(} (Jf C{) !t ierre Chaunu europei civlzaţ ... lll. secolul luminilor Volumul I Traducere şi cuvînt înainte de IRINA MAVRODIN • PIERRE CHAUNU, La civii!sation de !'Europe des Lumieres C B. Arthaud, Paris 1971. Toate drepturile p,sµpra prezentei ediţ ·rn 11:mba română ,5înt rezervate Editurii M eridiar,e EDITURA MERIDIANE BUCREŞTI, 1986 \ . I CUVîNT iNAINTE „Cred în libertate, în respectul · faţă de viaţă din îrsăşi clipa cînd este dată îh pîntecele mamei, pumnd în sihe ceea ce via fi în timp şi dincolo Ide timp, cred că civlzaţ din care ne tragem mai are în t'. ă de adu\s hunid ceva. [...] Cobor din ţărani ce au trudit veacuri în ~ir spre a faoe să rodescă ovăzul şi castanii, griul şi viţa de vie. [... ] Imi iU!besc familia şi iubesc acestă ţară 9 i, prin mij'lo'Cirea patriei mele, toate celela:lte patrii ale oamenilor.· Universalismul meu este ţărnesc, precis şi concret." 1 Regăsim în acestă profesiune de credinţă principallele ,,.teme'' ale certăi şi meditaţ din monumentala operă de ~ferinţă La Civilisation de l' Europe des Lumieres de Pierre Chaunu : afirmarea valorii vieţ umane în sine, s,ură de progres, încrederea în destica primă nul civlzaţe europene şi in dialogul ei permanent cu celelalte civlzaţ, memoria trecutului integraă unui prezent trăi mereu ca viitor a l acelui trecut, dar şi ca trecut al unui viitor previzibi l şi controlabi'l de raţiune umană, patriotismllll ardent ca deschidere către alte patriotisme. Şi, de asemenea, · un mod profund şi suţint, devenit însăşi metodă de investi1 Pe copertă : J. DE LAJOUE ,.Cabinetul de fizcă " al domnului Bonnt er de la Mosson Colecţia Sir Alfred Beit Inlanda • 1 Pierre Chaunu, Ce que je crois, Paris, Grasset, 1982, p. 15. 5 g,are, de a se solidariza _cu mu~a mulţ!ior ,tăcue" a celror care abia acum 1n~p sa vorbeas,că datoriă is,torliei cantiitatîve, s,au seriale. Pier~ Chaunu este unul din întemeietorii acesteia, poate cel mai important. ½ucrul cel mai remaroabiil. şi prohab![ şi cel mal caracteristic în ·oozul lu i este tocmai ceea 'ce el numeşt ,,universaHism,u[" său „ţăirnesc, p1,ed~ şi concret". Situintlu-se fa conflueţa mai multor discip1itne, cunoscintl şi man~pulîr:d din perspectiva i:sitoriculu1i datele cele mai 1'€cente ale stinţelor exaicte mai cu seamă ale bio1logiei, 'fizicii si astrono:niei, în care aproape am putea spune că s-ia s,peciaHzat, nurăîd, inventariind, măsurînd, folasi,nJd to0ite .armele statisticii, Pierre Chau;nu ştie !todaă să-şi depăşasc rezultartJele „predse", ,,coniorete", \prin interpretări de mare anverguă, ce le de schid către un „universaHsm" spaţil ~i ,tempora1, care este şi uriu-1 al cuno~terH. . , sc jP_o_Sprijinindu-se pe f.apte poz~tive,. ţî_şne tezele .cele mai pasionante ş1 mai incredibile pentru o istorie . tradiţonlă, lipstă de no!ile mijloace aleis.toriei cantitative. Una dintre ele, doveită a fi ex•actă prin îndelungi certăi al.e actelor civile (naşteri, căstori, decese, testamente etc) şi prin metodele statisticii, st~ ~a baza întregii cărţi, constituindu-se în p remisa, sistematic, cai·tezi.an suţintă : schimbarea de strucă ,care iCluce la configur.area unUJi Secol a,l Ltilrhin'H0:r se produce ca urm•are a une1 mutaţi ce 'iare krc în dîteva ţări din vestu~ El~ropeî ~ în Anglia, în .primul rîn~ - la nivel demogriarfic. După cum sipu'n~ P1err~ Chaunu, în chip cum riu ,se ,poa't.e mai expresiv, seco1ul al XVIff-lea invetază oameni" înainte de â inventa orie~' aLtceva. Sporul de pouiJ.aţe demonstrat de o istoriie demografică pe ca~e de a se consti,t ui .- inse-amă o speranţă de viaţă mai lungă, prin cultirvarea unor noi deprinderi de igenă, meti!Culas dovedite, ipe bază de documente, de că!tre i'stori!C, dar şi mai 1 Iţi riu •copii, o mortaQiitia.t e linfat!ă mai mi!Că, 1 1 6 indtîn'd societatea să investacă mai mult în eduoaţi. ,,Copi1u1 educat", alfabEtizat, în primul rind, 1ne a/pare în comentariul, nu o dată, poetk, ,al lui Chaunu, dre:pt o adevăr . art:ă efigiie a Secolului · Luminilor. Poetic • şi todaă şti­ inţfk (,,uniivers,alist" i;;i 1otdaă „concre,t"), textu[ lui Chaunu ne obligă să co11.S1Jruim şi să înţelgm i:storia pornită şi de la măruntl faipt de viaţă cotiditan, care, însumat, poaite ajunge să joace ro'1u,1 unui • ,,mult1pl1oator" de progres : de la programul ~filei unui copil, de exemplu. O altă efigiie, nu mai puţin anoimă : mestesugarul oare îşi oun 1aş te în chip desă­ vîr'Ş1t meseria ,to cma'Î pentru · că ştie Să cite86ă, fapt ce îi conferă şans unui plus tle competenţă. CopiluJ., meştuga['l, amîndoi „edru:aţi' - iată noiii eroi ,ai Secolu[uîi Luminilor, pe care ni-i 1propune Chaunu alături de Voltake şi de Newton, sau de Bach, reprezentant sublim all unei arte atît de profund asimHtă, în anumi te regiuni geografice, de comunităţ nespecializate, începînd cu familiile cele mai modeste, încît devine un mtjloc şi o dovaă de progres. Viziunea universal'tă" a lu'i Chaunu int~grnază con~eptului de civ'lzaţ!e şi pe ce_l de cul1ră. Li,terat,ura, muzka, pictura, airh1tectura, sculptura îşi găsec aisltfel, elemente de civ1lfaţe, o funtţie utilitar _socială. ~le sînt to:dBiă moduri de a exprima structun!J.e profunde ale secoluat1 i prin configuraţ izomorfo, adică prin stil(uri). Evantaiul domeniilor explorate - înoepînd cu cel al dimatului . pe lungă durată si cu cel al număirl de nou-ăscţi şi de m'orţi şi te_rminîn'd cu . cel al muzicii cunoaste astfel o uim'i!toare si magnirftcă deschide;e. Îmi dau seama că •utilizez din nou acesit cuvînt : da, cartea \lui Chaunu este impoPtană şi printr-o .ştinţă a deschide<rfi care face din ea muH mai mult decît un tratat de civilizatie : un manual de etică - o etkă a mundi • - !bun sp:re a fi utilizat în epoca 1 ca 1 noastră. 7 Prezentul se deschide spre trecut, asumîndu-1, trecutul s pre prezent, modelîndu-1, dar şi Jăsîndu-e modificait de el. Pe măsur ce ne inc ; tă prin origi1nalele saae idei, Civlzaţ Europei în Secolul Luminilor ne apare tot mai mult ca o carte scriă despre prezent, un prezent pregăti, determinat de mutaţile demografiice, sodale, ,pol:irtke, economice dintr-un Secol al Luminiloir văzut ca insepairabil, pe de a'ltă parte, de secolUil al XVII-lm şi al XIX-•lea. istoricii, sînt toto,,Om al memoriei, ca toţi dată paskmat de prezent. Incă foaa--te de tînăr, am pornit în căutare trecutului din oare sîntem făcuţi, tocmai pentru a încerca să-l înţe~ leg şi penitru a înceroa să ghicesc adevărul. As vrea să fi scris eu acestă frază . A scris-o Bergson, dar mî-o însuşe sc : «Dura ta este ,proa 1trecutu'1ui care se hră­ g,resiuniea c ontiuă neşt din viitor şi 1ciare se umflă pe măsUir ce înaiteză. Dat fi.in'd că trecutul sporeşt neîncetat, ,el sie şi păstreaz la nesfîrşit». M~moria mă fascineză, ea este pentru mine un bun preţios, o pavăz fragilă împotriva morţi. Sînt isitoric tocmai pentru că am ac eastă conepţi be r gsoni a nă asupra duratei. 1" D e ţin e m, prin acestă mărtui s ire, o cheie de aur. Chaunu înceară să strămue istorila din timpul abstract aJ ordlogiil.or, în durata concret trăi , alimentînd-o todaă cu masa enormă a faptelor statistice. Această tenaivă se velele confrutaă cu o seri'e de tensiuni şi de contraste ce foc din caJ:1tea lui Chau:nu şi un mare poem didactic. să ne Es,te unul din iacele cazuri ce ne obUgă întrebăm dacă, în timp ce citeş Civlzaţ Europei în Secolul Luminilor, ,,profanul" nu cumva îşi oferă, pe alte 1 căi, o plăcer şi foloase cu nimitc mai prejos de cele gustate de „spedali:st". IRINA MAVRODIN 1 Ibidem, pp. 14-15. AVERTISMENTUL EDITORULUI FRANCEZ A c eastă lucrare repzintă al unsprezecelea volum_ din cole:,ţia „Les grandes civilisations", colecţi care raspunde unei noi nevoi : dorintei d~ o lectură agrebilă, necsităţ unei sint~ze şz ~ unor largi vederi de ansamblu li se ală­ tura, de acum înainte, în cazul tuturor cititorilor, gustul preciziei, exigenta unui contact direct ru documentele şi mon~mentele, nevoia, obisnuacă de asemenea, unui ghid care să-i cu analiza şi să-i orienteze către certăi mai specializate. Ne-am strădui cleci să rezolvăm acestă pr~lemă adresîndu-ne unor specialşt care, dat fiind tale_ntul lor scriitoricesc, ampla lor .cultw~a, o p:actză profesinală îndelugată, puteau sa cluca la bun sfîrşit o treabă atît de complexă. Ne-am gînclit să reunim în volumele acestei ,coleţi _ceea ce de obicei se află dis: eseuri biografii persat zn felurite lucrăi a~la~e. istorice, albume ele fotografii, repertorii şz dzcţwn.are etc. Nu putea fi vorba bineînteles de o s~'":~, d~ o ~i'TŢl,pă adunare, c/de o al;ger: care sa-z zngadme cititorului, căluzit de profesorul care este directorul coleţi, să ia contact cu documentele de tot felul de la care aut~r~l a pornit cînd şi-a elaborat sinteza, adică s~ z~. c~ntac_t ~u e s enţialu, cu viaţ şi sufletul carţu şz al civlzaţe studiate. . Ilustraţie, alcătuie din 239 fotografii în alb ner;ru şi 8 planşe în culori, sînt grupate pe setu~z c?respunzînd temelor principale ale textului!, fiecare set (ca, de altminteri, fiecare de harta, plan sau grafic) fiind în t ovărsit scurte comentarii care pun în lumină interesul lor docurnentar 1. Inserate în tex t 53 de h ă r ti planuri şi grafice îi îngă d uie cititorului să ;i~ tueze evenimentele sau locurile în contextul lor geografic. CivHJzaţ Europei Clasice ajungea deja la ~eea ce istoricii numesc „pre statistica". Europa m Se<'.olul Luminilor, ia fortiori , trece de la „prestaică" la „p rotsaică". Am recurs deci şi mai mult la grafice. Autorul a utilizat, ca şi în volumul precedent, mai ales canaz;alele semi-logaritmice care o c upă loc putin si permit o viziune sinoptcă mai compreh~nsivă, SCOţ~nd în_ relief esnţia_lu (ritmurile de creşt) şi uşrznd comparţile, la toate nivelurile, între faptele cele mai diferite . parte, după o lungă introducere: Pe de altă Secolul Luminilor", propu,,Pentru a înţelg nînd un model explicativ care of e ră un util fir al Ariadnei, ansamblul textului este distri: buit în trei părţi Trei capitole alcătuies prima parte, consacrată unui cadru de viaţă care uneşt prezentul cu trecutul ş i cu viitorul, în ceea ce priveşt continuitatea şi inovaţ : spaţiul marii Europe est şi dilatat într-o Europă făr bascu'lînd către ele limite, dimensiunea omului, adică rezultatele noii demografii istorice, iar în vîrful piramidei sociale, Statul modificator al lucrurilor şi al finţelor. şz 1 1n ediţa româneas c ă, tipăr i tă în dou ă volume, materialul ilustrativ, rep rodus în întregim e în albnegru (247), este dispus în eoliţ în cadrul fie c ărui volum, iar hărţil e , planurile şi graficele sînt plasate în text, ca în ediţa ori g inală. Scurtele comentarii sînt reunite în Lista ele ilustraţ din finalul volumelor (N. r .) . Două capitole sînt consacrate punerii în miş­ care a gîndirii, reprezentînd evoluţia „endogenă" a unei „metastructuri" care apare la capătul „aventurii spirituale" a secolului al XVII-lea: lărgiea domeniului cunoaşteri, aprehndată prin multiplicarea cunoştiţelr, relatia cu Dumnezeu. T;ei capitole urmăesc întoarcerea gîndirii pragmatice a Secolului Luminilor asupra economiei, ,,Economie, viaţă materilă, începutul creşt r i", asupra unui cadru de viaţă şi de frumuseţ, ,,Estetica Secolului Luminilor, sfîrşitul barocului, dominaţ muzicii", ,,Estetica Secolului Luminilor, · culoarea, · formele, • decorul vieţ". Un index documentar aşe z at la sfîrşitul volumului îi îngăduie cititorului să consulte textul cu privire la cutare sau cutare chestiune anume, dar şi, inovaţe importană, oferă precizăr şi explicaţ complementare cu privire la numeroase personaje, noţiu, instuţ, locuri evocate în text si în cronologie sau figurînd în ilustraţ (trimiterea la articolele complemeneste semnaltă în text tare ale dicţonarul printr-un asterisc). El este completat de un tabel cronologic; · ale cărui coloane pun .· în lumină conrdaţel dintre diferitele evenimente şi faptele de civili z aţie din Europa ş i cele din restul lumii. Această cronologie se refă la o perioadă situaă între 1675 (ca dată rotundă) şi 1783. • o bibliografie orientavă le îngă­ In sfîrşit, duie cititorilor - studenţi sau aprţinîd altor categorii - să aprofundeze studiul cutărei sau cutărei chestiuni. EDIŢ PREFAŢ FRANCEZE Ultimele aporturi la cercetarea istorcă lăr­ gesc şi înnoiesc viziunea noastră despre acestă Europă a Secolului Luminilor care a încercat, în chip generos, să înlăture, cel puţin în parte, obscuritatea în care ignoraţ şi prejudcăţil continuau să menţiă biata umanitate. Datoriă datelor în cifre, adunate şi confruntate cu răb~ dare ' spatiul si oamenii acestui uimitor secol al XVIII-Zea ne apar cu trăsuile lor fundamentale, fie că e vorba de marile întinderi maritime şi terestre ale imperiilor sau de opziţa dintre densa populare a Europei „creierelor" şi vastele zone periferice, încă înţepit în atitudinea lor arhică de odinară. Dimensiunile rapid, într-un secol şi ceva omului se modifcă poulaţi europană este de două ori mai mare, iar recentele aporturi ale demografiei istorice, care ştie acum să utilizeze anchetele, recnsă­ mintele şi inventarierile parţile şi naţiole, sînt aici situate la locul cuvenit. Odată cu vicpe care încep să o repur-toria asupra morţi, teze ţările cele mai evoluate şi cele mai bogate, odată cu prelungirea vieţ omenşti şi cu reducerea mortaliăţ infantile, psihologiile şi perspectivele se modifcă, indivizii şi familiile acordă o importanţă tot mai mare educaţi, iar tratatele ce-i sînt consacrate se înmulţesc, aflîndu-şi încununarea în Emile de J.-J. Rousseau. Această „scăder trepaă a curbei morţilor" nu trebuie touşi să mascheze inegalimorţi care contiuă să subziste tatea în faţ şi între clase sociale. din plin între ţări Străluciea Secolului Luminilor se datoreză, neîndoielnic, drumului nou pe care-l străbae acum gîndirea. Ea nu mai caută, ca altăd, să stabilecă principiile generale 1 formele şi . . Noua carte a lui Pierre Chaunu se inserază, în coleţia noastră, între cea pe care el a scris-o despre Europa Clasică şi prima dintre cele două lucrăi pe care Albert Soboul le consară Revoluţie franceze. Astfel, celor două mari versante · culturale care încadreză izbucnirea revoluţinară din 1789 le este rezervat un tratament egal. Europa Clasică rămse centraă asupra secolului al XVII-Zea, iar primul tom apărut din Rievoluţ r a franceză studiază cauzele profunde ale crizei Vechiului Regim francez . S-a vădit însă că · civlzaţe Europei Secolului Luminilor trebuia să i se acorde locul pe care preceîl merita şi pe care succesiunea cărţilo dente părea a i-l contesta pe nedrept. Pierre umple acestă lacună, Chaunu a acceptat să cu entuziasmul şi talentul de istoric ce-i sînt mulţi din toaă inima. Citinproprii. Să-i du-i paginile strălucie, şi cuprins · fiind de un fel de mişcare lăuntric, începi să meditezi a unei epoci pe care le asupra unei civlzaţ, simţ în fond atît de aproape de noi, nu numai în timp - mai puţin de două secole ne despart ele moartea lui Voltaire -, ci şi în ceea ce priveşt spiritul şi tendiţl sale cele mai adînci. 12. ta structurile din care, prin deucţi, s-ar putea desprinde succesiunea fenomenelor. Ea îşi propune drept regulă să pornească de la fapte, obpentru a ajunge servate şi catalogate cu grijă, la principii şi la legi. Astfel este larg deschis drumul ştinţe, iar spiritul sistemic trebuie să bată în retragere pretutindeni, în Anglia, în Franţ şi aiurea. De aceea, în ceea ce mă priveşt, sînt mai puţin sever decît P. Chaunu cu privire la erorile şi naivtăţle ce pot fi descoperite în scrierile entuziaste ale filozofilor Secolului Luminilor. Oare există zori făr de pată ? Pare a fi venit aţunci momentul de a-i smulge .naturii taina ei. Evitînd orice dogmaîşi ia tism, orice sistem, ·cercetarea ştinţfcă avînt. Astfel încît regulile de metodă proprii ştinţelor umane sfîrşec prin a se afirma. Iscum o concepe şi o scrie Voltaire, toria, aş are o înfăţişare . modernă, preocupîndu-se de detaliul sociologic, · de observaţi tehnică şi conretă. Istoria bătlior . şi a tratate'lor nu mai este suverană. Refl c ţia politcă se impune fiecărua, devine preocuparea majoră. Credinţa în -raţiune subzită. Dar aceasta declară sus şi tare că trebuie ea însăşi să se încline în faţ faptelor. Enddopedia s-a născtl din acestă nouă aviditate pentru toate cunoş­ tinţel. Şi, desigur, ştinţel fizice şi mai ales biologice sînt încă abia la început. Impulsul este touşi dat şi mişcare nu se va mai opri. că Diderot şi encilopdşt Nici o îndoială ar fi subscris, dacă situaţ ştinţelor ar fi fost în vremea lor mai avnstă, la ref lecţi profunde din cele două noi cărţi pe care doi celebri biologi le-au . publicat una după alta, cea Q lui Franrois Jacob, Logica a ceea ce este viu. O istorie a erdităţ, şi cea a lui Jacques Monod, Hazardul şi necesitatea: Eseu asupra filozofiei n:aturaile a biologiei moderne. Diderot şi prietenii săi gîndeau deja că i;enise momentul să descopere secretul ascuns al naturii ; în realitate, o îndelugată . şi răbd _ toare muncă mai era în c ă necsară pentru ca acest secret să înceapă a fi pătruns. Totuşi, ei, au fost primii care au declarat sus şi tare c _ ă refuză să înalţe la rangul de dogmă primul concept ce se impunea judecăţi lor, şi, cu rn_ijloacele ştinţfce ele care dispuneau, s-au sprijinit numai pe fenomene, lăsînd conceptele să se formeze în,qm-, tact cu ele, Nu deci întmplăor cartea lui Franr;ois Jacob reproduce, pe pagina de gardă, celebra. cugetare a lui Diderot : ,Vedţi acest . toate şcolie de _teologie şi ou ? Cu e_l răstoni toate templele pămîntuli". Poziţa filozofilor din Secolul Luminilor . nu este cea a savantului de asti;izi care, evocînd dacă nu chiar de ură, ,,sentimentul de teamă, şi, în orice caz, de alienare, pe care .îl înceară atîţi oameni de astăzi cu privire la cultura ştinţfcă", exclamă : ,,Refuzul se adresză mesajului esnţial al ştinţe. Este teama de sacrilegiu, de q.tentatul la valori. Teamă pe deplin ju s tifcaă. Căci este foarte adevărt că ştinţa atenză la valori. Nu direct, de vreme ce ea nu le judecă şi trebui,e să le ignore, ci ruinînd toate ontogeniile mitice sau filozofice animstă, de la aborigenii auspe care tradiţ la dialecticienii materilş, îşi tralieni şi pînă întemeia valorile, morala, îndatoririle, drepturile, interdcţl" (Jacques. Monod, p. 187). ce pare a fi, odată Astfel, etica . cunoaşteri, înţela s ă şi aceptă, singura suceptiblă de a 15 lumii, s-a născut, în ultimă instaţă, din aceste îndelungi strădani depuse în secolul al XVIII-Zea ele către pionierii ştin­ ţei moderne care, înfruntînd tot felul de primejdii şi de suferinţ, au ştiu să distrugă falsele eşafodj ce închideau calea către cucăluzi evoluţia noaşter. Trebuie să recitim uimitoarele Visului lui d'A1embert pentru a 1 înţelg pagini ale cum oamenii Secolului Luminilor, în zorii unei miş-­ cări ştinţfce ce urma să iasă atoevicrsă, presimţau deja, printr-un fel de grandiosă intuţe, teoriile evoluţi. ,,Cine ştie, scrie Diderot, în ce . moment al succesiunii acestor genraţi animale ne aflăm noi ? Cine ştie dacă acest biped deformat, care nu atinge nici mă­ car patru picioare în înălţime, numit încă în vecinăta polului «om» şi care şi-ar pierde curînd acest nume dacă s-ar deforma ceva mai mult, nu este imaginea unei specii tranzitorii ? Cine ştie dacă nu astfel stau lucrurile cu toate speciile animale ? [ ...] Lăsaţi să treacă rasa prezntă a animalelor ce subzită astăzi ; lăsaţi să acţionez marele sediment inert al cîtorva milioane de secole. Poate că trebuie, spre a înnoi speciile, de două ori mai mult timp decît îi este acordat duratei lor . Aştepaţi, şi nu vă grăbiţ să vă pronuţai asupra uriaşei lucrăi a naturii." Dar mai este şi un all domeniu, capital, de asemenea, care ne apropie, atît prin intelgţă, cît şi prin inmă, de filozofii din secolul al XVIII-Zea. E vorba de apăre drepturilor individului, de condamnarea oricău fanatism, de obligaţ unei adevărt toleranţ, şi aceste revndică, pe care le-au proclamat sus şi tare, 16 mă. rămîn spre meritul şi întru cinstea lor supre_~ Azi începi să te îndoieşt că guvernaţi marilor tări moderne au citit şi, dacă le-au citit, că ~u înţels şi simţt în sufletul lor apeslurile patetice la simpla echitate şi la respectul clreptului şi libertăţ pe care, mai mult de opt eneratii de oameni de gînditori, mai obişnuţ g ' ' cu studiul, decît cu o viaţă nesigură şi plină de riscuri, au îndrăzit să le lanseze public, dispreţun primejdiile şi înfruntîndu-le curajos. !n timpul groaznicei afaceri Callas, Voltaire scria în admirabilul său Tratat despre to' ~ ler,am.ţă : ,,Nu putem împiedica, într-adevar, ca Jean Cal las să fie tras pe roată, dar putem să facem astfel încît judecători să fie urî ţi de toaă lumea, şi asta le şi doresc". Şi asta s-a întîmplat într-adevă. Atunci cînd are loc revizuirea procesului celui condamnat pe nedrept şi executat prin toruă, dar care va fi reabilitat, scriitorul, deşi pesimist, exclamă : ,Aşa­ dar oamenii mai sînt capabili de omenie şi de dre~tate ! [ .. .] Eu ser:ăn o săm!nţ car:" va ,da poate, într-o bună zi, o recolta b~gata • J?ar: vai ! recolta nu este încă pe deplin coapta şi dacă din cele patru colţuri ale lumii, se înalţă apel~ri ce, din fericire, fac ecou. r:vendic~rilo_!' voltairiene cu privire la o justiţe adevarata, procese ce aduc cu cele medievale au lo: neîncetat amintindu-ne că filozofii Secolului Luminilo;. si lupta lor dreaptă nu trebuie uitaţ de îndepărtaţi lor moştenir. Aceştia, în multe cazuri, au nevoie de tot atîta curaj pentru a apăr în mod eficace, în faţ unor guvernanti ce nu merită numele de om, şi în faţ călior lor imprescriptibilele drepturi ale in' a-şi • le, dividului de exprima gîndirea, credinţ şi de a se bucura de o deplină libertate . 17 Este uimitoare actualitatea acestui secol al XVIII-Zea, ce ne obligă astfel să medită la cele două teme esnţial ale prezentului nostru, la gîndirea ştinţfcă, pe de o parte, la respectarea drepturilor cetăţanuli, pe de altă ~arte. ln ceea ce priveşt primul punct, voinţa pe care o exprima pare realiztă, mersul ştinţe, după Encidopedie, a depăşit obstacolele ce-i stăeau în cale, iar adevărul obiectiv este în momentul de faţă la mare ~inste. Dar, cel de-al doilea punct, mai avem cît priveşt multe de făcut. E oare un motiv să deznăj­ duim ? Ar fi o insultă adusă curajoşil noştri predecesori şi ar fi o insultă pe care ne-am aduce-o nouă înşie .. Să încerăm a obtine ca toţi copiii din diferitele ţări ale lumi să citească cu atenţi povestea adevărt a lui Callas, a lui Sirven şi a cavalerului • de La Barre. Istoria a fost adumbrită, ele atunci, de de acelşi fel. Dar gînn~nurm:,rate nedrptăţi dzrea limpede şi proza luminoasă a unui Vol~aire, luptî_nd împotriva hidrei injustţe şi a zn~oleraţ, rămîn de neimitat şi, după cîte ştzu, nu au fost egalate pînă a_cum. AUTORULUI MULŢIRE Prefţl am spus-o - sînt scrise pe7:tr!l a exprinw regrete. Cei ce nu regreta mmzc Această Europă în sînt mai curînd nefricţ. Secolul Luminilor s-a născut dintr-un regret, de Albert Soboul şi Intre Revolutia franceză Europa Clasd~ă, cea care, dincolo de 1680, se multumeste cu explorăi, trebuia să sacrifăm seco,lul a'z XVIII-Zea? ,,Prima parte a secolu:.. lui al XVIII-lea valora şi merita mai mult•', am spus noi, exprimîndu-ne .regrvetul, şi nu,.~u= mai prima, ci o întreagă perioada ce se sprzJina pe timpul forte al anilor 1680, precum moşte­ nirea ce-si află . temeiul în timpul . tare al mi-. ; racolului european al gîndirii dintre 1620 şz 1640. Această inserţ delicată aducea după sine tot felul de constrîngeri. Trebuia să excludem, între altele, ceea ce fusese deja abordat. Europa •în Secolu,} Luminilor aş cum se integrează ea în acestă coleţi nu are un timp propriu. Trebuie să se insereze, să se insinueze, pe un teren dificil, în parte ocupat. !n momentul cînd căinta nu mai este posiblă, . re- RAYMOND BLOCH V tări, muşcare subzită. . Acum, sacrificiile. Din reduceri în contracdin abandonuri în trădi, sau aproape, tentativa noastră nu mai păstreaz decît o parte din ceea ce voisem să punem în ea la început. 19 Dar, vai ! acestă Europă în Secolul Luminilor atîtea cărţi excelente din care ne-a~ adăpt, nu este nici mai rea nici mai bună decît oric:;-re alt~. Ea este rodiil unei experienţe. S-a 17;a~c.ut ~zntr-o reflcţi asupra unei criz~ de ci~zlaţu. Ac~astă „lume pe care am pierdut-o , şz afzrmţ trebuie înţelasă la preimpune o reJlecz~nt, ca accelerare a mişcăr, ţ~e _asupra a ceea ce am moşteni. ln epoca maş~:7-zlor care excută repede şi mai bine operaţzle ~lemen_tare ale gîndirii, întreaga moştenir ne vine przn canalele şi filtrele Secolului Lurri:inilo:.· Printre prejudcăţil, reculurile, parczmonzile S~colului Luminilor, în eiuda aparenţelor? ~senţzalu fus~se pre_zervat, continuitatea, condiţa progresului. Istoria se scrie totdeauna la prezent, cu faţ către viitor, secolul al XVI!I-lea pe care l-am propus este deci unul partizan, un secol al XVIII-Zea util. Sarcină dificlă. Căutrile cele mai recente, cele mai numeroase, cele mai îndrăzet din ultimii cinci a7:i, se refă la se~olul al· XVIH-lea, cu pripermite expev!re la c?re p~estatistica densă rienţl istoriei cant-ilative, numită de noi serială,. în moTr}:entul cîn~ informatica devine prima di1!'t!·e ştinţel auxiliare ale istoriei. Ajungem a~ci p~ea devr~":1-~· A trebuit să anticpăm. Vom fi curznd depaşiţz. Această certitudine este şi recompensa noastră . Nu7:1-erofi sînt cei ce ne-au ajutat, prieteni cu_ chzpurz cunoscute, şi încă şi mai numerosi cez pe care miracolul limbii scrise ni i-a dăruit în spaţiu şi timp . Dialoguri cu cei prezenti si Sînt maeştri noştri în materie cu cei absenţi. de secolul al XVIII-Zea, de la Cassirer la Paul Ha~ard: trecî'!;'d prin Alexandre K.oyre. Sînt toţi_ cez al caror nume, şi pe bună dreptate, revine adeseori : Fernand Braudel, ca întoti se datodeauna primul printre primii, căruia rează totul, Ernest Labrousse Victor-Lucien Tapie, Emmanuel Le Roy Ladu~ie, marele novator, Alphonse Dupront, Roland Mousnier, după 20 Pierre Leon, Pierre Goubert, F'ran<;ois Crouzet, Peter Laslett, E.A. Wrigley ... Este Centrul de certăi de istorie cantivă, acest loc al prieteniei, avîndu-l pe Pierre Gouhier în frunte, cu mine, este adevărtul său care, dimpreună întemeietor, sînt Anne şi Jean-Marie Vallez, Jean-Marie Gouesse, Jean-Pierre Bardet, Hugues Neveux, Gabriel Desert ... precum şi studenţi mai avnsţi împreună cu care am întream ezitat, ne-am poticnit, şi, prins certăi, din cînd în cînd, am găsit. Ţin, de asemenea, să-mi arăt gratitudinea faţă de cei ce mi-au îngăduit să mă exprim : Raymond Bloch, care a făcut apel la mine şi m-a suţint, Guy Beaujouan, Sylvain Cantou, a cărui prietenie îmi este cu deosebire preţioa­ să, şi cu care este plăcut şi nespus de interesant să dialoghezi. El mi-a dat un ajutor eficace la realizarea indexului. Ştie să anime o echipă şi să o facă să lucreze cu plăcer. li mulţesc în chip cu totul deosebit şi lui Claire Hallouin: ea a condus, a însufleţit, a coordonat neostenit de la început, făr să se descurajeze totul încă vreodată. Ţin să le mulţesc şi celor care au ajutat-o : doamnei Muriel J eancard, domnişa­ rei Odile Desenfant, care au adunat ilustraţile, au răspun la întrebăi, au căuta şi au găsit. Domnului Jacques Roblin, care ne-a ghidat în alegerea pe care am făcut-o şi a alcătui macheta, cu ajutorul doamnei Yvette Maamar, îi datorăm cu toţi foarte mult. Tuturor, lui Claire Hallouin, în primul rînd, trebuie să le : mulţesc. spun, şi o fac cu plăcer Sînt merite sigure. Cît priveşt restul lucră­ rii şi defectele ei, răspunzto sînt, bineîţls, numai eu. Această Europă în Secolul Luminilor, ca şi Europa Clasică a cărei fică este, nu 1n măsura în care a fi pretinde a fi obiectvă. obiectiv înseamă a enumera şi nu a alege, a minţ şi a se minţ pe sine. Ea este, am mai spus, rodul unei exprinţ şi rodul timpului 21 no_stru. De vreme ce mn pus în ea mult clin r,z:ie, le mulţ:sc_~ întîi tuturor a lor mei. ~z Huguette, careza u clatorez totul ş i ca mz-a fost alături la suferinţă, la bucilrie si ;~ 1,71unca mea, tuturor celor ce locuies„ cu' •. in ciceaşz • ~ , mine casa, soacrei mele care 'Îm. ,d . frează manuscrisele ilizibile copiilo1· mze,; eslcz~ , , ", ce 01 PI.ezen,t'z şi . ce l or absenţi, acum şi în eternitate. Introducere PEN-TRU A ÎNŢELG SECOLUL LUMINILOR Există un timp propriu al Secolului Luminilor ? Între 1680 şi 1770, ba chiar 1780, pentru a. ne referi rra oifr1e rotunde, o realitate se impune, densă, cu greu de1im'tJbă, deisiigur, şi touşi de ne-contestia t : Euiropa Secolului Lurninilor. Mai înmi, ea trebuie bine stuaă, în timp ~i în spaţiu. Cu înicepere de 11,a frontiera ce separă secolele al XII-lea şi al . XIII-lea, o mutaţie se prodUIC€, la nivelul vechiulu'i spaţiu meditenan~ian, ce basculeză către nord, , în creştină­ tatea laitnă. Ourînd, se va . numi Europa. Inîn cacepînd d'in secolul al XVI-,l ea, mutaţile, dru1 spaţiul i-t1mp Mediterana-Europa, au că­ păt ai t o dimensiune ,p1ianetră. Orice efort de decupare, orice periodizare deci devine tot mai hazrdtă, meii dlifă, :p:e măsur ce coiborim pe firul timpului. Mai puţin justilfcaă ? Des:igur, nu ! Timpul 01propi0t este şi timpul r€alităţHor omenşti mati dense,· mai com,plexe, deci mai inegale. Esrte, :aşdr, timpul · suprapunerilor parţile. Europa Seooilului Lumini'lor încetază să se dezvolte cind albita dils • părea Europa clasiă, kti· gîndireia Lurn!inifor este pe oo1e să se sit ir.gă, sau să se transforme, la sfîrşitul srcoluiui at 1 1 XVIII-Lea. Ea subzită , dustJr.i,al ·d , m cadrul revoluţi ine, e care este 1n ma v v Siablă Şi nu s1'nt . • re masura respon• em no1 oare toti • maii puţin si astă . , v . , , ma1 mult s,au puţin ier/ ~a""' _z1 ~nea,_ ruşte Aufklăre? Cel • rn Inca. Din punctul d • e vedere volta!iri,an al lui Sirius st . t· ·1 zib1"le ruo • • , ce1e ce ramîn I •d UirI e ce1e mai v1· care dau nwme1e av;ataa e~~· erma _lucŢrio, şi C'i , vilzaţ numită d:u f~r1ii::1r :1ne1a ŞI Hceli,aş ropa barocă Eur~ a P ~1:nţa, Renaştr, EuLuminUor ~bki 0 /lasic~, Europa Secolului desfacă Ele s , v 1~P sa se facă si să se în . h'" • . e mgramades1c pa1'Că una într-alta c lp necesar. Ble se suprap B cum ne am· t· . un. arocul după m im prea bm • 'd ' terea si cu clasidsmu~1 e, vco~nc1 e cu Renas: , ' , revars1ndu-se d" asuJ)Ta secolului al XVIII~lea m P1m La li itv · , . • ~, ş1 mtrebare,a este legtimă S 1 ·l L ~ u umlin'ilor posedă oare , . . . ! ecotranşă cronlgiă dintr-un ~ exdus1V::tate o ropa, să nu fie î p care, m Eu. mparţ1t mtre un secol al XVII - 1ea ce continu a ~a se dizolve înainte de 1750 si pre ătirea culotii""' . g ma:11?r revoluţi, ee;a a san• "'' SI ce,a a masm1lor ? I t • zeaă în r'uncti . ' . . . • . s ?r~,a. se. organiţifcă a secoiu!uf e C1v'zaţ ştin­ sprijnă încă pe awntu ea, . d~ exemplu, se 1 1 ri'te c_,ar,: au ş'ti,u într!