, de a interacþiona ºi comunica eficient, de a valoriza empatia ºi afectul (A. Touraine, 2000, pp. 254-257). • (vezi ºi Feminitate, Identitatea de gen, Masculinitate, Patriarhat, Socializarea de gen, Stereotipuri de gen) Bibliografie Braidotti, Rosi, 1994, Nomadic Subjects. Embodiment and Sexual Differences in Contemporary Feminist Theory, New York : Columbia University Press. Lipiansky, E. Marc, 1992, Identité et communication, Paris : P.U.F. Lipiansky, E. Marc, 1995, „L’identité à l’articulation du psychologique et du social”, în Revue Internationale de Psychosociologie, vol II, no 2. Mannoni, Pierre, 1998, Les représentations sociales, Paris, P.U.F. Sève, Micheline de, 1999, „Les feministes québecoises et leur identité civique”, in Diane Lamoureux, Chantal Maille & Micheline de Sève (dir.), Malaises identitaires. Echanges féministes autour d’un Québec incertain, Montréal : Ed du remue-ménage. Touraine, Alain ºi Khosrokhavar, Farhad, 2000, La recherche de soi. Dialogue sur le Sujet, Paris : Fayard. Daniela Rovenþa Frumuºani IDENTITATEA DE GEN Sensul de sine asociat cu definiþiile culturale ale masculinitãþii ºi feminitãþii, identitatea de gen este mai ales o experienþã subiectivã, fiind interiorizarea psihologicã a trãsãturilor feminine/masculine ºi rezultatul unui proces complex de interacþiune între sine ºi ceilalþi. Existenþa travestiþilor sau a identitãþilor transsexuale indicã faptul cã genul nu este dependent doar de sex, ci apare din construcþia identitãþilor de gen. Revoluþionar în domeniul cercetãrilor sociologice legate de construcþia identitãþii de gen a fost studiul lui H. Garfinkel asupra lui Agnes – un individ transsexual care alege sã fie femeie ºi este operat în 1958 la vârsta de 29 de ani. Cercetarea a adus noi argumente în favoarea afirmaþiei eseistice a lui Simone de Beauvoir („nu ne naºtem ci devenim femei”) relansând discuþiile despre construcþia socialã a identitãþii de gen, despre rolul ºi importanþa socializãrii de gen. • (vezi ºi Feminitate, Identitatea, Masculinitate, Roluri de gen, Socializarea de gen, Stereotipuri de gen) 193 Bibliografie Garfinkel, Harold, 1967, Studies in Ethnomethodology, Englewood Cliffs (ed.), New York : Prentice Hall. Sociology. Collins Dictionary, 2000, º3rd edþ David Jary & Julia Jary, Glasgow Harper Collins Publishers. Laura Grünberg INSTITUÞII NAÞIONALE ROMÂNEªTI PE PROBLEMATICA FEMEII Avocatul Poporului (ombudsman/person) : Instituþie constituitã prin Legea nr. 35/1997 în cadrul cãreia s-a înfiinþat Departamentul pentru probleme privind protecþia copilului, femeii ºi a familiei, cu atribuþii de protecþie a drepturilor acestora. Instituþia Avocatul Poporului are drept scop apãrarea drepturilor ºi libertãþilor cetãþenilor în raporturile acestora cu autoritãþile publice ºi în activitatea sa, Avocatul Poporului este independent faþã de orice autoritate publicã. În exercitarea atribuþiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autoritãþilor publice care sunt obligate sã comunice sau, dupã caz, sã punã la dispoziþia instituþiei, în condiþiile legii, informaþiile, documentele sau actele pe care le deþin în legãturã cu cererile care au fost adresate Avocatului Poporului, acordându-i sprijin pentru exercitarea atribuþiilor sale. Direcþia pentru Egalitatea de ªanse între Femei ºi Bãrbaþi (DES) Structurã organizatoricã guvernamentalã în cadrul MMSS, care are atribuþii în elaborarea de strategii ºi de propuneri de noi acte normative, de armonizare a legislaþiei naþionale cu cea internaþionalã, urmãrind asigurarea îmbunãtãþirii condiþiei femeilor ºi promovarea principiului egalitãþii de ºanse ºi de tratament între femei ºi bãrbaþi. Obiectivele majore ale DES urmãresc integrarea egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi în politicile sociale, promovarea dialogului ºi extinderea colaborãrii cu partenerii sociali ºi transpunerea la nivel naþional, prin mãsuri legislative ºi instituþionale, dispoziþiile ºi recomandãrile UE în domeniu. 194 Centrul Pilot de Protecþie ºi Asistenþã a Victimelor Violenþei în Familie Instituþie cu personalitate juridicã, înfiinþatã prin HG nr. 852/1996, cu atribuþii de asigurare a serviciilor privind asistenþa ºi ocrotirea victimelor actelor de violenþã în familie. Acest centru ºi-a început activitatea în decembrie 1996 ºi pe lângã serviciile de asistenþã socio-medicalã realizeazã ºi o bancã de date cu informaþiile rezultate din activitatea curentã. Iniþial, Centrul Pilot era coordonat ºi îndrumat metodologic de cãtre MMSS, în prezent face parte din structura Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei. Activitatea lui se desfãºoarã non-stop ºi dispune de o linie telefonicã pentru cazurile de urgenþã. Echipa multidisciplinarã (medici, asistenþi sociali, psihologi ºi juriºti) asigurã servicii de asistenþã socialã, medicalã ºi juridicã. Centrul de Informare ºi Consultanþã pentru Familie Instituþie cu personalitate juridicã, înfiinþatã prin HG nr. 938/1998, având atribuþii de asistare a cuplurilor în situaþii de crizã, de urmãrire a tendinþelor de evoluþie a familiei ºi de identificare a mãsurilor necesare susþinerii familiilor tinere ºi a celor cu probleme sociale. Centrul a fost înfiinþat la initiativa MMSS, care l-a avut iniþial în coordonare ºi îndrumare metodologicã, în prezent face parte din structura Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei care a preluat problematica referitoare la politica familialã, în conformitate cu Programul de Guvernare 2001-2004. 195 intervenite între partenerii sociali, înainte de a se declanºa procedurile prevãzute în Legea nr. 15/1991 pentru soluþionarea conflictelor de muncã. Consiliul Economic ºi Social analizeazã situaþia economicã ºi socialã a þãrii ºi formuleazã propuneri, în condiþiile prevãzute de lege, privind politicile de dezvoltare economicã ºi socialã. Pentru îndeplinirea rolului consultativ în soluþionarea problemelor din domeniul economic ºi social, iniþiatorii de proiecte de acte normative care privesc aceste domenii, solicitã avizul consultativ al Consiliului Economic ºi Social. Comisia consultativã interministerialã în domeniul egalitãþii de ºanse între bãrbaþi ºi femei (CODES) Comisia s-a înfiinþat prin HG nr. 967/1999, la iniþiativa MMSS care ºi coordoneazã activitatea CODES. Comisia are rolul de a monitoriza modul în care se aplicã principiului egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi în politicile sectoriale, de a identifica ºi defini probleme determinate de raporturile femei – bãrbaþi, ca parteneri sociali ºi de a integra perspectiva de gen în politicile ºi programele administraþiei publice. CODES este formatã din 22 de membri, reprezentanþi ai autoritãþilor publice (cf. anexei la HG) ºi poate invita la reuniunile sale reprezentanþi ai altor instituþii publice, precum ºi ai organismelor guvernamentale ºi neguvernamentale ºi poate solicita sprijinul specialitãþilor în domeniul egalitãþii de ºanse. Comisia asigurã un cadru de dialog între reprezentanþii sferei guvernamentale ºi cei ai societãþii civile în vederea integrãrii principiului egalitãþii de ºanse în activitatea instituþiilor publice. Consiliul Economic ºi Social Organism independent cu structurã tripartitã, constituit prin Legea nr. 109/1997, are în structura sa o Comisie pentru ªanse Egale în vederea integrãrii egalitãþii de gen pe agenda de lucru a consultãrilor între partenerii sociali. Acest organism tripartit, autonom, de interes public, a fost constituit în scopul realizãrii dialogului social între Guvern, sindicate ºi patronat, a climatului de pace socialã. Consiliul Economic ºi Social are rol consultativ în stabilirea politicii economice ºi sociale, precum ºi în medierea stãrilor conflictuale Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii Organ de specialitate al administraþiei publice centrale, în subordinea Guvernului, având atribuþii în domeniul prevenirii, sancþionãrii ºi eliminãrii tuturor formelor de discriminare. Înfiinþarea acestei instituþii, printr-o Hotãrâre a Guvernului, este prevãzutã în Ordonanþa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea ºi sancþionarea tuturor formelor de discriminare. 196 Tribunalele muncii Secþiile pentru conflicte de muncã ºi litigii de muncã ori de asigurãri sociale, înfiinþate în instanþele stabilite de ministrul justiþiei, în conformitate cu prevederile Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 179/1999 de modificare ºi completare a Legii nr. 90/1992 privind organizarea judecãtoreascã. Ordonanþa prevede cã pentru judecarea conflictelor ºi litigiilor de muncã se constituie complete specializate ; aceste cauze se judecã în primã instanþã, cu celeritate, de cãtre un complet format dintr-un judecãtor ºi doi asistenþi judiciari dintre care unul reprezintã asociaþiile patronale, iar celãlalt reprezintã sindicatele. Asistenþii judiciari sunt numiþi pe o perioadã de patru ani de cãtre ministrul justiþiei, la propunerea Consiliului Economic ºi Social. Doina Dimitriu ISTORIA FEMINISMULUI POLITIC ROMÂNESC 1815-2000 Existã un numãr impresionant de documente istorice, în majoritatea lor insuficient studiate ºi valorificate, care certificã afirmarea unei ample miºcãri de emancipare a femeilor în România, începând cu a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, aproximativ în acelaºi timp cu orientãrile politice ºi sociale asemãnãtoare din þãrile dezvoltate occidentale. Pariciparea femeilor la marile evenimente istorice care au dus la naºterea României moderne (evoluþia de la 1848, Unirea principatelor române, 1859, rãzboiul de independenþã, 1877-1878, constituirea statului naþional unitar, 1918) a atras dupã sine maturizarea relativ rapidã a organizaþiilor de femei ºi integrarea lor în efortul general democratic pentru reformarea societãþii româneºti ºi pentru salvarea fiinþei naþionale a românilor din provinciile aflate sub dominaþie strãinã. În ajunul primului rãzboi mondial s-a fãcut primul pas important spre unificarea miºcãrii feministe politice prin constituirea Uniunii Femeilor Române din Austro-Ungaria (Braºov, 1913) la care se vor asocia în deceniile urmãtoare peste 100 de organizaþii de femei de pe întreg teritoriul României întregite. În perioada interbelicã s-au extins ºi diversificat vechile asociaþii ºi au fost create altele noi, ca Asociaþia pentru Emanciparea Civilã ºi 197 Politicã a Femeilor Române, Federaþia Femeilor Universitare, Societatea Scriitoarelor Române, Gruparea Naþionalã a Femeilor Române etc. În anii ’30, când ascensiunea fascismului ameninþa pacea lumii întregi, asociaþiile de femei se vor ridica în apãrarea instituþiilor statului de drept ºi a libertãþilor cetãþeneºti grav ameninþate. În coordonarea activitãþilor tuturor acestor organizaþii, în cursul deceniilor trei ºi patru, rolul cel mai important l-a avut Consiliul Naþional al Femeilor Române (constituit în 1921, la Bucureºti), afiliat la Consiliul Internaþional al Femeilor, care numãra peste 60 de milioane de membre de pe aproape toate continentele. Prin acþiunile sale, întruniri ºi dezbateri publice, petiþii ºi memorii adresate parlamentului ºi guvernelor de cãtre comisiile sale juridice, CNFR : a contribuit la dobândirea unor importante drepturi civile ºi politice pentru femei (drept de vot ºi eligibilitate în consiliile locale, 1928, apoi ºi în parlament, în 1938). Rãspunzând la apelul organizaþiilor lor, femeile din toate categoriile sociale au luat parte la refacerea þãrii în urma celui de-al doilea rãzboi mondial ºi la înfãptuirea reformelor propuse de partidele ºi grupãrile politice democratice. Bogata experienþã câºtigatã de miºcarea feministã timp de un secol ºi jumãtate în lupta perseverentã pentru modernizarea ºi sincronizarea României cu civilizaþia occidentalã, s-a pierdut în mare mãsurã în urma instaurãrii regimului totalitar. În locul sutelor de organizaþii ºi reuniuni, a fost creat în 1958 un nou Consiliu Naþional al Femeilor Române, total subordonat, ideologic ºi organizatoric, Partidului Comunist Român. Dupã 1989, în condiþiile restabilirii regimului democratic, pentru reconstituirea miºcãrii feministe se impune reînnodarea firului întrerupt în cei 50 de ani de totalitarism. În cele ce urmeazã vom prezenta selectiv principalele organizaþii, publicaþii ºi personalitãþi care ilustreazã cel mai bine evoluþia miºcãrii feministe româneºti. I. Cronologia feminismului politic românesc 1815 : Se înfiinþeazã Societatea Femeilor Române din Buda, având 33 de membre, printre care Elena Gabrovsky, Maria Roja, Pelaghia Papacosta, Iuliana Pometa, Maria Nicolici º.a., provenite din familii de negustori macedo-români ; scopul societãþii : „de a contribui prin mijloace bãneºti la susþinerea fondului ºcolilor naþionale de rit ortodox din Regatul Ungariei”. 198 1848-1849 : Femeile au luat parte, alãturi de soþii ºi fraþii lor, la revoluþiile din Þãrile Române ; punctul al 16-lea al Proclamaþiei de la Izlaz (9 iunie 1848, de fapt programul revoluþiei muntene) prevedea : „instrucþie egalã pentru tot românul de amândouã sexele” ; Ana Ipãtescu, Maria Rosetti, Catinca Caracaº, Maria Eliade Rãdulescu, Sevastia Bãlcescu, Elena Cuza, Efimia Pleºoianu, Zoie Golescu, Pelaghia Roºu º.a. s-au afirmat drept luptãtoare devotate pentru cauza revoluþiei. Martie 1850 : Se constituie Reuniunea Femeilor Române din Braºov pentru ajutorul creºterii fetiþelor orfane române, mai sãrace în frunte cu Maria Nicolau, Zoiþa Fr. Ciurcu, Maria Secãreanu, Elena Iuga, Sevastia Mureºanu, Anastasia Datcu, Eufrosina I.G. Ioan º.a. ; prin întreaga sa activitate Reuniunea se va integra în miºcarea de eliberare a românilor din Imperiul Habsburgic. 1856-1859 : Femeile din toate provinciile locuite de români au susþinut miºcarea pentru unirea Moldovei cu Þara Româneascã. Publicista de excepþie ºi institutoarea Sofia Cocea, prin articolele semnate în ziarele unioniste ºi prin apelurile sale cãtre femei, atrãgea atenþia contemporanilor asupra legãturii intrinsece între reformarea, în direcþia democraticã, a societãþii româneºti ºi emanciparea femeii. Aceleaºi idei promova ºi Elena Ghica (Dora d’Istria), autoare a unor studii feministe ºi susþinãtoarea unirii tuturor românilor într-un stat naþional modern. 1863-1865 : Apare la Bucureºti revista Amicul familiei, sub direcþia feministei Constanþa Dunca-Schiau. 1865-1866 : Maria Rosetti editeazã la Bucureºti revista Mama ºi copilul. 1867 : Se înfiinþeazã Reuniunea Femeilor Române de la Iaºi de cãtre Cornelia Emilian, dupã modelul Reuniunii Femeilor Române din Braºov, având drept scop : „îndrumarea fetelor pe calea meseriilor pentru a-ºi câºtiga existenþa”. 1868 : Apare la Roman jurnalul Femeia sub redacþia lui I. Gheorghiu, urmãrind sã perfecteze „Instrucþiunea ºi educaþiunea fetelor”. 1877-1878 : În timpul rãzboiului de independenþã, au fost create pentru ajutorarea frontului ºi pentru ingrijirea soldaþilor rãniþi ºi a orfanilor de rãzboi numeroase comitete de femei în toate provinciile româneºti coordonate de Comitetul Central al femeilor, cu sediul la Iaºi, în frunte cu Maria Rosetti Roznovanu. 199 1878-1881 : A apãrut la Bucureºti publicaþia de talie europeanã Femeia Românã sub direcþia Mariei Flechtenmacher ; printre colaboratori se aflau personalitãþi cu convingeri democratice ºi socialiste ca Sofia Nãdejde, Adela Xenopol, C. Dobrogeanu-Gherea, Paul Scorþeanu. 1879 : Ia fiinþã la Bucureºti Comitetul de femei al Societãþii Concordia Românã sub conducerea Paulinei Zaharescu, directoarea ªcolii profesionale de fete din Capitalã. 1886 : S-a constituit la Deva Reuniunea Femeilor Române hunedorene. Printre membrele fondatoare se numãrau : Elena Pop Hossu-Longin, Ecaterina Drãghici, Maria Moldovanu, Lucreþia Olariu, Ana Petca ºi Ana ªuluþiu. Reuniuni asemãnãtoare (peste 60) au luat fiinþã, în ultimele trei decenii din secolul al XIX-lea, pe tot teritoriul Transilvaniei. 1890 : A luat fiinþã Societatea doamnelor române din Bucovina cu sediul la Cernãuþi, în frunte cu Eufrosina Petrino-Armis, Victoria Stârcea, Elena Popovici, ªtefania Hurmuzachi, Aspasia Onciul º.a., având peste 30 de filiale în oraºele provinciei. 1892 : S-a constituit la Bucureºti Secþia femininã a Ligii pentru unitatea culturalã a tuturor românilor, având peste 600 de membre. 1893-1894 : În programul Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România au fost cuprinse revendicãri fundamentale pentru femei : „egalizarea condiþiilor juridice ºi politice ale femeii cu cele ale bãrbaþilor”, „reglementarea muncii femeilor” ; congresul al II-lea al PSDMR (aprilie 1894) adoptã o moþiune specialã privitoare la statutul femeii (acces la toate profesiunile, „la muncã egalã, salariu egal”, legi protectoare ale muncii femeii). Mai 1893 : Se constituie la Bucureºti societatea de ajutor mutual de femei Ajutorul, afiliatã la PSDMR. Octombrie 1894 : A luat fiinþã Liga Femeilor Române la Iaºi, cu filiale în mai multe oraºe ale þãrii ; printre membrele fondatoare se numãrau Cornelia Emilian, Sofia Nãdejde, Cornelia E. Sevastos, Profira Carp º.a. Liga s-a afiliat la Uniunea internaþionalã a femeilor, cu sediul la Londra. Martie 1896 : A fost înaintatã Camerei Deputaþilor petiþia Ligii Femeilor Române de la Iaºi în vederea schimbãrii statutului juridic al femeii mãritate. 200 201 Mai 1896 : A apãrut primul numãr al revistei Dochia, sub direcþia Adelei Xenopol, având drept obiectiv susþinerea luptei pentru emanciparea economicã, politicã ºi juridicã a femeii române. 1912 : Se infiinþeazã la Bucureºti Cercul feminin, cu scopul de a organiza propaganda socialistã în rândurile femeilor ; cercuri asemãnãtoare au luat fiinþã la Ploieºti, Iaºi, Turnu-Severin, Galaþi etc. Noiembrie 1897 : Ia fiinþã la Bucureºti Societatea Materna, sub conducerea dr. Maria Cuþarida Crãtunescu, pentru îngrijirea copiilor sãraci ºi orfani. 1912 : A apãrut la Bucureºti revista feministã Viitorul Româncelor, sub direcþia Adelei Xenopol. 1900 : Se constituie la Iaºi Societatea Sprijinul, din iniþiativa unor femei intelectuale ca dr. Ecaterina Arbore, dr. Virginia Alexandrescu, Izabela Sadoveanu, Ema Beldiman, cu scopul „de a deºtepta femeile muncitoare din ignoranþã ºi inconºtienþã”. Dupã modelul sãu, au fost create ºi alte societãþi ca : Ajutorul femeii, Cãminul românesc, Ocrotirea etc. 1904 : Se înfiinþeazã la Bucureºti Societatea femeilor române sub preºedinþia Ecaterinei Cantacuzino pentru educarea femeii în spiritul culturii naþionale. 1906 : Se întemeiazã la Bucureºti asociaþia Cultura ºi ajutorul femeii, în frunte cu Elena Pherekhyde, Sarmiza Bilcescu-Alimãniºteanu, Florica Assa º.a., în vederea adãpostirii ºi educãrii copiilor ºi femeilor nevoiaºe. 1908 : Se constituie la Iaºi asociaþia Unirea educatoarelor române condusã de un comitet central din care au fãcut parte : Emilia Humpel, Eleonora ºi Tereza Stratilescu, Maria Buþureanu, Aneta Socol º.a., având ca organ de presã revista Unirea femeilor române, în care vor apãrea valoroase studii de sociologie feministã. 1910 : Ia fiinþã la Bucureºti Societatea Ortodoxã Naþionalã a Femeilor Române (SONFR) condusã de Zoe Râmniceanu, Alexandrina Cantacuzino, Anastasia Filipescu º.a., urmãrind educaþia religioasã ºi naþionalã a copiilor ºi femeilor române ºi având filiale în mai multe oraºe ale þãrii. Organul ei de presã : Gazeta femininã. Ianuarie-februarie 1910 : Rezoluþia Congresului Partidului Social-Democrat din România, referitoare la crearea organizaþiilor de femei de pe lângã cluburile socialiste. 1911 : Se constituie asociaþia Emanciparea femeii române sub conducerea Eugeniei de Reuss-Ianculescu ; asociaþia îºi va schimba în 1913 numele în Drepturile femeii ºi va scoate revista cu acelaºi nume ; se afiliazã la Alianþa internaþionalã a femeilor. Iunie 1913 : A avut loc Congresul reuniunilor de femei din Transilvania, care a hotãrât crearea Uniunii generale a femeilor române din Ungaria, sub preºedinþia Mariei Baiulescu ; primul congres al Uniunii s-a þinut la Sibiu în mai 1914, cu participarea delegatelor organizaþiilor de femei din România. Aprilie 1914 : Liga Femeilor Române de la Iaºi a adresat Camerei Deputaþilor o petiþie cu ocazia discuþiilor în jurul revizuirii Constituþiei, cerând drepturi politice femeilor. 1915 : Se creeazã asociaþia Unirea culturalã a femeilor române, al cãrei organ de presã devine Revista noastrã de sub redacþia Constanþei Hodoº (1905, 1915-1916). 1916-1917 : Organizaþiile de femei, printre care SONFR, au venit în sprijinul frontului românesc în timpul primului rãzboi mondial ; în colaborare cu Crucea Roºie au îngrijit rãniþi ºi copii orfani ; femeile de la þarã, din uzine, din administraþia publicã i-au înlocuit cu succes deplin pe bãrbaþii mobilizaþi, iar unele dintre ele, ca Ecaterina Teodoroiu sau Mãriuca Zaharia, ºi-au dat ºi viaþa în confruntãrile militare. Martie 1917 : Manifestaþia a trei mii de femei bucureºtene împotriva administraþiei militare de ocupaþie. Iunie 1917 : Petiþia femeilor intelectuale române adresatã Senatului României prin care cereau acordarea dreptului de vot femeilor, având în vedere sacrificiile aduse de ele în anii de rãzboi. 1 Decembrie 1918 : Reuniunile de femei de pe tot cuprinsul Transilvaniei ºi-au trimis delegatele la Marea Adunare Naþionalã de la Alba-Iulia, dându-le mandat sã voteze pentru „unirea acestei strãvechi provincii româneºti cu þara” ; în rezoluþia M.A.N. a fost prevãzutã, printre alte reforme democratice, acordarea votului universal ambelor sexe. 1918 : S-a constituit Asociaþia pentru emanciparea civilã ºi politicã a femeilor române ; printre membrele fondatoare s-au aflat : Calypso C. Botez, Izabela Sadoveanu, Eleonora Stratilescu, Maria Buþureanu, 202 Ella Negruzzi º.a. ; cu secþiuni pe întregul teritoriu al þãrii ; organe de presã : ziarul Acþiunea feministã ºi un Buletin trimestrial. 1918-1920 : S-a creat la Bucureºti Cercul femeilor socialiste în frunte cu Rozalia Frimu ºi Paula Mãgurã ; cercuri asemãnãtoare au luat fiinþã ºi la Piteºti, Turnu-Severin, Piatra Neamþ, Cluj, Bacãu. 6-12 iunie 1920 : Elena Vãcãrescu a prezentat la cel de-al optulea Congres al Alianþei internaþionale pentru sufragiul femeilor, la Geneva, Raportul despre starea femeii în România. 1921 : S-a constituit la Bucureºti Consiliul Naþional al Femeilor Române (CNFR) în scopul de a „stabili legãturi de simpatie ºi solidaritate între organizaþiile de femei din România întregit㔠; din comitetul sãu executiv au fãcut parte Calypso C. Botez, Alexandrina Cantacuzino, Zoe Râmniceanu ; s-a afiliat la Consiliul Internaþional al Femeilor cu sediul la Londra. Organul de presã era Bulletin du Conseil National des Femmes Roumaines (1921-1938). Din iniþiativa delegaþiei CNFR, în frunte cu Alexandrina Cantacuzino, s-a creat la Congresul feminist internaþional, întrunit la Roma în mai 1923, Mica Înþelegere Feministã la care au aderat, în afarã de România, Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria ºi Grecia. 1921 : S-a înfiinþat la Bucureºti Asociaþia generalã de asistenþã socialã, condusã de un Comitet Central din care au fãcut parte : Simona Lahovary, Maria Balº, Izabela Sadoveanu, Sabina Cantacuzino, ªtefania Georgescu. Sub tutela Asociaþiei se gãseau peste 60 de societãþi de binefacere. 1925 : Alexandrina Cantacuzino, reprezentanta CNFR la Congresul Consiliul Internaþional al Femeilor de la Washington, a fost aleasã ca vicepreºedintã a acestui for internaþional. Septembrie 1925 : A avut loc Congresul Uniunii femeilor române la Timiºoara sub preºedinþia Mariei Baiulescu. La Uniune s-au afiliat peste 100 de asociaþii de femei. Octombrie 1925 : S-a þinut la Bucureºti întrunirea celor 66 de delegate ale femeilor minoritare care au hotãrât colaborarea acestora cu Consiliul Naþional al Femeilor Române. 1925 : S-a constituit la Bucureºti Federaþia Femeilor Universitare sub preºedinþia Sarmizei Bilcescu Alimãneºteanu ; printre membrele fondatoare se gãseau : Elena Bacalbaºa, Margareta Ghelmegeanu, Izabela Sadoveanu, Ella Negruzzi, Vera Miller, Medeea Niculescu º.a. 203 1926 : Eugenia de Reuss-Ianculescu a fost aleasã membrã a Comitetului de conducere al Alianþei Internaþionale pentru votul ºi acþiunea civilã ºi politicã a femeilor, cu sediul la New York. 1926 : A luat fiinþã la Bucureºti, din iniþiativa Adelei Xenopol, Societatea scriitoarelor române ; printre membrele fondatoare erau : Constanþa Hodoº, Izabela Sadoveanu, Sofia Nãdejde, Aida Vrioni, Margareta Miller-Verghy ; sub patronajul societãþii a apãrut Revista scriitoarei, care a publicat portrete ale feministelor române ºi fragmente din scrierile acestora ; în 1929 îºi va schimba numele în Revista scriitoarelor ºi scriitorilor români. 1927 : S-a constituit Asociaþia Generalã a femeilor funcþionar public sub preºedinþia lui Calypso C. Botez ; secretarã generalã era Margareta Athanasiu ; avea peste 600 de membre. 2-5 aprilie 1929 : S-a þinut la Timiºoara Congresul femeilor muncitoare, la care au luat parte 85 de delegate, reprezentând femeile muncitoare din principalele centre industriale ale þãrii. 1929 : S-a constituit la Bucureºti, sub conducerea Alexandrinei Cantacuzino, Gruparea naþionalã a femeilor române, urmãrind „sã pregãteascã politiceºte femeia român㔠în vederea colaborãrii „la conducerea þãrii din toate punctele de vedere, în aceleaºi condiþii ca ºi bãrbatul”. Mai 1930 : S-a creat la Bucureºti Uniunea Femeilor Muncitoare din România cu secþii în toatã þara ; organul de presã era Femeia muncitoare (1931-1933), iar în fruntea Uniunii se aflau : Eugenia Deleanu Rãdãceanu, Rozalia Frimu, Sonia Moscovici, Tatiana Grigorovici, Ana Comãnescu, Maria Ottoi ; o delegaþie a Uniunii în frunte cu Eugenia Rãdãceanu participã la Congresul Intenaþional al femeilor socialiste la Viena (1931). 1934 : S-a constituit la Bucureºti Comitetul antifascist al femeilor (ca secþie a Comitetului Naþional antifascist) ; preºedintã era Zoe A. Frunzã. Din comitetul de conducere au fãcut parte : dr. Iulia Mironescu, Rozalia Frimu, Constanþa Crãciun, Zoe Bugnariu º.a. A avut numeroase comitete locale, inclusiv la sate ; afiliat la Comitetul Mondial Antifascist al Femeilor ; a antrenat femeile la manifestaþii antifasciste, pentru apãrarea libertãþilor democratice. 1934-1935 : ªi-a desfãºurat activitatea Asociaþia pentru protecþia mamei ºi copilului cu secþiuni la Bucureºti, Iaºi, Roman, Galaþi, 204 Braºov, Ploieºti, Râmnicu Vâlcea, Timiºoara etc. Din comitetul de conducere au fãcut parte : femei muncitoare, intelectuale, studente, gospodine ; a iniþiat acþiuni pentru ajutorarea familiilor ºomerilor, a organizat cãmine, grãdiniþe, cursuri de alfabetizare etc. 1936 : S-a înfiinþat la Bucureºti Frontul feminin (de pe lângã comitetele cetãþeneºti), din iniþiativa unor femei intelectuale, printre care : Sofia Nãdejde, Greta Miletianu, Lucia Sturdza Bulandra, Claudia M. Minulescu, Zoe Bugnariu º.a. ; existau secþii la Turnu-Severin, Cluj, Iaºi, Chiºinãu, Ploieºti, Rãdãuþi, Bacãu, Oradea. Frontul feminin a organizat colecte pentru victimele fascismului, a antrenat femeile în manifestaþiile de protest împotriva rãzboiului, în campania electoralã din 1937 ; a continuat activitatea Asociaþiei pentru protecþia mamei ºi copilului, având acelaºi organ de presã Drumul femeii. 205 Rosetti (preºedintã), Elena Stoia, Alice Sãvulescu, Florica Bagdazar, Raluca Ripan, Ofelia Manole, Ioana Ralea, Maria Banuº, Eugenia Rãdãceanu ; organizaþiile de femei care au aderat la Federaþie, printre care ºi Uniunea Femeilor Antifasciste, ºi-au pãstrat programul ºi autonomia organizatoricã. 19 noiembrie 1946 : S-a legiferat dreptul de vot al femeilor ºi în consecinþã acestea au participat la alegerile parlamentare ; din cele 23 de femei candidate, au fost alese ca deputate în Marea Adunare Naþionalã 18, printre care se aflau ºi personalitãþi ale miºcãrii feministe ca : Maria Rosetti, Florica Bagdazar, Eugenia Rãdãceanu, Constanþa Crãciun, Elena Stoia, Elena Livezeanu º.a. 1940 : Femeile au luat parte la manifestaþiile de protest din principalele oraºe ale þãrii împotriva Dictatului de la Viena (30 august) prin care nord-estul Transilvaniei a fost anexat Ungariei horthyste. 4-8 martie 1948 : S-a constituit Uniunea Femeilor Democrate din România (UFDR), în frunte cu Maria Rosetti ; Uniunea s-a implicat în consolidarea drepturilor câºtigate de femei, dar ºi în soluþionarea problemelor sanitare ºi de asistenþã socialã, ºi în alte acþiuni menite sã contribuie la vindecarea rãnilor rãzboiului. 1943 : Numeroase femei, printre care Ana Toma, Victoria Sârbu, Ioana Zamfir Bazac, Elena Ionescu, Elena Chiriþã, Viorica Dunca, Maria Constantinescu-Iaºi º.a. au activat în cadrul organizaþiei Apãrarea patrioticã, în Frontul Patriotic ºi în formaþiunile de luptã patrioticã, contribuind la rãsturnarea dictaturii militare ºi la rãzboiul antihitlerist. 1948 : S-a înscris în Constituþia þãrii egalitatea deplinã în drepturi a tuturor cetãþenilor, fãrã deosebire de sex ; s-a legiferat accesul femeii în toate funcþiile ºi profesiunile, salarizare egalã cu bãrbatul la muncã egalã, ocrotirea familiei ºi copilului etc. Aceste drepturi au fost reconfirmate ºi în Constituþia din 1952, dar ºi în Codul familiei din 1954. 1944 : A fost înfiinþatã, la Paris, Asociaþia femeilor române din Franþa, sub preºedinþia Elenei Vaschide ; din comitetul de conducere au fãcut parte : Elena Vãcãrescu (preºedinta de onoare), Elena Alexandrescu, Elvira Popescu, Lola Bobescu, Maria Lascãr º.a. ; a sprijinit miºcarea de rezistenþã din Franþa, repatrierea deportaþilor români din nordul Transilvaniei etc. 1952 : A avut loc la Bucureºti a 13-a sesiune a Comitetului Executiv al Federaþiei Democratice Internaþionale a Femeilor la care au participat delegate din 32 de þãri. 1945 : S-a constituit la Bucureºti Uniunea Femeilor Antifasciste din România cu filiale în 58 de oraºe ale þãrii ; printre membrele Comitetului Central al Uniunii se aflau : Elena Pãtrãºcanu, Anca Magheru, Florica Bagdazar, Ofelia Manole, Elena Stoia º.a. ; a avut un rol important în antrenarea femeilor la refacerea þãrii dupã rãzboi, în ajutorarea orfanilor de rãzboi ºi a sinistraþilor din zonele bântuite de secetã, în iniþierea cursurilor de alfabetizare ºi profesionale etc. 1957 : A luat fiinþã Consiliul Naþional al Femeilor, ca organ de conducere a miºcãrii de femei din România. Din Comitetul Executiv al Consiliului au fãcut parte : Maria Rosetti (preºedintã), Lucia Demetrius, Maria Groza, Ileana Rãceanu, Raluca Ripan º.a. Martie 1946 : S-a creat Federaþia Democratã a Femeilor din România, afiliatã la Federaþia Democraticã Internaþionalã a Femeilor. Din Consiliul Federaþiei au fãcut parte 86 de femei, printre care : Maria 1953 : În luna mai s-a þinut Congresul femeilor democrate din România care a ales Comitetul Femeilor Democrate din Republica Popularã Românã. 1961 : S-a þinut la Bucureºti seminarul internaþional cu tema : Statutul femeii în dreptul familiei, organizat de ONU în colaborare cu statul român. 1 iunie-2 iulie 1975 : O delegaþie a Consiliului Naþional al Femeilor din România a participat la Conferinþa Mondialã a Anului Internaþional 206 al Femeii, desfãºuratã la Ciudad de Mexico, sub egida ONU, la care a fost dezbãtutã problema afirmãrii femeii în viaþa socialã. 207 1975 : A avut loc la Bucureºti simpozionul internaþional sindical, având ca temã : „Participarea femeilor la viaþa economicã ºi socialã”, organizat de Uniunea Generalã a Sindicatelor din România, Consiliul Naþional al Femeilor în colaborare cu Federaþia Sindicalã Mondialã ºi cu sprijinul Biroului Internaþional al Muncii, la care au trimis reprezentanþi peste 70 de þãri. Unele dintre ele, printre care Societatea de Analize Feministe AnA sau Gender – Centrul de Cercetare a Identitãþii Feminine, s-au afirmat în opinia publicã prin contribuþii reale la dezvoltarea feminismului românesc contemporan (publicarea unor valoroase studii de gen la Editura Polirom, editura AnA, Editura Ecumenica, în paginile revistei AnAlize ; extinderea bazei de date ºi a fondului documentar privind miºcarea de femei în þarã ºi în strãinãtate etc.). Partea militantã a feminismului românesc actual este însã mai puþin manifestã ºi prezentã în viaþa publicã actualã. 1979 : România a aderat la Convenþia pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare a Femeilor, fiind printre primele 20 de þãri care au ratificat-o (1981). II. Publicaþii feministe româneºti 1980-1989 : În pofida faptului cã în anii regimului totalitar au fost înscrise în legislaþia þãrii o seamã de drepturi pentru femei ºi a sporit gradul de participare a lor la activitatea economicã, politicã ºi culturalã, nu s-a ajuns la o realã emancipare a acestora. Femeile angajate în diferite domenii au rãmas mai departe suprasolicitate de sarcini de familie ºi de altã naturã, serviciile sociale s-au dovedit cu totul insuficiente, iar în ceea ce priveºte orientarea politicii de natalitate ºi calitatea întreþinerii numãrului mare de copii abandonaþi, România se situa printre ultimele þãri din Europa. În sfârºit, datoritã unei viziuni eronate în relizarea egalitãþii în drepturi a celor douã sexe, s-a ajuns la promovãri artificiale ºi pe baza unor criterii politice sau de formalã reprezentare etnicã ºi profesionalã. Astfel se poate spune cã bilanþul global al aºa-zisei eliberãri a femeii române în condiþiile defunctului regim comunist rãmâne esenþialmente negativ. Adevãrata perspectivã a acestei eliberãri nu putea, fireºte, sã aparã ºi nici nu a apãrut decât dupã 22 decembrie 1989. 1990-2000 : Miºcarea feministã din România a intrat într-o nouã etapã a evoluþiei sale în urma rãsturnãrii dictaturii ceauºiste ºi a instaurãrii regimului democratic. Au luat fiinþã peste 60 de organizaþii neguvernamentale de femei, printre care : Confederaþia Naþionalã a Femeilor din România, Forumul Femeilor Social-Democrate din România, Societatea de Analize Feministe AnA, Forumul Ecumenic al Femeilor Creºtine din România, Asociaþia Naþionalã a Femeilor cu Diplomã Universitarã din România, Gender – Centrul de Cercetare a Identitãþii Feminine, Fundaþia ªanse Egale pentru Femei (ª.E.F.), Societatea de Educaþie Contraceptivã ºi Sexualã (S.E.C.S.), Asociaþia Parteneri pentru Schimbare, Asociaþia Femeilor din Presã, Artã ºi Afaceri (ARIADNA), Centrul de Dezvoltare Curricularã ºi Studii de Gen FILIA º.a. 1837-1847 : Curier de ambe sexe, editat la Bucureºti de Ion Heliade Rãdulescu. 1863-1865 : Amicul familiei, revistã apãrutã la Bucureºti sub redacþia Constanþei Dunca-Schiau. 1865-1866 : Mama ºi copilul, revistã redactatã la Bucureºti de Maria Rosetti. 1868 : Femeia, jurnal editat la Roman de I. Gheorghiu. 1879-1881 : Femeia Românã, publicaþie de format mare ; apãrea la Bucureºti de douã ori pe sãptãmânã sub direcþia Mariei Flechtenmacher. Ianuarie-decembrie 1893 : Rândunica, editatã de Adela Xenopol la Iaºi, revistã lunarã cu caracter literar ºi ºtiinþific. 1895-1896 : Buletinul Ligii Femeilor, organ al Ligii Femeilor Române de la Iaºi ; reapare în 1895 sub titlul Supliment la Buletinul Ligii Femeilor ; printre colaboratori se aflau : Cornelia Emilian Sevastos, Maria Dobrea, Elise Popescu, P. Muºoiu. 1896-1899 : Dochia, revistã lunarã apãrutã la Iaºi, sub direcþia Adelei Xenopol. 1905-1907 : Revista noastrã, editatã de Constanþa Hodoº la Bucureºti ; colaboratori : Sofia Nãdejde, Elena Voronca, Maria Cunþan, Alice Cãlugãru º.a. 1905-1906 : Românca, revistã lunarã din Bucureºti de sub direcþia Adelei Xenopol. 208 1909-1916 : Unirea Femeilor Române, organul asociaþiei Unirea educatoarelor române, revistã redactatã la Iaºi de Tereza Stratilescu. 1911 : Gazeta femininã, publicaþie apãrutã la Bucureºti ºi redactatã de Th. Scarlat-Brãila ca numãr festiv în onoarea Societãþii Ortodoxe Naþionale a Femeilor Române. 1912-1916. Viitorul româncelor, revistã lunarã de sub direcþia Adelei Xenopol, a apãrut mai întâi la Iaºi (ianuarie-octombrie 1912), apoi la Bucureºti (noiembrie 1912-1916). 1912-1916 : Drepturile femeii, revistã lunarã, organ al asociaþiei Drepturile femeii, editatã la Bucureºti de Eugenia de Reuss-Ianculescu ; reapare (sãptãmânal) în câteva numere în 1924 ca organ al Ligii Drepturile ºi datoriile femeii. 1919-1921 : Acþiunea feministã, organul Asociaþiei pentru emanciparea civilã ºi politicã a femeilor ; a apãrut la Piatra Neamþ sub direcþia Valentinei Focºa ; Asociaþia avea ºi un Buletin trimestrial la Iaºi. 1921-1938 : Bulletin du Conseil National des Femmes Roumaines, organ al Consiliului Naþional al Femeilor din România, editat la Bucureºti, sub direcþia Alexandrinei Cantacuzino. 1922 : Jurnalul femeii, publicaþie sãptãmânal㠄pentru cultura femeii” ; apare la Bucureºti sub conducerea Mariei Bontaº. 1926-1943 : Revista scriitoarei, apare la Bucureºti lunar (noiembrie 1926-decembrie 1940 ; ianuarie 1942-decembrie 1943), sub direcþia Adelei Xenopol (1926-1928), apoi a Aidei Vrioni. Începând cu 1929 îºi va modifica titlul în Revista scriitoarelor ºi scriitorilor români ; în paginile sale au fost publicate numeroase portrete ale personalitãþilor proeminente ale feminismului românesc. 1929-1930 : Femeia muncitoare, organ al Cercului feminin de pe lângã Sindicatele unitare ; girant-responsabil Jeana ªerbãnescu ; apare lunar la Bucureºti. 1930 : Anuarul Uniunii Femeilor Române din România-Mare. Al ªaptesprezecilea an de la întemeiere 1913-1930, apare sub egida Comitetului de direcþie al Uniunii, condus de Maria B. Baiulescu. 1931-1933 : Femeia muncitoare, organ al Uniunii Femeilor Muncitoare din România ; apare lunar la Bucureºti, în limbile românã, maghiarã ºi germanã. 209 1931-1935 : Gazeta femeii, „organ sãptãmânal de informare ºi de apãrare a intereselor feminine” ; apare la Bucureºti, având printre colaboratori personalitãþi feministe ca Alexandrina Cantacuzino, Elena Vãcãrescu, Marta Bibescu, Ella Negruzzi, Calypso Botez, Izabela Sadoveanu º.a. 1933 : Misiunea, organ al societãþii Dreptul mamei, publicaþie lunarã, editatã de Maria Beiu-Paladi la Bucureºti „pentru întãrirea ºi dezvoltarea spiritului de familie” . 1933-1935 : Cuvântul femeilor, publicaþie „sãptãmânalã, independentã, pentru afirmarea punctului de vedere feminin în manifestãrile vieþii statului ºi poporului nostru” ; editatã la Bucureºti de Ortansa Szatmary ; printre colaboratoare se numãrau : Maria Filotti, Ella Negruzzi, Claudia Millian, Medeea Niculescu º.a. 1935 : A apãrut la Bucureºti publicaþia Drumul femeii, la început sãptãmânalã, apoi bilunarã. Scopul gazetei era sã lupte pentru „recunoaºterea drepturilor femeii pe toate tãrâmurile”. A fost organul de presã al Societãþii pentru protecþia mamei ºi copilului, apoi al Frontului feminin. 1944-1945 : Femeia ºi Cãminul, revistã sãptãmânalã de culturã, editatã la Bucureºti, având printre colaboratori pe : Dimitrie Gusti, Ionel Teodoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Lucia Demetrius, Tanþi Cocea, Mircea ªeptilici º.a. 1945-1946 : Drumul femeii, „revistã de culturã ºi informare a femeii”, apare la Bucureºti sub redacþia Theodosiei Graur. Printre colaboratori : Maria Rosetti, ªtefan Milcu, Coralia Cãlin, Hortensia Papadat-Bengescu, Maria Banuº º.a. 1946 : Femeia, gazetã sãptãmânalã ; apare la Bucureºti având printre colaboratori : Dina Cocea, Lucia Demetrius, Florica Gulian, Gabriela Bervrachi º.a. 1946-1948 : Femeia, publicaþie sãptãmânalã din Bucureºti, organ al Uniunii Femeilor Democrate din România, având printre colaboratori pe : Maria Rosetti, Florica Bagdazar, Eugenia Rãdãceanu, Constanþa Crãciun, Ofelia Manole, Florica Mezincescu, Maria Sârbu. 1947-1948 ;1959 : Almanahul femeii, editat la Bucureºti de Federaþia Democratã a Femeilor din România. 1947-1948 : Buletin intern al Uniunii Femeilor Antifasciste din România, editat la Bucureºti de Comitetul Central al Uniunii. 210 1948-1949 : Bulletin d’Information de l’UFDR 1955 : Buletinul Comitetului Femeilor Democrate din R.P.R. (Secþia Relaþii cu Strãinãtatea). 1955 : Women in the Romanian people’s Republic. Edited by the Democratic Womens Committee of the R.P.R. 1957 : Femeia, organ al Consiliului Naþional al femeilor din România. 1992 : Timpul femeilor în þara bãrbaþilor sub direcþia Ecaterinei Oproiu. 1998 : AnALize, revistã editatã de Societatea de analize feministe AnA, sub direcþia Laurei Grünberg. III. Asociaþii ale femeilor din românia 1. Reuniunea Femeilor Române din Braºov a fost înfiinþatã în 1850 sub preºedinþia Mariei Nicolau, soþia lui Dimitrie S. Nicolau, cunoscut filantrop, proprietarul primei rafinãrii de petrol din Transilvania, unul din consilierii municipiului Braºov (Maria Nicolau, Compt public). Deºi scopul iniþial al Reuniunii a fost „Ajutorul creºterii fetiþelor române mai sãrace, rãmase orfane dupã Revoluþia din 1848-1849”, prin tot ce întreprindea, se integra, de fapt, în programul politic al miºcãrii de eliberare naþionalã a românilor din Imperiul Habsburgic. Dupã modelul Reuniunii braºovene, au fost constituite asociaþii de femei în peste 60 de localitãþi din Transilvania ºi Banat, la : Lugoj (1863) ; Mediaº (1870) ; Fãgãraº (1876) ; Turda-Abrud (1884) ; Sibiu (1881) ; Arad (1884) ; Hunedoara (1886) ; Cluj (1888) ; Blaj (1890) ; Timiºoara (1891) ; Oradea (1908) ; etc. (XXV de ani din viaþa Reuniunii Femeilor Sãlãjene). Reuniunea de la Braºov, ca de altfel ºi celelalte organizaþii de femei îºi desfãºurau activitatea sub tutela Asociaþiei Transilvane pentru Literatura ºi Cultura poporului român (ASTRA, 1861) ºi au fost subvenþionate de bãncile române, de Biserica ortodoxã ºi de cea greco-catolicã ºi de oameni de afaceri români de pretutindeni. Din aceste fonduri ºi ajutoare au fost trimise la studii multe fete orfane ; au fost create ºcoli secundare de fete la Sibiu, Blaj ºi Braºov, iar mai târziu ºi internate ; au fost tipãrite în colecþia Cãrþi româneºti ieftine o seamã de opere literare, dar ºi studii istorice reprezentative pentru 211 cultura naþionalã. Reuniunile de femei din Transilvania s-au folosit de adunãrile generale ale organizaþiei ASTRA pentru a-ºi þine propriile adunãri, luând astfel parte la dezbaterea problemelor generale la ordinea zilei, la expoziþiile de artã popularã, la spectacolele de teatru ºi serbãrile câmpeneºti, precum ºi la alte activitãþi organizate cu aceste prilejuri. În timpul procesului memorandiºtilor (1894) s-a format la Braºov un comitet politic secret al femeilor pentru „a sprijini ºi apãra pe bãrbaþii lor prin apeluri ºi propagandã în þarã ºi în strãinãtate”. Din iniþiativa acestui comitet a fost trimis un protest, semnat de 920 de femei din Transilvania, Parlamentului italian care a luat apãrarea cauzei naþionale române ºi a condamnat politica ºovinã a cercurilor guvernamentale budapestane (Carpaþi, 1926). Meritul deosebit al Reuniunii Femeilor Române de la Braºov a fost convocarea congresului de unificare a asociaþiilor de femei din Austro-Ungaria, la Braºov, pe 3-5 iunie 1913, unde s-a constituit Uniunea generalã a femeilor române din Ungaria în frunte cu Maria Baiulescu, publicistã, scriitoare, colaboratoare la revistele feministe din România ºi la Gazeta Transilvaniei, Familia, Tribuna etc. Delegatele Reuniunii Femeilor Române de la Braºov au luat parte, împreunã cu delegatele a peste 60 de reuniuni de femei din Transilvania, la Marea Adunare Naþionalã de la Alba-Iulia pe 1 decembrie 1918, votând pentru unirea cu România ºi pentru Rezoluþia Adunãrii, în care a fost prevãzutã, printre reformele democratice fundamentale, ºi acordarea votului universal ºi pentru femei. R.F.R. de la Braºov va continua lupta pentru emanciparea femeii ºi în perioada interbelicã în cadrul Uniunii femeilor române din România-Mare, afiliatã la Consiliul General al Femeilor din România (Carpaþi, 1926). Maria Nicolau, Compt public al Fondului Reuniunii Femeilor Române spre ajutorul creºterii fetiþelor orfane ºi actele acesteia, Braºov, 1853. XXV de ani din viaþa Reuniunii Femeilor Sãlãjene, 1881-1906, la mandatul Reuniunii scris de Augustin Vicaº, editura Victoria, ªimleul-Silvaniei, 1906 ; Reuniunea Femeilor Române din Comitatul Hunedoarei, 1886-1911, Orãºtie, 1912 ; ªtefan Manciulea, Reuniunea Femeilor Române de la Blaj, 1941. Reuniunea Femeilor Române din Braºov de la 1867 la 1912, în Carpaþi, Anul VI, nr. 339 din 8 septembrie 1926. Carpaþi, Anul VI, nr. 340 din 9 septembrie 1926. 2. Reuniunea Femeilor Române de la Iaºi a fost înfiinþatã în 1867 de Cornelia Emilian, publicistã, autoarea unor scrieri în care problematica dominantã era soarta femeii ºi cãile emancipãrii sale 212 (Amintiri). Reuniunea, organizatã dupã modelul R.F.R. de la Braºov, a fost condusã de un comitet format din 12 membre printre care : Matilda Sihleanu, Cornelia Emilian, Elena Mârzescu, Eugenia Al. Urechea, Ecaterina Sion, Veronica Micle, Aristia Popescu, Ecaterina Tzony, Elena Corjescu, Natalia Lochman, Cassandra Hazu. În 1870, Reuniunea a deschis prima ºcoalã profesionalã pentru fete din Moldova, transformându-se, în câþiva ani, într-un puternic centru de formare a unei întregi generaþii de femei în stare sã-ºi câºtige singure existenþa. Atelierele sale de croitorie pentru confecþionarea de haine ºi lenjerie au sprijinit rãzboiul de independenþã a României (1877-1878). Reuniunea ºi-a sporit mereu fondurile ºi numãrul de membri, astfel încât în 1893 corpurile legiuitoare au recunoscut-o ca persoanã juridicã. Activitatea Reuniunii va fi continuatã de Liga Femeilor din România (Iaºi, 1894), înscriind în statutele sale ºi obiective politice ºi juridice, pe lângã cele economice (Statutele Ligii). Programul Ligii ºi activitãþile sale au fost expuse pe larg ºi comentate în paginile publicaþiei Buletinul Ligii Femeilor de la Iaºi ºi în Suplimentul Buletinului (1895-1898). Liga s-a afiliat la Uniunea internaþionalã a femeilor cu sediul la Londra, din partea cãreia a primit un sprijin real în înfãptuirea obiectivelor sale. Liga ieºeanã a înaintat douã petiþii Camerei Deputaþilor (1896, cu 100 de semnãturi ºi, în 1898, cu 500 de semnãturi), revendicând scoaterea femeii mãritate din rândul minorilor ºi „cãutarea paternitãþii” ; a organizat conferinþe pe tema emancipãrii femeii, a adunat fonduri pentru acþiuni filantropice printre care mese gratuite pentru ºcolarii nevoiaºi, iniþiativã extinsã pe tot teritoriul þãrii de Spiru Haret, ministrul Instrucþiunii Publice (Suplimentul Buletinului Ligii). Mai multe organizaþii de femei au aderat la Liga Femeilor de la Iaºi, iar la Bucureºti s-a constituit o secþie a Ligii în frunte cu Elena Gãvãnescu (ianuarie 1895). Emilian, Cornelia, Amintiri, Iaºi, 1886 ; Omenirea în stare de pruncie, Iaºi, 1886. Câte ceva, Bucureºti, 1909, Tipografia Modernã. Statutele Ligii Femeilor din România, Iaºi, tipografia Evenimentul, 1894. Suplimentul Buletinului Ligii Femeilor de la Iaºi din 1898. Buletinul Ligii femeilor de la Iaºi, 1895-1896. 3. Societatea Doamnelor Române din Bucovina a fost constituitã la Cernãuþi în 1894, în frunte cu Eufrosina Petrino-Armis, Elena Popovici Logothetti, Sofia ªtefanovici, Victoria Stircea, Maria 213 Grigorcea, ªtefania Hurmuzachi, Agripina Onciul º.a. Aflatã sub direcþia ºi îndrumarea Societãþii pentru literatura ºi cultura românã din Bucovina, Societatea Doamnelor urmãrea sã îmbine lupta pentru emanciparea lor cu lupta de eliberare naþionalã a românilor din Austro-Ungaria (I.V. Stefãnelli, Miºcarea feministã din Bucovina). Având drept model activitatea reuniunilor de femei din Transilvania, Societatea ºi-a creat o primã filialã la Suceava, apoi alte 26, pe tot cuprinsul Bucovinei. Ca urmare a strângerii unor importante fonduri, a fost inaugurat, în toamna anului 1896 Internatul de fetiþe române din Cernãuþi, unde 88 de eleve puteau beneficia în fiecare an, pânã în ajunul primului rãzboi mondial, de „o creºtere naþionalã ºi de o instrucþiune” care le înlesneau „pentru viitor traiul de toate zilele”. O secþiune a Societãþii a antrenat peste 400 de femei de la þarã în realizarea de þesãturi ºi cusãturi originale româneºti, comercializate la Viena, Berlin ºi Londra, cu ajutorul Asociaþiunii din Viena pentru propagarea industriei casnice femeieºti. În 1898 ºi-au deschis porþile, sub patronajul Societãþii, o „ºcoalã poporalã pentru fetiþe” cu limba de predare românã, douã aziluri pentru îngrijirea copiilor nevoiaºi (între 3 ºi 6 ani) ºi un atelier de croitorie, precum ºi un altul de confecþionare a veºmintelor bisericeºti ; Societatea ºi-a sporit în continuu fondurile prin donaþii generoase, dar ºi din veniturile rezultate de la serbãrile ºi bazarurile iniþiate de membrele organizaþiei (Unirea Femeilor Române, 1909). Revistele Familia, Gazeta Transilvaniei, cu suplimentul ei, Foaie pentru minte inimã ºi literaturã, Unirea Femeilor Române de la Iaºi, Viitorul Româncelor au informat permanent opinia publicã despre adunãrile ºi preocupãrile asociaþiilor de femei din Bucovina ºi au gãzduit în paginile lor articole ºi studii consacrate problematicii feministe, care suplineau astfel lipsa unei publicaþii de profil din aceastã provincie româneascã aparþinând Monarhiei Habsburgice. Dupã 1918, Societatea Doamenlor din Bucovina se va afilia la Uniunea Femeilor Române din România-Mare. I.V. Stefãnelli, Miºcarea feministã din Bucovina, în Viitorul Româncelor, nr. 4, aprilie 1912 ; Familia, nr. 5 din 3-15 februarie 1891. Societatea Doamnelor Române din Bucovina în Unirea Femeilor Române, nr. 3 din 1 septembrie 1909. 4. Asociaþia pentru emanciparea civilã ºi politicã a femeilor române (AECPFR) s-a constituit la Iaºi, pe 30 iulie 1918, când a fost adoptat programul ºi s-au votat statutele sale. Din comitetul de conducere au fãcut parte 23 de membre, printre care personalitãþi remarcabile ale feminismului românesc : Maria Baiulescu, Elena 214 Meissner, Ella Negruzzi (directoare), Eleonora Statilescu (secretarã), Maria C. Buþureanu (casierã), Elena Alestari, Calypso C. Botez, Cornelia Emilian, Ana Conta-Kernbach, Sofia Nãdejde, Izabela Sadoveanu, Vera Miller, Tereza Statilescu, Maria Moruzzi º.a. Programul Asociaþiei cuprindea obiective bine precizate în vederea antrenãrii femeilor : a) în viaþa politicã prin : – acordarea drepturilor integrale civile, cetãþeneºti, ºi politice ; – exercitarea de cãtre femei a tuturor funcþiilor publice ºi a profesiunilor libere ; b) în viaþa socialã prin : – reglementarea muncii feminine ; – încurajarea ºi coordonarea operelor feminine de prevedere socialã, – ateliere ºi magazii pentru desfacera produselor muncii feminine ; – birouri de informaþii ºi sfat moral ; – cãmine pentru fete tinere etc. c) în activitate culturalã, având ca prioritãþi : – combaterea analfabetismului ºi crearea de ºcoli pentru adulþi ; – îndrumarea femeilor cãtre comerþ ºi meserii ; – pregãtirea fetelor pentru muncã socialã ºi viaþã cetãþeneascã ; – rãspândirea ideilor pacifiste etc. (Asociaþia pentru emanciparea civilã ºi politicã a femeilor române). AECPFR avea ca organe de presã un Buletin trimestrial la Iaºi ºi un ziar Acþiunea feministã sub conducerea Valentinei Focºa, Piatra Neamþ, 1919-1921. Potrivit cu statutele sale, au fost create secþiuni mai întâi la Bucureºti, apoi la Braºov, Sibiu, Cernãuþi, Chiºinãu ºi în alte oraºe mai importante ale þãrii. De la început, AECPFR ºi-a concentrat preocupãrile spre sensibilizarea opiniei publice în vederea înscrierii în noua constituþie postbelicã a drepturilor fundamentale ale femeii. În anii 1919-1920, membrele secþiunii Bucureºti au iniþiat un amplu ciclu de conferinþe cu participarea unor personalitãþi culturale ºi politice (N. Iorga, Vasile Goldiº, I. G. Duca, Polizu-Micºuneºti, C. Dissescu, I. Teodorescu º.a.) având drept temã importanþa miºcãrii feministe în consolidarea României întregite. La apelurile repetate ale Asociaþiei, unele dintre partidele politice, ca partidul socialist, partidul muncii, partidul þãrãnesc, partidul progresist, au înscris în programele lor acordarea drepturilor depline politice, economice ºi culturale pentru femei ; alte partide însã, ca partidul poporului sau partidul liberal, s-au pronunþat doar pentru accesul femeilor în consiliile comunale ºi judeþene. 215 Protagonistele Asociaþiei au trimis oamenilor politici influenþi, dar ºi Parlamentului, memorii ºi delegaþii, s-au adresat guvernului, primului ministru, protestând împotriva desconsiderãrii rezoluþiilor Marii Adunãri Naþionale de la Alba-Iulia ºi ale Sfatului Þãrii din Chiºinãu (1918), care prevedeau acordarea votului universal ambelor sexe. În urma intervenþiilor repetate ale AECPFR au fost obþinute doar drepturi parþiale : accesul femeilor în consiliile interimare, în Consiliul Superior al Muncii, în Camerele de agricultori, în Comitetul Eforiei ªcoalelor, în barouri de avocaþi ; ca profesoare universitare, arhitecte, inginere, funcþionare în serviciul cãilor ferate etc. (Calypso C. Botez, Problema feminismului). Asociaþia s-a afiliat la Alianþa internaþionalã pentru sufragiul feminin, informând opinia publicã româneascã despre realizãrile miºcãrii feministe din strãinãtate ºi participând la congresele Alianþei ; de exemplu, la Congresul de la Geneva (6-11 iunie 1920), care adoptã Programul internaþional al femeilor ºi la care Elena Vãcãrescu a prezentat un amplu raport asupra miºcãrii feministe din România, apreciat de presa francezã, de cea din SUA, din Italia, Spania, Elveþia (Buletinul trimestrial al Asociaþiei, 1920). Asociaþia îºi va continua activitatea ºi în anii urmãtori, în cadrul Consiliului Naþional al Femeilor Române, pãstrându-ºi autonomia ºi contribuind la îmbunãtãþirea legislaþiei interbelice privitoare la statutul femeii. Asociaþia pentru emanciparea civilã ºi politicã a femeilor române, Iaºi, Tipografia Dacia, 1918. Calypso C. Botez, Problema feminismului : o sistematizare a elementelor ei, Bucureºti, Tipografia Gutenberg, 1920, pp. 56-60. Buletinul Trimestrial al Asociaþiei pentru emanciparea civilã ºi politcã a femeilor, Anul II, nr. 3-4 din iulie-octombrie 1920. 