\~ 2~ ~~ ;:~ dev spipeasca mtr-o struct sa todouă ori milenare ci ur!l or'i?1:1ala . căutri de iv sa puna m m1seare du • • cum spun f1z1cienii nostr· .: . '. v pa revaluţi" în O d' . ·, ~•.~-,,masa cntica de 1650 s r i1;ea gm d1iru. De la 1620 la .b. , , e opereaza m mod • formulelor lui Galil . ;evers11 il, m jurul marvemati , d _eu ş1 escartes, primatul , , t vmt 'tc m . •omen1ul cuno~""tieri1· -Y , 1n r-un eu. , ma ~ma,tizarea structurii inteH "b"l umversulu:1. Am spus în altv 4.gi I ; a ee E 1 . , a parc~ cum s1 de • vo uţia gmdirii matern t" ' . trecerea de 1 al b v ai ice caire permlite intuţle lui Descartes / · •ge _ra la anliză, tă· . ·t , g male,, 11:exacte, surse de dificul,1 vu oare, dar c1st1gu,r i 1 d " . reduicera materiei 1~ înti d me 1ate, ŞI anume, ştine ce cunoa ·t d nb,. ere, se,pararea con' •• ş e e o le ctul care este cuV , f: V • , v V • a~Ii~-rn V • • , V , V v noscut, vor permite, în cadrul unei structud. sociale favorabile, ceea ce putem numi miracolul european al gîndirii ştinţfce . Totul, de .atunci, es te guvernat de acest începlllt autentic : tr,eized de ani, timpul necesiar unei organliză, 1620-'1650, citeva sute de burghezi, gentilomi, ofiţer aproiţ de disciplinele stricte a le mărfi, elibraţ, prin rentă şi de către stat, de grija de a-şi cîştfga pîinea de mefiecare zi. Mir.aco1ul european ,al revoluţi caniciste, şi anume, cel din al doilea sfert al secolu'lui al XVII-lea, esrte de--:acum înainte factorul comun a1 oricăe ;periodză. Iată timpul tiare pe care îşi org.aniZ!eză gîndirea civlzaţ Europei clasice. Iată digul :temporal pe care se întemiază, lărgindu-ş aria de acţiune, Europa Secolului IJuminilor, în s ituaţe secundă, şi însăşi civlzaţ a ştinţfcă a secolului al XX-lea, cerva mai indirect, dar 1a fel de sigui;-. Alexandre Koyre, ieri, Georges Gusdorf, confirmă o filaţe eviSerge Moscovici, astăzi, dentă : ,Mutaţi tehnică se naşte din acest nou raport oo lumea". ,,Categoriile moderne . ale e:-cpansiunii şi dezvoltări se încriu în prelungirea îndepărta 1a acestor transfiguă a imaginii lumii şi a imaginii omului, operă decisvă a secolului mecanicist." Evidenţa nu poate fi negată. Secolul al XVIII-lea se situează în primuJ plan al extinderii revoluţi galileene. pe care a reCum am putea refuza o filaţe vendiicat-o întreaga sa gîndire, de la Voltaire J:a d'Alembe:rt, de la Leibnitz la Kant? în acestă pe:rsdivă, Eurnpa Secolului Luminilor nu riscă oare să se dizolve într-o Europă cla!Skă bis? Civlzaţ secolului al XVIII-1ea este îndeiajuns de orignală. Ntu a vem nimic de pierdut daJCă o inserăm •1a lo,cul ei în durata tsJoriă. Europa SecoluJui Luminilor îşi are timpii săi tari. In ordinea gîndirii, ca şi în ordinea lucrurilor. • 1680-1715, mai întîi. Paul Hazard a găsîrt:, cîndva, o formulă ferkită : criza conştiţe europene. in ordinea gîndirii, cri'za de conşti1 25 2 - C. 62; ţă c~espun?e, în mare, examinăr unei pre'~uţnC e:5nţ1al, nregă:i a ceea ce am propus sa numim sec~or:il rezeTvat Discursului. Desca~es, ne, aamnit1m prea bine, 'lăsae în mod dehberat m ,afara noii metodO'log1·1· d,omem·u1. l"lti •• • ,cu Dumnezeu si P 0 1 _cu ŞI el n~•1igiei, relaţi re1a!1a ci:. omul în cetate. Dovadă de prudentă durpa unu, dova:ă a unei c:onştiţe corect€' ~ed eu, a eiJaipelor,_ a !imîtelor, a complexităţ'. escaa:-tes lasa deci sa subziste două .seotoa,re cel al transmiterii re~e~:7ate .: ·cel al Revoluţi, tra:d1ţon 1 e a ierarhiei sodale şi a purterii. Dacă n~-1 _PUnem la socteală pe Spinoza acestă ~1~c1ere ~u a. fosit ,contesaă de pri~a eneiaţ1e de f1fozof1_ mve 1 ani1eşt. Cam în juruf anilor 1680, o bariera cedază. Dintr-o tiaă m~!°dele ex , ~oră , ri mecaniciste a naturii pătru;d 11: domenul~ rezervate. 1680-1715 : iată reli~1 nat~ra~a, prima afirmare a unei stiinte soc:•al~, ŞI,. dincolo de ea, revendtcarea. une'i acţ1_urn raţionle. a priori asupra politidi. in ord1:1e~ rapor,tur~~or vomului cu spaţiul, genraţi cnz~1 de conş_tI'iţa este cea ,a mUJtaţie. Reinserţia ~urope1 dairnubiene marcheză trecerea de 1a mma 'la man~a Ewropă, oprită itimp d secol . 1, . e un • . . ' mers~ ma11:te al -europenilor înăutrl continentulu1, amenoan reîncepe. Gel de al doilea :timp tare este de kl 1730 1, 1770 , ~şa-nu:1!t Vţtal Revolution. Europa Se~ oameni, într-un c?lulu1 Lumm1lor • Invetază n~m ca_:re aprn1ape preltu:tindeni le dublează numarui m CU!rSUl a două genemtii In i t · acestei . • n enoru1 • • . mase omenşti, de~acum înainte cu fiec<:r': . z1 _tot mai abundetă, începe o mu1taţie Cw1lizaţ se confudă cu mînuir,ea 1· ·b.: s:crise D f . • im, u •. oua. rontiere . împart societatea oeme. 1:Ilor m tre;1 .?trat_uri foarte inegale : cei care cit:esc _în lattna, ee1 caire citesc curenrt în limba 101, ŞI c~1elalte nouă zedmi, mai spre vest, mult 1!1ai mult spre est, pentru care transmiter~a_ ~tuz:iţe, _dobîndi~ea a ceea ce nu mai este c1':lizaţ~e, c1, ,pur ş1 simplu, cultră, se face prm m1Jloecele tradiţonle, ,,din văzute şi din V odată auzite". Ce! de-al doilea timp tare este tot,punerea în mişcare a acestor două frontiere. Prima se şterg, latina îşi pierde situaţ privlegată, dar a doua se întăreş. Aş fi ispitit să vortbesc de „noua frontieă" a alfabetizăr masive, mai mult chiar, de dobîndi:rea eficace, de către o fracunui nivel de lectură ţiune ia ,poulaţie de acum înainte deloc neglijabă, situa;ă La vest. Această „nouă fr<:ntieră" care înaiteză masiv în direcţa socl'etăţi ,tradiţonle anuţă, în felul său, fronturile de acultrţie, în Africa şi în America latină, ale antropologilor cîin secolul al XX-lea. Mişcare începută în Europa şi care se desă­ vîrseste sub ochii nostri a trecut, cu începere dii{ acel moment, pc celelalte continente, unde atrage pentru prima oară atenţi unei ştinţe omenesti fică a Secolului Luminilor. Şi iată că dvi'.lzaţ scl'iă, îndelungata memorie dialeotică a unei cunoaşteri cu<::eri1toare, se hră­ neste din imensu'l oicean al tr21diţlo. De fapt, fi1ozofia Luminilor, în Europa, a operat prima înmlţirc cu zece a cr:eie rdor. unui surîs ce pare măsur, echilibru, Ewropa Secolului Luminilor a fi mai întîi un front de aculturaţie, o multiplicare în ordinea gîndirii. Trebuie oare să vorbim de un multipliicator al Secolului Luminilor ? Filozofia mecanistă dă un sens secolu]ui al XVII-lea, multiplicatorul civilizatiei scrise oferă unul din axele de înţel­ ger~ a secolului al XVlII--ka. Mrnw1 mrntaţie socială a strudurii scrise a limbajului - mai e nevoie s-o amintim ? - guvernază, în profunzime conditiile mutaţie economice a eresterii con'.tinue din seco1ul al XIX-lea. Civlzaţ Seco1u'lui Lumini1or constituie, evident, prima dintre toate condiţle prealabile unui take off, odinară numit revoluţi industrală. Dar marea sană a istoriei este mutatia socială a limbajului, arheologia ştinţe so~iale creatoare de tehnici administraitive ale puterii politice.· Se- · îndărtul or,dine ne-a apărut 27 şi il;Urnţă, ~ol;ll a~ _XVIIl-lecl. eUtr0peart aprţine aproape m mtr?g1me ,,prOitostatistidi". Există deci, pentru pnm':1 dată, şi 9e puţină vreme, posibiliJatea unei aprehendari a secolului al XVIII-lea m ~e_ţau istoriei seriale, adică a unei cunoasten istorice mai ambiţose, care nu se muiţum~şte să d_escri~, ~i care măsoar, depăşt gînd1rea clara a elitei, cercetinld aspiratiile confuze ale armatei ,anonime a celor multi ?n ace':stă yer_spdtivă, ni s-a păr~t-, du,pă atite~ str~luc1te mcerăi, pe linia lui Ernest Cassirer ş1 a 'lui Paul Hazard în esntă dar depăşin-o, prin recursul siste~atic la 'o' eva~ua~ gl?ba_ă, adică la o gîndire de istoric, că m:ca mai exista loc pentru o încercare de a expllca Seoolul Luminilor. Orice istoric adevărt atent d?c~ _la I?rezent, înceară să înţelagă eri~ za de civhzaţe care, începînd din 1962, atinge sectoare~e de vîrf, sectoarele supuse mutaţie a~e un_ei _Europe de-acum înainte făr limite, nascu~a ~m seco1lul al XVIII-lea. Caracteristica proprie t~?1pului nostru, dat fiind ritmul atins de 1;utaţle în curs! şi dat fiind mijloacele de a masura de car_e dispun ştinţel sociale, este 3;Ceea ,~e a permite celor ce-i sînt todaă vi:Ct~~e. Şl .~onstructori să asiste la moartea unei c1vilzaţ. Philippe Aries a arăt felul cum secolul al XIX-lea, ce-şi află rădnHe în Euro,Pa .Seco1lului Luminilor, a privat omul de . . propna-1 moarte, de o privire lucidă si conştienă asupra unui sfîrşit care nu-i decît 0 trecere : acestă prudentă parcimonie a compensat acea diminutio ontlgică, omul trebumd a acorda, cu începere din 1720-17'}0 t . . ci , o a enţ1 mai exclusivă momentului obiectului me:fi_ului încojurăt~·O reflcţi ;supra civili~ zaţ1e ~ecolulm Lummilor ne pune în sHuatia de a discerne mai bine aceste semne. Moa;te sau !t1ansformare ? Moarte, deci transformare. Istor:cu~ nu poate fi un martor pasiv al timP;--Il_m sau. Contractul social al civilizatiei maşm1lor producătae şi al maşinlor ce ~pereazii 1 28 repede demersurile cele mai simI?le alE: şîn­ dirii este un contract al Secolulm Lumm1lor. retragerrle, refugiul în Echilibrele, fărîmiţle, forul interior care au permis, făr o mutilare excsivă, sal~înd esnţialu în ceea ·ce priveşt continuitatea, exponţial creşt a bunurilor, a nevoilor, a mijloacelor, este un echilibru al Secolului Luminilor. Drumul urcat este prea abrupt pentru ca să mai fie cu putinţă să ne întoarcem îndărt. Putem modifica unele clauze ale contractului, putem încerca să-i ameliorăm condiţle, dar creşta este ireversibilă. Europa Secolului Luminilor ne-a tîrît în cea mai sevră dintre aventuri, condamnîndu-ne la cresterea contiuă. Ea ne-a lipsit de alternativa c~vernelor, iluzie a unei imposibile întoarceri în pîntecele matern. 1680-1780 : o realitate profundă deci, şi o realitate ce se revasă încă din plin asupra timpului nostru. De înţelgra istorcă a firelor înnodate în perioada Secolului Luminilor depinde, în parte, posibilitatea noastră de a acţion. A acţion ,,într-un timp real", a acţion, deci a ne supune părţi centrale, de neschimbat, a programului Secolului Luminilor ? încărtua semantică a Secolului Luminilor Secolul al XVIII-lea, pe care vrem să-:1 înţel­ gem, are ceva să ne spună. Prin mijlocirea sintagmei Secolul Luminilor, sintagmă comodă, autenică touşi, ce ne vine din acest trecut atît de apropiat şi todaă aUt de îndepărta, cititorul aştepă să ajungă nu la orice secol al XVIII-lea, ci la u,n secol al XVIII-lea util, ,care se număr printre cele cîteva daruri mai importante ale moştenir noastre. Iată de ce, pentru a ajunge şi mai o:epede la cadrul de viaţă, la SJtructura autonmă a gîndirii şi la întoarcerea fecundă a gîndirii către finţe şi 29 luoruri, parve uti_l să _ marc~m o pauză, să profaune11: 0 . cafa.~za : f!e schiţa unei teorii gene• le, m_ chip ma1: naiv, regulile foarte simP!e ale unei grama,tici istorice capabile să desc1,f1:eze _secolul al XVIII-lea cel mai dur.abil cel ma1 utll, de asemenea, tim,pului nostru. ' Secolul al XVIII-lea, nu se confudă întru totu! cu Secolul filozofiei Luminilor. Acesta o i ,e paşet~. O P:3r_te din el îi scapă. Filozofia un secol al ecolulu1 Lumir:1Ior repzintă XVI!I-1e,a durabil, cel ce face ,parte din patrimomul nostru. Un seco1 al XVIII - 1ea care se • . • • • ~- . mscne ma1 lntlI in cuvinte " p·o . d 1 rni · ·e · a cu• ·t e • • • ,-1. ~In . rnseamn~ ,a porni de la esnţial. In toate l~m~1Je Europei, acel.şi radical serveste la cons ~Irea euvmtului-cheie. Luminile:' die AufV he, ~;fzrunf, ~he Enlightenment, la ilust:raci6n, \ .um!na__zzone. ,,Lumina sau mai curînd lumie ... 3aita 1:n cuvînt magic pe oare epoca s-a m complacut sa..:l spună ş i s · ă-1 tot spună" notează Paul ~~zard; adită cu raţiune, nave 'capitane a .unu: 1:1 treg vo~buJ?r. În duda efortului depu:s. pma ra?ID1, IS'tona a douăzeci-tr de a fi cf:ivin!e-che1e, în zece limbi, abia urmează acuta. Limbajul scds îşi 1at·e nivelurile sale care se sul?rar:un pe stz~turile greu acoesibile 'ale limbaJulu1.. or.al. Nivelul. _1, _v~ fi, dacă vreţi, cel al 11:arilor ,~r1:_ta:te, ştnţ1fice şi filozofice, do1;1en~:1 ap~rţ1nd mu:Ltă vreme în mod exclusiv h~_b11 fa~me. Cu începere din 1680-1690, totuş~, Oc~rdentul scrie acel mai adeseori în limba rn~ţioal, foanceza _pre.cedî-nd engleza; dar · Estul; ?er7:1:n, scandmav, danubiran, recurge la latin~ pma spre anii 1770 (a se vedea Kant). La mw~lt:1 2 se situează literatura, de ]a teatru la povestire, de la episto'lă la roman · Ia · · 1 , mveul. 32 limba c~rentă a corespnldţi, limba scnsa automata, cea care vine pretutindeni sub con~e~ în chip spontan. Nivelul 4 se situează I~ limita extrmă a creştifo istorice. La sfîrşitul secolului al XVIII-Jea, în Fr a nţa, prin mijlocirea c:ererifor de dis:r;nă de c~sătorie şi a caie;te1or de doleanţ, a Jungem _sa avem .o vagă · cunoştiţă cu P;i-:Lre _la l~mb~jul yo,rb1t de cei ce se a.flă la lum1ta mfenoara a limbajului scris. Datoriă dispensei, wati_e B!seric_i_i, datoriă doleanţi,· graţie statulm, ş1 pnn IDl·Jlocirea scribului - cărtua aflat aproape . de mediul ţărnesc, el s-a născu! din elita a~ricul:torilor - putem spera să aJungem la nivelul e4trem al' domeniului direct al istoriei. Pentru F1~anta caietelor de doleanţ, nivelul 4 înglobează milioane de la 40 la 45°/ o, • poate, din masa toală a ţări. Este chiar posibil ca lungile serii de dispense eclezia~tice s~ ne permi tă mîine, şi în ceea ce ·priveşt mtreg secolul ,a l XVIII-lea, să mergem încă şi mai departe, foarte aproap~ de un _nivel 5 ~re _a~ f~ cel al expresiei vorbite de cei ce nu ştm mc1 sa se -semneze, nici să citeasă literele . . Să examină deci încărtua semantică a : ,,filozofie, PŢejud~ca_tă, • Luminilor şi a raţiun supertiţ, tol e ranţă, virtute" (Vdltaire, Dzcţ?­ nar), căroa li se alătur „cu~nte c_e revm mereu; precum : abuz şi reforma, abuz1_v, a re.,. forma, consHtuţie, libertăţ, încă împovarate de o . gîndire arhică, subiect şi cetăţan în. tensiunea lor complent-ară, libertate, eg.ahtate, drepturi..." (A Dupront) . . Această serie este franceză. Echivalentul ,ei • există în cele zece urmăi. El ne limbi scrise ale Europei. Să-l va permtie, în timp şi în spaţiu, să desnăm în m9d aproape sigur geografia ~uropei S~olului Lumini'lor. Seria alun e că de 1a vest catre est si de 1a nord către sud. Ea cobară progresiv de la nivelul 1 la nivelurile 2, 3 şi 4, apoi la nivelul 5, unde se pierde. Evoluţia descendtă a vocabularului Luminilor are loc aproape în a ce laşi ritm în Anglia şi în Franţ. Nivelul 1 este atins, în Franţ, în Anglia şi în Olanda încă din 1680. Nivelul 2 .este atins în unele l~curi cam în jurul lui 1700, în altele, în jurul lui 1710, dispărîn în jurul lui 1720: 30 31 între 1720-1730 în Anglia, 1730-1740 în Franţa, vocabularul Luminilor colnizeaă la ni velul 3. Nivelul 4 este ocupat, după cum a văzut prea bine Alphonse Dupront, în 1789 : ,,Prin caietele din 89 atesă [... ] simpla lor preznţă, o pregăti mentală coletivă în vederea a ceea ce am numi astăzi o «a naliză de situaţe» [.. ] Educat de către monarhia adminstrvă, întregul regait -este capabil, şi în proţi impresionante, . să se auto-analizeze în cîteva săpt­ mîni, uneori în cîteva zile din primăva lui 1789. La nivelul cel mai comun, o face în manieră notarilă, chiar dacă cel ce scrie este preotul, utilizînd un vocabular cucernic sau lă­ sîndu-se pradă unei senibltăţ janseniste [... ] Doleanţ el sau reformele sînt articulate în corpus de către intermediari avînd un nivel cultural solid, şi despre care putem spune că aparţine elitei Luminilor - de un nivel superior -, reprezentînd baza sa inferoaă". Cît priveşt nivelul 5, el va fi atins în secolul al la vîrf de multă vreme, XIX-lea, cînd, afltă seria semantică a Luminilor, dislocată, va fi făcut, în parte, loc altor asociţ. Vehiculată atunci de către almanahuri şi de către literatura de colportaj cită în orele de seară, ea va întovărşi, în jurul anilor 1830, eroziunea tradiţlo creştin la ţară, în perioada lui Jacquou le Croquant. P,rocesul este identic p1·etutirrdeni, dar mai tardiv. Vocabularul Secolului Luminilor se află la nivelul 1 î~ Germania în jur de 1700 ; nivelul 4 este poate depă~it în Germania Occid e ntală cam spre 1800, desigur nu înainte de a secolu1ui a l XIX-lea, în para doua jumătae tea sa ori~mtală. Spa nia se :află la nivelul 1 cam în 1730, şi abia la nivelul 2 către 1750. Italia o precdă cu cîţiva ani. Nivelul 4 este d e păşit în perioada ,aş-numitl Risorgimento ; [n Spania, nivelul 4 nu este nicodată atins înainte de începutul secolului al XX-lea . 32 Această rapidă anticipare asupra rezultat:lor unei certă ri în curs de a se face ne ofera _o p r imă aproximare, în 1timp şi "în 9paţi u, a_ 1;eahtăţi Secolului Lumix:iilor. ~ele. 120 de rn1hoanc la _u_n moment de oameni ,ce pot lf 1 numarţ1 dat, mai mult încă, cele 500 d~ m1hoane.. ca:; s-au succedat timp de 90 de am pe un teutonu ce poate fi deja nu~it ~~ro,pa, ît: secolul_ a~ XVIII-lea, nu au locuit n1c1decum 1mpreuna ş1 în acelşi timp. Ţărani din Auve:gne (analfabeţi încă în proţie de 900/o în JUr de 1770), izolati în dialectul lor d'oc, nu sînt contemporanu' tăranilo cresătoi de vite din ţinut~l Auge din Normandia, alfbeti~ţ în pro~ţ1e de 800/o, oare înţelg franceza ş1 se ~f~a sub. ac,:ţiunea unui cat~licisn:i :fe ~nţluea J31;semsta, destul de aiprop1at, pma ş1 m refuzurile sal~, de spiritul Luminilor. Dacă distar:ţ_ ~ste deJ~ mare la acest nivel, ce raport exista mtre_ cei înt:-~ seara, la cincisprezece atei care cinează, masa baronului d'Holbach, spre uimirea oarecum scandliztă a lui David Hu1:1e,. şi at?'?sfera mistcă a comunităţlr evrişt has1d1ce din Lituania ? în secolul ?l ?(YIII-lea, ~uropa vede desfăşurînl,3:. mfm1t ievantaml . social al culturilor sale. In Norfolk, ea anuţă Europa agricolă din secolu~ al XIX-le? ; . la Manchester este contemporana cu revoluţia 11;dustrială ; ia Londra şi la Paris, într--'t.m med1•~ închis, ea anuţă tra nsformismuL _Şi. touşi, Europa secolului al XVIII-lea ra~ne, _în adîncuri, locul uimi tor unde se conserva. soc1etăile tradiţonle, de dnd sau de ~ase <?n secula;e la vest, mult mai arhaice la est ş1 la sud. Istoria toală a <Secolului al XVIII-lea ne ~uce cu gîndul la un fluviu ce rostg~eş: ape megal încărate de aluviuni prea diferite pentru a se putea amesteca. . . Pe măsur ce coborîm pe firul t1mpulm, sarcina istoricului se compliă. Ceea ce ~-a cîş:igat, pe de o iparte, printr-o in~ormaţ1e mai -~ccesiblă, se :pierde, pe de alta parte, dat fnnd 33 mas,a tot mai compl€xă a faptelor pe care trebuie să le înţelagă şi să •ie integreze. Între sfirştul secolului al XVII-lea şi sfîrşitul secolului al XVIII-Jea, volumul informaţe susceptibile de a fi prelucată poate fi multiplicat de douăzeci de ori. Este deci. im.posibil să evităm, la început, o problemă teorică de metodă. Istoria, desigur, are obligaţ să cuprindă totul. Dar atunci cum să închidem într-un sistem de explicaţ globaă, în ceea ce ne luăm riscul de a numi o „metasruc:ă", destinul a 500 de milioane tle oameni, împărţi în neumărat mici universuri culturale diferi te, cam în vreo sută de spaţi-tmur ireductibile, 500 de mllioone de oameni ale căro elite, trebuie să rieounaştm, au singure o istorie cu adevărt comună ? La urma urmei, Europa Secolului Luminilor nu există decît la vîrf, un vîrf tot mai îngust pe măsur ce alunecăm, în spaţiu, de la vest La est şi ne întoarcem în timp de la 1770 la 1680. Totuşi, nu trebuie, în nici un caz, să separăm elitele de îndelungata istorie a societăţlor mai .fruste .ce le poartă, făr a avea o parte ă l a g e din a r i n e t ş o m lor. • Cu începere 1 de la un ,a nume nivel de complexitate, nu rputem spera să integrăm totul dintr-o dată. Totalitatea expliatvă constituie, desigur, scopul nostru •• Dar integrarea se face în etape. Ea presupune organizarea prealbiă a unor structur1 intermediare. Istoricul secolului al XVIII-lea este ameniţt de două primejdii : de •o suprapunere de istorii descărnat, . de dezarticu1ate, istorie intelcuaă o istode econmiă şi socială decapită, &storie politcă; joc steril în afara oricău mediu fizk şi uman; de întoarcerea prea rapidă a socialului şi a economicului către universul autonom al gîndirii. Civlzaţ Europei Secolului Luminilor se află <led la punctul tle întîlnire şi de organizare a unor structuri inteligibile construiibe pe baza unei realităţ umane vii şi ~oncrete. 34 Poate va trebui, încă o dată, să pormn:, ~e la anii 1620-1630, amintind d: ep?ca clasica,_ de jumătae . de secol ce pr,eceda onzont~l rotitor a1 am·1or 80 • In cadrul unei economu · terne, 1 1 într-un climat social seve:, "'.re_ loc nnraco_u_ gîndirii. În cincizeci de am, b1zu~ndu-se Pf 11:; strumentul matematic_, un n~n~ s1sten:, a 1 wm: înlocuieste în mod 1revers1b1l, ordinea sco. lastică •reinterpretînd o . sinteză de d~u~ ori milen~·ă. Cu înoepere din epoca clasica, ~e afirmă mai mult ca nicodată Larga auto!1-~1:11e. • t one1 • • gm - ct1·r1•1• • Un exe,rnplu : matematicile. a 1s · · tal A s,e vedea algebra, care joacă _u_n rol c~p~ ' în punctul de pornire a filozofiei m€caruc~ste, deci a reusitelor intelectuale ale_- secolulm al XVIII-,leia si a filozofiei solidare dm secolele al XVII-lea si al iXVIII-lea. în secolelev ~1 XV-1ea si al XVI~lea, din taonări î~ tatonari, se d~prinde o simbolcă, abstrcţmne progr~eaf! este întemeiat un calcul pve care gemul Ul Viete (1540-160~) _îl duce catre un :mo_ment d: 1~d~pe~cristalizare. De aici se _n~t! _evol~ţi dentă a algebrei, constitmta m ,_,disc1plma ff mată", .deci autonmă, cu re~uhle_ s<::1e, :1:1 ~gile sale, cu logica sa propr!e. ,!11rtia,v pn~e ~ cerneala si momentele de odi~na odata ~1gu. mdepntă dde raite o istorie aproape . pură, • urn~şte '. ti rn,p ' vreme .e m orice' mediu material, două secole, gîndirea a cîtorva sute. d~ oa,:11~; Unealta mateică, dezvo~tat~, odim?ara, 1 necsităţl agrimen~<:1y~w,. iar, :mru . rece~ ' din cele ale hidraulicu itaher:e, ş1, po~te,. e asemenea, . din necsităţl sp~nte ale_ m:_n~i1 lui si ale comerţuli, s-a eliberat, mea •. intea miracolului ştinţfc al ani~or 1620_-1~5f~ de constrîngerile externe, urmnnd ex1gen ,e unei dialectici proµrii. ; • .. Matematizarea fomii ar fi f_08t irnpoSrbila_fa:a existnţa indeptă a . 1~strumeI11tt1;lmD m cazul de faţă a instrumentu:Lm 1:1atematic,. _ar instrumentul oapăt, Ia rîlltlu:..i, ~n P1:odigio~ impuls pe temeiul necsităţlo: 1;1011_ arh1~cturt cosmice. Totuşi, . pornind de aici, ş1 proiectaă V f V !~- V V y parcă înainte, mai cu seamă în secolele '.3.l XVIII-lea şi al XIX-lea, gîndirea mateică ascultînd de logim unei dezvoltări interne de~ vanseză cu mult nevoile construţie ştin~fce . Geometriile pluridimensionale (Lobacevski, Riemann) se nasc aproape simultan în anii 1840 la capătul unei lungi meditaţ începută d~ Wallis în 1685, contiuaă de d'Alembert si lJagranrge, J. F. Herbart şi Grasmann ; O:n acelşi moment, George Boole (1815-1864) crează alge?r~ binară : Cmind, începe unificarea progresiva a matematidi şi a logicii formale, integrate ~ntr-unul şi acelşi simbolism. Aţi căuta :zJadarmc în mediul încojurăt o cauzalitate : nici o ialtă logică în afră de cea rtu există int.~ră ; Lobacevski, Riemann, Boole şi logicienu formali ai matematicilor sînt, cu toate acestea, şi cu un secol înainte, profeţi timpului nostru. Făr instrumentul conceptual pe care ei l-au făurit, ştinţel • fizice din anii 1910, cibernetica din anii 1940 erau imposibile. ne obligă să ne ântoarcem Aceste consideraţ la secolul al XVIII-lea. Exemplul matematicilor nu pledază oare în favoarea unei largi autonomii a gîndirii ? La un anume grad de maturitate, disciplinele formale, mai cu seamă cele m~i. ,abstracte, dobîndesc privilegiul unei dezvoltar1 autonome. Constructorii lumii moderne au realizat, în anii 1620-1650, un progres decisiv în ordinea abstrcţiun. Ei au creat deci sisteme de gindire mai independente ?e mediile materiale şi de conexiunile logice Interdisci,plinare, susceptibile de o desfăşura a_ut~nomă. Ceea ce este adevărt în privnţa disc1phnelor formale este tot atît de adevărt cît priveşt noua sitemacă ce le leagă. într-un cuvînt, orizontul mental a l lui Galileu şi al lui Dascartes se comprtă, la limtă, începînd din momentul victoriei sale la vîrf către 1650 asupra orizontului artistotelo-scol;stic dărîmat şi epuizat, ca o „discplnă abstmcă formală", suceptiblă deci a avea o istorie proprie foarte autonmă. In afră de presiunile mediului, la datorate procare este supus, şi de inegaltăţ gresului inegal al disciplinelor integrate, el este tîrît în mişcare ,propriei sale desfăşuri Ioşic_~· Vom vedea aceasta în partea a doua a carţi1. Corpus-ul gîndirii clasice moşteni de la ~li!eu: de la Descartes, din avîntul luat de analiza ŞI din progresul algebrei, implcă unele opţiun fundamentale. Asimilarea materiei cu întinderea, domeniu al geometriei euclidiene, gustul pentru • schemele mecaniciste elementare ale unui univers-orologiu - şi trebuie să înţelgm prin aceasta afirmarea a priori a unei structuri matematice a creaţi, garntă a legaităţ şti­ inţfce . Corpus~ul acesta, sau, dacă vn~ţi, acest sistem de gîndire, implcă, de asemenea, opoziţia fundametlă dintre natură şi înţelgr. Filozofia cartezină şi postcarezină cere deci o teologie a trnscedţi absolute. Creatorul universuLui „nedefinit", garant al ordinii şi responsabil de un primum mobile, se îndepărtaz progresiv. El este Dumneze.u l ascuns, aproape imperceptibil în creaţi, dar accesibil touşi constinţe. Un Dumnezeu ascuns şi . îndepărta. Măreţia lui transcedă împinge, într-o primă etapă, pietatea clasiă spre un respect paralizant. Acest Dumnezeu, îndepărta la modul infinit, transcendent pînă la incomunicabilitate. este totusi mediatorul, fundamentul teoriei cunoasterii.' Paradoxal, acest Dumnezeu izgonit din 'natură poate fi regăsit în centrul oricăe activăţ intelectuale. între cel ce cunoaşte, aş cum îl definşt cogito-ul cartezian, şi conceptul de întindere dili filozofia naturlă, Dumnezeu devine întemeietor şi chezaş, într-o primă etapă, a oricăe teorii a cunoaşteri. Elementele corpus-ului clask alcătuies un ansamblu logic de o mare plăsticae. Filozofia mecanistă a epocii claşie, refuzînd, aş cum este isptă să facă înspre anii 1680, par~nt:-za cartezină care situa, după cum ne ammtim, religia, poiîtica şi arhitectura socială în benef~ciul Revoluţi şi al tradiţe, era chemata, 37 chiar făr constrîngerL exterioare să se modifice , profund. ,•Astfel, . corpus-ul ~l:asic poate, la rig0iare, să dea naşter, oonform jocului in,.. tern al forţel ce-l .akătuies<:, corpus-ului gîndirii Secolului LuminilLor. Putem chiar construi un model „endogen" de destructurare a Lumi-. nilor, amintim, pentru ,a uşra înţelgra, , Să c1teVia dintre mtioulăre alunecări ce are loc în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea. Totul are loc, mai întîi, în cadrul trecerii la limtă, a transcedţi divine. Devenit doar •un primum mobile al creatiei mecaniciste Dumnezeu ·. se- înde,Părtaz îr{văluit în măr~ţia sa. Newton îl aminteş pentru o clipă. El redevine om_n~pr,e zei:t în ipoteza primului stil ail gravitaţ1e. Aipo1 se întoarce din nou în îndepărta.: tele-i ţinutr, .dnd, • misterul gr-avitţe fiind. acceptat ca proprietate a materiei, mecanica cosmiă,· cu astronomia lui Laplace, se îmbogă­ t';Şe îl: chip h ot ărît ou o a patra dimensiune, d1mensmnea temporală. Perfcţio1w.a - în cursul secolului al XVIII-lea - universului orologiu construit de Divinul Arhitect con~ fir-~na,_ din deceniu în deceniu, ipotez~le lui Le1bmtz : ,Forţa motrice a universului a sa vis 1.Jiva, nu diminua; orologiul lumii n~ cerea să fie nici întors, nici repariat". Asemenea cronometr.elor marinăeşt realizate de Harrison cam în jur de 1770. • Divinul · Arhitect era treptat constrîns la somajul tehnologic. ,,Astfel, cum spune atît 'cte frumos Alexandre Koyre, Dumnezeul puternic şi activ al lui newton, care guverna în mod efectiv universul după libera sa vointă si hotă­ rîre, devine succesiv, în cursul unei e~olutii rapide, o forţă conservatoare, o intelligentia ·extra munq.ana, un Dumnezeu trîndav. Intrebat de către Napoleon cu privire la rolul ce-i revenea lui Dumnezeu în al său Sistem al lumii Lar:Iace, care, o sută de ani după Newton, perlecţ1onase în mod definitiv noua cosmologie" putea răs,punde după cum ne amintim pre~ bine : ,,Sire, nu am nevoie de acestă ipoteză". Dar să nu ne grăbim . Automatismul nu este absolut. Butada lui Laplace n-a însufle ţ it niciodată mulţie. Pe de altă parte, nu există o contradiţe de nedpăşit între filozofia mecanistă în universul infinit şi o teologie a unui Dumnezeu transcendent. Pe vremea tumultu·o aselor desf ă~uri .religioase din secolul al ţVI-lea, cosmologia mecanistă şi teologia lntrupăi se completau făr a-şi dăuna , una a1teia. • . ' = . Să recunoastem totusi că acestă formă de gîndire menţi~ cu gr~u • o teologie naturlă coern tă . lntr-ad e văr, ce altă comunicare · se poate spera din partea 2.cestui Dumnezeu creator al universului mecanicist conceput a şa cum ·îl văd secolele al XVII-lea si al XVIII-lea •îri afră de propria-i Revlaţi·? ,Tăcera et;rnă a spaţilor infinite" elibrază terenul pentru Cuvîntul lui Dumnezeu . .Întruparea nu mai riscă să se dizolve în cotidianul familiar si liniştor. Dar de îndată ce tensiunea ascuităr anxioase se relax ea ză, totul se prăbuşet. Marele. Arhitect nu mai are ce . .face si ă c n î si . ' , .o mai puţm ce spune. ,;Mecanicismul" . oferă alternivă : religia Transcedţi si a .. Cuvîntului, lume-orologiu golită de zeii concilia1:ţi şi îmblnziţ. La nivelul unei părţi a elitei, Dumnezeul „prost şi inutil" al deistilor se situează, în cosmologia mecanistă, în aUernativa posiblă a lui Deus absconditus al lui Pascal. Nici o pi e dică nu se mai ridcă în calea acestei conepţi. Nici o piedcă nu se mai ridcă nici în ceea ce priveşt filozofia naturii. Mai rămînea problema înţelgri. Construirea unei teorii a cunoaşteri va fi fost marea op er ă şi, poate, marele eşc al secolului al XVUI-lea. Să ne amintim de opţiunle carteziene · de la mijlocul secolului al XVII-lea : în centru distanta radicală care opune natura şi îrtţel~ga, ~biec.:.. tul cunoaşteri şi cel ce cunoaşte. Pentru Descartes şi primii cartezieni, mediatorul ideilor • 39 clare este Dumnezeu. Dar cum să rezisti ispitei totalei simpltăţ, a unei reducţi a ·spiritului la legile filozofiei mecaniciste ? Locke şi, pe urmele sale, Condillac, senzualismul, acestă mare tenaţi a secolului al XVIII-lea, sînt, dacă vreţi, seducţia totalei reductiblăţ de la complex . la simplu, mecanica înlăutr spiritului. Conştiţa celui care cunoaşte nu mai este decît oglinda ce primeşt imaginea pasivă a lumii. Immanuel Kant va reda înţelgri legitima-i complexitate şi va elabora, în sfîrşit, o teorie a cunoaşteri demnă de progresul ştinţelor. Kant este de acord cu Locke, Berkeley şi Hume în ceea ce priveşt limitele raţiun. Metafizica nu va mai fi de acum înainte decît ştinţa limitelor raţiun umane. Sufletul, sau cel puţin conştiţa celui care cunoaşte, nu va mai fi puerila cameră · neagră care se mărginse o clipă, la unii discipoli abuzivi ai înregistreze lumina venită din lui Locke, să afră .. Un lucru e sigur : la un anume grad de complexitate, o discplnă formală (am reţinut exemplul matematicilor), un corpus mai complex de gîndire (filozofia naturii şi cea a înţelgri, pentru a folosi expresiile preferate de secolul al XVIII-lea), adică, în fapt, totalitatea cunoaşteri abstracte, de la Descartes la Kant, trecînd prin Locke, şi senzualismul aberant, evoluază aproape făr nici o interferenţă extrioaă, doar sub presiunea elementelor care intră în compziţa sistemului, încă de la pornire, a unei dinamici interne, a necesităţlor unei logici proprii. Autonomia isto• riei intelectuale nu dateză din secolul al XVII-lea. Este de ajuns să ne amintim cum, în două secole, scolastica tomisă, prin repetate alunecări interne, a lăsat locul nominalismului de la sfîrsitul secolului al XV-lea. Autonomia istoriei m'telectuale iese totusi întări din marea revoluţi ce are loc în ~el de al doilea sfert al secolului al XVII-lea. Observăm acestă plasticitate sporită şi într-o apti4Q tudine de a evolua mai rapid. Co:ims_-ul clasic (1630-1680) lasă locul, într-o y1matat~ de secol, sistemului Luminilor' ~are.. m:epe. sa se . olve în esenta lui supus ngonlot logice ~le cl 1z , • ' t ronolog1e critidsmului kantian. In scur a sa c - . ' şi s-a d~sfacu! filozofia Luminilor s-a făcut în ceva mai puţin de un ?ecl:_C~rnţa mtern~ si dinamica proprie a gmdm1, m cadr~l un1;1 •. t m de gîndire fie că e vorba de f1lozof~a. s1secanistă e • ·1or, trebuie sau de' filozofia L umm1 . :um acceptate de istorie, integrate_ d~ dis; cursul istoric. Este ceea ce ne stradmm sa realizăm . • ·d · L Desigur lucrul nu e lipsit de pnmeJ. ie. . ~ nivelul j~cului subtil al gîndiri~, a\ _1sto~?e1 literare, al istoriei filozofice, al. 1stor1~1. ştun~ ţelor, civlzaţ Europei Secolului ~um:mlor ~r ă nu sîntem foarte atenţi, _sa se d!c a d risca, b' D ra zolve într-un sistem clasic zs. aca am trădm generoasa mîne aici ar însemn3 să complexitate a adevărtuli se~ol al XVH_I-le_a, cel al tuturor oamenilor. Un sistem exphcati~ endogen" care nu ar ţine seama de oa:11en11 ~e munce~c şi de lucruri, chiar perfcţ1_onat, ca acela al lui Paul Hazard, al lui Koyre sau al lui Cassirer, nu e de ajuns. Europa Secolu: lui Luminilor este ceva mai i:nult şi ce".a mai bun decît O Europă clasiă bis. Lo<:_ke ş1_ Condillac au exprimat o parte din adevarul timi::ului lor. Da, mediul a avut de sp':1s un ~uymt decisiv în înţelgra Secolulm Lum1:11lor. Gîndirea acestui secol a avut de spus,_ la rmdul ei, un cuvînt decisiv în ceea ce priveşt lucrurile. De la creşta orizntală la demaraj : secolul uneltei !n Europa Secolului Luminilor_, lucruril~, mediul s-au pus pe nesimţt în mişcare. ~ph: carea la istorie, de vreo douăzeci sau .tre1zec1 d~ arii, şi din CE; în ce mai sistematic, .a metodelor şi · a tehnicilor. statistice - vorbim . de o istorie cantivă sau, mai modest spus, serială -- a permis realizarea unor importante progrese. Predecesorii noştri, nu atît de bine înarmţi, s-au înşelat · poate afirmînd în chip prea exclusiv permanţ structurilor si a modurilor de producere, solidaritatea gemirilor de viaţă din secolul al XVIII-lea cu un îndelungat trecut ce · ia • naşter în evul mediu şi poate chiar mult înainte. Desigur, într-o persctivă cu bătaie foarte lungă, analiza tradiţonlă ră­ mîne adevărt, iar, foarte recent, Pierre Goubert, . în a sa Istorie econmiă si sociC1lă a Franţei, îi redă întreaga vigoare şi ~redibilitate. Decolarea, sau demarajul .(take off) econmiş­ tilor ·- care presupune dublarea rapidă a raportului dintre investitiile nete si venitul na:ţional - se situează ia sfîrsitui secolului al XVIII-lea şi nu înainte (Anglia, •1783-1802 ; Franţ, 1830-1860). Dacă trecem din domeniul spiritului .î n cel al cadrului material de viaţă, trebuie să aceptăm acest adevăr evident : nimic fundamental nu se produce cu începere de la mijlocul secolului al XVII-lea şi pînă · la mijlocul secolului al XVIII-lea. Asistăm . la oscilaţe - de o parte şi de cealtă - unei linii cvasiorizontale. A se vedea nivelurile de populare. Europa Ocidentală număr abia . cu puţin mai mulţi oameni (între 15 şi 200/o) la mijlocul secolului al XVIII-lea, decît la sfîrşitul secolului al XHI-lea. Speranţ de viaţă la naşter, în fedcita Anglie, la Colyton (Devon), atinge vîrsta de 43 de ani în secolul al XVI-lea (1538-1624), 42 de ani în secolul al XVIII-lea (1700-1770), 37 de ani în secolul Nu, proal XVII-lea (1625-1699). Oscilaţe? gres. Anglia a repurtat, îi1 secolul al XVI-lea, cu două secole şi jumătae mai înainte, o mare victorie asupra morţi. Speranţ de viaţă pe continent se situează, la începutul secolului al XVIII-lea încă, între 25-30 ani. refinţă. de termenul de De fapt totul este în funcţie Intre adevărtul . demaraj, care ajunge la creşta contiuă a societăţlr industriale, şi rigiditatea structurilor dm secp~ lele al XIII-lea - al XVII-lea, secolul • al XVIII-lea toalizeă o sumă impresonată de mici modifcăr. Econmişt, începînd cu W. W. Rostow, vorbesc despre . condiţle prealabile demarajului. Progresul va fi fost astf el1 a. milioane de finţe di1: Europa, ma~ în viaţ mult decît o idee : o exprinţa. între lung1 secole imobile, cu structuri materiale blocate, nebuşti, cînd echisi explozia unei creşti pamentele sînt perimate înainte_ chiar _de a ţi manifestat fie şi numai o fracţmne dm pos1biltăe lor cînd mutaţi face parte din struc~ tură •secolui al XVIII-lea va fi fost, într-o anu:.ită măsur, secolul mişcăr, al mişcăr resimţt, trăie, conştie. Secolul mişc . ări, deci al progresului. Progrese agricole, mai întîi ; totul decurge de sămînţa aici. .Recoltele sînt mai bine păstrae, mai puţin irostă, randamentul creşt întrucîtva : pe cap . de locuitor el sporeşt cu 100/o sau cu 20'0/o, în alte locuri stagneză. Acest cîştig modest şi decisiv se repTcutază pe î1:treaga scară a producţie, căi în sectorul agricol lucrau la sfîrsitul secolului al XVII-lea încă, apro~pe nouă zecimi din-tre. muncitori. Să presupunem, la vest, cam o zecime de oameni suplimentari, elibraţ prin progresul producţie agricole, două zecimi în loc de una, si care pot să se consacre industi;-iei, comerţu­ lui administratiei, guvernăi, sau, încă, şi .mai m~lt, cugetări'. Cîştigurle mai subtanţile din celelalte sectoare prelungesc acest efect. In viata secolului al XVIII-lea cel mai mult nu con'tează maşinle englzşti - ele sînt viitorul -, ci unealta. Unealta ajunsă la capătul unei îndelungi evoluţi, pentru că materialul utilizat este ·mai buh, pentru că mina care îl lucrează şi îl folseşt este · mai iscută, în~ 43 42 tr-un cuvînt, pentru că ucenicia a dat roade mai bune într-o genraţi de artizani care cila Rousseau şi la mediul din tesc. Gîndiţ-vă Geneva, gîndiţ-vă la Anglia care citeş, la nucleele instruite din Franţ. Pentru că oamenii sînt mai atenţi şi primesc mai bine moş­ tenirea. Planul esnţial al transmiterii tehnicilor este, desigur, dominat în continuare de o practiă însuşită din văzute şi din auzite. La bază, cel puţin, căi secolul al XVIII-lea este secolul marilor tratate, al cărţilo, apoi al şco­ lilor unde se învaţă arta ingineriei. Planşe din Enciclopedie marcheză punctul de plecare timid al unei noi demnităţ. Aceşti artizani, care gîndesc mai îndrăzet cu mîinile lor acum citesc, intrînd în comu;.icare cu teh~icienii gîndirii. Să reluăm, însuşid-eo, acestă distncţe pe care Fernand Braudel o împrumtă din antropologia cultraă. Să rezervăm folosirea cuvîntului „civlzaţe" culturilor care au atins nivelul scrisului, civlzaţ confundîndu-se astfel cu sectorul culturii solidare cu imensa moştenir a transmiterii scrise. La nivelul artizanatului urban, secolul al XVIIIlea schiţează o întîlnire, nicodată realiztă pînă atunci, dintre cultră şi civlzaţe, în beneficiul civlzaţe, desigur, dar şi mai mult încă în beneficiul culturii tradiţonle. 'Beneficiu prin mijlocirea oamenilor. Dobîndirea foarte timpurie a mecanismelor psihomotoare ale lecturii şi scriiturii, dobîndirea, prin scriere, a unor structuri intelectuale complexe, departe de a îngreuna transmiterea tradiţonlă a ştinţe şi a comportamentului meseriei, prin practica din văzute şi din auzite, uşrează operaţi. Artizanul care citeş, aflîndu-se la intersecţia dintre cultura tradiţonlă şi civlzaţ scrisului, el dobîneşt mai repede, reţin mai bine un mod de a face pe care, de acum înainte, îl va modela cu mai multă usrintă. Dobîndirea masivă a deprinderii scrie;ii şi ·a unui grad de lectură utilă de către o fracţiune, pe fundametlă 44 a lucrătoi din manufacalocuri majorită, turi - lucru ce se petrece în Anglia - , contribuie la dezvoltarea rapidă a unor procedee artizanale de fabricţe, a unor gesturi şi tehnici manuale cme impră lucrurilor pecetea gîndirii. Secolul al XVIII-lea perfcţionază unealta tradiţonlă. Şi, mai ales, în cîteva laboratoare de mare virtuozitate, fabricarea orologiului, a ceasului, a cronometrului, construirea unor instrumente ştinţfce, multiplicatoare senzoriale lăsate moştenir, de către secolul al XVII-lea, Secolului Luminilor, care le înalţă la un nivel incomparabil superior de eficacitate şi de perfecţiun, executarea de orgi, clavecine şi viori. In victoria tardivă a telescopului trebuie să ghicim străvecha artă de a turna o materie adecvtă şi de a o şlefui ca pe o oglindă, în progresul microscopului, descoperirea lentilelor. A se vedea sticla, placa de cristal de pe masă, oglinzile. Secolul al XVIII-lea se situează la capătul evoluţi unor unelte tradiţonle, mînuite adeseori de meseriasi care stiu să citeasă si care se slujesc mai bine de ;le, utilizînd tot;litatea posibltăţr lor nebăuit. Secolul al XVIIIlea poate fi oare definit ca secol al uneltei perfecte mînuite la perfcţiun, şi care va da curînd o mare bătlie împotriva maşin? Unealta înaintea maşin, desigur. Maşin împotriva uneltei însă, nu. Contradictia dintre unealta din secolul al XVIII-lea si ~asina inventaă în Anglia se întleş ra;:. Un;, şi nu cea mai puţin importană, dintre condiţle revoluţie industriale rezidă în îndemînarea unor artizani capabili să domine materia cu mîinile lor, să lucreze fierul, să realizeze roţi dinţate, pinioane, axe, să rezolve o infinitate de mici probleme practice, cum ar fi curelele de transmisie sau articulăe ermetice, ce presupun adevărt comori de iscunţă şi de îndemînare. 45 Nu-i uşo1· să descrii aceste m1c1 progrese. a remunaţilo şi a Nimic din istoria serială preţuilo nu ne lasă să percepem o ameliorare seniblă a nivelului de viaţă al claselor populare. Abia începem să abordăm dificultatea aceasta, să descoperim cutare sau cutare document, să găsim un mijloc adecvat de a-l utiliza. Cadrul vieţ materiale se îmbogăţeşt, se diversfcă, se ameliorză. Casa construiă acum este ceva mai mare, ceva mai aeristă, mai puţin frustă decît cea pe care o înlocuieşt. Şi nu numai în cazul celor bogaţi. Apare patul în locul unui aşternu întins aproape pe apare jos, apare •dulapul în locul unui cufăr, lenjeria, apare şi vesela. Jntrei timp, poulaţi a a sporit. Cine este cel înşelat? Economia, cu salariul său, şi preţul pîinii ? Istoria socială şi ancheta cu privire la locuinţă, care a cercetat cu de-amănutl casele unor ţărani înstăriţ aş cum mai există ele şi astăzi ? Să aceptăm şi să depăşim acestă aprentă contradiţe. Seriile de preţui nu au izbutit încă să măsoare pînă acum obiectul nou, obiectul disponibil, calitatea mai bună , rodul, indirect surprins, al unei augmentări sensibile a producţjei în toate domeniile ; să aceptăm, sub rezvă de inventar, inevitabila propunere. Artizanatul a realizat, în secolul al XVIII-lea, şi făr inv es tiţ directe, o sporire apreciblă a randamentelor. Investi ţ ia sa, indrectă, este ce,J a unei mai bune transmiteri a cunoştiţelr, care ajung la oameni mai num eroş i ş i mai bine instruţ. Aproape făr nici o inv es tiţ e . im ed iată : în aceasta constă întreaga difer enţă faţă de secolul al XIX-lea. Printr-o a t enţ i e reînoită, printr-o valorizare a deprinderii în detrimentul rutinei. !n epoca ordinatoarelor, am fi ispitţ să riscăm următo are afi rmaţi e : un hardware cu 50-0/ 0 m ai mare, amortizat prin ameliorarea făr nici o ch el tui a lă a unui software . Modestul cîştig realizat se află nemijlocit la dispozţa omului. La sfîrşi tul secolu46 lui, de bine educaţi, oameni, ceva mai la o vîrstă ceva mai înaită. La sfîrsitul secoluluj al XVIII-lea, Europa număr d~ cinci sau de şase ori mai mult oameni care ştiu să citeasă decît la sfîrşitul secolului al XVII-lea, de zece ori mai mult, poate, care au trecut pragul lecturii eficace, şi care citesc mai mult şi altceva. Capacitatea de absorţie prin lectură s-a înzecit în curs del două genraţi. două ori mai trăiesc mulţi pînă Multiplicatorul de creşt a timpului din Secolul Luminilor din nou în pr ez nţa unei contradiţ. Solidar cu trecutul, secolul al XVIII-lea este touşi secolul mişcăr, al progresului practic, Ia nivelul lucrurilor. A depăşi contradiţ înseamnă a descoperi ceea ce ne-a apărut ca fiind explicaţ centrală, cheia de boltă, poate, a epocii Luminilor. Stabilitatea modurilor de producţie ale societăţ tradiţonle nu excludea nici modificarea, nici schimbarea, care erau, cel mai adeseori, un progres. Originalitatea secolului al XVIII-lea nu rezidă în modifcăr individuale, ci în propensiunea pe care o capăt acum schimbarea de a aduce după sine alte schimbăr. Pentru a exprima acestă realitate, este comod să recurgem la limbajul economistilor. El vorbeste de antrenare, de multipli~ator. Vom vorbi , deci şi noi despre multiplicatorul de creşt în epoca Luminilor. Aparenta stabilitate t e hnică din . secolul al XVIII-lea este condi ţ ia însă ş i a multiplicato. Progresele tehnice decisive rului de creşt se situează la nivelul know how-ului economiştlor anglo-saxoni. La limtă, deci, ele sînt pur cîştig ; ele precdă •şi permit adevărt mutaţie, cea a maşinlor, care cere, la început, redutabilul ascetism al unei înnoiri complete Iată-ne 47 a materialului de producţie. Secolul al XVIIIlea, aflat la sfîrşitul „civlzaţe tradiţonle", a văzut realizîndu-se un ansamblu de microamelioră greu decelabile, dar care au adus după ele importante amelioră ale productivităţi. Decurge de aici o apreciblă ameliorare a condiţlr materiale dei viaţă. Ea se produce în beneficiul unor pături intermediare. Reuşita lui Rousseau şi cea a lui Diderot exprimă posibilitatea pe care o au acum anumite pături sociale, ce toalizeă cîteva milioane în toaă Europa, de a beneficia de mult timp liber. Situaţ materilă a păturilo celor mai umile nu se agrveză. !n mod obiectiv, secolul al XVIII-lea este touşi o perioadă în care· cei săraci o duc mai greu. Difernţa, mergînd pînă la ruptă, a genului de viaţă a aş-nu­ mitei lower middle class va fi transformat marea, tragica, dar generoasa societate a celor săraci, într-o serie de ghetouri. Sărcia îşi pierde conţiutl tradiţonl. Ascetismul laicizat al creşti îşi împrută valorile de la puritanism. · Sărcia este un eşc, de vreme ce reuşita pare oferită celor mai buni. Malthus, în 1798, trage de aici o concluzie radiclă, refuzîndu-le celor umili pînă şi bucuria simplă a dragostei carnale şi a zămislr generoase. Putem simţ, prin mijlocirea tradiţonle forme de justiţe, cum sporeşt mizeria în Franţ în jurul anilor 1770, dar, la fel de modestă bine, putem fi sensibili la bunăstare a păturilo de jos. Se sapă acum un adevărt şanţ care desparte naţiule în stare latenă de marea treime sacriftă a viitorilor cetă­ ţeni pasivi. Dar cît priveşt ceilaţ, o mică majoritate, Europa de Vest a Secolului Luminilor ne artă un chip surîzăto. Acest surîs este capital. El asigură succesul unei gîndiri noi. Voltaire din Le Mondain a exprimat felul cum o oarecare familiei Arouet a izbutit să ia parte la supeurile Regnţi, Enciclopedia este expresia unui surîs la nivelul unor pături mai numeroase. O la fel de sevră şi touşi, pentru considerabil mai puţin aspră, mai omenească. O viaţă mai lungă. Media de viaţă din secolul al XVII-lea, în ciuda nuaţelor şi a excpţilor, este foarte mică. Speranţ de viaţă este de douăzeci si cinci de ani, abia unul din doi oameni are şans de a ajunge la vîrsta de douăzeci de ani, perspectiva a una sau două mari hecatombe planeză perpetuu. Suprevieţuitor plătesc traversarea coletivă a acestei văi umbrite de moarte prin mari pierderi afective. • că în secolul al XVIII-lea - dovaă Or, iată de netăgdui a unei bunăstri profunde -:- se schiţează ceea ce am putea numi revoluţia vitală. Între 1700 şi 1800, au fost cîştigaţ în medie zece ani. A se vedea recordurile de să­ nătae ale gentry-ei britanice. Zece ani în plus : viaţ adultă (singura care contează din punct dei vedere social) e de două ori mai lungă. Cum să apreciem o astfel de modificare ? Ea este făr nici un echivalent, guvernîndu-le pe toate celelalte. Mai întîi, pe cea privitoare la perioada copilăre. · Aici nu mai intră în joc doar recile probailtăţ. Poţi, luptînd, cu preţul unor eforturi şi al unei atenţi deosebite, să-l faci pe copil să ajungă adult. Aristocaţ britancă dă şi de acestă dată tonul. Nobili şi nobile se consară educaţi. Copilul mai iubit, mai bine educat, nu este, la început, cel mai rar întîlnit. Marea mutaţie ce are loc în cadrul educaţi şi al creşti copilului este, în primul rînd, conseiţa unor mai bune şanse pe care le capăt omul în faţ morţi. Cu începere din 1730, în cîteva sectoare privilegipentru creşta copilului merită ate, bătlia osteneala dei a fi dată. Această bătlie transformă succesul inţal în victorie. între 1700 şi 1800, intervine o modificare profundă în atitudinea faţă de moarte, iar importanţ pe care o cunoaşte viaţ cuplului, dobînită de multă vreme în Anglia, se afirmă 49 48 viaţă mulţi, 3. - c. 62 ' pe continent. FBmilia conjugală sfîrşet prin marea familie a „rubedeniilor". ,Şi touşi, în 10-150/o dintre cazuri, este menţinută legătura dintre trei genraţi. Avantaj deloc neglijabil pentru educaţi. Bunica şi mătuşa celibatră (să nu uităm că celibatul definitiv sporeşt) col a borează la marea operă a secolului. Alfabetizarea masivă este corolarul marii victorii asupra morţi. Să alfabetizezi nişte copii sortiţ unei morţi apropiatei este un lux şi o himeră. Să alfabetizezi înseamă, dintr-un punct de vedere colectiv, să întemeiezi un minimum de speranţă pe şansel de supravieţ­ ire ale copilului. Iată cum funcţioează multiplicatorul. Populaţi fiind dublă, . proţia celor care citesc este dublă (şi e vorba de un minimum). Propţia celor ce ating un nivel eficace de lectură sporeşt încă şi mai mult, materialul pus la dispozţa celor care citesc Cîteva sectoare privilegiate din se înzecşt. Noua Anglie, din bătrîna Anglie, din Germania pietsă, de pe axul renan, din nord-estul Franţei au cunoscut niveluri de impregnare prin carte pe care secolul al XIX-lea nu le-a depăşit. intre 1680 şi 1780, difuzarea conţi­ nutului tot mai vast al civlzaţe scrise, prin scriere, este multipcaă de douăzeci de ori. şi a desfinţa In secolul al XVIII-lea, europenii au experi- mentat progresul şi în acest domeniu ; progresul, nu. răstunae. În cadrul societăţlr ră­ mase, în cea mai mare măsur, tradiţonle, viaţ contiuă să curgă în structuri multiseculare, familiare deci, şi perfect recognoscibile. Nicodată un text din Secolul Luminilor nu comuniă un sentiment dominant de înstrăi­ nare. Depeiza1"ea ce are loc odată . cu schimbările presupune conştiţa unui înainte şi a unui după. Cînd se produc transfomăile legate de · societatea industrală, depeizarea domină. Nimic de felul acesta nu se întmplă în secolul al XVIII-lea. O stare de mulţire, de 50 siguranţă, de certitudine decurge din perceperea unei noutăţi în cadrul unui sistem de re• ferinţă stabil. In secolul al XVIII-lea, stabilitatea structurilor tradiţonle • este prima condiţe a perceperii schimbăr, deci a perceperii exprinţ trăie a progresului. Totul contribuie la aceasta. în plan intelectual, de exemplu pentru elită, prodigioasa mutaţie a cunoaşteri istorice, ce are loc la sfîrşi tul secolului al XVII-lea. Ea îmbogăţeşt gama refinţlo. ,Revoluţi ştinţfce" din anii 1620-1650 îi corespunde, mutatis mutandis, ,revoluţia istorcă" din 1660-1700. Dintr-o tehnică bine pusă la punct a stabilirii critice a textului şi a faptului, decurge o mutaţie a datului precis, înt.r-o cunoaşter a trecutului multipcaă de zece sau de douăzeci de ori. Progresul decurge deci din întîlnirea a două structuri, o nouă strucă intelcuaă şi o nouă strucă a mediului încojurăt. Progresul nu este numai · afirmat, el este trăi în viaţ cotidHnă. Progresul se opune îndelungii întemiţăr constiuă de o stagnare seculară, triumful aparent al parnmetrilor trecutului. El se opune, de asemenea, răstuni şi punerii în discuţe simultană a tuturor termenilor de refinţă. În secolul al XIX-lea, progresul nu mai este trăi, el e doar proclamat. Progresul, ca percepere a unei schimbăr ti·ăe ca ame~ liorare, presupune deci un minimum de stabilitate. Secolul al XVIII-lea va fi fost, pentru o fracţiune tot mai mare, alcătui din oameni care citesc, secolul perceperii generalizate a unei amelioră. Difuzarea conştiţe tot mai cuprinzătoae a unui progres posibil la nivelul păturilo mijlocii şi superioare ale societăţ este neîndoielnică. Consecintele ei in Franta sînt bine cunoscute. Schirr{barea apare po;iblă. De vreme ce schimbarea este posiblă, ea este în mod necesar insufcetă. Progresul duce la formarea unei conştiţe r evoluţinar. Modalitatea 51 franceză a crizei de creşt de la sfîrşitul secolului al XV1U-lea nu este nici singura posibilă şi nici, făr îndoială, cea mai intersaă. Progresul înseamă şi speranţă. Or, speranţa care se situează în timp se opune, în Franţa cel puţin, adeseori, speranţi care face apel la eternitate. Progresul este o dimensiune neaş­ teptat de nouă, o dimensiune nebăuit ~ _cetă-: ţi terestre. Nu este nici mai greu şi mei mai usor să crezi în împărţia cerasă în secolul ai XVIII-lea sau în secolul al XVII-lea, sau ... în secolul al' XX-lea. Dar e mai ispititor să te gîndeşti la altceva. Progresul deschide, îz:i- pra~tică, mai mult aici (în Franţ), mult mai :puţm în alte părţi (în Germania, în Noua Anglie),. o aprentă alternivă ţer:stă 1!1 es<?at_ologw creştină. Un timp de viaţ adulta statistic dvu:blat, un timp mai bine umplut cu preocupari • practice, cu soluţi posibile, cu speranţ_ mode~te este un timp răpit, în multe cazuri, meditaţie asupra esnţialu~. Să nu r:e gră~i1? deci să facem din racursiul escatologic condiţa sine qua non a progresului material. Exemplu~ asupra acestei Noîi Anglii ne pune în gardă abordăi simpliste. La sfîrsitul secolului al XVIII-lea, oarecum pretutind~ni, şi chiar şi în Fr~nţa, ~senţialu îşi recapăt, în parte, drepturile. Şi aceasta pentru că progresul nu mai este trăi d~mpre:1nă cu accelerarea creşti. Iar prelungirea vieţi impune în chip şi mai dureros scandal1!1 sfîrsitului ei. La cincizeci de ani, ca şi la treizeci' de ani, moartea e la fel de greu de înfruI:tat. Muribunzii „amînţi" din Secolul Luminilor vor putea experimenta pe îndelete acest adevăr, în atmosfera tulbure a unui sfîr.şit de epocă, chinuit şi mistic. Odată cu corpus-ul gîndirii Luminilor, se dizolvă şi structurile mediului încojurăt din secolul al XVIII-lea. La sfîrsitul secolului al XVIII-lea, multiplicarea sporeşt considerabil. ~u mai putem "'."o:bi de mişcare, ci de explozie. Secolul Lumm152 lor se deschide către cresterea contiuă din secolul al XIX-lea si cătr~ mutaţi explozivă . din secolul al XX-lea. Dar să ne oprim o clipă pentru a face un bilanţ provizoriu. La sfîrşitul secolului al XVIII-lea este atins un punct care nu mai îngăduie nici o întoarcere. Trebuie să mai amintim că numărl cititorilor sporeşt de patru ori, iar cel al materialu.l';_li ?isponi~il pentru o lectură atenă de douazec1 de ori? Dar cultura ştinţfcă ? Între sfîrşitul secolu- • lui al XVII-lea si sfîrsitul secolului al XVIIIlea putem presupune că are loc, după cum vom vedea, sporirea de o sută de ori a informaţ~e. în acest caz cum să integrăm totul într-un sis? Într-o anumită 1:ă­ tem global de cunoaşter sură, Kant marcheză în mod limpede sfîrş1tul unei anumite ambitii totalizante. Între sistemele din secolul al· XVII-lea (Descartes, Spinoza, Malebranche) şi cele din secolul al XIXlea (Hegel şi posthegelienii) este o , distanţă imensă. Critica raţiun pure apare m 1781. Puţine date sînt atît de importante ca aceasta în istoria gîndirii. Criticismul kantian cuprinde o mărtuise asupra neputiţ raţiun. Ea nu poate explica totul, în măsura în care spiritul uman nu va mai putea, de-acum înainte, să adune la un loc toate roadele pe care le-a recoltat. Prometeu este pedepsit. El nu va mai putea să se bucure de tot ceea ce a dobînd1t cu preţul a prea multe strădani şi al atîtor suferinţ. Gîndirea Luminilor se difuzeaă, străluceş scînteiază pe întinderea sfărîmat a unei cunoasteri fărîmitae. Stiintele devin independente, literele s~ con~titui·e într-un sector autonom, istoria, de asemenea, îşi afirmă dreptul la o desfăşura autonmă. Simplul este înlocuit de multiplu. Faptul religios rămîne, în mijlocul tuturor acestor schimbăr. Secolul al XVIII-lea propune soluţie secolului al XIXlea. Refugiul în forul interior. O religie a relaţie verticale. Pietismul şi laicitatea coabiteaşi 53 ză făr prea multă greutate. D_upă creştinăab:, Biserica se retrage, la rîndu-1, în planul dol. Luminile secolului al XVIII~lea sînt multiple, ca şi cele ale spectrului solar. În aceasta constă mostenirea Secolului Luminilor: în acceptarea un~i bogăţi risipite. Sufletul trebuie să-şi afl: exprimarea ? Sufletul şi trupul, sufletul mai mult decît trupul şi, adeseori, desigur, trupul mai mult decît sufletul. Căci secolul al XVIIIlea a mostenit tensiunea fundametlă din cogito~ul c~rtezian. Gîndirea majorită din secolul al XVIII-lea se situează din acest punct de vedere, la acelşi nivel, ba chiar îl depăşt în ceea ce priveşt dualismul transmis de scolastica crestină. Între suflet ca formă a trupului, confoim vechii conepţi aristotelice reluate de scolastici, si carne, are loc o trecere trepaă, pe etape. Secolul al XVIII-lea, mai mult decît secolul al XVII-lea, a tras cîteva concluzii practice din latura idealstă a filozofiei carteziene. În tradiţ medivală nu e scandalos faptul că destinul sufletului şi cel al trupului menit transmuăi glorioase din ziua judecăti de apoi merg mînă în mînă. Nici o tentaţie· de a concepe sufletul ca fiind material şi muritor nu se insuează în descnţa directă a idealismului postcartezian. Opoziţa ontologică dintre eul gînditor şi materia ca întind\r~ carteiză spiritualismul latent al filozof1e1 aufklarung-ului şi a marilor construţi idealiste din prima parte a secolului al XIX-lea. Nici o tenaţi, desigur. Primejdia trebuie cău­ taă în altă parte. Ea rezidă într-o opziţe fundametlă şi parlizntă. Sufletul, în forul său interior, aprţine despărţilo operate de gîndirea Secolului Luminilor. Avantajul parcimoniei salvatoare prealabile a forului interior este evident. Secolul al XVIII-lea a salvat astfel un esnţial pe care l-a transmis secolului 2J XIX-1ea : forul interior si relatia laică indvuală pietsă a sufletului ;e se ;oagă cu Adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul transcendent, ţinut la distanţă, prin chiar 54 propria-i legalitate, de o creaţi· îndepărta. Este un esnţial în care Biserica se dizolvă. Crestintitatea refomată străbae cu pas aproape voios ace,;t mare deşrt al bisericii, în care Europa c2toliă dă lupte dramatice, primeşt lovituri grele, făr a le răspunde vreodată. Pietatea cc· decurge de aici se îndepărtaz de întruparea cotidană. Ea încliă către asceza intelcuaă a unei negări nerealiste a trupului şi a sexului. Mîntuire în forul interior, cu preţul unei totale autonomii a •cunoaşteri, cu preţul unei totale libertăţ a trupului. În practica forului interior, tot ce are un raport cu. trupul este lipsit de importanţă. Idealismul latent al Luminilor spiritualC' se întleş, la limtă, cu materialismul vulgar al greoiului La Mettrie, ba chiar cu întreaga gamă a filozofiilor senzualiste. Maşină de produs senzaţi sau obiect derizoriu. Iată trupul-obiect, trupul privit din afră, trupul ca jucărie a suHetulu_i. Erotic~ Secolului Luminilor decurge poate dm aceasta atitudine. Oamenii nu mai intră în comuniune prin trup. Nu mai poate fi vorba de un erotism falie. Erotismul din secolu! . al XVIII-lea este un erotism al senzaţi, el atinge, piăe. Iar în arhitectura trupului feminin, sînii înconjuraţi de dantele înlocuiesc şoldurie pline ale lui venus genitrix. Corpul-obiect poate fi doar un simplu pretext pentru senzaţi rafinate. Boucher şi Fragonard, produse, la limtă, ale cogito-ului sîntem isptţ să propunem acestă ipoteză surîzînd oarecum - , pledază, de asemenea, în favoarea fărîmiţ ireversibile ale unei civlzaţ prea bogate, care renunţă pentru totdeauna la totalitate. Aceste consideratii necsită un anume demers. Secolul Luminilo·r explodază cantitativ prin spaţiu, prin număr şi prin Stat. El înseamă mai întîi oameni mai numerosi decît în secolul al XVII-lea, într-un spaţiu mai vast, în 55 structuri demografice modificate, oameni care se căstore, se nasc şi mor conform unor modalităţ străvechi, desigur, dar în curs de a evolua. Sînt oameni, mai mult chiar, societăţ ce înfrută statul. Anglia şi Franţ, pe de o parte, şi modalităţe lor politice învecinate de ţări străvechi, iar, de cealtă parte, la periferie, despotismele luminate, care sînt state de recuperare. Mai mult, Secolul Luminilor este punerea în mişcare a întregii gîndiri. Structurile mentale ale epocii clasice se modifcă încet, dînd naşter unei noi civlzaţ, bogată, diversă şi multipă. El înseamă punerea sub semnul întrebăi a politicii şi a religiei, pătrundea istoriei în primul plan al cunoaşteri, autonomia şi primatul devorator al ştinţelor, mersul înainte al aculturaţie în societăţl tradiţonle. Şi apoi, de sensiasemenea, în adîncul sufletelor, o nouă bilitate religoasă. Dar gîndirea Secolului Luminilor este o gîndire practiă, avînd priză directă asupra realului. Îi urmăi impactul asupra economiei şi într-o estică indsocablă de o nouă artă de a trăi. Secretele unei civlzaţ pot fi descifrate în cadrul vieţ cotidiene. Secolul al XVIII-lea cunoaşte, în toate domeniile, dezvoltarea familiei. Să pătrundem în aceste cămine, să pornim în căutare frumseţi, să regăsim, pe drumul Citerei, o foarte subtilă artă a iubirii. Partea întîi SPAŢIUL ŞI DIMENSIUNILE OMULUI L Europa în partea ei cea Ţările le Jos, Anglia, a, lia de Nord, 90 000-1 OOO OOO dt cuitori p e km 2 , Europa densă, Eur Această Europă e pe cale de a-ş1, timp ce numărl poulaţie contil_ nă acelşi în Anglia, el are o tendit. şi în Belgia. De la 16 ___dea în Franţ 1730, Franţ pierde, în medie, 100/o -~ pulaţi sa. Acest rău nu este superficial. El afectează natalitatea, care scade, mortalitatea, care creşt e , virsta, tot mai ridcată, a căstorie, transmiterea vi e ţi, prin introducerea unui coifus interruptus în rel a ţile conjugale, la nive- • lul lorzilor englezi, al burghezilor din Geneva şi al ducilor şi pairilor din Franţ ; în acelşi timp, speranţ de viaţă scade în microzonele cele mai privilegbte din fericita Ariglie . . Ce s-a petrecut, aşdr ? Să cuprindem cu Gindirea privirea totalitatea vechii cr e ştinăţ. Luminilor pune în evidnţă intrarea în scenă a unei Europe-fntiă, ivtă la est şi la nord. Populaţi Europei, totalitatea celor două creş­ tinăţ, cea latină şi ccti ortdxă, depăşis din plin cifra de 100 de milioane în jurul anilor J620, după o lungă fază de recuperare începută în secolul al XV-lea. O ruptă şi un reflux avuseră loc la începutul secolului al XVIIlea, dar acest cataclism afectase aproape exclu~ e rică. · În raportul său oameni/ siv Europa perif spaţiu, Europa clasiă ern o Europă bine susţinută la centru, blocată însă pe margini. Preponderţa franceză ie <ş ea · întăr de un nou echilibru. Către 1660, raportul dintre poulaţi franceză şi cea europană este aproape identic cu raportul dintre poulaţi Franţei şi cea a întregii creştinăţ la începutul secolului al XIV-lea. Europa, admirabil p r ezrvată la centru, în vederea marii mutaţi a gîndirii, este m a rcată de-a lungul ei, cincizeci de ani mai tîrziu, de inevitabila creşt a poul a ţie sale timp de două secole. 