5. Consiliul Naþional al Femeilor Române s-a constituit la Bucureºti, în vara anului 1921, când au fost votate ºi statutele sale. Potrivit acestor statute, scopul Consiliului era : „a stabili legãturi de simpatie ºi de solidaritate între toate manifestãrile activitãþilor feminine ºi feministe din România Mare” ; „a lucra la îmbunãtãþirea condiþiilor juridice, economice ºi morale ale femeii” ºi „a face cunoscutã activitatea femeilor române în strãinãtate”. Consiliul era condus de un Comitet Executiv, în frunte cu Calypso C. Botez (preºedintã), Alexandrina Gr. Cantacuzino ºi Zoe Râmniceanu (vicepreºedinte), Cornelia Emilian, Ella Negruzzi, Elena Odobescu, Ecaterina Cerchez º.a. 216 CNFR a avut mai multe filiale pe întregul teritoriu naþional ºi peste 30 de organizaþii asociate (Rapport du Conseil National des femmes roumaines). Deºi în Constituþia României întregite, din 1923, se stipula c㠄drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalitãþi a celor douã sexe” (art. 6), comisiile parlamentare care lucrau la unificarea legislaþiei ºi la elaborarea noilor reglementãri juridice aveau tendinþa sã lase neschimbate vechile paragrafe care confereau femeii un statut de inferioritate. De aceea CNFR a iniþiat constituirea unei Comisii juridice pe lângã Comitetul sãu Executiv (format din eminenþi specialiºti, profesori universitari, oameni politici influenþi ºi alte personalitãþi publice, printre care Corneliu Botez, Grigore Iunian, Dem Dobrescu, Constantin Mille, Radu Rosetti, Ella Negruzzi, Calypso C. Botez), care sã atragã atenþia forurilor competente asupra dispoziþiilor legislative care se cereau urgent revizuite. La ºedinþele Comisiei au fost prezentate ºi dezbãtute studii referitoare la statutul femeii : de pildã, studiul despre condiþia juridicã a femeii salarizate, întocmit de Marco I. Barasch (doctor în drept, cu studii de politologie la Paris), în care se argumenta necesitatea recunoaºterii dreptului femeii mãritate asupra produsului muncii sale ºi punerea, astfel, a legislaþiei româneºti în acord cu legislaþia þãrilor civilizate (acest drept a fost recunoscut în SUA încã din 1847, în Anglia din 1870). Concluziile acestor dezbateri au fost cuprinse într-un amplu raport, înmânat comisiilor de unificare a legislaþiei civile din Ministerul de Justiþie. Se revendica, în primul rând, ca noul cod civil sã permitã femeii cãsãtorite cu un strãin sã-ºi poatã pãstra naþionalitatea, sã se elimine toate prevederile privitoare la incapacitatea femeii rezultatã din regimul dotal ; sã nu fie ºtirbite drepturile femeii mãritate în exerciþiul puterii pãrinteºti ; sã se permitã cercetarea paternitãþii etc. Unele dintre aceste revendicãrii ºi propuneri au fost parþial soluþionate în anii urmãtori – de exemplu, suprimarea aservirii femeii mãritate, înlãturarea incapacitãþii sale de a sta în justiþie ºi de a contracta sau de a face comerþ (Consiliul Naþional al Femeilor Române. Comisiunea legislativã). CNFR a iniþiat ºi o seamã de acþiuni pentru câºtigarea drepturilor politice ale femeii, îndeosebi a dreptului de vot ºi de participare la legislaþie. Cu prilejul dezbaterilor în jurul reformei administrative, în 1925, CNFR a elaborat un amplu proiect de reorganizare a administraþiei teritoriale, în vederea înlãturãrii centralismului excesiv ºi pentru a înlesni alegerea în consiliile locale a femeilor, dupã aceleaºi norme ca cele ale bãrbaþilor (Alexandrina Cantacuzino, Discurs, 1925). În urma repetatelor insistenþe ºi memorii trimise autoritãþilor de CNFR, legea pentru organizarea administraþiei locale, din 3 august 1929, 217 a prevãzut dreptul de participare a femeilor la alegerile comunale ºi judeþene (drept condiþionat în special de nivelul lor de pregãtire culturalã ºi profesionalã). CNFR a aderat de la începutul constituirii sale la Consiliul Internaþional al Femeilor ºi a trimis delegaþiile sale la întrunirile ºi la congresele acestuia (între anii 1921 ºi 1938). Din iniþiativa CNFR a fost înfiinþatã, cu prilejul Congresului internaþional feminin de la Roma, în 1923, Mica Înþelegere Femininã, cu participarea organizaþiilor de femei din România, Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria ºi Grecia, pentru a „se sprijini reciproc” în vederea dobândirii unui statut asemãnãtor cu statutul femeilor din þãrile dezvoltate occidentale ºi în scopul combaterii tendinþelor de revizuire a graniþelor statelor succesorale. Statutul Consililui Naþional al Femeilor Române, Bucureºti, Tipografia Curþii Regale, F. Göbl fiii, 1922. Consiliul Naþional al Femeilor Române. Comisiunea legislativã. Drepturile femeii în viitorul Cod civil. (Studii, comunicãri ºi propuneri în vederea reformei), Tipografia Curierul judiciar, Bucureºti, 1924. Alexandrina Gr. Cantacuzino, Discurs în chestiunea reformei administrative, a dreptului de vot ºi eligibilitate al femeilor la comunã, Bucureºti, 1925. Rapport du Conseil National des Femmes Roumaines sur l’activité des 5 dernières années, 1925-1930, în Bulletin du Conseil National des Femmes Roumaines, 1921-1938, Rédaction „Casa Femeii”, Splaiul Imprimeriei 2, Bucureºti, 1940. IV. Personalitãþi marcante MARIA ROSETTI (1819-1893) Nãscutã la Guernesey (Anglia) ; identificându-se cu interesele naþiunii române, participã alãturi de soþul ei, C.A. Rosetti, la întrunirile secrete, pregãtitoare ale revoluþiei muntene ºi la evenimentele din vara ºi toamna anului 1848. În urma înãbuºirii miºcãrii de la Bucureºti de cãtre trupele otomane, ea vine în ajutorul fruntaºilor revoluþiei (N. Bãlcescu, C. Bolliac, I. Brãtianu, C.A. Rosetti, N. Ipãtescu º.a.), arestaþi ºi duºi în corãbii turceºti pe Dunãre, de la Giurgiu pânã la Orºova, de unde vor scãpa din captivitate datoritã intervenþiei sale abile pe lângã autoritãþi. Ataºamentul Mariei Rosetti faþã de ideile paºoptiste, sacrificiile ei în favoarea patrioþilor captivi pe tot parcursul cãlãtoriei lor sunt povestite pe larg de cunoscutul istoric francez, 218 Jules Michelet, într-o emoþionantã evocare-portret (Les Principautés danubiennes. Madame Rosetti, 1848). Iar pictorul C.D. Rosenthal a ales-o drept model pentru celebrele sale tablouri : România revoluþionarã ºi România descãtuºându-ºi lanþurile pe Câmpia Libertãþii. Maria Rosetti va fi alãturi de soþul ei în anii grei ai exilului, apoi, dupã revenirea în þarã, va susþine miºcarea pentru unirea Principatelor Române. În timpul rãzboiului de independenþã (1877-1878), ea se va afla în fruntea Comitetului de femei din Bucureºti care aduna ajutoare pentru front ºi pentru familiile celor mobilizaþi ; din iniþiativa ei, au fost înfiinþate douã spitale pentru soldaþii rãniþi, unul la Craiova ºi altul la Turnu-Mãgurele. Între anii 1865-1866 a apãrut la Bucureºti, sub direcþia ei, revista Mama ºi copilul, oferind un model reuºit de pregãtire a femeii-mamã ºi, prin intermediul ei, a celei mai tinere generaþii post-unioniste, de a face faþã provocãrilor noii epoci (vezi rubricile : convorbiri despre univers, catehism de istorie universalã ºi naþionalã, biografii de oameni celebri etc.) Bibliografie Jules Michelet, Les Principautés danubiennes. Madame Rosetti, 1848 în Événement, 1851 ; vezi ºi broºura editatã la Paris în 1853 de acelaºi autor, Les légendes démocratiques du Nord ; existã mai multe versiuni româneºti, printre care ediþia de D. Munteanu-Râmnic, Ploieºti, 1930. C.A. Rosetti, Note intime, 1844-1859. Pagini din trecut adunate ºi publicate de Vintilã C.A. Rosetti, vol. I, II, Bucureºti, 1902. Maria Rosetti, Scrieri din 1864 ºi 1865, Bucureºti, 1893. SOFIA CHRISOSCOLEU (1839-1861) Nãscutã Cocea (1839-1861) ; dotatã cu o inteligenþã deosebitã ºi un vãdit talent de publicistã, se avântã de foarte tânãrã în miºcarea pentru unirea Principatelor Române ; colaboreazã la ziarele unioniste ca : Steaua Dunãrii, Reforma, Dacia, Românul. Sfidând ironia cu care era privitã semnãtura unei femei în presã, Sofia Cocea abordeazã în articolele sale, cu o maturitate demnã de orice fruntaº politic al vremii, problemele fundamentale ale restructurãrii societãþii româneºti ; dezvãluie gravitatea problemei agrare, piedicile puse de cercurile conservatoare în calea împroprietãririi þãranilor, starea de înapoiere în care trãia grosul populaþiei, în primul rând femeile, lipsite de educaþie ºi victime ale unor mentalitãþi anacronice ; salutã cu entuziasm unirea celor douã principate române ºi alegerea lui Al.I. Cuza ; în apelurile adresate femeilor române de 219 pretutindeni, Sofia Cocea le cere sã intre în miºcarea de reînnoire a þãrii, singura cale posibilã a emancipãrii lor (Cãtre damele române) ; ea considera drept cea dintâi datorie a femeilor, îndeosebi a acelora care aveau mijloace materiale, sã contribuie la crearea unei largi reþele moderne de învãþãmânt rural ºi urban ; din resursele sale modeste a deschis o ºcoalã de fete ºi un internat la Fãlticeni. Rãpusã de tuberculozã la numai 22 de ani, Sofia Cocea lasã posteritãþii mãrturii ale unor remarcabile calitãþi ale începuturilor feminismului românesc. Bibliografie Operile doamnei Chrisoscoleu, nãscutã Cocea, Bucureºti, Tipografia naþionalã a lui A. Rasidescu, 1862. CONSTANÞA DUNCA-SCHIAU (1843 – ?) Constanþa Dunca-Schiau a fost prima româncã posesoare a brevetului de capacitate la Sorbona ºi a certificatului de înalte studii pedagogice, urmate la Collège de France ; între 1863 ºi 1865 scoate la Bucureºti revista feministã Amicul familiei, în care atrãgea atenþia opiniei publice asupra situaþiei precare a femeii ºi a atitudinilor conservatoare privind rostul ei în societate. În urma studierii aprofundate a experienþei þãrilor occidentale, Constanþa Dunca a elaborat ºi înaintat, în toamna anului 1863, domnitorului þãrii ºi Camerei Deputaþilor, un amplu proiect, în scopul de a contribui la crearea unui sistem educaþional modern pentru femeile române (Fiicele poporului) ; unele dintre sugestiile sale au fost incluse în legea învãþãmântului din 1864, care prevedea pentru prima datã înfiinþarea de ºcoli secundare pentru fete. Convinsã c㠄tãria unei naþii este dependentã de treapta pe care se aflã femeia”, în scrierile sale argumenta necesitatea stringentã de a înscrie în legislaþia þãrii a drepturilor fundamentale ale femeii. Bibliografie „Fiicele poporului. Proiect prezentat domnitorului ºi Camerei Deputaþilor asupra educaþiunii populare a fetelor în România”, de Constanþa Dunca, în Amicul familiei, Anul I, aprilie-octombrie 1863 ; Femeia femeii, în Bucureºti, 1863 ; Femeia în familie, 1871 ; Cartea Mumelor, 1872 ; Feminismul în România, 1904. 220 MARIA FLECHTENMACHER (1838-1888) Nãscutã Mavrodin, publicistã, actriþã, soþia compozitorului Al. Flechtenmacher ; între anii 1878-1881, scoate la Bucureºti „ziarul social, literar ºi casnic”, Femeia românã, care apãrea de douã ori pe sãptãmânã ºi avea abonaþi în toate provinciile româneºti ºi în strãinãtate. În paginile publicaþiei sale reproduce dezbaterile ºi rezoluþiile Congresului internaþional al drepturilor femeilor, þinut la Paris între 25 iulie-8 august 1878 ; ea a îndemnat comitetele de femei create în timpul rãzboiului de independenþã (1877-1878) pentru susþinerea frontului ºi devenite ulterior organizaþii permanente feministe sã cuprindã în programele lor, pe lângã obiective filantropice, ºi obiective economice, politice ºi culturale (Cestiunea femeilor). Articolele semnate de ea, alãturi de acelea ale liderilor politci cu vederi democratice, despre condiþia muncii feminine, lacunele mari în instrucþia ºi educaþia femeii, dificultãþile create în mod artificial în calea promovãrii sale în diferite profesiuni etc. reprezintã documente de o valoare incontestabilã pentru cunoaºterea stadiului în care a ajuns feminismul românesc în cel de al optulea deceniu al secolului XX. Bibliografie Maria Flechtenmacher, „Cestiunea femeilor”, în Femeia românã din 18 ianuarie, 25 ianuarie, 8 februarie, 22 martie 1879. „Timpul ºi necesitãþile lui”, în Femeia românã din 25 mai 1880. „Legea pentru telegrafiste”, în Femeia românã din 14 septembrie 1880. SOFIA NÃDEJDE (1856-1946) Scriitoare, publicistã, un model de femeie-cetãþeanã, care a luptat timp de aproape 50 de ani pentru drepturile femeii, alãturi de soþul ei, Ion Nãdejde, intrã de foarte tânãrã în miºcarea social-democratã ºi participã la elaborarea primelor programe ale miºcãrii, în care unul dintre obiective era „dobândirea absolutei egalitãþi în drepturi a femeii cu bãrbatul” ; colaboreazã la revistele socialiste : Munca, Basarabia, Drepturile omului, Lumea Nouã etc. În revista Contemporanul lanseazã o adevãratã campanie împotriva celor care, sub pretinsul motiv cã femeia ar avea creierul mai mic decât bãrbatul, n-ar fi în stare sã se afirme în sfere mai înalte ºi, în nici un caz, în politicã (Rãspuns d-lui Maiorescu în chestia creierului la femei ; D-l Manouvrier ºi creierii femeii, Libertatea femeii în prelegerea d-lui Missir etc). Sub înrâurirea ideilor marxiste, susþinea, ca de altfel ºi alþi lideri social-democraþi ai vremii, cã emanciparea femeii presupunea înlãturarea domiaþiei capitalului ºi a proprietãþii private (Robirea femeii ºi emanciparea ei, Azi totu-i marfã etc.). Radicalismul feminist al Sofiei Nãdejde va evolua 221 spre un liberalism democrat, mai ales datoritã legãturilor sale cu gruparea poporaniºtilor, în frunte cu C. Stere de la Evenimentul literar (Iaºi, 1893-1894), revistã aflatã sub conducerea ei. Dupã ce, împreunã cu alþi intelectuali, Sofia Nãdejde va pãrãsi miºcarea socialistã (momentul aºa-zisei „trãdãri a generoºilor”, 1899-1900), se va consacra, în primul rând, literaturii beletristice. În scrierile sale, figura centralã a fost, în mod predilect femeia, victima prejudecãþilor ºi a mizeriei materiale ºi morale a societãþii ; ea va sprijini în continuare miºcarea feministã, colaborând la Revista noastrã a Constanþei Hodoº, (1905-1907, 1914-1916) ; se aflã printre întemeietorii Asociaþiei pentru drepturile civile ºi politice ale femeilor (1918), ai Societãþii scriitoarelor (1925), iar în cel de-al treilea deceniu al secolului XX va fi aleasã preºedintã de onoare a Frontului feminin, susþinând eforturile organizaþiilor de femei afiliate pentru a salva drepturile ºi libertãþile cetãþeneºti, ameninþate de ascensiunea fascismului în Europa. Bibliografie Sofia Nãdejde : „Rãspuns d-lui Maiorescu în chestia creierului la femei”, în Contemporanul, nr. 23 din 1882 ; „Libertatea femeii în prelegerea d-lui Missir”, în Contemporanul, martie 1882 ; „D-l Manouvrier ºi creierii femeii”, în Contemporanul, nr. 24 din 1881-1882 ; „Robirea femeii ºi emanciparea ei”, „Azi totu-i marf㔠în Contemporanul, nr. 1 ºi 5 din 1886-1887. ADELA XENOPOL (1861-1939) Adela Xenopol (1861-1939) ; scriitoare, publicistã, una dintre cele mai consecvente apãrãtoare ale ideilor feminismului liberal românesc. Primele sale scrieri, apãrute sub titlul Încercãri literare (Iaºi, 1888), sunt închinate eroilor rãzboiului de independenþã (1877-1878) ºi mamelor care ºi-au pierdut fiii pe front. Între anii 1896 ºi 1898, editeazã la Iaºi revista lunarã Dochia, urmãrind „sã apere, sã susþie ºi sã cerceteze drepturile femeii”. Strângând în jurul revistei personalitãþi culturale ale vremii (V.A. Urechia, Maria Cunþan, Smara-Smaranda Gheorghiu º.a.) va iniþia, în paginile publicaþiei sale, adevãrate dezbateri privind sensul feminismului. În alte douã reviste, apãrute sub direcþia sa, Românca (Iaºi, 1905-1906) ºi Viitorul româncelor (Bucureºti, 1912-1916), Adela Xenopol chema organizaþiile de femei sã susþinã eforturile stângii liberale, conduse de Ionel Brãtianu, pentru promovarea unei politici de reforme, printre care, în primul rând : desfiinþarea latifundiilor, 222 împroprietãrirea þãranilor ºi democratizarea vieþii politice, indispensabile îmbunãtãþirii condiþiei femeii în societate. În primãvara anului 1914, când se pregãtea revizuirea constituþiei, ea va înmâna scriitorului ºi deputatului I.Al. Brãtescu-Voineºti, în numele unui grup de feministe de la Iaºi, o petiþie, revendicând dreptul de vot al femeilor, fie ºi limitat la consiliile comunale, dacã nu ºi pentru parlament ; în paginile revistei Viitorul româncelor, susþine participarea României, alãturi de Antanta, în marea conflagraþie din 1914-1918, în vederea unirii tuturor provinciilor româneºti într-un stat naþional modern ; dupã rãzboi, se afla printre personalitãþile miºcãrii feministe care vor cere Parlamentului României întregite înscrierea în constituþia þãrii a drepturilor integrale ale femeilor. În 1925, Adela Xenopol înfiinþeazã Societatea Scriitoarelor, care, la rândul sãu, va edita, chiar sub patronajul ei, Revista Scriitoarei, ale cãrei coloane vor fi puse la dispoziþia „manifestãrilor cultural-artistice, care au ca scop sau efect geniul ºi talentul feminin”. Prin încetarea ei din viaþã, în primãvara anului 1939, miºcarea feministã româneascã, ca ºi întreaga democraþie româneascã, pierdeau pe una dintre cele mai remarcabile personalitãþi ale lor. EUGENIA DE REUSS-IANCULESCU (1865-1838) Eugenia de Reuss-Ianculescu (1865-1838) ; scriitoare, publicistã, promotoarea unor importante acþiuni menite sã antreneze femeile din România în miºcarea internaþionalã, mult amplificatã în primul deceniu al secolului XX, pentru dobândirea dreptului de vot pentru femei. În 1911, ea creeazã societatea Emanciparea femeii, care îºi va schimba curând titlul în Drepturile femeii ºi va edita ºi o revistã purtând acelaºi nume ; atrage în jurul revistei oameni de culturã ºi lideri politici, susþinãtori ai dobândirii egalitãþii în drepturi a femeilor cu bãrbaþii (Femeia românã ºi politica) ; prin intermediul unor membri influenþi ai Asociaþiei, trimite, în primãvara anului 1914, douã memorii Camerei Deputaþilor ºi Senatului, revendicând participarea femeilor la alegerile consiliilor locale ; este prezentã la Congresul internaþional al Alianþei pentru sufragiul femeii (Budapesta, 1913), unde anunþã afilierea societãþii Drepturile femeii la aceastã Alianþã influentã, cu peste unsprezece milioane de membre ; în anii de dupã rãzboi, face parte dintre feministele care au realizat unificarea asociaþiilor de femei din România, sub patronajul Consiliului Naþional al Femeilor Române ºi susþinea miºcarea petiþionarã pentru stipularea în noua constituþie a þãrii a drepturilor fundamentale ale femeilor ; între 1926 ºi 1929 a fost aleasã membrã în Comitetul de conducere al Alianþei pentru votul ºi acþiunea civilã ºi politicã a femeilor cu sediul la New York. 223 Bibliografie Eugenia de Reuss-Ianculescu, „Femeia românã ºi politica”, în Drepturile femeii, Anul II, ianuarie ºi februarie 1913 ; vezi ºi Societatea Drepturile femeii. Statute ºi Feminismul în þarã în Drepturile femeii, Anul II, mai, iunie, iulie ºi august 1913. CALYPSO BOTEZ (1880-) Calypso Corneliu Botez este autoarea unor importante studii referitoare la condiþia femeii în România ; participã în anii 1917-1923 la dezbaterile publice în jurul elaborãrii noii constituþii a þãrii ºi elaboreazã cu Maria Baiulescu, Eleonora Stratilescu, Ella Negruzzi, Elena Alestari º.a. la întocmirea ºi trimiterea unor memorii cãtre parlament ºi oameni politici pentru înlãturarea legislaþiei anacronice privind statutul juridic, economic ºi politic al femeii. Aleasã preºedintã a Consiliului Naþional al Femeilor Române (1921), Calypso Botez elaboreazã, în cadrul Institutului Social Român ºi al Comisiei legislative a Consiliului, studii ºi propuneri pentru punerea în concordanþã a noului cod civil cu prevederea constituþionalã potrivit cãreia „drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza egalitãþii celor douã sexe” (Drepturile femeii în viitorul cod civil). Calypso Botez se pronunþã pentru sprijinirea de cãtre asociaþiile de femei a acelor partide politice care aveau înscrise în programele lor acordarea drepturilor integrale politice ambelor sexe. Calypso Corneliu Botez, licenþiatã în istorie ºi filosofie. Profesoarã de curs secundar. Membrã a Comitetului diriguitor al Asociaþiei pentru emanciparea civilã ºi politicã a femeilor române ; Problema drepturilor femeii române. Examen social-politic ºi juridic. Cu o introducere asupra feminismului în România, Socec et co., Bucureºti, 1919 ; vezi ºi Problema feminismului. O sistematizare a elementelor ei, Tipografia Gutenberg, Bucureºti, 1920. Bibliografie „Drepturile femeii în constituþia viitoare” în volumul Noua constituþie a României. 23 de prelegeri publice organizate de Institutul Social Român, Tipografia Cultura Naþionalã, Bucureºti [1923]. ALEXANDRINA GR. CANTACUZINO (1876-1944) Alexandrina Gr. Cantacuzino, personalitate proeminentã a feminismului românesc ºi internaþional în primele patru decenii ale secolului XX ; se aflã, în 1910, printre membrele fondatoare ale Societãþii Ortodoxe 224 Naþionale a Femeilor Române ; în timpul ocupaþiei germane din anii primului rãzboi mondial, devine preºedintã a Societãþii ºi organizeazã cel mai mare spital pentru rãniþi, în Capitalã ; coordoneazã acþiunea de sprijinire a familiilor celor mobilizaþi. Din fondurile adunate de SONFR, va fi ridicatã Biserica-Mausoleu la Mãrãºeºti (1924), în memoria celor 8000 de soldaþi morþi în confruntãrile militare din Moldova (1917) ; în anii 1920-1921, se aflã printre feministele care întemeiazã Consiliului Naþional al Femeilor Române ; aleasã în secþia femininã a Institutul Social Român, elaboreazã un program complex de cercetare a întregii problematici feminine de dupã rãzboi ; studiile ºi dezbaterile iniþiate de ea în cadrul comisiilor de specialitate ale Consiliului Naþional al Femeilor Române, vor sta la baza propunerilor înaintate de asociaþiile feministe organelor competente în vederea îmbunãtãþirii statutului femeii, cu prilejul pregãtirii noului cod civil ºi a legii administraþiei locale (1925). La Congresul internaþional pentru sufragiul feminin, întrunit la Roma, în mai 1923, Alexandrina Gr. Cantacuzino pune bazele Micii Înþelegeri Feminine, în scopul unirii eforturilor femeilor din Polonia, Cehoslovacia, Grecia, Iugoslavia ºi România pentru dobândirea drepturilor lor economice, politice ºi juridice ºi pentru a stãvili tendinþele ameninþãtoare de revizuire a graniþelor statelor succesorale. În 1925, aleasã vicepreºedintã a Consiliului Internaþional al Femeilor, Alexandrina Gr. Cantacuzino pledeazã pentru elaborarea unei legislaþii internaþionale a minoritãþilor, valabilã în toate þãrile ºi pentru stabilirea îndatoririlor acestora faþã de statul în care trãiau ; organizeazã, în octombrie 1925, la Bucureºti, consfãtuirea celor 60 de organizaþii de femei minoritare, realizând o bunã conlucrare cu acestea. Eforturile sale de a detensiona relaþiile interetnice în zona Europei Centrale ºi de Sud-Est au fost apreciate de delegatele la conferinþele Micii Înþelegeri Feminine ºi de cãtre reprezentantele Societãþii Naþiunilor (Discurs þinut la Geneva pe 6 iunie 1927) ; înfiinþeazã Gruparea Naþionalã a Femeilor Române în vederea pregãtirii femeilor pentru exercitarea drepturilor integrale politice ; în viziunea sa, existenþa unui partid politic independent al femeilor, nu excludea posibilitatea colaborãrii cu alte partide politice pentru obiective de interes general (Gruparea Naþionalã a Femeilor Române. Statut). Din iniþiativa ei a luat fiinþã la Bucureºti (1928) Casa Femeii, instituþie cu personalitate juridicã, aflatã sub egida CNFR Ea va deveni un puternic centru al feminismului interbelic, datoritã multiplelor sale activitãþi culturale ºi de solidaritate socialã (conferinþe, consultaþii gratuite juridice ºi medicale, cantine ºi adãposturi pentru femei abandonate, victime ale violenþei, cursuri de calificare pentru fete etc.). 225 Alexandrina Cantacuzino a fost printre primele consiliere de femei alese în capitalã care între anii 1929 ºi 1938 au câºtigat un binemeritat prestigiu din partea opiniei publice datoritã gãsirii unor soluþii eficiente în domeniul ocrotirii mamei ºi copilului, combaterii alcolismului, de ajutorarea a familiilor ºomerilor etc. Bibliografie Alexandrina Gr. Cantacuzino, Cincisprezece ani de muncã socialã ºi culturalã, discusuri, conferinþe, articole, scrisori, 1928, Bucureºti : Tipografia româneascã. Gruparea Naþionalã a Femeilor Române. Statut, 1929, Bucureºti : Tipografia Lupta. „Rapport sur l’activité de la Maison de la Femme Casa Femeii au 15 Novembre 1928 lorsqu’elle été ouverte au 30 Décembre 1929”, în Bulletin du Conseil National des femmes roumaines 1921-1938, ad. cit. Bibliografie generalã Câncea, Paraschiva, Miºcarea pentru emanciparea femeii în România, 1976, Bucureºti : Ed. Politicã. Georgescu, Elena, Georgescu, Titu, 1975, Miºcarea democraticã ºi revoluþionarã a femeilor din România, Craiova : Ed. Scrisul Românesc. Mihãilescu, ªtefania (ed.) 2001, Emanciparea femeii române. Antologie de texte. 1815-1918, vol. 1, Bucureºti : Ed. Ecumenica (vol. II, 1918-1948), sub tipar. Nicolaescu, Mãdãlina (ed.), 1996, Cine suntem noi ? Despre identitatea femeilor din România modernã, Bucureºti : Ed. Anima. ªtefan, I.M., V. Firoiu, 1975, Sub semnul Minervei. Femei de seamã din trecutul românesc, Bucureºti, Ed. Politicã. ªtefania Mihãilescu INTERVIUL ACTIV Tehnicã de obþinere a datelor preluatã de cercetãtoarele feministe din ansamblul tradiþional („ortodox”) al metodologiei sociologice ºi transformatã dintr-un simplu inventar de metode într-o poziþie teoreticã, o strategie utilizatã de feministe în ºtiinþele sociale pentru a aduna ºi a analiza datele din realitate. În mod standard, literatura academicã de facturã sociologicã apreciazã cã aceasta este metoda de adunare a datelor care este cea mai adecvatã acolo unde cercetãtorul este interesat de interpretãrile subiective ale indivizilor umani studiaþi. La nivelul minimal de definire, „interviul activ” este o discuþie ºi o interacþiune subiect-cercetãtor care se manifestã natural. 226 Abordarea metodolgicã a „interviului activ” pleacã de la presupoziþia etnometodologicã conform cãreia realitatea este construitã ca o reþea de „cum”-uri ºi „ce”-uri ale experienþei prin intermediul practicii interpretative. „Acest tip de interviu este astfel o formã de practicã interpretativã care îi implicã pe intervievat ºi pe intervievator în mãsura în care ei articuleazã structuri, resurse ºi orientãri prin intermediul a ceea ce Garfinkel numeºte raþionamentul practic. A. Oakley aratã cã un astfel de interviu devine un fel de dialog care include în egalã mãsurã subiectivitatea intervievatului ºi cea a intervieviatorului – de unde numele des asociat lui, de interviu subiectiv. „Interviul activ” sugereazã orientarea spre ºi legãtura dintre diferite aspecte ale experienþei subiecþilor” : Subiecþii sunt încurajaþi sã dezvolte subiectele discutate în modalitãþi care sã fie importante pentru propriile lor experienþe. Astfel, douã elemente devin esenþiale în realizarea unui astfel de interviu : 1. Întrebãrile „Ce” puse de cercetãtor : Acesta este interesat sã asigure orientarea ºi resursele de cadraj pentru dezvoltarea subiectului intervievat ºi a resurselor lui ; 2. Punctul de vedere din care sunt oferite informaþiile se dezvoltã continuu în relaþie cu interacþiunea permanentã : „Cum”-urile acþiunii de intervievare. Acestea nu sunt nici arbitrare, nici orientate unilateral. Subiectul intervievat devine o sursã narativã pentru cel care intervieveazã ºi pentru cel care rãspunde, un reper pentru modul în care sã se punã întrebãri ºi sã se rãspundã la ele. Modul în care este abordat subiectul analizat dicteazã ºi strategiile empirice faþã de observaþia empiricã. Cel care intervieveazã trebuie sã fie familiarizat cu circumstanþele factuale, culturale ºi interpretative spre care se pot orienta subiecþii ºi cu vocabularul prin care ei îºi transmit experienþa. Pentru un cercetãtor principala problemã este sã fie capabil sã-l angajeze pe subiect într-un dialog semnificativ referitor la existenþa lui cotidianã, utilizând un vocabular ºi termeni care derivã tocmai din aceasta. Înregistrãrile conversaþionale ale practicilor interpretative sunt analizate folosind tehnici sociologice derivate din analiza de discurs ºi din cea narativã. Scopul unei astfel de cercetãri este sã arate modul în care rãspunsurile la un interviu sunt produse în interacþiunea dintre cel intervievat ºi cel care intervieveazã fãrã ca prin aceasta sã se piardã din vedere semnificaþia producerii sau circumstanþele care condiþioneazã procesul de realizare a semnificaþiilor pur subiective ale celor intervievaþi. O astfel de 227 analizã cautã sã înþeleagã nu numai producþia „localizat㔠a unui discurs, ci ºi sã demonstreze modalitãþile în care acest discurs este legat de experienþele ºi vieþile celor care sunt studiaþi. Într-un astfel de demers ºtiinþific se pleacã de la presupoziþia unui „activism” fundamental al celor intervievaþi : subiecþii (cei care sunt intervievaþi, dar ºi cercetãtorul) sunt activi în sensul cã se þine cont de „competenþele” lor nu doar ca „respondenþi”, ci ºi ca organizatori ai semnificaþiilor pe care le transmit prin discursul personal. O preocupare permanentã a feminismului în ºtiinþele sociale a fost analiza modului în care „genul” se construieºte social, de aici centrarea analizei pe modalitãþile de „invizibilizare” ale femeilor în calitatea lor de subiecþi ai propriilor existenþe ºi experienþe. Astfel, D. Smith a demonstrat cã atribuirile de competenþe narative unor subiecþi umani (fie aceºtia bãrbaþi sau femei) sunt condiþionate prin practici textuale ºi instituþionale existente la un moment dat în societate. Pentru cã experienþele femeieºti cotidiene sunt abordate prin categoriile descriptive ºi prin cererile practicilor înrudite ale unei lumi organizate în termenii vieþii, timpului liber ºi muncii bãrbaþilor, D. Smith susþine cã experienþele femeilor trebuie reprezentate în termenii „locului” pe care îl au acestea în lumea realã ºi cã aceastã perspectivã trebuie sã fie un punct de plecare în orice analizã feministã. • (vezi ºi Biografia interpretativã, Povestirea vieþii, Metodologii feministe, Socializarea de gen) Bibliografie DeVault, M., „Talking and listening from women’s standpoint : Feminist strategies for interviewing and analysis”, in Social Problems, 37/ 1990 ; Gilligan, C., 1982, In A Different Voice, Cambridge MA ; Harvard University Press. Oppie, A., „The instability of caring body : gender and caregivers confused old people”, în Quarterly Health Research, 4/1994. Oakley, A., 1981, „Interviewing Women : A Contradiction in Terms”, în H. Roberts (ed.), Doing Feminist Research, Routledge and Kegan Paul. Smith, Dorothy E., 1987, The Everyday World as Problematic : A Feminist Sociology, Northeastern : University Press. Valentina Marinescu 228 229 L IUBIRE În dicþionarele româneºti, prima definiþie datã iubirii este cea a unui sentiment de dragoste faþã de o persoanã de sex opus. Celãlalt înþeles ar fi, de fapt, genul proxim al iubirii, adicã sentimentul de afecþiune ºi admiraþie pentru cineva sau ceva. De fapt, termenul „iubire” cuprinde în întregul lui trei feluri de iubire : eros (iubirea pasionalã, sexualã), filia (iubirea mai aproape de tipul prieteniei) ºi agape (iubirea de om ca aproape). Dacã erosul este perceput ca o chemare iraþionalã, filia este conceputã ca iubirea generoasã ºi reciprocã, iar agape ca iubirea caritabilã. Cele trei tipuri de iubire par a avea nu numai manifestãri speciale, dar ºi destinatari diferiþi : erosul este iubirea experienþei sexuale, filia este legãtura afectivã faþã de cei apropiaþi, iar agape are sfera cea mai largã, în ea intrând umanitatea prin fiecare om în parte. În general subiect de literaturã, teologie, psihologie sau filosofie, iubirea este discutatã astãzi fie ca mijloc de cunoaºtere (raþionalitatea sentimentelor : Sousa, 1990), fie ca iubire de sine (necesarã stimã de sine), fie ca principala relaþie interpersonalã. Criticile feministe atrag atenþia asupra utilizãrii iubirii ca instrument al ideologiei patriarhale (neparteneriale, dominatoare). Femeile au fost prin excelenþã asociate cu emoþionalul ºi fãcute responsabile cu inspirarea ºi întreþinerea iubirii în general : pentru creator (iubirea inspiratoare), pentru iubit (iubirea pasionalã), pentru soþ (iubirea sprijin), pentru copil (iubirea securizatoare). Bibliografie Singer, Irving, 1989, The Nature of Love, Chicago. Sousa, R., 1990, The Rationality of Emotions, Cambridge : MIT Press. Gabriela Blebea Nicolae LESBIANISM În înþelegerea sa clasicã, lesbianismul denotã orientarea sexualã a persoanelor de sex femeiesc spre persoane de acelaºi sex. În ultimele decenii, lesbianismul a cãpãtat o înþelegere mai largã, el denumind uneori miºcarea prin care femeile cautã sã se sustragã dominãrii masculine. Astfel, lesbianismul se referã nu numai la latura sexualã a practicii sale, ci ºi la cea emoþionalã, culturalã, politicã ºi economicã prin care femeile trebuie sã se asume ca entitãþi autonome, capabile sã se afirme independent de „jocurile de putere ale bãrbaþilor”. Femeile trebuie sã cucereascã ºi sã foloseascã puterea pentru femei. Sintagma în care acest program se regãseºte este cea de feminism lesbian ºi în forma sa extremã s-ar exprima ca explozia umilinþei acumulate de femei. „Feminismul este protestul, lesbianismul este soluþia” (Johnston J., 2000, p. 338). Iubirea unei femei de cãtre o altã femeie ar deveni, în acest fel un act ºi politic ºi revoluþionar. Ea ar însemna iubirea de sine ºi iubirea tuturor celorlalte femei (Rich A., 1979) Sintagma feminism-lesbian propune ca de la cunoaºterea propriului corp ºi a recunoaºterii propriilor dorinþe (Frye M., 1983), femeile sã îºi asume revendicarea dreptului de a-ºi alege nu numai orientarea sexualã, dar ºi propriul destin. S-ar crea, astfel, o lume în care integritatea femeii ar fi respectatã ºi drepturile civile nu ar mai fi privilegiul doar a unei categorii de femei (Rich A., 1979). În literatura feministã, termenul de lesbianism este asociat ºi altor concepte ca : eticã, jurisprudenþã, istorie, literaturã. Etica lesbianã este numirea acelei etici a „rezistenþei ºi creaþiei” care urmãreºte formarea cadrului interrelaþional favorabil eliberãrii femeilor din contextul opresiv în care ele trãiesc, context heteropatriarhal în care „femeia bun㔠este cea care se autosacrificã (Hoagland S.L., 1988). Jurisprudenþa lesbianã este conceputã ca un demers prin care punctul de vedere lesbianist nu mai trebuie privit ca o excepþie, ci ca o înþelegere centralã, capabilã sã producã o înþelegere profundã, contextualã (Robinson R., 1992). 230 Istoria lesbianã, ca istoria oricãrei minoritãþi, trebuie sã identifice ce este relatare din perspectiva istoriei dominante ºi ce este istorie de sine. O asemenea istorie trebuie sã repereze ce este accidental ºi ce este trãsãturã definitorie (Nestle, 1988, p. 110). Literatura lesbianã îºi propune sã reuneascã literatura produsã de autoare lesbiane ºi cea care are ca protagoniste femei lesbiane. Cea mai completã lucrare de literaturã lesbianã este cea a lui Jeannette Foster : Sex Variant Women in Literature (1956). Bibliografie Foster, Jeannette, 1956, Sex Variant Women in Literature, Tallahassee : Naiad Press. Frye, Marylen, 1983, The Politics of Reality, New York : Trumansburg, Crossing Press. Hoagland, Sarah Lucia, 1988, Lesbian Ethics, Chicago : Institute of Lesbian Ethics. Nestle, Joan, 1988, A Restricted Country, London : Sheba. Rich, Adrienne, 1979, On Lies, Secrets and Silences, New York. Rich, Adrienne, 1977, Women and Honor, Pittsburgh : Motherroot. Robinson, Ruthann, 1992, Lesbian (Out)Law : Survival Under the Rule of Law, New York : Firebrand Books. Gabriela Blebea Nicolae LIMBA CONSTRUITà DE BÃRBAÞI (MAN-MADE LANGUAGE) Man-made language este titlul celei mai cunoscute cãrþi din domeniul limbã ºi gen. Cartea reprezintã un studiu de caz al sexismului în limba englezã, fiind consideratã, alãturi de cartea lui Robin Lakoff, Language and woman’s place, deschizãtoare de drumuri în critica feministã a limbajului. Ipoteza de plecare a lui Dale Spender este aceea cã limba (englezã, în cazul autoarei) reflectã o perspectivã specificã asupra lumii care determinã la rândul ei conºtiinþa vorbitorilor acestei limbi. Engleza este, în opinia lui Spender, o „limbã a bãrbaþilor”, fiind o limb㠄literal construitã de bãrbaþi ºi care se aflã încã în mod fundamental sub controlul bãrbaþilor” (1985, p. 12). Aºadar, în concepþia lui Dale Spender, femeile folosesc sensuri care nu le aparþin, bãrbaþii având monopol asupra producerii de sens ºi deci asupra producerii de percepþii asupra realitãþii. Sensurile femeilor nu sunt codificate în limbaj, astfel cã realitatea este definitã exclusiv de bãrbaþi. Limba codificã numai 231 versiunea masculinã a evenimentelor, reflectã interesele ºi experienþele bãrbaþilor ; deci cuvintele favorizeazã exclusiv percepþiile bãrbaþilor. Autoarea explicã perspectiva unilateral masculinã a reprezentãrii lingvistice, prin monopolul exclusiv masculin al „numirii”, definirii. Ea face o paralelã cu competenþele lingvistice universale ale lui Adam în Genezã, care are monopolul numirii creaþiei lui Dumnezeu. La nivel teoretic însã, demersul lui Dale Spender a ridicat o serie de probleme. Cea mai importantã este legatã de concepþia monoliticã a limbii. Dacã limba ar fi exclusiv apanajul bãrbaþilor, atunci autoarea nu ar fi putut scrie nici mãcar o carte. Producerea de noi sensuri nu este acelaºi lucru cu codificarea acestor sensuri în dicþionare. Din punct de vedere istoric, bãrbaþii au fost aceia care au alcãtuit dicþionare, iar citatele care exemplificau sensurile erau preluate din autori, ºi nu autoare. Dar limba nu existã în mod primar în dicþionare, ea existã în oamenii care o folosesc, atât bãrbaþi, cât ºi femei ! Critici mai recente au atras atenþia asupra unor neclaritãþi conceptuale în folosirea termenilor de „sens”, „structurã”, „simbol” (Talbot, 1998). De asemenea, cercetãrile empirice ulterioare au nuanþat ipotezele iniþiale din critica feministã, atrãgând atenþia cã nu se poate vorbi de propoziþii specifice femeilor ºi bãrbaþilor decât ca forme construite artificial „stereotipice sau ca reprezentãri ideale a diferenþelor de gen” (Sara Mills, 1995, p. 65). Marele merit al cãrþii lui Dale Spender este faptul cã a atras atenþia asupra sexismului în limbã dincolo de frontierele academice, fãcând accesibilã ºi publicului larg o agendã perceputã iniþial ca strict feministã, fãcând posibilã dezvoltarea unei noi discipline academice „limbã ºi gen”, contribuind implicit ºi la elaborarea în deceniul al nouãlea a ghidurilor de limbaj non-sexist. • (vezi ºi Critica feministã a limbajului, Gen ºi limbaj, Limbajul femeilor, Limbaj nonsexist) Bibliografie Lakoff, Robin, 1975, Language and woman’s place, New York : Harper and Row. Mills, Sara, 1995, Feminist Stylistics, London : Routledge. Spender, Dale, 1980, Man-Made Language, London : Routledge & Kegan Paul. Talbot, M. Mary, 1998, Language and Gender, Cambridge : Polity Press. Otilia Dragomir 232 LIMBAJUL FEMEILOR Concept lansat în studiul de pionierat al lui Robin Lakoff – Language and Woman’s Place (Limba ºi locul femeilor) din 1975, care a avut un mare succes în critica feministã a limbajului. Autoarea susþine existenþa unui „limbaj al femeilor” distinct, un limbaj folosit de femei, dar ºi limbajul folosit despre ele. Scriind despre femeile din SUA, Lakoff a afirmat cã statutul subordonat al femeilor se reflectã atât în limba folositã de ele, cât ºi în limbajul folosit când se vorbeºte despre ele. Astfel, femeile ar folosi limba într-un mod distinct, caracterizat îndeosebi de slãbiciune, politeþe excesivã ºi nesiguranþã, trãsãturi care reflectã tocmai lipsa de încredere în ele înseºi. Iatã câteva dintre trãsãturile cele mai marcante ale „limbajului femeilor” în viziunea lui Robin Lakoff : folosirea mai frecventã a adjectivelor care exprimã aprobarea sau admiraþia (divin, adorabil, încântãtor), forme eufemistice, indirecte sau superpoliticoase, evitarea limbajului trivial, folosirea mult mai frecventã în conversaþie a aºa-numitelor „bariere” (hedges) de tipul ºtii, ei bine, un fel de, a intensificatorului atât de, a adverbelor de tipul foarte, extrem de, a întrebãrilor de confirmare la sfârºitul propoziþiilor (tag-questions) nu-i aºa ?, nu ?. În aceeaºi serie a trãsãturilor specifice „limbajului feminin”, Lakoff mai enumerã : intonaþia specificã, crescãtoare de tip interogativ pentru enunþurile afirmative, a accentului emfatic folosit excesiv, ezitarea verbalã frecventã etc. Principala criticã adusã ipotezelor lui Lakoff este faptul c㠄limbajul feminin” definit de ea este, prin raportare la cel masculin, inferior ºi deficient, limbajul masculin fiind deci superior, el constituind norma de la care se „abat” femeile. Diferenþele de gen la nivelul limbajului folosit de femei sunt descrise ca deficienþe, pe când limbajul folosit de bãrbaþi este neutru. Conceptul propus de Lakoff nu face altceva decât sã confirme stereotipurile de gen ºi la nivelul uzului lingvistic. Cercetãri empirice ulterioare nu au confirmat decât parþial ipotezele lui Robin Lacoff. De pildã, într-un studiu întreprins de Janet Holmes, pe un corpus lingvistic de englezã vorbitã australianã s-a constatat cã, deºi femeile folosesc mai mult întrebãrile de confirmare la sfârºitul propoziþiilor (tag-questions), ele nu o fac pentru a indica nesiguranþa, incertitudinea sau lipsa de încredere în sine, cum se afirmase pânã atunci, ci pentru a exprima solidaritatea cu persoana cu care vorbesc, încurajând intelocutorul. În schimb, bãrbaþii folosesc acest tip de întrebare-confirmare tocmai pentru a exprima nesiguranþa, incertitudinea. 233 Wiliam O’Barr ºi Bowman Atkins, în urma cercetãrii unui corpus în care au fost transcrise 150 de ore înregistrate într-un tribunal din Carolina de Nord, au ajuns la concluzia cã ºi bãrbaþii folosesc aºa-numitul „limbaj feminin”. Uzul unui astfel de limbaj depinde însã de doi factori : statusul social ºi experienþa. Cei doi cercetãtori au sugerat astfel cã limbajul descris de Lakoff nu este un limbaj feminin, ci un limbaj slab, fãrã putere (powerless language), folosit de ambele sexe. ªi, de vreme ce femeile au de obicei poziþii sociale inferioare bãrbaþilor, ele tind sã foloseascã un astfel de limbaj mai des. Pe de altã parte, alte studii recente au atras atenþia diverºilor factori care trebuie luaþi în considerare în analiza aºa-numitelor genderlect, feminin sau masculin. Analiza strategiilor conversaþionale diferite nu trebuie sã foloseascã trãsãturile „discursului masculin” ca normã (Coates, Cameron, 1989 ; Coates, 1998). Trebuie gãsite metode noi, pozitive de evaluare a acestor strategii de cãtre femei. În analiza „bârfei”, de exemplu, gen conversaþional stereotip asociat femeilor, devalorizarea acestui tip de comunicare verbalã între femei are la bazã presupoziþia masculinã implicitã cã femeile vorbesc prea mult ºi cã oricum ar fi mai bine ca ele sã tacã ! (vezi ºi Discurs, Gen ºi limbaj, Limba construitã de bãrbaþi) Coates, Jenifer, ºi Deborah Cameron (eds.), 1988, Women in their speech communities, Harlow, UK : Longman. Coates, Jenifer, 1988, Women talk, Oxford : Blackwell. Holmes, Jenifer, 1995, Women, Men and Politeness, London : Longman. Lakoff, Robin, 1975, Language and woman’s place, New York : Harper and Row. O’Barr, William M. ºi Bowman K. Atkins (1980), „Women’s language or powerless language”, in Sally McConnell-Ginet, Rurth Borker ºi Nellie Furmn (eds), Women and Language in Literature and Society, New York : Praeger. Otilia Dragomir LIMBAJ, GEN ªI PUTERE Limba, vãzutã atât ca o reflectare a relaþiilor ºi ideologiilor de gen, dar ºi ca un mijloc de construcþie ºi reproducere socialã a genului, constituie o preocupare majorã a criticii feministe. Cele trei paradigme de criticã feministã a limbajului (deficit, dominanþã ºi diferenþã) pleacã toate, într-o mãsurã mai micã sau mai mare, de la inegalitatea de status social ºi putere între cele douã genuri sociale. Diferenþele lingvistice (mai puþin la nivelul formei lingvistice 234 propriu-zise, dar mai ales la nivelul discursului) între femei ºi bãrbaþi au constituit punctul de plecare al majoritãþii cercetãrilor empirice în anii ’80. Spre sfârºitul secolului XX însã, concluziile anterioare au fost de multe ori contestate, ele având la bazã generalizãri cu privire la întreaga populaþie de bãrbaþi ºi femei, plecând de la o populaþie limitatã (de obicei populaþia albã, din clasã de mijloc nord-americanã sau britanicã), angajatã în acelaºi tip de activitate, în conversaþii mixte, în care diferenþa de gen e maximizatã. Într-un studiu celebru, Penelope Eckert ºi Sally McConnell-Ginnet (1992) au recomandat ca interacþiunea limbã-gen sã fie examinatã la nivelul practicilor sociale curente, de zi cu zi, ºi la nivelul comunitãþilor locale specifice. Argumentele aduse de autoare au fost : genul nu poate fi separat de alte aspecte ale identitãþii ºi relaþiilor sociale, categoria genului nu are aceeaºi semnificaþie în toate comunitãþile, iar manifestãrile lingvistice ale genului sunt diferite în funcþie de comunitate. Identitatea de gen nu poate fi exprimatã exclusiv prin forme lingvistice, iar acestea au sensuri diferite în funcþie de contextul cultural, instituþional sau istoric în care funcþioneazã. Limba este astfel unul dintre mijloacele prin care se constituie ºi se instituie genul (ca proces social continuu), iar analiza practicilor lingvistice reflectã construcþia normativã a genului la toate nivele socialului. • (vezi ºi Critica feministã a limbajului, Genul, Gen ºi limbaj, Putere simbolicã) Bibliografie Eckert, P., McConnell-Ginnet, S., 1992, „Think Practically and Look Locally : Language and Gender as Community-based Practice”, Annual Review of Anthropology, 21, 461 : 90. Gal, Susan, 1991, „Speech and Silence : the problematics of research on language and gender”, în M. di Leonardo (ed.), Gender at the Crossroads of Knowledge, Berkeley, CA : University of California Press. Lakoff, Robin, 1990, Language and Power. The politics of language, New York : Basic Books. Otilia Dragomir LIMBAJUL NON-SEXIST Limbaj care prin expresiile ºi conotaþiile sale asigurã un tratament lingvistic egal, nedescriminatoriu atât femeilor, cât ºi bãrbaþilor. Problema limbajului nonsexist a devenit popularã la sfârºitul anilor ’70. Începând cu deceniul al optulea au fost elaborate ºi editate 235 ghiduri de limbaj non-sexist de cãtre o serie de organizaþii ºi instituþii, în special organizaþii profesionale, universitãþi. Treptat, un numãr din ce în ce mai mare de edituri au publicat asemenea ghiduri, mai ales în lumea anglo-americanã. În societatea contemporanã occidentalã, cel puþin la nivelul discursului public, normele limbajului non-sexist sunt generalizate ºi respectate acum. Ghidurile recomandã anumite expresii (de plidã, în cazul limbii engleze, folosirea pronumelui they (ei, ele) în locul masculinului he (el) pentru referenþii non-specifici sau chiar a unei expresii mixte de tipul she/he (ea/el) he or she (ea sau el) folosirea unor cuvinte ºi expresii neutre în care substantivtul man (bãrbat, om) este înlocuit de neutrul persoan㠖 în loc de chairman, spokeman se recomandã folosirea formelor chairperson, spokeperson. Folosirea masculinelor generice (în englezã he, man) nu face decât sã întãreascã ideea cã bãrbaþii sunt adevãraþii reprezentanþi ai umanitãþii, norma referenþialã, iar femeile o deviere de la normã. Discuþiile cu privire la limbajul non-sexist au fost incluse treptat într-o dezbatere politicã mai largã, cea a corectitudinii politice (political corectness). Doctrina corectitudinii politice, care promoveazã evitarea practicilor discriminatorii în limbaj ºi comportament, a fost însã criticatã, mai ales de presã, pentru faptul cã atenteazã la libertatea de expresie ºi promoveazã o terminologie care este uneori ridicolã. Problema posibilitãþii schimbãrii de atitudine faþã de persoane de alt sex, religie sau rasã prin schimbarea unei terminologii rãmâne în continuare extrem de discutatã. • (vezi ºi Sexism, Sexism în limbã) Bibliografie Linguistic Society of America, 1992, „LSA guidelines for non-sexist usage”, LSA Bulletin 135 : 8-9 Otilia Dragomir 236 M MARIA Fecioara Maria, mamã a lui Iisus, rãmâne un subiect central de pietate ºi dispute teologice în felurite contexte culturale. În mod explicit în Rom. 1.3-4, Hristos este „fiu” al lui Dumnezeu prin concepþia sa, dar aceasta nu implicã neapãrat o concepþie „virginal㔠aºa cum sugereazã ulterior cele douã evanghelii, dupã cum nu implicã nici nevoia ca Maria sã rãmân㠄fecioar㔠pe timpul sarcinii ºi naºterii pruncului Iisus sau necesitatea de a rãmâne fecioarã pentru totdeauna, cel puþin în relaþia ei cu Iosif. Cu toate acestea, simbolul fecioarei conþine o serie de înþelesuri dincolo de aspectele pur sexuale, concepþia virginalã a lui Iisus reprezentând capacitatea pentru înnoire perpetuã, pentru noi începuturi ; virginatea Mariei a simbolizat totodatã prioritatea discipolilor creºtini faþã de pretenþiile de înrudire pe linie familialã, cu implicaþii în special în viaþa femeilor, deoarece o fecioarã poate rãmâne autonomã ºi neexploatatã. În anumite contexte însã, fecioria a reprezentat, din nefericire, non-entitatea femeiascã/femininã, pasivitatea, lipsa conºtiinþei de sine ºi o asexualitate de stâncã. Combinatã cu noþiunea de maternitate (în figura mamei-fecioarã), greutatea paradoxalã a simbolului Mariei capãtã dificultãþi evidente pentru femei în general, deoarece nici o femeie realã nu se poate ridica la nivelul sãu. Aºa încât, deºi la prima vedere, Fecioara Maria reprezintã un simbol al speranþei pentru femei, poate deveni un instrument de întãrire a statutului de persoanã de rangul doi pentru femei faþã de bãrbaþi (atâta timp cât bãrbaþii sunt priviþi ca normativi uman), din moment ce idealul fecioarei-mamã Maria este intangibil. Dificultãþile au fost exacerbate ºi de instaurarea dogmelor Imaculatei Concepþii (1854) ºi a Înãlþãrii (1950), ambele cu o lungã istorie de controverse, datoritã unor acute neînþelegeri ecumenice între romano-catolici, protestanþi ºi creºtinii ortodocºi, centrate pe „pãcatul originar”. Cele douã dogme sunt strâns legate între ele, atâta timp cât viziunea asupra Imaculatei Concepþii diferenþiazã modul în care sfârºitul vieþii Fecioarei Maria este gândit ca o „Înãlþare la Ceruri” sau ca o „Adormire”, somnul morþii, potrivit tradiþiei ortodoxe. Cu toate aceste dispute, 237 femeile au gãsit hranã spiritualã în aceste dogme : în credinþa cã Fecioara Maria semnificã setea neostoitã de viaþã, salvarea din umilinþã, viaþa întru Domnul, plinãtatea afecþionalã ºi puterea, legãtura strânsã cu nevoile imediate, vitale ale celor mulþi, semnul transformãrii posibile a lumii ºi multe altele. Înþelesurile simbolice ale Fecioarei Maria sunt ºi mai bogate îi variate : poate fi vãzutã ca cea dintâi mântuitã ; Mamã a Bisericii ; înþelegerea þelurilor divine ; identificarea cu suferinþa lui Hristos ºi suferinþa tuturor celor ce-ºi pierd copiii ; martorã a reînvierii a celui ce-a fost „carne din carnea ei, os din osul ei” ; imanenþa ºi prezenþa vie a lui Dumnezeu ; în acelaºi timp, supunerea, umilinþa, subordonarea, incapacitatea acþiunii independente ºi aºa mai departe. Ea poate reprezenta calea de urmat pentru acceptarea divinitãþii inclusive-de-gen, pentru asocierea femeii cu misterul divin. În a doua parte a secolului XX, au fost lansate douã declaraþii papale foarte interesante pentru conotaþiile lor de gen : Marialis Cultus (În onoarea Mariei), 1974, document în care Fecioara Maria apare ca o femeie curajoasã, cu putere de decizie, în dialog cu Dumnezeu, proclamând eliberarea întru Domnul a celor ce au nevoie de ea, supravieþuind sãrãciei, izolãrii, exilului º.a.m.d. ; cea de-a doua Redemptoris Mater (Mamã a Mântuitorului), 1987, meritorie pentru modul în care construcþiile de gen se integreazã cu actuala poziþie papalã privind hirotonisirea femeilor ca preoþi. • (vezi ºi Teologie feministã) Bibliografie Clayton, M., 1990, The Cult of Virgin Mary in Anglo-Saxon England, Cambridge :Cambridge University Press. Storkey, E., 1989, „The Significance of Mary for Feminist Theology”, în Chosen by God : Mary in Evanghelical Perspective, London : Marshall Pickering, pp. 184-199. Warner, M., 1976, Alone of All Her Sex : The Myth and the Cult of Virgin Mary, London : Weidenfeld & Nicolson. Anca Jugaru MARIA-MAGDALENA Maria-Magdalena este o figurã extrem de semnificativã în teologia feministã, deoarece ea aratã cum poate fi modelatã realitatea vieþii femeilor pentru a se potrivi mitului dominant. Figura ei a fost deformatã sub patriarhat, alãturi de alte nenumãrate figuri de femei (Carmody, 1992). 