1600-1630 este punctul de plecare văr, Franţ, Motivele. care-l fac pe istoric să r eţină, cu începere dm 1680, pe durata a trei generatii ideea e:d s tenţ e i unui secol, sînt evident di~tate de istoda intelec1:ualc'i a AngÎiei si a Frantei ale cfaor reu ş !te ies în relief şi se' afirmă di~ momentul cînd totul a început să evolueze repede în ordinea gîndirii. Periodizarea e întot? eauna inter es ată s ă se suprană istoriei intelectuale, făr îndoială pentru că intelectul este cel ce guvernază. 1680-1710 sau 1720 : intrare în paranteza ca r tezi a nă consecinţe politice, teologice, ontologice neb~nesc dezvoltate de opţiunea m e canistă şi dm,listă de la începutul secolului. Intreg secolul al XVIIIIea este aici, îl regăsim deja în 1670, în Tractatus theo'logico-politicus. Nu de mult istoricii ezitau să-l urmeze pe Paul Hazard în demersul S?l\ _A~ă q z\o astfel de ~zi tare nu mai este pos1b1ia. 0L1ştul secolului al XVII-lea marchează, în a ce e a şi m ă sură ca şi început ul secolului, o mare da tă în isto ria gl o b a lă. Putem situa e~plozia din Secolul Luminilor cu începere dm 1730-1750 ; de fapt, mi ş care începe cam în jurul anl]o1' 1680. Ce lucruri importante se petrec în cursul ultimelor două clccenii ale secolului al XVIIlea ? Dar, aten (ii: ! InJ iC'"torii traditionali riscă să ne induc} în eroare. Să p: ivin;, într-ade58 Ş9 al unei mişcăr în zigzag. În timp ce în Europa mediană creşta poulaţie continua într-un ritm mai lent, în Europa perifcă avea loc o adevărt catsrofă demografică. O parte din noul echilibru al Renaştri începea să cedeze, cu atît mai mult cu cît, la începutul secolului al XVII-lea, poulaţi din Anglia înceta, pentru un timp, să mai creasă. Europa de la începutul secolului al XVII-lea, stînjeiă parcă de prea mult spaţiu, se retăs într-o lume închisă, incomparabil mai vastă decît cea din secolul al XIII-lea. în măsura în care inventarea de spaţiu, în interiorul societăţ şi al economiei tradiţonle, a deţinut rolul pulsiunilor progresului tehnic din epoca noastră, blocajul spaţil din secolul al XVII-lea are o funcţie capitlă. Teritoriile de dincolo de mare blocate, ,,frontierele" poulări barate la est, un spaţiu controlat imens, dar închis, un timp propice meditaţlor posace şi căutrilo în profunzime : iată cum artă scurtul şi densul secol al XVII-lea, de la 1630 la 1680. Prosperitatea vechiului nucleu dens si central ne-a fă­ cuf să interpăm ca pe o lingă linie orizontală ceea ce nu era decît tragicul reflux al Europelor periferice. Un echilibru important este din nou modificat în jurul anilor 1680. Să fie doar o ciudată coindeţă ? O mare mutaţie a gîndirii întleş timpul tare al unei vaste nelinisti colective. Afirmarea secolului Luminilor ~ăsun, la început, ca o sfidare. Primul său optimism exprimă un demers colectiv profund. Era nevoie, desigur, de multă credinţă şi de mult orgoliu pentru a prefera certitudinilor cerului, escatologia pe termen scurt a unei incertitudini terestre. SPAŢIUL Capitolul îN SECOLUL LUMINILOR De la mica la marea Europă Spaţiul în Secolul Luminilor se organizeă cu începere din deceniul 80 al secolului al XVIIlea. Europa · clasiă era o Europă mică, blocată • la sua-est de Imperiul turcesc, izolată de Marea Neagră . prin hanatul Crimeii. . Regiunea Moscovei din perioada care precede domnia lui Petru cel Mare este oare Europa ? Voltaire se îndoieste de asta. Să răspundem, un moment, în mod afirmativ. Dominatia moscvită asupra · teritoriilor recent cucerite 'rămînea precaă. Ea ajungea pînă la Marea Caspică, atingea mijlocul Munţilor Urali. Puterea ei asupra calmucilor şi başchirlo rămînea teorică. Fortificaţile încojurătae, Harkov, Bielgorod, Voronej, Tambov, Saransk, Simbirsk, Menzelinks, marcheză, începînd din mijlocul secolului al XVII-lea, adevărt linie despărţitoa dintre ceea ce este sigur (nord-vestul împădurit) şi ceea ce este nesigur (stepa din sud-est). Rusia rănit din vremea Marilor Tulbrăi se retă­ sese în pădure. ,,Frontiera" ruseacă s-a închis în secolul al XVII-lea. Pădurea scandivă contiuă, împreună cu tundra, să fie un paravan către nord malurile Mări Albe si ale Oceanului îngheţat constituie un alt ri-o man's • land. Pretutindeni pe continent, la est şi la nord, pretutindeni în America - unde Peru stagneză în faţ poulaţi or nesupuse din Anzii Cordilieri - , în Africa, în Asia, imperiile b-qt; pasul pe loc. Europa a sfft,rîma't doar o parte din constrîngerile care-i limitau cîmpul de acţiune. Europa clasiă a păstra doar poziţile secolului al XVI-lea. Intre civlzaţ europeană şi celelalte lumi s-a ridicat o nouă barieă. Cam în jurul anilor 1680, Europele periferice creşta prin inventarea de noi spaţi. Anii 80 marcheză trecerea decisvă de la o Eur opă mică la una mare. Nicodată, faţă cu restul lumii, Europa Secolului Luminilor, ex-cntraă în raport cu Europa clasiă şi cu Europa meditrană din timpul Renaştri, nu va fi fost, obiectiv vorbind, mai vastă. Conştinţa acestei dilatăr a spaţiul european se exprimă, în mod paradoxal, prin cosmopolitismul . Secolului Luminilor, un cosmopolitism restrîns, care n-a depăşit nicodată cadrul Europei şi se întemiază pe o uitare implctă a restului lumii. Este oarecum o anticipare a cuceririi, în profunzime, a continentelor către civilzaţ-ume cu compnet ă europană. El este deci . todaă conştiţa aceastei mutaţi, uitarea celorlalte culturi si a celorlalte civilizaţi aflate dincolo de f~ontierele lărgite ale spaţiul european, . perceperea genroasă a unei cetăţi a oamenilor ce se confudă cu marea Europă. relansză Imaginea literaă minores, Montesquieu şi căltoria fiozcă Să pornim de la textele literare. Începînd cu cele ale vulgarizatorilor tîrzii, martori ai unei largi difuziuni, şi pînă la textele fundameţl, 62 care marcheză limpede noua relaţi a omului cu spaţiul european lărgit. Două minores au avut momentul lor de. succes : Ange Golidar a publicat, în 1765-177 4, la Koln o carte intitulaă Iscoada chinezasă, sau Trimisul tainic al Curţi din Beijing întri:, cercetarea stări prezente a Europei. Procedeul fusese folosit încă de pe vremea Scrisorilor .persane. Marchizul de Carnccioli publică la Venţia si la Paris . în 1_777, Parisul, model al naţiulor străine,' sau Ew-opa franceză. Toate acestea repzintă mal intîi o afirmare a unităţ europene. Chinezul lui A:7-ge Goudar îşi artă uimirea blajină : ,,~~ mţelg de ce europenii s-au împărţit în mic~ poulaţi, ale căro forţe inegale pot fi subJugate de la o zi la alta". Cît priveste marchizul de Caraccioli, el exclamă cu înflăcrae : ,,It~lieni, en_glezi, germani, spanioli, polonezi, ruşi, suedezi, portughezi... sînteţi cu toţi fraţi mei, prietenii mei, sînteţi cu toţi la fel de bravi şi de virtuoş" (după R. Porneau). Caraccioli fixează astfel şi limitele cetăţi, mai mari acum, a Secolului Luminilor : lumea, adică Europa. Europă, Europa ca unitate cultuO singură rală superioaă. J aucourt, cel mai prolific din-tre colaboratorii Enciclopediei, afirmă că Eurnpa este superioaă restului lumii orin crestinism, a cărul morală binef ăctoar~' nu tinde decît către fericirea societăţ". ,,Popoarele Europei au principii pe care nu le mai întîlnim în alte părţi ale lumii [... ] Europenii creştin sînt ce2a ce erau grecii." Europa, ca spaţiu cultural, reintroduce o apreciere favorbilă a creştinsmul ca fapt european de civlzaţe. Iar Enciclopedia conchide textual : ,,Faptul că Europa este cea mai mică dintre cele patru părţi ale lumii prin întinderea teritoriului său nu are nici o importanţă, de vreme ce ea este cca mai însemată dintre toate prin comerţul, navigţ, bogăţia sa, prin gî11direa şi hărnica !>a, prin cunoaşter artelor, a ştinţelor, a meseriilor''. 63 Europa, ca spaţiu cultural, este, de asemenea, progresul. In afara ei, totul este imobil, împietrit, barbar. ,,Toate popoarele care au făcut negoţ în Indii au dus acolo, întotdeauna, metale, şi au adus de acolo mărfui [... ] Vechii autori care ne-au vorbit despre Indii ni le zugrăvesc aş cum le vedem şi astăzi, în ceea ce priveşt ocîrmuirea, purtăile şi moravurile. Indiile au fost, Indiile vor fi ceea ce sînt si acum [... ] Cele mai mu1te dintre popoarele ca~e pe coastele Africii sînt sălbatice sau • trăiesc barbare [... ]" (Montesquieu, Spiritul legilor, XX, spaţiul cultural european, vi21). Înăutrl guros afirmat, Montesquieu introduce o bipolaritate fundametlă : ,Există în Europa un fel de echilibru între naţiule din Sud si cele din Nord. Primele au tot felul de com~dităţ ale vieţ şi puţine nevoi ; celelalte au multe n~voi ~i puţine comdităţ ale vieţ". Europa dilatata de creşta v iguroasă a teritoriilor sale de frontieă se confudă nu numai cu uni:'ersul . l3~uit, ci se construieş în jurul u_nei polantţi nord-sud, care nu ţine seama, şi pe bună dreptate, de naţiu şi de state. Această dualitate nord-sud - ea închide o realitate obiectvă din ce în ce mai presantă - aprţine cu adevărt repzntăi spaţile a Secolului Luminilor. Europa este, la început, o Meditrană bascultă către nord. Europa născut în cuvinte în secolul al XVII-lea împrută acestă strucă de la crestină­ tatea latină. Mişcare de răstunae car~ pă­ trunde în conştiţa literaă a secolului al XVIH-lea se înrădcieaz într-o durată foarte îndelugată. între secolul al VII-lea si secolul al XIV-lea, nordul crescuse întrun'a în detrimentul spaţiul mediteranean, tăia în două prin inserţua Islamului. Marea inovaţie medivală are loc între Loara şi Rin. Ciuma neagră, care bîntuie mai la nord, descoperirea, cucerirea şi exploatarea unor lumi noi contribuie la progresul Mediteranei. Această mişcare, creare de drumuri, de mijloace de comunicaţi~, de noi spaţi este întovărşi de o putermca inovaţe artiscă şi intelcuaă. Mediterana îşi recapăt prestigiul. În ansamblul său şi mergînd pe urmele secolelor al XV-lea - ai XVI-lea, secolul al XVII-lea contiuă să supr?estimeze prestigiul mări Lăuntrice. . In 1680, oamenii au conştiţa unui nou echihbru. Cu privire la teritoriul ce se întinde din sud şi pînă în nord, la nivelul repzntăilo, lucrul a fost spus, în mod definitiv. Şi anume în capitolul publicat de Paul Hazard la înce~ putul cărţi sale Criza conştiţe europene : prăbuşiea Spaniei, eclipsa prin care trece Italia, plenitudinea de manifestare a Frantei asP:~. con~ureţă a Angliei, a Olandei, a •ju'mă­ t~ţu_ occidentale a Germaniei. ,,În 1697, la Tubmgen, A. Hochstetter laudă, într-un discurs în limba latină [latina, ca limbă a nordului], ~t~litatea de a căltori în Anglia : Oratio de utilitate peregrinationis cr,nglicanae. Nu voi aduce laude, spune oratorul, fertilăţ Ang:ief, cj voi_ vorbi mai curînd despre ştinţa sa, ş1, mea mai mult, despre religia sa. Cine nu ştie cu cît curaj şi bărţie, sub· domnia lui Jack al II-lea, oameni de seamă s-au opus trimşlo sinagogii romane şi au apărt o cauză pe care o au în comun cu noi ?" Începutul Secolului Luminilor este todaă si marea revanşă a Europei protestante. • O istorie literaă a căltori nu a fost încă făcut ; ea ne-ar învăţa multe lucruri. Călto­ ria, ~u. începere din secolul al XVI-lea şi pînă la sfirş1tul s:colului al XVII-lea, duce, aproape tot?ea_una, _catre _Sud. Roma este un loc de pelermaJ obhgatorm pentru orice artist si nici Mo!1taign_e nu încală acestă regulă.' Nordul se mstreş în Sud, î.5i lărgest orizontul în Sud, îşi capăt bucătari şi artiş din Sud. în Sud el află prestigiu, consacrare, bunuri culturale. Sudul îşi trimite. către nord misionarii artiş, tehnicienii : în Sud Nordul vine să se instruacă, în Nord, Sud~l vine să dea lecţi. V 65 Căltoria îşi schimbă sensul în jurul anilor 1680-1700. Căltoria filoz că, literaă, dacă nu chiar artiscă, nu mai duce către Sud, ci către Nord. Căltoria cultraă a Secolului Lu-minilor se îndreaptă , în mod paradoxal, către nordul Europei. Pentru a pleda cauza Nordului, a se vedea, a contraria, căltoria în Spania. Începînd din perioada doamnei d'Aulnoy, la sfîrşitul secolului al XVII-lea, ea se imobilizeaă într-un stereotip : Spania, subiect de uimire, de batjocură şi de scandal pentru Europa de dincolo de Pirinei, nu mai este Europa ; propilee ale vechilor şi noilor lumi, ea devine anexa îndepărta a spaţilor exterioare. Translţi acelei peregrinatio iberice din domeniul căltorie culturale către genul exotic artă ex-centrarea spaţiul european. Europa pierde o provincie meditrană chiar în momentul cînd cîştigă provincii spre nord. Dar să trecem de la imaginar la realitate, la căltoria reală, la căltoria cultraă a elitei Secolului Luminilor. De obicei, ne închifuim o cercetare uşor de realizat, aplictă unei serii, în mod necesar limtaă, de . nume cunoscute din literatuă, ştinţă · şi arte, care ar duce la constituirea unor hărţi speciale ale secolelor al XVI-lea - al XVIII-lea. Hărţile din secolul al XVI-lea ar consemna convergţa ib:1ană, cele aflate la articularea dintre secolele al XVI-lea - al XVII-lea, o Spanie în prelungirea Italiei. începînd din 1680, vom vedea apărînd Anglia, din 1750, . Germania de Est, iar din 1770, Rusia europană, ad ică Petersburg. Europa căltori este o Europă urbană. Parisul se situează în frunte, desigur, vin apoi, cu mult în urmă, Venţia, Roma, Florenţa, prin tradiţe şi gust al plăceri. Viena, Londra, sînt locuri unde oamenii căltores pentru şti­ inţă. Berlin şi Petersburg intersază prin mijloacele puse în serviciul celbrităţo de tot felul de către despoţi luminaţ, Frederic sau Ecaterina, de fapt, de către principe spre a folosi limbajul filozofilor din Secolul Lumini- 66 filozcă. lor. ,,Cînd debarcă la Bordeaux, westfalianul Candide şi olandezul Martin îi aud pe toţi c~lători spunînd : «Mergem la Paris» ; fac şi e1 ca toţi ceilaţ, spunîd-şi că nu se vor îndepărta astfel prea mult de drumul către Veneţia, unde trebuie să-i aştep Kunigunda." La Marsilia, ca şi la Bordeaux, la Lyon, la Calais sau la Strasbourg, căltori ce întreprind acestă căltorie filozcă stau doar foarte puţin. ,Toţi se grăbesc către capitala galilor sau către noul Babilon" : căi, conform Iscoadei chinezşt de Ange. Goudar, ,,întreg regatul este în Paris", acestă „capitlă a lumii europene". Marivaux pune chiar în gura unuia dintre Personajele. sale următoael cuvinte : e „Parisul este lumea", iar restul pămîntuli R. Porneau). Marivaux camahalaua ei" (după ricatuzeă făr voia lui dimensiunea spaţi­ ală restînă a Europei luminate. de căltoria pe continent face parte din educafiilor aristocţe engleze din secolul · al XVIII-lea. Europa căltorie întreprinse de englezi este mai întîi franceză ; ea ajunge pînă la Venţia, ba chiar, eventual, pînă la Ţările de Jos, în ţinutl Rinului şi într-o parte din Gern:iania, ignor:_înd ~e acum înainte Spania. Anglia ŞI Franţ marturisesc astfel, prin mijlocirea elepedagogice, dominaţ mentelor unei căltori lor cultraă asupra Europei luminate. Căl­ toria englezilor pe continent a contribuit la francizarea - destul de profundă, în secolul al ~V!II-lea ~ limbii engleze înseşi. Engleza regme1, accentul caracteristic Oxfordului cu silabele sale bine marcate si cu intonatiile 'sale î'n mare măiur, din continentale, s-au născut, şedra pe continent a vlăstareo gentry-ei britanice, în timp ce eno-leza americnztă din Virginia şi din Nou: Anglie a „Capetelo1: !·otui:de", protejaă la distanţă şi de asprul ei mveltş provincial, năstreaz •intonatiile anterioare cosmopolitism.ului european •'şi francofon din secolul al XVIII-lea. · . ţia 67 Căltoria Dar să ne întoarcem la spaţiul cultural francez. întreaga lecţi a repzntăilo parţile ale secolului al XVIII-lea e cuprinsă în peregrinările celor mai iluştr dintre fiii săi. Privţ-l pe Rousseau, pendulînd între Elveţia_, :.?rino, Alpi, Paris şi. Anglia lui Hume. Privţ-l pe în Rusia europană a îmDiderot, căltorind părte s ei Ecaterina a II-a. Privţ-l pe Vol!air7: Născut la Paris, el n-a cercetat dec1t ţi­ ~uturile din Nord, neînaintînd nicodată spre Sud dincolo de o linie jalontă de Turena, Lyon Geneva. Drumurile sale se îndreaptă către' Anglia Tările de Jos, Germania, Elveţia" (R. Porneau). 'Lorena, în acest itinerariu, este mai mult decît un loc de trecere : ea este unul din focarele elipsei. Această geografie este veche. Lungul periplu al lui Montesquieu, între 1728 şi 1732, ne îngă­ duie să schiţăm un fel de geografie psihologică a Europei Secolului Luminilor. Ea începe cu o Austrie „frontieă" : cu Viena, capitlă a unui imperiu danubian de dată foarte recntă, unde îl întleş pe principele Eugen, care era atunci căpetnia consiliului de război al Imperiului, erou al „frontierei" orienfale a Europei, învigător al turcilor, recu~entor al Dunări europene, pe care îl va elogia în tratatul său Despre respect. Notele cu privire la Căltoria în Austria sînt aride. Locuitorii acestei preacatolice ţări sînt privţ în chip necrutăo. intîlnim doar două manifestăr de minelor de armă din Unentt:iziasm : în faţ garia, Kremnitz, Schemnitz, Neusohl (între 1731 şi 1751, Montesquieu scrie, pornind de aici, cinci memorii cu privire la mine şi drumuri), în faţ strădanilo ocîrmuirii imperiale de a pune în cirulaţe bunurile şi ideile acestui ţinut de munte, împădurit şi sălbatic. ,,Drumul acesta frumos n-a costat decît 430 OOO de florini. Partea de dedesubt este pavtă cu pietre, iar partea de deasupra este acoperită cu pietriş [... ] împăratul a mai făcut şi alte drumuri 61 foarte frumoase care comumca cu porturile ' sale de la Adriatica. Se afla în lucru ş1 . un drum care uneşt Karlstadt şi Bucharitz [...]" Un lung ocol se inserază între Gratz şi Haga : tradiţon.:l călt?rie în !talia, _ situaă într-o parnteză. Decpţi, feroc1ta~e sis!ematică. Montesquieu nu vede la Venţia dec1t decadenţă, lene, desfrîu : ,,De douăze_ci de ani, numărl tîrfelor a scăzut la Venţia cu zece mii; şi asta nu pentru că moravurile s-ar f~ schimbat în bine ci findcă vin aici mult mal puţin străin. Odino~ră _ve:1-eau,_ ci: ~ril7ju~ carnavalului între tre1zec1 ş1 tre1zeci ş1 cmc1 de mii de străin. Acum nu vin mai mult de vreo sută cincizeci". Un rest de tandreţ persită totusi faţă de o îndelugată tradiţe de face parte din Italia de impietate.' Venţia Nord, pe care Europa Secolului Luminilor~o. reţine în structurile spaţile ale reprezentanlor sale. ,,Numai nebunii sînt daţi . pe mîna Inchizţe la Venţia." ,,Milanezul este . destul de cultivat, dacă ne gîndim că acest ţmut ? aprţinut Spaniei." E o virtute a Nor?ul1!1· Prin contrast : ,,Nu tot astfel stau lucrurile m Regatul Neapolelui : oamenii di_n ~al~~ria n,:-au decît o mantie, în care stau mvalţ1 zacmd în vreo piaţă cît e ziua de mare şi trăind doc:r din doi bănuţi pe zi. Am auzit că de cînd Minorea este stăpîni de englezi, ea aduce un venit de patru ori mai mar: de~ît ~n_ain_tE:"· C,:1 privire la Sardinia : ,,Nu gaseşh a1c1 mc1 apa, nici vin. Apa este aproape pretutindeni sălcie". „Am plecat din Torino, adică dintr-un oraş destul de plictisitor." Cu privire la Genova: Republica aceasta este foarte sărac [...] Ge" novezii sînt cu totul nesociabili ; acestă trăsătur nu le vine atît dintr-un caracter sălba­ tic, cît din neobişuta lor zgîrcenie '(...] Tot timpul vreun nobil genovez căltoreş spre a cere iertare, cutări sau cutări suveran, pentru prostiile pe care le face republica lor". ,,Familiile italiene cheltuiesc mult pentru canoizăr. V 69 Familia Corsînî, din Florenţa, a cheltuit mai bine de 180 OOO de scuzi romani pentru canonizarea unui sfînt Corsini. Marchizul Corsini spunea : «copiii mei, mai bine fiţ oameni de treabă decît sfinţ !» Au o capelă unde se odihneşt sfîntul. Puţin ticăloş şi-au jecmănit fam,ilia ca acest sfînt [... ] Oricău it:llian îi place să fie măgulit." ,,Cînd intri în Statul Papal, vezi o ţară mai bine organiztă, dar mai mizerablă. Imcozitele nu sînt aici atît de mari ca în ţinutl •'Florenţi ; ba chiar sînt foarte mici, dar cum nu există nici comerţ, nici in'dustrie, oamenii îşi plătesc impozitele la fel de greu ca şi florentinii [... ]" In statul roman, ignoraţ duce la paludism, iar supertiţl încurajeză banditismul : Jnchipuţ-v1 pe Cartouche la Roma ! [... ] În momentul de faţă, la Roma domne:,;te o simonie publică. Nidcînd crima nu a dominat atît de fătis sub ocîrmuirea bisericii". ,,Unul din lucru~·ile care contribuie cel mai mult la înmulţirea poulaţie din Neapole este mizeria şi lenea napolitanilor." Cînd se întoarce din Italia, Montesquieu traversază Germania catoliă de Sud. Privirea lui se artă necruţătoa pentru • Bavaria şi Germania luterană. Prusia lui Montesquieu este încă un loc ce te respinge prin barbaria 'lu:i ; treizeci de ani mai tîrziu totul se va fi schimbat. Valea Rinului, cel mult, constituie un fel de refugiu fericit. !n acestă geografie sevră, doar un singur punct de atrcţie : aristocaţ englză care apare pretutindeni în cea mai bună lumină. O surpiză o constituie Olanda* : în 1729, ea a decăzut în geografia afectivă a Secolului Luminilor, în avantajul Angliei. Această decpţi corespunde unei realităţ economice. Olanda nu s-a mai ridicat după victorb sa din 1714; îndatoririle ce-i creează responabiltăţ nemăsurat o apsă peste măsur. A trecut vremea cînd Daniel Huet propunea întruna modelul neerlandez. Chiar şi în Franţ, cu greu poate fi înţelasă o activitate întemiaă aproape numai pe negoţ. 70 „Sufletul unor oa1neni care trăiesc din negoţ este cu desăvîrşi corupt." Dar acest regres al Olandei purcede din dezvoltarea unui Nord mai îndepărta : ,,Este sigur că negoţul din Olanda scade văzînd cu ochii. O dovaă este că Amesterclam creşt, construind întruna. Banii sînt scosi din circuitul comercial si întrebuinţa înt~u cumpărae de pietre, şi văd încă de p2 acum că se va întîmpla şi aici ca şi 1a Venţia unde, în loc de flote şi de regate, au rămas doar palate frumoase. Nordul începe să facă negoţ pe cont propriu în Sud. Hamburg, Altona, Gdansk ajung mai mult ca nicodată în Mediterana". Observaţil rapide ale lui Montesquieu sînt confirmate de lucrăie recente ale istoricilor cantivş. Olanda, ca şi Anglia, este subminată de drogurile extrase din plantele venite din Orient şi, în chip şi mai primejdios încă, de alcool. ,,Un bărat mi-a spus că ceaiul ducea la pieire burghezia clin Olanda [... ] se consumă prea mult zahăr, soţul stă. în faţ ceşti cu ceai cel puţin două are, pierzîndu-ş timpul. Şi tot astfel fac şi. _ . set·vitorii. Acest ceai slăbeşt fibrele stomacale de femeilor ; drept care multe dintre ele beau rachiu, spre a contracara răul." Decpţia lui Montesquieu este întreţiuă de o surpinzătoae descoperire : intensitatea sentimentubi religios, pe care îl întleş pretutindeni. La Utrecht, Montesquieu se află în plin Ierusalim . jansenist : ,Janseişt din Franţ au greşi t comunicînd cu cei din Olanda [... ]". Montesquieu face şi acestă cugetare dezamăgit : ,,Cît de proşti sînt oamenii ! Mă simt 111c1i 11:-gat de religia mea de cînd am văzut Roma şi capodoperele de artă ce se află în biserici". La 31 octombrie 1729, Montesquieu se îmbarcă ; ajunge la Londra * la 3 noiembrie. r Anglia anilor 20 va fi fost pentru În sfîrşit d par2disul regăsit al Luminilor continentale. Treizeci de ani mai tîrziu, va găsi ceea ce pare a fi contribuit să-l facă să deteste Olanda, şi anume intensitatea renăscut a vieţ religi71 oase. Dar pentru moment nu întleş decît o ferictă existnţă cît se poate de tersă. ,,Poporul Londrei mănîc mult~ carne." Inegalitatea niv@lurilor de viaţă ... ,,In general, englezii sînt modeşti [... J La Londra există libertate şi egalitate. Libertatea de la Londra este libertatea oamenilor de calitate, care se deosbşt de cea a oamenilor din Venţia, care este libertatea de a trăi obscur si cu tîrfe si de a te căstori cu ele [... J" Este' un popor' civilizat, discret, curtenitor, ale cărui femei au o purtare foarte rezvată şi, desigur, ,,sentimentul religios este absent în Anglia", ceea ce explică moralitatea publică. Astfel se deformază realitatea în respectuoasa şi iubitoarea oglindă a Europei filozofice. ,,!n Anglia, sentimentul religios este absent ; doar patru sau cinci membri ai Camerei Comunelor merg la slujbă sau la predica ce are loc la Cameră, cu excpţia marilor prilejuri, cînd sosesc foarte devreme. Dacă cineva vorbeşt despre religie, toaă lumea începe să rîdă. Un om a spus în faţ . ~a : cred în asta «ca în sfînta Evanghelie», lumea a început să rîdă. Un comitet si toaă ~e are drept rol să observe cît e lumea de religoasă este socotit ridicol." ,,Anglia este în clipa de faţă ţar cea mai liberă din lume, şi cînd spun asta mă gîndesc la toate republicile existente [...J", şi, în sfîrşit : ,Dacă un bărat din Anglia ar avea tot atîţi duşmani cîte fi.r.:_e de păr are în cap, nu i s-ar întîmpla nimic rău, asta înseamă mult, căi săntae sufletului este tot atît de necsară ca şi aceea a trupului". Cum s-a constituit marea Europă Dar să încerăm să descoperim realitatea, dincolo de imaginea literaă şi de notaţile impresioniste ale ilustrei noastre căluze. Literatura de căltorie şi căltoria filozcă propun două 72 Europe. Odată sebi trei. O Europă cu trecerea timpului, vom deomeditrană, o foar~e bătrîn Europă la sud ; Europa densă a reuşi­ telor, Europa înaită a s:colul~i al. X:III-:lea? în centrul unui spaţrn pnv1leg1at, care rămîne Europa „frontierelor" şi a zon~lr-i1:,tă cuc~-: ritoare. Acestei Europe margmalc 11 aprţm imperiile nă.scut dincolo ele mări în secolul al XVI-lea. Europa Secolului Luminilor este"- treb~ie să o mai spunem încă ? - o Europa _ma::· Intre mijlocul secolului al XVII-Jca ş1 m1Jlocul secolului al XVIII-lea, spaţiul european ~ev d"u-:blează, prin reîncorporarea vechii creştmaţ1 orientale, pc care dista,1-ţo. năval nomazilor clin stepă şi un destin vitreg - aşe~r_ P~ timp îndelungat a turcilor în Bo.ka:7-1 _şi, "mai ;iles în cîmnia dunărea - o desparţ1 apro;;;pc cu totul de Mediterana densă_ a cel~r saizeci-optzeci de milioane de oamem aprţ11~înd crstinăţ occiden1a1c. Extraordinara crestere ·a tinuturilor europene de dincolo de mă;·i h se~olul al XVI-lea mascheză prea ,;desca realitatea ;:;ce'.>tei diminutio de la est, în ranort cu secolul al XII-lca. lVIişcare ce începe "în jur ele 1680 rezultă din suprapunerea c1 două elemente : un element de recuperare, înaintarea accelcT2Ft n unei „frontiere" de colonizare. în reîncorporarea Evenimentul capital constă Europei clună.re, după ultimele izbucniri, din 1664 si 1683, ale im;ieria1ismului turcesc. ImpC'riul· turcesc, construţie arhică, încercase să găseac, într-o primă etapă, rezolvarea contradicţlo sale, într-o mişcare de fugă înainte, sub influenta lui Ahmed Koeprili *. Acesta era încurajat d~ slăbirea frînelor tradiţonle : Imperiul, redus cu 400/o în ceea ce priveşt populaţi, Rusia, pustiă în Vremea Marilor Tulbu1·[ri Polonia, extnuaă de războaie de cucerire în detrimentul ruşilo, epuizarea econmiă şi morală a Venţi. în faţ primejdiei turceşi, 73 4 _, c. 62 nu oferea, în 1660, decît soluţia arhică şi depăşit a unor state ori pre~ mari, ori prea mici. Zguduirea care declanş~ o lungă perioadă de tulbrăi porneş_t dm Transilvania si din Ungaria habsburgica. In 1663, în Imp~riu, ca şi pe vremea l_ui Lu_ther, Turkenglocke îndeam:1ă la rugăc1:ne m~ru mîntuirca cr e stină ţ i1. în anul urm ator, aJUto~ul francez: venit în preajma mînăstir Saint-Gothard si rezistnţa înverşuată a venetienilor sal~eză, la limtă, ceea ce mai ră­ mî~e din Europa Centrală. bătrîna crestinăa Voltaire în al său Eseru asupra moravuril?r, poziţ e a Ungariei h absb~rg1~e face din' acestă pretextul, claă nu chiar cauza ataculm dm 1683. ,,Dintre toate popoarele_ pc care_ le-a~1 văzut [... ] nici unul nu E'Ste mai neno:1oc1t d~cit cel al ungurilor. Ţar lor, depopulata, este 1m: părti intre c r edinţa c 2 tolkă ş i cca protestanta [ ... l •Tînărul Imre Thokoly, nobil ungm: ( .. .] a ridicat la luptă acra pa1·te clin Ungaria c~r:e asculta de împăratul Leopold r... l Marele v1z1:· Kara Mustafa, succesorul luJ. Ahmed Cupro~b, a fost însărciat r'l e Mahomed a1 IV-Jea sa-: atace pe împăratul Germaniei, sub pretext ca astfel i1 va răzbuna p 2 T11okoly. Sultanul Mahomed sl-a adunat a;·mati1. în cîmpia din jurul Adrianopolului. Nicodată n-s u avut turd_i o a r mată mai numeroasă ." 140 OOO de soldaţi, ~-W OOO de tăari din Crimeea ... 250 OOO de oameni în total. Această hoardă pustieş Ungaria. Este o masă u r iaşă, disproţ_nată în raport cu slaba densitate de poulaţie a c1m_de fragilitate. Totuşi, piei ungare, este o cauză nimic nu-i stău în cale lui Kara Mustafa [...l ,, înaită, . t en t" El fi r ă să i se opună vreo rezis ,a, pînă la porţil e Vienei (16 iuiie 1683), şi se_ p_orni pe dată s-o asedieze". Rezistnţa . eroica_ a poulaţie se prelungşt pînă la sosir~a aJUtoarelor. Cruciada bate la poarta Europei Seco-lului Luminilor. Ajutorul sosit este de ajuns. 74 El face să explodeze aparatul de război ototnanj aflat în plină d2scompunere. Soldaţi lui Ioan Sobietki din Polonia cei ai lui Carol de Lorena : armata cruciad~i nu depăşt 70 OOO de oam2ni. Ea este alcătui din oameni veniţ din apropiata Polonie, din estul şi sud-estul Germaniei : victoria de la Kahlenberg *, spre deosebL e de cea de la Saint-Gothard, este o victorie a „frontierei" Europei. Kahlenberg (12 sepde acest gen tembrie 1683), cea mai mare dată din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, mar chează începutul dublări teritoriale a Europei. ln cîmpia dunărea, înaintarea austrică se face cu incetineala înţelaptă a unui marş îndărftul unei „frontiere". Austria se ocupă, în c: . c.:elaşi timp, de îmblînzirea a r ist o craţie maghiare şi de izgonirea turcilor. Mohaci (1686), victoria v < :, neţil or , care r:'.!zbună pierderea Cretei (Canclia căzu s e în 1669) pdn ocuparea, pînă în 1715, a Pdoponezului, cucerirea Azornlui de către Petru cel Mare (1696), Zenta (1G D7), marea vic torie a principelui Eugen sînt tot atîtea etape militare ce pregăt s c pe cea de la Karlowitz (1699). Turcii pierd pentru t·1tdeauna controlul Marii Cîmpii. Nuclee de coloni germani a s igură paza. Mersul înainte con t inuă, cu victorii şi înfrîngeri. În 1716, ,,frontiera" dunărea trece printr-un punct înalt, confirmat prin tratatul de la Passarowitz (21 iulie 1718), Banatul Timşoa­ rei, Oltenia împreună cu Ungaria (turceşi) şi Principatul Transilvaniei, sînt cucerite în decursul ultimilor cincisprezece ani ai secolului al XVII-leci . Între 1736 şi 1739, cu preţul unor mari sDC i ificii în <c:st în favoarea P ersiei, turcii au într-o oarecere măsur cîştig de cauză în vc,chea ceartă dintre cele două Islamuri, dator iLi ichnicicnilor frc1ncezi. Pentru aproape un ).,'col, frontiera politcă se s tabilzeă. Prelimina riile de la Belgrad (1 septembrie 1739) din Serbia, redau Imperiului otoman părţile 75 ··•· ···••• •••••••••••• ··• ····••••••••••••••• ·;·iKiiri6·::::::::::::::::::::::/:' ~ ····· ........... .... . ··· ········ •••••••••• ······•·•·••••••••••• ······ ······ •· ••••••••••••••• ••• •• • • --· · ···· ··· •••·•••• ·.·:.·.·:.·:.·:.·:::: :::::. ·::::.·.·.·. '4-. o REGATUL ANGLIEI ........................ . :-:-:-:-:-:-:-: -::.-:,:-:-:-:::.-::.-·.-:-: :_.::. : : -;<) .,:::}\://:::/://\\//.:::•. '% Londra TutJq(o·N~i~/Itt> ~ 1 -g _:::::.-::::::::::::-.::::•:.::::::::::::::-:• • V ····· ····••• ............... •••• •••••••••. .... . .. .. .. .. .. . . . .. ... . . . . . . . . · . : :: : : · . : . :_ : : . : : : : : : : : : ~ : : : _ : :: - : · ~ : - : - _·.. ii~/: "'11 . > Wi-- .... -:-::·:·\·:.-:::.-_·.-.·. MARELE ~ PRINCIPAT AL ',).\OLO OVA f:_-=.-=.-:::'.~TR ANSILVAN I El'(( ,.-... -- ...,...,,,.... ... -"\ ŢAR ROMÂNEASCĂ Bucreşti CORSICA r-1 (Rep. Genovezv NSULE LE BALEARE '9 ~ IMPERIUL ~ REGATUL SAP.OltllEI ~ mi 1. EUROPA DECENIULUI 1680 (dup~ Grosser_ HistOl"ische Weltatlas ş i clupr1 Alia., istoric, Ed. Dzclacticc1 şi perlago q i că, Rucure,;ti, J9îi . pentni zona :;ucl-est europană.) • 76 lnainte ele marea mutaţie ce va avea loc după ti-atatul ele la Kahlenberg (1683). • Este mica Europ 'i clasici'i, pe care forţel e demografice, inteiectiiale, economice o pregătsc în pro.funzime pentru maree. mutaţie l egată de creşt er a din Secolul Luminilor. 77 Bosnia, Banat, Oltenia ce-i fuseră luate prin tratatul de la Passarowitz. Frontiera sud-orientală a Europei se va confunda vreme îndelungată cu Dunărea, cu Sava şi cu înălţime din Banatul Timşoare. Ea lasă în grija Austriei organizarea în profunzime a 300 OOO km 2 de spaţiu nou. Secolul Luminilor abndoeză, şi făr nici un regret, Balcanii, visului exotic turc. Este şi concluzia pe care o trage Voltain~ către sfîrşitul Eseului asupra moravurilor: „r ... ] Mustafa Cuprogli [... ] recuceri o parte din Ungaria şi restabili reputaţi Imperiului turcesc, dar, de atunci, frontierele acestui imperiu nu au trecut nicodată de Belgrad sau de Timişoar [... ] Vestitele bătli pe care principele Eugen le-a dat împotri,:a turcilor ne-au arăt că a c eştia puteau fi înviş, dar făr a li se putea smulge prea multe teritorii" . Pentru ca să fie reluat mersul înainte, trebuie, în primul rînd, să aibă loc o racordare demografică, iar difernţl dintre ritmurile de creşt să se şteargă progresiv între noua Europă marginlă şi nucleul dens unificator. Există între Europa de la „frontiera" de est, si cea din vest, o dif e renţă fundametlă, pe încă în Istoria Im~are Voltaire o întrevăzus periului rusesc sub Petru cel Mare : ,,Pentru ca Rusia să devină la fel de poulată, la fel la fel de plină de oraşe ca .şi ţinu­ de bogată, turile noastre meridionale, vor trebui să treacă încă multe secole şi să fie ocîrmuită de ţari asemenea lui Petru cel Mare". Marea mutaţie spaţilă a Europei Secolului Luminilor se situează la nivelul lumii s1ave. De fapt, cele două cre ş tinăţ s-au apropiat între ele un moment, în secolul al XII-lea; o anumită scoatere din enclavă, recipoă, s-a produs în secolul al XVI-lea, sub ţarul Ivan, în perioada lui Chancellor, a Companiei eng lez e şti din regiunea Moscovei, a creăi, în 1580, a Arhanghelskului. Secolul al XVII-lea 78 de Occident pedunculul slav. Slavia la(Polonia, Boemia, Moravia, Croaţi) a contribuit si ea, în felul său, la acest proces. Ei, aceşti ;lavi de tradiţe latină, începînd să privească spre vest, îi lasă într-o izolare totală pe slavii din răsit. Primele două decenii ale secolului al XVII-lea nimicesc secole de strădani. Demografia istorcă ·s e izbeşt, cînd certază trecutul Rusiei de dinainte de începutul secolului al XVIII-lea, de difcultăţ aproape de nedpăşit. Istoria Rusiei este cronologic decaltă. Rusia aprţine unui alt spaţiu-tmp cultural. Ţinut deschis, spaţiul rusesc variză întruna, iar partea unde se dezvoltă o formă de ocupaţie agricolă se întinde întruna, începînd de la nucleul forestier primitiv, către nord, către sud şi către est. ,Aşa­ dar, propunerea de a evalua la 11 sau la 12 milioane poulaţi rusă de la începutul secolului al XVII-lea, şi la 17-18 milioane pe cea de la sfîrşitul acestui secol, nu se întemeiază pe dovezi foarte convigătare." Zona de ocupaţie se dezvoltă întruna, între secolul al XVII-lea si secolul al XIX-lea, într-un ritm mai mult· sau mai puţin rapid, ce rămîne a fi stabilit. Rusia* se înfăţişeaz ca un nucleu dens de poulaţie înconjurat de o ,frontieă". Pînă în secolul al XVII-lea, frontiera se deschide în trei direcţ : la nord, la est, la sud. Incepînd din secolul al XVIII-lea, ,,frontiera" din nord se închide, rămînd deschisă doar cea de la sud şi de la est. Cu începere din secolul al XIX-lea, rămîne deschiă numai cea de la est. Nucleul de difuzare creşt mult mai lent decît „frontiera", prin absorbirea, la centru, a unor foste frontiere transformate în „ţinutr străvechi". Ar fi interesant să surprindem realitatea i:usă pe două planuri : nucleul dens, pe de o parte, nucleul dens şi todaă „frontiera", pe de alta. Mişcărle de poulaţie ale acestor două definţ spaţile nu coincid nici pe departe. a tăia tină 79 • Al.UL .. ...... . ••••• ......... . ... .••• ........ •••••••• ~ eKovno. .. ..............•....•••. ......•....•....•.•....•.•.• ...... .. ... . . . . . . . . . . . . . . . . . ... ... . ...·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.·.· . .. ....... ... .. .·.·.·.·.~ . ... C~~NEM PROV1NCII • UNIT .-:·::\·:·::::::::":/:;:::_::_<:\ • Amote rctam „ rşovia·-: .................... .. .. ...... .... .... . . . ......... ................................ - :-. ?J :-·. ATUL. POLONIEI:::.-. (//)}_:_:_){·/}/:}. .................... ................................................................ . ....................-......-.... .... ... REGATUL ţ,/~·=;:) ~ I-LE. BALEARE Spiit *f';/ '4 *-1' Roguza: I MPE RI IJ L=====~ ~ ~ ' ~ REGATUL Sir 'v "'~ ~ Faptul major se situeazc'i la est: clupă tratatele de la Rijswijk (1697 J şi de la Karlovitz (1699), începe reîncorporarea Europei clanubiene. 2 EUROPA DUPA TRATATUL DE LA • KAHLENBRRG, !N JUR DE 1700 (Ibid.) 80 81 i Chiar dacă tendiţl, la limtă, sînt înrudite : pe timp îndelungat, ele sînt orientate spre o crestere. Dar panta este mai lină în centru, mn'd marctă prin alternţ fluxului şJ a refluxului. O îndelugată tasare marcheaza, la nivelul vechii Moscove forestiere, ultima . treime a secolului al XVI-lea. Catastrofa din 1601-1602 loveşt un trup bolnav. Rusia nu este cruţată de ciumă : 1602, 1654, 1709-1710, în ritmul unei cronologii europene. O parte din recupăil secolului al XVII-lea va fi la sfîrşitul secolului al XVII-lea fost risptă si la începutul secolului al XVIII-lea. ln cea a secolului al ~VII-lea? de a doua jumătae frontiera îsi reia înaintarea într-un ntm mai rapid, cătr~ Urali, de-a lungul trek-ult:i siberian, la sud de Taiga, către stepele dm sud. Ea repaă unele dintre breşl de la Pomorje *. Dar Rusia, înainte de Petru cel Mare, îşi repaă stricăunle mai ales la sud, spre stepă. Alunecînd către sud, Rusia,. paradoxal, se separă complet de Europa Ocidentală. Depopularea de la Pomorje ducea la su~ocare~ comertului din Arhanghelsk. Pentru a mlocm acest port din secolul al XVI-lea, situat prea •la nord, solutiile Secolului Luminilor poartă numele de P~tersburg şi de Odesa. Ele sînt porţile de ieşr ale unui spaţiu rus _al cărui centru de gravitţe s-a deplasat catre sud în decursul anomaliei* termice negative din mica eră glaciră a secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea. Ceea ce ştim de puţină vreme despre ritmurile de evoluţi ale poulaţie polodin plin cu ipotezele noasneze se corbează tre. Creşt mai rapidă a zonelor de „frontieră", alunecare relativă către sud. Ipoteza pe care o propun~m,. pri:7itoare la două ritmuri de evoluţi a tentonuhu cu pop1:1laţie slavă, este ilustraă de exemplu~, rela~1~ mai bine cunoscut, al Poloniei. Istoria Rus1e1 este comandtă în profunzime de depopularea 82 din nord şi de alunecarea centrelor de activitate către sud. Jntr-un cuvînt, mutaţi ce are loc de la mica la marea Europă nu mai poate fi înţelasă de acum înainte în afara acestei constaări capitale. Aceste fapte au scăpat cu desăvîrşi istoricilor, pînă acum cîţiva ani, pentru că lipsea o istorie regsivă a climatului, care ar fi dus la înţelgra lor. Cunoaş­ tem acum amploarea anomaliei termice negative din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea datoriă strădanilo unui gr'up de istorici'. printre care se află în primele rînduri francezul Emmanuel Le Roy Ladurie. Această anomalie termică a influeţat prea puţin istoria Europei profunde, dar ea îşi spune touşi cuvîntul cu privire la mişcărle de mare amplitudine ce au loc la limita extrmă a extinderii culturilor. Rusia de Nord, unde se face agricultră în secolul al XVI-lea, este pierdută în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, cînd scă­ derea temperaturii la 1°C aduce după sine, neîndoielnic, abandonarea mai multor sute de kilometri de teritorii pe care nu mai pot fi cultivate cereale. Vara verde dă semnalul unei schimbăr catastrofale de lungă durată. Şi touşi, nu trebuie să cădem pradă unui determinism naiv. Modificarea de climat surprinde. Ea contribuie la difcultăţe pe care le întmpiă Rusia şi Scandinavia în momentul trecerii din secolul · al XVI-lea în secolul al dure din momentul tre-· XVII-lea, la încerăil cerii din secolul al XVII-lea în secolul al xvrrr..: lea. Ea tinde să orienteze expansiunea către sud şi est, în secolul al XVHI-lea. Secolul al XVIIlea s-a strădui şi s-a chinuit, secolul al XVIIIlea s-a adaptat, el şi-a găsit răspunile în ordinea tehnicilor agrare, probabil. Înaintarea Europei-,fntă" contiuă touşi, în ciudq condiţlr neprielnice. Apreciem la justa sa valoare marele val al mutaţie spaţile din se-, colul al XVIII-lea, dacă ţinem seama de re-, fluxul general al izoterrnilor căţre sug. Dublarea seculară spaţile 1680 1700 1750 1725 3. CLIMAT ŞI 1775 1789 Pentru a măsura cu 2devărat fenomenul, ne vom mărg1 să facem cîteva considt:Taţ în ordinea mări, a calităţ şi a preciziei, din nefericire foarte inegale. Să presupunem deci ca fiind rezolvate toate problemele critice. dublat poulaţi între 1665 şi Norvegia şi-a 1801 (440 000-883 OOO locuitori), Suedia a trecut, între 1720 şi 1800, de la l 450 OOO la 2 347 OOO de suflete. Finlanda, ,,frontiera" prin exclnţă a Scandinaviei, îşi triplează populaţi în mai puţin de un secol (1721 : 305 500; 1800 : 833 OOO). Statele mascheză adeseori realităţ mai profunde. Germania, Austria, Polonia, Rusia se intind către vest sub actiunea distornaă a unor rate de creşt in'egale. Imperiul, slăbit de acţiune crizei, a războiu­ lui, a bolilor şi a şoculi microbian provocat ele amestecul intens de poulaţi, s-a prăbuşit, se pare, de la 20 la 7 milioane de locuitori, între 1620 şi 1650. Partea de nord-vest este relativ apărt, cădera cea mai dramtică se situează la est. Ceea ce implcă , înainte de 1740, intre partea de vest, protejaă, şi celelalte trei sferturi dinspre est, lovite, ritmuri de creşt diferite. Tendiţa contiuă şi după 1740. Geografia imperală a anilor 1730-1740 aminteş, în linii mari, de perioada ele dinaintea Războiul de Treizeci de ani · la sfir~itul Aufklărng-i, Germania lui 'Kant si a lui Fichte este mult mai orientală decît c~a a lui Dlirer şi cea a lui Leibniz. Intre 1700 ~i 1800, poulaţi creşt în Wurttenberg cu !14¾, iar în Silezia, ţinut greu încercat de război, cu 100 0/o ; ea creşt cu 132,5¾ în Prusia Orientală, cu 138¾ în Pomerania, a cărei ascensiune vertignoasă contiuă în secolul al ~]X-lea. RECOLTE După( E. Le Roy Ladurie, Clin_rnt şi _recolt~ în sec~1eJe al XVII-lea ~s ial XVIIHea, m Annales E.S.C., 1 .) Diagrama de sus: tenip~raturi .din timpul_ primăve~ si al verii în Anglia (medii mobile pe tzmp de d~z ., ; • ,,ocara temperaturilor Fahrenheit este inversata, an.' l l . pentru a permite comparţi cu curba cu esu ui • de vie). Diagrama din mijloc: 1° date. privind culesul de vie în Franţ (socotite în zile , începînd cu 1 se~tem-• brie medie inablă pe timp de doi . ani) ; 20 maxnnum ' glaciar în Alpi, în partea haşurtă. . Diagrama de jos : preţul griului (în lire tourno1s) : la Paris pînă în 1710, pe baza curbei lui H. Hauser: în Franţ, între 1710 şi 1789, după E. Labrous~ev; îittre Jil0 şi 1717, curba lui . H. Hauser prelu7:g:~a. Corelaţi care unesc preţul, producţia şi va_ri~ţule climatei·ice repzintă una din marile cuceriri ale certăi istorice din ultimii ani. 84 nubiaă. 1 focă şi mai semnifcatvă Între 1754 şi este Europa da1789, reştac popu~ creşt 0,1 05 2 3 ANGUA SI TARA GA°LILOR FRANŢ- BOEM !A--UNGARIA- - 1754-1789 l!Jffi[l[TI,TITITiîJTirJ~ 175!.-1789 ,..,......,,..._......,-:':'..t_~':'..!'..':.':':'..ct:.~ 4. DUBLAREA SECULARA (După cifrele lui E. A. Wrigley, şi poulaţie, 1969.J Societate La stînga sînt indicate ţăril e, la dreapta procenta ·u1 de creşt anulă, la centru tranş cronl:1iă avută în vedere. Pentru Anglia -~i Franţ, s-a luat în considerare întregul secol şi jumătae de secol, a doua jumiitate a secolului al XVIII-Zea fiind c;racteiză în amî ndouă cazurile printr-o rată d!' creşt mult mai ridcată. 1n partea de jos a scări, se află străvechil ţinutr cu poulaţie numeroasă, Fran ţa ,~i It alia. În partea ele sus, frontierele deschise r,le ţinutrlo din răsit: în fruntea lor, aberanta Unparle, care benficază de fluxurile migrato'.lre ale imperiului, Anglia, Ţar Galilor şi Prusia se află în poziţe de mHloc. Cazul cel mai interesant este cel al A.nqliei. El arat'i limpede relaţi care erist'i între Vital Revolution -~i revoluţia industrală. e i în statele vechii Austrii (Austria, Stir-ia, Carintia, Camiol, Tirol, Boemia, Moravia, căroa le vom adăug Silezia, dat fiind tradiţia din trecut) este de 42.0/0 ; între 1725 şi 1789, ansamblul poulaţie trece de la 5,5 la 8,5 milioane. Ungaria, în acelşi timp, are o poulaţie de aproape cinci ori mai mare (de 1? 1,8 lµ 8,5 milioane). Între 1750 şi 1789, ea laţi cu 1830/o. Ungaria, ce reprezenta m~i de un sfert din Austria în 1725, constituie o jumătae din aceast a în 1789. Trecerea relativă a vechiului nucleu polonez de la vestul Vistulei în nebuloasa poln-ituaă este identcă ; în Rusia are loc aceşi mişcare foarte acuztă. Centrul moscovit şi Nordul (Pomorje) îşi pierd treptat din influe1;ţă în faţ ansamblului motrice al noii „frontiere" : Uralii, Siberia, Ucraina. Dimensiunile acestei noi Europe de Est, o Europă în care poulaţi creşt rapid~ sînt greu de fixat. Putem doar pune lao~alta, pur şi simplu, Scandinavia, Polonia, Rusia, Imperiul Austria. Cam în jurul anilor 1760-1770, ' . ., . z.ceastă Europă marginlă totalizeaza aproximativ 75 de milioane de suflete. intr-un secol între 1700 şi 1800, creşta toală a fost de' aproape 2000/o. Refuzînd definţl teoretice ne vom mărgin la teritoriile efectiv contl'Ol~te. Natura acestei lucrăi nu ne îngăduie să ne desfăurm toate justifcărle. Oricum, iată ce propunem. În 1680, acestă Europă­ „frontieă", lato sensu, grupa, pe o întinde~e de 7 milioane km 2, 38 de milioane de locm') tori. Către 1760-1770, pe 10 milioane km~, 75 de milioane de oameni. Către 1790-1800, pe 11 milioane km 2, 95 de milioane de suflete. Este o primă aproximare. Totuşi, acest ansamblu nu-i decît un fals ansamblu. Treimea ocidentală a Imperiului, nucleul Austria-Boemia, Danemarca şi sudul Suediei, Polonia de la vestul Vistulei şi nucleul de populare mos.cvită din jurul Moscovei nu fac cu adevărt parte din el. Germania renaă aprţine Europei dense axiale, sudul Scandinaviei, nucleele de populare austro-cehe, poloneze si cele din Marea Rusie forestiă constituie ~işte foarte vechi „frontiere", transformate, la rîndul lor, în nuclee dense de difuzare. Către 1760-1770, vom vedea apărînd două sectoare bine delimitate : nucleele dense puţin 87 de populare, pe de o parte (Polonia Occidentală, Austria, Boemia, Saxonia, Silezia, Danema'.·ca, ~u9ul Suediei, centrnl moscovit), care osc1leaza mtre 20 şi 25 de locuitori pe km2 şi grupează, p2 aproape 2 milioane km 2, de la 35 la 40 milioane de locuitori • zonele de frontieă propriu-zise, a căro de~sitate medie este de ordinul a 2-4 locuitori pe km2. Emopa marginlă de la est po2rtă ea singură responsabilitatea trecerii de la mica la marea Europă. Creşta sa este asigurtă de a unei noi „frontiere" : prodigioasa mutaţie estul polonez, nordul scandinav, Pomerania Prusia Ori e nt a lă, Ungaria, Rusia teritoriilor c~ cernoziom, Uralii, Siberia. Aceste teritorii caracterizate printr-o mal'e nat2litate pl'i~tr-o n:~r talitate relativ r edusă şi prin mlgraţi poz1hve, trec de la 8 la 48 milioane de locuitori. Această creşt de şase ori nu modifcă în mod radical densitatea, ce rămîn e mică. Între 2 şi 4 locuitori pe km 2 , cel m2i adesea • nică­ ieri ~a ?U atinge cifra de 10 locuitori p~ km2, la sf1rştul secolului al XVIII-lea. Cresterea nucleelor dense, care au contribuit la popularea „frontierelor" deschise (trecerea de la 30 la 45-50 milioane), nu depăşt, în schimb, ~reşta medie din Europa Ocidentală densă. In secolul al XVIII-lea, originalitatea profundă a Europei Orientale rezidă deci în prezenta co1:-tinuă a unui spaţiu colonial „frontieă" r~l~hv pustiu, a unui fel de Americă la care poţi aJun?e. mergînd cu căruţa. Europa Secolului L:-1mm1l,ar, cea care observă şi care gîndeşt dm svecLOa~ele dens vpopulate, a descoperit aceas~a realitate noua. Ea a împodobit-o, adeseon, cu calităţe unui El Dorado : ale unei Americi a secolului al XVIII-lea. În general, ca şi în America secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, domină casa de lemn. Ai_:tificialul Petersburg este, în parte, din piatra, dar Moscova este din lemn. O casă de l:1111:1 d~rează, în medie, între patruzeci şi cmc1zec1 de ani, o ca s ă de piatră, între două 88 sute cincizeci şi trei sute de ani. Lemnul imun preţ al colnizăr mai puţin costisitor, dar şi o înrădciae mai superficală. Europa Orientală nu are stabilitatea Europei Occidentale. Case prec2re, drumuri nu prea bune. Elba marcheză o primă frontieă, Vistula, o a doua, N eman, o a treia. De la una la alta, reţau de comuniaţ scade treptat. Armatele din răsit pot să opereze în vest, armatele statelor occidentale sînt învinse cînd se bat la răsit. Infrîngerea lui Carol al XIIlea şi a lui Napoleon ne-o artă limpede. Starea proastă a drumurilor apăr Europa Occidentală de velităţ imperialiste ale Occidentului, nu de tresăil stepei. Difernţa de densitate implcă, decurgînd todaă din ele, moduri de exploatare ce diferă profund de modurile occidentale. Ele îl Două niveluri, deci : un surprind pe căltor. nivel ce se apropie de 20 de locuitori pe km 2, un nivel inferior cifrei de 5 locuitori pe km 2. Căptuşeal de păduri, cînd există, sau stepa au fost mult mai bine păstrae. În noua „fronplică tieră" rusă, pădurile şi mlaştine . stăpînec mai bine de 800/o din teritoriu. Este cazul Uralilor si al Siberiei. Să obs e rvăm acestă difernţă ·_ care se impune dintr-o privire în Polonia. într-un loc mai apropiat, adică Hubert Vautrin este din Lorena, s-a născut în 1742, a intrat la şaptesrzc ani în Compania lui Iisus, aprţine unei elite de persecutaţi ai Secolului Luminilor despre care s-a vorbit prea puţin. El se ocupă de educaţi unui tînăr nobil dintr-o Polonie mutilaă de prima împărţie şi afltă sub acţiune gîndirii Luminilor, între anii 1777 şi 1782. Este „un ţinut unde pietrele lipsesc şi unde se află mult lemn, un ţinut plin de lande, de lacuri şi de mlaş­ tini : ,,[ ... ] ploile ce cad din cer, udînd din plin pămîntul, în loc să se retagă, după ce i-au ostoit setea, în rîuri, aş cum sîngele se retrage în vine, pentru a împrosăta şi întări solul, zac pretutindeni la suprafţ •lui. 89 întotdeauna Polonia într-un a devărat ccean, persistînd vreme îndelugată si dînd nastere la un nesfîrsit sir de mlastini şi la neumărat insecte. in' as~menea coiidiţi este cu neputiţă să căltoreşi. Lituania fiind provincia cea mai plată, ea are şi cele mai întinse si mai numeroase mlastini. Ele an fost o ad~vărt barieă între ac~st ducat şi principii Rusiei : este încă aproape inaccesiblă în acea parte [... ] Socotind numărl enorm al acestor mlaştin, ai crede că aerul este foarte nesăto; dar nu-i aş [... ] Am locuit timp de patru ani în inima unei mlastini care era lată de mai bine de 12 OOO şi avea o lungime cu neputiţă de apreciat; pămîntul se usca, în mare parte, în . fiecare vară, făr a răspîndi vreun miros; apa ce rămîne este nespus de limpede, fiind chiar mai plăcut la băut decît cea din puţri : acestă limpezime se datoreză filtră ei printr-un nisip foarte curat, iar faptul că nu e dăuntoare, naturii însăşi a mîlului, care nu îngăduie să putrezască decît trestiile, sau alte plante sărace în amoniac". 'I'inutul este locuit de oameni puţin · şi săra~i. ,,Omul şi animalele [... ] spurcă cu stîrvurile lor apele [... ] ,I n Polonia locuitorii [...] fiind puţin la număr, făr locuinţă şi reduşi la un minimum necesar, gunoaiele sînt puţine [...] Mlaştine numeroase schimbă cu timpul faţ pămîntuli [... ] Cantitatea uriaşă de trestii, de stînjenei şi de buruieni care le acoperă [... ] este doar S)Jre folosul fundului mlastinii, care se înaltă, cu timpul, la nivelul pă~înturilo învecin~te [... ] Acest teritoriu părsit se acoperă cu graminee, păscute de vite, pînă cînd, uscîndu-se, descompunîndu-se, poate fi cultivat, primind sămînţa răspîndit de mîna omului [... ] Pă­ durile cresc adeseori în mlaştin [... ]", de unde şi importanţ incendiilor din pădure. Asprimea iernii e necruţătoa, omorîndu-i adeseori pe cei săraci şi pe cei imprudenţ. Cădera or:.i~!•lui . • iuai;~~c.~c 1;;;;_ o JlOI ..:.. t !SO o ns1 - 1300 qoo • 1301 - o t .;01 - JjOO o 1s!>1 7 17so în zăpeilor, uriaşe, -nata în·1cTTlcirii transfomă cantiăţ primăva m 5. ETAPE ŞI DENSITATE ALE IMPLANTARII URBANE !N EUROPA ORIENTALA ŞI BALTICA (După Westermanns Atlas zur Weltgeschichte.) Europei din Secolul Luminilor este legatil dE' oras. • Fenomenul urban se afirmă . încă din antichitate · în jurul bazinului Mediteranei; este legat de marea revoluţi demoqrafică, agricolă şi tehnică din secolele al XI-lea - a( XII-lea, care poulează axa mediană a vechii creştinăţ latine ; este mult mai recent la est, în acestă Europă pe care o interpretăm ca Jiind o ,frontieă". Reţau urbană medivală (sfîr ş itul secolultti al XIII-lea) nu depăşt în mod semnificativ linia Oder şi cotitura panoică a Dunări. Cel mult în cîteva locuri, de-a lungul Vistulei. La începutul secolului al XVIII-Zea, Vistula marchează încă o limtă. La est, nimic altceva decît o reţa foarte raă de ora şe noi. Ele sîn_t aproape to_,ate construite după 1500. De o parte şi de cealalta a marii axe de populare poloneze, două lumi continu/f. să se opună, două densit.ăţ diferite ale reţli de preznţ umane. Civlzaţ 90 91 mutaţi Europa Secolului Luminilor îşi datoreză spaţilă acestei lumi, atît de ciudată din punctul de vedere al căltorui occidental. Treptat, urmează şi o mutaţie în domeniul gîndirii. Kant este cel mai oriental dintre marii gînditori. far Konigsberg se află pe o frontieră. Abia în prima jumătae a secolului al XIX-lea grupul pionierilor noilor matematici marcbeză în mod evident adevărt înaintare întru gîndire a noilor frontiere. Spaţiul Luminilor este şi malul Mediteranei, vechea creştinăa, Spania, Portugalia, Italia (900 OOO km 2). Europa îi datoreză totul. Ea a beneficiat vreme îndelugată de numărl mare al locuitorilor, de tehnicile, de civlzaţ acestor tinuturi. Ea a fost mutilaă la sud, mutilaă 1~ est ; Spania va fi fost, parndoxal, principala „frontieă" deschiă a creştinăţ occidentale în secolul al XIII-lea; acest stră­ vechi teritoriu agricol nu a cunoscut marea mutatie a noii agriculturi" din secolele al Xlllea--~l XIII-lea, întemiaă pe răspîndiea plugului cu roată, a asolamentului trienal, a dublări spaţiul consacrat cerealelor. Cu plugul său primitiv, cu asolamentul său bienal, cu un raport între teritoriile cultivate şi cele necultivate de 2-3 la 10, cu casa sa de piatTă greoaie, . costisitoare şi rigdă, Mediterana latină, solidară cu celelalte Mediterane, a păs­ trat în esnţă străvechil soluţi ; peisajul său a răni.as neschimbat de pe vremea izbînzilor cetăi antice. Revansa sa au fost secolele al XIV~lea, al XV-lea şi al XVI-lea. Criza din secolul al XIV-lea o loveşt mai puţin. I se datoreză deschiderea unei „frontiere maritime", la sfîrşitul secolului aI XV-lea, controlul, în afara Europei,• pe . o întindere de 2 500 OOO km 2, a 12-13 milioane de oameni Dar, odată cu sfîrşitul secolului al XVI-lea, miracolul ia sfîrşit. Axul central al comunicaţilor, spiritul de inveţ şi de decizie păr92 sesc malurile Mediteranei. Treptat. Galileu, desigur, este florentin. Imperiul spaniol lasă încă iluzia că mai este ceea ce a fost, pînă în lo59, Italia rămîne patria artelor. Pînă şi controlul mai marei Europe de dincolo de mări, pe care ei au creat-o, le scapă mediteraneenilor. America rămîne ibercă în proţie de 98¾ în 1700 ; cît priveşt spaţile controlate economic, ea este, în raport de 3 la 1, exploată în beneficiul Angliei, al Franţei şi al Olandei, ba chiar şi al Ligii hanseatice. Această decăr a bătrîni Mediterane este veche; dar abia în 1680 oamenii devin conştienţ de ea. Cauza sa constă în stagnarea tehnicilor economice. Intr-o Europă afltă în plină creşt, Mediterana bîjbîie, şovăie, bate pasul pe loc. Iată, în mare, cîteva cifre privind numărl poulaţie. Italia evoluază astfel: 1550, 11,6 milioane; 1600, 13,3 milioane; 1650, 11,55 milioane; 1700, 13,4 milioane; 1750, 15,5 milioane ; 1800, 18,1 milioane. Peninsula Iberică trece de la 9,5, în jur de 1600, la 7, în jur de 1700, şi la ceva mai mult de 13, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Cele două peninsule se ridcă împreună la 22,8 milioane in 1600, la 20,8 milioane către 1700 şi la 31 milioane la sfîrsitul secolului al XVIII-lea, adică la o densitate de 25 locuitori pe km" în 1600, 23 în 1700 şi 34,4 în 1800. Dar Italia de Nord nu aprţine cu adevărt Mediteranei, ea este solidară, într-o oarecare măsur, cu preafericitu Europă. Pe 810 OOO km 2, aşdr, cele două peninsule nu mai prezintă decît 17,4 (1600), 14,7 (1700), 23,9 (1800), adică numai în jur de 20 locuitori pe km 2. La începutul secolului al XVII-lea, dnd începe epoca clasiă, poulaţi Europei mediteraneene echilbrază în mod sensibil Europa,frontieă" de la est. Ca bogăţie, ca prestigiu, o zdrobeşt, literalmente. La sfîrşitul secolului al XVII-lea s-a săpat o adevărt prăastie : 38 milioane, pe de o parte, 15 milioane, pe 93 de alta. Putem încerca să facem o comparţie încă si mai exactă. Să separăm, la est, nucleul dens •de difuzare a „noii frontiere" (2 milioane km 2 si 30 milioane de oameni, 5 milioane km2 si 8 milioane de oameni). Să restituim Mediteranei prelungirile sale de dincolo (800 OOO km'.!, 15 milioane de suflete ; de mări 3 3 milioane km 2 13 milioane de suflete). Vom afla astfel un 'echilibru mai bun. 7 milioane km 2 38 milioane de suflete, în nord, 4 milioane km2 şi 28 milioane , pentru cea mai mare parte a Mediteranei. Comparţi nu este totdeauna un argument. Tendiţa contează. Pe de altă parte, contiuă să se adîncesă pră­ pastia dintre Mediterana şi prelungirile ei de dincolo de mare. Dovadă ruptura de la începutul secolului al XIX-lea. For ţa care se afirmă la est se exprimă în con.tinuitaLea geografică ce sudează vechile nuclee de~se de poulaţie de la noile frontiere. Eur~pe1„dense suda tentorule_ de îi va reveni rolul de a-şi dincolo de mări. America de Nord este S1beria Europei Occidentale. Construirea unei comunităţ atlantice, rivală victorasă _î:r:1 "competiţa, cînd războinc şi cînd . p~c1f1ca, . cu Europa de Răsrit, aprţine erei mdustnale si nu Secolului Luminilor. • Dacă Mediterana, în 1680, poate încă suporta, dat fiind avansul pe care-l are, comparaţi cu Estul, ea este cu desăvîrşi întrecuă la sfîrsitul secolului al XVIII-lea. 24 milioane, pe de •o parte, 50 şi 95 milioane, pe de altă parte. Să adăugm aici şi America ibericilor. 