238 Referiri la Maria-Magdalena se fac prima datã în Marcu 15, unde ea este una dintre femeile care stau alãturi de cruce ; aceste femei sunt cele care l-au urmat pe Iisus, „propovãduind alãturi de el” (Marcu 15.41, Biblia, 1968). Aceastã frazã a fost recent interpretatã într-o luminã nouã : dacã pânã nu demult se considera cã se referã la rolurile „tradiþional” femeieºti, ca prepararea mâncãrii, în momentul de faþã afirmaþia este înþeleasã într-o accepþiune mai largã, extinzându-se la toate activitãþile comunitãþii lui Iisus, inclusiv þinerea de predici. Nu existã nici o dovadã în aceste texte cã Iisus ar fi privit aceste femei diferit faþã de discipolii sãi bãrbaþi. Ceea ce le diferenþiazã însã este faptul cã, în timp ce ceilalþi învãþãcei au fugit la moartea lui Iisus, femeile au rãmas lângã el. Maria-Magdalena nu numai cã a fost martora morþii lui Iisus, dar conform lui Ioan, ea a fost singura martorã a reînvierii. Ea îl numeºte pe Iisus „Rabboni”, un titlu exaltic, arãtând astfel cã înþelege perfect implicaþiile întâmplãrilor cãrora le-a fost martorã. Poate cã nu este exageratã sugestia cã ea este singura martorã a adevãratei naturi a Bisericii ºi comunitãþii investite cu putere, o viziune pierdutã sub patriarhat, fiind cea dintâi investitã cu autoritate apostolicã, dar faptul acesta a fost uitat. Ceea ce s-a þinut minte ºi s-a subliniat în locul acestora este vindecarea Mariei-Magdalena de cãtre Iisus, prin „alungarea celor ºapte diavoli”. Au existat multe speculaþii despre ce înseamnã aceasta exact, dar negãsindu-se o explicaþie mai potrivitã, s-a presupus cã Maria-Magdalena se fãcea vinovatã de pãcate sexuale, iar scoaterea rãului din ea era un act de iertare. Nici o astfel de presupunere nu se face când Iisus scoate rãul din bãrbaþi ! Este posibil ca Maria-Magdalena sã fi suferit de vreun fel de tulburare psihicã, poate o formã de epilepsie, dar ceea ce s-a pãstrat de-a lungul vremilor a fost eticheta depravãrii sexuale. Aceasta poate ºi pentru cã cel de-al doilea nume al ei, Magdalena, semnifica originea dintr-un sat prosper de pescari pe coasta de nord-vest a lacului Galileei, recunoscut prin libertinismul ºi permisivitatea modului de trai. Poate numai pentru faptul cã era femeie, ºi de aceea în ochii pãrinþilor Bisericii, pãcãtoasã sexual (Haskins, 1994). În construirea acestei imagini a Mariei-Magdalena, ei au transformat mult iubita prietenã ºi discipolã a lui Iisus, ºi „primul apostol între apostoli”, într-o respingãtoare femeie uºoarã care stã ascunsã în orice femeie. Maria-Magdalena este o lecþie pentru noi toate în lupta supravieþuirii în lumea patriarhalã ; ea are nevoie de reabilitare mãcar pentru recuperarea unui strop de demnitate pentru toate femeile. • (vezi ºi Teologie feministã) 239 Bibliografie Biblia, 1968, Institutul Biblic ºi de Misiune Ortodoxã al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti. Carmody, D., 1992, Biblical Women, New York : Crossroad. Haskins, S., 1994, Mary Magdalene, London : HarperCollins. Anca Jugaru MASCARADA Concept lansat iniþial de Joan Riviere, o discipolã a lui Freud. Analizând performanþa unei femei de ºtiinþã care þine o conferinþã în domeniul ºtiinþelor exacte, Riviere este uimitã de comportamentul de cochetã ce încearcã sã intre în graþiile bãrbaþilor pe care renumita savantã îl adoptã la sfârºitul conferinþei. Riviere susþine cã acest comportament este doar o „mascaradã”. Diferenþa între „mascarad㔠ºi „adevãrata” fire a femeilor rãmâne însã neelucidatã (Riviere, 1929, 1986). Ideea de mascaradã a fost preluatã pe de o parte de Judith Butler pentru a interoga existenþa unei identitãþi funciare, originale de gen (Butler, 1990). Pe de altã parte, ea a fost dezvoltatã în critica feministã de film, în special de cãtre Mary Ann Doane, unde „mascarada” este adoptatã de femei pentru a stabili o distanþã criticã faþã de rolul feminin pe care trebuie sã-l joace (Doane, 1987). Doane foloseºte acest concept în încercarea de a reformula ideea de spectatoare ºi în scopul de a transforma definiþia feminitãþii astfel încât sã permitã femeilor sã adopte poziþia de subiect activ. Atâta timp, considerã Doane, cât femeile nu mai sunt absorbite de propria lor imagine, ele pot evita poziþia de obiect ce este expus pentru a fi privit (vezi Laura Mulvey to-be-looked-at-ness). Alte opþiuni legate de mascaradã, precum „jocul”, „fantasme” – ce au valenþe postmoderne – permit de asemenea o mobilitate de poziþii ºi deschid posibilitãþi subversive de destabilizare a identitãþilor de gen tradiþionale, opresive. • (vezi ºi Feminitatea, Identitatea de gen, Privirea, Spectatoarea) Bibliografie Butler, Judith, 1990, Gender Trouble, New York : Routledge. Doane, Mary Anne, 1987, The Desire to Desire : The Woman’s Film of the 40’s, Bloomington : Indiana University Press. Riviere, Joane, 1929, 1987, „Womanliness as a Masquerade”, The International Journal of Psychoanalysis, vol. 10, 1929, reeditat in Formations of Fanatasy Victor Burgin, Cora Kaplan (ed.), London : Methuen. Mãdãlina Nicolaescu 240 MASCULINITATE Ca ºi feminitatea, cãreia îi este automat asociat, conceptul de masculinitate este extrem de problematic, articulând dimensiunea sexualã cu cea de rol social. Masculinitatea dominantã este una heterosexualã activã, agresivã chiar, deþinând controlul asupra resurselor, iniþiativelor, proiectelor. Aceastã masculinitate dominantã opereazã ca normã de gen, ca Ideal-typus weberian, în raport cu care se definesc masculinitãþile trãite (inclusiv masculinitatea gay). Atât feminismul esenþialist, cât ºi cel deconstructivist au identificat structuri cognitive ºi culturale binare (yin/yang, activ/pasiv etc.), înþelese ca poli ai feminitãþii ºi masculinitãþii în raport cu care se definesc obiectele ºi calitãþile (limbaj masculin /vs/ limbaj feminin, narativitate masculinã /vs/ narativitate femininã, stil de conducere masculin /vs/ stil de conducere feminin). Dacã teoreticienii ºi teoreticienele feminismului au evidenþiat pe bunã dreptate cã subiectul universal al teoriilor politice este masculin, nu este mai puþin adevãrat cã acest individ abstract este de fapt asexuat ; or, nici o individualitate nu poate fi asexuatã (cf. ºi T. Carver 2000, pp. 466-467). De aici cercetãrile contemporane în noul domeniu al studiilor masculine, de inspiraþie feministã. Reflecþiile teoretice din domeniul Men Studies, pandant al lui Women Studies au încorporat perspectiva feministã ce evidenþiazã diversitatea raselor, etniilor, claselor, orientãrilor sexuale în diferenþierea femeilor. De aici consensul privind conceptualizarea masculinitãþii la plural ºi în raport cu agenda politicã feministã. Studiile privind masculinitatea acordã o atenþie sporitã violenþei, masculinizãrii sexualitãþii ºi tuturor relaþiilor de tip ierarhic. Dacã în diacronie investigaþiile din câmpul masculin au fost determinate de clasa socialã ºi diferenþele culturale între bãrbaþi, în epoca actualã reflecþiile teoretice privind diferenþele între bãrbaþi sunt prioritar centrate pe construcþia sexualitãþii ºi stilurile de viaþã relevate de povestirea vieþii. Conservarea ordinii patriarhale necesitã construirea unei masculinitãþi a forþei ºi dominãrii, foarte departe de aspectul fizic al majoritãþii bãrbaþilor reali, aºa cum „mitul frumuseþii” feminine diferã de prezenþele feminine întâlnite în viaþa realã. Ca ºi identitatea sau sexualitatea femininã, sexualitatea masculinã este cultural construitã. Corpul produce semnificaþii culturale de naturã performativã (Judith Butler), altfel spus nu existã o identitate 241 preconstruitã, nu existã acte de gen adevãrate sau false, reale sau distorsionate, identitatea de gen fiind o ficþiune regulatorie. Eliminând definiþia ontologicã a masculinitãþii ºi propunând genul ca un construct ficþional, feminismul deconstructivist adoptã o feminitate ºi masculinitate anti-esenþialistã, polimorfã, performativã. „Este necesar ca bãrbaþii sã redefineascã masculinitatea, sã imagineze noi forme de expresie sexualã ºi eroticã, sã producã o masculinitate a cãrei dorinþã sã nu mai depindã de oprimare ºi a cãrei coerenþã sã nu mai þinã de violenþã ºi misoginie” (Rowena Chapman & Jonathan Rutherford, Male Order : Unwrapping Masculinity, apud S. Gamble, 1999, p. 57). Sociologii masculinitãþii de obedienþã feministã sunt unanimi în a recunoaºte cã reprezentãrile teoretice generalizatoare nu capteazã complexitatea experienþelor masculine, nici procesul de construcþie socialã a diferitelor tipuri de masculinitate (Connell, 1987 ; Morgan, 1992 ; Hearn, 1992 ; Brod & Kaufman, 1994). Conceptualizãrile în jurul problemei pãrinþilor homosexuali masculini, a concediilor parentale sau de paternitate ºi mai ales a redistribuirii timpului alocat de bãrbaþi în interiorul ºi exteriorul casei contribuie în mod esenþial la deconstrucþia ºi reconstrucþia identitãþii nasculine postmoderne, simultan cu „recompunerea lumii”. Aceastã construcþie identitarã se situeazã sub semnul sloganului Simonei de Beauvoir : Nu te naºti femeie (bãrbat), ci devii. • (vezi ºi Dihotomii, Genul, Feminitatea, Identitatea de gen, Patriarhat, Povestirea vieþii, Stereotipuri de gen) Bibliografie Bourdieu, Pierre, 1998, La domination masculine, Paris : Seuil, Coll. Liber. Carver, Terrel, 2000, „Théories politiques féministes et théories postmodernes du genre”, în Thanh-Huyen Ballmer-Cao, Veronique Mottier & Lea Sgier (eds.), Genre et politique. Débats et perspectives, Paris : Gallimard. Connell, R.W., 1987, Gender and Power. Society, the Person and Sexual Politics, London : Polity Press. Gamble, Sarah (ed.), 1999, The Icon Critical Dictionary of Feminism and Postfeminism, Cambridge : Icon Books. Daniela Rovenþa Frumuºani 242 MASTERATUL DE GEN ªI POLITICI PUBLICE (MGPP) 243 MATERNITATE Primul masterat de Studii de Gen din România a fost iniþiat în 1998 sub titulatura Masterat de Studii de Gen la Facultatea de ªtiinþe Politice, ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative, Bucureºti, sub coordonarea Mihaelei Miroiu. Din 2001, aceastã formã de studii s-a specializat ca Masterat de Gen ºi Politici Publice. Cursurile ºi seminariile oferite la ora actualã : introducere în studii de gen (Otilia Dragomir), politici publice (Adrian Miroiu), teorii politice feministe (Mihaela Miroiu), gen ºi instituþii sociale (Laura Grünberg), drepturile femeilor (Renate Weber, Roxana Teºiu), politici de gen (Liliana Popescu), istoria feminismului politic românesc (ªtefania Mihãilescu), filosofie feministã (Mihaela Miroiu), gen, limbaj ºi putere (Otilia Dragomir), genul în : mass-media (Daniela Rovenþa Frumuºani), în educaþie (Doina Olga ªtefãnescu), gen ºi globalizare (Sergiu Vintilã), identitate ºi stereotipuri (Aurora Liiceanu). În timp au mai fost oferite ºi alte cursuri, cum ar fi : gen ºi culturã popularã (Mircea Cãrtãrescu). Masteratul beneficiazã de la înfiinþare de sprijinul Societãþii de Analize Feministe ANA ºi, din anul 2000, de sprijinul Centrului de Dezvoltare Curricularã ºi Studii de Gen FILIA. Sub egida masteratului ºi a Centrului FILIA, s-au întreprins ample cercetãri teoretice asupra relaþiilor de gen : teorie politicã feministã, politici de educaþie, gândire politicã româneascã, istoria feminismului politic românesc, drepturile femeilor, sociologie feministã, dar ºi cercetãri aplicative asupra muncii casnice, violenþei domestice ºi femeilor deþinute, traficului de femei, reprezentãrii genului în media româneascã, a femeilor din mediul rural, a rromelor. Studenþii ºi absolvenþii de pânã acum sunt ºi femei, ºi bãrbaþi, au vârste diferite, vin din medii diferite ºi urmeazã trasee profesionale diferite ca : cercetãtori, profesori, politicieni, jurnaliºti. Ei devin coechipieri în cercetãrile masterale sau încearcã sã construiascã politici de gen în propria profesie. Unii alumni îºi continuã studiile la nivel doctoral, pe teme de gen. În cadrul aceleiaºi instituþii, sub coordonarea Mihaelei Miroiu se desfãºoarã ºi cercetare doctoralã în domeniul ªtiinþe politice pe tematicã de gen ºi teorie politicã. Dacã în primii trei ani masteratul a avut substanþial know-how occidental, la ora actualã este ºi producãtor de know-how românesc, de expertizã pentru mediile academice, politice, educaþionale ºi mediatice locale. Mihaela Miroiu Maternitatea este o experienþã personalã, o complexã stare bio-psiho-socialã, prin care o persoanã aduce pe lume un copil, manifestã faþã de acesta grijã, se preocupã de creºterea ºi educarea lui. Maternitatea (faptul de a fi mamã, exercitat de cãtre femei) are ca gen proxim parentitatea (starea de pãrinte) ºi ca diferenþã specificã paternitatea (asociatã situaþiei de a fi pãrinte a bãrbaþilor). Maternitatea poate fi privitã ºi ca instituþie, în sensul sociologic al termenului, desemnând regulile de influenþare ºi control social al comportamentelor individuale, modelele specifice ºi stabile de organizare ºi desfãºurare a interacþiunilor dintre indivizi ºi grupurile sociale orientate spre satisfacerea nevoilor de bazã. Ca instituþie, maternitatea este profund marcatã de structura familiei ; intrã în legãturã cu alte instituþii. Maternitatea socialã, ca formã a maternitãþii ce depãºeºte valenþele individuale ºi se constituie ca rezultat al grijii statului faþã de cetãþenii sãi, presupune intervenþia instituþiilor guvernamentale ºi a organizaþiilor neguvernamentale în ocrotirea mamei ºi a copilului, aflaþi în dificultate, urmãrind integrarea socialã ºi dobândirea de cãtre aceºtia a unui mod de viaþã considerat normal. Se poate observa presiunea psihologicã exercitatã de-a lungul vieþii de maternitate asupra femeilor. În virtutea funcþiilor reproductive, se aºteaptã ca femeile sã dea curs datoriei de existenþã (ªtefan, 1999), aducând pe lume copii. Nancy Chodorow foloseºte, în acest sens, expresia reproducerea maternului : reproducerea maternã a femeii este ciclicã ; femeile ca mame nasc fete cu capacitãþi materne ºi cu dorinþa de a deveni mame ; analog femeile nasc fii, ale cãror capacitãþi ºi nevoi de a îngriji, au fost sistematic reduse ºi înãbuºite. Bãrbaþii ca ne-mame sunt de aici implicaþi mai puþin în familie ºi mai mult în viaþa socialã (Chodorow, 1978, p. 29). O interesantã paralelã se poate urmãri între atributele maternitãþii ºi cele ale genului. Atât maternitatea, cât ºi genul sunt determinate cultural ºi tributare contextului socio-istoric dat. Tradiþional, erau considerate ca fiind datorate preponderent biologicului. Sunt date prin apartenenþa la sex ºi dezvoltate ulterior prin socializarea într-o culturã. Sunt naturale (în accepþiunea de drept natural, inalienabil), nu pot fi excluse din viaþa femeilor, deºi se pot manifesta gradual ºi foarte divers. Maternitatea este subordonatã genului, ca parte importantã, care definitiveazã întregul. 244 În momentul când femeia devine mamã, simultan alþi oameni devin tatã, bunicã, bunic, veriºor, unchi, mãtuºã ºi aºa mai departe. Maternitatea devine principiu generator (ªtefan, 1999, p. 31). Maternitatea apare ca un mod specific de a acþiona ºi a te raporta la lume ; un factor de maturizare, ocazie de obiectivare a eului, premisã a unei filosofii unificatoare asupra vieþii. Maternitatea permite dezvoltarea pentru femeile devenite mame a ceea ce s-ar putea numi o psihologie a proiectului personal. Astfel, se articuleazã o serie de aºteptãri, atât faþã de copil, cât ºi faþã de sine. Un rol autoformator pentru femei îl are, în acest context, iubirea pe care o poartã copiilor lor, ceea ce E. Fromm numea iubire maternã. Chiar copilul recepteazã iubirea maternã ca pe un dar : sunt iubit pentru cã sunt fiul mamei mele, pentru ceea ce sunt, pentru cã sunt, numind dragostea maternã necondiþionatã, în comparaþie cu cea paternã, care este condiþionatã de împlinirea aºteptãrilor (Fromm, 1995, p. 50). De multe ori iubirea maternã este consideratã un instinct (prin analogie cu instinctul matern al animalelor). Lipsa iubirii materne apare ca ceva nenatural, ruºinos. Instinctul matern – definit drept complex de însuºiri înnãscute, cuprinzând trebuinþe biologice legate de reproducere ºi determinând comoprtamente specifice – este abordat, de regulã, alãturi de instinctul alimentar, instinctul de conservare ºi cel sexual (Gorgos, 1985 : 48). Dupã alte puncte de vedere, nu existã un instinct matern. Nu existã mamã denaturatã pentru simplul motiv cã dragostea maternã nu are nimic natural : dar chiar din aceastã pricinã existã mame rele (Beauvoir, 1998, p. 28). Uneori mamele nu-ºi iubesc copiii pentru cã nu-l iubesc pe tatã, alteori copilul este privit ca o legãturã indestructibilã în cuplu. Într-o abordare psihanaliticã se poate surprinde legãtura tinerei mame cu propria mamã. Nãscând, o femeie îºi întâlneºte propria mamã, devine mama sa, o prelungeºte, diferenþiindu-se de ea în acelaºi timp. Femeile care îºi detestã mama nu au copii (Bydlowski, 1998). Se poate vorbi de o eticã maternã, în care „matern” nu înseamnã neapãrat aparþinând mamelor, ci vizeazã orice persoanã care creºte copiii. În acest context, maternitatea nu este înþeleasã ca instituþie, ci ca practicã (Miroiu, 1996, p. 120). Protecþia maternitãþii Numeºte totalitatea mãsurilor luate la nivelul politicilor sociale, reglementãrile ºi legile care ocrotesc mama ºi copilul. În mod uzual s-a impus o atenþie deosebitã asupra primilor ani de viaþã ai copilului, 245 perioadã în care necesitã îngrijiri suplimentare. Protecþia maternitãþii implicã referiri la politica demograficã, la planificarea familialã, la situaþia femeilor pe piaþa muncii, la resursele financiare ale familiei susþinute prin alocaþii pentru copii. Politica de planificare familialã a cunoscut în România consecinþe în sensul scãderii semnificative a natalitãþii, dupã 1990, când a intrat în vigoare Decretul 605/decembrie 1989, care autoriza avortul la cerere, în primul trimestru de sarcinã, cu condiþia ca acesta sã fie efectuat de cãtre un obstetrician-ginecolog. Scãderea natalitãþii este diferenþiatã, fiind într-un raport de inversã proporþionalitate faþã de standardul de viaþã al familiei. Astfel se asociazã sãrãcia, ºomajul, marginalizarea, cu un numãr mare de copii care au oportunitãþi scãzute de dezvoltare. Suportul social acordat mai ales familiilor sãrace, care au copii, tinde sã producã efecte perverse, în sensul încurajãrii unei natalitãþi ridicate, mai ales în aceste segmente ale populaþiei. Planificarea familialã face posibilã conºtientizarea responsabilitãþii asumate ca pãrinte, creeazã premise pozitive dezvoltãrii copilului dorit. Suportul financiar pentru familiile cu copii se referã, în principal, la alocaþia pentru copii. Deºi valoarea realã a alocaþiei pentru copii nu þine pasul inflaþiei, aceasta este o formã constantã de venit, într-un context de creºtere dramaticã a sãrãciei. Familiile cu doi sau mai mulþi copii primesc alocaþii suplimentare (Legea 119/1997). Observãm cã în legislaþia româneascã apar câteva etape distincte ale protecþiei maternitãþii : perioada de graviditate ; perioada naºterii (52 de zile înainte, 60 zile dupã naºtere, concediu de lehuzie) ; perioada creºterii copilului pânã la vârsta de 2 ani, sau 3 ani, dacã este copilul bolnav. Femeile care sunt cuprinse într-o formã de asigurare (în cadrul sistemului asigurãrilor de stat) pot beneficia de concedii plãtite pentru creºterea copilului. Rãmân în afara oricãror forme de protecþie femeile care au nãscut înainte de a fi angajate, cele care se aflau în ºomaj sau munceau fãrã carte de muncã, respectiv în afara prevederilor legale. Pentru sectorul privat nu existã mecanisme prin care angajatorul sã fie controlat dacã respectã prevederile legilor privind protecþia maternitãþii. Accesul femeilor pe piaþa muncii este cu atât mai dificil dacã sunt în situaþia de a aduce pe lume copii. Pãstrarea locului de muncã ºi necesitatea unor venituri suplimentare pentru familie face necesarã reluarea activitãþii. Deºi concediul pentru creºterea copilului a crescut la 2 ani, numãrul celor care beneficiazã de el a scãzut. Serviciile de suport pentru familiile cu copii se referã la creºe, grãdiniþe ºi la ceea ce s-ar putea numi instituþia bunicilor. Nu existã servicii de consiliere pentru pãrinþi ºi nici posibilitatea de a supraveghea în comunitate copiii de diferite vârste, dupã programul de ºcoalã. 246 Protecþia maternitãþii priveºte sfera publicã. În spaþiul privat, atât femeile, cât ºi copiii sunt mai uºor victime ale violenþei, privaþiunilor. Munca domesticã ºi îngrijirea copiilor nu sunt recunoscute, valorizate în adevãrata lor importanþã socialã ºi adesea sunt atribuite femeilor ca obligaþii naturale. În Codul Muncii, Cap 7. Munca femeilor ºi tinerilor, prevede, în Art. 152 : Femeile gravide ºi cele care alãpteazã nu pot fi folosite la locuri de muncã cu condiþii vãtãmãtoare, grele sau periculoase ; Art. 154 reglementeazã munca de noapte ; Art. 155 : prevede dreptul la concediu de maternitate plãtit, care se compune din concediu prenatal de 52 de zile ºi un concediu postnatal de 60 de zile ; Art. 156 : prevede acordarea unor pauze în programul de lucru pentru alimentarea ºi îngrijirea copilului ºi reducerea programului la cerere ; Art. 157 : Femeilor care au copii bolnavi, mai mici de 3 ani, li se vor acorda concedii plãtite pentru îngrijirea acestora ; Art. 158 : Posibilitatea de a lucra cu o jumãtate de normã pentru mamele care îngrijesc copii pânã la vârsta de 6 ani. Femeile au un regim aparte de pensionare (Legea privind sistemul public de pensii ºi alte drepturi de asigurãri sociale/MO 140, 1 aprilie 2000) putând beneficia de o reducere de 5 ani a vârstei ºi vechimii în muncã. Femeile cu o vechime în muncã de 25 ani pot cere ca pensionarea sã aibã loc mai devreme într-un raport corelativ cu numãrul de copii : cu un an pentru 3 copii, 2 ani pentru 4 copii, 3 ani pentru mai mulþi copii. Prin lege se instituie indemnizaþia de maternitate (asiguratele au dreptul la 126 de zile calendaristice, la concediu pentru sarcinã ºi lãuzie, perioadã în care beneficiazã de indemnizaþie de maternitate). Perioadele de timp petrecute în concediu pentru creºterea copilului sunt considerate vechime în muncã. Legea 120/1997 – privind concediul plãtit pentru îngrijirea copiilor în vârstã de pânã la 2 ani. Femeile asigurate în sistemul asigurãrilor sociale de stat, sistemul de asigurãri sociale pentru agricultori ºi femeilor cadre militare în activitate au dreptul la un concediu plãtit pentru îngrijirea copilului, în afara concediului plãtit pentru sarcinã ºi lãuzie de 112 zile. Art. 6 : De prevederile prezentei legi poate beneficia, opþional, oricare dintre pãrinþii copilului. Legea 145/1997, Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate, la Art. 9. : are calitate de asigurat, fãrã plata contribuþiei pentru asigurãrile sociale de sãnãtate, persoana aflatã în concediu de sarcinã ºi lãuzie, concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav, în vârstã de pânã la ºase ani, face parte dintr-o familie care beneficiazã de ajutor social. Legea 67/ 1995, Legea privind ajutorul social, Art. 1 : Familiile, precum ºi persoanele singure, fãrã venituri sau cu venituri mici, 247 beneficiazã de ajutor social ca formã de protecþie socialã ; Art. 2 : Prin termenul familie se înþelege soþul, soþia ºi copiii lor minori, care au domiciliu comun ; dar ºi persoana necãsãtoritã, care domiciliazã împreunã cu copilul sãu ; Cap. 2. Ajutorul care se acordã soþiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu ºi indemnizaþia de naºtere. Art. 18 : Soþiile militarilor în termen, cu venituri mai mici decât salariul minim brut pe economie, pot primi, la cerere, ajutor lunar – dacã sunt gravide, începând cu luna a patra de sarcinã, au copii în îngrijire în vârstã de pânã la ºapte ani, sunt gradul I sau II de invaliditate ; Art. 19 : Începând cu cea de-a doua naºtere, mamele au dreptul la o indemnizaþie pentru fiecare copil nãscut. Legea 119/1997, privind alocaþia suplimentarã pentru familiile cu mulþi copii. Art. 1 : Se acordã pentru doi sau mai mulþi copii aflaþi în întreþinere o alocaþie suplimentarã. Art. 6 : Se instituie livretul de familie, care reflectã componenþa familiei, filiaþia copiilor ºi situaþia lor juridicã. Codul familiei stabileºte filiaþia faþã de mamã (Cap. 2) ; Filiaþia faþã de tatã (Cap. 3), Art. 53 : Copilul nãscut în timpul cãsãtoriei are ca tatã pe soþul mamei ; Art. 97 : Ambii pãrinþi au aceleaºi drepturi ºi îndatoriri faþã de copiii lor minori. În România sunt recunoscute, având caracter de lege o serie de prevederi internaþionale. Convenþia privind protecþia maternitãþii, Nr. 3/1919 ; Nr. 103/1952 (document al Organizaþiei Internaþionale a Muncii, în vigoare din 1921, reformulat în 1952 ; România a ratificat convenþia în 1921), Art. 4 prevede concediu de maternitate ºi sume acordate ca ajutor medical ; ajutoare adecvate din fondurile de asistenþã socialã. Pactul internaþional cu privire la drepturile economice sociale ºi culturale (adoptat în 1966, România ratificã pactul în 1974), Art. 10 menþioneazã ocrotirea specialã acordatã mamelor înainte ºi dupã naºtere, gânditã ca un concediu plãtit. În Carta Socialã Europeanã (adoptatã la Turin, în 18 octombrie 1961) România a semnat Carta la 4 octombrie 1994 ; Carta a fost revizuitã ºi adoptatã la 3 mai 1996, România a semnat Carta la 15 mai 1997), Art. 17 stipuleazã dreptul mamei ºi copilului la protecþie socialã ºi economicã ; Art. 8 menþioneazã dreptul lucrãtoarelor la protecþia maternitãþii (asigurarea unui concediu plãtit de cel puþin 14 sãptãmâni pentru perioada premergãtoare ºi urmãtoare naºterii ; se recomandã reglementarea muncii pe timp de noapte ºi se interzice munca în subteran pentru femeile care sunt însãrcinate sau au nãscut de curând. Un aspect important se referã la ilegalitatea concedierii femeii gravide sau a celei care se aflã în concediu de maternitate). 248 Convenþia 165/1983 privind ºansele egale ºi tratamentul egal pentru lucrãtorii bãrbaþi ºi femei : lucrãtori cu responsabilitãþi familiale (Convenþie O.I. : M.1983) evidenþiazã responsabilitãþile lucrãtorilor bãrbaþi ºi femei faþã de copiii dependenþi de ei. Art. 5 vizeazã dezvoltarea ºi promovarea serviciilor la nivelul comunitãþii, publice sau private. Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faþã de femei (adoptatã în 1981, România ratificã în 1982) Art. 11 : pentru a preveni discriminarea faþã de femei, bazatã pe cãsãtorie sau maternitate, ºi pentru a garanta efectiv dreptul la muncã, prevede interzicerea concedierilor din cauzã de graviditate sau concediu de maternitate, acordarea concediului de maternitate plãtit ºi garantarea locului de muncã ; încurajarea creãrii de servicii sociale de sprijin, necesare pentru a permite pãrinþilor sã-ºi combine obligaþiile familiale cu responsabilitãþile profesionale ºi cu participarea la viaþa publicã : asigurarea unei protecþii sociale pentru femeile însãrcinate. Convenþia Europeanã asupra statutului juridic al copiilor nãscuþi în afara cãsãtoriei (adoptatã în 1975, România aderã în 1992), Art. 2 : stabileºte filiaþia maternã prin simplul fapt al naºterii copilului ; Art. 3 : Filiaþia paternã a oricãrui copil nãscut în afara cãsãtoriei poate fi constatatã sau stabilitã prin recunoaºterea voluntarã sau prin decizie juridicã. Art. 6 : Tatãl ºi mama unui copil nãscut în afara cãsãtoriei au aceeaºi obligaþie de întreþinere faþã de acest copil ca ºi cea care existã faþã de copilul nãscut în cadrul cãsãtoriei. • (vezi ºi Cãsãtoria, Familia – perspective feministe, Suport Social) Bibliografie Beauvoir, Simone de, 1998, Al doilea sex, trad. Diana Bolcu ºi Delia Verdeº, Bucureºti : Ed. Univers. Bydlowski, M., 1998, Psihanaliza maternitãþii, Bucureºti : Ed. Trei. Chodorow N., 1978, The reproduction of mothering : Psychoanalysis and the sociology of gender, Berkeley, C.A. : University of California Press. Fromm, E., 1995, Arta de a iubi, Bucureºti : Ed. Anima. Gorgos C. (coord.), 1985, Vademecum în psihiatrie, Bucureºti : Ed. Medicalã. Miroiu M, 1996, Convenio, Despre naturã, femei ºi moralã, Bucureºti : Ed. Alternative. ªtefan, Cristina, 1999, Datoria de existenþã. Aspecte privind maternitatea, Bucureºti : Ed. Arefeanã. Cristina ªtefan 249 MATRIARHAT Existã douã interpretãri complet diferite ale matriarhatului : în cea dintâi ºi cea mai comunã, matriarhatul este definit ca un sistem social în cadrul cãruia femeile dominã bãrbaþii, dar o serie de istorici feminiºti argumenteazã cã matriarhatul definit ca „oglindã a patriarhatului” nu ar fi existat niciodatã, deºi acceptã cã matriarhatul reprezenta sistemul social normativ al vechii Europe (7000-3500 î.Hr.) ; în locul matriarhatului vãzut ca o contraparte a patriarhatului opresiv, ei investesc matriarhatul cu calitãþi ce îl transformã într-o construcþie ideologicã definitã prin armonie, uniune relaþionalã ºi mutualitate. Explicaþiile feministe, multe motivate ideologic, asupra modului în care patriarhatul a ajuns sã înlocuiascã matriarhatul în vechea Europã ºi Orientul Apropiat, sunt numeroase, dar certitudini asupra motivelor dispariþiei matriarhatului, nu existã. Dovezile arheologice sugereazã însã cã înainte ca sãrãcirea resurselor existenþiale sã conducã la confruntãri rãzboinice între diferite grupuri de oameni a funcþionat un mod mai armonios de viaþã ; aceste expediþii militare motivate social ºi de cãutarea de noi surse de hranã au favorizat se pare dezvoltarea patriarhatului, având drept consecinþã dominaþia asupra femeilor (Gimbutas, 1982). Aceste schimbãri socio-economice erau dublate în lumea teologicã de apariþia zeilor masculini – Ares ºi Marte în panteonul gerco-roman, respectiv Iehova în lumea ebraicã monoteistã. Religiile patriarhale credeau cã asemenea zei, mai apropiaþi unei culturi militare, îi vor favoriza pe credincioºii lor în lupta pentru dominaþie teritorialã. Ascensiunea religiilor patriarhale a restricþionat rolul femeilor la ceea ce deservea mai bine o societate patriarhalã. O serie de feministe contemporane, revizuind conceptul strãvechi de matriarhat, îl înþeleg atât ca sistem social, cât ºi ca purtãtor al religiei care celebreazã relaþia umanitãþii cu lumea naturalã, lansând ipoteza cã povestea Edenului ºi a „Epocii de Aur” din mitologia greacã descriau de fapt o epocã pre-patriarhalã a non-dominãrii ºi incluziunii (Lerner, 1986) Ecofeministele subliniazã valoarea contemporanã a simbolurilor strãvechi, într-o lume devastatã ecologic, argumentând cã patriarhatul, ca sistem de dominaþie, a legitimat exploatarea naturii de cãtre om (Merchant, 1980). Aceste reconstrucþii idilice pot fi privite cu oarecare scepticism, din moment ce nu se bazeazã pe suficiente dovezi istorice sau arheologice, dar feministele argumenteazã cã aceste reconstrucþii mitologice ale erei pre-patriarhale în care femeile erau preþuite ºi onorate au darul de a energiza lupta femeilor contemporane contra patriarhatului. 250 De aceea, la nivel teologic, feminiºtele creºtine reþin cu precãdere imaginile femeieºti din scripturile ebraice sau creºtine, unele sugerând cã poate aceste imagini îºi au originea în religiile strãvechi închinate Zeiþei. Feministele post-creºtini merg chiar mai departe, revigorând ceea ce Carolyne Merchant numea „vechea religie”, un tip de religie naturalã sau panteism care pune accentul pe conexiunea dintre umanitate ºi naturã (Merchant, 1980). 251 hormonilor ovarieni afecteazã funcþionarea sistemului endocrin, influenþând echilibrul proceselor metabolice, de reproducere etc. Gimbutas, M., 1982, The Godesses and Gods of Old Europe, 6500-3500 b.Ch., Berkley : University of CA Press. Gimbutas, M.,Women and Culture in Godesses-Oriented Old Europe, London : Thames & Hudson, 1989. Lerner, Gerda, 1986, The Creation of Patriarchy, New York & Oxford University Press. Ruether, R.R, 1992, „Renewal or New Creation ?Feminist Spirituality and Historical Religion”, în A Reader in Feminist Knowledge, London : Routledge. Merchant, C., 1980, The Death of Nature : Women, Ecology and the Scientific Revolution, San Francisco : Harper & Row. Anca Jugaru Rezultatele acestor modificãri sunt semne ºi simptome ale menopauzei : – Pusee febrile puternice – afecteazã aproximativ 60% din femei – cele mai comune simptome, un puseu este o senzaþie neaºteptatã de cãldurã intensã în partea superioarã a corpului. – Apariþia unei pilozitãþi excesive pe corp ºi faþã, ca rezultat al creºterii producerii hormonilor androgeni – Insuficienta lubrefiere vaginalã, care poate conduce la contacte sexuale dureroase – Transpiraþii nocturne – Insomnie – Uscarea tenului ºi a pãrului – Scãderea memoriei ºi concentrãrii – Libidou redus – Probleme urinare – Osteoporoza – scãderea în masã ºi densitate a oaselor ca urmare a pierderii mineralelor – Risc de arterosclerozã, infarct. MENOPAUZA Puseele Bibliografie Menopauza este o schimbare normalã care apare la toate femeile o datã cu oprirea menstruaþiei, semnificând sfârºitul perioadei fertile, în care femeia poate da naºtere copiilor. Aceastã schimbare apare între 42-58 de ani ºi în mod tipic în jurul vârstei de 50 de ani. Ovarele încep sã producã din ce în ce mai puþine ovule începând de la 35 de ani. Acest proces se amplificã peste 45 de ani, ducând la menstruaþii neregulate ºi episoade imprevizibile de sângerare abundentã. Ovarele îºi modificã secreþia hormonalã, nivelul estrogenilor scade ºi creºte cel al hormonilor androgeni, proces care începe cu 3-5 ani înainte de ultima menstruaþie (perimenopauza). De obicei, de la 50 la 55 de ani, menstruaþia înceteazã complet, dar nu ºi producerea hormonilor estrogeni. Menopauza este consideratã completã atunci când femeia nu a avut menstruaþie timp de un an. Ca ºi începutul adolescenþei, începutul menopauzei variazã de la o persoanã la alta. Aceste diferenþe pot fi determinate de moºtenirea geneticã, dar ºi de anumite tipuri de intervenþii chirurgicale. De asemenea, în medie fumãtoarele ajung la menopauzã mai repede cu 2-3 ani decât nefumãtoarele. Schimbãrile Acestea sunt adesea însoþite de transpiraþii profunde, de frisoane, datoritã încercãrii corpului de a-ºi regla temperatura. Puseele pot dura de la câteva minute pânã la 30 de minute. Ele apar adesea înainte de primele semne ale menopauzei ºi scad în frecvenþã ºi intensitate o datã cu vârsta. Pot apãrea ca rezultat al consumului de cafea, alcool, alimente picante sau în urma unor evenimente stresante, dar evitarea acestora nu duce în mod necesar la prevenirea puseelor. Alte modificãri Pereþii vaginului suferã modificãri ca uscare, subþiere, creºterea sensibilitãþii la infecþii. De aceea majoritatea femeilor, pentru a evita contactele sexuale dureroase, recurg la lubrefierea vaginului. Un mit popular ºi destul de rãspândit este acela conform cãruia femeile la menopauzã experimenteazã treceri rapide de la o stare la alta : furie, enervare, depresie, anxietate. Cercetãri recente aratã cã, la majoritatea femeilor, menopauza nu determinã schimbãri imprevizibile ale stãrii afective, depresie sau chiar stres. Dimpotrivã, la unele femei poate îmbunãtãþi starea de sãnãtate mentalã. 252 Viaþa sexualã Pentru unele femei, menopauza aduce o scãdere a activitãþii sexuale. Nivelurile hormonale scãzute pot duce la mici schimbãri ale þesutului genital care este în legãturã cu scãderea interesului sexual. Schimbãrile hormonale sunt considerate factorul major al scãderii interesului sexual, dar nu trebuie excluºi factorii personali, psihologici ºi culturali. Alte femei se simt eliberate, uºurate la menopauzã datoritã finalizãrii perioadei fertile ºi înregistreazã o creºtere semnificativã a interesului sexual ºi a activitãþii sexuale. Relaþiile cu partenerul Unii bãrbaþi parcurg propriile perioade de îndoieli la aceastã vârstã. ªi pentru ei apare un declin al activitãþii sexuale dupã vârsta de 50 de ani. Dificultãþile care apar sunt legate de apariþia cu întârziere sau deloc a ejaculãrii. De cele mai multe ori, problemele sexuale apar datoritã îndoielilor legate de performanþa sexualã. Osteoporoza Este una dintre cele mai importante probleme de sãnãtate apãrute la vârsta adultã târzie. Osteoporoza este situaþia în care oasele devin fragile ºi foarte expuse la fracturi. 253 – bãile de soare sunt utile întrucât expunerea la soare stimuleazã producþia de vitamina C în piele ; – consilierea pentru cele care gãsesc dificilã adaptarea la noua etapã de viaþã. Una dintre prejudecãþile importante legate de menopauzã se referã la scãderea libidoului la femei. Acestã prejudecatã este alimentatã de corelaþia mecanicã între facultatea reproductivã ºi cea sexualã precum ºi de mitul asocierii atractivitãþii cu vârsta, mai ales în cazul femeilor. Menopauza este valorizatã superior ca perioadã de „înþelepciune”, inclusiv comunitãþile tradiþionale de rromi. Femeile sunt primite sã asiste la Judecata Þigãneascã numai dupã instalarea menopauzei. Bibliografie Approaching Menopause, 2001, http : //www.baltimorepsych.com/ Menopause.htm Menopause Online, 2001, http : //www.menopause-online.com/ North American Menopause Society, 2001, http : //www.menopause.org/ Reuben D., 1999, Tot ce ai vrut sã ºtii despre sex, Bucureºti : Ed. Curtea Veche. The Menopause Information Network, 2001, http : //www.healthtalk.com/ min The Australian Menopause Society, 2001, http : //www.menopause.org.au/ Camelia Cornean Bolile cardiovasculare Bolile cardiovasculare sunt tulburãri ale sistemului cardiac ºi circulator, incluzând îngroºarea arterelor (arteroscleroza), presiunea arterialã. Din motive încã necunoscute, estrogenul protejeazã femeia de tulburãrile cardiovasculare în timpul sarcinii ºi alãptãrii. Protecþia este însã temporarã, întrucât dupã menopauzã incidenþa bolilor cardiovasculare creºte. Prevenþia complicaþiilor menopauzei : – exerciþii zilnice, plimbarea. Acesta va duce la o stare generalã bunã, reduce riscul apariþiei bolilor cardiovasculare ºi întãreºte musculatura care ajutã la întãrirea oaselor ; – exerciþii de fortificare a musculaturii pelviene ; – palparea sânilor ºi atenþia acordatã modificãrilor lunare normale ale sânilor ; – o alimentaþie echilibratã în privinþa grãsimilor, bogatã în calciu (produse lactate, peºte) ºi salate ; MENSTRUAÞIA ªI LEGILE PURITÃÞII Percepþia sângelui ca substanþa cea mai puternicã ºi cea mai periculoasã este comunã majoritãþii religiilor ºi credinþelor. Aºa cum se declarã în Deuteronomul 12.23, „sângele este viaþã”, prin urmare controlul asupra oricãrei emisii de sânge impus de legile puritãþii este mãsura controlului cvasi-divin asupra vieþii. În Purity and Danger, Mary Douglas argumenteazã cã percepþia sângelui menstrual ca murdar este strâns legatã de teama de murdãrie în general (Douglas, 1970). Murdãria sau impuritatea sunt subiecte de teamã aflate în afara firescului, ameninþând astfel ordinea socialã ºi cosmicã ; credinþele despre impuritate, dintre care cele privind menstruaþia sunt probabil cele mai puternice, par sã funcþioneze ca instrumente ale relaþiilor de putere în religie ºi prin urmare în societate. Grupurile conducãtoare definesc ceea ce este curat ºi în consecinþã acceptabil pentru Dumnezeu ºi om. Murdãria este inacceptabilã prezenþei divine, devenind aºadar 254 un însemn al slãbiciunii fizice ºi morale. Regulile purificãrii legitimeazã în consecinþã puterea presupusã benignã a ideologiei dominante de a proteja societatea de pericolele propriei impuritãþi (Shuttle & Redgrove, 1978 ; Weideger, 1978). Ritualul creºtin al puritãþii este derivat în mare din codurile preoþeºti ebraice ale Leviticului 12.1-5 ºi 15.19-30, în care menstruaþia ºi naºterea de prunci o condamnau pe femeie la necurãþenie sau impuritate pentru intervale de timp bine stabilite. Pentru a fi pregãtit sã se apropie de divinitate, poporului evreu i se pretindea puritatea, separarea de contactul cu orice ar fi profan, printre care contactul cu sângele ar fi fost sursa cheie de impuritate. Aceste legi limitau participarea femeii la ritualurile religioase ºi delimitau clar relaþia cu soþul ei ; emisia de lichid seminal îl fãcea ºi pe bãrbat sã devinã temporar impur, dar, pentru un timp mult mai scurt, însã nu reprezenta un obstacol pentru preoþie sau mai târziu pentru rabinat. Aceste coduri au fost elaborate ºi rãmân în vigoare în ortodoxismul ebraic modern, ca ºi în ortodoxia creºtinã. Din „interiorul” dogmei creºtin-ortodoxe Anca Manolache se apleacã asupra cauzelor împilãrii femeii pornind de la textul Leviticului, care învaþã c㠄sângele este tabu, el are caracter sacru, întrucât sângele este viaþã, iar viaþa este a lui Dumnezeu. În afarã de vãrsarea de sânge sacrificial, oricare altã vãrsare de sânge, orice altã scurgere de sânge este consideratã tabu, necuratã Contradicþia ambivalentã a sângelui, rezultând din tradiþia iudaicã, a condus la aprecierea ca impure a femeilor expuse lunar la pierderea sângelui” (Manolache, 1994). Textul Leviticului (15, 19-30) specificã expres nu numai „necurãþia” femeii din cauza curgerii sângelui : ea este acuzatã a fi rãspunzãtoare pentru aceastã curgere, cãci va aduce jertf㠄pentru pãcat” ; evreii o acuzã pe Eva de moartea lui Adam : întrucât ea a vãrsat sângele lui Adam, ea trebuie sã ispãºeascã prin sângele ei sângele vãrsat. Este curioasã aceast㠄vinovãþie fãrã vinã a femeii”, cum spune autoarea ; explicaþia s-ar gãsi „în temerea neexprimatã, cã pierderea sângelui ar putea reprezenta pierderea uneia dintre ocaziile de a da naºtere lui Mesia cel aºteptat. Acuzatã de a fi „murdar㔠ºi de neatins în aceste perioade, femeia a devenit „paria” în propria ei Bisericã, în aceea pe care Hristos a oferit-o tuturor, fãrã nici o deosebire. Pãrinþii bisericeºti condamnã femeia pe întreg cursul vieþii ei, cãci „prin neascultarea ei Eva a fost pricina de moarte pentru ea ºi pentru neamul omenesc, considerând-o murdarã ºi pentru un fenomen fiziologic normal, ºi vinovatã pentru pãcãtoºenia întreagã a neamului omenesc” (Manolache, 1994). Rãmâne totuºi curios ºi contradictoriu faptul cã, în decursul formãrii tradiþiei bisericeºti practica ºi concepþia creºtinã s-au îndepãrtat considerabil de viziunea pe care Mântuitorul 255 ne-o oferã despre femeie ºi despre tabuurile concepþiei iudaice. Totodatã apostolul Pavel declarã rãspicat : „Cãci lupta noastrã nu este împotriva trupului ºi a sângelui, ci împotriva începãtoriilor, împotriva stãpânilor, împotriva stãpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rãutãþii, care sunt în vãzduhuri” (Efeseni 6, 12, Biblia, 1968). „Pãcatul strãmoºesc e opera perechii de oameni”, continuã Anca Manolache, „iar generarea actualã a omului implicã în pãcat ambii poli ai umanului. Se iveºte însã o incalificabilã contradicþie, douã direcþii disjunctive ale concepþiei despre sânge ; Vechiul Testament osândeºte pe cel ce va mânca sânge, pe când Legea Nou㠄se dã în ºi prin sângele lui Iisus” : „Dacã nu veþi mânca trupul Fiului Omului ºi nu veþi bea sângele Lui nu veþi avea viaþã în voi” (Ioan 6, 53). Este abolirea „sângelui murdar”, Iisus desfiinþeazã concepþia de vinovãþie pentru boalã, ceea ce condamnã El este rãutatea din sufletul nostru ; „curãþia sau necurãþia stau în faptele omului, ba mai mult în cugetul lui”. Pãcatul omenirii a fost rãscumpãrat de Hristos prin sângele Lui. „Iar dacã sângele Lui este hrana noastr㠖 aºa cum sunã însãºi porunca Lui – atunci despre un alt sânge, urmaºii lui Hristos nu mai au ce vorbi”. Iisus a desfiinþat toate tabuurile ; nimic nu este impur pentru cel pur ; nimic nu este spurcat, impur, decât rãutatea din inima omului ºi faptele ei” – uneia din cele mai deosebite aserþiuni, Anca Manolache îi gãseºte o transcriere cu totul specialã : „Fericiþi cei curaþi cu inima, cãci aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8) – sugerând o soluþie reformistã : „O intervenþie în ritualurile bisericeºti ar putea veni de la nivel înalt ºi de la Magisterul Bisericii, pentru a reevalua în spirit hristic, atitudinea omului-bãrbat faþã de omul-femeie, încercând sã-L imitãm pe Hristos ºi la acest capitol esenþial pentru desfãºurarea sãnãtoasã a raporturilor sociale” (Manolache, 1994). Tabuurile împotriva menstruaþiei ºi naºterii – caracteristicile definitorii ale femeiescului – au reprezentat probabil cauza cea mai profundã a excluderii femeii din altar cât ºi a unei percepþii îndelung interiorizate a psihologiei femeieºti ca purtãtoare de încãrcãturã negativã, împiedicând intimitatea cu Dumnezeu (Joseph, 1990). Vânãtoarea de vrãjitoare din Europa evului mediu datoreazã probabil ceva ideii cã menstruaþia dãdea posibilitatea femeilor – mai curând decât bãrbaþilor – ca luna sã aibã un control asupra corpului lor, iar femeile aflate la vârsta post-menopauzei ar fi reþinut sângele magic dãtãtor de viaþã în interiorul corpului lor, ceea ce le conferea putere ºi înþelepciune ocultã sau pãgânã. Viaþa femeilor vine sã simbolizeze ceea ce este natural, de aceea în afara sistemului de moralitate ºi raþiune ce caracterizeazã civilizaþia. În parte, dorinþa patriarhalã de a controla natura prin asumarea puterii de viaþã ºi moartea a fost 256 reprezentatã de controlul asupra corpurilor femeilor, prin legile puritãþii ºi curãþeniei. Reglementãrile cultice ale acestei puteri prin legi ale puritãþii ºi neîntinãrii, prin intermediul instituþional al cãsãtoriei patriarhale cât ºi prin sanctificarea virginitãþii, au pus corpul sacru – prin puterea de a da viaþ㠖 al femeii sub controlul masculin (Grahn, 1982). În consecinþã multe feministe ar putea argumenta cã etichetarea sângelui femeiesc ca profan corespunde unei dramatice cãderi a statutului socio-religios al femeii, unde, sub monoteism, menstruaþia era perceputã ca o stare debilã, o pedeapsã pentru cea dintâi neascultare a Evei. Monoteismul patriarhal, în timp ce a limitat puterea sângelui menstrual prin lege, pare sã fi încercat sã-ºi însuºeascã aceastã putere, prin imitarea acestei curgeri : practica circumciziei masculine, sângele vãrsat de Iisus prin crucificare pentru viaþa eternã a umanitãþii, hrãnirea sacramentalã a euharistului care imitã sângele dãtãtor de viaþã pentru fãtul din pântecul mamei ºi, în fine, ritualul botezului în care un bãrbat îi dã viaþã a doua oarã copilului ºi-l curãþã de sângele impur uterin, toate acestea pot fi interpretate ca încercãri de preluare de cãtre patriarhat a puterii „magiei menstruale” femeieºti. Într-adevãr, Rosemary Ruether, printre alþii, a sugerat cã întreaga funcþie a religiei patriarhale este de a uzurpa ºi marginaliza misterele creativitãþii femeieºti (Ruether, 1992). În aparenþã, legile ebraice ale puritãþii nu s-ar regãsi în viaþa creºtinã modernã, cel puþin în cea catolicã. Mai important chiar, Iisus însuºi ar fi violat tabuul menstrual în povestirea relatatã de toate cele trei Evanghelii sinoptice, în care el vindecã o femeie ce ar fi fost impurã de peste doisprezece ani prin hemoragie continuã ; în loc sã o condamne cã l-a atins ºi l-a contaminat astfel de necurãþenie, el îi preþuieºte credinþa prin puterea lui vindecãtoare (Mrc. 5-24-34 ; Mat. 89.18-26 ; Luc. 8.40-56). În Ioan 4.1-42 Iisus însuºi se murdãreºte cãci bea de la o femeie samariteanã în ciuda credinþei ebraice cã femeile samaritene erau menstruante chiar de la naºtere (Biblia, 1968). Legile puritãþii au fost moºtenite de creºtinism ºi au fost perpetuate cu multiple denominãri în concepte preoþeºti ºi monahale, preluate fiind din tradiþia ebraicã, din celibatul ºi filosofiile ierarhice ale culturii greceºti. Tradiþiile catolice, ortodoxe ºi chiar o parte din cele protestante considerã cã oficierea în altar de cãtre femei ar polua ºi ar profana ritualurile sacre. În multe biserici catolice, iar în cele ortodoxe fãrã excepþie, toate femeile inclusiv cãlugãriþele erau þinute în afara altarului, chiar dacã îndeplineau roluri de deservire sau lecturã pe lângã preotul oficiant, în absenþa unui bãrbat care sã îndeplineascã aceastã sarcinã. O adaptare a ritului purificãrii conform Leviticului 12.2-4 era obiºnuitã pânã prin anii 1960 în Biserica catolicã pentru „curãþenia” femeii care tocmai a nãscut, ritual aflat în plin uz ºi astãzi în Biserica ortodoxã, „molifta” fãrã de care mama pruncului 257 nou nãscut nici nu se poate apropia de bisericã, nicidecum sã intre în ea. Molifta poate fi interpretatã ca o restaurare a predominaþiei sacralitãþii masculine : bãrbaþii erau în mod tradiþional excluºi de la evenimentul magic, nãucitor al naºterii ºi din sororietatea implicatã de aceasta. Dar dupã patruzeci de zile de când a nãscut (de unde ºi termenul „carantinã”), molifta avea rolul de a diminua puterea sacralitãþii femeieºti prin reintegrarea ei în ordinea sacrã masculinã. Aºadar, liturghia moliftei poate reprezinta o subjugare a femeiescului, a cãrei sexualitate haoticã ameninþã idealurile de raþionalitate destrupatã ºi înaltã spiritualitate afirmate în comunitãþile patriarhale creºtine. În concluzie, legile puritãþii ºi ale curãþeniei au avut un rol-cheie în construcþia diferenþelor femeieºti ; sub patriarhat, impuritatea femeii este inseparabilã de psihologia femeii ºi a devenit o etichetã a „celeilalte”. Recent, miºcarea spiritualã feministã (în special prin grupãrile postbiblice) au revendicat menstruaþia ºi naºterea de copii ca punct central al auto-afirmãrii ºi manifestãrii diferenþelor esenþiale femeieºti. Sângele menstrual simbolizeazã darul vieþii în opoziþie cu puterea de control, exploatarea ºi distrugerea patriarhalã. Pentru femeia creºtinã, excluderea dualã instauratã de legile puritãþii intrã în contradicþie cu universalismul egalitar al evangheliilor mântuirii. • (vezi ºi Menopauza, Patriarhat, Teologie feministã) Bibliografie Biblia, 1968, Institutul Biblic ºi de Misiune Ortodoxã al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti. Davis, Elisabeth G., 1971, The First Sex, New York : Putnam’s Sons. Douglas, Mary, 1970, Purity and Danger, Harmondsworth : Penguin Books. Grahn, J., 1982, „From Sacred Blood to the Curse and Beyond”, în C. Spretmak (ed.), The Politics of Women’s Spirituality : Essays on the Rise of the Spiritual Power within the Feminist Movement, Garden City, NY : Doubleday. Joseph, A. (ed.), 1990, Through the Devil’s Gateway : Women, Religion and Taboo, London : SPCK. Manolache, Anca, 1994, Problematica Femininã în Biserica lui Hristos, Ed. Mitropoliei Banatului. Ruether, R.R., 1992, Gaia and God : An Ecofeminist Theology of Earth Healing, San Francisco : Harper & Row ; London : SCM Press. Shuttle, P. ºi P. Redgrove, 1978, The Wise Wound : Menstruation and Everywoman, London : Gollancz. Weideger, P., 1978, Female Cycles, London : The Women’s Press. Anca Jugaru 258 METODOLOGII FEMINISTE Metodologiile feministe (sistem de principii, metode ºi practici de cercetare specifice) ºi-au construit identitatea în confruntarea cu metodologiile tradiþionale bazate pe epistemologiile pozitiviste care proclamau neutralitatea ºtiinþificã ºi privilegiau metodele cantitative. Iniþial, sociologia feministã, în cãutare de metode proprii de cercetare, a utilizat ºi teoretizat importanþa metodelor calitative. În timp, accentul s-a deplasat cãtre redefiniri metodologice care sã atenueze invizibilitatea femeilor în cadrul temelor selectate, în eºantioane, în teoriile produse, dar care, în acelaºi timp, sã contrabalanseze presupoziþiile androcentrice conþinute în designul cercetãrii sau în interpretarea rezultatelor. O caracteristicã a metodologiilor feministe este renunþarea frecventã la marile teorii în favoarea explicaþiilor locale, specifice, detaliate, localizate, contextualizate. Metodologiile feministe (1) pun accent pe „cunoaºterea angajat㔠alegând teme care ar putea produce cunoaºtere utilã pentru femei, contribuind astfel la emanciparea lor ºi deci la schimbare socialã ; (2) acordã atenþie specialã rolului reflexivitãþii în procesul de cercetare (ca metodologie reflexivã îºi propune sã înveþe din ºi despre procesul de cercetare) ; (3) folosesc programatic situaþiile de viaþã cotidianã, (4) manifestã o predilecþie pentru cercetarea calitativã, dar nu exclud sau resping studiile cantitative ºi în ultima vreme pledeazã des pentru „triangulare” pentru folosirea de metode de cercetare multiple ; (5) sunt de cele mai multe ori practicate de socioloage femei, dar atitudinea generalã nu vizeazã excluderea bãrbaþilor sociologi din domeniu. Dincolo de aceste puncte comune ce caracterizeazã metodologiile feministe, existã o serie de aspecte controversate legate de : ambiguitatea operãrii cu conceptul de gen, validarea experienþelor femeilor (acceptarea separãrii experienþei de cunoaºtere), respingerea ierarhiei în procesul de cercetare, considerarea emancipãrii ca scop ºi criteriu de validare în cercetare, utilizarea de metode cantitative sau/ºi calitative. Aceste dileme metodologice sunt de actualitate nu doar în cadrul sociologiei feministã, ci sunt intens dezbãtute în sociologia contemporanã, dovadã a racordãrii feminismului la disputele teoretice ºi epistemologice ale momentului. • (vezi ºi Biografia interpretativã, Interviul activ, Povestirea vieþii, Sociologia feministã, Sociologia genului) 259 Bibliografie Code, Loraine (ed.), 2000, Encyclopedia of Feminist Theories, London : Routledge. Harding, Sandra (ed.), 1987, Feminism and Methodology, London : Open University Press. Hammersley, Martyn, 1992, „On Feminist Methodology”, în Sociology, vol. 26, no. 2, May. Myers, A. Kristen, Anderson, D. Cynthia, Risman, J. Barbara (eds.), 1998, Feminist Foundations. Toward Transforming Sociology, Sage Publications. Stacey, Judith, Thorne, Barrie, 1985, The Missing Feminist Revolution in Sociology, Social Problems 32, no. 4. Smith, Dorothy, 1996, „Women Perspective as a Radical Critique of Sociology”, în Feminism and Science, Keller, Evelyn and Longino, Helen (eds.), Oxford : Oxford University Press. Laura Grünberg MIROIU, MIHAELA A iniþiat studiile de filosofie feministã ºi teorie politicã feministã în România. În Gândul umbrei. Abordãri feministe în filosofia contemporanã (1995), Mihaela Miroiu analizeazã din perspectiva feminismului postmodern probleme de epistemologie (cunoaºterea experienþialã ºi cea teoreticã), ontologie (relaþia natur㠖 culturã, sex – gen), problema alteritãþii ºi sacrificiului, inclusiv în gândirea filosoficã româneascã. Cea mai importantã contribuþie a sa o reprezintã teoria convenabilitãþii (vezi Convenio. Despre naturã, femei ºi moralã, 1996). Teoria convenabilitãþii este o alternativã de fundamentare a eticii prin care se combinã alegerea raþionalã cu empatia ºi poate fi extinsã dincolo de eticile care vizeazã exclusiv subiecþi umani, spre eco-etici. Convenabilitatea se doreºte o propunere teoreticã prin care pot sã fie depãºite limitele dihotomiilor deontologism-consecinþialism, etici ale drepturilor, etici ale grijii. O serie de studii ale Mihaelei Miroiu sunt dedicate teoriei politice feministe aplicate la spaþiul politic românesc actual : o tipologie a experienþei femeilor ºi analiza comparativã a consecinþelor totalitarismului ºi patriarhatului (1999), problema marginalitãþii ºi anonimatului politic (1997), relaþia public – privat ºi a discriminãrilor de gen în educaþie (1998), naºterea patriarhatului modern în perioada postcomunistã (2001). A iniþiat primul masterat de Studii de gen în România (1998). Este o personalitate activã a miºcãrii feministe româneºti. 260 261 Bibliografie Bibliografie Miroiu, Mihaela, 1995, Gândul umbrei, Abordãri feministe în filosofia contemporanã, Bucureºti : Ed. Alternative. Miroiu, Mihaela, 1996, Convenio. Despre naturã, femei ºi moralã, Bucureºti : Ed. Alternative. Miroiu, Mihaela, 1999, Societatea retro, cap. „O societate feminizatã”, Bucureºti : Ed. Trei. Dworkin, Andreea, 1981, Pornography, Men Possessing Women, London : Women’s Press. Greer, Germaine, 1971, The Female Eunuch, London : Paladin. Gabriela Blebea Nicolae MISOGINISM Termenul „misoginism” înseamnã teama, ura, dispreþul sau desconsiderarea faþã de femei. Utilizarea sa a fost semnificativ redusã în contextul feminismului valului al II-lea, fiind înlocuit cu cel de sexism sau falocentrism. Preferinþa pentru utilizarea termenului sexism vine din acoperirea semanticã a celui din urmã. Misoginismul este un termen cu conotaþii psihologice, sexismul are conotaþii mai largi : etice, juridice, politice, sociologice. Unele feministe continuã sã considere cã sursa principalã a sexismului o reprezintã misoginismul bãrbãtesc (Dworkin, 1981). „Femeile ºtiu foarte puþin cât de mult le urãsc bãrbaþii” (Germaine Greer, 1971). Teama, ura sau dispreþul faþã de femei sunt ºi acum rãspândite, iar sursa lor principalã o reprezintã ideologia determinismului biologic ºi a interpretãrii diferenþelor naturale ca surse de handicap (mai ales intelectual) pentru femei. Formele frecvente de misoginism sunt cele prin care femeile sunt tratate ca iraþionale, imprevizibile, ilogice, neinteligibile (de aici ºi sentimentul de teamã sau dispreþ) : bãrbaþii sunt „neînþeleºi”, femeile sunt „neinteligibile”. Feministele psihanaliste au gãsit acest tip de manifestãri chiar ºi în contextul reprezentãrilor pozitive la nivelul culturii populare. Considerarea bãrbaþilor ca normã ºi model, a tipului bãrbãtesc de afirmare drept unicul autentic uman a influenþat substanþial feminismul egalitãþii prin tendinþa de asemãnare cu „prototipul”, de imitare a prototipului. Actual, aceastã abordare este tratatã ca feminism misogin (dispreþul faþã de feminin ºi femeiesc). Feminismul egalitãþii prin valorizarea diferenþelor a reconfigurat femininul ºi femeiescul ca valori relevante cultural. • (vezi ºi Androcentrismul, Feminism, Sexism, ªovinism masculin) Mihaela Miroiu MITUL FRUMUSEÞII Sintagmã creatã de Naomi Wolf (1990) pentru a desemna presiunile exercitate de ideologia patriarhalã diseminatã de mass-media ºi publicitate, ideologie ce obligã femeile sã se conformeze unui ideal estetic impus de beauty contests de tipul „Miss World”, „Miss Texas”, „Miss Boboc” etc., în loc sã se concentreze asupra unui scop social sau politic. Obsesia perfecþiunii fizice, imposibil de atins de altfel, genereazã insecuritate, depresii, dezordini fiziologice (bulimie, anorexie) cu efecte dezastruoase asupra individului (inclusiv tendinþa de suicid), dar benefice pentru industriile societãþii de consum (industria cosmeticã, industria vestimentarã, dar ºi chirurgia esteticã). Joan Jacobs Brumberg în „Fasting Girls : The Emergence of Anorexia Nervosa as a Modern Disease” estimeazã cã una din cinci studente americane este anorexicã, fapt datorat unei societãþi misogine, care devalorizeazã femeile prin instumentalizarea corpului lor. Critica feministã a standardelor exterioare de „aparenþã decorativ㔠impuse identitãþii feminine are o lungã tradiþie : de la pasãrea cu pene (feathered bird) a lui Mary Wollstonecraft la identitatea autonomã promovatã de Virginia Wolf (1931), opus㠄îngerului cãminului” ca ideal victorian de feminitate inocentã, docilã, pasivã. În ciuda depãºirii impedimentelor legale sau materiale privind ºansele de educaþie, carierã, participare la viaþa politicã, femeile simt cã societatea contemporanã traverseazã un progres „retrograd” (noile tenologii ale informaþiei ºi comunicãrii, dar ºi reculul militantismului, marilor angajamente sociale, resurecþia mitului frumuseþii). În ultimii zece ani, tulburãrile nutriþionale, chirurgia plasticã, pornografia (inclusiv pe Internet) au crescut exponenþial, corelativ cu obsesia imaginii impecabile, a look-ului seducãtor. Mii de tinere ºi mai puþin tinere femei din SUA au drept principal obiectiv pierderea câtorva kilograme în greutate pentru a se apropia de idealul feminin diseminat de mass-media, concursurile de frumuseþe ºi marile spectacole de modã. Feminismul, în mod eronat echivalat cu o pledoarie împotriva frumuseþii feminine este subminat astãzi de insidioasa armã a mitului 262 frumuseþii, pandant al mitului domesticitãþii (Betty Friedan ºi „mistica femininã”, 1963). Tânãra femeie model (super woman, superworker) a înlocuit-o pe gospodina fericitã, expertã a detergenþilor ºi tutuor invenþiilor sanitar-culinare ale consumerismului ca arbitru al unei feminitãþi „împlinite”. Departe de a fi efectul evoluþiei sexului, esteticii, mitul frumuseþii, un nou pat al lui Procust, similar corsetelor victoriene sau cutumei chineze a legãrii picioarelor, este emblema legii profitului (pentru industria cosmeticã, publicitate, modã) ºi a puterii instituþiilor patriarhale. (N. Wolf, 1997, pp. 13-16), decise sã înlocuiascã nesfârºita corvoadã domesticã cu corvoada siluetei, dietei, machiajului. În ciuda multiplelor oferte educaþionale, economice, culturale, o „realitate privatã colonizeazã conºtiinþa feminin㔠(N. Wolf, 1997, p. 16), obligatã sã-ºi reconstruiascã identitatea (fizicã în primul rând) într-o manierã la fel de represivã ca înainte. Cenzura familiei, societãþii din epocile anterioare devine autocenzurã. Adolescentele de astãzi sunt la fel de obsedate de corpul lor ca tinerele din era prefeministã pentru care valoarea rezidã nu în forþã spiritualã sau chiar fizicã, ci într-o siluetã emaciatã, diseminatã pânã la saturaþie de revistele ºi emisiunile TV. Aceste reviste sau emisiuni pentru femei nu oferã din pãcate viziuni alternative ale frumuseþii. În aceasta constã ºi principala eroare a feminismului care a ignorat aspiraþia femeii spre frumuseþe, lãsând-o în seama deciziilor patriarhale ale creatorilor de modã sau de produse cosmetice. Ordinea socialã funcþioneazã ca o piaþã de bunuri simbolice, dominatã de viziunea masculinã ºi atunci A FI înseamnã pentru femeie A FI VÃZUT de un ochi masculin sau de un ochi informat de categorii masculine Valoarea ºi evaluarea femeii þin de aparenþa sa fizicã (sexualizatã). „Dacã pentru bãrbaþi cosmetica ºi vestimentaþia tind sã se ºteargã în favoarea poziþiei sociale (decoraþii, uniformã), la femei ele sunt exacerbate ºi construiesc un limbaj al seducþiei. Femeile sunt socialmente înclinate sã se considere obiecte estetice ºi sã acorde o atenþie constantã la tot ce þine de frumuseþe, eleganþa corpului, vestimentaþiei, þinutei. Dominate de aspiraþia de a se identifica cu modelele dominante, purtãtoare ale semnelor distincþiei, femeile sunt victime sigure ale manipulãrii simbolice prin mitul frumuseþii. Intuind aceste mecanisme insidioase, miºcarea feministã a propus diverse strategii subversive, printre care, în primul rând, promovarea lui „natural look” . • (vezi ºi Anorexie, Bulimie, Corp, Gen ºi mass-media, Privirea, Putere simbolicã, Stereotipuri de gen) 263 Bibliografie Bell, Hooks, 2000, Feminism is for everybody, Cambridge, South End Press. Wolf, Naomi, 1997, The Beauty Myth, Canada : Vintage. Daniela Rovenþa Frumuºani MODA Moda este în primul rând o formã de aculturaþie, o modalitate prin care subiecþii se integreazã ºi învaþã sã funcþioneze într-un (nou) context de civilizaþie (Craick, 1994). Prin intermediul modei este articulatã relaþia dintre corp ºi normele de comportament ºi de modelare ºi disciplinare a corpului, relaþia dintre corp ºi ceea ce sociologul francez Bourdieu numeºte habitus (Bourdieu, 1984). Moda reprezintã o strategie de putere (în sens foucauldian), de disciplinare dar ºi de modelare a corpului în raport cu tipul normativ, canonic de corp ce se impune la un moment dat într-un spaþiu cultural anume. În acelaºi timp moda opereazã ca o strategie de stratificare socialã, în mod tradiþional moda fiind impusã de o elitã ºi diseminându-se de sus în jos prin imitare. Noutãþile modei þin foarte des de noile diferenþieri pe care elita le introduce pentru a se demarca de restul societãþii (Elias, 1978). La ora actualã însã, acest model centralizat ºi ierarhizat este interogat ºi relativizat, existând mai multe centre ale modei (Paris, Milano, New York dar ºi Tokyo) precum ºi noi curente ce se vor subversive ºi care se lanseazã din cadrul unor subculturi (Braham, 1998). Deºi tot mai mult se impune modelul localizãrii globalului ºi al diversificãrii modei, ea rãmâne însã un discurs dominant pe care o hegemonie occidentalã îl impune la nivel global (Brodman, 1994). Discursurile ºi practicile modei funcþioneazã ca importante tehnologii de gen ce modeleazã identitatea de gen reproducând structurile patriarhale. Moda cu tipul de îmbrãcãminte, dar ºi de corporalitate pe care o impune se traduce în tehnici de feminitate ce înscriu, disciplineazã ºi indirect normalizeazã corpurile, dar ºi identitatea femeilor. Nu existã corp feminin care sã nu fie modelat de o modã sau alta (Grosz, 1994). Moda poate fi consideratã ca opresivã, perpetuând definiþia femeilor ca obiecte ale privirii, identitatea lor reducându-se la imagine – aspectul exterior, spectacolul pe care-l oferã. Moda s-a arãtat însã ºi sensibilã la noile tendinþe de emancipare a femeilor, la noile poziþii pe care le adoptã în practicile sociale ºi economice ºi a acþionat în sprijinul lor. Atât în versiunea sa conservatoare, cât ºi în accentele de 264 emancipare, ea s-a dovedit un indispensabil sistem de comunicare simbolicã a statutului, aºteptãrilor ºi dorinþelor femeii. Moda nu este numai o tehnologie de normalizare, dar ºi o modalitate de exprimare a propriei individualitãþi ºi creativitãþi, deci ºi o posibilitate de a te afirma ca subiect, e drept într-un cadru bine restricþionat. Femeile sunt fascinate de modã ºi nu o resimt ca opresivã pentru cã participând la discursul modei ele se integreazã în viaþa socialã. A fi „în pas cu moda” este o sursã de capital simbolic ºi de putere. 265 Bibliografie comparaþie a muncii acestora cu cea a bãrbaþilor, fie la devalorizarea ocupaþiilor tradiþionale – dintre care cele mai importante sunt cele realizate în folosul gospodãriilor ai cãrei membrii sunt femeile ºi bãrbaþii. Plecând de la existenþa unor „Sfere duale” (locul de muncã public, predominant masculin vs domeniul particular feminin al gospodãriei ºi familiei), feminismul (îndeosebi cel de facturã socialistã) pune un accent deosebit pe regândirea diviziunii de gen a muncii în familie ºi o considerã drept condiþie esenþialã a emancipãrii femeilor (alãturi de participarea acestora la forþa de muncã salarizatã). Analizele feministe de facturã sociologicã au arãtat cã atât munca salarizatã, cât ºi cea domesticã sunt simple „constructe de gen”, care au o dinamicã ºi o evoluþie proprie. Benstock, Shari ºi Ferriss, Susanne (eds.), 1995, On Fashion, New Brunswick : Rutgers University Press. Bourdieu, Pierre, 1984, Distinction. A Social Critique of the Judgement of Taste Cambridge, Massachustts : Harvard University Press. Braham, Peter, 1998, „Fashion : Unpacking a Cultural Production”, în Paul du Gay (ed.), Production of Culture/Cultures of Production, London : Sage. Brodman, Barbara, 1994, „Paris or Perish : The Plight of the Latin American Indian in a Westernized World”, în Shari Benstock ºi Susanne Ferriss (eds.), 1995, On Fashion, New Brunswick : Rutgers University Press. Craick, Jennifer, 1994, The Face of Fashion, London : Routledge. Elias, Norbert, 1978, The History of Manners, New York : Pantheon Books. Grosz, Elizabeth, 1994, Volatile Bodies. Towards a Corporeal Feminism, Bloomington : Indiana University Press. Departe de a fi o simplã miºcare naturalã a femeilor, „munca domestic㔠se caracterizeazã prin mai multe dimensiuni acþionale specifice : 1. Manifestã flexibilitate în raport cu fixarea unui program de lucru – aceastã trãsãturã fiind cea care este direct dependentã de satisfacþia ºi plãcerea experimentate de cele care o realizeazã. 2. Oferã oportunitãþi de socializare o datã cu îndeplinirea unor sarcini. 3. Cuprinde o serie de activitãþi rutinizate ºi standardizate – standardele pentru realizarea unei activitãþi se referã la calitatea ei ºi a produselor rezultate. 4. Este personalizatã ºi valorizatã la nivel inter- ºi intra-individual. 5. Are un caracter imediat – nu poate fi amânatã. • (vezi ºi Corpul, Identitatea de gen, Mitul frumuseþii, Privirea) Mãdãlina Nicolaescu MUNCA DOMESTICà Concept fundamental al feminismului, preluat din limbajul cotidian, prin care se desemneazã munca „natural㔠a femeilor, activitatea fundamentalã asociatã acestui gen în plan social. În perspectivele „tradiþionale” – patriarhale, activitãþilor domestice nu le este recunoscutã o trãsãturã fundamental㠖 productivitatea – astfel încât teoreticienii care se revendicã din aceastã perspectivã nu le includ în categoria de „muncã”, ci eludeazã realitatea invocând mituri „femeieºti” care „naturalizeaz㔠activitatea cotidianã a femeii – cel mai important dintre acestea fiind „Mitul adevãratei feminitãþi” (glorificarea rolurilor casnice ale femeii, inclusiv cel al maternitãþii). Analizele de tip feminist demonstreazã limitarea explicaþiilor „patriarhale” ale experienþelor feminine ale muncii fie la simpla La fel ca orice altã activitate, „munca domestic㔠poate fi segmentatã la rândul ei în mai multe sub-categorii, existând astfel mai multe tipologii ale „muncii domestice”. Cu titlu de exemplificare, pot fi oferite urmãtoarele douã : A. Tipologia I : „Munca domestic㔠cuprinde ca subdomenii : 1. Activitãþile de întreþinere a casei : zugrãvit, tencuit, înlocuit ferestrele sparte de la casã ; 2. Îmbunãtãþire ºi renovare casã : pus geamuri duble, construcþie baie, construcþie garaj, construcþie anexã casã, construcþie pod, introducere încãlzire centralã în casã ; 3. Muncile domestice obiºnuite : spãlat vase, mãturat, spãlat geamurile, gãtit, spãlat rufele, cãlcat rufele etc. ; 4. Activitãþile de producþie casnicã : gãtit, croit, þesut, reparat, grãdinãrit ; 5. Munca din dragoste : a avea grijã de copii ºi de alte rude. 266 267 O B. Tipologia II : „Munca domestic㔠include : 1. Munca în cas㠖 care se referã la sarcinile ºi responsabilitãþile asociate unui anumit perimetru fizic ; 2. Munca de sprijin – prin care se înþeleg activitãþile de îngrijire ºi acordare de sprijin emoþional faþã de membrii familiei ; 3. Producerea de status – munca în calitate de sprijin în promovarea carierei unui membru al familiei ; 4. Grija ºi educaþia copiilor. Economia politicã actualã vorbeºte de „valoarea” sau „costul” muncii domestice- pentru calcularea acesteia fiind dezvoltate mai multe metode : 1. Metoda „costului de oportunitate” (sau „Metoda salariului din umbrã”) – munca domesticã a unei femei este echivalatã cu suma de bani pe care aceasta ar primi-o dacã ea ar fi intrat în aceeaºi perioadã de timp în forþa de muncã salarizatã ; 2. Metoda „costului de înlocuire” (sau „Metoda costului de piaþã”) – munca domesticã este echivalatã cu timpul cheltuit de altcineva plãtit pentru a realiza sarcinile cotidiene ale unei gospodine. Pentru mãsurarea efectivã a activitãþilor domestice, anchetele sociologice tind sã utilizeze tot mai mult indicatori specifici ºi cautã sã dezvolte instrumente de mãsurare adecvate, dintre care cele mai importante sunt : „Auto-rezumatul cotidian” ºi Ancheta tip „Buget de timp”. • (vezi ºi Favorizarea structuralã a bãrbaþilor în economie, Feminismul socialist, Gospodãria, Public-privat) Bibliografie Barber, K.M., Allen, K.R., 1992, Women and Families – Feminist Reconstructions, The Guilford Press. Hearn, J., 1987, The Gender of Opression : Men, Masculinity and the Critique of Marxism, Brighton ; Wheatshaf. Kemp, A. Abel, 1994, Women’s Work – Degraded and Devaluated, New York and London. Prentice Hall, Englewood Cliffs. Jacobsen, J.P., 1998, The Economics of Gender, Blackwell Pbl. Improving Statistics and Indicators on Women Using Household Studies, 1988, United Nations. Morris, L., 1995, Social Division. Economic Decline and Social Structural Change, London : U.C.L. Press. Stromberg, A.H., Harkess, S. (eds.), 1988, Women Working : Theories and Facts in Perspective, Mayfield Pbl.Co. Valentina Marinescu OKIN, SUSAN MOLLER Domeniul în care S.M. Okin are o contribuþie majorã este cel al teoriei politice feministe. Lucrãrile de referinþã pentru domeniul menþionat sunt : Women in Western Political Thought (Femeile în gândirea politicã apuseanã), 1979 ºi Justice, Gender and Family (Dreptate, gen ºi familie), 1989. În prima lucrare, Okin analizeazã opere clasice de filosofie politicã ale lui Platon, Aristotel, Rousseau, Mill, relevând modul în care sunt definite femeile, rolul lor funcþional ºi relaþiile de gen în context patriarhal. Dat fiind acest mod de conceptualizare, faptul de a corecta teoria politicã prin simpla includere a contribuþiei femeilor este o acþiune superfluã. Prin urmare, abordarea feministã a teoriei politice înseamnã mai degrabã redefinirea radicalã a însãºi teoriei politice. Justice, Gender and Family, lucrare semnificativã în contextul teoriei politice ºi eticii contemporane, analizeazã în principal problema dreptãþii în familie ºi procedeazã la reevaluarea felului în care sunt concepute cetãþenia, drepturile, relaþia între sfera publicã ºi cea privatã în contextul operelor unor autori marcanþi contemporani : J. Rawls, A. McIntyre ºi M. Walzer. De obicei, remarcã Okin, dreptatea este un concept central al teoriei politice cu referire la sfera publicã. Dar prima ºcoalã de socializare pentru dreptate este reprezentatã de familie. Adesea familia este locul abuzurilor ºi discriminãrilor de gen. Prin urmare, a rezuma problema dreptãþii la sfera publicã poate conduce la un risc major în privinþa acþiunii de profunzime în privinþa exercitãrii drepturilor. Indiferent de diversitatea abordãrilor feministe ºi de diversitatea intereselor femeilor, problema dreptãþii în sfera publicã ºi în cea privatã reprezintã un interes general care transcende diferenþele. • (vezi ºi Public – privat, Teorii politice feministe) 268 Bibliografie Moller Okin, Susan, 1979, Women in Western Political Thought, Princeton University Press. Moller Okin, Susan, 1989, Justice, Gender and Family, New York : Basic Books. Moller Okin, Susan, 1995, „Raþiune ºi sentiment în problema dreptãþii”, în vol. Teorii ale dreptãþii, Adrian Miroiu (ed.), Bucureºti : Ed. Alternative. Mihaela Miroiu ORGANISME INTERNAÞIONALE DE PROMOVARE A DREPTURILOR FEMEILOR ªI A EGALITÃÞII DE GEN Organisme ale Organizaþiei Naþiunilor Unite • Divizia pentru Afirmarea Femeilor (DAW), înfiinþatã pe baza principiilor de egalitate din Carta Naþiunilor Unite, cu scopul de a sprijini îmbunãtãþirea statutului femeii în lume ºi de a realiza egalitatea între femei ºi bãrbaþi în toate sferele de activitate umanã. Obiectivul este de a asigura participarea femeilor ca parteneri egali cu bãrbaþii la procesul de dezvoltare durabilã, de pace ºi securitate, de bunã guvernare ºi de promovare a drepturilor omului. Coordoneazã activitatea de integrare a egalitãþii de gen atât în structurile sistemului ONU, cât ºi în afara lui. DAW a avut rolul de Secretariat al celei de-a IV-a Conferinþe Mondiale a Femeilor ºi la Sesiunea Specialã a Adunãrii Generale a ONU „Beijing+5” ºi este responsabilã cu evaluarea aplicãrii Platformei pentru Acþiune ºi a Convenþiei femeilor (CEDAW). • Comisia pentru Statutul Femeilor (CSW) a fost constituitã ca o comisie funcþionalã a Consiliului Economic ºi Social (prin rezoluþia Consiliului nr. 11 din 21 iunie 1946) pentru a pregãti recomandãrile ºi rapoartele Consiliului referitoare la promovarea drepturilor femeii în domeniile social, economic, civil, politic ºi educaþional. Comisia a elaborat recomandãri pentru Consiliu în ceea ce priveºte problemele urgente ce necesitã o atenþie imediatã în domeniul drepturilor femeii. • Institutul de Studii, Cercetare ºi Formare pentru Afirmarea Femeii (INSTRAW) sprijinã colaborarea internaþionalã în ceea ce priveºte cercetarea, colectarea ºi diseminarea informaþiilor referitoare la situaþia femeii în lume, stimuleazã promovarea ºi participarea femeilor la procesul de decizie. 269 • Programul Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) prin Programul Gen ºi Dezvoltare (GIDP) elaborat în 1987, susþine, sprijinã ºi faciliteazã politicile privind egalitatea de gen ºi promoveazã afirmarea femeilor. Unitatea de coordonare a GIDP este amplasatã în cadrul Biroului pentru Politici de Dezvoltare (BDP) ºi are rolul de a stabili liniile directoare pentru promovarea politicilor ºi programelor de gen în interrelaþie cu sãrãcia, mediul ºi o bunã guvernare. • Programul Naþiunilor Unite pentru Populaþie (UNFPA) desfãºoarã activitãþi ce se bazeazã pe obiectivele Programului de Acþiune al Conferinþei Internaþionale pentru Populaþie ºi Dezvoltare (1994). În mod special se angajeazã în promovarea drepturilor de reproducere, egalitãþii de gen ºi a responsabilitãþii masculine, autonomiei ºi afirmãrii femeilor în lume. • Fondul Naþiunilor Unite pentru Femei (UNIFEM) • Fondul Naþiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) are ca scop sã promoveze egalitatea în drepturi pentru femei ºi fete ºi sã sprijine participarea lor deplinã la dezvoltarea economicã, socialã ºi economicã a comunitãþii. • Organizaþia Internaþionalã a Muncii (ILO) a inclus problematica referitoare la egalitatea de gen ºi la drepturile femeii în domeniul muncii din anul 1919, anul în care s-a înfiinþat ILO. Coordoneazã politicile, strategiile, programele ºi activitãþile privind drepturile ºi condiþiile de muncã ale femeilor angajate. Organisme europene Uniunea Europeanã (U.E.) : în cadrul Comisiei Europene, la Departamentul General pentru Muncã ºi Probleme Sociale funcþioneazã structura pentru Egalitate între Femei ºi Bãrbaþi. Promovarea egalitãþii de gen reprezintã un element important al relaþiilor externe a UE ºi în dezvoltarea politicilor de cooperare cu alte þãri. Promovarea ºi apãrarea drepturilor femeii ocupã un loc special în politicile UE referitoare la drepturile omului, iar legislaþia privind egalitatea de tratament reprezintã parte integrantã a pachetului de norme ºi reglementãri (acquis communautaire) pe care trebuie sã-l respecte statele candidate la aderare în UE. Consiliul Europei (CoE) : în cadrul Direcþiei Generale pentru Drepturile Omului funcþioneazã Comitetul Director pentru Egalitatea între Femei ºi Bãrbaþi (CDEG) ca organism interguvernamental ce rãspunde de coordonarea activitãþii CoE de promovare a egalitãþii de 270 gen. Acest organism adreseazã Consiliului de Miniºtri rapoartele ºi propunerile sale referitoare la situaþia egalitãþii în statele membre. Membrii CDEG sunt desemnaþi de Guvernele Statelor membre ºi sunt persoane care deþin funcþii importante în structurile executivului sau experþi în domeniu. 271 P Doina Dimitriu PARTICIPAREA POLITICà A FEMEILOR Acesta este un subiect extrem de larg, întrucât ar presupune referirea la rolul femeilor în politicã de-a lungul istoriei. Dar în contextul acesta ne vom limita la a ne referi aproape exclusiv la relaþia femei – politicã în zilele noastre, cu precãdere în þãrile democratice sau în curs de democratizare. Cunoaºterea comunã ni le înfãþiºeazã pe femei ca fiind implicate în politicã în secolele trecute în primul rând ca soþii de regi, de împãraþi, amante inteligente sau inspiratoare ale oamenilor politici bãrbaþi. (Este arhicunoscutã expresia, vehiculatã destul de mult în România în ultimii ani diverse jurnale, de „politicã de alcov”). Prea puþine sunt acele personaje istorice feminine prezentate ca proeminente de cãtre istorici, ºi acest lucru este cu atât mai valabil când este vorba de modul în care ajunge informaþia istoricã la marele public (inclusiv prin învãþarea în ºcoalã). În orice caz, acest mod de a percepe politica ca fiind exclusiv legatã de activitatea unor elite este supus ºi el criticii în abordãrile contemporane. Dacã ne întoarcem în timp ºi aruncãm o privire asupra modului în care diferiþi gânditori politici s-au referit la femei, vom gãsi temeiuri ideologice ale deprecierii valorii politice a femeilor. Augustin (secolul V), de pildã, nu vedea cel fel de ajutor ar putea oferi o femeie unui bãrbat, altul decât cel al procreãrii. O idee asemãnãtoare gãsim ºi la Samuel Pufendorf mai târziu. Pentru Toma din Aquino (Summa Theologica) femeia este în mod natural supusã bãrbatului pentru cã acesta din urmã posedã în mod natural capacitãþi raþionale mai mari ºi mintea femeilor este în mod necesar afectatã de înclinaþia ei spre concupiscenþã. În ciuda caracterului revoluþionar al teoriei contractului social, John Locke se alãturã concepþiei patriarhale conform cãreia subordonarea femeilor faþã de soþii lor are un fundament natural, iar voinþa bãrbatului în familie trebuie sã prevaleze asupra voinþei soþiei în privinþa tuturor chestiunilor de interes comun. Jean-Jacques Rousseau, ca de altfel ºi Freud, mult mai aproape de noi în timp, considera cã femeile nu au abilitatea de a transcende „natura lor biologic㔠necesarã participãrii la viaþa civilã ºi subordonãrii 272 faþã de legile universale ale societãþii civile. În Emile maestrul îl separã pe Emile de Sophie pentru o perioadã de deprindere ºi învãþare a politicii ºi cetãþeniei, ºi abia dupã aceea îi este permis sã se reîntoarcã ºi sã intre în „posesia” lui Sophie ca soþ. Chiar ºi John Stuart Mill, pentru care relaþia dintre un soþ ºi o soþie constituie o excepþie nejustificatã de la principiile liberale ale drepturilor individuale ºi libertãþii de alegere, considera cã pentru o femeie mariajul constituie o carierã. În aceste condiþii, este greu de înþeles cum o femeie casnicã de carierã ar putea sã-ºi exerseze abilitãþile democratice care, tot potrivit lui Mill, se pot dezvolta doar prin participare activã la viaþa publicã. Nu mai departe de anii 1940, Joseph Schumpeter considera cã faptul cã femeile nu au drept de vot nu invalideazã caracterul democratic al unei societãþi. Dacã ne referim acum la modul în care gândirea politicã trateazã subiectul relaþiei femei ºi politicã, se poate constata cã interesul pentru problematica femeilor în politicã a crescut simþitor în anii 1970 ºi 1980, dupã o foarte lungã perioadã de ignorare a ei de cãtre politologi. Acest interes crescut se datoreazã în mare parte faptului cã femeile au început sã se afirme tot mai mult ca teoreticiene ale politicului. În aceastã perioadã, pot fi constatate trei tipuri de abordãri ale problematicii relaþiei femei – politicã. În primul rând, o abordare concentratã pe participarea femeilor în activitatea politicã tradiþional㠖 comportament electoral, caracteristicile femeilor active în domeniul politic, patternuri de recrutare politicã, participare în activitatea partidelor politice etc. Lucrarea lui Maurice Duverger Rolul Politic al Femeilor (UNESCO, Paris, 1955) a jucat un rol de început al acestui tip de abordare. Acest tip de abordare considerã formele tradiþionale de participare politicã (participare la vot, apartenenþã ºi activism în cadrul unui partid politic, petiþionare a oficialilor aflaþi în poziþii de putere politicã, candidare la funcþii reprezentative în stat etc.) – forme înrãdãcinate ºi croite pe model masculin – drept normã. În temeiul acestei viziuni, întrebarea fundamentalã care revenea mereu în atenþie este : de ce femeile nu se conformeazã aºteptãrilor de comportament politic ? De ce ele sunt mai puþin reprezentate la nivelul elitelor politice ? etc. În cadrul acestui tip de abordare, una dintre probleme este urmãtoarea. Femeile îºi exerseazã dreptul de vot, de a alege, dar mult mai puþin pe acela de a fi alese, în comparaþie cu bãrbaþii. Diferite studii aratã cã aceasta este mai puþin o chestiune de alegere a femeilor (aceea de a nu candida ºi a nu fi reprezentate, în consecinþã), ci mai curând o chestiune de pãrtinire sistemicã ºi sistematicã a democraþiilor în favoarea bãrbaþilor. 273 Un al doilea tip de abordare ia în considerare diversitatea formelor de implicare politicã a femeilor. Cu alte cuvinte, nu doar formele de participare politicã tradiþionale acreditate prin practici preponderent masculine reprezintã singurele moduri de implicare politicã. Acest tip de abordare se concentreazã pe miºcãri sociale ºi mai ales acelea care urmãreau schimbarea de politici publice pentru a acomoda interesele ºi nevoile femeilor, campanii publice etc. De altfel, însãºi obþinerea dreptului de vot de cãtre femei, care a culminat cu miºcarea sufragetelor, face parte din aceastã gamã largã de moduri netradiþionale de implicare politicã. Un exemplu mai recent îl reprezintã demostraþiile tãcute ale Mamelor din Plaza de Mayo din Argentina sfârºitului anilor ’70 ºi începutul deceniului 8 al secolului XX, care protestau împotriva practicilor consfinþite guvernamental de rãpire ºi ucidere a fiilor lor. Un al treilea tip de abordare, mai recent în comparaþie cu celelalte douã, ia în considerare tradiþia teoriei ºi filosofiei politice ºi care priveºte dincolo de miºcãrile sociale ale femeilor pentru a explora implicaþiile omisiunii ºi subordonãrii femeilor în gândirea politicã. Pentru prea mult timp femeile ºi comportamentul lor a fost privit ca o deviaþie de la normele masculine. Specificitatea femeilor, felul lor diferit de a fi, diferenþele dintre femei ºi bãrbaþi au fost ignorate. ªtiinþa politicã a tins sã ia drept presupoziþie ideea cã femeia este „altul”/„alta” în comparaþie cu bãrbatul (norma). Atenþia cercetãrii trebuie îndreptatã asupra diferenþelor, nu „deficienþelor” pare a afirma acest tip de abordare. Femeile opereazã cu un set diferit de presupoziþii care rezultã într-o viziune proprie a lumii ºi agendã politicã proprie (Chodorow, 1978 ; Gilligan, 1982 ; Elshtain, 1982 ; MacKinnon, 1989). Femeile au o percepþie diferitã a politicului ºi a rolului lor în politic. În ceea ce priveºte producþia politologicã privind democraþia, putem constata o neglijare a abordãrii problematicii participãrii femeilor în politicã de cãtre teoreticienii contemporani ai democraþiei. Acesta este un fapt recunoscut explicit de Philippe Schmitter, reputat teoretician al democraþiei ºi al tranziþiilor spre democraþie. „Femeile ca grup socio-politic cu interese ºi moduri de acþiune distincte nu au fost, dupã cunoºtinþa mea, incluse sistematic în teoriile ºi analizele comparative care s-au dezvoltat în jurul democratizãrii”. De altfel, cum aprecia Carole Pateman, este dificil de demontat presupoziþia veche de peste douã mii de ani cã nu existã o incompatibilitate între „democraþie” ºi subordonarea femeilor sau excluderea lor de la o participare deplinã ºi egalã la viaþa politicã. Luând ca reper teoriile recente ale democraþiei ºi tranziþiei spre democraþie, putem constata 274 urmãtoarele : dacã facem un experiment mental, separând cetãþenii unei þãri în douã corpuri distincte (cetãþeni femei ºi cetãþeni bãrbaþi), vom ajunge la concluzia cã din punctul de vedere al femeilor-cetãþene, multe democraþii contemporane sunt mai curând democraþii electorale (care garanteazã dreptul formal de a alege, dar nimic mai mult în termeni de drepturi civile ; sunt democraþii minimale), spre deosebire de corpul cetãþenesc masculin pentru care respectivele aranjamente instituþionale existente indicã democraþii liberale consolidate. Pentru teoreticiene ca Iris Marion Young, Anne Phillips, Chantal Mouffe, democraþia este definitã ca democraþie reprezentativã proceduralã, cât ºi ca proces de egalizare a relaþiilor sociale inegale. Esenþa obiecþiilor aduse de aceastã nouã perspectivã este cel mai bine sintetizatã de Zillah Eisenstein „Societãþile democratice au nevoie de familii ºi economii democratice, ºi de relaþii sexuale ºi rasiale democratice”. Bibliografie Colecþia revistei „ANAlize” (editatã de Societatea de Analize Feministe „AnA”), Bucureºti 1999/2000. Statistici ale Uniunii Interparliamentare (IPU). Website IDEA (http : //www.idea.int). Documente ale Comitetului pentru Drepturile Omului ale Parlamentului European Raport al UNICEF „Women in Transition”, Bucureºti, Septembrie, 1999. Address to the European Parliament’s Committee on Women’s Rights by the Employment and Social Affairs Commissioner, Pádraig Flynn (March, 1999) Funk, Nanette, Mueller, Magda (eds.), 1993, Gender Politics and Post-Communism, New York, London : Routledge. Grünberg, Laura, Miroiu, Mihaela (eds.), 1997, Gen ºi societatem, Bucureºti : Ed. Alternative. Jaquette, Jane S., Wolchik, Sharon L., 1998, Women and Democracy, Baltimore and London : The Johns Hopkins University Press. Pateman, Carole, 1989, The Disorder of Women, Stanford, CA : California Stanford University Press. Popescu, Liliana, Gen ºi politicã. Femeile din România în viaþa publicã, Bucureºti :Editura Alternative, volum editat cu sprijinul UNDP, 1999. Liliana Popescu PÃCATUL ORIGINAR Doctrina pãcatului originar a fost dezvoltatã pentru prima datã ca învãþãturã creºtinã de Augustin di Hippo, care a folosit povestea cãderii în pãcat din Geneza 2-3 ºi Epistolele Sf. Pavel, Romanii 5-7, concluzionând asemenea Sf. Pavel, cã motivul pentru care oamenii 275 nu se înþeleg unii cu alþii ºi nu se aflã în deplinã armonie cu Dumnezeu, îl constituie faptul cã suntem împãrþiþi între douã tipuri opuse de existenþã : pãcatul ºi moartea, derivate din cãderea lui Adam, alãturi de bunãtate ºi viaþã spiritualã, venite de la Hristos. Conform cu Augustin, Dumnezeu i-a creat pe Adam ºi Eva într-o stare iniþialã de echilibru cu propria naturã, înclinaþi spre bine ºi înzestraþi cu libertate de voinþã ; atâta vreme cât voinþa lor era în armonie cu cea a lui Dumnezeu, primul cuplu uman nu pãcãtuia ºi nu putea muri ; dar ºi-au pierdut capacitatea originarã de a alege binele, voinþa liberã ºi existenþa nemuritoare atunci când au ales pãcatul ºi voinþa proprie contrarã voinþei lui Dumnezeu, aducând pãcatul asupra întregii omeniri. Dupã cãderea în pãcat, toþi oamenii au moºtenit pãcatul originar de la Adam ºi Eva, ceea ce însemna cã actele lor erau compromise de voinþa proprie ºi nu exista nimic omeneºte de fãptuit pentru a schimba aceasta. Dumnezeu, prin truda de mântuire a lui Iisus Hristos, a intervenit pentru a salva omenirea din aceastã stare de alienare în raport cu Cel de Sus. Graþia divinã, prin Hristos, transformã voinþa omeneascã coruptã, dându-i forþa de a fãptui binele pe care nu-l poate face de unul singur. Munca de salvare a lui Hristos a fost ritualizatã în cadrul comunitãþii creºtine prin botez, când omul este scufundat în apã ºi apoi îmbrãcat în haine pure, albe ; astfel nu erau iniþiaþi doar în misterele creºtine, ci se realiza ºi o ºtergere a pãcatelor originare ºi personale, fiind transformaþi prin graþia divinã. Teologia feministã a fost foarte criticã în ceea ce priveºte modul în care poveºtile iniþiale despre cãderea în pãcat ºi pãcatul originar au fost folosite împotriva femeilor. Noþiunea cã femeile, aidoma bãrbaþilor, sunt create în imago Dei nu a fost dintotdeauna prezentã în practicile teologiei creºtine, Eva, femeia, fiind adesea reprezentatã drept complice a ºarpelui ºi condamnatã pentru a-l fi ademenit pe Adam, bãrbatul, ca ºi cum el nu ar fi fost în egalã mãsurã responsabil pentru aceasta. S-a dezvoltat un fals dualism care le-a identificat pe toate femeile cu Eva, ca slabe, uºor de ademenit în pãcat, deoarece trupurile lor periodic sângerânde sau producãtoare de lactaþie, erau dominate de pasiuni carnale, ºi nu de raþionalitate ºi putere sufleteascã. Similar, bãrbaþii au fost identificaþi atât cu Adam ca pãcãtoºi prin voinþã proprie ºi mândrie, dar ºi cu Hristos, salvatorul. Ei erau vãzuþi ca puternici, raþionali ºi controlaþi în comparaþie cu femeile. Dominaþia bãrbaþilor asupra femeilor a devenit legitimatã prin aceastã viziune dualistã a umanitãþii, iar sistemul social ºi structurile patriarhale erau susþinute tocmai de credinþa cã femeile sunt mai puþin umane decât bãrbaþii. 276 Întrebarea dacã natura femeilor este pe de-a întregul umanã faþã de cea a bãrbaþilor a picurat ca o otravã în tradiþia creºtinã. Sexismul este exprimat de practicile prin care femeilor li s-a sugerat cã ele nu-l pot reprezenta pe Iisus în comunitãþile creºtine, deoarece natura lor de gen este diferitã de cea a lui Hristos (Johnson, 1993). Femeilor li s-a interzis uºurarea durerilor facerii chiar atunci când aceasta era posibilã, deoarece durerea era vãzutã ca o pedeapsã naturalã a femeii. Femeile au fost sfãtuite de servitorii Bisericii sã îndure relaþiile abuzive ºi violente, ca o contribuþie la dorinþa lui Dumnezeu, în loc sã fie susþinute în pedepsirea ºi provocarea celor ce le abuzau. Aceste sfaturi ca femeile sã îndure suferinþe fãrã sens îºi au originea tocmai în interpretarea cãderii în pãcat, urmare cãreia bãrbaþii trebuiau sã domine prin natura lor asupra femeilor. Într-o interpretare feministã a pãcatului originar se pot desprinde cel puþin douã imperfecþiuni ale acestei teorii : întâi, evenimentul experimentãrii ºi al iluminãrii prin cunoaºtere sunt interpretate ca acte de neascultare care necesitã pedepsire, astfel încât primul act de nesupunere marcheazã o listã lungã de pãcate omeneºti, ca mândria, lãcomia, minciuna, toate în contradicþie cu oferta necondiþionatã de dragoste a lui Dumnezeu. Cea de-a doua se referã la faptul cã iluminarea prin cunoaºtere este vãzutã ca o distanþare între Dumnezeu ºi creaþie ; astfel un act de voinþã ºi gândire speculativã, cu care singur omul este înzestrat printre creaturile pãmântului, este denumit pãcat, pãcatul originar ; iar originatorul acestuia este femeia, Eva. Feminista radicalã Mary Daly sugereazã cã în cadrul „pãcatului originar” al creºtinismului, pãcatul constã din simplul fapt de a te fi nãscut femeie. Misoginismul bisericii ºi societãþii, le încarcã pe femei cu o povarã intolerabilã, având ca rezultat o tendinþã patologicã spre autodenigrare ºi neîncredere în sine. Daly dezvoltã ideea „curajului de a pãcãtui”, lãsând la o parte falsa vinovãþie (Daly, 1984). Un exemplu recent al misoginismului Bisericii îl constituie scrisoarea papalã Despre Demnitatea Femeilor, din 1988, care afirmã rolul ºi locul egal al femeilor cu cel al bãrbaþilor, doar cã este unul „special”. Rosemary Radford Ruether, analizând aceastã construcþie, subliniazã ruptura pe care Biserica a operat-o chiar sub ochii noºtri, prin acceptarea în învãþãturile canonice moderne a faptului cã femeile sunt „egale ca natur㔠dar sunt „inegale în graþie”, construcþie menitã sã le îndepãrteze definitiv pe femei de la hirotonisirea ca preoþi. 277 Bibliografie Borrensen, K.E. (ed.), 1991, Image of God and Gender Models, Oslo : Solum Forlag. Daly, Mary, 1984, Pure Lust : Elemental Feminist Philosophy, Boston : Beacon Press. Johnson, E.A., 1993, Women, Earth and Creator Spirit, NY : Paulist Press. Ruether, R.R., 1991, Women’s Difference and Equal Rights in the Church, în The Special nature of Women, London : SCM Press. Anca Jugaru PATEMAN, CAROLE Carole Pateman îºi leagã numele de teoria politicã feministã ºi îndeosebi de dezbaterile referitoare la problema obligaþiilor ºi consimþãmântului în teoria contractului social. În lucrarea sa devenitã carte de referinþã, The Sexual Contract, 1988, Carole Pateman dezvoltã o analizã a dinamicii puterii coercitive în contextul aparenþelor existenþei unui consimþãmânt (vezi ºi contract sexual). Contractul social fratern al modernitãþii a consacrat doar puterea unor bãrbaþi în contextul sferei publice, aservirea femeilor în sfera privatã ºi excluderea lor din sfera publicã. Încercând sã reconstruiascã metaforic originile societãþii politice, Pateman considerã cã primul act politic a fost violul, el fiind contracarat de contractul de cãsãtorie heterosexualã ºi de cãtre prostituþie. Cele din urmã par sã se bazeze pe consimþãmânt, deºi exprimã dorinþele bãrbãteºti. Pãrþile contractante nu au fost egale, aºa cum pretinde modelul clasic al contractualismului. Dihotomiile de gen se manifestã, susþine Pateman, atât în practica politicã, cât ºi în teoria politicã, lege, precum ºi în politicile actuale ale statului bunãstãrii generale. Chiar ºi atunci când nu sunt pur ºi simplu excluse din sfera publicã, femeile sunt practic absente ºi marginalizate din cauza asocierii lor cu roluri reproductive. Prin urmare, corporalitatea femeiascã trebuie sã capete o altã semnificaþie politicã, astfel încât sã nu ducã nici la evitarea responsabilitãþilor de naºtere ºi creºtere a copiilor, dar nici la ieºirea din statutul de subiect politic, dacã femeile îi dau curs. • • (vezi ºi Daly, Mary, Eva, Teologie feministã) (vezi ºi Contractul sexual, Contractul social, Dihotomii, Teorii politice feministe) 278 Bibliografie Pateman, Carole, 1985, The Problem of Political Obligation : A Critique of Liberal Theory, Berkeley : University of California Press. Pateman, Carole, 1988, The Sexual Contract, Standford : Standford University Press. Pateman, Carole, 1989, The Disorder of Women : Democracy, Feminism and Political Theory, Standford : Standford University Press. Mihaela Miroiu PATRIARHAT Patriarhatul este o categorie-cheie a analizei sociale în teologia feministã, societãþile patriarhale sunt acelea în care regula tatãlui este principiul de bazã al organizãrii sociale în familie ºi societate ca întreg. Sistemele sociale patriarhale par sã fi apãrut mai întâi în grupurile nomade de crescãtori de vite. Societãþile agricole au preluat ordinea patriarhalã pe mãsurã ce au devenit mai stratificate social în cadrul aºezãrilor urbane timpurii ; aceasta pare sã se fi petrecut în Orientul Apropiat în jurul sec. V î.Hr. Ca sistem social, economic ºi legal dezvoltat, patriarhatul dã capului familiei, bãrbatului, puteri suverane asupra celor dependenþi de el în gospodãrirea casei, adicã asupra nevestei sau nevestelor, copiilor ºi sclavilor. Patriarhul este ºi deþinãtorul proprietãþii, transmisã prin moºtenire pe linie paternã, adicã a : clãdirilor, animalelor ºi pãmântului. Un exemplu al acestui sistem îl regãsim în legea romanã, potrivit cãreia aceste persoane ºi lucruri sunt definite ca domeniul (familia) ale celui denumit pater familias. În forma sa clasicã, patriarhatul a fost asociat cu o economie domesticã în care bunurile ºi alimentele de bazã consumate de societate erau produse în gospodãriile individuale. Femeile, sclavii ºi copiii mai mari constituiau forþa de muncã pentru acest sistem de producþie. În gospodãriile extinse, copiii de sex masculin nu erau angrenaþi în munca domesticã, ci îºi urmau educaþia pentru viitoarea carierã ; fiicele rãmâneau acasã pentru a toarce, a coase, iar nevasta funcþiona ca manager al gospodãriei ; cu toate cã soþia dobândea un rol considerabil datoritã acestui manageriat al gospodãriei, femeile aveau accesul restricþionat la educaþie, proprietate, rol politic ºi statut legal. Fiicele se mãritau de tinere pentru a cimenta alianþe între familiile patriarhale. Educaþia femeilor se limita la un nivel elementar, rolul lor de bazã fiind acela de a reproduce urmaºi pentru linia moºtenitoare a bãrbatului ºi de a îngriji gospodãria. Legal, erau definite ca 279 lipsite de statut cetãþenesc, excluse din armatã, adunãri politice, fãrã dreptul la vot sau profesii publice ; femeile ºi copiii, împreunã cu sclavii, puteau face obiectul trocului sau vânzãrii dacã îl nemulþumeau pe patriarh (Brown & Bohn, 1989). Contestarea la sfârºitul secolului al XIX-lea a acestei ordini patriarhale a condus la îmbunãtãþirea statutului familiei, câºtigarea de cãtre femei la începutul secolului XX a dreptului la vot, dreptului de a participa la adunãri politice, de a deþine proprietãþi, cât ºi admiterea în cadrul sistemelor educaþionale ºi profesionale. Ele continuau sã fie responsabile de munca domesticã ºi îngrijirea copiilor, fiind efectiv excluse din competiþia publicã cu bãrbaþii pe o bazã egalã. Cultura, mai ales prin intermediul religiei, continua sã reproducã idealul soþiei dependente, a cãrei principalã muncã se deruleazã în gospodãrie, aºa încât multe dintre tiparele patriarhatului se menþin ºi în lumea modernã, deºi baza lor legalã a fost parþial dizolvatã. Patriarhatul a modelat ºi simbolismul cultural al societãþilor clasice laolaltã cu expresiile lor religioase ; aceasta înseamnã cã în tradiþiile iudeo-creºtine, Dumnezeu este vãzut ca un patriarh atotstãpânitor care conduce peste gospodãria sa, pãmântul, ºi familia sa, simbolizatã prin fii ºi servitori. Comunitatea sau Biserica sunt simbolizate colectiv ca soþie a lui Dumnezeu sau mireasã a lui Hristos. Realitatea este divizatã între cer ºi pãmânt, intelectul sau spiritul versus material sau trupesc, primul vãzut ca bãrbãtesc, cel de-al doilea ca femeiesc (Lerner, 1986). În acest fel relaþiile patriarhale au structurat atât sistemul social, cât ºi simbolurile culturale despre realitatea naturalã într-o ierarhie a dominaþiei bãrbatului asupra femeii, tatãlui asupra fiilor, stãpânului asupra sclavilor (servitorilor). Sarcina majorã a teologiei feministe este sã identifice ºi sã critice aceste tipare simbolice patriarhale ale teologiei, iar apoi sã le înlocuiascã cu relaþii reciproc egalitare între femei ºi bãrbaþi. Conceptul de patriarhat este central feminismului valului al II-lea. Sorgintea teoretizãrii sale feministe se aflã în orientarea radicalã, dupã care a fost preluat ºi dezvoltat ºi în cadrul celorlalte orientãri. Analiza patriarhatului pleacã de la constatarea unei evidenþe : femeile par sã lipseascã din istorie aproape în întregime, ca ºi când singurul lor rol ar fi fost acela de a naºte, creºte ºi îngriji pe cei care „fac istorie”. Femeile au fãcut istoria alãturi de bãrbaþi, dar o datã ce consemnarea istoriei se bazeazã pe documente scrise, iar la scris femeile nu au avut acces pânã în trecutul recent, contribuþia lor lipseºte, cu mici excepþii. Istoricii au fost bãrbaþi, ei au consemnat ce li s-a pãrut lor 280 relevant ca experienþã a bãrbaþilor, activitatea femeilor fiind mai degrabã ignoratã sau neglijatã. Femeile par astfel marginale în construirea civilizaþiei ºi neesenþiale în ce priveºte faptele cu semnificaþie istoricã. Istoria e povestitã de jumãtatea bãrbãteascã a umanitãþii ºi din punctul ei de vedere. Din jumãtatea aceasta lipsesc cei care nu au fãcut parte din elita de rasã, clasã, etnie sau din acea parte a lumii care îºi poate institui propria istorie ca istorie „universalã”. „Este adevãrat cã femeile ºi bãrbaþii au suferit excluderi ºi discriminãri din cauza clasei. Dar nici un bãrbat nu a fost exclus de la dosarul istoriei din cauza sexului lui, în schimb, femeile da” (Lerner, 1986, p. 5). Acest gen de excluderi se regãsesc ºi în construcþia religiei, filosofiei, politicii. Subordonarea femeilor este mai veche decât ceea ce numim „istoria civilizaþiei”. Înþeleasã astfel, istoria începe o datã cu cea scrisã, deci în mileniul IV înainte de Hristos. Autoarele feministe considerã cã patrirhatul este un fenomen istoric, prin urmare, aºa cum el are un început, poate avea ºi un sfârºit. a) b) c) d) e) f) g) G. Lerner configureazã astfel apariþia patriarhatului : Prima formã de proprietate privatã a fost cea a bãrbaþilor asupra capacitãþii reproductive a femeilor. Aceastã stãpânire începe înainte de apariþia proprietãþii ºi claselor ºi stã la baza proprietãþii private. Statul arhaic a fost cel organizat patriarhal ºi a avut mereu interes în menþinerea familiei patriarhale. Prima formã de dominare a fost cea a bãrbaþilor asupra femeilor ºi ea a folosit drept model cadru pentru celelalte forme. Primele coduri de legi au pus bazele instituþionale ale subordonãrii sexuale (cu acceptul ºi sub oblãduirea statului). Femeile au cooperat cu acest sistem din diferite motive : frica, dependenþã economicã de capul familiei, apartenenþa la clasã superioarã, diviziunea între femei respectabile (conformiste) ºi nerespectabile (non-conformiste). Relaþia între bãrbaþi ºi mijloacele de producþie a fost directã, între femei ºi mijloacele de producþie relaþia a fost mediatã prin bãrbaþi. Apartenenþa la un bãrbat sau la nici unul a fost marcatã prin vãl sau alte forme de acoperire a capului. Chiar ºi subordonate sexual ºi economic, femeile tot au continuat sã joace rolul de mediatoare între oameni ºi zei ca preotese, profetese. Puterea de a da viaþã a fost valorizatã metafizic ca putere divinã. Detronarea zeiþelor ºi înlocuirea lor cu zeul unic a început în Orientul apropiat, funcþia procreativã a fost luatã simbolic de la 281 zeiþe, fertilitatea a fost preluatã, Zeiþa mamã devenind consoarta marelui zeu. h) Rãspândirea monoteismului evreiesc a atacat cultul zeiþelor fertilitãþii. Puterea sexualã a femeii folositã altfel decât în scopuri procretive a devenit un pãcat ºi un rãu. i) În comunitatea mãnãstireascã medievalã femeile au fost excluse de la aspectele metafizice ale comuniunii cu Dumenzeu, singura lor comunitate sfântã cu Dumnezeu ne mai putând fi decât funcþia de mamã. j) Devalorizarea simbolicã a femeilor în relaþie cu divinitatea a devenit metaforã fondatoarea filosofiei ºi civilizaþiei apusene. Subordonarea a devenit naturalã ºi divinã (deci „invizibilã”). Astfel, patriarhatul s-a aºezat ferm ca fapt ºi ca ideologie. (Lerner, 1986, pp. 8-10) „A ieºi din gândirea patriarhalã, susþine Lerner, înseamnã : Sã fim sceptice faþã de orice sistem de gândire cunoscut... sã ne încredem în experienþa femeiascã... sã scãpãm de marii bãrbaþi pe care îi avem în minte ºi sã-i înlocuim cu noi înºine, cu surorile noastre, cu strãbunicile anonime... sã dezvoltãm curajul intelectual, curajul de a trãi prin propriile forþe... sã riscãm eºecul... „Poate cã cea mai mare provocare în gândirea femeiascã este aceea de a trece de la dorinþa femininã de siguranþã ºi aprobare la cea mai «nefemininã» dintre toate însuºirile : aceea a aroganþei intelectuale, supremul hybris de a-ºi revendica pentru sine dreptul de a reordona lumea. Hybrisul creatorilor de zei, hybrisul bãrbaþilor creatori de sisteme” (Lerner, G. 1986, p. 228). Înseamnã încurajarea autonomiei ºi interdependenþei în locul dependenþei ºi supunerii. O perspectivã feministã face deopotrivã capabili femeile ºi bãrbaþii sã îºi elibereze mintea de gândirea patriarhalã, de instituþiile ºi practicile ei, sã poatã configura o lume liberã de dominare de gen. Istoria româneascã este ºi ea marcatã de un trecut patriarhal, manifestat însã în forme particulare faþã de cele analizate în teoriile occidentale. Pânã în perioada interbelicã, modul de manifestare a patriarhatului a cuprins preponderent aspecte tradiþionale (religioase, culturale, politice). Tipul de economie bazat pe producþia agricolã familialã, ca ºi organizarea în obºte sãteascã, le-a fãcut pe femei mult mai puþin dependente de bãrbaþi ca venituri ºi status. În lumea occidentalã, patriarhatul modern (dependenþa economicã ºi de status a femeilor) s-a dezvoltat o datã cu procesul de industrializare, de separare între munca productivã ºi cea reproductivã, dintre sfera publicã ºi cea privatã. A apãrut astfel vasta categorie a femeilor 282 casnice, acestea depinzând de bãrbaþi în privinþa veniturilor, chiar dacã în timp au dobândit drepturi politice. În România, procesul de industrializare s-a extins pe scarã largã în timpul comunismului, când femeile au avut, ca ºi bãrbaþii, obligaþia de a munci. Comunismul românesc, asemenea celorlalte societãþi comuniste, a fost o combinaþie între patriarhat tradiþional în familie ºi viaþa privatã, egalitarism în sfera muncii productive ºi patriarhat de stat în sfera politicã. Patriarhatul modern a început sã capete teren în tranziþia postcomunistã, prin accesul mai scãzut al femeilor pe piaþa muncii, prin creºterea dependenþei lor de veniturile bãrbaþilor, fenomen care tinde sã se extindã mai ales la femeile tinere. Egalitarismul comunist s-a prãbuºit, ca ºi formele de patriarhat de stat. În ciuda egalitãþii formale, stipulate de legi, puterea politicã, economicã, autoritatea culturalã ºi mediaticã sunt monopolizate în sens extins de cãtre bãrbaþi (vezi Barometrul de Gen, 2000). • (vezi ºi Androcentrism, Feminismul valului II, Munca domesticã, Publicprivat) Bibliografie Barometrul de Gen, 2000, Fundaþia pentru o Societate Deschisã ºi Gallup Organization, (coord.) Renate Weber, Mihaela Miroiu. Brown J.C. ºi C.R. Bohn, 1989, Christianity, Patriarchy and Abuse : A Feminist Critique, NY : Pilgrim Press. Lerner, Gerda, 1986, The Creation of Patriarchy, Oxford University Press. Anca Jugaru, Mihaela Miroiu PERSONALUL E INTERNAÞIONAL Formula a fost adaptatã pentru realitatea internaþionalã de Cynthia Enloe (Enloe, 1989, 1992, 2000) ºi apoi promovatã de majoritatea analiºtilor feminiºti ai teoriei relaþiilor internaþionale. „Personalul e politic” este un slogan important al teoriei ºi politicilor feministe care susþin cã ceea ce este personal ºi experienþele intime nu sunt izolate, individuale sau nedeterminate, ci sunt mai degrabã sociale, politice ºi sistemice. Nici o zonã a vieþii nu e prea trivialã pentru analiza politicã. Feminiºtii subliniazã cã sintagma nu este o metaforã sau o analogie, ci înseamnã cã experienþele distinctive ale femeilor ca femei se desfãºoarã într-o sferã care a fost trãitã social ca fiind personalã, 283 privatã, emoþionalã, interiorizatã, particular㠖 deci ceea ce înseamnã sã cunoºti o situaþie politicã la care participã femeile înseamnã în mod direct cunoaºterea vieþilor femeilor. Enloe (1989) aratã cã toate relaþiile sociale sunt infuzate de putere, de obicei de putere inegal susþinutã de autoritatea publicã. Astfel, violul este mai degrabã despre putere decât este despre sex ºi nu doar violatorul, ci ºi statul este vinovat. Sintagma „personalul este internaþional” este una dintre acele fraze care pot fi citite de la început la sfârºit cât ºi de la sfârºit la început. Cititã ca „politicul este internaþional”, sugereazã cã politica nu este modelatã doar de ceea ce se întâmplã în dezbaterile legislative, în cabinele de vot sau în cabinetele de rãzboi. O datã ce bãrbaþii care dominã viaþa politicã le-au spus femeilor sã stea la bucãtãrie, ei ºi-au folosit puterea publicã pentru a construi relaþii private în moduri care le promoveazã ºi pentru a întãri controlul politic masculinizat. Fãrã aceste manevre, controlul ºi deþinerea bãrbaþilor asupra vieþii politice ºi a controlului relaþiilor dintre state ar fi mult mai puþin sigure. Astfel, pentru a explica de ce o þarã are tipul de idei politice pe care le are trebuie sã cunoaºtem modul în care este construitã viaþa publicã din luptele de definire a feminitãþii ºi masculinitãþii. Acceptarea cã internaþionalul este personal îndrumã spre investigarea politicilor cãsãtoriei, a bolilor venerice ºi homosexualitãþii – nu ca probleme marginale, ci ca aspecte centrale statului. Realizarea acestui tip de cercetare devine la fel de serioasã ca studierea armamentului nuclear sau a politicii fiscale ºi de taxe. Pentru a înþelege politica internaþionalã trebuie de asemenea sã citim puterea înainte ºi înapoi. Relaþiile de putere dintre þãri ºi guvernele lor implicã mai mult decât manevre ale cruciºãtoarelor sau telegrame diplomatice. Cititã înainte „personalul este internaþional” atâta vreme cât semnificaþia a ceea ce înseamnã sã fii o femeie „respectabil㔠sau un bãrbat „onorabil” a fost modelat de politicile colonizatoare, strategiile comerciale ºi doctrinele militare. Deºi acceptãm cã globalizarea duce la „micºorarea” lumii, la fluidizarea graniþelor naþionale, teoria tradiþionalã a relaþiilor internaþionale persistã în discutarea relaþiilor de putere personale ca ºi cum ar fi monopolizate de statele suverane. Abordãm ideile despre violenþa împotriva femeilor fãrã sã încercãm sã realizãm cum opereazã traficul global cu filme video pornografice sau cum îºi realizeazã companiile afacerile peste graniþele naþionale prin excursii sexuale ºi mirese prin ordin poºtal. În mod similar, încercãm sã explicãm cum femeile învaþã sã fie „feminine” fãrã sã descoperim moºtenirea lãsatã de oficialitãþile coloniale care au folosit idealurile victoriene de domesticitate femininã pentru a-ºi susþine imperiile sau trasãm ce modeleazã ideile copiilor noºtri despre feminitate ºi masculinitate fãrã sã ne uitãm la politicile de investiþii strãine. Dacã devenim conºtienþi cã 284 relaþiile personale s-au internaþionalizat, poate de altfel sã determine un sentiment de vinovãþie a cuiva pentru cã nu a dat suficientã atenþie problemelor internaþionale. Deºi utilã, aceastã atenþie internaþionalã nu este suficientã. Ea ne lasã neatinse presupoziþiile despre ceea ce sunt „de fapt” relaþiile internaþionale. Acceptarea cã personalul este internaþional multiplicã spectatorii ºi, în primul rând, adaugã femeile la audienþã, dar eºueazã în încercarea de a transforma ceea ce se întâmplã pe scenã. Bibliografie Cynthia Enloe (Enloe, 1989, 1992, 2000) PERSPECTIVà DE GEN Teoriile feministe pentru care genul este o categorie centralã de analizã pun accent major pe analiza dimensiunii de gen a realitãþii sociale, deci pe perspectiva de gen a oricãrui aspect al vieþii sociale studiat. Din punct de vedere feminist, orice studiu, analizã teoreticã, strategie, politicã sectorialã sau globalã trebuie sã acorde atenþie importanþei înþelesurilor ºi consecinþelor a ceea ce se defineºte cultural ca fiind femeie ºi bãrbat, precum ºi a modurilor femeieºti/feminine în comparaþie cu cele bãrbãteºti/masculine de a gândi, cunoaºte, simþi, valoriza, acþiona. Laura Grünberg PLANIFICARE FAMILIALà Numeºte ansamblul mãsurilor care sunt luate pentru a reglementa numãrul ºi momentul de timp al naºterilor, în acord cu planurile de viaþã ale pãrinþilor. Prin apel la serviciile de planificare familialã indivizii, cuplurile pot decide liber ºi responsabil numãrul copiilor ºi intervalul dintre naºteri. Planificarea familialã presupune difuzarea de informaþii privind controlul naºterilor, servicii de consiliere, metode contraceptive. Ideea planificãrii familiale a cunoscut noi dimensiuni prin conºtientizarea necesitãþii stabilirii unui raport optim între nevoi ºi resurse. Consilierea ajutã la realizarea unor alegeri informate asupra opþiunilor în domeniul reproducerii ; sprijinã alegerea unei metode contraceptive adecvate, oferã informaþiile necesare în utilizarea metodei preferate pentru ca aceasta sã aibã efecte sigure ºi eficiente. 285 În consiliere se disting trei faze : consilierea iniþialã, la iniþierea demersului, când sunt descrise toate metodele contraceptive ºi se evalueazã care dintre acestea este mai adecvatã persoanei în cauzã ; consilierea specificã metodei, în care se dau instrucþiuni despre modul în care trebuie sã se foloseascã metoda ºi se discutã efectele secundare ºi obiºnuite ; consilierea de urmãrire, în care se analizeazã utilizarea metodei, satisfacþia sau problemele care au apãrut. Aplicarea unei metode contraceptive se face numai dupã ce sunt analizate aspectele care þin de persoana în cauzã : dacã este însãrcinatã, câte sarcini a avut în antecedent, dacã îºi doreºte copii în viitorul imediat sau îndepãrtat, dacã existã probleme de sãnãtate care fac necesare anumite precauþiuni privind o anume metodã (Blumenthal ; McIntosh, 1996). Printre stãrile care necesitã precauþiuni : suspectarea unei sarcini, sângerarea vaginalã din cauzã necunoscutã, icterul, cardiopatia ischemicã sau accidentele vasculare cerebrale, tulburãri de coagulare, diabetul zaharat, hipertensiunea arterialã, cancerul de sân, tumori hepatice, intervenþii chirurgicale majore. Alcoolismul, dependenþa de droguri, fumatul afecteazã aplicarea metodelor contraceptive. Un alt factor important este vârsta. Metode contraceptive : planificarea familialã naturalã ; coitul întrerupt, sterilizarea voluntarã, contraceptive combinate (estero-progestative), contraceptive numai cu progesteron, bariere care nu necesitã prescriere (prezervativ, spermicide în diverse forme : spumã, peliculã, ovule, tablete) ; bariere care necesitã prescriere (diafragma cu spumã sau cremã spermicidã) ; metoda amenoreei la lactaþie (utilizeazã infertilitatea temporarã apãrutã în timpul alãptatului prin care se inhibã ovulaþia). Un tip aparte de contracepþie este cea de urgenþã, când contactul sexual are loc fãrã protecþie contraceptivã ºi apare riscul unei sarcini neplanificate ºi nedorite. Aceastã metodã se aplicã în primele 72 de ore de la producerea contactului sexual neprotejat folosind „pilula de a doua zi”. Sterilizarea voluntarã este un tip de intervenþie chirurgicalã radicalã, voluntarã, prin care se opreºte definitiv fertilitatea. Fiind o metodã ireversibilã, este necesar un consimþãmânt bine chibzuit. În acest sens, este important ºi acordul partenerului din cuplu. Înaintea sterilizãrii se solicitã acordarea consimþãmântului în scris, dupã o prealabilã averizare privind consecinþele presupuse de metodã. Metodele contraceptive pot fi adoptate de femei ºi de bãrbaþi, în funcþie de particularitãþile lor anatomo-fiziologice. Toate metodele contraceptive au anumite efecte secundare (printre care hipertensiunea arterialã, stãri de greaþã, ameþeli, vãrsãturi, sângerãri etc.). 286 Când este selectatã o metodã trebuie sã fie cunoscute efectele aºteptate ºi efectele secundare posibile. Persoana care foloseºte contracepþia va evalua reacþiile propriului organism faþã de metoda aplicatã, învãþând din experienþã ºi pentru a fi în mãsurã de a identifica posibilele disfuncþionalitãþi sau probleme de sãnãtate care pot apãrea. Femeile foarte tinere, adolescentele au nevoie de contracepþie pentru ca o eventualã naºtere nedoritã sã nu le afecteze negativ propria dezvoltare ºi integrare socio-profesionalã. Femeile peste 35 de ani necesitã o contracepþie sigurã ºi eficientã deoarece, dacã rãmân însãrcinate, prezintã un risc crescut pentru sãnãtate. Grupurile þintã prioritare privind contracepþia sunt : tinerii între 15 ºi 19 ani, care încep viaþa sexualã fãrã protecþie adecvatã împotriva HIV/ SIDA ºi a sarcinilor nedorite ; femeile între 20 ºi 25 de ani, cãsãtorite sau într-o relaþie stabilã nelegalizatã, care încã aleg avortul, chiar dacã au cunoºtinþe privind anticoncepþionalele ; analog femeile, care preferã mijloacele contraceptive tradiþionale ; femeile între 20 ºi 25 de ani, la care o metodã contraceptivã a eºuat. (Programul Naþional de Planificare Familialã din România, 1998, p. 53). Tipuri aparte de contracepþie sunt : contracepþia dupã naºtere ºi contracepþia dupã avort. • (vezi ºi Drepturi reproductive, Drepturi sexuale, Sãnãtatea reproducerii) Bibliografie Blumenthal, Paul, McIntosch Noel, 1996, Ghid de buzunar pentru furnizorii de servicii De Planificare Familialã, Târgu-Mureº : Ed. Mihail Horga, Institutul Est-European de Sãnãtate a Reproducerii. Manea, Livius, 1993, Planificare familialã, în Zamfir Cãtãlin, Vlãsceanu Lazãr, Dicþionar de sociologie, Bucureºti : Ed. Babel. Pletea, Dan (ed.), 1998, The British Journal of Family Planning, publicaþie produsã cu sprijinul Fondului Naþiunilor Unite pentru Populaþie. Cristina ªtefan PORNOGRAFIA Dominaþia sexualã masculinã este reprezentatã în feminismul radical (Andrea Dworkin, 1981) de colonizarea corpului feminin de cãtre bãrbaþi : bãrbaþii controleazã utilizarea sexualã ºi reproductivã a corpului femeii. Instituþiile care exercitã acest control includ justiþia, cãsãtoria, prostituþia, pornografia, economia, religia ºi agresiunea fizicã sistematicã împotriva femeii (bãtaia ºi violul). 