42 milioc:ne pe de o parte, 95 milioane, pe de alta. Oricare ar fi baza de calcul adoptă, Europa meditrană, ce reprezenta cam trei sferturi din Europa Orientală în jur de 1680, este cam cît o treime în jur de 1790-1800. Această comparţie nu suprimă de la bun început vechiul prestigiu mediteranean, cel pe care i-l conferă mai ales o urbanizare mult mai avnstă. In medie, în cursul întregului 94 ursecol al XVIII-lea, procentajul poulaţie bane în raport cu poulaţi toală este dublu în Mediterana (de la 20 la 22-230/o, în general mai puţin de 100/o în est). In secolul al XVIII-lea, poulaţi urbană a Mediteranei contiuă să se dezvolte îri. proţie egală cu poulaţi urbană a Europei de Est. Această strucă favorizeă viaţ spirtuală a Sudului, dar contribuie la frînarea creşti demografice. Miscarea de basculare a Europei către est, de c~re am pomenit de atîtea ori, nu datorează nimic, aşdr, unui centru dens de populare, ci datoreză totul dinamismului Estului, ca „fronti e ră" deschiă, şi stagnări Mediteranei. Europa meditrană se poate defini, în închis, făr secolul al XVIII-lea, ca un spaţiu nici o zonă de expansiune comdă, exceptînd America, filtraă de distanţă, şi făr compensarea unei „frontiere" t ehnologice. Gîndiţ-vă la Anglia. Cu totul altfel stau lucrurile cu axa de populare cea mai compată, cu nucleul dur şi dens al Europei creierelor : Franţ, Anglia şi Ţar Galilor, Lowlands, sudul Scoţie, o parte din Peelul irlandez, Ţările de Jos, Renania, o fîşie din Germania Occidentală şi Meridona1ă, Elveţia, o parte din Austria alpestră şi Viena, Italia din jurul Rîului Po şi al Venţi ; ceea ce însumează aproximativ 950 000-1 OOO OOO . km 2. Pe acest milion de km 2, Europa care citeş, adevărt Europă a Luminilor, 33 miHoane de oameni între 1680 şi 1700, 55 milioane, în jur de 1800-33 de locuitori pe km 2 la început, 55, la sfîrşit, o rată de creşt rezonabilă de 700/o într-un secol, chiar uşor superioaă celei a nucleelor dense de populare, dar, este adevărat, şi de difuzare ale Europei de Est (550/o), superioaă ratei de cr(;şţe dJn Europa m,editl·rneaă (500/o), Intre 1700 si 1800, Europa şi-a dublat pop;:_1latia. Cătr e 1680-1700, 400/o la _est, 400/o m zo~a masei dense centrale, 20'0/o m zona medit era ne a nă. Cătr e 1800, 360/o 1~ centru, ~9,5'0/o la est, ş i 14,50/o în zona . med1terane_ana. N.e frape a ză faptul că ţinutrle de margme_ 1;1a: ch ează t e r e den:ograf1ca , m O mai mare c reş raport cu centrul care, în a p aren ţa, _a _dat mdărt (de la 40 la 360/o). pa~· numai m aP,~r e ntă : Germania Orientala ş1 vechea Aust11e au 'î ncetat par ţi a l, datoriă acţ iun _un_~z· despoţi lumin aţi, să mai fi e _o „frontiera • A~ putea să le ane?C~m n:a~e1 ~entrale, cari ar grupa, pe un milion ş1 Jumatat~ de km_, 80 milioane de oam eni, în c omparţie cu _mai p~tin de 70 milioane la nord ş i la est, şi_ 24 m:iioane la sud. Această Europă Central_a d:nsa, în noua acepţi, to a lizea z ă aproape Jumatţ e din cifra integrală (480/o). Europ~. se organiz ează la sfîrşitul Secolului Lu1;1~mlor pe un soclu dur şi dens de 80-85 mih_o an_c de st:; flete cu o densitate de 55 de locmton pe km-: Fie ~ă extindem Euro pa . dens~, î?glo~înd ş1 Germania Centr a lă şi Orientala, fie ca mcn~ ţin e m, pentru întreag~ _p~rioadă a Se~olulu1 defm1ţ ~ _n_:1cleulm _c:nLuminilor, aceşi tral constanta care face pos1b1la o buna ~nţe l e g er a spaţiul_ ~umi~ilor rămîne . La mceput, ca ş i la sfirş1t, catre 168~-1690, c~ si în jurul anilor 1790-1800, sp~ţ1u_l Eur?pei Luminilor poate fi împărţit în trei ,:11velun de popular e ireductibile : la centru. 1,:1 gene~al, mai mult de 40 locuitori pe km 2, 1:1 ~ed1terana si în vechile n uclee din est, m JU~ . c~e 20 lo~uitori pe km2, în zonele de frontiera, m ai puţin de 10. Iată de ce literatura de căltori, are aproape aceşi înfă ţiş ar e atît 1~ _începutul, cît si la sfîrsitul Secolului Lumm1lor. Doamna d'Aulnoy, •dar ş i Hubert Vautrin, l a 1!n secol distan ţ ă unul de altul, ş i la cele doua : ap_ete ale Europei, frumo asa aventuriă c~ tre1erm_d Spania, iezuitul auster făcînd exprinţ şh96 . . N ftnţice în Polonia, spun în esnţă ace1şi tu-cru. Odată ce ai ajuns în porturile secetoase :ale lanţui cantabric, între Guipuzcoa, localitate economic şi uman solidară cu Franţ :şi cu adevărt 8astilie, • dar şi odată ce ai i:raversat Oderul, o adevărt frontieă este <lepăşit. Căltoria în Spania este deja, începînd din perioada cînd scrie doamna d'Aulnoy, şi am arăt asta mai sus, o căltorie exotică. Căltoria lui Vautrin în Polonia anută căl­ toria ştinţfcă a lui Humboldt către ţi~utrle echinoţal. Căltoru adună plante pentru ierbar şi ia note. Europeanul din Europa densă înceară, după ce străbae aceste invizibile frontiere, un puternic sentiment de depeizare. Să mai răsfoim încă o dată însemăril de că­ lătorie ale lui Montesquieu; şi anume cele cu privire la Italia, atît de numeroase ; pentru autorul Scrisorilor persane, există o Italie europeană la nord, în Cîmpia Fadului : Piemontul, Lombardia, Venţia, Florenţa şi Roma fac parte din ea (ratione urbis), dar Laţium, :Sardinia şi restul intră în zona exoticului ... Europa Secolului Luminilor este imensă şi touşi puternic sudată . Imensă, dacă ţinem :seama de mijloacele de transport, care nu s-au :schimbat prea mult. De la vest la est, de la :nord la sud, dimensiunile sale contiuă să se măsoare în luni. Europa Secolului Luminilor :se înscrie totdeauna într-un spaţiu-tm cam ,de trei pînă la patru luni - am făcut cîndva demonstraţi - , cel puţin pînă la jumătae :secolului al XVIII-lea. Nimic important nu surwine înainte de 1730-17 40 în Anglia, cînd :are loc revoluţia canalelor ; în 1760-1770, are Ioc, în Franţ, o mare schimbare, odată cu pavarea drumurilor regale. Asităm, între 1750 :şi 1790 - nu e prea riscant să facem acestă presupunere -, la o reducere de 10-20¾ a distanţe-mp pe marile axe, în Europa densă a celor 50 de locuitori pe km2 . Reducerea costurilor reale, datoriă noilor drumuri şi apropierii lor, este mult mai importl:nă. Această 91 5 - c. 62 revoluţi tăcu a reducerii de , timp şi de cost real, aprţine mai întîi condiţlr prealabile ale take off-ului. Montesquieu în cursul căl­ toriei sale prin Europa constaă cu satifcţe strădanile ; drumul, destul de precar, acoperit cu nisip şi pietrş, dintre Viena şi Adriatica, marcheză în acest peisaj o retragere considerablă a turcilor. Austria, între , 1720 şi 1730, nu inovează, ea îşi adpteză cu greutate noile cuceriri la normele mediocre ale statelor patrimonice. În 1780, se simte încă, la nivelul reţli de drumuri, trecerea de vechea frontieă. Un secol nu a fost de ajuns. In 1680, Europa dens. poulată era, prin contrast cu ţinutrle mărginaşe dinspre răsit, o Europă a drumurilor. După un secol, contrastul este şi mai puternic. La est nu. se schiţează nici o revoluţi, la vest, în schimb, se pregătş o revoluţi capitlă. Rezultă de aici că opziţa spaţilă dintre cele trei Europe, ale căro contururi au rămas neschimbate, este, atît în 1780, cît şi în 1680, una dintre cheile e x plicaţe istorice a fenomenului. Dublarea, sau aproape, a poulaţie (33-55) în interiorul axei m ediane, adică a zonei celei mai populate, care a favorizat îmbunătţirea transporturilor în cea de a doua jumătae a secolului al XVIII-lea, îşi suprapune efectele peste . această ameliorare a transporturilor. Cei doi factori vor contribui la o reducere seniblă a spaţiul-tm din centru, deci la o creşt seniblă a comuniabltăţ. Opoziţa dintre cele •două Europe, cea centrală şi cea marginală, nu va fi încetat să se accentueze la ni- . velul dialecticii omului şi a spaţiul. O mică Europă densă la centru pluteş în mijlocul uhei imense Europe măsurat în distanţă-mp, de treizeci de ori mai vastă prin difcultăţe de comunicare, şi ireală, oarecum ca o revanşă planetră a celorlalte lumi împotriva Europei care le neagă. • Să nu ne încredem deci prea mult în cifrele pe care le-am dat : am propus 40, 489/o, 91S în raport cu ansamblul. Era de ajuns, oricum, spre a situa acest ax decisiv în poziţe dominată. Dar în ceea ce priveşt bogăţile create, bogăţile consumate, comuniaţle, axul median înseamă mult mai mult. Venitul pe cap de locuitor în Anglia, în jur de 1780, poate fi socotit în proţie de 130-1400/o faţă de venitul francez. Putem aprecia venitul francez, considerat la minimum, ca fiind dublu faţă de venitul pomeranian sau mazovian de la aceşi dată. Raportul este, n eîndoielnic, cam de 4 la 1 între bazinul Londrei şi centrul inoscovit. Propţia celor ce citesc, în Rusia, de 50/o, în Scoţia, Anglia, Oeste mai mică landa, Normandia, la Paris sau la Geneva, proporţia oscilează, în jur de 1780, între 60 şi 900/o. Numărl de cărţi pe cap de locuitor va fi fost de o sută de ori mai mare, în acestă perioadă, în Anglia decît în Rusia. Iată un domeniu de cercetare cît se poate de ispititor pentru istoria serială. Dar nu cădem într-o eroare : Europa este aproape prea vastă, la sfîrşitul Secoîncît riscă să lului Luminilor, 21.tît de vastă se dizolve în cele două ţinutr extreme ale sale : ,,frontiera" cazacilor din Ucraina, ,,pionierii" trek-ului siberian, şi cei 3 500 OOO de creoli, şi milionul şi jumătae de „castas" pe care Alexander von Humboldt îi va aminti Europei, care îi uitase. Cinci milioane de oameni care se simt americani împotriva Spaniei şi a Portugaliei, dar „europeni" împotriva indienilor, pe care nu-i vor protejaţi de imperii. Europa Secolului Luminilor are limitele sale adevărt, pe care nu i le putem refuza. Ea ajunge pînă la Fluviul Amur, pe de o la ţinutl Munţilor Appalachi, pe parte, pînă de alta, (Statele Unite ale Americii vor ră­ mîne totdeauna doar cea mai gloriasă dintre Europe), iar, pe de altă parte, pînă în inima Anzilor şi la „frontiera" mineră a Mexicului. vastă, 99 să Cine ar putea contesta dreptul de a fi cetăţni ai Europei Secolului Luminilor unor corespondenţi privlegaţ ai lui Alexander von Humboldt lui don Fausto d'Elhuyar, director al unui' Colegio de Mineria din Mexic, lui. Andres Manuel del Rio, profesor la acelş! c~legiu (care a descope7it _va~adiumu~), straluc1: tei pleiade de geologi ş1. mmera~og1, prof~son si ingineri ai minelor dm Mexic, nascuţ1 aproape cu toţi în Spania şi rech1;aţi aici. m marea lor majoritate, lui doll: ~ osE: . Celestm~ Mutis unul din marii botamşh ai secolului al XVUI-lea, lui 8aldas sau lui Montifar, ;:nartiri ai cauzei separatiste, care dovedesc aht de bine că a existat o influeţă a lui Bouguer si a lui La Condamine în Noul Regat al Grenadei ? Europa este prea vastă, America spa: niolă regsază în secolul al XI~-lea. Du:pa secolul unor oameni ca Elhuyar ş1 ca Mutis, vine cel al unor caudillos. Nu poţi păstr~ totul, uneori e bine să renuţi, pentru un timp, la o provincie îndepărta. . Această explozie a „frontierelor" geograf_1ce nu trebuie să ne îndepărtz de _la es:nţial. ,Adevărat" frontieă a Secolulm Lu~m1~0.~ priveşt către interior. E_a este cea a gmdirn stiintifice şi tehnice ; ea mclude lumea num;~oasă a celor ce citesc şi comuniă între ei_: 900/o dintre cititori, 95-980/o dintre practicanţi ştinţe experimentale trăiesc în zona dens poulată a axului central. Europa Secolului Luminilor nu este o Europă mare decît dintr-un anumit punct de vedere ; ea este, în esnţă, Europa redusă la mijloacele_ de c~municaţe sporite. 1n termeni de spaţm, _abia mai mult de un milion de km2, o densitate de poulaţie de 50, cîteva sute de mii d~ finţe omenşti ce se sprijnă pe o rezerva potenţială de 50 OOO OOO de oameni. Europa se fedraliză în jurul acestui nucleu : 800/o din ceea ce înseamă cu adevărt ceva. Această realitate nu fusese scăpat din vedere 100 nici de Frederic al II-lea, nici de către Ecaterina a Rusiei. Dar unde se opreşt frontiera ? Dimensiunile Europei Secolului Luminilor nu pot fi bine percepute decît la scară planetră, prin comparţie cu universul-timp al celorlalte civlzaţ şi „culturi". Un anume echilibru s-a stabilit, în cea a secolului al XVI-lea, la de a doua jumătae capătul procesului operat de Extremul-Occident creştin de deschidere la nivel planetar a universurilor fracţionte care, pînă atunci, fă­ rîmiţau lumea oamenilor în tot atîtea spaţi izolate, cu destine autonome. Dar asupra acestui punct ne-am mai pronuţat. Incepînd din 1550, acestă izolare este depăşit . Din 1550-1570, masa globaă de schimburi dintre Europa şi o parte limtaă aparţinîd celorlalte lumi are tendiţa să nu mai creasă. Linia este ascendtă între 1560 şi 1610-1620, descntă, între 1610 şi 1640, între 1640 şi 1660-1670. din nou ascendtă, In ultimii ani ai secolului al XVII-lea nu are loc nici o modificare semnifcatvă. O mutaţie a schimburilor se situează la nivelul anilor de mijloc ai secolului al XVIII-lea. Schimburile dintre Europa, lato sensu, şi restul lumii cresc de o sută de ori în perioada 1400-1600. Vor deveni de zece ori mai mari, într-o apreciere aproximtvă, între 1750 şi 1800. De la 15501600 la 1700-1750, sporul realizat, pe de o parte, este practic anulat de regresul altor ~ectoare. Nivelul din 1680 este, în general, inferior nivelurilor atinse în 1600. Cresterea realiztă între 1680 şi 1720 este cu atît mai spectauloă cu cît ea înglobează o parte din rec~perare. Raportul Europa/civlzţe şi „culturi" rămîne, pînă la mijlocul secolului al a secoluXVIII-lea, cel din a doua jumătae lui al XVI-lea. Oamenii comuniă îndeajuns pentru a se cunoaşte, pentru ca anumite influenţ să se exercite la nivelul repzntăi­ lor şi al gîndirli. China tulbră Europa anilor împărteas 101 către "'"1 /' ••... 50 ,~ - 10 I 1740 I720 1780 I8o:> 6. TRAFICUL EUROPEAN 1N MARILE CHINEI Occidentul. Comerţul Ia Guangzhou în secolul al XVIIl-lea, 1719-1833, (Dup/i L. Dermigny, China şi· • 1964.) Acesti indici portuari ne artă efectele de antrenar~ produse prin pătrundea . navig~ţ: şi a comert;tlu_1 european în Oceanul Indian şz in Marea · Ch_zne_i. Bărcile chinezşt la intrarea portului Nagasaki, in Japonia (A), totalul intrălo în Manila (CJ, totalul intrălo bărcilo chinezşt în Manila (D) desnază orizontale care cobară. Acestor indici li se. opu~e prodigiosul elan al tr~ficul1!-i european. 4tit prin număr cît şi prin tonaJ, traficul eur?pean. in direcţia Chinei urcă rapid : B (vase expediate din Europa în Asia), E (vase occidentale intrate în Gu':ngz~o1;L)Jn mai puţin de un secol, traficul eur~pean in marile Chinei creşt de zece ori. 1680. Si totusi Europa rămîne în afră; Asia este in'tacă, Africa, adusă într-o stare jalnică, e nepătrus încă. Rămîne America domeniul privilegiat al ' . Europei din afara Europei, domeniul teritoriilor obţinute prin Conquista şi al unei „frontiere", care realiză dincolo de Atlantic o mutaţie a peisajelor, a raporturilor dintre om si pămînt, comparbilă cu cea pe care polone~ii, ruşi şi germanii o realiză în ~!mpia Dunări si la sud de marea pădure nordica. La t02 început nu sînt decît două imperii, imperiile Europei mediteraneene, Portugalia şi Spania. Expansiunea olandeză îşi ia avîntul la sfîrşitu1 secolului al XVI-lea . Eforturile Angliei şi Franţei nu devin coerente decît în secolul al XVII-lea . 1n 1680, acestă cronologie contiuă să se impună. Olandezi, francezi şi englezi se află în centrul unor importante reţl comerciale, ei sînt preznţi în America, în Oceanul Indian şi în Insulinda prin cîteva baze permanente. între 1670 şi 1680, olandezii deţin în mod permanent şase întreprinderi comerciale pe coasta Malabar si Coromandel: Colombo, Jaffra împresoaă coastele occidentale şi · meridionale ale Sri Lankăi ; Insula Mauritius este ocupată încă din 1638. Malacca contrlează trecerea către mările Chinei şi comerţul de mirodenii, coaste sînt, în parte, conTaiwanul, ale cărui trolate, contrabalansînd influeţa unui Macau portughez, a zecea parte .din Djawa este strict supraveghtă, controlul efectiv al Insulelor Malu.Im asigură o legătur anulă ; deschiderea parţilă a Japoniei la Nagasaki se află la activul unei filiale a companiei Vereenigde Oost Indische, a cărei putere sporeşt întruna începînd din 1602. Portughezii' rămîn şi la Goa, Macau, în mai multe puncte din Timor, precum şi în estul îndepărta al Insulindei. Aflaţi la Bombay încă din 1660, englezii caută, din 1626, să ia în posesiune coasta Coroinandel. In 1639, suveranul micului stat din Vijayanagar le acordă o concesiune la Madras, unde ei înalţă fortul Sfîntului Gheorghe. Totuşi, în secolul al XVII-lea, toate încerăil companiei East India de a pune piciorul în Golful Bengal eşu­ ează. Haziharpur, Balasore, Hoogly, Patna şi Cassimbaza sînt rînd pe rînd ocupate, apoi pă­ răsite, Franţ cuerşt Insula Reunion (16381639), ajungînd, în cele din urmă, pe coasta de sud a Madagascarului, la Fort-Dauphin. Chandemagor este ocupat în 1673, Pondicherry, în 1688. Compania olandeză a Indiilor Orientale •·untrolează nu mai puţin de 75-80¾ din co103 municatiile maritime directe ale Europei cu Asia si· Insulinda. E greu de tradus în cifre ceea c~ contiuă să filtreze pe calea tradiţonlă a micilor corăbi cu pînze arabo_;indiene prin mijlocirea Scărilo Levantului, dar, oricum, fenomenul este în declin : acest comerţ, înfloritor pînă în 1620, nu se mai desfăşoar decît în Mediterana Orientală contrlaă de turci, adică în zona de influeţă a marinei grecşti şi a comertului armean . • In Africa, puterile maritime îşi asigură în Golful Guineei, în dreptul locaităţr Angola bakongo şi Sofala, baze de retragere. Micile de Spania, sînt împăr­ Antile caraibe, părsite ţite între francezi, englezi şi olandezi. Două mari breş : englezii la Jamaica, începînd din 1658, francezii pe cale de a deveni posesorii coastei vestice spaniole, îndărtul „Fraţilo de pe Coastă" recunosţi la Rijswijk, în 1697. Scandinavii duc o acţiune intermă, olandezii au pus piciorul în Curac;ao, Aruba, To- • • bago. Englezii, olandezii şi francezii fac tot mai multe încerăi de a cuceri coasta sălbatic a enGuyanei. între Noua Anglie şi Carolina, 2 efectiv 15 000-20 OOO km de teglezii ocupă ritoriu, pe care, cu ajutorul cîtorva mii de negri, îi defrişază cu propriile lor mîini, plan: tind apoi secară, tutun, indigo. Noncfrmişt de tot felul, scoţien, cîţiva olandezi rămaşi, în urma înfrîngerii €ompaniei Indiilor Occidentale, în Noul Amsterdam, şi germani. La nord, 2 OOO km2 din Valea Saintfrancezii ocupă Laurent, şi străba spaţi imense în uimitoarea lor încercare de a face comerţ cu indienii. Toate acestea, puse cap la cap, nu înseamă mare lucru. America englză nu repzintă mult mai mult decît Irlanda de Nord, acest pustiu apropiat pe care muntenii presbiterienl din Scotia încep să-l defrişz. Noua Europa marită vizeaă dincolo de mări mai întîi controlul şi siguranţ drumurilor, iar, în in_sule: cucerirea a 15 000-20 OOO km2 de tentorh vulcanice, în vederea cultivăr lor, cu ajutorul 11M ne~rilor_ aduşi de pe coastele Africii. Este astfel abia asigurat un supliment de zahăr acolo ~nde mierea nu mai este de ajuns, şi 'anume m ~uropa _dens poulată (ea este de ajuns în est,~ m Rus~a~, _un supliment de colranţi, şi parad1su_l artificial al frunzei de tutun. 1In ceea ce priveşt ~escop~riri~e .geografice, Europa dens populata se afirma abia tîrziu în Secolul Luminilor şi în era industrală . Astfel către 1?80, iber~cii rămîn tot în frunte, şi, î1; 1780, cme. ar fi î~drănit să pretindă că imperiul spamol nu nvahzeă încă prin întindere si bogăţie cu Old British Empire ? • Aceste imperii sînt spaţi maritime, spaţi ter~stre, :'?lume d~ ~c1:_~mburi şi de oameni. Spaţn ma~_itu~e, mai mtu. Noţiunea este esnţială. ~ Impernle . 1b~rice s-au structurat în secolul al • 'v XVI-le°: 11:i, Jurul unui Atlantic în formă de ~ trapez, m J~r\11 unui Atlantic ce se întinde de-a ~'\ lun_?u~ m_endrnnelor, în jurul unui ansamblu ~ ~lca~mt dm două triunghiuri în Oceanul Indian şi ~mt~~un trapez în Pacific. A!}a stau lucrurile spie miJlocu~ s~colului al XVI-lea, aş contiuă sa stea l:1 sf1rştul secolului al XVII-lea. Nimic înainte de mijlocul secolului al nu se clinteş XVIII-~ea. Olan~ezii au învăţat lecţia de la portughez1. Atlanticul meri~ian, Oceanul lor India?, _este doar cu puţin mai vast, cu puţin mai :trabatut de nave decît era spaţiul portughez !n secolul al XVI-lea, iar englezii au inventat m~re Eu_ropa şi ~merica, un Atlantic trape~ z01dal,_ situat mai la nord şi mult mai vast. Cadix cu America se ~tl_anticul care uneşt l~hnd~ pe 20 milioane km 2, Atlanticul meridt~~• mtre Lisabona, Africa şi Brazilia : 15 1:!ll10ane km~. Atlanticul de Nord al englezilor Ş~ al fra~c:z1lor : 15-20 milioane km2. Atlanticul strabatut la sfîrşitul secolului al XVI-lea ~vea @ ~prfaţă de 30 milioane km 2, mărie 1~zonab1la, Şl touşi îndeajuns de vastă. Atlanticul străbu de nave între 1680 si 1750 • ' ţ 1· 105 nînd seama de suprapuneri, totalizeaz~ maximum 40 milioane km 2 (optsprezece Med1ter~ne). La limita dintre secolele al • XVI-lea ş1 al XVII-lea ibericii străbue pe mare 35-40 milioane' km2. Un secol mai tîrziu, acţiune olandezilor si a englezilor va adăug cel mult 10 milioane' km 2 acestor întinderi lichide c1:noscute, dacă ţinem seama şi de Oceanvul Pa 71fic si de cel Indian. Două secole d':pa 1:aŢle des~operiri ale Renaştri, geografia marilor cunoscute nu s-a schimbat aproape deloc. Navele europene n-au depăşit cîteva largi culoa;e maritime, cu o suprafţă de cel mult 60-70 milioane km2 . Am calculat ce reprezenta navigţ europeană pe aceste spaţi maritim~ rece_nt avnexate, în secolul al XVI-lea şi în pnma 3uma\ate_ ~ secolului al XVII-lea. După îndelungate cautŢI, iată cifrele : 40 000-45 OOO de unităţ~-cloe. O căltorie durează între 2 şi 4 lum. 'În total, între_ ~5?0:3 OOO OOO de zile de navigţe/ă, 1650. De la 1650 la 1750, 80 OOO de umtaţ1-c:,­ lătorie, 6 OOO OOO de zile de navig;ţe/~. Timp de un secol : pe_ 80 mi~oane ~m , o 1:1:~dre de 180 nave care nav1gheaza. Spaţnle mantune din secolul al XVI-lea şi de _la în~ep'-:t:1~ secolului al XVII-lea, cînd dommau 1ber1c11, erau în esnţă eterogene, navigţ se făcea în mod discontinuu timp de 6 luni, în con~oaie. Lucrul este mai puţin adevărt p~nt_ru p~noa?a 165~-:subzista deci, abia. modi_fi1750. Media absurdă cată. Între 1500 şi 1650, oceanele imperiale sm'. menţiut sub stăpînire yrin· preznţa unţi nave pe zi, pe o suprafţ de 1 200 OOO km 2• între 1650 şi 1750: o navă pe 450 OOO .~m • Obictiv acestă difernţă nu este semmfrcativă. O' asemenea medie rămîne derizorie. De ce ne-am mai mira atunci că aceste preafrumoase imperii maritime europene ~:1 fo~t mereu silite să facă tot felul de concesn ? Prratii berberi din Mediterana contiuă să ~xer: cite o necrutăoa conureţă. Ultimele raiduri sclavagiste de pe coastele Levantului spaniol, 106 din Languedoc şi din Provcnţa, dateză din secolul al XVIII-lea. Dar pe vastul ocean ... contiuă să navigheze de secole tot felul de corăbi. Între 1500-1650, îndărtul celor 40 OOO de unităţ imperiale, am: presupus existnţa altor 40 de mii de preznţ. După 1650, începe refluxul acestei lumi străvechi, condamnate la . Îndărtul celor pieire de dinamica · Europă. 80 OOO de unităţ imperiale, să presupunem alte 20 de mii de preznţ. Nici un risc de a se stînjeni reciproc, puţine şanse de a se întîlni. Chiar olandezii, procedînd mai eficace dedt portughezii, nu pot închide cu totul Marea Rosie în faţ corăbil maure. Noii stăpîni ai ~ări, englezii şi olandezii, nu ştiu să lupte mult mai bine decît, odinară, ibericii, împotriva piraţilor ~i a celor aflţi . în afara legii. Această 1mens1tate de apă salvatoare este în detrimentul celor puternici şi în slujba celor slabi, adică în slujba bătrînelo construţi imperiale iberice. Stăpînirea mări nu devine cu adevărt profitablă pentru Anglia decît tîrziu şi treptat, mtre 1792 şi 1814. Pe mare, imperiile căroa le-a dat _naşter Europa Luminilor, la începutul seco!ulm al XVUI-lea, rămîn entiăţ precare, ce-ş1 ascund puterea modestă îndărtul unor iluzorii rigori juridice. In jur de 1600, imperiile de dincolo de ocean a_coperă o suprafţă de aproximativ 2,5 milioane km 2. înlăutr ei, o întreagă gamă de P:·e~nţ, începînd cu sectorul european creol şi pma la zonele amerindiene ce plătesc un tribut intermitent de recunoaşt. În afara acestor 2,5 milioane km 2 din America, mai există nnum}te _ z~ne străbue şi reperate, ce aş­ t~apta_ sa fie cucerite, făr ca încă relaţi să fle ostile pe faţă. iÎn 1680, lucrurile s-au schimbat din două puncte de vedere. America de Nord_ a francezilor şi a englezilor anexză d~ctiv cam 100 OOO km 2, pe care îi prelungeste pnntr-un teritoriu de trecere . de 1 OOO OOO 'de km2 ce urmează a fi anexat. Zona contrlaă din !Brazilia se apropie de o jumătae de milOJ lion de km2. America să-şi spre a reuşi de oameni, şi-a sporit teritoriile cu o jumătae de milion km 2. Inainte de marea mutaţie din Secolul Lttminilor, în jur de 1680, imperiile din America cuprind ceva mai mult de 3 milioane km2 , căroa li se adugă un milion şi jumătae de km2 reperaţi. ,,Frontiera" ultramină de la vest ră­ mîne mult în urma marii „frontiere" orientale. In afara Europei, în 1600, sînt mai puţin de 200 OOO de europeni. In 1680, 600 000-700 OOO, un milion între 1710 şi 1720. Incepînd din 1750, poulaţi albă din America de Nord depăşt poulaţi creolă din cele două vechi imperii iberice din America. Iată cum stau lucrurile cu aceste imperii. Totdaă, vedem ce adugă ele Europei. În jur de 1680-1690, dacă acordăm „teritoriului dominat" amerindian din Indiile Occidentale ponderea econmiă acordtă celui european (ceea 12-130/o ce este excesiv), imperiile nu depăşsc din totalitatea Europei. Voltaire, într-un anume sens, avea dreptate. Relaţi · este modifcată de a Secolului Luminilor după explozia spaţilă 1750. Şi touşi, acestă fîşie marginlă a putut cîntări mult, sporind valoarea ansamblului. menţiă acelşi spaniolă, număr I Ce înseamă, în raport cu ea, restul lumii ? în jurul anilor 1680, cînd Europa (în expresia ei georafică, cuprinzînd şi partea turceasă) creşt cu puţin deasupra cifrei de 100 milioane (85 milioane, în definţa cea mai strică pe care am reţinut-o), Asia repzintă 280-350 milioane, Africa, 60 milioane, America, depopulată de şocul microbian şi virotic din secolul al XVI-lea, 13 milioane, Oceania, 2 milioane ... Europa şi prelungirile ei de dincolo de Ocean, 120 milioane din 550 (220/o). Faţă în faţă cu Europa, în momentul cînd începe creşta demografică din Secolul Luminilor, nu se mai află decît China. China iese din cea mai teribilă criză. Invazia manciură este întovă­ răşit, de o serie de cataclisme şi de rupturi. 1118 Refluxul demografic chinezesc, dintre . 1600...:_ 1660, cunoscut datoriă cărţilo galbene, este analog cu regresul demografic ce are loc în Europa în cea de a doua jumătae a secolului într-un raport de doi la unu. al XIV-lea, adică 130 milioane, la sfîrşitul secolului al XVI-lea 65 mili~a::ie, în jur de 1650. Către 1850, după cea mm mdelungată ascensiune contiuă din istoria sa, China atinge 350 milioane. în 1680 cînd ordinea manciură si-a dat roadele dt va fi cle mare poulaţi s~ ? Să spunem ; cît ~ea a Europei. Ea va creşt ceva mai repede ~n secolul al XVIII-lea, ceva mai puţin repede m secolul al XIX-lea, mult mai repede în secolul al XX-lea, dar, începînd din era dinast~ei Ting, vechea egalitate, un moment zdruncmată, nu va mai fi pusă în discuţe. Ac~astă :1eche egalitate este o falsă egalitate. Incepmd dm secolul al XIII-lea, şi în ciuda tutu~or aprenţlo, distanţ tehnolgică dintre Mediterana devnită Europă şi restul lumii creşt continuu. Profitînd de o serie de ,cercetări convigătare, am făcut recent cîteva calformă de evaluări, mergînd pe o cale cule, ~b deschisa de Fernand Braudel. Iată rezultatele. S_uperioritatea Europei îşi are originea - origmea sigură - într-o dublă alegere : cea a unei ali1:entţ cu multă carne, pe bază deci de proteme animale, şi cea a motorului muscul~r animal. In bilanţure europene, cu începere d1~ secolul al XV-lea, consumul de proteine ann:1ale creşt continuu (există un regres trep!at m ~ecolu~ al ţVI-lea şi, se pare, o egalare mtre mvelunle dm secolul al XVIII-lea si cele p~esupuse a fi _existat în secolul al XIII-lea). Dincolo de accidentul relativ, Europa îsi ia forţel bioJogice din evantaiul foarte de;chis al ~~izilor săi aminţ, uşor a:similabilL Europ~nu „foarte bine" hrăniţ se opun, în mare, dmcolo de nuaţel regionale, celorlalti oa0;eni. Lucrul este adevărt pentru secolul al XVIII-lea. Pe de altă parte, Europa carnivoă n•curge masiv la motorul muscular animal. 109 Constaăm nu făr suq:irză că, la mijlocul secolului al XVIII-lea, şi asta neîndoielnic încă de 1a sfîrşitul secolului al XVII-lea, fiecare european posedă în medie locuitor din spaţiul de douăzeci şi :cinci de ori. mai multă energie decît poate să-'i dea aparatul său muscular propriu. Nu are prea multă importanţă, pentru moment -'- şi ne vom aminti de aceasta - (şi astfel • creşta • demografică din secolul al XVIH-Iea a provocat în Europa, şi nu în China, soluţia tehnolgică a revoluţi industriale), că, pentru a obţine acest avantaj, omul european trebuie să .plăteasc preţul costisitor al unei grele ameniţăr cu privire la propria-i subzistenţă. Acest motor de dinaintea revoluţi industriale apsă greu asupra „maximului teoretie 1' de populare ; el îşi cumlează efectele cu luxul alimentar costisitor al recurgerii la proteinele animale. Oricum, un lucru este aproape sigur: la începutul secolului al XVIII-lea, omul european posedă, un motor pe cap de locuitor, în medie de cinci ori mai puternic decît cel pe care-l posedă chinezul şi de zece sau de cincisprezece ori - superior celui de care dispun oamenii din celelalte civlzaţ şi culturi. Europa posedă ea singură ceva mai multe mijloace de producţie decît restul lumii. Lucrul cel mai puţin surpinzăto al acestei evaluări rapide nu ·constă oare tocmai în faptul că ea ne artă că, în chiar momentul cînd începe epoca· Luminilor, structurile: lume dezvoltaă-um a treia sînt deja constituite ? Fenomenul există încă din secolul al XIU-lea, şi poate chiar dinainte. Ine'galifatea pe care Secolul Luminilor o va scoate la iveală îşi află rădcinle şi cauzele în timpurile cele mai îndepărta. Dezvoltarea pe care oaineriii din bazinul Mediteranei o realiză în Egipt şi în Mesopotamia, în jurul anilor 3500-3000 î.e.n., se situează în China cu cincisprezece secole mai tîrziu. India, America, restul lumii vin după aceea. Ceea ce le lipseşt cel mai mult celorlalte civlzaţ şi, a 110 -e 1615-16 1617-18 - 5158 CALORIĂ RATIE 7500 5000 2500 ZILNCĂ ORIGHlEA CALORJILOR lllTillllll c 1 -□ WilllWf ereo e • r::::7 Corne, • l:B peşt Băutro (lim1'.. te la 10%) Produse lactate, ulei 7. SPUNE-MI CE MAN1NCI (Dup.l F'. Braudel, Civl;aţe materilă iş capitalism, secolele al XV-lea-al XVIIII-lea, vol. I, I967.) • Nordul, care mănîc muli, are nevoie de multe ralorii, pe care şi le procuă din cerealele produse din belşug într-un spaţiu forestier larg deschis. Parisul, în ajunul Revoluţi, este bogat, dovaă cantitatea ele carne indcată pe hartă. Italia şi_ Mediterana sînt s:irace (transportul spaniol din 1641 constituie o excpţi). Multe calorii, dar calorii de proastă calitate. 