287 „Dominarea masculinã a corpului feminin este realitatea fundamentalã a vieþii femeii ºi întreaga bãtãlie pentru demnitate ºi autodeterminare îºi are rãdãcina în lupta pentru controlul asupra propriului corp, în special controlul asupra accesului fizic la propriul corp” (A. Dworkin, 1995, p. 203). Fundamentarea metafizicã a acestui control rezidã în asumpþia primordialã privind superioritatea bãrbatului ºi inferioritatea femeii reduse la sex, mai exact la un obiect ce poate fi vândut, cumpãrat, furat, respectiv : cãsãtorii aranjate, prostituþie, viol. În cultura masculinã a posesiei ºi cuceririi, corpul femeii este ºi el luat sau posedat (a se vedea frecvenþa violului etnic ca emblemã a umilirii, anihilãrii grupului etnic respectiv). În sistemul puterii patriarhale, violul este actul sexual paradigmatic. Cuvântul „rape” în englezã vine din latinescul „rapere”, care înseamn㠄a fura” sau „a lua” ; de aceea o primã definiþie a violului va fi „a lua cu forþa”. Majoritatea aranjamentelor sociale privind schimbul de femei opereazã prin intermediul raptului (violul) sau vânzãrii/ cumpãrãrii (prostituþia). Într-o culturã a supremaþiei masculine, violul ºi prostituþia sistematic practicate ºi ideologic susþinute genereazã pornografie, iar perpetuarea pornografiei depinde de continuarea practicilor de prostituþie ºi viol (A. Dworkin, 1995, pp. 239-240). Definind pornografia ca extremã misoginie þinând de ideologia dominaþiei masculine, reprezentatã de dreptul natural al bãrbaþilor de a utiliza corpul feminin în scop sexual ºi reproductiv, A. Dworkin în Pornography : Men Possessing Women (1981) ºi Catherine MacKinnon militeazã pentru abolirea pornografiei. Cuvântul „pornografie” vine din greaca veche : „porne” ºi „grafos”. „Porne” înseamn㠄târfã”, iar „grafos” înseamn㠄scriere”, „desen”. „Porne” era sclava sexualã, gunoiul sexual al societãþii greceºti, închisã în bordelul izolat de societatea „oamenilor liberi”. De la începuturile sale, pornografia a justificat excluderea femeii, prezentând sexualitatea femininã ca sexualitate a târfei de bordel. „Bordelurile au fost lagãre de concentrare pentru femei. Femeile au fost închise în ele ca animalele în cuºti pentru a face o muncã de sclav, o muncã potrivitã cu natura, funcþia ºi sexualitatea târfei. Rãspândirea pornografiei care utilizeazã femei reale înseamnã rãspândirea bordelului, a lagãrului de concentrare pentru femei, a casei de sclavie sexual㔠(A. Dworkin, 1995, p. 243) Producþia de materiale pornografice este explicatã din perspectivã feministã ºi legislativã ca o violare a drepturilor civile. De altfel, majoritatea campaniilor antipornografie stabilesc o corelaþie între consumul de pornografie ºi abuzarea sexualã a femeii. Creºterea consumului de pornografie este justificatã de apãrãtorii acestei industrii 288 prin prisma libertãþii de expresie ºi a dreptului consumatorului de a achiziþiona sau nu acest gen de produse, care aduce anual profituri de miliarde de dolari, mult peste industria filmului ºi a muzicii comerciale. Gloria Steinem a considerat cultura drept politicã încununatã de succes. În aceastã perspectivã, „pornografia este triumful politic al violului ºi prostituþiei asupra oricãrei forme de rezistenþã feminin㔠(A. Dworkin, 1995, p. 241). Spre deosebire de pornografia grafosferei, reprezentatã de desen ºi text (descriere eventual ficþionalã), pornografia videosferei – fotografii, filme, casete video implicã faptul cã femei reale sunt legate ºi atârnate, biciuite ºi tãiate pentru plãcerea ºi amuzamentul bãrbaþilor. În dezbateri recente, s-a încercat delimitarea între o sexualitate femininã non-violent㠖 erotica ºi sexualitatea „hard”, intensã, perversã a pornografiei (Gloria Steinem, Ann Snitow inter alia) ; altfel spus, pornografia degradeazã femeile, transformându-le în obiecte manipulabile, iar erotica celebreazã sexualitatea femininã, fiind consideratã un indice al eliberãrii sexuale. Principala premisã a pornografiei este faptul cã femeile înseºi doresc sã fie agresate, „utilizate” „cu cruzime ; forþa acestei prejudecãþi machiste este probatã de absurda acuzaþie adusã chiar victimei violului sau incestului – blame the victim (culpabilizarea victimei – Ce cãuta seara singurã pe stradã ? Cine a pus-o sã poarte fustã scurtã ?” etc.). Toate discuþiile legate de pornografie sunt centrate pe bãrbaþi ºi atitudinile lor sexuale faþã de femei. Or, efectul pornografiei asupra femeilor nu este mai puþin important. Dacã pornografia (chiar ºi cea non-violentã) desensibilizeazã psihic bãrbaþii, banalizând violul ºi violenþa sau erotizându-le, este evident cã mutaþii similare vor apãrea ºi în imaginarul feminin : accentuarea rolului sadic interpretat de bãrbat ºi a celui masochist interpretat de femei, fantasme ale violului (N. Wolf, 1997, pp. 140-141). Obiectualizarea corpului feminin practicatã de pornografie ºi publicitatea erotizantã definitã ºi ca „soft porn” nu a fost interpretatã doar ca efect economic al legii profitului ; ea reprezintã în egalã mãsurã tendinþa instituþiilor patriarhale de a contrabalansa asertivitatea femininã ºi noua putere a „clasei feminine”, noile valori de convivialitate ºi colaborare. „Deºi supravieþuirea planetei depinde de valorile femeilor susceptibile sã le echilibreze pe cele ale bãrbaþilor, cultura de consum depinde de menþinerea unei linii de separare între sexe ºi de promovarea insecuritãþii sexuale..., de bãrbaþi care doresc obiecte ºi de femei care doresc sã fie obiecte” (N. Wolf, 1997, p. 144). • (vezi ºi Feminismul radical, Corpul, Prostituþie, Viol) 289 Bibliografie Snitow, Ann, 1995, „Mass Market Romance. Pornography for Women is Different”, în Dines, Gail & Humez Jean (eds.), Gender, Race and Class in Media, Thousand Oaks London, New Delhi : Sage. Dworkin, Andrea, 1981, Pornography. Men Possessing Women, London : The Women’s Press. Dworkin, Andrea, 1995, „Pornography and Male Supremacy”, în Dines Gail & Humez Jean (eds.), Gender, Race and Class in Media, Thousand Oaks London New Delhi : Sage. Wolf, Naomi, 1997, The Beauty Myth, Vintage Canada. Daniela Rovenþa Frumuºani POVARA DUBLà A FEMEILOR – „DOUBLE BURDEN” Termen utilizat pentru a semnala tensiunile între multiplele roluri sociale ale femeilor atunci când, în viaþa de zi cu zi, ele trebuie sã împace munca în gospodãria proprie, grija faþã de familie ºi munca pentru un salariu. Punctul de plecare îl constituie „dilema feminin㔠între planul personal ºi nivelul relaþionãrii cu un „Altul semnificativ” – care ia forma tensiunilor dintre satisfacerea nevoilor ºi dorinþelor personale ºi satisfacerea trebuinþelor ºi dorinþelor celor de care femeile au „grij㔠în mod natural (soþ, copii, rude mai în vârstã). Aria de cuprindere a termenului include femeia în dublã ipostazã : 1. Femeia în calitate de producãtor ºi reproducãtor – femeia ca muncitor ºi ca mamã. 2. Femeia în rol de „cel care ia decizia” – problema participãrii ºi reprezentãrii din perspectivã de gen. Din punct de vedere istoric, femeile au avut dintotdeauna de purtat o „dublã povar㔠– sub forma tensiunilor dintre munca reproductivã (naºterea ºi îngrijirea copiilor) ºi munca emoþionalã (asigurarea unui climat pozitiv între membrii familiei). Vizibilizarea subiectului a fost însã posibilã numai o datã cu începutul industrializãrii ºi intrarea femeilor în forþa de muncã plãtitã, moment în care s-a pus problema emancipãrii femeii în dublu plan : 1. Prin participarea la forþa de muncã plãtitã ; 2. Re-socializarea muncilor domestice. Perspectivele teoretice folosite pentru a explica dezavantajele femeilor pe piaþa forþei de muncã produse prin existenþa dublei/triplei poveri sunt : 1. Teoriile capitalului uman (rezultate din economia politicã tradiþionalã) ; 2. Explicaþiile de tip structural (derivate din 290 teoriile „pieþei de muncã segmentate”) ; 3. Explicaþiile psihologice referitoare la diferenþele tehnice dintre calificãrile ºi abilitãþile de muncã ale femeilor ºi bãrbaþilor ; 4. Explicaþiile de tip socio-cultural care implicã utilizarea noþiunii de „patriarhat” ºi a teoriei „rolurilor duale”. Explicaþiile persistenþei unor „diferenþe de gen pe piaþa muncii” prin utilizarea argumentului „dublei poveri” demonstreazã cã responsabilitãþile pe care o femeie le are în casã sunt cele care determinã în principal salarizarea mai redusã a femeilor. Responsabilitãþile femeilor care au o familie contribuie la reducerea în termeni reali a salariilor lor pentru cã plaseazã o serie de constrângeri asupra accesului acestor femei la salarii ºi la ºansele de a avansa în carierã. Pentru cã deplasarea femeilor spre sectorul muncii plãtite nu a dus la reorganizarea responsabilitãþilor domestice majoritatea femeilor care opteazã pentru un loc de muncã plãtit sunt obligate astfel sã lucreze o „zi dubl㔠(„double day”). Femeile care realizeazã simultan munca plãtitã ºi cea domesticã (invizibilã) nu mai au astfel la dispoziþie douã resurse importante în ascensiunea pe piaþa forþei de muncã salarizate : timpul ºi mobilitatea spaþialã. Apare astfel o „discriminare statistic㔠a femeilor care au ºi responsabilitãþi familiale : În cadrul organizaþiilor, femeile de acest tip sunt percepute ca fiind mai puþin „dedicate” muncii, pentru cã în mod natural responsabilitãþile lor faþã de familie vor prevala în raport cu cele de la locul de muncã plãtit. Politicile sociale centrate pe reducerea „dublei poveri” a femeilor au în vedere echilibrarea raportului dintre munca salariatã ºi cea din familie : 1. Oferirea de avantaje sociale (grãdiniþe ºi creºe pentru copii ; concedii ºi suplimente pentru naºtere) ; 2. Alegerea timpului de lucru (orar variabil, lucru în program parþial) ; Munca alternativã (lucru la domiciliu). Totuºi, se recunoaºte reuºita extrem de redusã a acestui tip de mãsuri concrete, fiind datã persistenþa „diviziunii tradiþionale a muncii” în familie – manifestã sub forma inexistenþei unei angajãri semnificative a bãrbaþilor în activitãþile din sfera privatã. Tensiunile dintre munca plãtitã ºi munca neplãtitã, munca valorizatã social vs cea lipsitã de acest atribut, existenþa unui tip specific de muncã la femei („munca din dragoste”) au condus la apariþia unui nou tip social feminin contemporan : „Super-femeia” („Superwomen”). În sine, termenul desemneazã poziþia femeii de cap al familiei în calitatea de principal „furnizor” material al membrilor acesteia ºi principal muncitor plus îngrijitor casnic ºi a fost cel mai clar produs al „socialismului real” din ultimii cincizeci de ani în statele din estul Europei. Elementul distinctiv al „poverilor” asociate femeilor din statele foste socialiste a fost apariþia unei „a treia poveri” : Maternitatea, politicile pro-nataliste ale acestor state interzicând avortul ºi impunând 291 un numãr fix de copii pentru fiecare cuplu. De aici, teoreticienele feministe vorbesc în cazul estului Europei de „tripla povarã a femeilor” : 1. Producãtor ºi reproducãtor în gospodãrie ; 2. Cap al familiei ; 3. Non-persoanã/individ lipsit de autonomie personalã. • (vezi ºi Favorizarea structuralã a bãrbaþilor în economie, Gospodãria, Munca domesticã) Bibliografie Barber, K.M., Allen, K.R., 1992, Women and Families – Feminist Reconstructions, London : The Guilford Press. Corrin, Ch. (ed.), 1992, Superwomen and the Double Burden, London : Scarlett Press. Jacobsen P. Joyce, 1998, The Economics of Gender, Oxford : Blackwell. Kemp, A. Abel, 1994, Women’s Work – Degraded and Devaluated, London and New York : Prentice Hall. Morris, L., 1995, Social Divisions : Economic Decline and Social Structural Changes, London : UCL Press. Valentina Marinescu POVESTIREA VIEÞII Povestirea vieþii este o proiecþie ºi o reflecþie mai mult sau mai puþin elaboratã asupra propriei existenþe. Ea poate fi consideratã un mediator între parcursul autobiografic ºi un anume orizont ideologic, socio-cultural al celui care se povesteºte. Povestirea vieþii ca „totalizare subiectiv㔠implicã un excurs în memoria individului corelatã celei a comunitãþii, excurs modulat de evaluãri retrospective, inserþii morale, perspective lãmuritoare. Interviul autobiografic vizeazã mai puþin personalitatea psihologicã (în sensul de personalitate de bazã) a subiecþilor, cât forma simbolicã, înainte de toate de limbaj, în care ei (se) povestesc (cf. ºi S. Vultur, 2000, p. 335). Povestirea vieþii dezvãluie un întreg univers de cunoºtinþe ºi credinþe, de imagini prin care cursul de evenimente (al propriei existenþe în primul rând) poate fi citit ºi semantizat. Ca orice povestire, ºi povestirea vieþii este o lecturã noninocentã (cf. ºi P. Ricoeur), care propune un sens al relaþiei cu trecutul ºi reconstrucþiei memorialistice. 292 „Interesând o istorie a mentalitãþilor, ca ºi una a cotidianului, povestirile vieþii sunt prin excelenþã un domeniu de studiu interdisciplinar. Cercetãtorul nu poate ignora dimensiunea lor istoricã, dar nici pe cea sociologicã, psihologicã, etnologicã sau antropologicã, dupã cum i se cere o minimã iniþiere în analiza discursurilor ºi în cea naratologic㔠(S. Vultur, 2000, p. 337). Povestirea vieþii oferã noi modalitãþi de recuperare a dimensiunii temporale (în perspectiva schimbãrilor sociale), precum ºi a multiplelor faþete ale identitãþii individuale. Temporalitatea asumatã în aceste povestiri nu este nicidecum timpul obiectiv („le temps des horloges”), dar nici ritmul unic al trãirii singulare. „Este raportul reflexiv cu lumea ºi celãlalt (...) în memoria vie a subiectului social” (J. Rhéaume, 2000, p. 110). În aceastã perspectivã, povestirea vieþii devine viaþã care se conºtientizeazã pe sine în succesiunea momentelor sale de libertate. Istoricitatea sa este a timpului viu, depãnat de actorul care îºi pune aceeaºi întrebare privind sinele ºi lumea : „Ce este de fãcut ?”, „Ce putem ºi ce trebuie sã facem ?”. Povestirea vieþii (individualã sau în grup, aceasta din urmã în formula „roman social ºi traiectorii sociale”) reia ºi îmbogãþeºte marile teme transversale ale raportului subiectului cu lumea : cãsãtoria, dragostea, habitatul, banii, într-o perspectivã multireferenþialã privind identitatea personalã ºi socialã, dominarea, puterea, statutul, stima de sine, raporturile intergeneraþionale. Unei istorii „vãzute de sus” (a cauzalitãþilor, statisticilor, personalitãþilor, evident în majoritate zdrobitoare masculine) i se asociazã o istorie trãitã de martori anonimi (inclusiv „jumãtatea anonimã”), istorie concretã, pasionatã, pluralã. În aceastã istorie a oamenilor obiºnuiþi („cãrora nu li s-a cerut niciodatã sã-ºi povesteascã viaþa”), s-au fãcut auzite voci ºi discursuri feminine, esenþiale pentru domenii ignorate de „marea istorie” : viaþa cotidianã, moravurile, mentalitãþile, viaþa comunitarã, importante ºi pentru tipul de discurs : particularizant ºi concret, anecdotic ºi ataºant. „Mãrturiile lor (femeilor) adoptã o perspectivã cvasi-etnograficã ; cum se locuia, cum se circula cu tramvaiul, în ce consta munca fiecãruia, dar ºi cum se desfãºurau întâlnirile ºi cererile în cãsãtorie, cum îþi „alegeai” meseria, de ce ºi cum erai pacifist sau sindicalist, antisemit sau menbru al rezistenþei” (A. Roche & M.C. Taranger, 1995, p. 180). Perspectivismul, memoria concretã, concreteþea, specificitatea par sã domine povestirile de viaþã feminine, prelungind clivajul lui Carol Gilligan, etica masculinã a judecãþii abstracte /vs/ etica femininã a grijii ºi la nivelul narativitãþii. Totuºi, aceastã chestiune e departe de 293 a fi tranºatã, iar specificitatea istoriei orale a femeilor este în acelaºi timp complexã ºi relativã. • (vezi ºi Biografia interpretativã, Interviul activ, Metodologii feministe) Rhéaume, Jacques, 2000, „Le récit de vie en groupe : réflexions épistémologiques et méthodologiques”, în Revue Internationale de Psychosociologie, vol. VI. Ricoeur, Paul, 1990, „Soi-même comme un autre”, Paris : Edition Du Seuil. Roche, Anne & Taranger, Marie-Claude, 1995, „Celles qui n’ont pas écrit – Récits de femmes dans la région marseillaise”, Edisud. Vultur, Smaranda, 2000, „Memorie ºi identitate” în Lumi în destine, Bucureºti : Nemira. Daniela Rovenþa Frumuºani PREJUDECÃÞI DESPRE FEMINISM Iatã câteva dintre cele mai populare prejudecãþi despre feminism : • „Feminismul descrie femeile ca victime iar bãrbaþii sunt vinovaþi”. • „Feminismul este promovat de femei urâte, bãtrâne, divorþate sau nedorite de bãrbaþi”. • „Feminismul este o ideologie în exclusivitate a lesbienelor”. • „Feminismul este esenþialmente o miºcare anti-bãrbaþi”. • „Feminismul este o ideologie care dispreþuieºte munca domesticã”. • „Feminismul este o ideologie occidentalã care nu este adecvatã realitãþilor româneºti”. Vom discuta pe rând, în continuare, aceste prejudecãþi. „Feminismul este victimist, descrie femeile ca victime, iar vinovaþii sunt bãrbaþii”. Este ignoratã aici realitatea feminismului, ca fenomen doctrinar. Existã în lume o mare varietate de curente feministe – liberal, socialist, marxist, psihanalitic, postmodern, radical, ecofeminism etc. Doar în cadrul unora dintre concepþiile feministe femeile sunt într-o anumitã mãsurã portretizate ca victime. Cel mai bun contraexemplu îl reprezintã curentul relativ recent afirmat în Statele Unite, care poartã numele de „power feminism”. Acest feminism evidenþiazã schimbãrile în raporturile de putere dintre bãrbaþi ºi femei în societate din ultimele decenii – schimbãri favorabile pãrþii feminine. Power-feminism este un feminism anti-victimizator, optimist, neresentimentar, care este preocupat de parteneriatul dintre femei ºi bãrbaþi, care valorizeazã preocupãrile ºi realizãrile femeilor mai presus de orice. Este o expunere raþionalã ºi lucidã a stadiului în care femeile se gãsesc pe piaþa muncii, în relaþiile economice, politice, interumane etc. 294 „Feminismul este promovat de femei urâte, bãtrâne, divorþate ºi nedorite de bãrbaþi”. Reprezentanta cea mai ferventã a „power-feminismului”, despre care vorbeam mai sus, Naomi Wolf, este o femeie tânãrã, frumoasã, heterosexualã, cãsãtoritã, are doi copii ºi se declarã a fi fericitã. ªi sunt multe femei feministe asemenea ei. Pe de altã parte, din ce în ce mai mulþi bãrbaþi se declarã feminiºti. Alþii sunt feminiºti fãrã sã se declare ca atare. Prejudecata în sine mascheazã o atitudine misoginã ºi trimite la anumite standarde acreditate în mod violent sexist. Potrivit unui asemenea standard, femeia trebuie sã fie perpetuu tânãrã, frumoasã, supusã, îndatoritoare, dependentã, disponibilã oricând ºi dornicã de a depinde ºi a se supune unui bãrbat. Femeile pot deveni feministe ca urmare a unor nemulþumiri profunde privind modul în care sunt privite ºi tratate în societate. „Feminismul este o ideologie a lesbienelor, a unor femei anormale, condamnabile”. Cu alte cuvinte, este o ideologie susþinutã de femei care nu sunt „la locul lor”. De aici rezultã ºi atitudinea multor femei care afirmã despre ele înseºi cã nu sunt feministe. Nu se vorbeºte niciodatã de „bãrbat la locul lui”. În societatea româneascã existã o teamã de a fi socotit㠄anormalã”, de a te depãrta de la norma „femeii la locul ei” – ºi aceasta este cu atât mai valabil pentru generaþiile mai vârstnice. Aceastã atitudine este, de altfel, contrarã idealului adoptat în România postrevoluþionarã : de a ne îndepãrta de uniformizarea forþatã impusã nouã de regimul totalitar. Prejudecata relevã ºi o atitudine homofobã, resentimentarã faþã de minoritatea sexualã a lesbienelor. În mod ascuns însã, ea condamnã relaþiile de apropiere afectivã, emoþionalã, ºi chiar de solidaritate feminin㠖 toate elemente fundamentale ale unei atitudini feministe. „Feminismul este esenþialmente o miºcare anti-bãrbaþi”. Aceastã prejudecatã indicã mai curând o atitudine defensivã. Este într-o anumitã mãsurã înrãdãcinatã în atitudini extreme ale unor grupuri feministe (unele radicale, de pildã, care promovau ideea abþinerii de la contacte heterosexuale de penetrare), dar nu descrie nici pe departe esenþa miºcãrii feministe. Pe de altã parte, majoritatea feministelor sunt femei heterosexuale cu un considerabil potenþial de relaþionare intimã. Feminismele sunt miºcãri anti-inerþiale – îndreptate împotriva inerþiei relaþiilor dezechilibrate, bazate pe asimetrie în relaþiile de putere dintre cele douã genuri ºi împotriva imobilismului acestei asimetrii. Recent, unele scrieri feministe pun accent pe asumarea responsabilitãþii de cãtre femei în contexul schimbãrilor de relaþiilor de gen, spre deosebire pe scrieri mai timpurii axate pe înlãturarea subordonãrii faþã de bãrbaþi. Feminismele sunt prevalent ideologii constructive, nu destructive. ªi în nici un caz homofobe. 295 „Feminismul este o ideologie care dispreþuieºte munca domesticã”. Deºi a existat tendinþa de rãsculare împotriva muncii casnice în miºcarea feministã la sfârºitul anilor ’60 ºi începutul anilor ’70 (precum cea a muncitorilor din secolul al XIX-lea împotriva maºinilor), o serie de curente feministe sunt intens preocupate de valorizarea ºi recunoaºterea socialã a muncii domestice a femeilor. Mai mult, ele au preocuparea practicã de a mãsura valoarea acestei munci ºi a gãsi soluþii pentru a o remunera. În România, 29% din femeile ocupate în economie sunt „lucrãtori familiali neremuneraþi”, iar contribuþia lor la realizarea produsului intern brut nu este recunoscutã. Atitudinea, încã preponderentã, potrivit cãreia este treaba femeii sã gãteascã, spele, facã curat, îngrijeascã copiii etc. este revolutã în lumea civilizatã. Forme combinate de distribuþie echilibratã a muncii domestice ºi de facilitãþi în achiziþionarea ºi folosirea aparatajului de uz casnic au luat locul supraîncãrcãrii femeilor cu dubla zi de muncã. „Feminismul este o ideologie occidentalã care nu este adecvatã realitãþilor româneºti”. Prejudecata ascunde o mare ipocrizie în care ne complacem mulþi români, construitã pe fondul urmãtoarelor autopercepþii : noi suntem credincioºi ; noi respectãm femeile ca femei ; cãminele noastre sunt armonioase ; la noi existã înþelegere între soþi ; în România existã egalitate între femei ºi bãrbaþi, ºi aceasta e consfiinþitã prin Constituþie ºi alte legi (enumerarea nu este nici pe departe completã). Contrar acestor percepþii, în mare parte fanteziste, realitatea româneascã aratã altfel : violenþã intrafamilialã preponderent îndreptatã împotriva femeilor ºi copiilor de proporþii (atestatã statistic) ; cruzimea cu care sunt arãtate în mijloacele de comunicare în masã victimele violului ºi prostituatele, fãrã sã-i arate pe violatori ºi pe consumatorii de prostituþie ; rata ºomajului femeilor sub 29 de ani ºi a celor de peste 55 care întrece considerabil media pe economie ; angajarea la negru cu preponderenþã a femeilor în sectorul privat – ceea ce le lipseºte de eventuale ajutoare de ºomaj, asistenþã medicalã, concedii de maternitate plãtite ºi pensii ; absenþa normelor legislative ºi a mecanismelor de implementare adecvate care sã protejeze în special femeile tinere vulnerabile la hãrþuire sexualã la locul de muncã ºi aºa mai departe. Toate aceste fenomene indicã existenþa unui temei solid pentru coagularea de atitudini ºi acþiuni de facturã feministã în România, chiar dacã aceste se manifestã specific ºi diferit faþã ceea ce se întâmplã (ºi s-a întâmplat) în þãri occidentale. 296 Bibliografie Dworkin, Andrea, 2001, Rãzboiul împotriva tãcerii, Iaºi : Ed. Polirom. Elshtain, Jean Bethke, 1993, Public Man, Private Woman. Women in Social and Political Thought. º2nd edþ, Princeton : Princeton University Press, 1993. Fausto-Sterling, Anne, 1992, Myths of Gender, New York, Basic Books. Githens, Marianne ; Norris, Pippa ; Lovenduski, Joni, 1994, Different Roles, Different Voices, Harper Collins College Publishers. Mihãilescu, ªtefania, 2001, Emanciparea Femeii Române. Antologie de texte. Vol. I, 1815-1918, Bucureºti : Ed. Ecumenica. Tong, Rosemary, 1993, Feminist Thought. A Comprehensive Introduction, Routledge : London : Routledge Liliana Popescu PRIVIREA Un concept de sorginte psihanaliticã ce a fost iniþial elaborat în critica feministã americanã de film, „privirea” (the gaze) a fost ulterior larg utilizat în cercetãtile de studii culturale în domenii variate pornind de la film ºi televiziune, continuând cu reclame ºi pornografie. Marea rezonanþã pe care conceptul de privire l-a gãsit se datoreazã faptului cã a reuºit sã surprindã un mecanism central în constituirea identitãþii de gen. Conceptul a fost lansat în 1975 de cãtre Laura Mulvey în articolul de maxim succes – Visual Pleasure and Narrative Cinema. Mulvey a constatat cã plãcerea de a privi a spectatorului din sala de cinema este în acelaºi timp una eroticã, determinatã de identitatea sa de gen. Mulvey s-a folosit de analiza realizatã de Freud scopofiliei – plãcerea eroticã pe care o persoanã o poate obþine nu prin stimularea zonelor erotogene, ci prin actul de a privi – ºi a investigat modul în care aceastã plãcere este furnizatã în filmele clasice ale Hollywood-ului. Plãcerea „scopofilic㔠este, dupã Mulvey, în primul rând una masculin㠖 a eroului principal, plasat în poziþie de subiect activ ºi deþinãtor al privirii ºi în al doilea rând a spectatorilor care se identificã cu eroul. Personajului feminin îi revine poziþia de obiect al privirii erotizate. Plãcerea derivatã din actul de a privi poate fi ºi este adesea asociatã cu o tendinþã sadicã de a pedepsi, astfel încât privitorul (eroul si spectatorul) devine un voyeur. Personajul feminin care furnizeazã plãcerea este adesea prezentat ca un produs perfect, a cãrei lipsã fundamentalã (aceea de a fi femeie ºi nu bãrbat, deci de a nu avea phallusul) este compensatã prin stilizare ºi finisare maximalã a trupului sãu. Ea este transformatã în ceea ce tot Freud numeºte un fetiº. 297 Pornind de la aceste constatãri ºi aplicând o lecturã psihanalistã de tip lacanian, Mulvey a detectat o structurã dihotomicã în inconºtientul patriarhal ce se stabileºte între cel ce priveºte ºi cel ce este privit. Primul – de sex masculin – este activ ºi dominant, controleazã obiectul privirii sale ºi se aflã pe poziþie de subiect. Cel de al doilea – de sex feminin – se defineºte ca obiect, ºi nu ca subiect, este pasiv, nu exercitã control asupra evenimentelor sau asupra altor personaje, trãsãtura sa fundamentalã constând în a fi privit (to-be-looked-at-ness). Mulvey considerã aceastã opoziþie în care privirea joacã rolul-cheie drept unul dintre factorii determinanþi în procesul de constituire a identitãþii de gen în toate zonele practicii sociale. Femeile sunt tratate drept obiecte pasive, sunt reduse la tãcerea imaginii, devin captive reprezentãrii. Fiind doar obiecte ale privirii, ele nu pot iniþia acþiuni semnificative, nu pot genera semnificaþii culturale, nu-ºi pot defini ºi revendica propriile interese, dorinþe ºi plãceri. Limitele abordãrii lui Mulvey sunt inerente oricãrei abordãri exclusiv psihanalitice. Ele tind sã esenþializeze identitatea de gen care se confundã cu identitatea sexualã biologicã, ignorând dinamica, precum ºi caracterul contradictoriu atât al identitãþilor cât ºi al plãcerii analizate. Considerentele de tip social ºi cultural cu variaþiile ºi transformãrile pe care le impun construcþiei identitare sunt de asemenea absente. Din punctul de vedere al emancipãrii femeilor, analiza lui Mulvey este o armã redutabilã împotriva unei culturi opresive pentru femei, obiectualizarea femelior în imagine, în spectacol fiind o trãsãturã de bazã a reprezentãrilor difuzate prin mass-media. În acelaºi timp însã, acest tip de analizã nu duce în ultimã instanþã decât la întãrirea dihotomiei tradiþionale în reprezentarea identitãþilor de gen. Comentariile pe care Mulvey le-a fãcut ulterior au nuanþat poziþia sa iniþialã în sensul fluidificãrii dihotomiei poziþiei pe care o adoptã spectatorii ºi spectatoarele. Rãmâne o întrebare importantã la care demersul lui Mulvey nu oferã rãspuns : cum teoretizãm posibilitatea ca femeile sã fie ºi ele deþinãtoare active ale privirii ? Într-o astfel de economie scopicã pot figura ca obiecte ale privirii atât bãrbaþii, cât ºi femeile ? Rãspunsuri la aceastã întrebare au fost oferite în cadrul cercetãrii într-un nou domeniu al criticii de film, dezvoltate în cadrul studiilor culturale, ºi anume analiza receptãrii. Conceptul de spectatoare a fost dezvoltat la intersecþia dintre studii etnografice vizând grupuri sociale, bine delimitate ºi analizate în detaliu cu ajutorul metodelor sociologice ºi a analizelor de text, ce urmãresc o contextualizare a categoriilor ºi definiþiilor de sorginte psihanaliticã (Morley, 1986). 298 Astfel, Jackie Stacey, explorând publicul britanic a filmelor analizate de Mulvey, a constatat cã de fapt spectatoarele se identificau în mod pozitiv nu atât cu eroinele, cât cu vedetele care jucau aceste roluri (Stacey, 1995). Identificarea pe linie femininã nu este defavorizantã, ci dimpotrivã. Ien Ang revalorizeazã rolul fantasmelor, semnalând flexibilitatea pe care spectatorul-spectatoarea o dovedeºte în procesul vizionãrii, mutându-se cu uºurinþã când pe o poziþie masculinã, când pe una femininã ºi identificându-se cu diferiþi eroi (Ang, 1985). Revalorizarea rolului fantasmelor a permis o analizã mult mai nuanþatã a identitãþii de gen, care oscileazã între diferite poziþii, refuzând categorizãrile esenþializante precum ºi binaritatea masculin-feminin ce derivã din aceste categorizãri. • (vezi ºi Identitate de gen, Soap opera – telenovela, Spectatoarea, Stereotipuri de gen) Bibliografie Ang, Ien, 1985, Watching Dallas : Soap Opera and the Melodramatic Imagination, London : Methuen. Morley, David, 1986, Family Television : Cultural Power and Domestic Leisure. London : Comedia. Mulvey, Laura, 1977, 1990, „Visual Pleasure and Narrative Cinema”, Issues in Feminist Film Criticism, Bloomington : Indiana University Press. Stacey, Jackie, 1995, Star Gazing. Hollywood Cinema and Female Spectatorship. London : Routledge. Zoonen, van Lisbet, 1996, Feminist Media Studies, London : Sage. Mãdãlina Nicolaescu PROSTITUÞIA Oferirea unor plãceri sexuale în schimbul unor avantaje materiale este înþelesul cel mai comun pe care îl dãm prostituþiei. În funcþie de faptul cã angajarea poate fi consimþitã sau nu, prostituþia se distinge în douã categorii : prostituþie benevolã ºi prostituþie forþatã. Diferenþierea celor douã categorii este discutabilã prin faptul cã ºi în prostituþia benevolã se poate vorbi despre o constrângere (economicã, socialã, culturalã), la fel cum ºi în prostituþia forþatã este detectabil, uneori, un element de „aventurã asumat㔠într-o lume cu foarte multe necunoscute. Dacã prostituþia, în general, este asemuitã unei relaþii contractuale (C. Pateman, 1988), cele douã tipuri de prostituþie diferã esenþial prin faptul cã, în prostituþia benevolã, persoana care se prostitueazã 299 poate sã se pronunþe asupra „clauzelor contractuale” (poate negocia relaþia între servicii ºi platã), pe când în prostituþia forþatã persoana care se prostitueazã este obiectul unui contract între alte pãrþi. O situaþie intermediarã între cele douã este cea în care interesele persoanei care se prostitueazã sunt „reprezentate” de cãtre un intermediar, un proxenet. Dacã exersarea „meseriei” de prostituat este accesibilã ºi bãrbaþilor, statisticile aratã cã într-o proporþie de 95% prostituþia benevolã este practicatã de femei, iar cazuri de prostituþie forþatã a bãrbaþilor nu se cunosc. Aceastã realitate este considerat㠄produsul unei societãþi patriarhale” în care prostituþia nu este altceva decât reflexul dominaþiei masculine „prostituatele sunt aservite unor clienþi, tot aºa cum nevestele sunt aservite soþilor”, Pateman C., 1988, p. 194). • (vezi ºi Contractul sexual, Prostituþia benevolã, Prostituþia forþatã, Traficul de femei) Bibliografie Pateman, Carole, 1988, The Sexual Contract, Polity Press. Gabriela Blebea Nicolae PROSTITUÞIA BENEVOLà Deºi pare a se reduce la un schimb între prestarea unui serviciu sexual ºi o platã corespunzãtoare, prostituþia este astãzi condamnatã din mai multe perspective. Ea este consideratã un rãu, pentru cã : a) Reflectã relaþiile paternaliste dintr-o societate în care rolul femeii rãmâne unul legat de satisfacerea „nevoilor” masculine. b) Apare ca posibilitate a unor câºtiguri într-un mediu în care supravieþuirea economicã este dramaticã cu precãdere pentru femei (rata de sãrãcie printre femei este considerabil mai mare decât printre bãrbaþi). c) Continuã ºi întãreºte aservirea ºi degradarea femeilor. Primele douã argumente pun în evidenþã faptul cã prostituþia este o consecinþã a unor valori care fundamenteazã viaþa socialã în forma în care ea funcþioneazã astãzi : în familie, în munca din afara casei sau în instituþiile politice (Shrage L., 1997, p. 335). Eliminarea discriminãrii femeii ar fi pasul hotãrâtor în asanarea acestei realitãþi considerate ca o aberaþie socialã (ibidem). 300 Alþi autori (de exemplu, Primoratz Igor, 1997, pp. 339-358) vãd în prostituþie o expresie a libertãþii persoanei de a-ºi hotãrî singurã felul în care îºi trãieºte viaþa. Atâta vreme cât un stil de viaþã nu produce un rãu social, el nici nu ar trebui sancþionat. Legislaþiile care condamnã prostituþia nu certificã nici una dintre aceste poziþii, nici nu recunosc cã prostituþia este o consecinþã a unui rãu social mai profund, nici nu vãd în aceastã formã de a câºtiga bani o „meserie” acceptabilã social. Legislaþia României este un asemenea caz. Prin articolul 328 din Codul Penal, prostituþia este pedepsitã cu închisoare de la trei luni la trei ani. • (vezi ºi Prostituþia forþatã, Traficul de femei) Bibliografie Ericsson, Lars, 1980, „Charges Against Prostitution : An Attempt at a Philosophical Assesment”, Ethics 90 : 3. Green, Karen, 1989, „Prostitution, Exploitation and Taboo”, Philosophy 64. Primoratz, Igor, 1997, „What’s Wrong with Prostitution ?”, în Alan Soble (ed.), The Philosophy of Sex, Rowman & Littlefield Publishers. Shrage, Laurie, 1997, „Should Feminists Oppose Prostitution ?”, Alan Soble (ed.), The Philosophy of Sex, Rowman & Littlefield Publishers. Gabriela Blebea Nicolae PROSTITUÞIA FORÞATà Prostituþia forþatã este cunoscutã ºi sub denumirea de trafic de femei, comerþ cu sex, trafic de carne vie, proxenetism. Termenii care denumesc aceastã realitate dau seamã nu numai de felul în care ea se desfãºoarã, dar ºi de felul în care ea se încadreazã juridic. Este numitã prostituþie pentru cã din exerciþiul actului sexual se câºtigã bani, este o prostituþie forþatã pentru cã persoanele, de obicei de sex femeiesc, care se prostitueazã sunt sechestrate ºi obligate prin acte de violenþã sã întreþinã raporturi sexuale. Noþiunea de trafic indicã faptul cã, în majoritatea cazurilor, persoanele de sex femeiesc pãrãsesc þara de origine ºi sunt obligate sã se prostitueze într-o altã þarã. Este un comerþ cu sex pentru cã femeile sunt tratate ca o marfã de care beneficiazã traficanþii. Traficul cu femei destinate sã se prostitueze forþat intrã în categoria mai largã a traficului cu carne vie în care anumite persoane sunt silite sã presteze munci în beneficiul unor „cumpãrãtori”. Este vorba de o sclavie „modern㔠din care face parte ºi sclavia sexualã (Bindman J., 1998, p. 66). 301 Sclavia sexualã este un fenomen rãspândit în întreaga lume. Ea cuprinde ºi tinere fete sub 14 ani. În Europa, þãrile din care se recruteazã cele mai multe „victime” sunt Moldova, Ucraina ºi România. Deºi acest fenomen este posibil datoritã unui ansamblu de factori, el este asociat cel mai frecvent sãrãciei (Wijers M., 1998, p. 73), lipsei de educaþie ºi insecuritãþii socio-familiale. În România, legislaþia de pânã în 2001 nu prevede pedepse decât pentru proxenetism, infracþiunea care „constã în fapta de a îndemna sau constrânge o persoanã la prostituþie, ori de a înlesni practicarea prostituþiei sau de a trage foloase de pe urma practicãrii prostituþiei de cãtre o persoanã, ori de a recruta persoane pentru prostituþie sau de a face trafic de persoane în acest scop” (art. 329, Cod penal). În acest fel, traficul de femei este considerat ca fiind o formã de prostituþie, deci penalizabilã legal. Astfel, din victime, persoanele de sex femeiesc traficate devin infractoare ºi se neglijeazã sau se exclude faptul cã, în cele mai multe cazuri, este vorba despre sechestrare forþatã, viol, abuz fizic ºi psihic, ºantaj. • (vezi ºi Prostituþia benevolã, Traficul de femei) Bibliografie Bindman, Jo, 1998, „An International Perspective on Slavery in the Sex Industry”, în Kempadoo Kamala, Doezema Jo (eds.), 1998, Global Sex Workers, New York : Routledge. Doezema, Jo, 1998, „Forced to Choose : Beyond the Voluntary v. Forced Prostitution Dichotomy”, în Kempadoo Kamala & Doezema Jo (eds.), Global Sex Workers, New York, Routledge. Murray, Alison, 1998, „Debt-Bondage and Trafficking : Don’t Believe the Hype”, în Kempadoo Kamala. & Doezema Jo (eds.), Global Sex Workers, New York : Routledge. Wijers, Marjan, 1998, „Women, Labor, and Migration : The Position of Trafficked Women and Strategies for Support”, în Kempadoo Kamala. & Doezema Jo (eds.), Global Sex Workers, New York, Routledge. Gabriela Blebea Nicolae PUBLIC – PRIVAT În contextul analizelor feministe, dualismul public – privat este considerat ca factor care dã naºtere la spaþii separate pentru femei ºi bãrbaþi, circumscriind femeile spaþiului „domestic”, privat ºi bãrbaþii spaþiului în care se pun la cale afacerile colective. O asemenea distincþie 302 este valabilã pentru societãþile care s-au înscris tradiþiei iluministe, precum ºi tradiþiei religioase iudeo-creºtine. Tradiþia separaþiei public – privat vine dintr-o istorie mai veche, începând chiar cu Republica lui Platon ºi Politica lui Aristotel (vezi ºi Susan Moller Okin, Women in Western Political Thought ºi J.B. Elshtain, Public Man Private Woman). Femeile au fost definite prin funcþiile lor procreative. Platon scrie despre egalitatea de roluri între femei ºi bãrbaþi în condiþiile abolirii familiei, iar Aristotel construieºte despre femei o imagine teleologicã ºi sexistã. Aceastã tradiþie a continuat pentru iluminiºtii ºi contractualiºtii care, indiferent de pledoaria lor pentru egalitate în faþa normelor ºi pentru egalitate în drepturi, au pãstrat în privinþa femeilor aceeaºi abordare conservatoare (Locke, Hobbes, Rousseau). Un rol important în acest tip de analizã l-a avut Carole Pateman, în Sexual Contract. J.St. Mill s-a opus acestei discriminãri, considerând cã este raþional ca femeile sã poatã alege între sfera publicã ºi cea privatã, estimând însã cã alegerea va înclina spre sfera privatã. Sfera privatã s-a identificat cu ceea ce trece drept „feminin” : sentimente, intuiþie, iraþionalitate, pãrtinire, sensibilitate, grijã. Sfera publicã s-a identificat cu trãsãturi „masculine” : raþiune, raþionalitate, neutralitate, obiectivitate, calcul de interese, meritocraþie, competiþie, drepturi. În doctrina liberalã clasicã, femeile sunt construite ca subiecþi privaþi, iar bãrbaþii ca subiecþi publici. Odatã circumscrise sferei private, femeile capãtã statusuri ºi roluri subordonate. Ele se ocupã de gospodãrie ºi creºterea copiilor, bãrbaþii se ocupã de industrie, comerþ, afaceri, activitãþi publice ºi politicã. Femeile nu au avut autoritate contractualã ºi nici o relaþie directã cu proprietatea. Aceastã stare se menþine de facto ºi la ora actualã în acele þãri unde este nesocotitã Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, precum ºi Convenþia pentru Eliminarea tuturor formelor de Discriminare împotriva Femeilor (CEDAW). Separarea public – privat – susþine Mary O’Brian (1989) – este o „asumpþie a priori a politicii ºi praxisului patriarhal”. Perechea public – privat este în relaþie cu alte perechi ºi trebuie înþeleasã în asociere cu acestea : public – privat stat – societate civilã politic – personal social – individual loc de munc㠖 gospodãrie Distincþia între public ºi privat este centralã pentru teoriile politice liberale. Distincþia stat – societate civilã a fost introdusã de cãtre 303 Hegel. Statul aparþine sferei publice, societatea civilã are componente publice (economia, munca), dar ºi componente private, cele care þin de viaþa personalã. Familia este prima instituþie a societãþii civile ºi în acelaºi timp ea aparþine sferei private (vezi ºi Habermas, 1989). Inclusiv casele private au o topologie în care apar camere publice ºi camere private, dupã cum în sfera publicã existã spaþii private (cluburile, de exemplu). Este firesc ca aceastã distincþie public – privat sã aparþinã preponderent spaþiului caracteristic practicilor ºi teoriilor liberale. Separarea coincide cu naºterea a ceea ce numim societate modernã creatã în procesul de industrializare ºi este marcatã de separarea locului de muncã de propria casã (gospodãrie), fenomen care în apusul Europei s-a petrecut începând cu ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea. Era industrialã a însemnat dispersia familiei în comunitãþi mici. Acest proces însã nu s-a produs universal ºi nu s-a rãspândit concomitent nici mãcar în toatã Europa. Þãrile române au avut evoluþii mult mai lente în procesul de industrializare. Gospodãria þãrãneascã a predominat. Marea dizlocare a forþei de muncã s-a produs în comunism, în cadrul cãruia nu putem sã folosim aceleaºi accepþiuni ale conceptelor de public ºi privat, ci mai degrabã pe cele de stat – individ, stat – familie, loc de munc㠖 locuinþã. Statul stãpânea „sfera public㔠ºi controla în mod semnificativ „sfera privatã”. Miºcarea feministã a contestat dihotomia public – privat, plecând de la lozinca „ceea ce este personal e politic”. Teoriile feministe se axeazã pe analiza relaþiilor de putere implicate în diviziunea public-privat ºi pe strategiile de transformare ale acestor relaþii. În mare mãsurã experienþele femeilor, fãcute publice, au relevat faptul cã sfera privatã înseamnã ºi o ºcoalã a abuzurilor ºi nedreptãþii, a violenþei în familie ºi cã neintervenþia statului înseamnã sã laºi copilul în grija unor pãrinþi abuzivi sau femeia în stãpânirea unui bãrbat violent. Vãlul care acoperã aceste abuzuri trebuie dat la o parte. Feministele liberale fac eforturi pentru strategii de schimbare a bazelor patriarhale ale liberalismului, baze care sunt reiterate prin identificarea naºterii copiilor cu creºterea lor. Femeile nasc copii, iar acest rol a fost reformulat politic : femeile trebuie sã creascã copii, fiindcã pentru ele este o obligaþie derivatã din rolul natural al naºterii (vezi Eisenstein, 1981). Bãrbaþii „ajut㔠voluntar femeile. Anne Phillips (1992) considerã cã trebuie creat un concept de privat în relaþie cu individul, nu cu familia. Dreptul la privatitate înseamnã neamestecul statului ºi opiniei publice în anumite aspecte ale vieþii noastre. Femeile au nevoie de drepturi private specifice, 304 (vezi R. Gavison, în B. Arneil, 1999). Aceste drepturi sunt însã sistematic violate. Dreptul la secret este violat fiindcã femeilor li se cere sã spunã statutul marital la angajare, dreptul la solitudine le este încãlcat prin aceea cã este riscant sã circule singure noaptea sau în locuri izolate, dreptul la intimitate le este încãlcat prin diverse forme de hãrþuire. Adesea este încãlcat ºi dreptul de alegere în privinþa : relaþiilor sexuale, sarcinii, naºterii, cãsãtoriei, creºterii copiilor. Feminismul marxist insistã asupra problemei dublei exploatãri a femeilor în sfera publicã ºi în cea privatã, considerând aceastã problemã ca rezolvabilã în comunism, prin abolirea proprietãþii private ºi familiei. La ora actualã, o astfel de opþiune nu mai este formulatã în teoriile feministe. În interiorul feminismului s-au dezvoltat critici la adresa feminismului liberal, în ideea cã modul în care este tratatã problema relaþiei public – privat reflectã experienþa femeilor albe, din clasa de mijloc din vestul Europei ºi America de Nord, mai ales a femeilor heterosexuale. Feministele de culoare (vezi considerentele lui Bell Hooks, 2000) relevã faptul cã ele nu au suferit o segregare în sfera privatã, trebuind sã munceascã, mai ales ca servitoare, în „sfera privat㔠a albilor. Ele au împãrtãºit o soartã comunã cu bãrbaþii de culoare în raport cu care sunt datoare sã fie solidare în lupta anti-rasistã ºi nu doar cu femeile albe, în lupta pentru abolirea patriarhatului. Munca domesticã a fost ea însãºi „rasializatã”. Angela Davis a accentuat asupra faptului cã, pentru ca o negresã sã funcþioneze ca o sclavã sau ca o slugã, ea trebuie întâi sã fie anulatã ca femeie. Un proces asemãnãtor s-a întâmplat ºi în procesul „proletarizãrii” comuniste. Pentru ca o femeie sã devinã proletarã ºi „om nou”, ea trebuia sã-ºi extirpe feminitatea (vezi Miroiu, Thinking). În comunism, statul a avut un grad de ingerinþã foarte ridicat în viaþa privatã, intervenind ºi în problema cãsãtoriei ºi divorþurilor, al numãrului de copii ºi a creºterii copiilor. Viaþa privatã a devenit o redutã de rezistenþã împotriva statului patriarh absolut. Aceasta nu înseamnã cã familia a fost dreaptã ºi neabuzivã, ci cã statul a fost un „inamic” mult mai redutabil decât „inamicii proximi”. Feministele radicale ºi mai ales feministele lesbiene participã la contoversa public privat de pe poziþii diferite. Lesbienele considerã cã accentul trebuie sã cadã pe dreptul la orientare sexualã proprie, ca drept civil. Dacã singura problemã este aceea cã statul nu trebuie sã intervinã în „dormitoarele” oamenilor, atunci problema lesbianismului ar rãmâne una pur privatã. Aceasta însã înseamnã condamnarea la duplicitate, la teama de a fi public tu însãþi, teama de a rãmâne 305 segregat între patru pereþi, de a nu fi acceptat public decât cu preþul tãcerii ºi prefãcãtoriei. Privatul trebuie scos la luminã. El trebuie asumat ca identitate public acceptabilã. Experienþele mai sus enunþate, cele care intrã în conflict cu abordarea liberalã, inclusiv cu cea feminist-liberalã, lasã deschisã problema oportunitãþii ºi formelor prin care se poate menþine separarea între sfera publicã ºi cea privatã. • (vezi ºi Androcentrism, Dihotomii, Familia – Perspective feministe, Feminismul liberal, Feminismul marxist, Feminismul valului II, Munca domesticã, Patriarhat) Bibliografie Eisenstein, Zillah, 1981, The Radical Future of Liberal Feminism, New York : Longman. Elshtein, J.B., 1987, Women and War, NY : Basic Books. Phillips, Anne, 1992, „Feminism, equality and difference”, în L. McDowell ºi R. Pringle (eds.), Defining Women : Social Institutions and Gender Division, Cambridge : Polity Press. Hooks, Bell, 2000, Feminist theory. From margin to center, London : Pluto Press. Habermas, Jurgen, 1989, „The Structural Transformation of the Public Sphere”, Lifeworld and Systems : A Critique of Functionalist Reason, vol. II, Cambridge : Polity Press. O’Brian, Mary, 1989, „Feminist Praxis”, în A. Miles ºi G. Finn (eds.), Feminism : From Preassure to Politics, Montréal : Black Rose Press. Mihaela Miroiu PUBLICITATE Publicitatea este sistemul comercial al mecanismelor de informare ºi persuadare a publicului, servind intereselor pieþii. Bastion al establishment-ului, publicitatea creeazã la clienþi dorinþe ºi obiceiuri de consum (în direcþia cheltuirii). Publicitatea serveºte interesele capitalismului patriarhal creând un individ care îºi identificã nevoile ºi frustrãrile în termeni de consum de bunuri mai degrabã decât în termeni de calitate ºi plenitudine a existenþei. Emblemã a modului de viaþã american, publicitatea este o formã de comunicare ce vehiculeazã valorile proprii culturii de masã. Imaginile ºi reprezentãrile sale sunt asemãnãtoare celorlalte produse de masã, fiind construite pe baza aceloraºi stereotipuri de gen. 306 Femeia este prezentatã în majoritatea covârºitoare a situaþiilor ca mamã sau soþie grijulie, protectoare ce se trezeºte noaptea pentru a administra soþului picãturi nazale sau medicamente indispensabile confortului sãu ; ea prezintã însã ºi maºini „seducãtoare” sau ustensile de bricolaj alãturi de tradiþionalii detergenþi sau ºampoane (cf. M. Martin, 1994, p. 322). Într-o cercetare esenþialã privind publicitatea ºi construcþia feminitãþii, E. Goffman evidenþiazã unilateralizarea ºi devalorizarea femeii prezentatã ca : i) inferioarã bãrbatului ; ii) limitatã ocupaþional ; iii) implicatã prioritar în spaþiul domestic (fanaticã a detergenþilor etc.) ºi iv) ritualizând subordonarea prin posturã, privire, zâmbet. Cercetãrile cantitative privind corelarea dintre actorul publicitãþii ºi obiectul promovat au evidenþiat corelaþia cvasi-regulatã între promovarea produselor alimentare, cosmetice ºi de întreþinere a locuinþei ºi un personaj feminin, spre deosebire de produse precum servicii bancare, calculatoare etc. ºi un actor masculin. Obiectele sunt lipsite în realitate de sex, dar prin intermediul genului gramatical apar sexualizate în imaginarul colectiv : de exemplu (un) ordinator, dar (o) imprimantã. În consecinþã sex-similaritatea construitã va distribui în numeroase mesaje publicitare din domeniul informaticii un bãrbat pentru a promova calculatorul ºi o femeie pentru a prezenta imprimanta. „Hazardul gramatical nu face decât sã alimenteze un stereotip clasic : gândieea, inteigenþa creierului îi aparþin lui, matricea reproductivã ei” (Anne-Marie Houdebine-Gravaud apud V. Brunetière, 2000, p. 454). Comunicarea publicitarã utilizeazã un vast bestiar împrumutat din mitologie ºi mass-media (Mickey Mouse ºi pantera roz, iepurele ºi leul, cocoºul ºi lupul etc.). Imaginile lor, încãrcate de o serie de conotaþii socio-culturale (lup tânãr/vs/curcã plouatã, fr. poule mouillée) pot vehicula reprezentãri antifeministe într-un mod implicit, insidios, ceea ce nu înseamnã mai puþin periculos. Sexismul acuzat al mesajelor publicitare evidenþiat de cercetãrile feministe nu a schimbat esenþial situaþia în ultimele decenii pentru femei, în schimb a devenit ºi o componentã a mesajelor publicitare având ca actori bãrbaþi (neo-sexism) : „Publicitatea nedreptãþeºte de fapt ºi femeile ºi bãrbaþii, exploatându-i ca obiecte” (M. Martin, 1994, p. 329). Ca industrii, publicitatea ºi pornografia fabricã femei ºi feminitate în beneficiul unui anumit public ºi cu scopul de a vinde anumite produse. În ambele industrii, reprezentarea femeii este sexy : în publicitate pentru a vinde produse, în pornografie pentru a vinde pe femeile înseºi (ca produs). În pornografie sexualizarea apare în beneficiul publicului masculin, în publicitate prioritar în beneficul publicului feminin (M. Martin, 1994, p. 337). 307 Procesul de obiectualizare a corpului feminin este de bunã seamã o construcþie socialã constând în transformarea unei persoane în obiect al unei priviri dominatoare, iar voyeur-ul este ºi el produsul unei construcþii sociale. Voyeur-ul poate privi fãrã sã fie privit, ceea ce induce plãcerea controlului ºi a dominãrii, de aceea privirea sa va fi una dominatoare ºi de control. Cercetãrile feministe au identificat trei coduri principale de construcþie, participând la reprezentarea vicioasã ºi degradantã a femeii : fragmentarea corpului, supunerea ºi disponibilitatea „obiectului” reprezentat (evident în doze ºi cu intenþionalitãþi diferite). Ca ºi naraþiunile televizuale, imaginile publicitare oferã echivalente funcþionale ale mitului, vizând narcotizarea contradicþiilor sociale sau chiar celebrând ordinea socialã existentã. Dacã în genere sensibilitatea postmodernã privilegiazã fragmentarul, tranzitoriul, multiplicitatea perspectivelor, incapabile sã se cristalizeze într-o imagine unicã, publicitatea perpetueazã cele mai numeroase ºi insidioase stereotipuri de gen, masiv diseminate de toate componentele sistemului media, a cãror cvasi-independenþã financiarã se bazeazã esenþialmente pe publicitate ºi falsele nevoi pe care aceasta le creeazã ºi exploateazã. • (vezi ºi Androcentrism, Gen ºi mass-media, Pornografie, Sexism, Stereotipuri de gen) Bibliografie Brunetière, Valérie, 2000, „Images actuelles du sexisme ordinaire” în Christine Bard (éd.), Un siècle d’antiféminisme, Paris : Fayard. Creedon, Pamela, 1993, Women in Mass Communication, Newbury Park London, New Delhi : Sage Publications. Gamble, Sarah (ed.), 1999, The Icon Critical Dictionary of Feminism and Postfeminism, Cambridge : Icon Books. Martin, Michele, 1994, Communication et médias de masse. Culture domination et opposition, Université du Québec, Téléuniversité. Daniela Rovenþa Frumuºani PUTEREA Valul al II-lea al feminismului a pus un accent deosebit pe analiza relaþiilor de putere, indiferent cã este vorba despre puterea asupra femeilor, despre puterea sã te dezvolþi încât sã dai curs propriilor interese (empowerment) sau despre puterea ca rezistenþã. 308 Feminismul analizeazã relaþiile de putere dintre bãrbaþi ºi femei, relaþii care într-o mare mãsurã înseamnã control asupra corpului femeilor ºi a facultãþilor reproductive (vezi Kate Millett, Sexual Politics), dar înseamnã ºi putere simbolicã (puterea de a numi, defini, explica, determina normativ ce ºi cum sunt femeile, ce ºi cum ar trebui sã fie). Obiectivul feminist este capacitarea (empowerment) pentru femei ca persoane ºi grup de interese. Conceptul specific utilizat de cãtre feminism în privinþa puterii bãrbãteºti este cel de patriarhat. Feminismul postmodern, sub influenþa lui M. Foucault (în special privinþa argumentelor sale privind puterea ca supraveghere), a modificat înþelesurile acordate conceptului de putere : este vizatã ºi puterea productivã, nu doar cea represivã, exercitarea, nu doar deþinerea puterii, faptul cã puterea are surse multiple (vine dintr-o reþea de relaþii care o produc). Grupãrile feministe preferã organizarea în reþea (network), în locul celei ierarhic-piramidale, de facturã hegemonicã. Schimbarea înþelesurilor conceptului de putere sprijinã ideea pãrãsirii feminismului victimist ºi analiza altor zone, precum cele ale cunoaºterii ºi discursului, ca surse fundaþionale în relaþiile de putere ºi autoritate. În valul al treilea al feminismului se configureazã o concentrare semnificativã pe problema puterii în viaþa cotidianã, exprimatã în micro-politici. În ciuda acestor schimbãri de accente, multe feministe considerã cã, de fond, puterea bãrbaþilor asupra femeilor are o continuitate indiscutabilã în politicile la nivel de stat ºi în legislaþie. Prin urmare, micro-politicile sunt necesare, dar nu ºi suficiente în surclasarea patriarhatului ca macro-politicã (vezi ºi puterea actualã a corporaþiilor multinaþionale). • (vezi ºi Discursul, Feminismul valului II, Feminismul valului II ºi Postfeminismul, Puterea simbolicã) Bibliografie Millett, Kate, 1971, Sexual Politics, London : Sphere. Mihaela Miroiu PUTERE DE GEN Aceastã noþiune poate fi înþeleasã doar printr-o referire preliminarã la noþiunea de gen. Genul este semnificaþia social construitã, datã sexului biologic ºi diferenþelor dintre sexe. Este modul în care ajungem sã înþelegem ºi adesea sã amplificãm diferenþele biologice percepute 309 dintre cele douã sexe. Genul nu se aplicã femeilor ºi bãrbaþilor ca atare, ci se aplicã acþiunilor unei persoane, comportamentelor acesteia ºi practicilor la care subscrie. Cu alte cuvinte, este greºit sã asumãm cã un bãrbat aparþine genului masculin, iar o femeie aparþine genului feminin pur ºi simplu. Noþiunea de gen, ca noþiune politicã, nu se suprapune noþiunii de gen din lingvisticã, unde „ea” este de gen feminin, iar „el” este de gen masculin. Noþiunea politicã de gen, de care ne ocupãm aici, se aplicã acþiunilor, comportamentelor, atitudinilor, practicilor persoanelor. Astfel, putem spune despre Margaret Thatcher cã a fost o prim-ministrã cu un comportament masculin, poate mai masculin decât al multor bãrbaþi, deºi biologic ea este o femeie. Genul nu este neapãrat legat de un trup, ci este înrãdãcinat într-un set coerent de opinii despre ce constituie feminin ºi masculin. Nu toate femeile sunt feminine ºi nu toþi bãrbaþii sunt masculini. Nu toate comportamentele unei femei sunt feminine, nu toate comportamentele unui bãrbat sunt masculine, într-o situaþie datã. Fiecare dintre noi jucãm roluri de gen. Genurile se referã la toate aºteptãrile culturale asociate cu feminitatea ºi masculinitatea, aºteptãri care trec dincolo de diferenþele biologice de sex. Rolurile de gen presupun un amestec de comportamente psihologice, atitudini, norme ºi valori pe care societatea le desemenazã ca fiind masculine sau feminine. Genul este social ºi relaþional. Ceea ce este definit socialmente într-un anumit context (într-o anume societate, în anumite cercuri într-o anumitã perioadã etc.) drept masculin, poate fi sau deveni feminin (sau ºi feminin) în alt context ; sau poate pur ºi simplu sã iasã din definiþia masculinului-femininului. A lucra în afara spaþiului casnic a devenit un fapt comun în secolul XX. Astfel, deºi în trecut aceasta era consideratã a fi o trãsãturã definitorie a masculinitãþii, astãzi ea nu mai este. Una dintre chestiunile cele mai importante care se pune în legãturã cu relaþiile de gen derivã din valorizarea genurilor, respectiv valorizarea feminitãþii ºi a masculinitãþii într-un context dat, ºi a modurilor în care aranjamentele instituþionale recompenseazã cele douã genuri. Relaþiile de gen sunt relaþii de putere de gen. Dacã societatea valorizeazã comportamentele ºi atitudinile masculine într-un anumit domeniu, atunci relaþiile de gen din acel domeniu sunt dezechilibrate în favoarea genului masculin. Cel mai elocvent exemplu îl reprezintã domeniul guvernãrii. Diferite studii realizate aratã cã acele persoane care sunt masculine sau care joacã bine masculinitatea au avantaje în obþinerea ºi deþinerea de poziþii de conducere în situaþii de guvernare. Aceastã constatare explicã de ce mai toate femeile care ajung în vârful unor ierarhii politice practicã o gamã de comportamente pe care noi le 310 catalogãm a fi masculine. Cu alte cuvinte, femei care nu adoptã comportamente masculine ºi nu se supun normelor nescrise ale jocului politic (stabilite de-a lungul secolelor de dominaþie numericã, cel puþin, a bãrbaþilor) nu se afirmã în poziþii de putere politicã. Acest exemplu, semnificativ de altfel, nu epuizeazã seria domeniilor în care relaþiile de gen sunt dezechilibrate ºi nici nu vrea sã indice faptul cã în toate domeniile relaþiile de putere de gen sunt dezechilibrate doar în favoarea bãrbaþilor. Este suficient sã ne referim aici la situaþiile, nu puþine, în care doi soþi se despart ºi se pune problema cãruia dintre soþi îi revin copiii, sau la modul în care sunt construite relaþiile de gen în ce priveºte obligaþiile celor doi parteneri (heterosexuali) de a contribui la venitul cuplului. Relaþiile de gen sunt relaþii de putere de gen în multiplele contexte în care oamenii, femei ºi bãrbaþi, interacþioneazã social. Revenind la domeniul guvernãrii (în sens larg aici), ar trebui sã spunem cã poziþiile bãrbaþilor în vârful instituþiilor sociale de secole le-a permis sã structureze instituþiile, sã creeze legi, sã legitimeze conþinuturi de cunoaºtere, sã stabileascã coduri morale, sã dea formã culturii în moduri prin care-ºi perpetueazã puterea asupra femeilor prin puterea de gen : prin impunerea stilurilor de conducere, a normelor ºi conduitelor masculine în conducerea instituþiilor sociale. Atunci când femeile vor sã intre în domeniul guvernãrii, ele trebuie sã o facã în termenii ideologici ai normelor masculine acreditate. Spunând acestea, nu atribuim o vinã bãrbaþilor ºi nici nu valorizãm negativ experienþele de învãþare de cãtre femei a acestor norme ºi stiluri masculine. Ele aduc un plus de empatie faþã de experienþa semenilor lor. Este oportun sã notãm totuºi dificultatea întâmpinatã de femei în a se impune prin stiluri proprii feminine de conducere (marcate de experienþele feminine) astfel încât ºi bãrbaþii sã aibã oportunitatea de a empatiza cu semenele lor. Pentru a se impune în condiþiile adoptãrii comportamentului masculin în guvernare, femeile trebuie sã fie, cum se spune, de douã ori mai bune decât colegii lor. Avem aici încã o ilustrare a faptului cã relaþiile de gen sunt relaþii de putere de gen. • (vezi ºi Genul, Putere, Patriarhat) Bibliografie Baumli, Francis (ed.), 1985, Men Freeing Men : Exploding the Myth of the Traditional Male, New Atlantis Press. Duerst-Lahti, Georgia, Kelly, Rita Mae (eds), 1995, Gender Power, Leadership and Governance. Ann Arbor : The Michigan University. Elshtain, Jean Bethke, 1993, Public Man, Private Woman. Women in Social and Political Thought, ediþia a doua, Princeton University Press, 1993. 311 Miroiu, Mihaela, 2000, Societatea Retro, Bucureºti : Ed. Trei. Tinker, Irene (ed.), 1990, Persistent Inequalities. Women and World Development, New York, Oxford : OUP. Weisstein, Naomi, 1970, „’Kinder Kuche, Kirche’ as Scientific Law : Psychology Constructs Female”, în Morgan, Robin (ed.) – Sisterhood Is Powerful, New York : Random House. Witting, Monique, 1979, „One Is Not Born a Woman”, The Second Sex – Thirty Years Later : A Commemorative Conference on Feminist Theory, New York : Institute for the Humanities. Liliana Popescu PUTEREA SIMBOLICà Conceptul de putere simbolicã a fãcut carierã ºi în feminism dupã publicarea lucrãrii lui Bourdieu, La domination masculine, în 1990. Potrivit autorului menþionat, lumea socialã constã într-o multitudine de câmpuri de practici sociale în care participanþii aflaþi în competiþie pentru ceea ce Weber numea „status de onoare”, potrivit logicii acelui câmp, încearcã sã acceadã la „capital simbolic” bogat ca sã-ºi poatã exercita dominaþia sau puterea simbolicã. Participanþii a cãror culturã nu este recunoscutã devin victime ale „violenþei simbolice”. Acest tip de acþiune dã curs, spune Bourdieu, unei „logici practice”. Participanþii nu trebuie sã posede cunoaºterea teoreticã a regulilor, ci mai degrabã a obiºnuinþelor necesare ca sã se descurce, obiºnuinþe care vin din experienþa practicã, din copilãrie, familie, context, clasã. Ei se orienteazã conform unei „Doxis” (doxe), adicã a ceea ce este luat de bun, este încorporat în practici, este ideologie familiarã, este o veritabil㠄ortodoxie”. Violenþa simbolicã este cu putinþã fiindcã cei care deþin puterea au legitimitate în contextul unor practici încetãþenite. Celelalte culturi diferite sunt delegitimate, marginalizate sau excluse. Pe baza simþului comun, cei dominanþi îºi sacralizeazã propria culturã ºi îi determinã pe cei dominaþi sã accepte poziþia lor inferioarã ca „naturalã”, „doxicã”. Dacã aceastã stare devine neconvenabilã, prima reacþie necesarã este punerea „doxei” sub semnul întrebãrii (vezi de exemplu metoda trezirii conºtiinþei în contextul strategiilor feministe de eliberare din „logica patriarhalã”). Feminismul poate sã tindã el însuºi spre violenþã simbolicã atunci când îºi adjudecã prerogativa de a reprezenta experienþele ºi interesele femeilor în general, fãrã sã þinã cont de contexte particulare. Bourdieu face o analizã a tipurilor de capital : cel economic, cel cultural ºi cel social. Clasa dominantã are acces la toate formele. Intelectualii au acces mai ales la capital cultural. Capitalul social 312 313 R este foarte important pentru exercitarea puterii ºi rezistenþa faþã de putere. El este în funcþie de densitatea reþelei de relaþii influente pe care le are individul sau grupul prin familie, prieteni, alianþe de cãsãtorie, asociaþii, voluntariat. Unele dintre aceste reþele de capital social sunt dezvoltate preponderent de cãtre femei. Bibliografie Bourdieu, Pierre, 1990, „La domination masculine”, în Actes de la Recherche en Sciences Sociale, nr. 84, pp 3-31. Bourdieu, Pierre, 2000, Simþul practic (trad. Rodica Caragea), Iaºi : Institutul European. Mihaela Miroiu ROLURI DE GEN Atitudinile ºi comportamentele dominante pe care societatea le asociazã cu fiecare sex. Acestea includ drepturile ºi responsabilitãþile normative pentru bãrbaþi ºi femei într-o anumitã societate. De exemplu, a da naºtere unui copil este un rol de sex (specific femeilor) în timp ce a avea grijã, a creºte un copil este un rol de gen care este de cele mai multe ori atribuit femeilor dar poate fi îndeplinit ºi de cãtre bãrbaþi. Rolurile sociale în general ºi rolurile de gen în particular sunt modelate de ºi reflectã caracteristicile structurale ale societãþii ºi culturii. Aceste aºteptãri larg împãrtãºite produc presiuni sociale astfel încât oamenii simt nevoia sã se conformeze lor. Rolurile de gen pentru care sunt socializaþi permanent bãrbaþii ºi femeile se schimbã în timp, variazã între ºi în interiorul comunitãtilor ºi culturilor ca rezultat al schimbãrilor istorice, sociale, economice, politice ºi culturale (de exemplu miºcarea feministã a secolului XX a influenþat semnificativ atitudinile tradiþional-conservatoare privind rolurile de gen). Conformismul conþinut de rolurile de gen tradiþionale, dincolo de avantajele evidenþiate de exemplu de funcþionalism (care considerã de exemplu cã prin conservarea complementaritãþii rolurilor masculine ºi feminine se menþine funcþionarea optimã a societãþii) are efecte negative asupra indivizilor. Multe cercetãri au dovedit de exemplu existenþa unui numãr mai mare de depresii printre femeile gospodine faþã de cele care au serviciu sau mortalitatea masculinã mai ridicatã faþã de cea femininã legatã de presiunea socialã specificã rolurilor publice masculine. În sociologie, rolurile de gen au fost abordate din perspective diferite : – funcþionalistã cu accent pe complementaritatea rolurilor de gen (roluri expresive vs instrumentale) astfel încât sã se menþinã echilibrul ºi stabilitatea organismului social luat ca totalitate ; – social conflictualistã, în prelungirea teoriilor marxiste, cu accent pe conflictul între roluri ºi pe importanþa factorul economic în explicarea inegalitãþilor de gen ; 314 – interacþionalismului simbolic cu accent pe aspectele microsociale de analizã ale rolurilor de gen, pe interacþiunile dintre oameni prin intermediul cãrora se negociazã ºi se creeazã realitatea ; – feministã în interiorul cãreia (1) genul ocupã un loc central (2) relaþiile de gen sunt considerate problematice, fiind legate de inegalitate, contradicþie ºi constrângere, (3) relaþiile de gen nu sunt nici naturale, nici de neschimbat, ci sunt produs al factorilor socio-culturali ºi istorici. Desigur ºi în cadrul teoriilor feministe, putem distinge variante liberale, socialiste, marxiste, radicale, multiculturale de abordare a tematicii rolurilor de gen. Teoriile feministe considerã cã societatea atribuie în mod arbitrar sexului biologic comportamente specifice de gen. În sociologia feministã este criticatã utilizarea genului exclusiv în termeni de roluri de gen pentru cã aceºtia ar fi depolitizaþi, rupþi de contextul istoric (aistorici) ºi chiar neadecvaþi (de ce nu vorbim ºi de roluri de clasã, se întreabã feminiºtii). Teoriile feministe susþin faptul cã accentul excesiv pus în explicarea inegalitãþilor dintre femei ºi bãrbaþi pe rolul socializãrii ignorã natura socialã a genului. Polarizând excesiv diferenþele masculin/feminin, aceste interpretãri presupun o naturã complementarã a rolurilor feminine/masculine ºi o legitimare a aºteptãrilor de gen ºi implicit a inegalitãþilor de gen. O asemenea perspectivã nu serveºte, spun criticii feminiºti, scopurilor sociologiei. Din aceastã perspectivã, înþelegem cum au devenit oamenii persoane gen-izate, dar nu ne putem explica originea structurii sociale a inegalitãþilor de gen. Accentul, spun sociologii feminiºti, trebuie pus pe stratificarea de gen, ºi nu pe gen în sens de roluri de gen, pe studierea naturii de gen a aranjamentelor sociale ºi structurale, ºi nu pe analiza caracteristicilor de gen individuale. (vezi identitatea de gen, socializare de gen) • (vezi ºi Genul, Socializarea de gen, Stereotipurile de gen) Bibliografie Gamble, Sarah (ed.), 1999, The Icon Critical Dictionary of Feminism and Postfeminism, Cambridge : Icon Books. Gilles, Ferréol (coord.), 1998, Dicþionar de sociologie, Bucureºti : Ed. Polirom. Hirata, Helena, Senotier, Danièle, Laborie, Francoise, Le Doaré, Hélène (coord.), 2000, Dictionnaire critique du féminisme, Presses Universitaires de France-PUF. Lindsey, L. Linda, 1997, Gender Roles. A Sociological Perspective. Third Edition. Prentice Hall, Inc. Laura Grünberg 315 SÃNÃTATEA REPRODUCERII Sãnãtatea reproducerii este o stare de bunãstare fizicã, mentalã ºi socialã completã ºi nu presupune numai absenþa bolii sau infirmitãþii sistemului reproductiv, a funcþiilor ºi proceselor sale. Sãnãtatea reproducerii implicã faptul cã persoanele sunt capabile sã aibã o viaþã sexualã satisfãcãtoare ºi sigurã ºi au capacitatea de a se reproduce ºi libertatea sã decidã dacã, când ºi cum doresc sã o facã. Implicit aceasta presupune dreptul femeilor ºi bãrbaþilor de a fi informaþi ºi de a avea acces la alegerea unor metode de planificare familialã sigure, eficiente, accesibile ºi acceptabile, ca ºi la alte metode de control al fertilitãþii, care nu sunt împotriva legii, precum ºi accesul la servicii de sãnãtate corespunzãtoare, care sã asigure femeilor o sarcinã ºi o naºtere sigurã, ºi sã asigure cuplurilor cele mai bune ºanse de a avea copii sãnãtoºi. În spiritul acestei definiþii, îngrijirea sãnãtãþii reproducerii reprezintã gama de metode, tehnici ºi servicii care contribuie la sãnãtatea reproducerii ºi la bunãstare prin prevenirea ºi rezolvarea problemelor de sãnãtate. Include, de asemenea, sãnãtatea sexualã, al cãrei scop este intensificarea vieþii ºi relaþiilor personale, ºi nu numai consilierea ºi tratarea sãnãtãþii reproducerii ºi a bolilor cu transmitere sexualã. Aceastã abordare a sãnãtãþii reproducerii este prezentã în declaraþia Conferinþei Internaþionale pentru Populaþie ºi Dezvoltare (1994) ºi a fost preluatã din documentele ºi în urma recomandãrilor Organizaþiei Mondiale pentru Sãnãtate (World Health Organization). Sãnãtatea reproducerii include urmãtoarele problematici : planificarea familialã, contracepþia, avortul (inclusiv avorturile empirice), HIV/AIDS ºi bolile cu transmitere sexualã, violul ºi violenþa sexualã, maternitatea în condiþii de siguranþã, sãnãtatea reproductivã ºi sexualã a adolescenþilor, introducerea unei abordãri integrale a sãnãtãþii pe toatã durata vieþii, tehnologii reproductive, împãrþirea responsabilitãþilor în ceea ce priveºte comportamentul reproductiv, educaþia sexualã. În materie de sãnãtate, femeile au fost tratate mai ales din perspectiva rolului reproductiv, politicile publice de exemplu fiind orientate în marea lor majoritate cãtre maternitate ºi îngrijirea copilului. În anii ’70 accentul în programele ºi politicile publice se punea pe rolurile domestice, tradiþionale ale femeilor, dezvoltându-se cultura femeii casnice susþinutã, de o puternicã asistenþã socialã pentru sãnãtatea mamei ºi a copiilor, inclusiv cu programe de nutriþie. Acest fapt a dus la întãrirea ideii cã rolul femeii este determinat în primul rând de capacitãþile sale biologice de reproducere, ocazie cu care s-a 316 317 S lansat în feminism dezbaterea privind imaginea femeii pe dimensiunile producþie ºi reproducþie. În anii ’80 feministele încep sã punã accentul în studiul sãnãtãþii pe identificarea diferenþelor între exeperinþele femeilor ºi cele ale bãrbaþilor în legãturã cu sãnãtatea, accesul ºi folosirea sistemului de îngrijire a sãnãtãþii, oferind explicaþii biologice ºi sociale. Analiza sãnãtãþii reproducerii poate fi fãcutã din douã perspective : • abordarea medicalã : bazatã pe descrierea modului în care este realizatã îngrijirea sãnãtãþii reproducerii în cadrul sistemul sanitar ºi a capacitãþii acestuia de a rãspunde problemelor de sãnãtate ; • abordarea socialã : bazatã pe scoaterea în evidenþã a influenþei relaþiilor sociale ºi economice asupra sãnãtãþii reproducerii ºi pe stimularea concentrãrii cãtre intervenþiile social-politice necesare îmbunãtãþirii sistemului de îngrijire a sãnãtãþii. Abordarea socialã este mai apropiatã de modalitatea în care este tratatã sãnãtatea reproducerii în literatura feministã pentru cã permite identificarea relaþiei dintre gen ºi sãnãtatea reproducerii, mergând pe douã direcþii : existenþa sau inexistenþa inegalitãþii de gen în accesul la resurse, informaþie ºi putere ; ºi existenþa sau inexistenþa diferenþelor de gen implicate de responsabilitãþile rolurilor de gen ale femeilor ºi bãrbaþilor. O astfel de abordare genizatã permite identificarea diferenþelor între femei ºi bãrbaþi în ceea ce priveºte : vulnerabilitatea la boalã, statutul sãnãtãþii reproducerii, accesul la mãsuri de prevenþie ºi mãsuri curative, calitatea îngrijirii medicale. Abordarea socialã permite o analizã de gen a sãnãtãþii reproducerii, mergând pe direcþia recunoaºterii modului în care rolurile de gen, resursele ºi percepþiile privind rolurile de gen au impact asupra sãnãtãþii femeii ºi a bãrbatului, identificând inechitãþi ºi modalitãþi prin care acestea pot fi rezolvate. În felul acesta accentul se pune pe ideea cã problemele de sãnãtate ale femeilor nu sunt numai de naturã biologicã, ci ºi de determinarea socialã a rolurilor de gen, a resurselor, ideologiilor ºi aºteptãrilor. • (vezi ºi Drepturi sexuale, Drepturi reproductive, Planificarea familialã) Bibliografie Programul pentru acþiune al Conferinþei Internaþionale privind Populaþia ºi Dezvoltarea, 1994, Cairo, paragraful 7.2 DFID, 1999, Guidelines for the analysis of gender and health. Florentina Bocioc SEXISM Sexismul reprezintã ideologia supremaþiei bãrbãteºti, cu întreaga mulþime de credinþe care o alimenteazã. Patriarhatul este forma de organizare socialã care întãreºte aceastã ideologie. Chiar ºi în condiþiile în care patriarhatul instituþional este abolit, cum a fost cazul þãrilor comuniste, pe fond, relaþiile sociale ºi cele familiale au rãmas sexiste. În ciuda aºteptãrilor feminismului socialist, abolirea proprietãþii private nu a aruncat în aer bazele sexismului, acesta dovedindu-se o ideologie care nu poate sã fie explicatã unilateral prin determinism economic. Termenul „sexism” a devenit proeminent în dezbaterile anilor ’60, cu referire la aranjamente sociale, politici, limbaje ºi practici impuse de cãtre bãrbaþi ºi prin care se exprimã credinþa sistematicã, adesea instituþionalizatã, cã femeile sunt inferioare ºi bãrbaþii superiori. Sexismul se exprimã în religie, mituri, legi, instituþii, filosofie, politicã, prin reacþii cotidiene în privinþa genului. Atâta timp cât sexismul rãmâne ideologia dominantã în privinþa genului, patriarhatul are surse constante de renaºtere ºi dezvoltare. O astfel de ideologie submineazã în practicã toate schimbãrile legale prin care se asigurã nediscriminarea ºi egalitatea de ºanse. Deºi încastrat într-o lungã tradiþie culturalã, sexismul a fost mai puþin evident în perioada premodernã, cu excepþia vieþii religioase. Femeile ºi bãrbaþii aveau roluri complementare în gospodãrie. O datã cu industrializarea, cu separarea sferei publice de cea privatã în sensul muncii producãtoare de venit, femeile au fost date la o parte în calitate de complementare ca producãtori, în sensul de competitoare ºi de câºtigãtoare ale pâinii cotidiene. În vestul Europei ºi în America de Nord, aceste procese au produs în mas㠄femeia casnicã”, dependentã aproape total de bãrbat (Lerner, 1986, p. 242). Feminismul apusean a apãrut, ca miºcare politicã, dupã industrializare, pe fondul acestei discriminãri. În România, de exemplu, acest proces nu a fost atât de generalizat. Extinderea industrializãrii s-a produs în comunism, ambele sexe fiind obligate sã munceascã (munca era o datorie constituþionalã). 318 La fel ca ºi rasismul, sexismul are caracteristici paternaliste. Se considerã cã sexul superior (ca ºi rasa superioarã) îºi extinde bunãvoinþa pãrinteascã faþã de fãpturile omeneºti inferioare (sexul „slab”). În raport cu acest sex, cel „tare” îºi exercitã protecþia ºi autoritatea. Sexul „slab” este fãrã apãrare. Ipoteza atacator-protector este necesarã atitudinii paternaliste ºi ideii de protectorat (Hoagland, 1990). Pentru ca sexismul sã se perpetueze, sunt necesare câteva condiþii : sã pãstrezi femeile în ignoranþã faþã de alternativele la aceastã ideologie, sã le împiedici sã-ºi vadã problemele ca interese de grup, formulabile în termeni politici (sã nu devintã persoane în sens politic, adicã sã nu aibã conºtiinþa puterii proprii), sã menþii separate femeile una faþã de alta Sexismul se manifestã actual în forma unor discriminãri mai „subtile” : eliminarea tacitã din profesiile ºi poziþiile cu câºtiguri ridicate, educaþie practicã ºi sportivã diferitã pentru bãieþi ºi fete, orientarea fetelor spre profesii „feminine”, desconsiderarea autoritãþii femeilor în diferite domenii ºi chiar în comportamente private (de exemplu, desconsiderarea refuzului avansurilor sexuale), utilizarea imaginilor media inferiorizante (imaginea femeilor nu este cea a utilizatorilor de minte, ci de trup). • (vezi ºi Androcentrism, Patriarhat, Misoginism, Sexism instituþional, ªovinism masculin) Bibliografie Lerner, Gerda, 1986, The Creation of Patriarchy, Oxford Univeristy Press. Mihaela Miroiu SEXISM INSTITUÞIONAL Discriminare de gen instituþionalã/ Discriminare de gen sistemicã Complex de aranjamente sociale, reguli, practici, proceduri, legi, politici, aparent neutre la gen, dar care conduc la tratamente nefavorabile cu efecte discriminatorii asupra femeilor pentru cã sunt femei sau, mai rar, asupra bãrbaþilor pentru cã sunt bãrbaþi. Discriminãrile de gen în general, deci ºi cele instituþionale conþin ideologia blamãrii victimei ºi pot fi explicite sau implicite. Când se examineazã sexismul instituþional trebuie luate în considerare în primul rând efectele unor politici ºi practici particulare 319 ºi nu posibilele motivaþii ale grupurilor majoritare, deoarece sexismul instituþional este neintenþional (poate opera fãrã ca indivizii sã aibã prejudecãþi de gen). Discriminarea de gen instituþionalã este o formã mai subtilã, complexã ºi mai puþin vizibilã faþã de discriminarea de gen atitudinalã, individualã. Fiind rezultat al politicilor instituþionale, sexismul instituþional apare ca impersonal, efectele lui fiind mai uºor de negat sau de ignorat. Începând cu anii ’70 sexismul instituþional a primit multã atenþie analiticã ºi politicã. Convenþia din 1981 a Naþiunilor Unite privind Eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva Femeilor (CEDAW) formuleazã definiþii ºi strategii de combatere a acestui tip de discriminare. • (vezi ºi Egalitate ºi discriminare, Favorizarea structuralã a bãrbaþilor în economie) Bibliografie Akoun, Andre ºi Ansart, Pierre, 1999, Dictionnaire de Sociologie (coord.), Paris, Le Robert Seuil. Code, Loraine (ed.), 2000, Encyclopedia of Feminist Theories, London : Routledge. Laura Grünberg SEXISM ÎN LIMBà Iniþial, termenul de „sexist” denumea idei ºi practici care diminuau ºi degradau femeile ºi experienþele acestora în raport cu bãrbaþii. În momentul de faþã, termenul denumeºte idei ºi practici care trateazã ambele sexe fie înr-un mod nedrept, fie în mod diferit. Astfel, limbajul sexist include nu doar expresii care exclud, jignesc sau trivializeazã femeile, ci ºi cele care fac aceleaºi lucruri ºi în cazul bãrbaþilor. Accentul pus în corespondenþele de ºtiri de pe front, de pildã, asupra victimelor care sunt „femei ºi copii inocenþi” este o formã de limbaj sexist pentru cã nu reflectã faptul cã ºi bãrbaþii civili sunt victime ale rãzboiului în aceeaºi mãsurã ca ºi femeile sau copii. În plus, asemenea relatãri întãresc stereotipul femeii „victimã predilectã”. Limbajul sexist este folosit de multe ori neintenþionat, din ignoranþã sau nepãsare. Aceasta a fost ipoteza unora dintre pionierii limbajului non-sexist (Miller & Shift, 1980). Neºtiinþa ºi nepãsarea trebuie combãtute, susþineau cele douã autoare, printr-un demers reformator la nivelul limbajului care sã vizeze atragerea atenþiei 320 oamenilor asupra formelor supãrãtoare precum ºi explicarea acestora. De asemenea, un demers reformator trebuie sã propunã o formã lingvisticã alternativã pe care sã o foloseascã (de pildã Doamna ministrã, doamna preºedintã, doamna contabilã-ºefã în locul omniprezentelor Doamna Ministru, Doamna Contabil-ºef, Doamna Preºedinte). Dintr-o perspectivã feministã constructivã ºi corectã, limba nu trebuie vãzutã ca o cauzã a opresiunii ºi subordonãrii femeilor, ea nu este un mecanism elaborat intenþionat de bãrbaþi pentru a reduce la tãcere femeile interzicându-le accesul la „numire, definire” ºi deci implicit la cunoaºtere (dupã cum afirma Dale Spender, 1980), ci ca un simptom al situaþiei femeilor în societate. Metafora celebr㠄history” (istorie) = „his story” (povestea lui), care trebuie schimbat în „herstory” („her story” povestea ei) trebuie vãzutã literar, ea nu are nici o justificare etimologicã, ci una metaforic ideologicã (absenþa femeilor din istorie). Modul diferit de numire a femeilor de cãtre bãrbaþi mai ales în spaþiul public cu numele mic, sau cu alte apelative de alint (dragã, drãguþã, duduie, scumpã doamnã/domniºoarã, domniºoricã) este, de asemenea, considerat o formã de limbaj sexist, chiar dacã aparent un asemenea limbaj este bine-intenþionat ºi prietenos. El reflectã de cele mai multe ori întãrirea unei poziþii de autoritate, în care femeile sunt tratate ca subordonate, chiar dacã cu condescendenþã. Un asemenea tratament lingvistic nu este reciproc. Femeilor nu li se îngãduie în mod tradiþional sã li se adreseze public bãrbaþilor cu termeni ca drãguþule, domniºorelule, scumpe domn sau chiar „duduiule” fãrã sã le submineze autoritatea ºi poziþia prin folosirea unui limbaj care va fi considerat dacã nu obraznic, în cel mai bun caz ironic. Comentariile de pe stradã adresate cu predilecþie femeilor sunt o altã manifestare a limbajului sexist. În forma lor cea mai blândã, de complimente, ele pun femeile într-o poziþie ambiguã : dacã sunt acceptate, ele semnaleazã disponibilitatea, dacã li se rãspunde tãios, femeile sunt de obicei jignite. Femeile nu au nici aici drepturi reciproce în tratatamentul lingvistic al bãrbaþilor. Indiferent de forma lor, de la complimente la remarce obscene, comentariile de pe stradã sunt un alt mod de a controla spaþiul public ºi de a defini femeile ca „intruse” în acest spaþiu. Nu se poate vorbi de un limbaj sexist per se, ci mai degrabã de sexism în practica lingvisticã. Acest sexism la nivelul uzului lingvistic este de multe ori susþinut de prescripþiile gramaticii normative (de exemplu, în cazul limbii române Gramatica Academiei, Mioara Avram : Gramatica pentru toþi etc.). Norma lingvisticã românescã recomandã folosirea formei de masculin ca genericã pentru numele de funcþii ºi poziþii publice indiferent de genul persoanei. Astfel cã 321 acordul între referent ºi poziþie, ocupaþie, fãcut întotdeauna la masculin, este justificat prin argumentul corectitudinii gramaticale : în limba românã nu este corect doamna ministrã, doamna doctorã etc., se spune de cel mai multe ori. Se pierde din vedere însã faptul cã norma lingvisticã nu este atemporalã ºi imuabilã, ea este elaboratã de specialiºti care la rândul lor au prejudecãþile lor, precum ºi o rezistenþã mai micã sau mai mare la schimbare. • (vezi ºi Androcentrism, Limbaj nonsexist, Sexism) Bibliografie Miller, Casey ºi Shift, Kate, 1980, A Handbook of Nonsexist language, 1980, London : The Women’s Press. Gramatica Academiei Române, 1966, Academia Republicii Socialiste România : Bucureºti : Ed. Academiei Otilia Dragomir SEXISM SUBTIL În literatura de specialitate recentã se definesc ºi se analizeazã nu doar formele explicite de sexism, ci ºi manifestãrile subtile, implicite ca de exemplu : • cavalerism condescendent – acea atitudine protectivã ºi paternalistã, prin care femeile sunt tratate cu politeþe, cu o atitudine protectoralã. În sine, aceast㠄anihilare cavalereascã”, cum o numeºte Nijole Benokraitis, este o manierã discretã ºi nevinovatã de exercitare a autoritãþii. Plasatã într-un context mai larg, combinatã cu alte forme subtile ºi pigmentatã cu specificitãþile economice, culturale ale locului, aceastã manifestare poate deveni deranjantã, apasãtoare ; • „descurajãri încurajatoare” prin care femeile primesc mesaje contradictorii legate de însuºirile, abilitãþile ºi inteligenþa lor. Pe de o parte sunt încurajate sã facã, nu doar sã fie, sã ajungã, nu doar sã îi ajute pe alþii sã ajungã, sã aibã succes, nu doar sã se bucure de succesele altora, dar pe de altã parte li se pun în faþã ºi o serie de obstacole. Parteneriatul familial, încã embrionar în România, este un astfel de obstacol. Deºi încurajate sã urmeze o carierã, sã îºi mai ia un serviciu, sã se ocupe de mintea ºi de corpul lor, femeile sunt discret descurajate, prin intermediul poverilor domestice ce continuã sã fie preponderent pe umerii lor ; • hãrþuire prietenoasã, amical㠖 comportamente sexuale aparent nevinovate ºi nedãunãtoare dar care creeazã disconfort, intimidare, 322 inhibiþie. Un exemplu bun îl constituie glumele ºi bancurile despre femei care nu au corespondent pentru bãrbaþi – bancurile cu prostituate, blonde, soacre. La fel de evidentã este hãrþuirea prietenoasã la care femeia este supusã zilnic pe stradã, la serviciu. Toleranþa femeilor faþã de aceastã formã de sexism diferã de la o þarã la þarã ; • uneori femeile sunt tratate ca niºte copii, ca simple posesii, ca obiecte sexuale – formã subtilã de sexism numitã obiectificare subiectivã. Bãrbaþii au cultural privilegiul sã se uite la femei, iar femeile acceptã rolul de stimulatori ai intereselor vizuale masculine ; • excluderea colegialã (neglijare benignã). Femeile sunt fãcute sã se simtã invizibile sau neimportante prin izolare fizicã, socialã, profesionalã. Este ºtiut faptul cã bãrbaþii sunt mult mai organizaþi în reþele de interese, în cluburi ºi grupãri de interese ; • aparent femeile sunt tratate egal dar practica zilnicã demonstreazã cã prin acest tratament libertatea bãrbaþilor creºte, femeile fiind împovãrate cu tot mai multe responsabilitãþi. Este o forma subtilã de sexism eliberator. Femeile participã la aceast㠄conspiraþie”, la aceastã exploatare benevolã. Prin limbaj, legi, obiceiuri, în moduri formale ºi informale bãrbaþii construiesc ºi menþin o tandrã dominaþie – o dominaþie acceptatã pentru cã este interiorizatã ºi consideratã ca fiind colegialã, mutual beneficã, parte naturalã a relaþiilor intime cu bãrbaþii. Oricum ar fi denumite aceste forme de discriminare – discrete, subtile, încãrcate de tandreþe, umor ºi colegialitate – femeile sunt prin intermediul lor marginalizate fãrã ca uneori sã simtã acest lucru. Sexismul, în manifestãrile lui subtile, pare ceva natural, normal, parte inevitabilã a vieþii de zi cu zi. De aceea nici nu este receptat ca o problemã individualã sau socialã. Dar, demonstreazã ºi cercetãrile de specialitate, este o problemã cu consecinþe negative asupra realizãrii în plan individual ºi social al femeilor. • (vezi ºi Androcentrism, Sexism) Bibliografie Benokraitis, Nijole V., 1997, Subtle sexism : Current Practice and Prospects for Change, London : Sage Publications. Benokraitis, Nijole V., Feagin, Joe R., 1986, Modern Sexism. Blatant, subtle and covert discrimination, New Jersey : Prentice Hall. Laura Grünberg 323 SEXUALITATE În limbajul comun, principalul criteriu de diferenþiere între bãrbaþi ºi femei constã în sexul lor, identificat în funcþie de rolul lor reproductiv. Feminismul a introdus categoria de gen tocmai pentru a sublinia determinãrile socio-culturale care definesc statutul de bãrbat ºi cel de femeie. Sexualitatea pãrea complet inclusã în termenul de sex, subliniind în acest fel suportul biologic al relaþiilor sexuale ºi rolul lor în reproducere. Explicaþia strict biologistã (de tipul programãrii genetice a comportamentului sexual) se confruntã astãzi cu teza construcþiei socio-culturale a vieþii noastre sexuale. În aceastã nouã accepþiune, sexualitatea nu este determinatã doar de anatomia ºi fiziologia categorial definitã ca fiind ori masculinã, ori femininã. Diferenþele de gen cuprind în sfera lor ºi statutul heterosexualilor, al homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor ºi travestiþilor. „Identitãþile sexuale (heterosexuale, homosexuale, bisexuale) sunt rãspunsuri nu numai faþã de construcþiile psihice, dar ºi faþã de rigiditãþile socio-culturale ºi presiunile din partea familiilor ºi prietenilor” (J. Lorber, 1998). Astfel, identitatea sexualã ar implica trei coordonate : recunoaºterea personalã, un stil de viaþã ºi recunoaºterea socialã a unui anume statut (Klein, Sepekoff ºi Wolf, 1985). Parametrii care definesc startul relaþiilor sexuale þin de aspectul anatomo-fiziologic al sexualitãþii, de orientarea sexualã, ºi de mãrcile socio-culturale ale genului. Diferenþele mai consistente privesc însã calitatea vieþii sexuale care este legatã de tipul relaþiilor pe care ea le angajeazã sau în cadrul cãrora se manifestã. Chiar dacã în ultimele decenii se vorbeºte tot mai des de separarea actului sexual de iubire, rãmâne evident cã aceastã posibilitate nu caracterizeazã în întregime sexualitatea umanã. Implicarea afectivã ºi durata unei relaþii aduc diferenþe importante în felul în care sexualitatea se manifestã. • (vezi ºi Gen, Eliberare sexualã a femeilor, Identitate de gen, Heterosexualitate, Hosexualitate, Lesbianism) Bibliografie Klein, F., Sepekoff, B., Wolf, T., 1985, „Sexual Orientation : A Multi-Variable Dynamic Process”, Journal of Homosexuality, 11, no 1-2, pp 35-49. Lorber, J., 1998, „Beyond the Binaries : Depolarizing the Categories of Sex, Sexuality, and Gender”, în M.F. Rogers, Contemporary Feminist Theory, McGraw-Hill. Vannoy, Russell, 1980, Sex without Love : A philosophical Exploration, Buffalo, New York : Prometheus Books. Gabriela Blebea Nicolae 324 SIMBOLICUL Ideea rolului ocupat de simbolic în ordinea umanului este formulatã de cãtre C. Levi-Strauss, el argumentând cã omul este un animal care creeazã simboluri ºi trãieºte dupã ele. Aceste simboluri se nasc în contexte particulare. Simbolicul reprezintã un concept central al teoriei lui J. Lacan (psihanalizei lacaniene). Din perspectivã lacanianã, se disting trei categorii de ordini : 1) simbolicã, 2) imaginarã, 3) realã. Ordinea simbolicã este produsã de limbaj ca sistem de reguli impus din copilãrie. Intrarea în limbaj înseamnã intrarea ca subiect într-un sistem de diferenþieri sexuale ºi sã capeþi o identitate de gen. Aceastã intrare se face prin Legea tatãlui, simbolizat de falus. Cultura în care intrãm este una falocentricã (doar falusul are rol de semnificant). Femeia ca imagine a mamei este o „lipsã”, nu este un semnificant simbolic (femeia nu existã în interiorul simbolicului). Femeile trãiesc, se exprimã ºi luptã sub semnul falusului, fiindcã limbajul este falocentric ºi trãdeazã asimetrie puterii ºi autoritãþii între cele douã sexe. Feministele franceze (Cixous, 1983 ; Irigaray, 1974) considerã cã femeile au un simbolic separat, caracterizat prin „plenitudine” (dupã Cixous) ºi „multiplicitate” (dupã Irigaray). Acest simbolic contrasteazã cu logica falicã : prezenþã-lipsã. În privinþa problemei ordinii simbolice, feminismul are douã tendinþe : a) aceea ca femeile sã îºi gãseascã loc în interiorul ordinii ; b) aceea de a crea un simbolic feminin. • (vezi ºi écriture féminine) Bibliografie Cixous, Hélène, 1983, Le Livre de Promethea, Paris : Galimard. Irigaray, Luce, 1974, „La mystérique”, în Spéculum de l’autre femme, Paris : Minuit. Mihaela Miroiu SISTEME SEX/GEN Termen introdus de antropoloaga americanã Gayle Rubin în eseul „The traffic in Women” (1975), pentru a descrie sistemul universal de relaþii sexuale ºi reproductive. Definind sistemele sex/gen ca „aranjamente prin care materialul biologic al sexului uman ºi al procreaþiei este modelat de intervenþia uman㔠autoarea distinge între sexul 325 biologic – natural ºi genul care este cultural construit. Preluând idei de la autori ca Freud, Lacan, Marx, Levi-Strauss autoarea considerã cã teoria schimbului de femei descrie în mod adecvat opresiunea femeilor ºi analizeazã modalitãþile în care societãþile organizeazã diferenþele biologice dintre femei ºi bãrbaþi în aranjamente sociale specifice astfel încât femeile sunt obligate sã îºi asume identitãþi feminine care le transformã în obiecte de schimb între bãrbaþi. Judith Butler a dezvoltat teoria lui Rubin în cartea Gender Trouble (1990). Bibliografie Gayle, Rubin, 1975, „The traffic in Women : Notes on the Political Economy Economy of Sex”, în Reiter, Rayna Rapp (ed.), Toward an Anthropology of Women, New York : Monthly Review Press. Butler, Judith, 1990, Gender Trouble. Feminism and the Subversion of Identity, New York : Routledge. Laura Grünberg SOCIETATEA DE ANALIZE FEMINISTE ANA (SAFA) Organizaþie neguvernamentalã înfiinþatã în anul 1993 cu scopul de a introduce studiile de gen/feministe în Romania, a promova cercetarea de profil ºi a contribui, prin studii si cercetãri, la îmbunãtãþirea condiþiei femeilor din Romania. Printre membrii fondatori : Mihaela Miroiu, Laura Grünberg, Cecilia Preda, Ana Maria Sandi, Livia Deac. Din anul 1997 în cadrul SAFA a luat fiinþã Centru AnA de Resurse Multimedia de Studii de Gen cu patru compartimente cu programe specifice : bibliotecã, centru de documentare, editurã si ºcoalã. Editura AnA pe lângã revista AnaLize publicã cãrþi în colecþia „Gen ºi ” (Gen ºi educaþie, Laura Grünberg, Mihaela Miroiu coord, AnA, 1997 ; Gen ºi Societate, Laura Grünberg ºi Mihaela Miroiu, Alternative, Bucureºti, 1997 ; Gen ºi politicã, Liliana Popescu coordonare, AnA, Bucureºti, 1998 ; Drepturile femeilor. Ghid al organizaþiilor neguvernamentale pe drepturile femeilor, Laura Grünberg ºi Cecilia Preda coord, 2000). Pentru rezultatele obþinute în 1998, SAFA a primit premiul UE/SUA pentru Societate Civilã ºi Democraþie (detalii pe web site : http : //www.anasaf.ro). Laura Grünberg 326 SOCIOLOGIA FEMINISTà Sub genericul de sociologie feministã pot fi subsumate diverse perspective sociologice bazate pe multitudinea de teorii feministe conturate începând cu ultimele decenii ale secolului XX. Trãsãtura lor comunã este considerarea genului ca o categorie centralã de analizã sociologicã ºi poziþia criticã faþã de sociologiile tradiþionale. Sociologiile feministe considerã cã acestea au ignorat ºi au marginalizat femeile, au ignorat sexul ca variabilã de cercetare sau l-au considerat doar ca simplã variabilã demograficã, au pseudo-inclus ºi/sau au interpretat deformat experienþele femeilor sau au folosit excesiv interpretãrile prescriptive legate de aspectele de gen în detrimentul celor descriptive. Sociologia, în comparaþie cu alte domenii ale ºtiinþelor sociale, a fost mai rezistentã în a accepta propunerile teoretice ale feminismului. Acest lucru se datoreazã influenþei conceptualizãrilor funcþionaliste ale genului din sociologie (în termeni exclusiv de roluri de gen), includerii genului mult timp doar ca variabilã demograficã ºi nu ca o categorie centralã de analizã ºi ghetoizãrii ideilor feministe în interiorul sociologiilor marxiste. Sintagma „sociologie feminist㔠este consideratã de unii o contradicþie în termeni cãci în sens tradiþional sociologia echivaleazã cu neutralitate axiologicã ºi cu obiectivitate, iar feminismul îºi asumã în mod deschis angajarea, implicarea. Caracteristica importantã a sociologiei feministe este înscrierea demersului într-o perspectivã teoreticã care acordã un rol ºi o importanþã fundamentalã diviziunilor de gen din viaþa socialã. S.g. problematizeazã inegalitãþile de gen contribuind la o înþelegere mai bunã a mecanismelor prin care se produc ºi se reproduc inegalitãþile sociale între bãrbaþi ºi femei. Sociologia feministã nu este doar o sociologie cu femei, ci este mai ales o sociologie pentru femei. Strategia iniþialã de rectificare a absenþei femeilor din studiile sociologice prin simpla adãugare a lor în cercetãri ºi prin promovarea lor în cadrul domeniului academic sau cercetãrile axate pe explicarea inegalitãþilor de gen prin prisma exclusivã a rolurilor de sex (variante liberale) s-au dovedit a nu fi abordãri feministe cãci definiþiile ºi barierele conceptuale ºi de interpretare ale disciplinei în sine nu au fost chestionate. Pentru ca cercetarea sociologicã sã fie consideratã feministã a fost nevoie de mai mult : alt tip de întrebãri, alte raporturi între cercetãtor ºi cel studiat, alte scopuri ale cercetãrii. Noutatea sociologiei feministe este identificabilã mai ales la nivelul trãsãturilor metodologice ºi epistemologice ºi mai puþin la nivel de 327 metode proprii de cercetare. Aflatã într-un plin proces de profesionalizare teoria sociologicã feministã se defineºte prin valorile pe care le promoveazã, ºi nu prin tehnici particulare adoptate. Cercetarea feministã a impulsionat ºtiinþele sociale, în general, ºi sociologia, în particular, cel puþin prin : – noi resurse empirice ºi teoretice – experienþele femeilor, mereu la plural (sporirea interesului pentru cercetarea femeilor ºi a experienþelor acestora) ; – noi scopuri pentru cercetare (pentru femei) ; – noi teme de studiu (lãrgirea tematicii de cercetare prin abordarea unor teme ca munca casnicã, violenþa domesticã, maternitatea ca instituþie socialã, dimensiunea de gen a unor instituþii etc.) ; – dezvoltarea unei sociologii de ramur㠖 sociologia genului ; – impulsionarea cercetãrilor interdisciplinare ; – încorporarea unei receptivitãþi de gen în interiorul cadrelor teoretice (gen-izarea sociologiei). Sub influenþa feminismului colonial, multicultural (practicat de bell hooks, Uma Narayan, ºi, în general, de reprezentantele feminismului nonvestic), sociologia feministã contemporanã îºi asumã din ce în ce mai mult presiunile dinãuntru, operând cu mai multe variabile de cercetare (clasã, etnie, vârstã, apartenenþã religioasã, preferinþã sexualã etc.) ºi nu doar exclusiv cu genul în procesul de interpretare a faptelor, relaþiilor ºi instituþiilor sociale. Nume importante în sociologia feministã (selecþie) : Jessie Bernard, Nancy Chodorow, Sandra Harding, Arlie Hochschild, Liz Kelly, Judith Lorber, Ann Oakley, Shulamit Reinharz, Dorothy Smith, Candace West, Don Zimmerman. În România domeniul este, cu mici excepþii, neabordat. Microcercetãrile realizate sub egida Societãþii de Analize Feministe AnA sau, mai de curând, ale centrului Filia, unele lucrãri de masterat din cadrul SNSPA – masteratul de studii de gen sau lucrãri de doctorat precum cea a Laurei Grünberg (Sociologia feministã un alt fel de sociologie. Gen-izarea sociologiei între proiect ºi utopie), ca ºi cercetarea Valentinei Marinescu, Aspecte de gen ale muncii domestice (2002, Polirom) sunt începuturi în acest sens. Prezentãm în cele ce urmeazã câteva dintre cele mai importante nume ale domeniului. ANN OAKLEY Profesoarã de sociologie ºi politici sociale la Institutul de Educaþie, Universitatea din Londra, Anglia. Autoare a unor cãrþi de referinþã în feminism ºi în particular în sociologia feministã : Who’s afraid of 328 Feminism (1997) ; From Here to Maternity (1981) ; The captured Womb : A History of the Medical Care of Pregnant Women (1984, colecþie de interviuri cu femei gravide) ; What is feminism (1976, în colaborare cu Juliet Mitchell) ; Woman’s Work : The Housewife, Past and Present (1974) ; Sociology of Housework (1974). Aceasta din urmã este o lucrare clasicã de sociologie feministã (având la bazã teza de doctorat a autoarei) care a deschis calea unui domeniu nou de cercetare sociologicã. Oakley este printre primele socioloage care introduce noþiunea de „gen-izare” („gendering”) ca proces de interiorizare a atributelor feminine/masculine, noþiune utilã teoriei sociologice feministe. Clasic este considerat articolul ei „Interviewing women : a contradiction in terms” (1979, în Becoming a Mother) în care Oakley analizeazã critic paradigmele tradiþionale de interviu. JUDITH LORBER Profesoarã emeritã de sociologie ºi studii despre femei la Colegiul Brooklyn ºi la Graduate School CUNY (unde a coordonat primele programe doctorale în domeniul studiilor feministe), membrã fondatoare a prestigioasei reviste Gender and Society. Autoare a unor cãrþi importante de sociologie feministã : Gender Inequalities : Feminist Theories and Politics (Roxbury, 1998) ; Gender and the Social Construction of Ilness (Sage, 1997) ; Paradoxes of Gender (Yale, 1994). Co-editoare a unor volume de sociologie feministã importante ca Revisioning Gender (Sage, 1999) sau The Social Construction of Gender (Sage, 1991). Lorber este promotoare conceptului de „gen ca instituþie socialã”, concept preluat ºi utilizat ulterior de alþi sociologi feminiºti ºi nu numai. NANCY CHODOROW În cartea ei, The Reproduction of Mothering : Psychoanalysis and the Sociology of Gender (1978), Nancy Julia Chodorow respinge determinismul freudian, punând accentul pe socializarea timpurie a fetelor ºi bãieþilor în relaþie cu mamele lor. Teoria propusã de Chodorow pune accent pe relaþiile cu particularul, cu cei intimi apropiaþi, analizând plãcerile ºi ambivalenþele generate de aceste relaþii. Autoarea considerã cã bãieþii ºi fetele nu trec prin aceleaºi procese Oedip, fetele construindu-ºi identitatea prin identificare cu mamele (feminitate împãrtãºitã), iar bãieþii printr-un proces de diferenþiere faþã de ele (separarea de mame induce o masculinitate defensivã caracterizatã prin respingerea conexiunii, a tot ce e feminin). Datoritã preocupãrilor 329 femeilor pentru maternitate, puterea publicã s-a concentrat în mâinile bãrbaþilor, contribuind la o diviziune socialã gen-izatã între dragoste ºi muncã, emoþie ºi raþiune (ambivalenþa maternitãþii). Chodorow este criticatã pentru generalizarea concluziilor dincolo de profilul eºantionului studiat. GAIL KLIGMAN Profesoarã de sociologie la Universitatea din California, Los Angeles. Foarte bunã cunoscãtoare a problematicii de gen din þãrile fost comuniste (Reproducing Gender. Politics, Publics and Everyday Life after Socialism, Gail Kligman ºi Susan Gal ºcoord.þ, Princeton Press 2000) ºi în special a realitãþilor româneºti pe care le cunoaºte direct, studiind intens satul românesc (Nunta mortului, 2000) ºi în general situaþia din perioada totalitarã (Politica Duplicitãþii. Controlul reproducerii în România lui Ceauºescu, Humanitas, 2000). PETRU ILUÞ Sociolog, profesor la catedra de Sociologie a Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca. Profesorul Iluþ este printre puþinii sociologi români preocupaþi de problematica de gen. A publicat mult în zona sociologiei calitative (Abordarea calitativã a socioumanului, 1997). În cartea sa, Iluzia localismului ºi localizarea iluziei (Polirom, 2000), autorul dedicã un întreg capitol problematicii de gen (cap. 6 : „Diferenþe psihosociale bãrbat – femeie. Problematica gender”). Traducând conceptul de gen prin „asimetria rolurilor de sex”, profesorul Iluþ abordeazã sintetic principalele teme legate de problematica rolurilor ºi stereotipurilor de gen, considerând cã în literatura de specialitate (sociologia feministã americanã în special) se întâlneºte o abordare pro femininã a poblematicii de gen. • (vezi ºi Metodologii feministe, Sociologia genului) Bibliografie Gamble, Sarah (ed.), 1999, The Icon Critical Dictionary of Feminism and Postfeminism, Cambridge : Icon Books. Harding, Sandra (ed.), 1987, Feminism and Methodology, London : Open University Press. Myers, A. Kristen ; Anderson, D. Cynthia ; Risman, J. Barbara (eds.), 1998, Feminist Foundations. Toward Transforming Sociology, Sage Publications. Owen, David (ed.), 1997, Sociology after Postmodernism, London : Sage Publications. 330 Stacey, Judith ; Thorne, Barrie, 1985, The Missing Feminist revolution in Sociology, Social Problems 32, nr. 4. Smith, Dorothy, 1996, „Women Perspective as a Radical Critique of Sociology”, in Keller, Evelyn ºi Longino, Helen, Feminism and Science, Oxford : Oxford University Press. Laura Grünberg SOCIOLOGIA GENULUI Ramurã a sociologiei, dezvoltatã în mod special începând cu anii ’70, care îºi propune redescrierea sistematicã a realitãþii sociale prin includerea consecventã ºi privilegiatã a dinamicii de gen în analiza sociologicã. Promotori ºi continuatori ai marilor ºcoli de gândire sociologicã (Parson, Marx, Dahrendorf, Goffman, Garfinkel, Bourdieu etc.) au contribuit la dezvoltarea domeniului, încercând sã explice diversele aspecte prin intermediul cãrora genul modeleazã vieþile, perspectivele ºi comportamentele oamenilor ºi instituþiilor sociale. Funcþionaliºtii au fost interesaþi mai ales de explicarea modului în care prin intermediul complementaritãþii rolurilor de gen (roluri feminine expresive ºi roluri masculine instrumentale) se menþine echilibrul ºi stabilitatea macrosocialã. Social, conflictualiºtii, influenþaþi de teoriile marxiste, au analizat dimensiunea de gen a societãþii din perspectiva luptei pentru putere ºi dominaþie economicã, abordând cu predilecþie teme precum stratificarea de gen. Adepþii interacþionalismului simbolic au deplasat accentul cãtre aspectele microsociale de interacþiune între membrii societãþii, studiind modalitãþile de definire ºi redefinire a genului la nivel microsocial. Social-constructiviºtii, în prelungirea teoriilor lui Berger ºi Luckman, au fost preponderent interesaþi de contextele sociale, culturale, istorice creatoare ºi de norme, simboluri, semnificaþii ºi ideologii de gen. În fiecare dintre aceste ºcoli de gândire sociologicã se regãsesc ºi autori ºi autoare care au preluat ºi adaptat idei feministe. Heidi Hartmann este cunoscutã pentru cercetãrile ei pe stratificarea de gen, fãcute în prelungirea teoriilor marxiste. Candice West ºi Don Zimmermann, în prelungirea teoriilor lui Goffman, au explicat procesele de „facere a genului” („doing of gender theory”). Judith Lorber, reluând idei ale social-constructivismului, a lansat analiza genului ca instituþie socialã. În funcþie de modul în care s-a definit ºi s-a operat cu categoria de gen putem distinge cel puþin urmãtoarele tendinþe : 331 – o sociologie empiricã a genului care se manifestã prin asimilarea genului în cadrul termenilor, conceptelor ºi discursului sociologic dominant (strategia adãugãrii). Sarcina sociologiei este în acest caz de a suplimenta ºi completa cercetãrile anterioare. Se considerã cã prin rectificarea absenþelor ºi distorsiunilor se poate obþine o cunoaºtere mai bunã. În special variantele pozitivist-funcþionaliste aparþin acestui tip de sociologie a genului. – o sociologie feministã a genului care exploreazã ºi propune în mod explicit o sociologie cu, despre ºi pentru femei, considerând cã nu este suficientã simpla adãugare a absenþelor. Se propune un separatism epistemologic (epistemologiile perspectivale) prin care se rãstoarnã logica masculinã ºi se încearcã producerea unei cunoaºteri mai bune bazate pe experienþele femeilor (vezi ºi Sociologie feministã). Inspiraþia de tip marxist este prezentã în aceastã zonã. – o sociologie postmodernã a genului care, refuzând metateoriile, încearcã sã rezolve dilema asimilare vs separatism transformând termenii disputei, dizolvând categoriile femeie sau gen ca principii de fundamentare a teoriilor feministe, comutând accentul de la considerarea identitãþii de gen ca fundament al politicilor la chestionarea formãrii identitãþilor ºi proceselor de excludere (pledând pentru politici ale diferenþelor). • (vezi ºi Genul, Sociologie feministã) Bibliografie Ashenden, Samantha, 1997, „Feminism, Postmodernism and the Sociology of Gender”, in David Owen (ed.), Sociology after Postmodernism, London : Sage Publications. Gamble, Sarah (ed.), 1999, The Icon Critical Dictionary of Feminism, Cambridge : Icon Books. Lindsey, L. Linda, 1997, Gender Roles. A Sociological Perspective, New Jersey : Prentice Hall. Laura Grünberg SOCIALIZAREA DE GEN Socializarea de gen este o componentã a procesului general de socializare prin care se învaþã, se asimileazã ºi se transmit normele de gen ale momentului ºi ale locului încurajându-se sau descurajându-se anumite comportamente ºi atitudini de gen considerate potrivite din punct de vedere social ºi cultural. 332 Prin intermediul proceselor complexe de socializare ºi auto-socializare de gen indivizii îºi dobândesc (învaþã ºi îºi interiorizeazã) identitatea de gen. Socializarea, inclusiv cea de gen, se realizeazã într-un ansamblu de situaþii aflate în legãturã unele cu celelalte (situaþii de socializare moralã, învãþare cognitivã, imaginaþie, comunicare psihologicã etc.), în care se construiesc, se împãrtãºesc, se interiorizeazã ºi sunt transmise permanent mesajele de gen. Socializatorii direcþi (pãrinþii) ºi indirecþi (prietenii, literatura, televiziunea, limbajul, jucãriile, muzica etc.) produc socializarea diferenþiatã a fetelor/femeilor ºi bãieþilor/bãrbaþilor prin mecanisme specifice (tratament diferenþiat, identificare). Alegerea preponderentã a culorii roz pentru hainele fetiþelor ºi a culorii bleu pentru hainele bãieþilor sau atribuirea de sarcini casnice diferenþiate copiilor în funcþie de sexul lor sunt exemple de forme de tratament diferenþiat. Copiii, prin identificare, preiau, total sau parþial, modelele de viaþã ale socializatorilor lor direcþi (ceea ce face mama, bunica, tatãl, bunicul etc.). Mesajele de gen transmise prin intermediul manualelor ºcolare devin, de asemenea, surse de socializare indirectã, astfel încât, de exemplu, lipsa de modele feminine puternice, de succes în manuale induce discret modelul femeii care doar este ºi a bãrbatului care face. Moda top modelelor, promovatã prin mass-media, socializeazã femeile în interiorul unor standarde de frumuseþe utopice, uneori periculoase pentru sãnãtate, creând un model de feminitate simplist ºi inconfortabil fizic ºi psihic pentru foarte multe femei, fie cã acestea sunt sau nu conºtiente de acest lucru. Socializarea de gen contribuie, în anumite condiþii, la apariþia discriminãrii ºi segregãrii de gen. Promovând stereotipuri ºi prejudecãþi de gen, socializarea de gen este strâns legatã de fenomenul profeþiilor autocreatoare. Indivizii socializaþi în stereotipuri se comportã faþã de persoanele stereotipizate în funcþie de aceste stereotipuri, contribuind la confirmarea acestora de cãtre ei înºiºi (de exemplu, stereotipul legat de faptul cã femeile sunt ori frumoase, ori deºtepte provoacã, în rândul fetelor frumoase, complexul lipsei lor de inteligenþã). Sociologi, psihologi sau psihanaliºti precum Freud, Mead, Piaget, Cooley, Goffman au abordat, în cadrul teoriilor lor despre dezvoltarea identitãþii de sine, ºi aspecte ale socializãrii de gen. Teoria feministã, la rândul ei, a fost foarte preocupatã de studierea mecanismelor, proceselor ºi consecinþelor socializãrii de gen, preluând critic teoriile existente. Juliet Mitchell este printre primele autoare care abordeazã sistematic subiectul în Women. The Longest Revolution (1966) Ea considerã cã socializarea este una dintre cele patru structuri sociale care trebuie transformate radical pentru eliberarea femeilor 333 (alãturi de producþia de bunuri, reproducerea ºi sexualitatea). Autoare precum Nancy Chodorow sau Dorothy Dinnerstein pun accentul în lucrãrile lor pe consecinþele asupra dezvoltãrii personalitãþii copilului, ale faptului cã în majoritatea societãþilor contemporane femeile sunt principalii socializatori (mame, bunici, baby sitter, asistente medicale). Carol Gilligan sau Candace West ºi Don Zimmermann dezvoltã idei interesante în prelungirea teoriilor dezvoltãrii cognitive sau ale interacþionalismului simbolic. • (vezi ºi Roluri de gen, Stereotipuri de gen) Bibliografie Jary, David ; Jary, Julia, 2000, Collins Dictionary. Sociology, Glasgow : Harper Collins Publishers. Hirata, Helena ; Senotier, Danièle ; Laborie, Françoise ; Le Doaré, Hélène (coord.), 2000, Dictionnaire critique du féminisme, Paris : Presses Universitaires de France. Lindsey, L. Linda, 1997, Gender Roles. A Sociological Perspective, New Jersey : Prentice Hall, Inc. Swawn, Meghan Burn, 1996, The Social Psychology of Gender, London : McGraw-Hill, Inc. Laura Grünberg SOAP OPERA / TELENOVELA Telenovela ca gen îºi are începuturile în serialele radio ale anilor ’30 din SUA. Numele de soap opera (termenul anglo-american pentru telenovelã) provine de la faptul cã aceste programe radio erau sponsorizate de marile companii de detergenþi ºi sãpunuri (soap = sãpun). Procter and Gamble erau cei mai obiºnuiþi sponsori ºi de aceea acest gen de program a fost denumit „soap opera”. Ca ºi alte genuri televizuale (ºtirile, concursurile), telenovela provine mai degrabã din radio decât din cinema. Opera se referã la tendinþa acestui gen de a exprima ceva mai mult decât realitatea cotidianã (latura sa melodramaticã). Sinonimul latino-american, telenovela, pune în evidenþã prin prefixul tele- apartenenþa sa la televiziune, precum ºi caracteristica narativitãþii. O datã cu apariþia televiziunii, soap opera a dispãrut din programele de radio americane ºi genul ºi-a început o strãlucitã carierã în noul mediu. Soap opera nu este însã un gen (ºi fenomen) exclusiv american ; televiziunile din Marea Britanie, Australia, Brazilia, Mexic au contribuit plenar la dezvoltarea genului. 