1n timp ce la ţară şeptlu se împuţinează, urbanizarea aduce cu sine un progres subtanţil în ceea ce priveşt consumul de proteine animale. , fortiori, culturilor, este timpul. Bătrîna şi tînăra Chină. Bătrîna turi. Timpul nu poate fi Europă şi Europă tinerele cul- răscumpat. Ne-am oprit îndelung asupra echilibrului din punctul de plecare ; un echilibru pe care istoria 111 Secolului Luminilor îl va modifica îndeajuns de profund, spre folosul Europei, desigur, în jurul a două date ce funcţioează ca două plăci turnate: 1680-1690; 1750-1760. 1680-1690 este mai ales o dată americnă. ,,Frontiera" a mericană, stabilză începînd de la mijlocul secolului al XVI-lea, înaiteză din nou. Totul începe în Brazilia. Două cifre rezumă creşta brazil a n ă : 60 OOO locuitori la sfî rş itul secolului al XVI-lea, 2 milioane la sfîrşitul secolului al corp ş i densitate cu XVIII-lea. Brazilia capăt un secol ş i mai bine după America spaniolă. Ea prefigu ea ză în s ăşi istoria Americii de Nord. Brazilia, în jur de 1680-1690, cuprindea, avînd o densitate demografică foarte s labă, 400 OOO----, 500 OOO km 2 de teritorii, mai curînd reperate decît s tăpînie cu adevărt ; în jur de 1750, Brazilia ajunge aproape pretutindeni pînă la marginile imen sei pădur i ecuatoriale de pe malurile Amazonului. Ea se întinde pe 3 milioane km 2. Manaos apare în 1674, 8uyaba în 1718, Matto Grosso în 1731, Villa Boa în 1739. Ciclul aurului ş i al di am antelor, care duce la ace astă mare mu taţ i e sp aţflă, începe în ultimii anii ai secolului al XVII-lea. Putem u r mări pe curba sosirii aurului la Lisabona, re văr s are a „frontierei" minei, prin podi ş ul Minas Ge r ă es : 725 kg în 1699, dar 4,350 t one în 1703 şi 14,5 torte în 1715, 25 tone în 1720, 14-16 tone, cu regularitate, între 17 40 şi 17 55. Printr-o ciud at ă, dar se mni fica t ivă , coincidenţă, adevă ra t a Americă a ad e vărat e i „frontiere" se pune şi ea în mişcar e în ultimii doi ani ai secolului al XVII-lea, du pă teribila criză din 1675-1677, care a fost p e punctul de a nimici colonizarea albilor ; este: primul mare război indian din America noib e rică , dovaă de netăgdui a ireversibilei puneri în mi ş care a tăvlugi „frontierei" ; la ur m a urmei, el nu este decît un episod din lupta pe care, încă din secolul al XIII-lea, poul aţ il e cu aş ezări statornice o duc tot mai mult împotriva celor nomade. 112 JOQ000 o 100000o POSESIUNI ENGLEZE · (total ) ,.,.,.,.,.,. 200000 oI 10000 // 2000 o 10000 5000 2000 . 200 - 100 lt~ I I f ,,I I I I ' ~ so / / / I I rf/ - ,--A -FRANŢĂ ~ ,/ ACAU A şi TERRA NCVA,." . ,- ...... .::,.- ,,,,,, .,,.,,,/,,, /' / ✓ _.,rr -'\ ~,, ..)-·-·.... / .,..,.,,.._ /',,,,_.>· ,., .- • I ,_. ..- • • . ;..,• \.--- /,,,;;,, , . .' I_ iTARILE D ; sus i I ~- , l I1 I 20 10 .• I" I POSESI UNI FRAN CEZE I ,. nI 1000 500 ( I / / / ;,,.,. / / 50000 ~"' _, _,,,. 500000 __L., 1604 '~ . 1650 1700 1780 1750 8. EXPLOZIA DEMOGIUFICA EUROPEANA JN A FA RA EU ROPEI (Dup P. _Guil_laJ me ş i J.-J. • Poussou , Demografia 1stonca, 1970, apud J. N. Birab en.) ă Du; iă P?_nt el e d ema r ă r i cr ester ii p o p ulaţ ie i, cmigrani, notaţi par alelismul rat el or d e Reflu x ul din A cad i a-Terra Nova se datoreză fa ctori polit i ci. 0 Din . isto1~ia c~lor două datorate cres(ere. •unor Americi se desprinde Victorie u ş o a ră în Brazilia, criză deL mografică în America de Nord. Frontiera" imoblă încă de la începutul ~~colului al aproape orizontal, î ş i XVII-lea pe un podiş schimbă direcţa şi ritmul. Un salt înainte ate loc între 1680 şi 1730~1740. El cuprinde, în total, ceva mai mult de 3 milioane km 2 foarte inegal posedaţi (implantarea este mai' curîrid o lecţi. 113 o-o.- • I/ lslon d ,· MARE BRITANI FR o PORTUGALI 0 rn O. 1-te.F,lipine )> ~~Youpe O C E A P A t>-<-l Portugalia ic □ LMo\ □ Danemarca Rusm în 1689 _ (După ~j :~,"!0~ I-le Maluku \iii\,i.Sul:.,a w ~. ✓ .) "'> • • •. . Sydney e\bourne StJosmania ~Fron\o ~Rus1oin1825 -7 Posesrn1 franceze ş1 zonă de influeţă 1.__ ... îi lnd10 în secolul ol XVlll-leo 9. EUROPA ca L: III Tarile de Jos Morea Bntarne ~ -~ qil •~~~:A: -Z. Bothurs " nbo C Sierra Le C I [Il]]] Spania ~ • trece ele Munţi lioane de kilometri pătraţi mai tîrziu America latină Pătrundea în profunzimea fn profunzime a celorlalte civlzaţ avea loc mai tîrziu : în cea secolului al nord-ameică FARA LIMITE DE LA SFiR.;,ITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA Grosser Historischer Weltatlas.) La sfîrsitul seco lului al XVIII-lea, Europa controlează toate mările. ea j)osedă o parte d;n coast~le Americii, Africii, Deccanului şi Insulin~ei. ,FroŢZt~e: ra" rusă înait ează ele-a lungul trek-uluz; ,,frontici a în Brazilia), încorpaţi celor 2 milioane şi jumătae km 2 contrlaţi la sfîrşitul secolului al XVI.:.lea. 1680 este, în vest ca şi în est, o mare dată a „frontierei" Europei. Trecerea de ,la mica la mzrea Europă are loc, şi aici, în 1677, în 1695, după criza econmiă atlnică, în chiar momentul cînd începe explozia spaţială din Brazilia, de la coasta cu plantţi de slabă 114 {7 Appalachi, opt midin ceea ce vom numi sînt în parte contrlaţi. continentelor, acultrţi şi cuUuri vor de a doua jumătae a XIX-lea. trestie de zahăr şi pînă la podişurle miniere. ce are loc la sfîrşitul secolului al XVII-lea ne surprinde încă şi azi. Fermntaţi aceasta de pe margini este întovărşi, după cum vom vedea, de un profund marasm intern. Demarajul colonial, ultra-marin, de la frontiere, de la sfîrşitul secolului al XVII-lea, se lnrudeşt cu demarajul expansiunii europene, Mutaţi 115 din prăasti unui val intern, la limita dintre secolele al XIV-lea şi al XV-lea. În acestă privinţă, el se opune celui de al doilea demaraj, ce are loc după 1750, în corelare pozitvă, de acestă dată, cu conjunctura interă. Această fermentare a „frontierelor" este întovărşi todaă de o reluare a tuturor traficurilor. Ea pretutindeni. !ncepînd cu portueste evidntă rile engleze şi pînă la îndepărtaul observator din Manilla. se situează la nivelul celeiA doua mutaţie lalte jumătţi de secol, cu şaptezci de ani mai tîrziu. Istoria tradiţonlă a mascat esnţialu îndărtul unui accesoriu, momentul de vîrf al rivaltăţ franco-britanice. Această rivalitate decurge ea însăşi din prodigiosul salt înainte al ,,frontierelor", din retragerea, ce are loc pretutindeni, a celorlalte civlzaţ şi culturi. fo 1750, ,,frontiera" mineră a Mexicului porneşt să ia cu asalt nordul Mexicului secetos, înaintea izohietei celor 500 milimetri. Intre 17 401750 şi 1780-1790, America spaniolă îşi dublează pe nesimţt teritoriile . Ea ajunge la în acea vreme de 8 milioane km 2, contrlaţi Humboldt (1799-1804) . In America de Nord, faza finală a conflictului franco-englez este cons e cinţa dretă a mersului înainte al „frontierei" engleze, în direcţa Aleganilor şi, într-o persctivă mai îndepărta, a Fluviului Mississippi. • • 1689-1697, 1702--1713, 1745-1748, 17541763, iată momentele conflictelor : 29 de ani din 74. Desigur, aceste războaie sînt războaie imperiale, Am_e rica nereprezentînd decît unul din teritoriile pe care ele se poartă. Ele ritmează, în felul lor, marile momente de creşt, constituindu-se în perechi. 1689-1713 ; 17451763. Regăsim aici doi timpi fundamentali ai expansiunii. · 1689-1715, primul demaraj ; 1745-1770, marea mişcare ce declanşză un · mers înainte aproape neîntrerupt, pînă la absorbirea, de către o putere pornită din Europa, 116 r,_ PARITATE AUR-ARGINT Io Amsterdam, la Guangzhou 700 ,....,,. ..... .. _ _.......,,...._ 1720 .,,.,.-"" 1740 1760 - 1780 1800 f MISCARtA ARGINTlll Ul SI PR oouq11, or A.uRI ' 0 Productio ctearg1rit îri Mexi c - - - Produci ia dE> aur în Bra2i\i<l •·· • . • E.xportU1 de orgi„1 lo Guong2hou 1700 1720 1740 10. O GEOPOLITJCA (Dupa L. SBeazafli_rm~ două zone t in ceea. ce 1 rOOO t ia, 1760 1780 1800 A METALELOR PRETIOASE Dermigny, op. cit.) • ' de producţie (vezi Soetbeer) • prz· i:•e ş t e auru l , aproximativ• 80Qt ~me, Mexz:ul, care asigură în cele din urmă c ., d7' producţia americnă a argintului. Producţia a~ei.ţn;: 1pede în prima jumătae a secolului . . - . . ceasta este o primă jumătae a auru1~t, argnltu~ din Mexic înlocuind apoi aurul brazi~• a caruz pr?cluţie scade în cea de a doua jumăa t:colîfluz al_ XVIII-lca. !nlocuirea relativă ~ri~:~e~z r~rz~ _arqznt estel un factor favorabil pentru pz a, in cea c e a cloua jumătae a seco·. 1 Jl~z tal ~VII!-lea, a traficului Europei cu Extremul r~en .' şz maz ales cu China. Există o strînă corel~ţze intre creşta producţie din minele mexicane creşt~a ex~01:t:-trilor de metal alb la Guangzhou. ntr-adev:ir, przvţ evoluţia unei ratio (graficul de ::::~ci~ _Amsterdam (!imsterclam, pentru Europa coci1tre lăEu1~;,orfe/\ ia· Gtang~h?u (poe:rta Chinei al )C'I 1 ,. . ou uz ummzlor). In secolul • • ca, znainte de impactul brutal al economiei 2 ~urop n_e, ratio_ în China era mai mică de 5 ; argin.u :v~a. at~ncz o valoare de două ori mai mare decît m urop:i_ in raport cu aurul. Această denivelare a to;t o s:u s:i de _vrofituri fabuloase şi una dintre cau~e e ~xf 0 rfurtl?r masive ale metalului alb euro ean si ~-;::er1can_ m direcţ~ ~xtremului Orient chfnezese. D ~l_)oc:i te <!_tenuf!_ta, difernţa subzită pînă în 175() u,>.L aceasta data la " • h • • a argintului di 'M .. 1..ruangz 0 !!, sosirea masiv& pe . d' . n exzc provoaca pentru O scurtă tn;!~~a~ _mtr~ şi 1785, cea mai surpinzătoae • prioritatea aurului în raport cu Amsterdam: °i f !no 117 între 1885 şi 1890, a ultimelor spaţi planetare vide, trecerea de la spaţiul deschis la un spaţiu definitiv închis. De acum înainte, nu va mai exista nici o „frontieă" uşor de cucerit. Odată cu procesul început între 1745 şi 1750, intră în conureţă două frontiere, ,,frontiera" spaţială şi „frontiera" tehnolgică. Odată cu era spaţiul planetar închis de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, începe domnia exclusivă a „noii frontiere". 1689-1713, 1745-1763, iată un ritm esnţial. El nu trebuie să mascheze ceea franco-ence nu-i decît accesoriu. Războaiel gleze au loc două cîte două : 1689-1697, 1745-1748. Franţ, în ciuda inferotăţ poziţilor sale, mai curînd cîştigă decît pierde. 1702-1713, 1754-1763 : este înfrîngerea franceză, doar parţilă, în 1713, în ciuda pierderii poziţlr din Golful Hudson şi din Acadia, început al unei ciudate odisei ; în 1763 este în~ frîngerea toală. Aceste războaie atlantice şi europene sînt todaă, şi din plin, războaie am·ericane. Ele decurg din întîlnirea ce are loc între un front de colonizare şi o zonă de parcurs. Ameniţa­ rea franceză asupra zonelor de parcurs ale comerţuli cu indienii s-a precizat treptat. Ea este cu bătaie lungă, de vreme ce, organizînd Luisiana (La Salle se află la gurile Fluviului Mississippi la 9 aprilie 1682), speranţl regenţei compensază înfrîngerea de la Utrecht (1713). Să observăm că edificarea Luisianei * cam în perioada primei franceze se situează expansiuni către exterior a Secolului Luminilor, adică în 1690-1720. In fapt, acestă schiţă încă foarte incertă a Americii franceze îi interzicea Americii engleze să privească dincolo de Munţi Appalachi. Incepînâ din 1702, ameninţare se precizaă, · dat fiind alinţ francospaniolă. Noua Spanie slujeşt drept punct de sprijin pentru o nouă cucerire, situaă înainte de „frontiera" minei. Primele raiduri serioase în Arizona au loc în 1696 si odată cu crearea fortului •spaniol din Penisc~la (San Carlos de 118 Austria). 1n 1700, are · ioc un raid de mari proprintre indiertii pueblos din Noul Mexic. Primejdia este pe termen lung, dar are si un caracter imediat, în măsura în care nurh~oşi ~îi:ătr ~e cutreiă pădurile sînt adeseori ispitiţ sa aJute cu oameni şi arme rezistnţa indiană. Acest război · este războiul unei fron~ t•1ere" ce es t e a t actă pe la spate · de o" Conquista. Dincolo de Valea Saint..;Laurent si de gurile Fluviului Mississippi, asezăril franceze din lipsă de oameni (dat fiind că sînt depart~ de orice loc unde să se refugieze), sînt reduse ?oa_r 1~ o act~vitate legată de comerţul cu lumea mdia1;a: Pencolul pentru „frontiera" englză constă m faptul · de a se lovi •de o lume indigenă or~aniztă_, _întări, ce îşi menţi touşi modul sau tr~diţ1onal de viaţă, o lume ce cunoaşte expansmnea în spaţiu şi este înzestraă cu arme de foc. lncerăi neîndemînatice ale pi~ni~rilor din Virginia, ce vor să pună cîteva noi. Jaloane în direcţa Fluviului Mississippi (Oh10 ~0171pany, Loyal şi Greenbier Company), eşuaz, mtr-'un efort care vizeaă implicit înc~perea unei noi Conquista în faţ „frontierei". Ţn~utl Massachusetts, la nord, nu se dovedeste m31: no~oc~s: !ăr. sprijinul regimentelor b~itamce ş1 fara iscumţa lui James Wolf, Queeecul _nu ar fi fost cucerit în 1760. Tratatul de la Paris (1763), suprimînd rivalitatea franco-eng!e.~ă din America, realiză una dintre cond1ţle unui adevărt salt înainte. America englză trece de la 890 OOO de locuitori în 1740 la 1 207 OOO , în 1750, 1 610 OOO în 1760' 2 205 OOO în 1770, 2 781 OOO în . 1780, 3 930 OOO în 1790. porţi, _ţncepîd cam din 1740, rivalitatea compa?ulor fra~ceze şi engleze din Indii capăt 0 mtorsatura dramtică. Victoria usoară a lui Dupleix * (1740) ·a supra nababului din Carnatic a_ ~us_ în_ ~umnă extraordinara slăbicune politica ŞI militara a acestor ţinutr, după descompunerea acelrtă a ordinii mongole. Acum V 115' stim cum a reusit Compania franceză să constituie , între . 1745 si ' 1754, un protectorat foarte suplu asupra celei mai mari părţi din Deccan 1 şi asupra Confedraţi Mahrţilo, numărîd cam vreo 30 milioane de suflete. Este o victorie ce nu va avea nici o urinare pentru Franţ : Dupleix deschide calea Companiei engleze şi lui Clive. Punctul de atac din Bengal, într..:.o zonă cu poulaţi numeroasă, slăbit de luptele dintre hindusi si musulmani, el'a mai bun decît cel din Decca~, abordat cu prilejul primei încerăi franceze, cu doispreceze ani mai devreme. Bătlia de la Plassey (23 iunie 1757) este o dată foarte importană. in 1767, protectoratul se întinde din ţinutl' Bengal pînă în cel al Sircarilor. Sub ocîrmuirea lui Warren Hastings, Compania pătrunde adînc în acest teritoriu, prin jocul alinţeor şi al protectoratelor, izolîncl treptat ţinutl din inima Deccanului, unde Tippu-Sahib ajutat pe • ascuns de francezi, conduce o r e zistenţă înv e rşunată, dar făr nici o speranţă . in jur de 1790, Compania englză reuşt să exercite un fel de control asupra a vreo cincizeci de milioane de oameni. De data aceasta un prag a :fost trecut. Cînd Secolul Luminilor e pe sfîrşite, Europa din afara Europei exrcită un fel de control dincolo de oceane, pe vreo cincisprezece milioane de km 2 - 15 milioane km 2, 75 milioane de oameni, exceptînd Siberia. 75 .m ilioane de oameni, adică aproximativ 45-500/o din populaţi europană, cea •din Europa, către 1780 : 75 milioane de oameni, dintre care· 7 milioane de albi şi, încă de pe acum, ceva mai mulţi metiş. Mutaţi care s-a operat pe pămînt, între 1750 şi 1780 -,-- dublarea suprafeţlo, sporirea numărli de oameni de cinci ori - , nu poate fi compartă decît cu mutaţi provc9-tă de Conquista la începutul secolului al XVI.:.lea, în corelare pozitvă cu creşta dinăutrl continentului european, şi sprijinindu-se, de data aceasta, pe o Europă în plină inveţ demo12Q grafică ş1 · tehnolgică. In 1780, la sfîrsitu!. s~,coiului Luminilor, Europa intra et extra muros contrlează 30¾ din totalitatea oamenilor. A încteput • eroziunea celorlalte sp a ţi culturaletimp. Mutaţi jmperiilor; pe părnît, este întovăr şi tă de o mutaţie asemăntor pc mări. Am eva1uat la 80 , milioane km 2 suprafţ a străbu în jur de 1740--'-1750 de către 180~2b0 ·nave, în medie, zilnic. Intre 1750 şi 1780~1790, ·suprafţ oceanelor a -sporit cu mai bine de ju mătae, cu 120-'-130 milioane km 2 cel puţin, iar •numărl navelor care o străba zilnic s-a înzecit. Această mutaţie spaţilă fundamet a lă are temeiuri tehnologice : revoluţ i a punctului sigur şi 1:.şor de determinat. Ea •e·s te legată de existnţa unui cronometru* destul de precis pentm a m e nţie, timp de luni întregi de navigaţie, o oră de refinţă. ,Vin apoi Harrison*, Le Roy şi Berthoud *, .în 1767-"-l 772.- Metoda distanţelor lunare şi a conjuţilr dintre stele, ce permitea unor astronomi iscuţ un calcul pe pămînt de longitudine; · nu era utilzabă într-o explorare rapidă, a fortiori în 1avigţ , cure1tă , 1775:.:_1730 -: apar cronorrtetre de ptetizie 'la uri preţ: nu exagerat de mare, insulele Iitl mai rătces de colo~colo pe oceanul hăr­ ţilor. Explorarea Pacificului este contempraă cu inventarea'cron'ometrului. Bougainville, ·Cook; ·La Perouse .*... Malaspini, Vancduver. ritmează 1.utaţi: spaţiul oceanic în cea de-â doua jumătae a secolului al XVIII-lea. Putem urmăi, prin mijlocirea lui Diderot; impactul cu a c eastă no\:Jă dilatare planetară: ' Bougainvilie s:..a născut la Paris, la 11 noiembrie · 1729. Este membru al corpului judi~ dar. A luptat alături de Montcalm. A întemeiat acdină în Insulele Falkland în 1763, o aşezr pe care trebuie s-o cedeze Spaniei în 1766. in 1767 începe marea sa căltorie de la răsit către -apus: ITn ianuarie 1768, coi ' ăbile La Boude-use şi L' Etoile păfrund în Oceanul Pacific. 121 6 - c. 62 1Ii observă pe patagonezi cu privirea unui antropolog, regăsşt Insula Tahiti, descoprită în Queiroz, apoi de către 1606, mai întîi de către Wallis. Tinerele femei tahitiene le oferă stră­ inilor (aprilie 1768) o ospitalitate care-l cufndă pe Diderot în visuri nesfîrşit. Insulele Samoa, Noile Hebride se adugă pe lista redescoperirilor. Dar punctul fixat cu exactitate îngăduie alcă­ tuirea unei hărţi utile. iBougainville debarcă la Saint-Malo la 16 februarie 1769 ; o circumnavigaţe încheiată într-un timp de două ori mai mic decît în vremea lui Magellan şi a lui Sebastian Elcano. Această reuşită, obţinută în două secole şi jumătae, măsoar progresul modest, dar sigur, al tehnicilor maritime. James Cook desăvîrşt ceea ce Bougainville întrevăzuse doar. Acest autodidact, născut la 27 octombrie 1727, este cu un an mai . mare decît o aspră ucenicie pe naBougainville. A făcut vele britanice purtăoae de cărbuni. Mobilul expdiţ sale este ştinţfc : acela de a duce pînă în mijlocul Oceanului .Pacific pe astronomii ce urmau a observa trecerea lui Venus pe discul solar, în locul cel mai propice, demonstrat de Lalande. Corabia Endeavour pleacă de la Plymouth la 25 august 1768 ; ajunge la Tahiti la 13 aprilie 1769. Noua Zelandă şi o lungă fîşie de pe coastele australiene sînt rodul cel mai tangibil al primei căltori. Mai mult chiar decît cea a lui Bougainville, privirea lui Demersul său este sigur. Cook este etnolgică. Endeavour intră în Douvres la 13 iulie 1771. In cursul celei de a doua căltori (1772-1775), Cook demonstrază, trecînd de mai multe ori de cercui polar, inexstţa continentului austral. După ce a navigat pe Oceanul îngheţat antarctic, el navigheză, în 1776, în · Oceanul Ingheţat arctic, căutînd în zadar o trecere către nord, şi moare, ucis de indigenii din Insulele Sandwick (Hawai), aş cum murise· odinară, la Cebu, Magellan. La Perouse, Vancouver*, Malaspina desăvîrşc, în cursul anilor 80-90, harta celui mai mare Ocean. 122 •··-- Drumul cil,(lifanului Bouvet (11.JgJ - Drumurile cOpit □ nuli t1768· 1775) Cook -·-·- CCIQ!oriile lui La Perouse (1785-1788) 11. DESCOPERIREA MARII SUDULUI (După J. Savant, Istoria mondială a marinei, 1961.) fh:,p?i. Bouvet, Bougainville, Cook, Fourneaux şi la Perouse, marele Ocean îşi dezvălui tainele datoriă cronom_etrului. Este prima suprapUnere dintre lume şi spaţi?f l pla:i~tar, . îndepărtaul pUnct de plecare al unei noi lumi inchzse. De acum înainte oamenii ot măsura cu precizie di:umul străbu, pot face hăţi, pot distruge mitul continentului austral. ~a sfîrşitul secolului al XVI-lea, lumea se înch1~e~e. as?pra ei înseşi, la lim~ta tehnică a ~os1bhtăţ_lr sale. Europenii putseră realiza fircumnav1gţ, condiţle navigţe din secotuturor ul al XVI-lea nu permiteau păstrae coas_tel?r ma~·itime înăutrl unei economiilunu, fie ea ş1 rudimentaă. Cîndva am formu123 lat legile marilor traficuri din secolul • al XVI-lea, legea imprevzbltăţ, legea nrogresiunii geometrice a preţuli kilometrului sporit dincolo de un prag variabil, legea eterogeneităţi drumurilor in toate scnsm'11c--. Pierderile în material ne îngăduie să aproximă pierderile în oameni. Raportul. navelor, la dus şi. la întors, este de 10 la 7 în Atlanticul spaniol şi în Oceanul Indian portughez. Putem aprecia că în acestă epocă îndepărta, pe drumurUe cele mai primejdioase (Mexic, Istmul Panama, şi India portugheză), 15-250/o dintre marinarii îmbarcţi la plecare mor în decursul unei că­ lători de doi ani, 20-350/o, cînd căltoria du- . rează trei ani, rriai mulţi încă ' pierind între Mexic şi Filipine. In secolul al XVI-lea, şansel de a te întoarce în viaţă dintr-un drum Sevilia- , Manilla sînt foarte mici. Documentele de care dispunem ne-ar îngădli să facem . destul de re.:. pede un calcul corect. Pe .··mai multe sute de cazuri cunoscute, destul de uşor de identificat, cad pradă primejdiilor de t6t felul 25-300/o dintre marinari, adică aproape jumătae. Pe axa Japonia_:__Lisabona, situaţ este comparabilă . . P e axele sale cele mai m,ari, universul expansiunii europene atinsese, pentru timp de două secole, în mijlocul secolului al XVI-lea, un fel de absolut comparab1l cu viteza luminii în universul ştinţfc al secolului al XX-lea : cinci ani · pentru o căltorie dus şi întors, pe cel mai mare ax, dar o şansă din două, în medie, pentru fiecare dintre cei ce au încercat aventura ' aceasta, de a se mai afla vreodată alături de rudele lăsate acsă. Dificultatea 'unei distanţe adăugte dincoio de aceste limite este atît de mare încît devine cu neputiţă să fie depăşit. Dincolo de Japonia şi de FiFpine, spa7 ţiul universului în expansiune al exploziei pla-,, netare cu compnetă ibercă majoră din secolele al XV-lea - al XVI-lea atinsese punctul de unde începea să coboare. în cursul celei de a doua jumătţi a secolului al XVF-lea, este deci 124 atins un moment d l TI ouăd secole 1'11 : _ec 11 I !ru. Pentru vrem,e de ' mai e umvers 1 · expansrnnii ;llrvop~ne are dimensi~ni b . a s? ut~. EL nu este mc~ llmitat de planetă oara: a~upra lui însusi. Nse mc~1dev o yH~mă de lumtele pămîntuli . ~ e5t e mea margmit lor de explorare al ' cil _e puterea mijloacee omu Ul Nu l 1• mu1t caravelelo1· , gal10ane · 1or• C vb e .•ipsea prea l racelor pentru a îm re. . , ora 11 or şi capămîntul. Dar totusl 1 Jrr;.~u cu ,ad:vărt întreg Iată în v' e rpsea mea ceva • ce consta schi b . m area fundametlă ce are loc odată indiamen, a fre atil~r mve~tarea aş-numitelor trului lui H ~ • ' a cliperelor, a cronomearnson, al lui L R . B. erthoud : un progres de 2 o e . oy ~1 al . lui htatea depăsir . dist . ţ . . O;o c1 eeaza pos1bicurbă a sp'.aţiul1· ane1 aldaugate. Raza de .. ' se pre unge--te ,, d. .. pe1: tru ca un dincolo să d . ~· ·? :n. e8:Juns labv uşor de atins d evfn~ acces1b1l ş 1 rţ-:­ avusese lumka se 1. upa limitele pe care le ~i} 7_70, lumea sec~e~~~ld~l XVI-.lea. ~nt::e l :60 iar aş1 repede dar d ă ' pen ti u a se mch1de pirterii mijlo~celo; atf ~ceasta, nu asupra Seco]ul Lum. ·1 ~ . •" exp o1 are ale omului din . . . im o1, c1 asupra înt1, 1• . V1ctoria . egu Ul. pamîn t. •. h.. . marii . E urope . aJunge • 1 .a ~n uruvers !ne 1s, înainte c'a ulf1 . 1 • mchidă, în ultimele· e .. ,,frontiere" să se XIX-lea. Asta pînă la . 2oec7nl~1 ale . secolului al . lU le )969. ·t . V a: V d~ n douăzeci de ani, timp de patru genraţi. Lucrul nu e uşor de apreciat touşi, certitudinile noastre sînt foarte inegale, mai sigure pentru sfîrşitul perioadei decît pentru începutul ei, mai sigure pentru Europa mediană, cu populaţie numeroasă, decît pentru fîşile teritoriale de la est şi pentru Spania. Riscăm, adeseori, să măsur la est doar progresele unui stat mai eficace, care-şi circumscrie mai bine supuşi impozabili, un stat care-şi recutază armata numărîd-si mai bine oamenii. O difidecurge din limitele tericultate mai genr~lă toriale înseşi : ele variză cu cîteva milioane de km 2. Totul depinde şi de termenii aleşi. 1680 nu pune probleme. Faptul masiv al revoluţie care afectză axa densă de populare a continentului, demarajul revoluţi industriale ne invtă să nu depăşim perioada 1780-1790. Curentul de gîndire din Germania ne-ar putea obliga să ne oprim la o dată mai timpurie, dar Rusia, Austria, Spania, periferia Europei ne silesc să mergem dincolo de acestă dată. Dublarea poulaţie în Secolul Luminilor este realizată, în puţine cazuri, e adevărt , în 1770 ; ea este atinsă pretutindeni, cu excpţia Franţei (19 milioane, 27 milioane) şi Italiei (12 milioane, 18 milioane), între 1680 şi 1800. Aceste îndelungate şi touşi mult prea sumare discuţ urmăresc două scopuri modeste : să arate că nici nu este făcut făr un temei serios, o afirmţe să explice discoranţel - care pot să şochez - între o sinteză şi alta. După ce am trasat aceste contururi, vom pune şi mai bine în evidenţă regula dublări poulaţie. Dublarea poulaţie este deci carteisă pentru Secolul Luminilor ? Dar cum ? Să facem cîteva ipoteze. Nu putem aprecia creşta dRmografică a Europei Secolului Luminilor decît prin referire la alte continente şi la alte epoci. Mai întîi, la alte continente. Evident, facem astfel un salt în domeniul purei supoziţ , Europa, China, America colniaă pot fi măsurate în cîfre în secolul al XVIII-lea ; in sută Capitolul 11 DIMENSIUNILE OMULUI Un progres modest, dar. to~uş} hotărî~ în privnţa căilor de comuniaţe 1r;~re oameni mai num e roşi, pentru etica creştu demografice, prin transfer şi deturnar~ de la ~echea asceză creştină, pentru constrm~ea -:- f~r! 3:1t scop - unei cetăţi tot l'l;ai ~• alcat~1ta ~1? oameni tot mai consarţi manru aceste: cetaţ1: Mai mulţi oameni, pe mai mult spaţiu, _mai multe schimburi comerciale, mai multe cai d_e comuniaţe o gîndire mai apli c ată 1a lucruri, o interpenetrare progesivă a _g~nd}_rii t~oretic: şi a gîndirii practice. Dar, mai mtn,v m~1 ~ulţ1 oameni. Făr acestă bază generoasa n~m1c nu este posibil. Făr a~etă Vital R~vo~utwn, Eu: ropa Secolului Lumm1lor nu ar f; existat, dupa cum nu ar fi existat nici mutaţi de creşt. V Orignaltăţ ale dublări seculare în secolul al XVIII-iea Să începem printr-o „evaluare globaă". Evaluarea globaă se situează în m~d ?ormal la capătul unui travaliu îndelungat ş1 plm de rabdare. Dublarea numărli poulaţie europene este prima dată aproape sigură privito~re la Secolul Luminilor: intre 1680-1800, mtr-o V 126 127 schimb, Africa, India, Lumea arbă pot fi doar evaluate. Să presupunem că acestă dificultate este rezolvată şi să dăm pentru moment crezare datelor oferite de istoricii demografi. Intre 1680 şi 1800, poulaţi creşt cu 50-55°/0. Să aşezăm Europa şi China pe un talger al balanţei, iar restul lumii pe celăat talger. Creşta celor două mase compacte se situează · între 220-2500/o, pe de o parte ; ea scade la mai puţin de 100/o, pe de altă parte. Dublarea într-un secol izoleaă Europa Secolului Luminilor de toate celelalte culturi, şi de toate celelalte civlzaţ. Cu excpţia uneia : cea chineză. In secolul al XVIII-lea, Europa şi China îşi spo..:. resc poulaţi în chip extraordinar, China chiar mai mult decît Europa, iar restul lumii alege timp de un secol soluţia lenşă a unei linii orizontale. Comparţi în timp conferă dublări populaţie ce are loc în Secolul Luminilor adevărt ei dimensiune. Ea este încă şi mai hazrdtă, şi touşi la fel de necsară. Comparţi este uşoară şi sigură pe măsur ce ne apropiem de epoca Luminilor, dar nespus de hazrdtă cînd mergem către origini. Să compară Europa cu ea însăşi. Pierdem, de altfel, orice posibilitate de a aprecia evoluţia poulaţie din afara Europei şi a Chinei înainte de 1680. Dublarea poulaţie în Secolul Luminilor este un fenomen unic? căutm Să un precedent. Neîndoielnic, poulaţi europană s-a mărit de două ori între 1450 şi 1650. Ea s-a dublat probabil cu începere din mijlocul secolului al XI-lea şi pînă la sfîrşiţv.l secolului al XIII-lea. Resituaă într-o durată îndelugată, la însuşi nivelul celei mai elementare analize macroscopice; difernţa sare în ochi. Dublarea într-un secol s-a operat pe o întindere mult mai mare decît oricare alta de pînă atunci. Dublarea ce are loc de-a lungul secolului al XVI-lea a fost pregăti de două secole, dublarea din perioada mutaţie agricole medi121 30 @ eva.le a necesitat, neîndoielnic, o pregăti şi mai mare. Curbele secolului al XVIII-lea (mai ales cele din cea de a doua parte a secolului al XVIII-lea) sînt insolite. O a doua trăsu cai:e. a_centuză specificitatea dublări populaţ1e m Secolul Luminilor este constiuă de punctul de plecare. Valul ce se ridcă de-a lungul secolului al XVI-lea porneste dintr-o prăastie adîncă. El este, în esnţă,· o mişcare 129 de recuperare. Nivelurile din 1600~1_630. nu depăşsc cu mult, în numero_ase cazun, n1v_elurile de la sfîrşitul secolului al XIII-lea. In Germania si Europa de Răsrit, da, în Franţ, abia dacă poate fi vorba. A treia trăsu: creşta demografică din secolul al _?(:7"!II~lea este mai mult perifcă decît central?, m timp ce cea din secolul al XVI-lea este, m esvnţa, centrală . A patra trăsu : dublarea numarului poulaţie din secolul al XVIII-lea e_ste nu numai mai rapidă, dar ea nu se o~reJte m momentul cînd s-a realizat. Dimpotnva, se ~ccelerază în prima jumătae a seco:u_lu1 al XIX-lea, iar primele semne de mceti1:ire nu sînt perceptibile decît după 1_8_80. P:mtr-un sold migratoriu pozitiv de 40 _n_ulioan_e m_ afa~a Europei, pe mare, şi de 10 m1h?ane m direcţa părţi ruseşti din Asi~, ..Europ~ 1:mulţeşt totodată poulaţi Amencu. Da_ca ţnl:em. se~ma d: America, Europa (şi prelungirea e1) îşi tnpleaz~ poulaţi între 1800 şi 1900. Ecl: a,:e a_tunc1 aproape 40% din poulaţi mond1_ala. I:,1tmul pînă în jur de 19~5 ş1 nu 1:1cepe se menţi să scadă decît după acestă data. Europenizarea biolgcă a lumii dă în~ărt ~e 3:,t1:_nc1, dar ~uropenizarea sa culturala continua mtr-un ritm tot mai rapid. Dublarea poulaţie _di? Se~~lul Luminilor se află la originea unei mzec1n a poulaţie (în Europa şi prelungirile ei, în numai trei secole) făr precedent. Lucrul e demonstrat de un studiu amănuţit al ratelor d_e creşt. Foarte slabe la înceI?u!ul sec?