334 Telenovelele sunt difuzate fie în prime time, la ore de vârf (Dallas, Dynasty), fie în cursul zilei (Tânãr ºi neliniºtit). Prime time este perioada când întreaga familie urmãreºte programele TV, în contrast cu day time, când telespectatorii sunt în principal gospodinele, ºomerii, pensionarii. Personajele telenovelelor sunt stereotipuri : bastardul, orfana, femeia uºoarã, servitoarea curioasã, femeia lider de clan/familie etc. Spre deosebire de genurile ficþionale masculine (film poliþist, de aventuri, science-fiction), telenovela afirmã primordialitatea familiei ºi a relaþiilor personale nu prin prezentarea unei familii model, ci prin portretizarea zbuciumului, tensiunilor ºi conflictelor inerente acestui spaþiu. Tematica soap-urilor include dragostea, cãsãtoria, divorþul, alcoolismul, sexul pre- ºi extramarital, cariera pentru femei etc. Soap opera tinde sã manevreze emoþiile telespectatoarelor ºi sã le transforme în consumatori „condiþionaþi” ai stilului de viaþã (prin procurã) ºi ai produselor publicizate printr-o orientare reactivã. Dacã aderãm la silogismul tacit evidenþiat de Ann Oakley bãrbaþi/ femei i.e. muncã/non muncã, putem califica soap opera drept construct ideologic care naturalizeaz㠄locul femeii” în spaþiul privat (M.E. Brown, 1990, p. 203). În plus, vizionarea soap operelor îi doteazã pe fani (existã ºi admiratori bãrbaþi) cu un capital cultural extrem de scãzut, spre deosebire de vizionarea unor filme de acþiune sau thriller, care în cultura patriarhalã a confruntãrii ºi succesului nu-i inferiorizeazã câtuºi de puþin pe receptori. Poziþia receptoarelor de soap opera este dublu inconfortabilã : din perspectiva culturii hegemonice sunt victime ale consumerismului exacerbat, non critic, din perspectiva feministã sunt propagatoare de statu-quo în interiorul caruia încearcã doar sã construiascã niºe de culturã (putere) alternativã. M.E. Brown, cercetãtoare feministã autorizatã ºi fidelã consumatoare de soap opera avanseazã ipoteza unei „woman’s culture”, paralelã cu cultura dominantã, contraculturã a femeilor, conºtientã de propria-i alteritate (ºi congruentã cu bârfa, plãcerea conversaþiei, jurnalul). Aceastã culturã paralelã, operând într-un network feminin, instituie o comunitate (complicitate) sororalã, „formeazã o parte importantã a prieteniei lor, asociate vieþii cotidiene ºi generatoare a unei culturi feminine separate, pe care o pot împãrtãºi în cadrul constrângerilor poziþionãrilor lor ca soþii ºi mame” (Ann Grey, apud M.E. Brown, 1990, p. 207). De aceea sursa plãcerii lor nu este doar textualã, ci ºi contextualã ºi în bunã masurã politicã (în sensul cã femeile numesc, legitimeazã ºi îºi reglementeazã propria plãcere „Take pleasure into their own hands” – M.E. Brown). Aceste moduri de feminitate au fost 335 negate ca modele de rol, fiind considerate realizãri simbolice ale poziþiilor subiectului feminin cu care receptorul se poate identifica la nivelul fanteziei (Ien Ang, 1990, p. 83). Fantezia este în viziunea autoarei punctul central în analiza consumului de soap opera ºi telenovele. În perspectiva teoriei psihanalitice, fantezia nu trebuie vãzutã ca simplã iluzie, non realitate, ci ca o realitate în sine, ca un aspect fundamental al existenþei umane, ca o dimensiune necesarã a realitãþii psihice. „Fantezia este o scenã imaginarã în care subiectul care viseazã este protagonistul ºi în care sunt evocate scenarii alternative ale vieþii reale a subiectului” (Ien Ang, 1990, p. 83). Prin fantezie femeia se poate deplasa dincolo de constrângerile vieþii cotidiene, având posibilitatea de a explora alte situaþii, alte vieþi. „Plãcerea de a consuma ficþiuni este legatã de cea a fanteziei, adicã presupune ocuparea imaginarã a poziþiilor altor subiecþi, poziþii aflate în afara orizontului identitãþilor noastre sociale ºi culturale cotidiene” (Ien Ang, 1990, p. 84). Perspectiva teoreticã evidenþiatã de autoare se bazeazã pe o teorie poststructuralistã a subiectivitãþii, în care ideea centralã este faptul cã subiectivitatea nu este esenþa sau sursa acþiunilor, gândurilor, sentimentelor individuale. Din contrã, subiectivitatea este consideratã drept un produs al societãþii ºi culturii în care trãim. Prin sistemele ºi discursurile care circulã în societate ºi în culturã se constituie subiectivitatea ºi sunt formate identitãþile individuale. Conform acestei teorii fiecare individ adãposteºte o multitudine de poziþii subiective care îi sunt propuse în discursurile cu care este confruntat. Identitatea sa este rezultatul contradictoriu al setului specific de poziþii pe care le cumuleazã într-un anume moment din istoria sa. Dupã cum personajul de ficþiune nu reprezintã o imagine unicã a feminitãþii, la fel receptorul individual nu este o persoanã a cãrei identitate este staticã ºi coerentã. „Dacã o femeie este un subiect individual a cãrei identitate este cel puþin parþial marcatã de faptul cã aparþine unui anume gen biologic, nu este deloc sigur cã ea va adãposti acelaºi tip de subiectivitate feminin㔠(Ien Ang, 1990, p. 85). Adoptarea unei subiectivitãþi feminine nu este niciodatã definitivã, ci întotdeauna parþialã ºi instabilã. „A fi femeie este un proces infinit de a deveni un subiect feminin. Nici o poziþie a subiectului nu poate acoperi în mod satisfãcãtor toate problemele ºi dorinþele ce caracterizeazã o femeie” (Ien Ang, 1990, p. 85). Redefinindu-ºi ºi reinventându-ºi permanent propria feminitate, femeia este atrasã ºi de poziþii riscante sau inacceptabile social (numeroase studii de caz au relevat atracþia pe care o exercitã asupra celor mai diverse categorii sociale un „antimodel” precum Alexis Carrington din Dynasty, purtãtoare a 336 unor trãsãturi precum cinism, fermitate, agresivitate pe care inconºtient le admirau tocmai pentru cã nu le puteau „exercita” niciodatã). În aceastã fluiditate a poziþiilor feminine, fantezia ºi ficþiunea oferã un spaþiu privilegiat, în care pot fi adoptate poziþii subiective inacceptabile ºi imposibile social precum ºi cele care sunt mult prea periculoase pentru a fi aplicate în viaþa realã. Subversiunea remarcatã de cercetãtori la nivelul relaþiei metacomunicative (M.E. Brown) poate fi detectatã însã ºi la nivelul conþinutului (intrigii ficþionale) : „Accentul pe proces ºi nu pe produs, pe plãcerea continuã ºi ciclicã mai degrabã decât climacticã ºi finalã reprezintã esenþa subiectivitãþii feminine, opusã plãcerilor ºi recompenselor masculine” (J. Fiske, 1987, p. 183). Emoþia, seducþia, procesualitatea se traduc în conversaþii ºi expresie facialã (adesea în close up ca emblemã a unei relaþii profunde cu mama sau iubitul), iar sexualitatea nu mai este construitã în jurul privirii masculine „male gaze”, ci este empatic rostitã ºi ascultatã (cf. M.E. Brown, J. Fiske). Caracteristicile „macho” ale eroului televiziunii masculine : asertivitatea, supremaþia forþei (fizice, economice, politice), centrate asupra obiectivelor tind sã devinã în soap opera atributele eroului negativ, iar plãcerile derivate de publicul feminin þin tocmai de transgresarea normelor ºi validarea unui gen radical diferit. Modurile de raportare la acest tip „feminin” de serial au fost numite (Ien Ang) implicare (este cazul publicului feminin pentru care întâlnirea cu personajele telenovelelor are semnificaþia unei întâlniri reale) ºi detaºare (este cazul majoritãþii publicului masculin pentru care telenovelele stupidizeazã receptorii). Soap opera genereazã pentru audienþa femininã, pe lângã plãcerea ritualã (a reîntâlnirii cotidiene cu aceiaºi eroi), ºi plãcerea substanþialã a tematizãrii vieþii private ºi centralitãþii personajelor feminine, dar ºi cea fantasmaticã a evaziunii în spaþii ºi roluri inaccesibile în viaþa realã. Dupã o lungã perioadã de hegemonie a mecanismelor textuale (structuralism, semioticã), asistãm astãzi la revalorizarea studiului etnografic, a analizei audienþei ; Janice Radway, în bine cunoscutul studiu Reading the Romance, preconizeazã translaþia de la textul izolat la „evenimentul social complex al lecturii” în „contextul vieþii cotidiene”. Analiza receptãrii a evidenþiat faptul cã publicul feminin negociazã activ construcþiile ºi interpelãrile textuale, ca ºi poziþiile asumate, în concordanþã cu experienþele sociale ºi personale traversate. De aceea categoria femeie, ca ºi cea de clasã sau rasã este departe de a fi stabilã sincronic ºi diacronic, constituindu-se ca perpetuã producere/ reproducere în variatele discursuri ºi practici de poziþionare. 337 De fapt, identificarea cu „privirea” ºi agentivitatea masculinã sau sensibilitatea femininã poate fi întreruptã de identificãri „gender”-neutre care explicã diversitatea practicilor de consum mediatic atât la bãrbaþi, cât ºi la femei (de la femei care urmãresc în week-end meciuri de fotbal ºi filme hard la bãrbaþi care vizioneazã soaps). Adoptarea diferitelor poziþii subiective, cercetarea masculinitãþii corelativ cu cea a feminitãþii nu sunt decât câteva din orientãrile (provocãrile ?) cercetãrii televizuale viitoare. • (vezi ºi Genul, Privirea, Spectatoarea) Bibliografie Allen, Robert (ed.), 1987, Channels of Discourse. TV and Contemporary Criticism, Chapel Hill, Univ. of North Carolina Press. Ang, Ien, 1990, „Melodramatic Identification : Television Fiction and Women’s Fantasy” in M.E. Brown (ed.) Television and Women’s Culture, Sage Publications. Ang, Ien, 1996, Living Room Wars, London and New York : Routledge. Brown, Mary Ellen (ed.), 1990, Television and Women’s Culture, London : Sage Publications. Brown, Mary Ellen, 1994, Soap Opera and Women’s Talk. The Pleasure of Resistance, London, New Delhi : Thousand Oaks. Fiske, John, 1987, Television Culture, London and New York : Methuen. Fiske, John, 1990, Reading the Popular, London and New York : Routledge. Rogers, Deborah, 1995, „Daze of Our Lives”, in Gail Dines & Jean Humez (eds.) Gender, Race and Class in Media, Sage. Zoonen, Liesbet Van, 1994, Feminist Media Studies, London, New Delhi : Thousand Oaks. Daniela Rovenþa Frumuºani SPECTATOAREA Acest concept s-a impus în studiile culturale feministe la începutul anilor ’90 ca efect al impactului foarte puternic pe care l-a avut analiza privirii, iniþiatã de Laura Mulvey (Mulvey, 1990). Necesitatea definirii identitãþii, a dorinþelor, precum ºi a plãcerilor unei spectatoare în contrast cu cele ale unui spectator s-a conturat atât în abordãrile de facturã psihanaliticã, cât ºi în domeniul cercetãrii receptãrii mass-mediei. Obiectivul politic, feminist urmãrit a fost de a recupera pentru femei poziþia de subiect, de receptor activ, creator de semnificaþii. 338 În cadrul unui demers de sorginte psihanaliticã s-a detectat posibilitatea ca spectatoarea sã-ºi aproprieze privirea, consideratã în abordarea Laurei Mulvey a fi apanajul spactatorului masculin ºi la care spectatoarea ar avea acces doar trãdându-ºi identitatea de gen. Studii ulterioare din perspective post-structuraliste ce concep identitatea în termeni de poziþie adoptatã în cadrul unui anumit discurs sau a unei practici sociale au demonstrat fluiditatea trecerii de la o poziþie la alta, permiþând astfel spectatoarei rolul de deþinãtoare a privirii. Spectatoarea îºi poate alege ca obiect al privirii fie imaginea unei alte femei (adesea o proiecþie idealizatã a sinelui), fie imaginea unui bãrbat. În cazul când un bãrbat devine obiect al privirii feminine nu se produce, cum poate ne-am fi aºteptat, o schimbare radicalã a raporturilor de forþã masculin – feminin. Nu are loc o redefinire totalã a identitãþii masculine pe coordonatele tradiþionale ale identitãþii feminine, adicã în termeni de pasivitate, vulnerabilitate ºi imposibilitate de a accede la poziþia de subiect. Bãrbaþii din imagini, deºi aparent obiectivaþi, nu renunþã la poziþia ºi la prerogativele tradiþionale de subiect. Identitatea masculinã devine însã eterogenã ºi preia elemente dictate de poziþia „feminin㔠de obiect al privirii. Spectatoarea a fost amplu analizatã în studiile de receptare, studii cu puternicã tentã sociologicã (Morley, 1986 ºi Stacey, 1995). Experienþele femeilor, deseori marginalizate sau ignorate, au fost cercetate dintr-o perspectivã favorabilã lor. În teoria receptãrii spectatorul-spectatoarea nu mai este perceput(ã) ca un pol pasiv, inert al comunicãrii, ci, dimpotrivã, el-ea genereazã semnificaþii noi. Acþiunea predilectã a femeilor de a viziona filme ºi în special soaps sau telenovele a fost redefinitã ca o acþiune semnificantã în sens de generatoare de semnificaþii. Identificarea pe linie femininã nu mai este defavorizantã cum era privitã de Mulvey sau o continuatoare a acesteia, Mary Ann Doane, ci, dimpotrivã (Mary Ann Doane, 1991). Fantasmele evazioniste nu mai sunt criticate de pe poziþii feministe intransigente, ci sunt privite ca surse psihologice de fortificare a sinelui (Ang, 1985). Ceea ce este important de semnalat este flexibilitatea pe care spectatorul-spectatoarea o dovedeºte în procesul vizionãrii, mutându-se cu uºurinþã de pe o poziþie pe alta, când cea de subiect, când cea de obiect, identificându-se cu diferiþi eroi ºi în ipostaze dintre cele mai neaºteptate. Revalorizarea rolului fantasmelor a permis o analizã mult mai nuanþatã a identitãþii de gen, în continuã transformare, oscilând între diferite poziþii, refuzând categorizãrile esenþializante, precum ºi binaritatea masculin-feminin ce derivã din aceste categorizãri. • (vezi ºi Discursul, Genul, Privirea) 339 Bibliografie Ang, Ien, 1985, Watching Dallas : Soap Opera and the Melodramatic Imagination, London : Methuen. Doane, Mary Ann, 1991, Femme Fatale. Feminism, Film Theory, Psychoanalysis, London : Routledge. Morley, David, 1986, Family Television, Cultural Power and Domestic Leisure, London : Comedia. Mulvey, Laura, 1977, 1990, „Visual Pleasure and Narrative Cinema”, in Issues in Feminist Film Criticism, Bloomington : Indiana University Press. Stacey, Jackie, 1995, Star Gazing. Hollywood cinema and Female Spectatorship. London : Routledge. Mãdãlina Nicolaescu STATUL – NAÞIUNE CA ACTOR INTERNAÞIONAL Perspectivele de gen asupra statului-naþiune deschid un context de analizã care evitã reducþionismul teoriilor tradiþionale ale relaþiilor internaþionale ºi fac vizibile experienþele femeilor ºi ale altor categorii marginalizate. Semnificaþia simbolicã a femeilor în definirea identitãþii de stat, naþionale, le transformã în þinte ale violenþelor, incluzând ºi violul de rãzboi ca strategie militarã. Perspectiva realistã în relaþiile internaþionale a impus o simplificare a conceptului de stat, considerat cel mai important actor al sistemului internaþional. În majoritatea abordãrilor realiste ºi neo-realiste, statul este un actor unitar cu trãsãturi antropomorfizate – statele iau decizii, au reacþii ºi comportamente raþionale sau emotive etc. Aceastã simplificare, consideratã ca fiind foarte importantã pentru eleganþa ºi eficienþa analizei (Waltz, 1979), se bazeazã pe fuziunea dintre noþiunea de suveranitate ºi cea de construcþie naþionalistã a identitãþii politice (Steans, 1998, p. 60). Criticii realismului considerã cã aceastã imagine este staticã, nu poate sã înregistreze schimbãrile survenite la nivelul actorilor statali sub impactul globalizãrii ºi al creºterii rolului altor actori nonstatali – organizaþii internaþionale guvernamentale ºi nonguvernamentale, organizaþii suprastatale (Uniunea Europeanã), corporaþii transnaþionale, miºcãri spontane ºi chiar indivizi (Rosenau, 1994). Una dintre ideile centrale criticate de feminism în teoria relaþiilor internaþionale este cã în afara statelor domneºte doar anarhia. Absenþa formelor de guvernare mondialã impune legea celui mai puternic, sistemul internaþional fiind considerat ca un mediu al luptei permanente pentru putere ºi al echilibrului puterii bazat pe interese de moment, un mediu al rãzboiului 340 tuturor contra tuturor. Interesul naþional al actorilor statali impune astfel inevitabil, în analizele tradiþionale, o separare netã între politica internã ºi cea externã a statelor prin protejarea formelor de pãstrare a identitãþii politice suverane ºi apãrarea acestei identitãþi de atacurile „strãinilor” care vor sã-ºi impunã propriile interese naþionale. Teoreticienii feminiºti ai relaþiilor internaþionale considerã cã identitatea colectivã a actorilor statali nu trebuie redusã la graniþele teritoriale ºi la separãrile artificiale dintre domeniile intern ºi internaþional. Diferenþele de gen au un rol central în constituirea identitãþii colective naþionale, rol eludat de perspectiva tradiþionalã. În era globalizãrii, identitãþile devin multistratificate, iar viaþa personalã a membrilor comunitãþilor statale este influenþatã din ce în ce mai mult de presiunile transnaþionale care nu mai respectã graniþele tradiþionale. Reducerea definirii identitãþii de stat la identitatea naþionalã (prin formule etno-naþionaliste) ºi creºterea exponenþialã a numãrului conflictelor identitar naþionaliste dupa încheierea Rãzboiului Rece a avut un impact deseori dramatic pentru relaþiile de gen. Dupã cum aratã ºi Pettman (1997, 2000), statul este deseori imaginat ca un bãrbat, iar naþiunea ca o femeie. Limbajul naþionalismului este cel al familiei (sânge, rudenie, casã). Naþiunea este deseori reprezentatã ca o femeie sub ameninþarea violenþei sau dominãrii, astfel încât fii ei trebuie sã lupte pentru a-i pãstra onoarea. În perspectiva patriarhalã, femeile sunt identificate cu mamele naþiunii, cu „pântecele naþionaliste” (Enloe, 1989). Analizele feministe aratã cã femeile pot fi uºor atrase în sprijinul cauzelor naþionaliste, chiar dacã implicã distrugerea, purificarea etnicã a altor femei. Marea valoare simbolicã asociatã femeilor în conflictele identitare naþionaliste le fac þinta predilectã a bãrbaþilor din tabãra adversã pentru umilirea fiilor care nu-ºi pot proteja mamele, care sunt în acelaºi timp mamele naþiunii. Violul în masã devine astfel strategie de rãzboi ºi de purificare etnicã. Feminismul postmodern, teoria criticã ºi analizele radicale aratã cu metodologii diferite cã identitãþile personale ºi de grup nu se pot reduce la dimensiunea naþionalã ºi la elementele de definire a cetãþeniei din cadrul statelor ºi deschid analize pentru modul în care presiunile globale transformã loialitãþile ºi elementele de apartenenþã la grupuri cu acþiune localã, regionalã sau mondialã (Sylvester, 1997). Redefinirea feministã a rolului actorului statal introduce în analizã în afara variabilei de gen ºi alte diviziuni fundamentale : clasã socialã, rasã sau etnicitate. 341 Bibliografie Enloe, Cynthia, 1989, Bananas, Beaches & Bases. Making Feminist Sense of International Politics, London : Pandora Pettman, Jan Jindy, 2000, „Gender Issues”, in Baylis, John ; Smith, Steve (Eds) The Globalization of World Politics, Oxford : Oxford University Press. Pettman, Jan Jindy, 1996, Worlding Women. A feminist international politics, London and New York : Routledge. Rosenau, James, 1994, Turbulenþã în politica mondialã, Bucureºti : Ed. Academiei Române. Sylvester, Christine, 1997, Feminist Theory and International Relations in a Postmodern Era, Cambridge : Cambridge University Press. Steans, Jill, 1998, Gender and International Relations. An Introduction, Cambridge : Polity Press. Waltz, Kenneth, 1979, Theory of International Politics, Reading, Mass. : Addison-Wesley. Sergiu Vintilã STEREOTIPURILE DE GEN Stereotipurile de gen se definesc ca fiind sisteme organizate de credinþe ºi opinii consensuale în legãturã cu caracteristicile femeilor ºi bãrbaþilor, precum ºi despre calitãþile presupuse ale masculinitãþii ºi feminitãþii. Trãsãturile pe care oamenii le asociazã bãrbaþilor ºi femeilor au un caracter nu numai descriptiv, ci ºi prescriptiv. Credinþele stereotipuri ne spun nu numai cum sunt femeile ºi bãrbaþii, dar ºi cum ar trebui ei sã fie. Stereotipurile de gen fac parte dintr-un sistem mai larg de credinþe despre gen care influenþeazã percepþiile despre cele douã sexe. Acest sistem de credinþe se transmite mai ales prin aºteptãrile societale, el incluzând totodatã ºi atitudinile faþã de rolurile adecvate fiecãrui sex, percepþiile cu privire la cei care violeazã aceste norme, precum ºi percepþia de sine ca persoanã de un anumit gen. Încã de la începuturile cercetãrii stereotipurilor de gen au fost identificate douã mari grupuri de trãsãturi : grupul „competent”, asociat bãrbaþilor, care include trãsãturi, cum ar fi încrederea în sine, independenþa, controlul (tipul activ), ºi grupul expresiv-cãlduros, asociat femeilor, care include trãsãturi, cum ar fi cãldura, bunãtatea, preocuparea pentru binele celorlalþi (tipul empatic). Aceste trãsãturi reprezintã în mare parte ºi rezultatul percepþiilor de sine ale fiecãrui gen în parte : bãrbaþii se considerã ei înºiºi mai activi, iar femeile mai orientate cãtre ceilalþi, mai empatice. 342 Rezultatele analizelor comparative pe mai multe culturi ºi naþionalitãþi au relevat faptul cã aceste atribute sunt în mare parte universal-consensuale, bãrbaþii se autoclasificã ca fiind activi, iar femeile, empatice. Acest sistem de credinþe s-a dovedit foarte stabil ºi de-a lungul timpului. Cu toate cã, de exemplu, femeile se percep astãzi mult mai active decât acum 50 de ani, bãrbaþii ºi-au pãstrat aceeaºi percepþie de sine. Cercetarea stereotipurilor de gen are în vedere drept componente centrale examinarea trãsãturilor asociate femeilor ºi bãrbaþilor, rolurile asociate fiecãrui gen (bãrbaþii sunt capi de familie, femeile cresc copiii ºi au grijã de gospodãrie, de exemplu), caracteristicile fizice ºi abilitãþile cognitive stereotip asociate genului respectiv (bãrbaþii sunt vãzuþi mai analitici ºi mai buni în rezolvarea problemelor, pe când femeile sunt considerate mai expresive, mai imaginative ºi cu abilitãþi verbale mai bune). Prezentãm în cele ce urmeazã caracteristicile stereotipuri de gen cel mai frecvent asociate femeilor ºi bãrbaþilor, aºa cum au fost ele sintetizate în literatura de specialitate (Mary Kite, 2001, p. 563). Trãsãturi Asociate femeilor Devotate celorlalþi Roluri Pregãtesc masa Caracteristici Fizice Frumoase Conºtiente Fac Drãguþe de sentimen- cumpãrãturile tele celorlalþi Emoþionale Spalã Sãritoare Sunt receptive Splendide la modã Blânde Cochete Abilitãþi cognitive 343 Trãsãturi Roluri Caracteristici Fizice κi asumã Atletici responsabilitã þile financiare Analitici Iau repede decizii Sunt capul familiei Masivi Exacþi Competitivi Câºtigã bani Cu umeri largi Buni la abstracþii Se simt superiori Sunt responsabili de reparaþiile casei Robuºti Buni la cifre Independenþi Au iniþiativa în relaþiile sexuale Musculari Buni la rezolvatul problemelor Nu renunþã uºor Puternici fizic Asociate Activi bãrbaþilor Se uitã la sport la televizor Artistice Au încredere în ei Duri Expresive Rezistã bine la stres Înalþi Creative Imaginative Graþioase Intuitive Bune Sunt o sursã de ajutor moral Mici Perceptive Înþelegãtoare Au grijã de copii Sexi Au gust Calde Fac menajul Au vocea blândã Au abilitãþi verbale foarte bune Abilitãþi cognitive Abilitãþi matematice Mecanismul de transmitere a acestor aºteptãri sociale ºi culturale este pus în miºcare de influenþa congruentã a mai multor factori : pãrinþi, media, ºcoalã, prieteni etc. Copiii pot selecta încã de la vârsta de 2-3 ani jucãriile specifice fiecãrui sex în parte, tinzând sã se conformeze în preferinþe cu ceilalþi bãieþi ºi fetiþe. Sandra Bem (1993) susþine cã genul devine foarte devreme o lentilã prin care copiii vãd ºi interpreteazã comportamentul celor din jur, ei dezvoltându-ºi aºa-numitele „scheme de gen” care însumeazã credinþele ºi opiniile despre femei, bãrbaþi, fetiþe ºi bãieþi. La maturitate, când aºteptãrile sociale cu privire la modul cum trebuie sã se comporte cele douã sexe sunt deja bine asimilate, oamenii ajung chiar sã-i perceapã pe ceilalþi, cel puþin la prima vedere, bazându-se pe stereotipurile de gen. Mai mult chiar, oamenii au tendinþa de a construi, ºi implicit valoriza, caracteristicile de gen ca fiind bipolare, ce e feminin nu e masculin ºi invers. Oamenii presupun deci cã o 344 femeie care are caracteristicile fizice feminine are, de asemenea, ºi trãsãturi comportamentale feminine ºi îºi îndeplineºte rolul specific de gen feminin. La fel ºi pentru bãrbaþi. Informaþiile acestea, cuplate cu informaþia despre sexul persoanei, duc la judecãþi cu privire la orientarea sexualã. Astfel cã un bãrbat care are trãsãturi caracteristice etichetate drept feminine (empatie, înþelegere) poate fi etichetat drept homosexual, iar o femeie care nu se conformeazã rolului ei de gen sau setului de trãsãturi caracteristic feminine este posibil sã fie etichetatã drept lesbianã. Judecãþile cu privire la status ºi putere sunt ºi ele asociate stereotipurilor de gen : de la cei care ocupã poziþii mai înalte în ierarhia socialã se aºteaptã trãsãturi specific masculine, pe când despre cei cu un status mai scãzut se crede cã au trãsãturi stereotip feminine. Cei care nu se conformeazã rolurilor de gen stereotipuri aºteptate de la sexul lor sunt sancþionaþi social în diverse forme. • (vezi ºi Identitate de gen, Roluri de gen) Bibliografie Bem, Sandra, 1993, The Lenses of Gender : Transforming the debate on Sexual Inequalities, New Haven, CT : Yale University Press. Golombok, S., Fivush, R., 1994, Gender Development, Cambridge University Press. Kite, Mary, 2001, Gender Stereotypes, in Worell, Judith (ed.), 2001, Encyclopedia of Women and Gender, Sex Similarities and Differences and the Impact of Society on Gender, San Diego, London : Academic Press. Otilia Dragomir 345 clasice precum cele weberiene sau marxiste sau a propus teorii alternative, punând accent pe importanþa folosirii genului ca sistem de stratificare socialã, sistem în care femeile (ºi în general femininul) sunt deseori ierarhizate, evaluate ºi recompensate sub nivelul bãrbaþilor (masculinului). Cercetãri în domeniul stratificãrii de gen au arãtat faptul cã deseori femeile sunt plãtite mai prost decât bãrbaþii pentru activitãþi identice sau echivalente ; femeile sunt înclinate „sã aibã o slujb㔠mai mult decât „sã aibã o carier㔠; mobilitatea lor socialã este mai redusã decât cea a bãrbaþilor, tendinþe având ca explicaþie principalã complexitatea responsabilitãþilor familiare care, cultural, revin aproape exclusiv femeilor. Dintre cele mai semnificative progrese apãrute dupã anii ’50 în cadrul studiilor axate pe stratificarea de gen a fost utilizarea unei noi variabile de cercetare : diviziunea muncii casnice. Spre deosebire de teoriile sociologice ale secolului al XIX-lea care socoteau diviziunea muncii ca principala sursã de stratificare de clasã, teoriile sfârºitului de secol XX se axeazã pe diviziunea muncii casnice ca sursã principalã de stratificare de gen. Trecerea de la analiza în termeni de roluri de gen la cea în termeni de stratificare de gen a însemnat trecerea de la considerarea inegalitãþilor dintre bãrbaþi ºi femei ca rezultat exclusiv al socializãrii de gen la explicarea inegalitãþilor de gen în primul rând ca rezultat al structurilor instituþionale care dezavantajeazã femeile independent de trãsãturile biologice specifice sexului lor. Rezultatul practic al acestei mutaþii de analizã ºi interpretare a fost o trecere de la blamarea victimei (femeile) la „blamarea” explicitã a sistemului social producãtor de inegalitãþi de gen, de stratificare de gen. • (vezi ºi Genul, Feminitate, Masculinitate, Roluri de gen) STRATIFICAREA DE GEN Orice proces prin intermediul cãruia genul devine fundament pentru stratificare socialã, prin care diferenþele între femei ºi bãrbaþi, între feminitate ºi masculinitate sunt sistematic ierarhizate ºi evaluate. Pânã în anii ’70, cu excepþia unor texte sociologice disparate axate pe analiza instituþiei familiei sau cãsãtoriei, nu exista un interes deosebit pentru stratificarea de gen. Diferenþele sociale ºi economice dintre sexe erau explicate mai ales în termeni biologici, stratificarea de gen fiind marginalizatã în sociologie, subsumatã studiilor legate de stratificarea de clasã, etnicã etc. Sociologia feministã (sau sociologia influenþatã de cãtre cercetãtori ºi cercetãtoare feministe) a preluat ºi adaptat critic teoriile Bibliografie Acker, Joan, 1998, „Women and Social Stratification. A case of Intellectual Sexism”, in Kristen A. Myers, Cynthia D. Anderson, Barbara J. Risman (eds.), Feminist foundations. Toward Transforming Sociology, London : Sage Publications. Satzman Chafetz, Janet, 1998, „From Sex/Gender Roles to Gender Stratification : From Victim blame to System Blame”, in Kristen A. Myers, Cynthia D. Anderson, Barbara J. Risman (eds.), Feminist foundations. Toward Transforming Sociology, London : Sage Publications. Laura Grünberg 346 STUDII DESPRE FEMEI/ STUDII DE GEN/STUDII FEMINISTE Apariþia ºi dezvoltarea Studiilor despre femei (Women’s Studies) poate fi consideratã ca una dintre cele mai remarcabile inovaþii în curricula învãþãmântului superior din ultimele decenii, fiind o consecinþã academicã a miºcãrii feministe. Studii despre femei înseamnã studii fãcute de femei (deºi recent ºi de bãrbaþi), despre femei (cu accent pe explicarea poziþiei lor în societate, pe analiza patriarhatului la nivel instituþional, ideologic, subiectiv) ºi pentru femei (servind înþelegerea propriei identitãþi dintr-o perspectivã nesexistã). Studiile despre femei, cu cele douã componente – cea educativã ºi cea de cercetare –, au început sã caute rãspunsuri la întrebãri de tipul : de ce atât de puþine femei profesor ? Unde sunt femeile în istorie, filosofie, sociologie etc. ? De ce femeile sunt definite doar în relaþie cu alþii, în speþã cu bãrbatul ca „normã”. Care este melanjul real dintre moºtenirea biologicã ºi cea culturalã în formarea identitãþii sexuale ºi în atribuirea rolurilor în societate ? De ce activitatea casnicã nu este consideratã ºi evaluatã ca muncã ? Care sunt diferenþele între instituþia maternitãþii ºi sentimentul matern ? Experienþele specific femeieºti dau un privilegiu epistemic femeilor ? Sub titulatura „studii despre femei” s-a conturat un teren larg de cercetãri interdisciplinare-transdisciplinare-multidisciplinare în care au fost folosite diverse subiecte, metode ºi perspective teoretice. Intrând în polemicã cu cercetarea ºi teoriile tradiþionale, studiile despre femei au propus schimbãri de opticã în sociologie (propunând o alternativã la pretinsa obiectivitate, neutralitate ºi universalitate a cunoaºterii ºtiinþifice prin introducerea variabilei „diferenþa sexual㔠în inima cercetãrii teoretice), în filosofie (prin reevaluarea gândirii dihotomice ºi prin propuneri de revizuire a eticilor tradiþionale), în psihanalizã (prin replici pertinente la teoriile de tip freudian), în medicinã, istorie, economie etc. Motivele de divergenþã ºi regrupãrile în interiorul celor ce activeazã, predând sau cercetând, în acest domeniu þin de : – considerarea studiilor despre femei ca discipline autonome (ceea ce dupã unii ar duce la o „ghetoizare a domeniului”) sau integrarea lor în programele deja existente în universitãþi (ceea ce, spun alþii, ar însemna recunoaºterea statutului de inferioritate al disciplinei ; – titulatura lor – „Studii despre femei” este un concept preluat din America ºi exportat în þãrile anglofone. „Studii feministe” este 347 replica europeanã, ce angajeazã din start o anumitã poziþie, cea feministã faþã de obiectul studiului. „Studii de gen”, cea mai recentã propunere (studii nu atât despre femei, ci despre relaþiile bãrbaþi/ femei, deci ºi despre bãrbaþi) primitã iniþial cu entuziasm este consideratã în prezent ca fiind inoperantã (multe þãri nu au un corespondent lingvistic) ºi impunând o prea mare neutralitate ; – relaþia cu miºcãrile sociale – unii considerã studiile despre femei indispensabil legate de miºcãrile ºi revendicãrile sociale, alþii vãd în ele un domeniu de sine stãtãtor (cu originile în miºcarea de eliberare care poate prelua idei sau se poate „pierde” în detalii teoretice abstracte) ; – validitatea lor ca cercetãri în primul rând teoretice sau ca în primul rând aplicate. Iniþial, schimbarea curricularã propusã ºi produsã de acest tip de cursuri a însemnat conºtientizarea absenþei femeilor ºi umplerea unui gol de informaþie. Apoi s-a trecut la tratarea femeilor ca un grup dezavantajat, subordonat (prin cursuri de tip „Femeile ºi Politica”, „Femeile ºi mass-media”). A urmat apoi un stadiu în care femeile au fost studiate prin proprii termeni, în cadrul unor cursuri centrate pe femei care încercau sã impunã un separatism epistemologic conturând paradigme în afara celor existente. Mai recent s-a trecut la faza de integrare în care, prin intermediul genului considerat categorie centralã de analizã, sunt chestionate toate disciplinele academice, tinzându-se cãtre o transformare curricularã generalizatã care sã propunã o viziune inclusivã asupra experienþei umane, bazatã pe diferenþã, diversitate. Comunitatea ºtiinþificã ºi academicã a acceptat greu instituþionalizarea oficialã a unor asemenea cursuri ºi cercetãri ca „alternativã la cunoaºtere”. În America, þara de baºtinã a feminismului, primul curs a fost þinut în 1960, dar primul program de studii despre femei, oficial integrat a apãrut în 1970 în San Diego. În 1982 existau deja peste 3000 de cursuri individuale, 430 de instituþii ce ofereau asemenea cursuri (dintre care 45 ofereau Master ºi 10 doctoratul) ºi 28 de centre de cercetare ce erau axate pe problemele femeilor. Primul curs în Anglia a fost þinut în perioada 1968-1969 de cãtre o celebritate în materie, Juliett Mitchell, la Anti-University. Australia a sãrbãtorit în 1993, 20 de ani de la înfiinþarea primului curs de acest tip. În general, în toate þãrile vestice popularitatea unor asemenea cursuri ºi proiecte de cercetare, în cadrul instituþiilor de învãþãmânt superior sau în afara lor, în centre de studii autonome, a crescut rapid. În România se poate considera cã la acest moment feminismul academic este mai dezvoltat decât cel activist. Ca în majoritatea 348 þãrilor din estul Europei, introducerea acestor tipuri de cursuri a început dupã anii 1990 ºi s-a materializat într-un numãr din ce în ce mai mare de module de gen în cadrul unor facultãþi din Bucureºti, Cluj, Timiºoara, Iaºi. Competenþele în domeniu au crescut semnificativ ºi, ca urmare, din 1998, la iniþiativa prof. dr. Mihaela Miroiu, a luat fiinþã un Masterat de Studii de Gen în cadrul Facultãþii de ªtiinþe Politice a ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi Administrative din Bucureºti (informaþii suplimentare despre programele de studii de gen din România pe website AnA : www : //anasaf.ro). • (vezi ºi Grupul interdisciplinar pentru studii de gen, Masteratul de gen ºi politici publice, Societatea de analize feministe AnA) Bibliografie Grünberg Laura, Miroiu Mihaela (coord.), 1997, Gen ºi Societate, Bucureºti : Ed. Alternative. Woyshner, A. Christine, Gelfond, S. Holly, 1998, Minding Women. Reshaping the Educational Realm, Harvard Educational Review. Laura Grünberg SUPORT SOCIAL Suportul social numeºte totalitatea modalitãþilor prin care, din partea societãþii, la nivel global sau secvenþial, local, privind comunitatea, se acordã sprijin atât pentru supravieþuire, cât ºi pentru dezvoltare. Suportul social poate fi receptat ca o formã a protecþiei sociale referindu-se la : asigurarea veniturilor pentru categoriile de persoane care nu pot dobândi resurse prin munca proprie (ºomeri, persoane cu deficienþe, copii, bãtrâni), protejarea populaþiei faþã de fluctuaþiile economice, ajutorarea celor afectaþi de cataclisme naturale, asigurarea ordinii publice, protecþia împotriva criminalitãþii, preîntâmpinarea factorilor de risc. Suportul social poate fi realizat prin intermediul asigurãrilor sociale (asigurãri în caz de boalã, pensii, asigurãri de ºomaj, în cazul unor accidente etc.) ºi prin asistenþa socialã. Suportul social este obiectul de interes al unor politici specifice. Politicile de suport pentru ºomeri cuprind : ajutorul de ºomaj, cursurile de pregãtire profesionalã ; angajarea în domeniul public, subvenþii la angajare, mai ales pentru absolvenþi, crearea de locuri de muncã ; mãsuri de suport pentru începerea unei activitãþi pe cont propriu ; informare ºi consultanþã în diverse domenii. 349 Un tip aparte de suport social se realizeazã pentru persoanele cu diferite dizabilitãþi, faþã de persoanele cu handicap. În cadrul politicilor locuirii se acordã suport social pentru construirea de locuinþe, se faciliteazã obþinerea de credite în vederea cumpãrãrii locuinþelor de cãtre familiile tinere, se construiesc locuinþe sociale. Politica de suport pentru femei priveºte : egalitatea de ºanse, drepturile femeii, statutul femeii pe piaþa muncii, combaterea violenþei (inclusiv a violenþei domestice), participarea ºcolarã, participarea femeilor la decizie ºi viaþã politicã, politici de suport pentru femeile cu copii, protecþia maternitãþii. • (vezi ºi Asistenþa socialã, Maternitatea, Violenþa domesticã) Bibliografie Allen, Vl, 1975, „Social support for nonconformity”, in Berkowitz, L. (ed.), Advances in experimental social psychology, vol. 8, New York : Academic Press, pp. 1-43. Zamfir, Elena ; Zamfir, Cãtãlin ; Adrian, Nicolae Dan ; Cace, Sorin, 1999, „Politici de suport pentru femei”, in Zamfir Cãtãlin (coord.), Politici sociale în România, Bucureºti : Ed. Expert. Cristina ªtefan 350 351 ª T ªOVINISM MASCULIN TEOLOGIE FEMINISTà Sensul originar al termenului „ºovinism” este cel de patriotism exagerat, necritic, credinþã extremã în superioritatea absolutã a propriei patrii ºi a propriei culturi. Orice persoanã nãscutã într-o anumitã patrie ºi culturã are o superioritate înnãscutã faþã de altele. Dupã 1960 termenul a fost transferat în feminismul american, luându-se în considerare relaþia semanticã între doi termeni : cel de patriot ºi cel de patriarh. Astfel, a apãrut un termen nou : ºovinism masculin ºi înseamnã credinþa absolutã, nereflexivã ºi necondiþionatã în superioritatea oricãrui bãrbat asupra oricãrei femei, în baza apartenenþei la un sex. Bãrbaþii sunt axiomatic superiori fiindcã sunt bãrbaþi. Prin urmare, femeile sunt datoare sã se supunã ºi sã-ºi manifeste loialitatea necondiþionatã faþã de superiorii lor eterni. Expresia tare cu care au fost trataþi bãrbaþii care manifestã astfel de atitudini de cãtre unele grupãri feministe este aceea de „male chauvinist pigs”. ªovinismul masculin se poate manifesta deschis, explicând adeseori violenþa fizicã ºi simbolicã împotriva femeilor, sau ascuns, în situaþia în care femeilor le este retrasã orice autoritate, sunt ignorate altfel decât funcþional, pentru scopuri bãrbãteºti (devin simple surse de satisfacþie sexualã, perpetuare ºi îngrijire a bãrbaþilor). Teoriile feministe au analizat manifestãrile ºovinismului inclusiv în limbajul dispreþului ºi desconsideraþiei faþã de femei. „Teologie” înseamn㠄Vorbirea lui Dumnezeu” (din gr. theos + logos), iar teologia creºtinã are permanenta datorie de a reinterpreta ºi adapta timpurilor ºi situaþiilor noi înþelepciunea moºtenitã din Scripturi ºi tradiþie. Conform fraþilor Boff existã trei cãi de a face teologie în spiritul bisericii : calea profesionalã, care se referã la teologii de profesie ce îºi câºtigã existenþa predând ºi scriind teologie ; calea pastoralã, ce-i are în vedere pe conducãtorii de comunitãþi ºi angajaþii bisericii, care aplicã, propovãduiesc ºi predau învãþãturile teologice ; ºi, în fine, calea popularã, cuprinzându-i pe toþi oamenii obiºnuiþi, care sunt îndemnaþi sã acþioneze zi cu zi în lumina învãþãturilor evanghelice (Boff, 1987). Afirmaþia cã teologia este o activitate a întregii biserici la care fiecare creºtin este invitat sã participe nu a fost cu adevãrat reflectatã de doctrina oficialã perpetuatã de elita clericalã masculinã. Femeile, care constituie majoritatea credincioºilor fideli ai bisericii, au fost în mod sistematic excluse atât de la îndatorirea autoritativã, cât ºi de la cea interpretativã a teologiei. Publicarea de cãtre Mary Daly, în anul 1968, a lucrãrii The Church and the Second Sex a avut darul de a deschide o nouã erã în activitatea teologicã, marcatã de o criticã sistematicã ºi o reformulare a fiecãrui aspect al doctrinei creºtine din perspectiva experienþei femeilor. Printre liderele acestei miºcãri în SUA au fost Rosemary Radford Ruether (1983), Phyllis Trible, Elisabeth Schuesler Fiorenza, Sallie McFague (1983), Carol Christ ºi Judith Plaskow. De la bun început, teologia feministã a încorporat o arie largã de perspective, existând douã mari probleme care le împart pe teoloagele feministe, douã axe ideologice ce marcheazã ceea ce s-ar putea numi dou㠄ºcoli” diferite ; în primul rând, deºi toate feministele sunt de acord cã religia a fost profund marcatã ºi distorsionatã de sexism, sunt totuºi divizate în ceea ce priveºte întrebarea cât de mult pot fi reformate tradiþiile patriarhale religioase. Feministele creºtine sau revizioniste (precum Schuesler Fiorenza, McFague, Grey ºi Trible) afirmã capacitatea creºtinismului de a fi reformat, astfel încât sã poatã deveni cu adevãrat inclusiv pentru întreaga umanitate ; în • (vezi ºi Androcentrism, Misoginism, Patriarhat) Bibliografie Code, Loraine (ed.), 2000, Encyclopedia of Feminist Theories, London : Routledge. Mihaela Miroiu 352 consecinþã, ele încearcã schimbarea ºi înnoirea tradiþiei din interiorul ei. De cealaltã parte, feministele postcreºtine sau radicale (ca Mary Daly ºi Daphne Hampson) argumenteazã caracterul iremediabil sexist al creºtinismului ºi declarã cã singura soluþie viabilã este abandonarea completã a tradiþiei ºi cãutarea unei noi conºtiinþe religioase bazate pe experienþa contemporanã a femeilor. În al doilea rând, deºi toate feministele sunt întru totul de acord asupra injusteþei fundamentale a relaþiei dintre sexe, ele analizeazã diferenþiat aceastã injusteþe, recomandând soluþii diferite. Unele dintre ele, ca Hampson de pildã, afirmã egalitatea de bazã a tuturor fiinþelor omeneºti, încercând ca prin reforme sociale sã extindã drepturile de care se bucurã bãrbaþii ºi asupra femeilor. Daly împreunã cu alte separatiste sunt de pãrere cã masculinitatea a devenit atât de coruptã ºi malignã prin falsa exercitare a puterii, încât numai femeile mai reprezintã salvarea ºi integritatea ; ele cautã un revers al ierarhiei tradiþionale masculin – feminin, aºa încât principiul feminin sã poatã aduce „vindecarea” lumii. Altele, ca Ruether ºi Grey, afirmã bipolaritatea umanitãþii ca feminin – masculin, fiecare fiind potenþial revelatoare a imaginii lui Dumnezeu, dar declarã cã bãrbaþii ºi femeile existã într-o relaþie injustã structural, ambele reprezentând tipuri diferite de alienare a omenirii faþã de potenþialul originar. Doar o restructurare totalã a realitãþii sociale îi va elibera pe femei ºi pe bãrbaþi, devenind o „nouã umanitate”. Pe mãsura creºterii cercetãrii teologice feministe, apar o serie de semnale încurajatoare asupra nivelului ridicat de maturitate ºi recunoaºtere atins. Mai întâi se constatã o abordare mai nuanþatã ºi criticã a diferenþierilor privind experienþa femeilor, care nu mai poate fi asumatã ca globalã ºi universalã, ci modelatã profund de o multitudine de factori ca rasã, clasã, culturã ºi context (Braidotti, 1991). În al doilea rând, lucrãrile recente au scos la ivealã legãturile dintre oprimarea sexualã ºi alte forme de injustiþie în dezvoltarea eco-feminismului de pildã, care demonstreazã conexiunile profunde dintre jefuirea pãmântului ºi oprimarea femeilor. În fine, în al treilea rând, existã o recunoaºtere gradualã a teologiei feministe în cadrul curentului teologic în general, în sensul unui angajament mai serios al teologilor, indiferent de convingerile personale, faþã de rezultatele cercetãrii ºi teoriei feministe. Bibliografie Boff, L., Boff, C., 1987, Introducing Liberation Theology, Tunbridge Wells : Burns & Oates. Braidotti, Rosi, 1991, Patterns of Dissonance : A Study of Women in Contemporary Phylosophy, London : Polity Press. Loades, A. (ed.), 1990, Feminist Theology : A Reader, London : SPCK. 353 TEOLOGIE FEMINISTà – AUTOARE MAJORE Feminismul are sarcina dificilã de a stabili unitatea ºi interrelaþionarea întregii creaþii, feministele de diverse convingeri fiind legate de încercarea comunã de a diminua efectele devastatoare ºi de lungã duratã pe care separaþia ºi divizarea patriarhalã le-au avut asupra lumii în care trãim. Acolo unde patriarhatul identificã diferenþele ca deficienþe, feminismul se strãduieºte sã fie deschis în faþa bogãþiei ºi varietãþii cãilor structurale de relaþionare care vor asigura participare ºi oportunitãþi egale tuturor oamenilor. Experienþa marginalizãrii a fost ºi este formativã pentru spiritualitatea feministã creºtinã, care se luptã sã se elibereze de ideologiile fixiste, în favoarea autenticei libertãþi individuale ºi de grup, încrederii în propriile experienþe. Biblia, cu toatã încãrcãtura ei poeticã ºi mitologicã, atestã credinþa fermã cã Dumnezeu a creat bãrbatul ºi femeia ca douã persoane distincte, indiferent ce altceva am crede noi despre implicaþiile acestei divizãri ale umanitãþii în douã sexe diferite, biologic distincte cu trãsãturi morfologice specifice. În conceptele antropologice strãvechi totul depindea de elementele naturale, bãrbaþii ºi femeile formând împreunã fãptura umanã perfectã, elementele fiind divizate între ei : bãrbaþii fiind predominant aer ºi foc, iar femeile pãmânt ºi apã. Aerul ºi apa concepute pentru intelectul critic, în timp ce pãmântul semnifica rodnicia, iar apa era un principiu spiritual care fãcea viziunile ºi lumea viselor accesibile femeilor. Spiritualitatea feministã, deºi are câteva trãsãturi distinctive, este plinã de diversitate, iar viziunile influenþei de gen asupra spiritualitãþii sunt în egalã mãsurã diverse. Cu toate acestea, este comun acceptat faptul cã imaginea patriarhalã asupra femeii a fost destructivã, deformantã ºi distorsionantã, în timp ce diferenþele au fost accentuate, astfel încât sã se afirme superioritatea masculinã. ELISABETH SCHUESLER FIORENZA Una dintre autoarele care s-a ocupat în mod special de aceste diferenþe, în lucrarea A Discipleship of Equals, nu reduce toate femeile la o trãsãturã comunã omogenã, ci insistã asupra faptului cã femeile se manifestã mai curând ca fiinþe individuale decât ca reprezentante ale genului lor. În opinia ei, talentul, mediul ºi oportunitatea sunt factori mai mult decât determinanþi. 354 Lucrãri de referinþã : 1981 – „Towards a Feminist Biblical Hermeneutics : Biblical Interpretation and Liberation Theology”, in D.K. McKim (ed.), A Guide to Contemporary Hermeneutics : Major Trends in Biblical Interpretation, Michigan. 1983 – In Memory of Her :A Feminist Theological Reconstruction of Christian Origins, New York : Crossroad, London : SCM Press. 1984 – Bread Not Stone : The Challenge of Feminist Biblical Interpretation, Boston : Beacon Press. 1992 – But She Said : Feminist Practices of Biblical Interpretation, Boston : Beacon Press. 1994 – Searching the Scriptures I. A Feminist Introduction, London : SCM Press. ROSEMARY RADFORD RUETHER O altã autoare majorã a cãrei operã nu poate lipsi din aceastã scurtã trecere în revistã, profesoarã de Teologie Aplicatã la Garrett-Evanghelical Theological Seminary în Evanston, Illinois, membrã a programului doctoral al Universitãþii Northwestern. A fost una dintre militantele active ale miºcãrilor pentru drepturi civile ºi pace din anii 1960. Specialistã în istoria anticã ºi originile creºtine, R.R. Ruether este editor contribuitor la Christianity and Crisis ºi la lucrarea The Ecumenist, semnând un numãr de peste 18 cãrþi. Ruether declarã în Womanguides (1985) c㠄o teologie care ar acoperi întreaga personalitate a femeilor ar necesita un nou canon, din moment ce Biblia creºtinã actualã a fost modelatã sã sacralizeze patriarhatul, ºi a fãcut complet invizibile experienþa ºi moºtenirea religioasã a femeilor”. Prin colecþiile de texte interpretate publicate, R.R. Ruether a creat un adevãrat ghid din care poate fi dezvoltat un nou canon feminist, deoarece se referã la texte din Orientul Apropiat, surse creºtine timpurii, grupãri religioase ale trecutului apropiat, precum ºi scrieri contemporane, alcãtuind împreunã o bazã textualã de lucru pentru teologia feministã. Dupã cum afirma chiar Ruether în introducerea la aceeaºi Womanguides : „Chiar dacã nu existã un canon al unei religii feministe alternative a timpurilor strãvechi, nu am rãmas complet fãrã surse privind experienþa noastrã din trecut. Putem citi printre rândurile textelor patriarhale ºi putem gãsi fragmente din propria experienþã care nu au fost distruse complet. Putem, de asemenea, gãsi, în afara textelor canonizate, rãmãºiþe ale comunitãþilor alternative care reflectã fie aprecierea ridicatã, fie teama faþã de puterea femeiascã, negate ulterior de patriarhat, sau putem pune sub semnul întrebãrii dominaþia masculinã în grupurile în care femeile intrau în dialoguri critice. Fie cã au fost anatemizate, declarate eretice sau pur ºi simplu ignorate, o parte din 355 aceste texte sunt recuperabile. Le putem revitaliza, aduna laolaltã, ºi abia apoi putem desfãºura panorama completã a experienþei noastre”. Lucrãri de referinþã : 1979 – Mary :The Feminine Face of the Church, London : SCM Press. 1983 – Sexism and God-Talk : Towards a Feminist Theology, Boston : Beacon Press ; London : SCM Press. 1985 – Womanguides, Readings Toward a Feminist Theology, Boston : Beacon Press. 1992 – „Renewal or New Creation ? Feminist Spirituality and Historical Religion”, in S. Gunew (ed.), A Reader in Feminist Knowledge, London : Routledge. 1992 – Gaia and God : An Ecofeminist Theology of Earth Healing, San Francisco : Harper & Row, London : SCM Press. ANCA MANOLACHE În fine, dar nu în ultimul rând, trebuie citatã aceastã autoare stâns legatã de ortodoxia autohtonã, care dezvoltã o aprofundatã analizã a „Statutului femeii în mesajul lui Hristos”, ancoratã cu mult curaj în particularitãþile spaþiului românesc, din care redãm în continuare un fragment (1994, 13 :59) : „Existã o «problemã femininã» în societatea creºtinã a zilelor noastre... Despre problema femininã a început sã se discute în societatea ultimului secol ºi, desigur, ea va continua pânã ce Biserica lui Hristos va gãsi un rãspuns necesar, un rãspuns care sã ajute credibilitãþii ei, pusã azi atât de mult sub semnul întrebãrii... Este vorba de momentul când binomul femeie – bãrbat se propune conºtiinþei umane, deci analizei conºtiente privind locul femeii în existenþa omenirii, cãci milenii de vieþuire a femeii au constituit pentru fiecare exemplar feminin al rasei umane o problemã concretã a supravieþuirii ei. De aceea, misoginismul multimilenar, conºtient sau nu, nu se mai cere azi discutat. El însã apare un nonsens în societatea creºtinã, iar pãstrarea în societãþile mileniilor creºtine a segregãrii de sex a umanitãþii, un paradox. În toate aceste societãþi, forma de conducere este iniþial patriarhalã, rolul suprem al pãrintelui de familie stabilind legea de conduitã a comunitãþii. Menþinerea celor slabi sub conducerea celor puternici, deci a copiilor, a sclavilor, a femeii, nu se diferenþiazã nici în antichitatea iudaicã, prin raport cu societãþile trãind în religii nerelevante. Iar în epoca iudaismului tardiv – cel premergãtor venirii Mântuitorului – femeia nu s-a bucurat nicidecum de o mare libertate. Evoluþia istoricã a societãþii iudaice se îndreaptã într-o «direcþie din ce în ce mai antifeministã», aºa cum o aratã literatura sapienþialã a Vechiului Testament. 356 Dacã în Grecia civilizaþia urbanã a dus încetul cu încetul la claustrarea femeii în gineceu, lumea iudaicã a accentuat deprecierea femeii prin justificãri de ordin religios. În secolul anterior naºterii lui Iisus, sinagogile demonstreazã separatismul categoric între femei ºi bãrbaþi, prin construirea unor locuri diferite în casele de rugãciune, femeile rãmânând în urmã ºi consemnându-se dispreþul faþã de ele prin însãºi rugãciunea rabinicã în care se adreseazã mulþumiri lui Dumnezeu din partea celor ce nu s-au nãscut «pãgâni sau femei». Excluse din viaþa religioasã, vândute ca vitele sau respinse din situaþia de soþii prin «cartea de despãrþire», ele formau, ca ºi sclavii, o pãturã sub-socialã, fãrã drepturi. Cazurile de excepþie ale unor femei devenite celebre în istoria iudeilor nu fac decât sã confirme cã doar un act de eroism o putea scoate pe femeie din anonimat.( ) Motivãrile fundamentale ale acestei flagrante contradicþii dintre teoria doctrinei creºtine ºi practica antifeministã din lumea creºtinã constau în esenþã în trei categorii de argumente. Întâi, concepþia biologicã a veacurilor anterioare, care vedea în realitatea fizicã a femeii un «bãrbat castrat», o naturã amputatã (doctrinã care e proprie ºi lui Toma d’Aquino, dependent de ºtiinþa imperfectã a timpului sãu). Un alt factor e influenþa unei doctrine antropologice datorate dualismului platonic, care considera spiritul ca pe adevãrata umanitate, iar trupul – deci sexualitatea – ca pe o realitate inferioarã, pasionalã, de care omul trebuie sã se elibereze. Femeia, trupul ei, este astfel consideratã ca o ispitã, un permanent pericol, care trebuie evitat. Un alt considerent este mentalitatea patriarhalã, autoritarã, în a cãrei atmosferã forþa masculinã a invadat orice aspect al vieþii, difuzând o ideologie dominantã a întregii societãþi. La aceste argumente s-au adãugat elementele orientale ale gândirii iudaice, de interpretare a Vechiului Testament, iar ulterior ale mahomedanismului, tributar ºi el unei intense preþuiri a puterii bãrbatului. Dispreþul brutal al islamismului faþã de femeie a produs o adevãratã sclerozare a raportului între membrii societãþii. Paralel cu misoginismul oriental s-a dezvoltat în Occidentul creºtin o antropologie care moºteneºte þesãturile filosofiei pãgâne. Feminismul teoretic ºi antifeminismul practic al creºtinismului occidental sunt legate de criza generalã a Occidentului, a cãrui caracteristicã esenþialã a fost pierderea valorii centrale, persoana umanã, la nivel etico-religios, prin afirmarea preeminentã a valorilor biologice (hranã ºi reproducere), adicã a economiei ºi a sexualitãþii. Aceastã crizã s-a repercutat ºi în Bisericile creºtine, în lãuntrul cãrora femeia este subestimatã, în continuare, în ciuda mesajului eliberator al lui Hristos. 357 Cele douã importante coduri, Cartea de învãþãturã ºi Îndreptarea legii, apãrute primul la 1642 ºi al doilea la 1652, dominã societatea româneascã religioasã ºi laicã. Dacã legislaþia civilã ºi penalã a suferit modificãri pe la jumãtatea secolului al XIX-lea ºi apoi la începutul secolului XX, cea bisericeascã nu s-a modificat nicidecum. Modificãrile introduse în ultimele douã secole nu au adus nici o îmbunãtãþire situaþiei femeii, care este menþinutã într-o accentuatã inferioritate faþã de bãrbat, atât din punct de vedere social, cât ºi ca rol în viaþa familiei. O primã motivare a acestei nedreptãþi o gãsim în capitolul (glava) 211 ºi capitolul 364 din Îndreptarea Legii, în care se spune cã «femeia este mai proastã decât bãrbatul» ºi cã din «pricina neputinþei ºi slãbiciunii firii», ea trebuie sã fie condusã de bãrbat. Legile bisericeºti nu vãdesc spiritul creºtin al milei ºi îndurãrii, ci în capitolele privitoare la femeie atmosfera este mai curând de vrãjmãºie ºi de împilare a femeii. Chiar dacã legiuirea civilã s-a modificat ulterior, societatea româneascã nu a acordat femeii un alt statut, ea fiind permanent influenþatã de mentalitatea misoginã orientalã dominând în toatã creºtinãtatea ortodoxã pânã în secolul XX. Monahismul rãsãritean, care a fost tot timpul un ferment de culturã, nu a îndulcit situaþia femeii. Iar cultura adusã societãþii de monahismul masculin rãmânea departe de porþile mânãstirilor de femei. Trebuie sã semnalãm în acest sens cã existã ºi în þara noastrã, dupã modelul grecesc (mânãstirile de pe muntele Athos), o mânãstire, schitul Frãsinei (Olt), la care nu are voie nici o femeie sã ajungã mãcar în curtea mânãstirii, loc care este considerat drept o treaptã superioarã de sfinþenie a vieþuitorilor acestui aºezãmânt. Trebuie însã menþionat cã societatea de la oraº s-a civilizat în special în urma ideilor revoluþionare rãspândite de oamenii culturii rezultate dupã revoluþia din 1848 care a dus la o liberalizare în practicã a condiþiei femeii, în baza ideilor liberale ale revoluþiei franceze. Nu se poate însã constata acelaºi lucru în atmosfera satelor, unde încã ºi azi femeia este tratatã ca un animal de povarã, religiozitatea poporului nostru considerând cã slujeºte o tradiþie binecuvântatã dacã femeia va avea mai mult de suferit ºi va accepta dominaþia bãrbatului în orice sector de activitate”. Lucrare??? de referinþã : 1994 – Problematica Femininã în Biserica lui Hristos, Ed. Mitropoliei Banatului. 358 PAUL EVDOKIMOV Nu putem încheia fãrã a-l aminti pe unul dintre autorii remarcabili proveniþi din interiorul teologiei slave, care, aºa cum aprecia Olivier Clement, se angajeazã în delicatul demers de „asimilare creatoare a gândirii Sfinþilor Pãrinþi, reconstituirea elementelor Tradiþiei ºi ale diferitelor ºtiinþe într-o sintezã viguroasã ºcareþ va fi probabil opera majorã a secolului XX.” Lucrarea la care ne vom referi, Femeia ºi mântuirea lumii, din 1995, de Paul Evdokimov, trebuie situatã în acest vast, dar prea rar efort de înnoire spiritualã, pe de o parte, ºi de deschidere faþã de problemele ºi cãutãrile epocii noastre, pe de altã parte. Mai întâi, în aceastã carte, condiþia femininã nu este nici izolatã de cea masculinã ºi nici diferenþiatã prin vreun raport de inferioritate. Femeia ºi bãrbatul sunt vãzuþi unul cu celãlalt ºi unul ca celãlalt, în nelimitata lor demnitate de persoane, care permite reciprocitatea „naturilor” lor (acest ultim cuvânt folosit nu într-o perspectivã filosoficã, ci harismaticã). În unitatea Trupului lui Hristos, toþi creºtinii au o demnitate egal㠖 împãraþi, preoþi ºi profeþi – cãci toþi ºi fiecare au primit ungerea Duhului. Toþi, atât femeile, cât ºi bãrbaþii. Acesta este motivul pentru care problema unui posibil acces al femeii la preoþia funcþionalã l-a interesat atât de puþin pe Evdokimov. Pentru el, teolog laic, preoþia funcþionalã este o misiune – am putea spune chiar o corvoad㠖 care nu conferã deþinãtorilor sãi nici o superioritate ontologicã. Hristos a venit pentru ca sã poatã pogorî Duhul sfânt ºi singura demnitate care conteazã în Bisericã nu poate fi decât dobândirea Duhului. Ori femeia, vom vedea, este eminamente „pneumatoforã”, purtãtoare a Duhului Sfânt. Paul Evdokimov evocã în linii mari, de-a lungul istoriei, acest rãzboi între masculin ºi feminin, cu alternanþele matriarhat – patriarhat. Miºcarea contemporanã de eliberare a femeii încearcã o înnoire a întâlnirii dintre bãrbat ºi femeie. Dar femeia este ispititã sã-l excludã pe bãrbat, prin atitudini „viriloide”. Libertatea femeii trebuie privitã în strânsã legãturã cu libertatea bãrbatului, aºa cum sunt ele definite prin vocaþiile lor specifice. Pentru Evdokimov, rãspunsul creºtin la problema femeii este tocmai acest arhetip al Maicii lui Dumnezeu (ºi al femeii din Apocalipsã, înveºmântatã în Soare : „ºi s-a arãtat din cer un semn mare : o femeie înveºmântatã cu soarele ºi luna era la picioarele ei ºi pe cap purta cununã din douãsprezece stele” – Apocalipsa 12.1) care, într-o suveranã ºi indispensabilã libertate, pe care Ortodoxia pune în mod special accentul, „zãmisleºte chipul dumnezeiesc pe pãmânt ºi chipul omenesc în ceruri”. Prima fiinþã omeneascã îndumnezeitã este o femeie ºi în ea se împlineºte deja chemarea omenirii ºi a universului. 359 „Fãrã o metafizicã, fãrã revenirea la origini, fiinþa umanã nu va putea fi niciodatã înþeleasã ºi va rãmâne mereu un reziduu ireductibil la istorie, la pura fenomenologie”, afirmã Evdokimov (1995, p. 16). „Trebuie restabilitã adevãrata ierarhie a principiilor ºi sã se înþeleagã faptul cã, în mod normativ, aspectul fiziologic ºi cel psihic al fiinþei umane depind de spirit, îl slujesc ºi îl exprimã. În planul Treimii, fiecare Persoanã le face cunoscute pe Celelalte douã, niciodatã una dintre Ele nu poate fi izolatã din deplinãtatea treimicã : Dumnezeu este treime ºi unime în acelaºi timp.” Dacã femeia este legatã ontic de Duhul Sfânt, aceastã legãturã nu are valoare ºi semnificaþie universalã decât dacã ºi bãrbatul este legat ontic de Hristos. Cei doi îºi îndeplinesc împreunã, în relaþie reciprocã, responsabilitatea pe care ºi-au asumat-o. Deci femeia nu este chematã în lume la o trudã comunã, la o colaborare oarecare pragmatic utilã ºi justificatã, ci sã creeze împreunã cu bãrbatul noua realitate a masculinului ºi femininului formând trupul Preoþiei universale. Din punct de vedere biblic, femeia nu este un ajutor-slugã, ci o faþã-cãtre-faþã ; în faþa fiului lui Dumnezeu stã fiica lui Dumnezeu ; unul îl completeazã pe celãlalt ; cum spune Sfântul Apostol Pavel : „nici bãrbatul fãrã femeie, nici femeia fãrã bãrbat, în Domnul” (1 Cor.11,11). „Teologii construiesc un întreg sistem de ordonare”, este de pãrere Evdokimov (1995, pp. 20-21), „subordonare ºi supraordonare, discutã la nesfârºit dacã bãrbatul este ºeful sau capul, discuþii de o teribilã uscãciune cerebralã, cu o fatalã chemare la tãcere adresatã oricãrei femei. (...) O simplificare, desigur prosteascã, se poate inspira la infinit din faptul cã femeia se trage din bãrbat ºi cã ea a cãzut prima ; este o simplificare la care nu se poate rãspunde decât printr-o butadã : femeia a fost fãcutã din coasta bãrbatului ºi pe aceastã coastã omenirea a naufragiat de multe ori !”. Cãderea a secretat otrava unei conºtiinþe nefericite. Femininul ºi masculinul au intrat „într-un conflict de opoziþie ºi polaritate rea, care va merge pânã la disperare ºi încordarea elementelor contradictorii” (1995, p. 25). Or, ieºirea din impas, aºa cum o vede Evdokimov, face apel la un agrafon (în A doua scrisoare a lui Clement) care citeazã cuvântul Domnului cu privire la vremurile de pe urmã : „Împãrãþia va veni când cei doi vor fi una ºi când masculinul nu va mai fi acelaºi faþã de feminin” ºv. ºi 1975, respectiv În logia 22. Iisus le rãspunde discipolilor la întrebarea : „aºadar doar copii intra-vom în Împãrãþie ?” astfel : „dacã faceþi din doi Unul, ºi faceþi interiorul precum exteriorul, ºi exteriorul precum interiorul, ºi superiorul precum inferiorul, sfârºind prin a face masculinul ºi femininul într-unul singur pentru cã masculinul nu devine masculin ºi femininul nu devine feminin, dacã faceþi un ochi în locul 360 ochiului, ºi o mânã în locul mâinii, ºi un picior în locul piciorului, o imagine în locul imaginii, atunci intra-veþi în Împãrãþie”þ. Pentru cã numai atunci când masculinul ºi femininul vor fi Unul, nediferenþiaþi, ci doar virtuali ca Yin ºi Yang în stadiul devenirii elevate, atunci de abia, ne vom fi gãsit pe noi înºine. În ultimii ani ai vieþii sale, Paul Evdokimov simþea c㠄revoluþia feminin㔠se ridicã la proporþiile unui eveniment spiritual major al vremii noastre ºi-i evalua, în acelaºi timp, ambiguitatea. Tocmai de aceea, de mai multe ori, ºi mai ales într-o conferinþã (încã ineditã) despre Devenirea femininului în concepþia lui Nicolae Berdiaev a lansat o adevãratã chemare cãtre femeia creºtinã, chemare din care meritã sã transcriem, ca o concluzie, aceste rânduri esenþiale (1995, p. 8) : „Bãrbatul, luptãtor ºi tehnician, dezumanizeazã lumea ; femeia, rugãtoare, o umanizeazã prin calitatea ei de mamã care vegheazã asupra oricãrei fiinþe omeneºti ca asupra propriului sãu copil. Dar femeia îºi va împlini menirea numai dacã va primi slujirea‚ «fecioarelor înþelepte» din parabolã, ale cãror lãmpi erau pline de darurile Duhului, numai dacã, gratia plena, o va urma pe Theotokos – Nãscãtoarea de Dumnezeu. (...) În faþa tragediei lumii a treia, în faþa materialismului, a pornografiei, a drogului, în faþa tuturor elementelor descompunerii demonice... femeia este cea care, dupã ce a spus cu Sfânta Fecioarã fiat, este predestinatã sã spunã astãzi nu, sã-l opreascã pe bãrbat pe marginea prãpastiei, sã-i arate adevãrata lui chemare...”. Lucrãri de referinþã : 1995 – Femeia ºi mântuirea lumii, Asociaþia filantropicã medicalã creºtinã CHRISTIANA, Bucureºti. L’Évangile selon Thomas, Ed. Metanoia, Marsanne, 1975. Lubac, H. de, Catholicisme, Ed. du Cerf, 1947. Anca Jugaru TEORIE POLITICà FEMINISTà În perspectiva clasicã, teoriile politice s-au concentrat asupra aspectelor normative ale guvernãrii ºi statului. Politica reprezintã puterea ºi practica guvernãrii, iar teoria politicã este studiul acestora. A guverna „politic” (fãrã recurgere la violenþã) înseamnã a guverna prin intermediul instituþiilor ºi aranjamentelor publice. O astfel de înþelegere a guvernãrii este specificã pentru regimurile democratice. În regimurile autoritare nici politicile feministe nu au cadre de desfãºurare. 361 Teoria politicã poate îmbrãca douã aspecte : a) Teorie politicã prescriptivã, aceasta ocupându-se cu aspecte normative de tipul „cum ar trebui sã”, concentrându-se asupra analizei conceptelor centrale în teoria politicã, de tipul : egalitate, putere, autoritate, drepturi, libertate, obligaþie, legitimitatea guvernãrii, idealul de guvernare. b) Teoria politicã descriptivã, aceasta vizând urmãtoarele aspecte : cum se legitimeazã guvernarea, cum se exercitã puterea, legea, autoritatea, decizia ºi se concentreazã pe felul în care funcþioneazã instituþiile legislative, executive, judecãtoreºti, pe partide, facþiuni, grupuri de interese (deci pe cei ce guverneazã sau sunt în competiþie pentru guvernare) (Frazer, 1998). Politica a fost în mare mãsurã un domeniu-monopol masculin (o afacere masculinã) la care femeile nici nu au participat ºi nici nu au constituit politici (nu au determinat agenda politicii, nici sensurile ei, nici alocarea resurselor publice). Implicit sau explicit, marii teoreticieni ai politicii au produs ºi teorii ale genului. Aceste teorii au consacrat distincþia între polis ºi gospodãrie, între lumea publicã ºi politicã, pe de o parte, cea privatã, domesticã, pe de altã parte (distincþia a fost consacratã de cãtre Aristotel ºi urmatã de cãtre modernitate, Hegel ºi Rousseau), ea perpetuându-se ºi la gânditori care au susþinut drepturile femeilor, cum ar fi Condorcet ºi J. Stuart Mill). Indiferent cât au depãºit barierele timpului lor, teoreticienii politicului au rãmas, în majoritatea lor, conservatori în privinþa genului, ei s-au înrolat în simþul comun, în prejudecãþile clasice despre relaþiile de gen (bãrbaþii sunt mai raþionali ºi mai autonomi, deci ei pot fi actori ai sferei publice, femeile au autonomie limitatã, sunt mai emoþionale ºi mai legate de naturã, familie, sfera privatã). Dupã 1960, o datã cu feminismul valului al doilea, aceastã perspectivã teoreticã a fost modificatã substanþial, în consens cu apariþia unor noi provocãri teoretice ale noii stângi ºi ale feminismului. Politica, la fel ca ºi teoria ei, capãtã aspecte multi-centrice. Lozinca introdusã de cãtre feminismul acelei perioade – Ceea ce este personal este politic – a produs mutaþii semnificative care au condus spre conturarea unui nou domeniu, cel al teoriei politice feministe. De altfel, începuturile acestui domeniu sunt mult mai timpurii. Feminismul a fost o trãsãturã constantã a gândirii moderne. La sfârºitul secolului al XVIII-lea, Mary Wollstonecraft oferã un început substanþial prin A Vindication of the Rights of Woman, iar în secolul urmãtor, Harriet Taylor ºi John Stuart Mill sunt ei înºiºi teoreticieni feminiºti ai politicului. 362 Teoria politicã feministã s-a dezvoltat în legãturã cu miºcarea feministã, argumentând în favoarea revendicãrilor solicitate de cãtre femei, adesea fiind chiar teoriile însele avangarda acestor revendicãri. a) Primele miºcãri feministe au vizat schimbãri legislative prin campanii pentru : dreptul la vot, la proprietate, legalizarea avorturilor, legislaþia pentru egalitatea de ºanse în angajare ºi în acces la protecþie socialã. Politologii canonici au ignorat în genere aceste miºcãri, iar istoricii nu le-au consemnat. De aceea drepturile pe care le-au câºtigat femeile trec drept „achiziþii naturale” ale evoluþiei democraþiei ºi nu drept rezultat al miºcãrilor feministe. b) Campanii pentru schimbãri sociale ºi politice : intrarea femeilor în Parlament, Guvern, în administraþie, admiterea în toate formele de educaþie ºi în profesii socotite „tabu”, salarii egale pentru muncã egalã, locuri eligibile pe listele electorale ale partidelor. c) Organizaþii ºi schimbãri informale : refugii pentru femei victime ale violenþei, reþele de sprijin, edituri, producþie de film, cluburi (Frazer, 1998), crearea organizaþiilor internaþionale de tip reþea electronicã (vezi mai ales tendinþele feminismului valului III). Putem vorbi despre o teorie feministã propriu-zisã atunci când are loc tranziþia de la argumentarea pentru drepturi egale între femei ºi bãrbaþi spre o problematicã specificã, reconfigurarea ºi resemnificarea unor distincþii de tipul : dependenþ㠖 autonomie, patriarhat – parteneriat, public – privat, grij㠖 dreptate, producþie ºi reproducere. Teoriile politice feministe au avut ºi au ca scop înþelegerea rãdãcinilor ideologice ale relaþiilor de gen, precum ºi a faptului cã legislativul ºi executivul nu produc politici care influenþeazã direct viaþa oamenilor, omiþând de pe agenda politicã problemele cu care se confruntã de obicei femeile (creºterea copiilor, munca domesticã, dubla zi de muncã, inegalitatea de ºanse, exploatarea sexualã, violenþa în familie, discriminãri de gen în profesii ºi politicã). Teoria politicã feministã cerceteazã empiric ºi modeleazã legãturile între guvernarea la nivel de stat (legi, politici), relaþii ºi instituþii sociale, felul cum ea afecteazã viaþa de acasã, de pe stradã, ce înþelesuri politice au cultura popularã ºi practicile cotidiene. În teoriile politice clasice, societatea „ideal㔠a fost conceputã anti-femei ºi anti feminist. Tentativele spre o societate idealã, mai ales cele contractualiste, au ignorat mereu lipsa de putere contractualã egalã a femeilor. Contractualismul, în varianta sa modernã, a exclus femeile definindu-le altfel decât ca pe subiecþii contractului (bãrbaþii, capi de familie). Aceºtia din urmã erau consideraþi raþionali, autonomi, actori publici. Femeile apar ca având raþionalitate limitatã, 363 ca neautonome, ca actori privaþi. Contractul social se face ca un contract între „capi de familie”, între „cetãþeni”. Înainte de a deveni pãrþi ale contractului social, bãrbaþii încheie un „contract sexual” prin care devin stãpâni asupra unei femei (vezi Carole Pateman). Încã de la începuturile sale, teoria feministã a argumentat în favoarea ideii cã subiectul este construit, iar subiectul „femeie” este construit politic ca alteritate (vezi de Beauvoir ºi G. Rubin). Tradiþional, rolul femeii a fost conceput ca pasiv din punct de vedere politic. Categoriile de feminitate ºi masculinitate au fost concepute patriarhal, iar feminismul îºi propune sã le configureze postpatriarhal. În canonul gândirii de tradiþie europeanã, trupul, reproducerea, îngrijirea copiilor ºi alte responsabilitãþi pentru familie sunt percepute ca feminine, iar femeile fie nu pot, fie pot deveni actori politici, însã doar în mãsura în care pot îndeplini aceste roluri. De exemplu, în Republica lui Platon, femeile aveau rol politic activ dacã se abolea familia. Abia atunci ele aveau acces la spaþiul public al libertãþii. Doar cei ce se pot ridica deasupra nevoilor directe ale familiei pot deveni cetãþeni (Rousseau, Émile sau despre educaþie). Sexualitatea femeiascã a devenit ea însãºi un argument pentru aservirea femeilor : în contextul familiei, pornografiei ºi prostituþiei. Teoreticienele înscrise în contextul „feminismului diferenþelor” (valul II) au analizat relevanþa conceptului de maternitate ºi practicile materne pentru teoria politicã (Gilligan ºi Tronto, etica grijii ºi argumente politice pentru astfel de eticã, opoziþia faþã de etica drepturilor ºi dreptãþii, practica maternã ºi pacifismul). Problematica dreptãþii a ocupat un loc semnificativ în discuþiile feministe de dupã 1980 : – Ce semnificaþie are dreptatea din punctul de vedere al experienþelor femeilor ? Este familia un model de socializare pentru dreptate ? (Susan Moller Okin). Existã o opoziþie între dreptate ºi grijã ? (Okin, Young). – Cum aratã utopiile dacã sunt produse de cãtre femei (o angajare în politicile posibilului) ? (S. Benhabib, 1996). – Conturarea tipologiei teoriilor ºi miºcãrilor feministe prin concentrare prioritarã asupra unei categorii de experienþe ale femeilor (Miroiu, 1999). Abordãrile politologice feministe sunt supuse atât criticilor externe cât ºi celor interne. O criticã frecventã constã în aceea cã profesiile ºi poziþiile publice cu grad mare de rãspundere sunt considerate poveri, nu privilegii, dar, dupã cum remarcã Frazer (1998), o asemenea replicã este bizarã. 364 Dacã astfel de poziþii sunt poveri, nu ºi privilegii (bunuri), cum se face cã sunt pãzite cu strãºnicie de cãtre bãrbaþi ? Protestele care îmbracã astfel de forme sunt socotite de rea-credinþã. Ele se înscriu în vasta categorie a teoriilor vulnerabilitãþii ºi protecþiei : vulnerabile fiind, femeile trebuie protejate de „mizeria vieþii publice” ºi de stresul profesiilor concurenþiale. Formula-cadru a teoriei ºi miºcãrilor feministe a valului al II-lea – Ceea ce este personal, este politic – cu numeroasele sale semnificaþii : diviziunea muncii casnice afecteazã participarea politicã ; actele de guvernare afecteazã viaþa privatã ; drepturile omului se opresc la uºa casei, are, la rândul sãu, numeroºi critici. Aceºtia din urmã se referã la faptul cã viaþa privatã este un drept în sine ºi cã nimeni nu îºi doreºte „inspectori guvernamentali” în propriul dormitor. Feministele nu neagã viaþa privatã ca valoare, ci faptul cã în numele acestei valori se pot camufla nedreptãþile, abuzurile ºi violenþele din familie. Ambele feluri de vieþi, ºi cea publicã ºi cea privatã, sunt valoroase, trebuie menþinute, dar operarea cu dreptul la privatitate nu trebuie sã însemne abolirea drepturilor persoanei în interiorul familiei. În feminismul românesc al valului I existã numeroase idei critice asupra politicii ºi politicilor care au afectat viaþa femeilor (vezi Istoria miºcãrii feministe româneºti). În regimul comunist o astfel de reflecþie asupra relaþiilor politice de gen nu a fost posibil sã fie formulatã public. Actual, în tranziþia postcomunistã, est-europeanã în general, româneascã în particular, teoria politicã asupra relaþiilor de gen este în curs de configurare ºi vizeazã reîntoarcerea modelelor patriarhale ale puterii publice ºi private, conservatorismul de stânga (egalitarismul), obstacolele în calea parteneriatului de gen în sfera publicã ºi privatã, politicile care produc decalaje de venituri ºi participare, feminizarea sãrãciei, marginalizarea femeilor ca actori politici, lipsa problemelor care afecteazã femeile de pe agenda politicã. Una dintre cele mai importante direcþii de cercetare o reprezintã configurarea bazelor patriarhatului modern (creºterea dependenþei economice ºi de status) în perioada tranziþiei postcomuniste (vezi Patriarhat). • (vezi ºi Contractul social, Feminismul valaului II, Participarea politicã a femeilor, Public – privat) Bibliografie Benhabib, Seyla, 1996, Critique, Norm and Utopia, New York : Columbia University Press. Code, Loraine (ed.), 2000, Encyclopedia of Feminist Theories, London : Routledge. 365 Frazer, Elisabeth, 1998, „Feminist Political Theory”, in Contemporary Feminist Theories, Jackson, Stevi ºi Jackie Jones (ed.), Edinburgh University Press. Miroiu, Mihaela, 1999, Societatea Retro, Bucureºti : Ed. Trei. Okin, Susan Moller, 1995, „Raþiune ºi sentiment în problema dreptãþii”, in Adrian Miroiu (ed), Teorii ale dreptãþii, Bucureºti : Ed. Alternative. Philips, Anne, 1997, Engendering Democracy, Cambridge : Polity Press. Tronto, Joan, 1993, Moral Boundaries. A Political Argument for an Ethic of Care, New York : Routledge. Young, Iris Marion, 1990, Justice and the Politics of Difference, New Jersey : Princeton University Press. Mihaela Miroiu TEORIILE CULTURALE – PERSPECTIVA FEMINISTà DIN „STUDIILE CULTURALE” Paradigma feministã a avut un impact deosebit asupra studiilor din tradiþia analizelor culturale – îndeosebi a celor preocupate cu domeniul media ºi al culturii populare. Punctul de plecare al studiilor culturale feministe îl reprezintã conceptul de „ideologie”, în particular ideologia de tip patriarhal prin care femeilor li se „atribuie” rolurile construite social. Variatele analize feministe au demonstrat existenþa ideologiei patriarhale care este prezentã în orice tip de culturã, prin care femeile sunt reprezentate fie ca „obiecte” ale dorinþei masculine, fie ca „purtãtorul” natural al unei datorii emoþionale în raport cu „alþii semnificativi” (în special bãrbaþi). Femeilor, spun studiile culturale realizate din perspectiva feministã, li se refuzã accesul la „propria privire/perspectiv㔠în domeniul cultural-social, ele fiind constant reprezentate drept obiecte pasive ale privirii masculine, fiind cele care furnizeazã plãcerea masculinã, iar modalitatea în care se realizeazã acest proces reproduce în fapt inegalitatea structuralã a relaþiilor de gen din societate. Una dintre cele mai importante teme abordate de feminism în domeniul studiilor culturale este, astfel, identificarea modalitãþilor concrete de construire socialã a unor subiecte genizate – fie acestea persoane sau subiecte ale operelor culturale. Majoritatea studiilor culturale feministe au demonstrat cã esenþa dominaþiei masculine se aflã în structurile publice ºi particulare dominante la un moment dat în societate, care au astfel posibilitatea de a se reproduce în alte „câmpuri”, cum este cel cultural. Analizele culturale feministe au identificat traiectele prin care se realizeazã excluderea femeilor din structurile de putere interne „câmpului cultural” ºi modalitãþile prin care „patriarhatul” a fost inclus constant în imaginile ºi reprezentãrile culturale care conþin stereotipuri sexuale în orice moment istoric. 366 Sub impactul poststructuralismului studiile feministe contemporane au cãutat sã stabileascã limitele discursive ale construirii variantelor „sinelui” genizat. Scopul acestui demers a fost deconstruirea polaritãþilor simple dintre bãrbaþi ºi femei ºi demonstrarea modalitãþilor complexe în care se construiesc de fapt identitãþile sociale ale bãrbaþilor ºi femeilor. Accentul pus de studiile culturale feministe asupra „identitãþii” a însemnat o mai mare deschidere faþã de aspectele inedite ale „culturii populare” ºi ale sferei publice. Prin studiul interpretãrilor oferite de femei culturii populare s-au abordat teme noi, cum ar fi „plãcerea” ºi „identitatea” aºa cum sunt acestea articulate din perspectivã masculinã ºi femininã. În planul relaþiei dintre individ ºi planul general social, analizele culturale feministe au dezvoltat perspective noi, dintre care meritã amintite cel puþin douã : 1. Analiza tipului de lecturã femininã a romanului de dragoste, ca gen literar specific. Astfel, J. Radaway demonstreazã cã semnificaþia socialã a acestor romane de dragoste este produsul interrelaþionãrii dintre, pe de o parte, spaþiul vieþii culturale al cititorilor lor ºi, pe de altã parte, ideologia plus relaþiile de putere dominante în societate. Se oferã astfel rãspuns la întrebarea : „De ce sunt importante practicile de lecturã ale romanelor de dragoste pentru femei ?”. Aceastã valorizare se manifestã pentru cã aceste romane le permit cititoarelor sã-ºi construiascã un spaþiu social personal, al plãcerii ºi evadãrii din lumea cotidianã. În mod paradoxal, romanul de dragoste ajutã ideologic ºi social la menþinerea unei societãþi patriarhale ºi a unor relaþii sociale de acest tip ºi, simultan, separã ideologic lumea privatã a femeilor de domeniul vieþii publice, definit preponderent masculin. 2. Analiza genului televizual al „soap opera” – I. Ang a analizat raportarea femeilor la un serial „clasic” (Dallas). Ea aratã cã în acest caz filmul furnizeazã audienþelor feminine o pluralitate de „naraþiuni” care sunt centrate simbolic în jurul ideii de comunitate, mai exact a celei de familie. Mai mult, caracterele feminine din aceste seriale se bucurã de o receptare extrem de personalizatã în rândul unor audienþe feminine – lumea serialelor tip „soap opera” este consideratã realistã de aceste audienþe specifice tocmai pentru cã este o imagine transmisã de mass-media care ia ca punct de plecare modul în care funcþioneazã o societate patriarhalã, unde puterea este deþinutã în special de bãrbaþi. • (vezi ºi Gen ºi mass-media, Identitate de gen, Patriarhat, Privirea, Soap opera – telenovela, Spectatoarea) 367 Ang, I., 1985, Watching „Dallas” : Soap opera and Melodramatic Imagination, London : Methuen. Ang, I., 1991, Desperately Seeking the Audience, London : Routledge. Davis, K. et all, 1987, Out of Focus-Writings on Women and the Media, London : The Women’s Press. Hobson, D., 1987, Crossroads : The Drama of a soap opera, London : Methuen. Radaway, A. Janice, 1987, Reading the Romance : Women, Patriarchy and Popular Literture, Verso. Valentina Marinescu TRAFICUL DE FEMEI Actele implicate în transportul, sechestrarea sau vinderea persoanelor în cadrul sau dincolo de graniþele naþionale fac obiectul traficului de persoane. În aceste acþiuni sunt folosite forþa, rãpirea, înºelãciunea, minciuna, iar scopul este plasarea persoanelor în situaþii de muncã forþatã sau obligarea lor sã presteze anumite servicii. Cel mai adesea aceste „practici de sclavie” sunt prostituþia forþatã, servitutea domesticã ºi îndatorarea1. Este evident cã traficarea implicã exploatarea unor persoane în scopul obþinerii de bani sau avantaje. În majoritatea cazurilor, victimele „traficului de carne vie” sunt femeile ºi copiii. Persoanele de sex feminin, fie ele fetiþe de vârstã ºcolarã, adolescente sau femei mature, sunt traficate cu precãdere pentru a fi exploatate sexual, fiind obligate fie sã se prostitueze, fie sã se cãsãtoreascã împotriva voinþei lor. Cel mai frecvent, „mijloacele de convingere” sunt forþa fizicã ºi cea psihologicã, incluzând intimidarea, violul, abuzul de autoritate sau starea de dependenþã. De la rãpire, confiscarea paºaportului de cãtre traficanþi pânã la ademenirea prin false anunþuri publicitare în care victimele sunt înºelate cã vor lucra în turism, modelling, restaurante sau în alte domenii „nepericuloase” traficanþii folosesc o gamã largã de metode. Traficul de femei capãtã o amploare din ce în ce mai mare, fiind astãzi ramura cu cea mai acceleratã creºtere în cadrul crimei organizate (venitul anual obþinut la nivel mondial se estimeazã ca variind între 6 ºi 12 miliarde de dolari). Astfel, dupã traficul de droguri ºi arme, traficul de femei a devenit astãzi cea de-a treia importantã sursã de profituri ilegale. Departamentul American de Stat estimeazã cã anual sunt trecute ilegal peste graniþe 1-2 milioane de persoane de sex feminin care sunt vândute ºi cumpãrate în scopul exploatãrii sexuale. Cele mai multe victime provin din Asia, mai exact, anual peste 225.000 de persoane de sex feminin din Asia de Sud-Est ºi 368 150.000 din Asia de Sud sunt traficate. Fosta Uniune Sovieticã este pe cale sã devinã cea mai mare nouã sursã a industriei sexului cãci recent de acolo s-au traficat anual peste 100.000 de femei. Europa de Est a intrat ºi ea în circuitul traficului cu carne vie, furnizând anual în jur de 75.000 de victime. America Latin㠄particip㔠cu aproximativ 100.000 de victime, iar Africa cu 50.000. Principalele destinaþii sunt Europa de Vest ºi America de Nord. Traficanþi ocazionali sau traficanþi organizaþi în reþele internaþionale „lucreaz㔠pe trasee scurte (de obicei „o livrare” directã în urma unei comenzi exprese) sau pe arii mari, unde funcþioneazã structuri internaþionale cu metode de recrutare sofisticate, structuri care fac uz de documente false sau furate, cu „profesioniºti” care cunosc legislaþia þãrilor în care acþioneazã ºi care sunt capabili sã evite (de cele mai multe ori prin corupþie) obstacolele posibile ºi pedepsele prevãzute. Dupã cum reiese din aceast㠄geografie”, principala cauzã a traficului este sãrãcia insuportabilã dintr-o anumitã parte a lumii ºi inegalitãþile economice care permit obþinerea de câºtiguri prin exploatarea unor persoane. Condiþiile care fac posibil traficul de femei nu sunt doar de naturã economicã, ci ele au deseori ºi un conþinut social, politic ºi religios. Discriminarea din foarte multe societãþi are drept consecinþã faptul cã persoanele de sex feminin nu au un acces egal cu persoanele de sex masculin nici la educaþie ºi nici la muncã. Atunci când femeile îºi gãsesc totuºi un loc de muncã sunt renumerate cu mult mai puþin pentru o muncã egalã cu cea a bãrbatului. La aceastã realitate se adaugã patternurile culturale, încã influente, prin care femeia e vãzutã ca un obiect sexual, deci nu pare nimic nefiresc în a exploata aceast㠄funcþie ancestral㔠(în India fetiþele sunt „dãruite” prostituþiei printr-un ritual care le consacrã ca „preotese Devadasi”). Cei mai gravi factori rãmân indiferenþa voinþei politice de a stopa acest fenomen printr-o legislaþie asprã ºi eficientã ºi complicitatea „forþelor de ordine” în a nu-i demasca pe cei vinovaþi. Datã fiind amploarea fenomenului, în ultimii ani lupta împotriva traficului de persoane a devenit o prioritate a politicii comunitare. În 1996, Uniunea Europeanã a încercat sã dezvolte un sistem de prevenire a traficului de persoane, în special a traficului în scopul exploatãrii sexuale, în care sã împlice atât ONG-uri, cât ºi autoritãþi juridice, legislative ºi de imigrare. Principalele direcþii au fost prevenirea fenomenului, protecþia, asistenþa ºi ajutorarea victimelor. Pe lângã adoptarea unei legislaþii penale cât mai unitare, s-a urmãrit ºi crearea unui sistem de cooperare comunitarã a autoritãþilor juridice ºi poliþieneºti. În acelaºi an a fost lansat programul STOP al cãrui principal obiectiv este susþinerea autoritãþilor publice ºi ONG-urilor 369 în prevenirea ºi combaterea traficului de persoane. Iniþiat în 1997, programul DAPHNE urmãreºte, în principal, combaterea violenþei îndreptate împotriva copiilor, tinerilor ºi femeilor. În subsidiar el poate fi folosit ºi în combaterea traficului de femei în care forþa este deseori mijlocul cel mai convingãtor de a le racola ºi, mai ales, de a le menþine în reþeaua de trafic. Prin Tratatul de la Amsterdam (mai 1999) ºi prin rezoluþiile Consiliului Europei de la Tampere (octombrie 1999) se acordã o atenþie specialã combaterii excluziunii sociale ºi a sãrãciei, principalele cauze ale traficului de femei. În ciuda criticilor sporite aduse în ultima vreme acestei forme de violare gravã a drepturilor omului, traficul de femei continuã nu numai sã existe, dar ºi sã se extindã. Principala explicaþie constã în perpetuarea cauzelor care îl fac posibil, dintre care cele mai importante sunt sãrãcia ºi discriminarea de gen. La fel de incriminatorii sunt ºi carenþele legislative ºi executorii ca dovadã cã mãsurile luate s-au dovedit foarte puþin eficiente în eradicarea acestui fenomen. • (vezi ºi Feminizarea sãraciei globale, Prostituþia) Bibliografie Altink, Sietske, 1995, Stolen lives : Trading women into sex and slavery, London : Scarlet. Barry, Kathleen, 1979, Female sexual slavery, New York : New York University Press. Joshi, Madhu, 1997, Women and children in prostitution : Human Rights Perspective, New Delhi : Uppal. Skrobanek, Siriporn, Nattaya Boonpakdi ºi Chutima Janthakeero, 1997, The traffic in women : Human Realties of the international sex trade, London : Zed. Trafficking of Women to the European Union : Characteristics, Trends and Policy Issues, European Conference on Trafficking in Women, June 1996. Wijers Marjan ºi Lin Lap Chew, 1997, Trafficking in women : Forced labour and Slavery like practices in marriage, domestic labour and prostitution, Uttrecht, Foundation Against Trafficking in Women. http : // secretary. state.gov/www/ picw/trafficking Gabriela Blebea Nicolae 370 V VIOLENÞA DOMESTICà Violenþa domesticã include toate actele de violenþã apãrute într-o relaþie de tip familial între rude de sânge, rude prin alianþã, soþi sau concubini. Indiferent de factori ca etnia, mediul cultural de provenienþã, educaþia, culoarea pielii, starea economicã, femeile sunt victime predilecte ale violenþei domestice, sintagma folosindu-se în vorbirea curentã pentru a desemna, de obicei, violenþa bãrbatului împotriva partenerei sale. Violenþa domesticã se poate manifesta prin : – abuz fizic, de orice formã, de la bãtaie la omucidere, de la mutilarea genitalã femininã la uciderea soþiei dupã moartea soþului sau infanticidul feminin ; – abuz sexual : viol marital, obligarea partenerei sã se prostitueze ; – abuz psihic ºi emoþional : intimidãri, ameninþãri (inclusiv la adresa copiilor sau altor rude apropiate), agresiune verbalã, umilire constantã, folosirea poreclelor, distrugerea demonstrativã a unor obiecte, lovirea animalelor domestice, confiscarea obiectelor personale, afiºarea ostentativã a armelor, ºantajul, izolarea de familie, prieteni ; – abuz economic : lipsirea de mijloace de subzistenþã (hranã, medicamente), refuzul de a contribui la susþinerea familiei, împiedicarea femeii sã meargã la slujbã sau sã lucreze, luarea cu forþa de cãtre partener a banilor câºtigaþi de femeie, lipsirea femeii de orice control asupra bugetului comun. Deºi violenþa domesticã are o istorie veche, fenomenul a fost prezentat public în Statele Unite ºi în Europa Occidentalã drept o problemã generalã gravã a societãþii abia în ultimele trei decenii ale secolului XX. Anii ’90 au adus recunoaºterea violenþei domestice drept o încãlcare a drepturilor omului (Sewall et al., 1996). În domeniul sociologiei, cercetãtorii lipsiþi de perspectiva de gen ºi-au limitat studiile la identificarea ºi explicarea cauzelor individuale ale fenomenului violenþei domestice (consum de alcool sau 371 droguri, probleme de sãnãtate mintalã) ºi a cauzelor generale de naturã socialã ºi economicã (sãrãcie, lipsã de educaþie, ºomaj, apartenenþã la grupuri sociale defavorizate etc.). Unele studii de specialitate leagã violenþa domesticã de zona pauperã a societãþii, ignorând cu desãvârºire faptul cã ea se produce ºi în familiile cu un nivel de trai decent sau în cele foarte bogate. Numeroase studii nu au fãcut altceva decât sã investigheze relaþiile de familie, considerând violenþa domesticã o problemã a cuplului (Jones, 1994, p. 5). Teoriile feministe vãd însã acest tip de violenþã ca fiind reflectarea unei structuri patriarhale, care are drept scop subordonarea femeilor. Violenþa domesticã este o formã de control social care are la bazã mituri ºi prejudecãþi legate de modul în care trebuie sã se poarte o femeie cu rudele sale de sex masculin. Feministele considerã, de asemenea, cã instituþiile importante ale societãþii (justiþia, poliþia, Biserica, sistemul sanitar etc.) încurajeazã ºi menþin violenþa domesticã, trivializând sau ignorând actele de violenþã suferite de femei. (Marin ; Russo, 1999, p. 20). Rãspunsul societãþii se manifestã deseori prin blamarea victimei, care este consideratã a fi vinovatã pentru cã a încãlcat diferite norme de comportament. Violenþa domesticã este perpetuatã de o serie de factori evidenþiaþi de numeroase studii feministe : – culturali : socializarea de gen (care presupune atribuirea de roluri precise femeilor ºi bãrbaþilor), considerarea bãrbaþilor ca superiori a priori femeilor, considerarea familiei ca sferã privatã, controlatã de bãrbat, „capul familiei”. – economici : dependenþa economicã a femeilor de partenerii lor ; accesul limitat al femeilor la resurse financiare ; accesul limitat la slujbe ºi la educaþie ; – legali : lipsa unor reglementãri legislative adecvate, care sã sancþioneze violenþa în interiorul cuplului ºi discriminarea femeii în societate ; proceduri legale greoaie ºi defavorizante în cazul divorþului ºi solicitãrii custodiei copiilor ; neimplicarea poliþiei în cazurile de violenþã domesticã ; – politici : subreprezentarea femeilor în parlamente, instituþii publice ; considerarea violenþei domestice, în particular, ºi a problemelor femeilor, în general, ca fiind subiecte de minim interes politic ; valorizarea excesivã a familiei, prin limitarea intervenþiei statului în viaþa acesteia ; neimplicarea femeilor în viaþa politicã. Pedepsirea actelor de violenþã domesticã a însemnat însã depãºirea dihotomiei public/privat, care justifica în mod tradiþional neintervenþia autoritãþilor statului în conflictele din familie. Discutând celebra 372 373 sintagm㠄ceea ce este personal e politic”, Susan Moller Okin (1989, pp. 125-129) a constatat faptul cã la fel ca sfera publicã, cea privatã (domesticã) este controlatã tot de relaþii de putere ; în ambele cazuri, dominaþia masculinã este consideratã a fi naturalã. De aceea oamenii tind sã fie mai toleranþi atunci când bãrbatul îºi bate partenera, pentru cã violenþa este consideratã o modalitate de manifestare a dominaþiei masculine în cadrul familiei patriarhale. În aceste condiþii, dreptul la viaþã privatã a fost mult timp înþeles ca fiind libertatea taþilor ºi soþilor de a-ºi disciplina copiii ºi soþiile. Violenþa domesticã are efecte devastatoare asupra femeii. Îi afecteazã sãnãtatea fizicã, îi pericliteazã sãnãtatea mintalã, îi scade încrederea în sine ºi în ceilalþi. Efectele pe termen lung se circumscriu tulburãrilor posttraumatice de stres, întâlnite, de obicei, la victimele rãzboaielor sau ale dezastrelor naturale. Extrem de afectaþi sunt ºi copiii cuplului care asistã la actele de violenþã sau devin la rândul lor victime (Marin, Russo, 1999, p. 24). Ca orice fenomen social de mare amploare, violenþa domesticã implicã niºte costuri importante pentru societate : La rândul sãu, Poliþia intervine doar pentru a aplana conflictul ºi pentru a aplica amenzi contravenþionale agresorului. În aceste condiþii, în România, femeile preferã sã continue sã locuiascã împreunã cu soþul violent, decât sã cearã ajutor instituþiilor statului. La nivelul societãþii româneºti, se observã faptul cã actele de violenþã domesticã sunt considerate „probleme ale cuplului” ºi sunt privite drept comportamente tolerabile. Un exemplu concludent este dat de compararea rezultatelor a douã sondaje de opinie : unul realizat în România – Barometrul de Gen (2000) – ºi unul în þãrile Uniunii Europene – Eurobarometrul 51.0 (1999). La întrebarea cu rãspuns multiplu „Ce instituþii/organizaþii ar trebui sã ajute femeile care devin victime ale violenþei domestice ?”, românii au rãspuns astfel : cuplul trebuie lãsat sã-ºi rezolve singur problemele (35%), ar trebui sã intervinã rudele (28%), Poliþia (28%), vecinii (13%) etc. ; la aceeaºi întrebare, europenii au dat urmãtoarele variante de rãspuns : familia ºi prietenii (96%), serviciile sociale (93%), serviciile medicale (93%), Poliþia (90%). – costuri directe : valoarea serviciilor destinate tratãrii victimelor violenþei (spitalizare, consiliere, procese juridice) ; – costuri sociale : creºterea mortalitãþii, scãderea nivelului de sãnãtate, scãderea calitãþii vieþii ; – costuri economice : scãderea productivitãþii muncii, scãderea numãrului adulþilor activi pe piaþa muncii, creºterea numãrului concediilor medicale etc. • În România de dinainte de 1989 nu a existat nici o statisticã oficialã sau cercetare ºtiinþificã privind violenþa domesticã. Deºi cazurile de violenþã domesticã erau destul de rãspândite, fenomenul a fost ignorat din motive pur ideologice. Dupã 1990, au fost realizate studii de micã întindere, care nu oferã însã o viziune de ansamblu asupra acestui tip de violenþã. În raportul organizaþiei americane Minnesotta Advocates for Human Rights, „Lifting the Last Curtain” (1995), se constatã faptul cã violenþa domesticã este o problemã frecventã în România ; statul român apare ca neîndeplinindu-ºi obligaþiile privind protejarea femeilor de violenþele comise în familie sau sancþionarea adecvatã a soþilor violenþi ºi dezvoltarea unor programe juridice, politice, administrative ºi culturale, cu scopul de a preveni violenþa împotriva femeilor. Deºi între anii 1997-1999 au fost propuse numeroase modificãri ale Codului Penal, nici pânã în acest moment violenþa domesticã nu este distinct reglementatã, ea putând fi sancþionatã doar prin dispoziþiile generale care incrimineazã actele de violenþã. (vezi ºi Abuz emoþional, Patriarhat, Public – privat, Socializarea de gen, Suport social) Bibliografie Jones, Ann, 1994, Next Time She’ll Be Dead : Battering and How to Stop It, Boston : Beacon Press. Okin, Susan Moller, 1989, Justice, Gender, and the Family, New York : Basic Books. Marin, Amy J. ; Russo, Nancy Felipe, 1999, „Feminist Perspectives on Male Violence Against Women : Critiquing O’Neil and Harway’s Model”, în Michèle Harway ; James M. O’Neil (ed.), What Causes Men’s Violence Against Women ?, Sage Publications, Thousand Oaks. Sewall, P. Rebeca ; Vasan, Arati ; Schuler, Margaret A. (ed.), 1996, States Responses to Domestic Violence : Current Status and Needed Improvements, The Institute for Women, Law & Development, Washington, D.C. ______Barometrul de Gen, 2000, studiu realizat de Gallup România, pentru Fundaþia pentru o Societate Deschisã, România. ______Eurobarometru 51.0, 1999, Europenii ºi punctul lor de vedere privind violenþa casnicã împotriva femeii, Comisia Europeanã. Lifting the Last Curtain : A Report on Domestic Violence in Romania, 1995, Minnesota Advocates for Human Rights. Romina Surugiu 374 VIOLUL Violul se referã la actul sexual (vaginal, anal, oral) impus cuiva – adult sau copil, femeie sau bãrbat – prin violenþã, ameninþare sau constrângere. Violul reprezintã, alãturi de hãrþuirea sexualã ºi violenþa domesticã, o experienþã predilect femininã. Refuzul victimei, lipsa consimþãmântului acesteia constituie diferenþa esenþialã dintre viol ºi actul sexual voit. În centrul discuþiilor purtate în societate ºi în tribunale se aflã însã ideea de credibilitate a victimei ; aceasta trebuie sã dovedeascã celorlalþi cã a fost vorba de un „viol real” (Estrich, 1987), adicã nu ºi-a încurajat prin diverse mijloace agresorul/agresorii. Alãturi de omor ºi furt, violul reprezintã una dintre cele mai vechi infracþiuni. Abia în secolul al XVIII-lea se face însã trecerea de la rapt (rãpire) la viol, trecere care „presupunea o atenþie mai mare acordatã vãtãmãrii suferite de femeie, decât prejudiciului adus «proprietarului» ei” (Vigarello, 1998, p. 330). Jurisprudenþa societãþii secolelor al XIX-lea ºi XX a manifestat o mai mare exigenþã în definirea brutalitãþii ºi o creºtere continuã ºi gradatã a intoleranþei faþã de violenþa sexualã, dar a definit, în continuare, violul în funcþie de viziunea masculinã asupra sexualitãþii umane. Violul reprezintã o expresie a sexismului ºi a inegalitãþii existente între bãrbaþi ºi femei (MacKinnon, 1987, p. 81). Armele bãrbatului sunt date de forþa lui fizicã ºi de frica femeii (Brownmiller, 1975, pp. 4-5). Astfel, violul sau ameninþarea violului devine o modalitate eficientã de control social al femeilor, negându-li-se acestora dreptul de control asupra propriului corp ºi limitându-le libertatea de miºcare. Pentru femei, violul reprezintã o experienþã traumatizantã, motiv pentru care încã din copilãrie sunt „socializate pentru viol” (Brownmiller, 1975), ele „învãþând” o serie de reguli privind locurile sau persoanele pe care le pot frecventa, mãsurile de evitare a pericolelor la care se expun dacã circulã neînsoþite seara sau în timpul nopþii º.a.m.d. În ceea ce priveºte violul, în societatea contemporanã continuã sã existe mai multe prejudecãþi, care nu fac altceva decât sã inducã ideea cã întreaga vinã pentru agresiunea suferitã revine femeii : 1) femeile spun „nu”, dar înþeleg „da” ; 2) violul reprezintã o fantezie sexualã pe care o au, în egalã mãsurã, atât femeile, cât ºi bãrbaþii ; 3) bãrbatul a fost „provocat” de comportamentul sau vestimentaþia femeii. 375 Aceste prejudecãþi sunt întãrite ºi perpetuate de imaginile pornografice difuzate de mass-media ; pornografia este cea care susþine, între altele, cã femeile incitã la, încurajeazã, cer ºi chiar au nevoie de violenþã sexualã (Dworkin, 1999, p. 166). Cel mai rãspândit mit în legãturã cu violul este acela cã femeile sunt agresate de maniaci sexuali necunoscuþi, care le acosteazã în locuri puþin umblate, de preferinþã seara sau noaptea. Totuºi, aproximativ jumãtate din violuri sunt comise de bãrbaþi pe care femeia îi cunoaºte ºi în care are încredere : un prieten, o rudã, soþul (MacKinnon, 1987, p. 81). În cazul violului între soþi, situaþia nu a fost încã reglementatã juridic decât în puþine þãri din lume. Din punctul de vedere al evoluþiei moravurilor, feministele radicale considerã chiar c㠄instituþia cãsãtoriei are la origine practica violului” (Dworkin, 1999, p. 19), fãcând referire la obiceiul rãpirii femeii ºi transformãrii ei în soþie proprie(tate). Violul conjugal (marital) a fost luat în discuþie în mod public abia în ultimele douã-trei decenii. Pânã atunci se considera cã nu se poate vorbi de viol în cadrul cãsãtoriei, pentru cã soþia are îndatorirea conjugalã de a avea relaþii sexuale cu soþul sãu, legãtura cãsãtoriei garantând în principiu consimþãmântul pãrþilor. În acest context, de exemplu, în România, conform Codulului Penal încã în vigoare, în faþa justiþiei, cãsãtoria cu agresorul îl exonereazã pe acesta de vinã ; cãsãtoria dupã viol este consideratã de unii juriºti ca fiind „în unele cazuri o realã reparaþie moral㔠(fragment dintr-un document semnat de Sorin Moisescu, pe atunci preºedinte al Curþii Supreme de Justiþie, sursa : Evenimentul Zilei, nr. 1942, 12 noiembrie 1998, p. 6). Codul Penal român defineºte, deocamdatã, violul, ca fiind raportul sexual al unui bãrbat cu o persoanã de sex feminin, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea sa de a se apãra sau de a-ºi exprima voinþa. Pentru viol este prevãzutã pedeapsa cu închisoarea, datã în funcþie de gravitatea faptei, de vârsta, starea fizicã ºi psihicã a victimei etc. Nu se face însã nici o referire la violul produs în cadrul cuplului. O problemã majorã o constituie însã modalitatea de dovedire (probaþiune) a violului. Jurista Monica Macovei (1995, p. 62) a constatat faptul cã, în general, „virginitatea sau statutul de «femeie cinstitã» (determinat prin verificarea vieþii intime a femeii, având importanþã statutul marital, cercul de prieteni, studiile, încadrarea în muncã, opiniile vecinilor) conferã suport susþinerilor victimei cu privire la constrângere ; neîncadrarea în una dintre cele douã categorii lipseºte afirmaþiile femeii de credibilitate, din perspectiva celor care investigheazã cauza, iar ºansele de incriminare a autorului violului sunt minime, considerându-se cã raportul sexual a avut loc 376 377 W cu consimþãmântul femeii”. Lipsurile sistemului nostru juridic, combinate cu sentimentele de teamã, ruºine ºi vinã ale victimelor duc inevitabil la un numãr destul de mic de procese penale, femeile preferând sã ascundã faptul cã au fost violate. Bibliografie Brownmiller, Susan, 1975, Against our Will. Men, Women and Rape, New York : Simon and Schuster. Dworkin, Andrea, 1981, Pornography : Men Possesing Women, London : The Women’s Press. Estrich, Susan, 1987, Real Rape. How the Legal System Victimizes Women who Say No, Cambridge, MA : Harvard University Press. MacKinnon, Catherine, 1987, Feminism Unmodified. Discourses on Life and Law, Cambridge, MA : Harvard University Press. Macovei, Monica, 1995, „Violenþa împotriva femeilor” în Laura Grünberg, Mihaela Miroiu (coord.), Gen ºi societate. Ghid de iniþiere, Bucureºti : Ed. Alternative. Vigarello, Georges, 1998, Histoire du viol, XVI e-XXe siècle, Paris : Éditions du Seuil. (în rom. Istoria violului. Secolele XVI-XX, trad. de Beatrice Stanciu, Timiºoara : Ed. Amarcord). Romina Surugiu WOLLSTONECRAFT, MARY (1759-1797) Mary Wollstonecraft, feministã britanicã, este socotitã prima teoreticianã a feminismului iluminist, sub influenþa radicalismului democratic a lui Rousseau ºi a întregii miºcãri teoretice pentru drepturile universale ale omului ºi cetãþeanului. Este socotitã drept o veritabilã pionierã a feminismului modern, în plan intelectual. Lucrarea sa de mare notorietate ºi influenþã este A Vindication of the Rights of Woman (O revendicare a drepturilor femeii), 1792. Aceastã lucrare a apãrut cu 50 de ani înainte de miºcarea femeilor pentru sufragiu universal. Ideile cuprinse în A Vindication se înscriu în tradiþia liberalã inauguratã de J. Locke, punând accent pe egalitatea în drepturi a femeilor cu bãrbaþii : în educaþie, în faþa legii, în politicã. Femeile trebuie tratate ca fiinþe pe deplin umane ºi educate ca viitoare cetãþene. Toatã opera lui Wollstonecraft are accente amar-polemice împotriva modului în care teoreticienii „luminaþi” ai iluminismului continuã sã contribuie la încarcerarea femeilor în funcþiile lor sexual-reproductive, eliminându-le ca subiecþi politici. Mintea femeilor este, în astfel de perspective sexiste, subordonatã corpului. Spiritului femeiesc îi este refuzatã libertatea. Tratatã ca o radicalã periculoasã (subminarea tradiþiei sãnãtoase), Mary Wollstonecraft a fost atacatã în repetate rânduri de cãtre conservatorii britanici. Din cauza proastei reputaþii creat de cãtre aceºtia, lucrãrile ei au fost ignorate (ocolite) o lungã vreme chiar de cãtre miºcarea feministã britanicã (pânã în jurul lui 1880). Mary Wollstonecraft a fost cãsãtoritã cu filosoful anarhist William Godwin ºi a fost mama lui Mary Shelley, autoarea lui Frankenstein. • (vezi ºi Feminismul valului I, Feminismul liberal) Bibliografie Wollstonecraft, M., 1982 º1792 -1 st editionþ, A Vindication of The Rights of Woman, Hardmondsworth : Penguin. Mihaela Miroiu 378 Z ZEIÞA Cândva ºi în câteva locuri, la începuturile religioase ale lumii, imaginea predominantã era cea a zeiþei, iar imaginea zeului era secundarã sau chiar absentã. Altcândva ºi în alte locuri, mai exact în ultimii douã mii de ani, imaginea unui zeu a devenit predominantã, iar cea a zeiþei, secundarã sau chiar absentã. Cu aceste precauþii în minte, adevãrul pe care îl reþine arheologia este cã cele dintâi imagini ce provin din era paleoliticã sunt sculpturi în formã de femeie, „zeiþa” fiind imaginea forþei creative, conceputã ca mama care dã viaþã tuturor lucrurilor precum copiilor ei. Divinitatea de la Laussel, de exemplu, al cãrei pântec fertil se ridicã peste stâncile colþuroase dominând valea Dordognei, datatã cca anul 20.000 î.Hr., este una dintre primele imagini descoperite ale unei zeitãþi feminine ; sculptatã în stâncã, având cca 40 cm lungime, ea þine într-o mânã un corn curbat de bizon în forma lunii în creºtere, încrustat cu 14 linii corespunzãtoare fazelor lunii, iar cealaltã mânã o are îndreptatã cãtre pântecul prolific, schiþând astfel o legãturã între cer ºi pãmânt, între ceea ce este sus ºi ceea ce este jos. Implicaþiile poziþionãrii ei în vârful þinutului bogat fructifer ºi agricol, este cã ea este Cea Care sau Aceea Care dã naºtere la tot ce poate fi cuprins cu privirea, universului însuºi, prin fecunditatea nemãsuratã. Peste o sutã astfel de figurine din era paleoliticã au fost gãsite din Franþa pânã în Siberia, deseori la intrarea în peºteri, încât se pare cã pentru cei pe care i-am putea numi copiii rasei umane, prima imagine a vieþii era cea a mamei, poetic denumit㠄Mama Naturã”. Care ar fi caracteristica unicã a misterului divin imaginat ca femeie ? Imaginea mamei, în contrast cu imaginea iudeo-creºtinã a tatãlui, rãmâne etern imanentã în creaþia sa. Zeii-taþi sunt în mod caracteristic imaginaþi ca transcendenþi creaþiei lor, fãurind lumea din afara ei sau de dincolo de ea. Zeitãþile-mame sunt concepute ca dãtãtoare de viaþã din trupul lor ca pe propriul prunc, care are prin urmare aceeaºi substanþã ca ºi creatoarea sa, capabil sã participe 379 direct la divinitatea originarã. Nu existã nici o separaþie radicalã între creator ºi creaþia sa, nici o prãpastie ontologicã în care inevitabilele întrebãri ale celui creat sã poatã fi întoarse împotriva sa. Noþiunea de „pãcat originar” nu se regãseºte în niciunul din imnurile sau miturile religioase ale zeiþelor ; în cea mai veche povestire scrisã, istoria mesopotamicã a lui Ghilgameº, eroului aflat în cãutarea nemuririi i se transmite o învãþãturã simplã printr-o viziune tragicã ; viaþa eternã nu aparþine destinului uman. Cealaltã diferenþã dintre religiile zeilor ºi cele ale zeiþelor este strâns legatã de viziunea asupra pãmântului. Pãmântul, Natura, întregul Univers, ca „trup al zeiþei”, sunt vãzute veºnic vii, animate, însufleþite. Ceea ce nu regãsim aici este acea dihotomie spirit-naturã, caracteristicã religiilor bazate pe zei, în care natura este înþeleasã ca haoticã sau „cãzutã”, într-o permanentã nevoie de ordonare de cãtre un principiu spiritual superior. Aceste aspecte sunt puse în evidenþã de descoperiri relativ recente din epoca neoliticã (perioada 7000-3500 d.Hr.), definitã ca începutul agriculturii. Imaginile zeiþei se extind pentru a include misterul creºterii, morþii ºi renaºterii vegetaþiei. În zona numit㠄vechea Europã”, de cãtre arheoloaga Marija Gimbutas (1982), au fost gãsite statui de zeiþe gestante ; ele erau adesea aºezate pe un tron de pãmânt fiind decorate cu seminþe, plante, câmpii în plinã vegetaþie ºi stropi de ploaie. Zeiþa putea lua ºi forme de pãsãri, ºerpi, animale, albine, fluturi ºi peºti. Zeii încep sã aparã sculptaþi adesea în asociere cu o zeiþã, cãrând uneori o secerã pe umãrul drept. Imaginea masculinã putea lua ºi forma taurului, berbecului sau cerbului. În Anatolia mileniului ºapte, templele decorate cu coarne de taur, înfãþiºau o zeiþã dând naºtere unui taur, o zeiþã dualã, ºi o zeiþã vultur care devora morþii aducându-i înapoi în ciclul vieþii. În Epoca bronzului (perioada 3500-12450 î.Hr.), o datã cu inventarea scrisului pot fi descifrate numeroase viziuni ºi practici religioase închinate zeiþelor. În întreg Orientul Apropiat apãrea o zeiþã-mamã fecioarã purtând multiple nume (fecioarã în sensul originar simbolic al auto-generãrii) : o numeau Inanna-Ishtar în Mesopotamia, Nut, Hathor ºi Isis în Egipt, iar mai târziu în Epoca fierului (1250 î.Hr.), Demeter ºi Afrodita în Grecia, Cybele în Anatolia ºi Roma. Poveºtile au un tipar comun al naºterii, plenitudinii, descreºterii ºi renaºterii lunare, evocând atât ciclurile de creºtere-descreºtere ale lunii cât ºi ciclurile de viaþã pentru toate cele pãmânteºti : plante, animale ºi oameni deopotrivã. Toate aceste moduri de înþelegere a vieþii erau contemporane cu naºterea Creºtinismului, ºi ar fi fost cu neputinþã ca învãþãturile creºtine sã nu preia ceva din înþelepciunea acestor vechi credinþe sau cel puþin simbolismul lor. O moºtenire comunã este consemnatã de 380 Sf. Ieremia care a tradus Sfintele Scripturi în latinã în timp ce era martor al ritualurilor închinate zeiþei Venus (numele roman al Afroditei greceºti) ºi consortului ei Adonis, care a fost „mort” timp de trei zile înainte de a reînvia, ºi al cãrui nume însemna „domn”. Dar tradiþia zeiþelor a intrat în Creºtinism cel mai puternic prin figura Fecioarei Maria, care a moºtenit în imagine, simbol ºi legend㠖 dar nu ºi în statut doctrinal – multe dintre atributele, puterile ºi numele zeiþelor mame ale credinþelor universale : Roza Misticã, Steaua Mãrilor, Poarta Raiului, Aºezãmânt al Înþelepciunii, Refugiu, Consolare ºi Reginã a Pãcii. În Scripturile creºtine, Maria, mama lui Iisus, este, simplu, femeia ce „a aflat har la Dumnezeu” (Luca, 1 :18). Cu toate acestea, de-a lungul ultimilor douã mii de ani statutul ei s-a schimbat, ridicându-se la un nivel dificil de explicat fãrã aportul cultului zeiþelor tradiþionale ; sau, mai precis, ceea ce implicã aceste tradiþii, nevoia multora dintre noi de a imagina divinitatea în dimensiuni feminine. În 431 d.Hr., la conciliul din Efes, Maria a fost proclamatã nu doar „purtãtoare a lui Hristos”, dar ºi „purtãtoare a lui Dumnezeu”, theotokos. În 451 d.Hr. ea a fost proclamatã aeiparthenos, „pururea-fecioar㔠(în sens literar ººi nu simbolicþ), iar în anul 600 d.Hr. a fost celebratã Adormirea Maicii Domnului, ridicând condiþia Sfintei Fecioare Maria dincolo de condiþia ei umanã. În 1854, Biserica Catolicã a declarat doctrina Imaculatei Concepþii a Fecioarei Maria ca o adãugire la doctrina naºterii virginale a lui Iisus ; în 1950, ca rãspuns la o petiþie semnatã de peste opt milioane de persoane, Papa Pius al XII-lea a declarat Înãlþarea Maicii Domnului, prin care Sfânta Fecioarã Maria era „ridicatã cu trupul ºi sufletul în Împãrãþia Cerurilor” ; iar în 1954, Sfânta Fecioarã Maria devenea „Reginã a Cerurilor”. Este tentant de a o numi pe Maria „Împãrãteasã a Cerurilor, ca multe alte zeiþe dinaintea ei”, decât Împãrãteasã a Pãmântului, urmãrind mai mult imaginea decât interpretarea sa, în aceastã epocã de totalã desacralizare. Desigur însã cã în doctrina oficialã, Maria nu este nicidecum o zeitate : ea este doar mediatorul între cer ºi pãmânt, între tãrâmul divin ºi cel uman. Acolo unde lui Dumnezeu îi datorãm latia, adoraþie, iar sfinþilor, dulia, veneraþie, Maria este învestitã cu hyperdulia, veneraþie superioarã ; ea este mai mult decât umanã, dar mai puþin decât divinã. Esenþa tradiþiei zeiþelor este aceea de a concentra ºi inspira o viziune a vieþii ca un întreg organic, viu ºi sacru, în care toate lucrurile participã la divinitatea sursei. Desigur se poate argumenta cã aceastã viziune a vieþii nu este nicidecum singularã religiei zeiþelor, ci este una cãtre care aspirã toate religiile, în special în aspectele lor mistice. Sã luam drept pildã cuvintele lui Iisus în Evanghelia dupã 381 Toma, logia 77 (gnostic) : Iisus a spus : „Rupeþi o creangã : sunt acolo. Ridicaþi o piatrã : mã veþi afla ºi acolo”. • (vezi ºi Maria, Teologie feministã) Bibliografie Baring, A. and J. Cashford, 1993, The Myth of the Goddess : Evolution of an Image, Penguin : Harmondsworth. Begg, E., 1985, The Cult of the Black Virgin, London : Arkana/Routlegde & Kegan Paul. Campbell, J., 1976, The Masks of God : Occidental Mythology, Penguin : Harmondsworth. L’Évangile Selon Thomas, 1975, Marsanne : Metanoia. Gimbutas, M., 1982, The Godesses and Gods of Old Europe, 6500-3500 b.Ch., Berkley University of California Press. Warner, M., 1976, Alone of All Her Sex : The Myth and the Cult of Virgin Mary, London : Weidenfeld & Nicolson. Anca Jugaru