~ulm, ele se acelrză continuu pma la m1Jlocul secolului al XIX-lea. Garacterul insolit al de~făsuri demografice europene nu apare deci~ la· sfîrşitul Secolului Luminilor. 8eea ce ŞI explică publicarea Eseului lui Malth1;1s (1 ~98), profet al trecutului, teore~ic!an al _u1:e1 lumi pe care „frontiera" tehnologica a elimmat-o. Originalitatea dublări poulaţie în Eur~pa apare şi mai evident dacă o _compară cu su:igurul fenomen planetar ce-1 este comparabil: triplarea poulaţie în China. fotre 1680 ş1 1750, ritmul chinez este superior ritmului european ; între 1750 şi 1780, diferitele curente se egaliză. începînd din 1780, în timp ce ritmul european se acelrză, ritmul chinez încetiş. Check-ul malthusian şi-a spus cuvîntul : în China, cele 320-330 milioane de Ja începutul secolului al XIX-lea se constitll'.ie linie orizntală . Răspunl chinez într-o lungă la creşta din secolul al XVIII-lea, văzut în prelungirile sale (1680-1850), aminteş de răspunl european dat în 1630-1700 unui secol al XVI-lea văzut în prelungirea lui. Nu mai avem de-a face cu catastrofala prăbuşie arhică, ci cu o orizntală de aproape un secol : pînă la o nouă creşt, manifestă fie de la 1680 la 1730, fie începînd din 1930. în modul, nu mai puţin Al doilea fapt constă important, în care se ajunge la acestă dublare, şi anume prin prelungirea vieţ omenşti. Este o revoluţi capitlă, ce se produce ici şi colo, A 130 i,·•P' :-..~. ~ '; -,, t AMl::RI .. -· l . , •.• ;,Ir, \ . ... •..1 ' i4~..... r"\ \J1J 100 f AMEH IC;:._ DE SUD 1 a1ilio;ine de JocUitori LUMEA LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XVIII-LEA (Ibid., după F . Perroux.) 13. EUROPA ŞI trage forţa din numărl oamenilor săi, Europa şiî pe un spaţiu mic, din rec ş tera su s ţinută, ce merge pînă la dublarea poulaţie într-un secol, pre cum şt din fundamentala revoluţi a educaţi. Pentru Africa, am reţinut o ipoteză pe care ttniî autori o vor socoti relativ scăzut: optzeci de 1rd'ti0ane. adunţi \3t în microsectoare geografice, o revoluţi care necsită o anliză în profunzime. Intre 1680 şi 1750, Europa Secolului Luminilor şi Europa clasiă se suprapun doar parţil, marile transformăi apar mai mult sau mai puţin pretutindeni după 1750 ; ele sînt, în cele din urmă, un rezultat şi, mai mult încă, un început. Pentru toate aceste consideraţ trimitem deci încă o dată la Civlzaţ Europei Clasice. Înţelgm să ne situăm în raport cu cele ce am spus aici, dezvoltîndu-le. Vom fi deci sensibili la transformăile proprii Secolului Luminilor, la progresele făcute în ultimii patru ani de către cercetarea istorcă. Un model pericţîonat al demografiei vechii Europe Cunoaşter pe care o avem cu pnvire la demografia istorcă a secolului al XVIII-lea este mult mai nuaţtă. În Franţ şi în Anglia, desigur, protostatistica începe cam în anii 1680. O geografie a surselor demografice coincide cu intelectuale şi a Stao geografie a revoluţi tului. Anglia, Franţ, Scandinavia, sînt în creşt rapidă, Rusia şi Europa răsitean, în întîrziere, dar în curs de a recupera, Germania, Italia, Peninsula Iberică, în plină dificultate. Secolul al XVIII-lea s-a preocupat în mod eficace de dimensiunea omuluL El a schiţat utilizarea sit e matică a instrumentelor elaborate de către stat. La orizontul secolului Luminilor pot fi văzuţi Vauban * şi King *. E rîndul nostru să contiuăm lista. Date directe momentane, date directe curente, intrăle, ieşirle, numărae minuţoasă a formăi cuplurilor şi a lucrăi lor fecunde. Istoria poulaţie din secolul al XIX-lea şi din prima jumătae a secolului al XX-lea s-a întemeiat exclusiv pe recnsămit* . Ea a 132 gustă. stagnat repede, dat fiind o asemenea bază înDupă cel de al · doilea război •mondial sînt descoperite registrele parohiale. Posedăm acum mai bine de o mie de monografii paro~ hiale privitoare la Europa densă şi locuită de numeroasă, conform unei metode o poulaţie riguroase şi omogene ale cărei rezultate sînt întru totul comparabile. Un anume număr de monografii exemplare, la care recurgem . cu precăd, se inipurie faţă de restul celorlalte. Ele corespund unui tip; de unde decurge un avantaj, dar şi o primejdie. O serie mare de şi bine păstrae, o paroregistre . bine ţinute hie ruală - stabilitatea ruală, legată de cultura cerealelor, este o condiţe pentru • o reconstituire, uşoară şi eficace, a unui mare număr de familii - , iată cazurile clasice din Crulai, Auneuil, Colyton, Istoricii , demografi astfel să constituie, într-un scop şti­ au reuşit inţfc, pentru Europa secolelor al XVII--lea şi al XVIII-lea, genealogiile insolite ale unor familii de ţărani, elaborate în urma unor expforăi îndelung răbdtoae şi pe baza unor nesfîrsite si savante calcule. Acest who is who,? ne va oferi oare. date suficiente despre dimensiunea omului ? Lucrul nu este chiar atît de sigur pe cît s-a crezut. De fapt, timp de · cîţiva ani, am fost prizonierii unui clişeu şi ai unei erori sistematice şi implicite. In măsura în care primele monografii au corespuns unor opţiun raţionle, am studiat sistematic un anume tip de poulaţie, în cele din urmă minoritar: cultivatorii de cereale din fertilul bazin parizian. O hrană s~cotiă bogată, dar, în ultimă instaţă, neregulată şi lipstă de unele principii importante, un spaţiu foarte deschis mîşcărHo de populaţie, deci şi epidemiilor, o hipersensibilitate sigură la anomalia termică negativă şi la ano.;. malia higrometl'că pozitvă din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, un gen de viaţă cu totul închis, împietrit în prestigiul de care' se bucră, care-i înlăţuie pe cei care bene:.. m de el, făcîndu-i incapabili să emigreze inoveze ... Cîmpiile mîloase din bazinul parizian - astăzi o ştim prea bine - au conservat vreme îndelugată structurile arhaice iar în Secolul Luminiior au reacţiont prin re~ flexe proprii : căstoria foarte tardivă, o mare mortalitate infatlă datoră istovitoarei munci a femeilor din anotimpul recoltei, epidemii :-7iolente în perioade de foamete, o demografie ternă, o tendiţă latenă la restrîngere~. vol?ntară a naşterilo prin recurgerea la coitus interruptus şi la avortul provocat. • Incepînd din 1964-1965, demografia istorică a căpta un nou avînt, reînnoindu-si bazei~, pe !eme!ul dezvolţări monografiilor parohiale sateşh ce permit reconstituirea familiilor. Renuţîd la cîmpiile mîloase cerealiere, datoriă şi sondajului naţiol INED, noua cercetare a schiţat o Franţă plină de contraste confirmate de anchetele pe care le-am între~ prins în Normandia. Comprtăile demografice s~ definesc la o scară microegnală, în funcţie de o formaţie etrognă a cărei unitate este constiuă dintr-un grup de parohii de cîte 10, 15, 20, 30 de comunităţ, uneori chiar mai puţine, alteori, în mod excpţional, chiar mai multe. Există touşi o dificultate : familiile pe care le putem urmăi în evoluţia lor şi la care se aplică toate calculele noastre, sînt familiile cele mai stabile. Dar avem oare dreptul să extrapolăm la celelalte, la cele mai puţin stabile, datele pe care le-am adunat astfel ? Iată de ce istoricii demografi s-au consacrat, în ultimii trei-patru ani, studiului mişcăr populaţie. Această mişcare este mult mai importană decît se crezuse pînă acum. O dovedesc cu prisonţă dublarea poulaţie într-un secol precum şi cvasistagnarea din unele districte importante din centru, cvadruplarea din zonele de margine. Un microţnut alcătui din cinci sute de comunităţ, aş cum este cîmpia din jurul oraşuli Caen, pune în evidnţă exisşi ficază să 134 unor mici zone cu poulaţie scăzut nu ar fi existat o migraţe, ar fi dispărut în mai puţin de un secol, alături de grupuri parohiale dinamice, cu coeficiente de reproducere ridicate, implicînd o rapidă dublare într-un secol : parohii unde se moare şi parohi-legăn. Existenţa unor microcurente de compensare rezolvă aceste contradicţi aparente. Problema constă deci în a reconstitui şi familiile migratoare, şi nu numai pe cele ale stabilăţ privilegiate. Este tocmai să facă, folosind metode oareceea ce înceară cum diferite, grupul de certăi din Cambridge şi cel din Caen. tenţa care, dacă Ordinatoarele au pus în valoare vechea serie a surselor momentane, prea neglijate în faza ascendtă, adică în jur de 1960, de către demografia istorcă. Intr-o primă etap~, demografia istorcă a fost exclusiv verticală. Într-o a doua · etapă, abordăm faza orizntală. Dar progresul decurge şi dintr-un al treilea demers : din folosirea modelelor. Vom lua un exemplu oferit de E. A. Wrigley. Cele trei chei ale demografiei tradiţonle sînt celibatul, vîrsta la care se căstore* femeile si intervalul dintre naşteri. ,,Una dintre car~cteristicile importante ale societăţlr preindustriale din afara Europei constă în faptul că în acestea căstoria, cel puţin pentru femei, avea loc în toate cazurile şi foarte de timpuriu." Vom avea ocazia să revenim asupra acestei diferenţ esnţial. Comparat cu modelul căs­ toriei universale şi precoce, modelul căstorie numite „europene" cuprinde între două şi trei cincimi de femei celibatare sau vădue, deşi aflate la vîrsta cînd pot avea copii. Acest model, comportînd nuaţe ce urmează a fi studiate, contiuă să se aplice şi epocii Luminilor, în Europa mediană cu poulaţie densă, în Europa meditrană şi scandivă. Există touşi o singură excpţi majoră, la est. Această strucă din răsit este, neîndoiel- nic, f?~rte importană. fiei ţarilo creştin Ea permite demograsă aibă totdeauna o re-:zervă potenţială. Ritmul scurt, perioada de amplitudine redusă, opunîndu-se oscilaţr multi~e~ulare din celelalte continente cu amplitu?1n_i enorme (a se vedea China şi America), iata conseiţa acestei structuri ce repzintă un progres. Cea de a treia variblă : intervalul · dintre naşteri. El variză de la 22-23 luni la 35-37 luni în statisticile elaborate pe baza registrelor parohiale. In momentul de faţă, istoria demografică a izbutit să reconstituie mai multe zeci de mii de familii. Larga ?e_schidere îD: !imp a acestui evantai a prileJmt o surpriza. Societăţlr preindustriale li se refuzase ---' în mod greşit - posibilitatea de a disocia raporturile sexuale de procreatie. Cifrele au obligat la o reconsiderare a ace;tei opinii. Mai întîi .· trebuie sonda te posibltăţe teoretice, de unde şi recurgerea la un model: ,,{ ... ] să . examină rapid de ce intervalul mediu dintre naşteri (şi deci fecunditatea matrimonială) capăt valori atît de diferite • chiar f~ră a: se fac~ apel •la practicile antidoncepţ10nale, la abţmer de la raporturile sexuale sau la tenative .deliberate de avort. ,,Intervalul total • dintre două nasteri cuprinde mi numai intervalul egal, în medie cu cel de nouă luni, care separă •conceperea sa, dar celui de al doilea copil de naşter şi alte elemente susceptibile de mari variţ. Mai întîi, îndată după prima naşter, vine perioada · de amenoree, cînd nu se poate pro,deci nici zămislrea coduce nici o ovulaţie, pilului." Este, evident, variabila prin excelenţă. Intră apoi în discuţe modul de alimentare, oboseala musclară şi nervoasă, vîrsta mamei. Plasticitate slabă de la ·. 20 la 30 de negativă în sensul prelungirii înaani, variţe ii:ite de 20 de ani (sterilitatea adolescentelor), ş1 după 30 de ani, şi cu atît mai mult după 40 de ani. Dar acestă durată depinde în primul rînd de alăptre. Este o variblă care 136 poate merge de la O la 30 luni şi mai mult. In timpul alăptri ovulaţi este oprită în aproximativ 750/o din cazuri. O altă variblă intervine în funcţie de natura si de abun-". denţa alimentţ. Wrigley, tot~lizînd toate variabilele, propune : ,,Ea [durata amenoreeij variză, desigur, în cazul poulaţir numeroase, · între patru şi şaisprezc luni, cu exc~pţia tmor cazuri individuale cate pot, de:. sigur, să depăşasc cu mult aceste limite. Minimumul este de o lună". Să adăugm că acest minimum va fi mult mai frecvent , odată cu alimentarea mai bogată în proteine şi cu înlocuirea alăptri naturale prin alăptre artifcală, în societăţl industriale. _,,Doar la puţine femei intervalul poate depăşi doi ani," După ce ovulaţi se reia, o nouă perioadă se scurge înaintea ' unei noi zămislr. Este statistic 1ouţin probabil ca o femeie să rarnma însărciat în timpul primului ciclu ovular. nume,,Media, cînd e vorba de o poulaţie roasă, depăşt o lună, şi depinde; în parte, cel puţin, de frecvnţa raporturilor sexuale.: In· acestă· privnţă, ca şi în altele referitoare la fecunditate, informaţ rămîne insufcetă. Este posibil ca o frecvnţă de zece pe lună să reprezinte aproape media pentru femeile de 20-30 de ani, dar evantaiul valorilor posibile se situează probabil între 5 si 15." Trebuie puse la socteală vîrsta soţul'i, durata căs~ teri.ei, alimentţ, oboseala musclară si ner"' voasă, disponibilitatea cuplului. Să a:'ăugin şi că anumite epidemii, cele •de gripă, mai· cu seamă, pot introduce o variblă sup'limehtară printr-o perioadă de sterilitate masculină. Wrigley recurge la datele oferite· de lumea a treia, pe care trebuie totusi să le manipulă cu prudenţă : ,,Id Liban: printre ' ţărani musulmani ce nu ştiu carte, frecvnţa medie a raporturilor sexuale, în primul an .de căstorie, este de 24,5 pe lună". ' nouă certitudini se precizaă pe baza studierii frecven137 ţei acestor raporturi : ea vari_ză, în f:1ncţie de societatea certaă, cel puţm de la simplu la cvadruplu. Vom vedea influeţa pozitvă a factorilor religoş, a mediilor psiho-erotic~ globale. ,,In toate societăţl, e~ scvade <:data c:u vîrsta si dimnuează cam la JUmatate mt!'."e 20 şi 40 ~ni. Intervalul dintre naşteri poate difere cu două pînă la patru luni astfel să de la o poulaţie la alta." Trebuie să ţinem seama şi de influeţa avorturilor spontane asupra intervalului dintre naş­ teri : moartea fetusului, oprirea evoluţi în urma perioadei sarcinii şi a avortului, perioadă de pauză înaintea unei noi zămislr. In medie, întîrzierea este de 5-8 luni. Dacă presupunem - ipoteză rezonabilă, mai ales într-o societate în care femeile trudesc din greu că aproximativ o treime din sarcini au drept ~ezultat decesul fetusului, intervalul mediu dintre nasteri va creste - în cazul celor două ipoteze ~xtreme p~ care le propunem aproximativ cu o lună şi jumătae şi cu două luni şi jumătae". Rezultă din toate aceste elemente ci mare plasticitate a intervalului statistic mediu dintre două naşteri. Minimumul teoretic este de 16 5 luni maximumul, de 31,5 luni. Minimum~l „est~, desigur, prea slab pentru orice poulaţie numeroasă din orice epocă!. d~t f~ind că el cere ca toate elementele sa fle simultan favorabile, ceea ce este foarte improbabil". Să recurgem la istorie şi la observarea prezentului. Canadienele din Henripin, într-un spaţiu deschis, extrem de favorabil, în secolul al XVIII-lea, năşteau la un interval de 23 luni. Populaţi urbană artiznlă din Villedieu-lesPoeles, în secolul al XVIII-lea, la un interval de numai 20 luni, ceea ce ne apropie de un record absolut ; în cîteva regiuni din Flandra secolului al XVII]-lea, la un interval de 2023 luni ; în comunităţle din Statele Unite care refuză sistematic orice control al nasterilor, în c!bndiţUe de alimentţ din secolul al ~X-lea, 138 la un interval de aproximativ 21 de luni. Aceste cifre sînt apreciate la limita cea mai de jos pe seriile importante. Bre valideză pe'rmodelului. E. A. Wrigley fect configuraţ crede că „valoarea limitei superioare, adică 31,5 luni, este, de asemenea,_, pl'ea scăzut". Iată raţionmetul său. Modelul privitor la 16,5-31,5 luni se aplică practic femeilor celor de 20-25 ani, adică în mai tinere, în vîrstă perioada maximei fecundităţ. In satele normande din secolul al XVIII-lea, trei sferturi dintre femeile de acestă vîrstă sînt celibatare. Valorile care se aplică acestui eşantio „sînt evident inferioare intervalului mediu al totaliăţ poulaţie considerate, de vreme ce, în afră de durata sarcinii, toate elementele cresc odată cu intervalului dintre naşteri vîrsta". O ultimă precizare. Este o gravă eroare să excludem total, din oricare societate tradiţo­ nală, voinţa de a disocia, într-un anume număr de cazuri, proceaţi de raporturile sexuale în cadrul căstorie. Abstineţa voluntară, acel coîtus interruptus atestat de Biblie şi practicile de avort au existat totdeauna si în toate mediile. Pot fi consultate, în ac~stă privnţă, foarte multe texte. ,în Franţ sînt cunoscute mai multe decît în altă parte şi, de asemenea, în Anglia. Există asemenea texte, dense şi convigătare, Şi în Italia şi Spania. Situaţ este, în mod evident, alta în Spania decît în Franţ. Practicile anticoepţl, o problemă în Spania secolului al XVII-lea si în Franţ secolului al XVIII-lea. • Să ne întoarcem la modelul lui Wrigley : pentru ca să se aplice cu adevărt realităţ secolului al XVIII-lea, el trebuie să facă apel la • practicile anticoepţl din societăţl preindustriale. Totul ţine deci de voinţa individului. Aceste microvointe fac cu adevărt istoria. yoinţa de a împiedic~ naşter, în epoca premdustrială, poate fi eficace. în Europa Secolului Luminilor, recursul la acestă soluţie este 13' .marginal. Va trebui deci să adăugm modelu":' lui lui Wrigley un răgaz suplimentar pentru o antic0epţ de . prevenire şi o anticoepţ de oprire. Acest răgaz se va situa,· dacă vreţi; între O şi, 20--30 luni. Incepînd din acest . moment; modelul c;ioperă toate posibltăţe. . Istoria, conforin unui · demers care este al Secolului · Lumirîilor, •leagă deci, şi tot mai hotărî, •într-i.ma şi aceşi ' interogaţ, trecutul de prezent şi preiehtul de trecut. O primă cettîtudine : e:xtraordinara deschidere a evantaiului· demografic al Secolului Luminilor. 11h secolul a1· XVIII-lea, Europa, teritoriu • după teritoriu, cunoaşte o extraodină dezvoltare, ea se mişcă din plin, odată cu revoluţia mijloacelor de transport, ce sînt mai curînd o conseiţă decît o cauză. In privnţa ei, sîntem gata să adoptăm părea lui Wrigley: „Se spune uneori că societăţl postindustriai.le conv.e rg către un model demografic, economic şi sociologic comun. Dacă astfel stau lucnirile, putem opune uniformtăţ prezentului .d iversitatea trecutului .preindustrial". Demografia europană pr.eindust:ală ,este de o extrmă plasticitate. Să considerăm distanţel semnificative : opt ani la nivelul vîrstei femeii ce urmea ză a se căstori, în funcţie de categoriile sociale ; căstorile între aristocrati sînt mai timpurii decît căs_torile în popo;, căstorile între ţărani au loc la o vîrstă mai rile din primele centre de tîrzi.r decît că săto concentrare : industrală, în funcţie de regiuni. A se vedea şi distanţel dintre nasteri : ele sînt de 18-19 Juni, în anumite medii aristocratice restrînse, de 20-23 luni în sectoarele de „frontieă", în orăşel artizanc1le sau de preconcentrare proletaă, de 35-40 luni în Perigord, ·•în ţinutl Auge, în zonele cu mortalitate ridcată din sudul Cîmpiei Caen. A se vedea şi •intervalele protogen:etice, adică intervalul dintre data căstorie şi cea a primPi naşteri : ele oscilează între 13 şi 19 . luni ; a se vedea, în s fîrşit, • procentul de naşteri nelegitime şi de zămislr prei.uţal, aflate într-un strîns raport ; ele oscilează de ·1a 0,50/o la 30~40¾ în cartierele sărace ale cîtorva mari arase de la sfîl:situl secolului al XVIiJ.;.lea. Toti aceşti factori laotă duc . la coeficieritele· net~ de reproducere cele mai disparate : de la zonele de dublare poulaţie în treizeci de ani (se ştie că Malthus îşi sprijnă viziunea apocaliptă pe o extrapolare a situaţe din fostele colonii engleze din America şi din cîteva cantoane irlandeze), la zone de ·. prăbuşie demografică ; am · izolat dteva microţnut în cîmpia normadă, asemenea microţnut există şi în Anglia agricolă, preci.lrri şi în zonele producătae de orez din • jurul · Mecliteranei, de . a reduce cifra la jumă'­ care au o tendiţă tate în timp de . 60 de · ani. De fa dublarea pozitvă în treizeci • de ani, la reducerea la jumătae în şaizec de ani, gama este lârgă. Tendinţel cele tnai frecvente se situează cu puţin deasupra dublări într-un secol ; vin apoi creş:. terile în pantă lină (35-50%) într--cun secol, şi, i:nult în urmă; liriiile orizontale. Arri observat situaţ de echilibru timp de un secol, între 1720 şi 1820, în mici sectoare din ţinu­ tul Auge ; pentru Europa mediană densă " şi cu poulaţie numeroasă, rezultanta se situează în jurul unei creşti de 70-80% într-un secol ; pentru Europa 0:rientală există o tendiţă la dublarea în şaizec de ani; cu c medie europană în jurul dublări într-un secol. • Această extrmă plasticitate ire drept re-' şi în timp. ~uitat o mare varietate în spaţiu In timp, Europa Secolului Luminilor este fie binară, fie. ternaă, în ·funcţie •de ţinut. Anglia este binară, cu o progresiune cvasiorzntlă pină în 1740, urmată de o pantă ce . urcă foarte repede. Franţ, Piemontul, Spania sînt ter-'nare, cu o fază orizntală, · o fază ce urcă foarte repede, apoi o fază orizntală care cînd cobară, cînd urcă uşor. Îi1 Normandia, corn- a 140 141 po1·tamentele par omogepe în. interiorul unui mic gt'Up de c0riuntăţf, rareori mai n;J.Ult de zece pînă la cincisprezece parohii forrrîînd un spaţiu continuu, înăutrl unui orăşel sau al unui cartier. Marele oraş Rouen, care are aproape 100 OOO de locuitori, toalizeă de la patru la cinci climate demografice ; Willedieules-Poeles, cu 2 500 de locuitori, alcătuieş un tot omogen. Comportamentele ascultă mai curînd de criterii teritoriale decît de criterii sociale. Unităţ sociale cu comportament demografic specific presupun todaă mari diferente. Există un mediu al înaltei aristocraţi în. întreaga Franţă ; n-am reuşit nicodată să izolăm un comportament demografic distinct care să-l caracterizeze pe un agricultor, pe de o parte, pe un mesriaş, pe de altă parte. Demografia oraşuli Willedieu este o demografie: de sobari, toţi locuitorii din Villedieu au un comportament de acest tip, fie că fău­ resc sau nu sobiţe de armă. Da, comportamentul demografic ascultă de un mediu complex. Englezii au ajuns la rezultate aproape identice. Din studii privitoare la Anglia şi la Franţ de Vest, rezultă că economicul nu contrlează nicodată direct comportamentul demografic ; unitatea de comportament la nivelul unei diviziuni teritoriale artă cît de mare este ponderea mediului religios psihocolectiv. Atitudinea în faţ vieţ, a iubirii, a celuilalt sex şi a morţi este fundametlă. „Relaţi cauzale şi raporturile funcţioale se întreţs în toate sensurile" între cei vii şi cei morţi, aproiţ în spaţiu şi în timp. Decurge de aici un anume climat, în care se înrădci­ nează viaţ. In Europa vechilor ţinutr năs­ cute dintr-o relaţi multisecară a omului cu pămîntul, care se rezolvă la nivelul unui peisaj specific, unitatea de comportament demografic va fi, se pare, mai curînd afectivă decît econmiă. Jn vestul Franţei, unitatea pare mică, vreo cîteva mii de băraţi şi de femei, cel mult 1 OOO, 1 500, 2 OOO de vetre, unităţle 142 A ~OOO I _____ Înmormîntari - - n'satorii •• 1800 1---=-i=-==-B=--n-ttn_ur_i_+-----l---f----l-~-.!1-.l I \ 400 300 1680 1700 1720 1760 1780 B 200 100 o l+liHH~..F-'f--4--L-'!~-;.,.__.._,__. Nottingham _ _ o 'Sate agricole - 100 Sate industrializate ---200 200 !00 14. V ALE OF TRENT lN SECOLUL AL XVIII-LEA (după P. Guillaume şi J.-P. Poussou, op. cit., apud J. D. Chambers.) O vale puternic industralză. Momentul de cotitură: 1730--1740. Dincolo de el: creşta rapidă $1 suţintă a poulaţie şi a industriei. Graficul B rapidă a satelor industrializate deopune creşta mografiei mult mai terne a satelor agricole. Numărl copiilor de fiecare pereche căstori din satele industrializate, care este de 4 înainte de 1740, creş~ la 4,4, apoi la 4,8, cu un excedent constant ; în cazul satelor agricole creşta este mai mică, iar cifrele, de asemenea mai mici, între 3,3 şi 3,7. Creşta demografică favorizeă revoluţia industrală care, la rîndul ei, favorizeă expansiunea demografică. pot avea comportamente care merg de la coeficientul net de 0,7 pînă la 2-2,5. Ajungem astfel cu uşrinţă, numărîd şi variabilele ilegitimitatea, vîrsta de căstorie a băratuli, 143 a femeii, intervalele protogenetice şi intergenetice, vîrsta medie la ultima naşter --"-:, la vreo cincizeci de tipuri care duc la tendiţl .cele mai diverse, de la disparţ în două sela dublarea în timp de treizeci 'col~ şi pînă de .~ni. Franţ este constiuă din vreo 2 OOO de · .isemenea molecule de comportament demografic de bază, Anglia, din 500-600, Europa, din 7 000-8 Q0-0 unităţ dacă, aş cum pare verosimil, ţesutl molecular îşi pierde fineţ.:1 în peisajele deschise, . simplificatoare, şi sub acţjune uniformizatoare a „frontierei" de la ·est. Combinaţ loi· variză, în timp, de la un oraş la altul, de la o provincie; de la o ţară la alta. Am fi aproape isptţ să elaborăm o teorie molecuară a comprtăi demografice. Ea .corespunde,· se pare, realităţ franceze şi engleze, explicînd toate aparentele contradicţiî ale extremei diverstăţ biologice a Secolului Luminilor. Există touşi o diversitate şi în interiorul unui singur mqdel, . jocul variabilelor deschiO zînd un prodigios evantai de posibltăţ. diversitate şi todaă o profundă solidaritate a comportamentelor. Pentru a ajunge _la ea, avem o ' sin'gură •soluţie : marea cantitate de do.c umcnte parohiale ce ni s-a transmis, în acestă privnţă rnai întîi, Europa Secolului c_u străvecha creştinăa Lun1inilor, solidară ;k1tţnă, stă în faţ restului lumi.i ca o unitate omge1iă şi · pi'vlegată; Actele parohiale au ajuns pretutindeni î1i Europa la un _înalt grad de perfcţiun . .!n Franţ,. mai ales începînd cu evidnţa • în partidă dublă; . actul semnat, în general cuprinzînd destule detalii şi din ce în ce mai desprins ·de Îinalitate;3. sa religoasă, este treptat anexat unor scopuri legate de starea civlă. între 1680-1780, o socteală rapidă ne permite să evaluăm la ceva mai mult de o ' jumătae de miliard numărl naşterilo din întreaga Europă. Intre 1620.:..._1750, de asemenea; au loc ·500 •milioane de naşteri şi aproxi;,. 144 mativ 500 milioane de morţi. Intre 1750~1780, se nasc tot atîtea finţe omenşti cît şL între 1620-1680 ; 30 de ani din partea a doua a secolului al XVIII-lea au o acţiune egală cu cei 60 de ani din perioada de regres demografic a secolului al XVII-lea : ceva mai mult de o jumătae de miliard de naşteri şi ,470 milioane de decese, la sfîrşitul secolului creîndu-se aproape pretutindeni un profund şi durabil dezechilibru în favoarea naşterilo. In jur .de 1780, şans Europei este acest număr insolit de morţi care nu mor încă, 30~40 milioane de supravieţto, supravieţto de un an, :;upravieţto de 20 de ani, al căro rol . este hotărî. Intre 1680 şi 1780, 100/o dintre copii depăşsc, în plus,· pragul drarpatic al primului an de viaţă. 20-250/o de vieţ întrerupte, înainte de a fi împlinit un an, în secolul al XVII-lea, 20-150/o numai, între 1750-1780, 45-500/o de vieţ întrerupte înainte de. a fi adolescnţ, în secolul al XVII-lea, atins 45-300/o numai, · între 1750-,-1780., Da, marea şansă a secolului al XVIII-lea este tocmai aceasta. Ceva mai mult de o jumătae de miliard de oameni născuţi între 1680.,----1780, în întreaga Europă, 160~180 milioane de vieţ secerate, dar 40 milioane de vieţ cruţate, în plus, în raport cu secolul al XVU-lea, progres modest, dar de neprţuit, şi care nu poate fi nici într-un fel măsurat. Intre 1620 şi 1680, pe de o parte, între 1750 şi 1780, pe de alta, acelşi număr de naşteri, cam 200 milioane, dar 110 milioane de supravieţto, pe de o parte, 140 milioane, pe de alta. Intre 1680 şi 1780, Europa Secolului Luminilor, este şi acest miliard 100 milioane de botezuri, căstori, decese. Ele au fost înregistrate în proţie de 90-950/o în adevărt Europă a Secolului Luminilor, la vest de Istmul Baltica-Marea Neagră. •La est, registrele se înmulţesc treptat. Europa înseamă şi evidnţa stări civile, cu tot ceea ce implcă acest cîş­ tig modest cu privire la recunoaşt preţu145 7 - c. 62 lui omului. Să ne amintim că Biroul de statiscă al Naţiunlor Unite realiză în 1968 o înregistrare completă a deceselor pentru 36,6<1/0 din poulaţi latino-mercă, pentru 6,90/o din poulaţi asitcă, pentru 3,3¾ din poulaţi africnă. Şi iată pe ce se întemiază certitudinea noastră: pe 600-700 milioane de acte care au ajuns pînă la noi. Demografia europană a Secolului Luminilor se afirmă mai întîi în a lcătuire cuplului. Trebuie să marcă a păsat solidartăţe, acolo unde le întîlnim. • Europa Secolului Luminilor nu este, în ceea ce priveşt cuplul, o modalitate a Vechiului Regim, care s-ar opune Europei industriale şi s:..ar putea asimila actualei lumi a treia. Specificitatea spaţiul-tm eul"opean zămislt de crestinăa latină nu apare nicăier mai limp~de decît în privnţa căstorie; Europa Secolului Luminilor, pornită întru descoperirea lumii, a fost de altfel întrucîtva constieă de acest adevăr. Căltori imaginari din· Orientul filozofic, începînd cu Scrisori'le Persane şi pînă la Supliment La căltoria Lui Bougainville, îl exprimă în felul lor. ,,Modelul de căstorie din cea mai mare parte a Europei, aş cum exista el de cel puţin două secole, în 1740, era, pe cît se poate spune, unic sau aproape unic în lume. Nu există nici un exemplµ cunoscut privitor la vreo poulaţie apar•ţinîd unei civlzaţ neeuropene care să fi avut un model asemăntor [... ] o vîrstă relativ mare în momentul căstorie, şi o proţie ridcată de celibatari. Modelul european s-a impus întregii Europe, cu excpţia celei de est şi de. sud-est" (Hajnal). încă de pe acum posedăm cîteva certitudini : acest model, bine cunoscut în epoca Luminilor, nu numai că nu dispare, dar se şi acentuză în secolul al XIX-lea. El este anterior Secolului Luminilor, dar cele două elemente au o importanţă inegală.· 146 Celibatul este o soluţie aristocă. Din el face parte şi celibatul ecleziastic. Celibatul este o solutic a secolului al XIX-lea : el aprţine arsenaiului m althusianismului ascetic. Modelul european se carteiză mult mai mult prin vîrsta ridcată din momentul căstorie decît prin celibatul ireductibil ; acest rafinament este de dată relativ recntă. Celibatul feminin definitiv presupune o bunăstare, o autonomie econmiă şi, mai ales , un climat de securitate. El are tendiţa să sporeacă odată cu urbanizarea. în Bretania ş i în Anjou, curba celibatului definitiv la 50 de ani artă astfel : 8,80/o b1tre 1690-1699, 130/o între 1750 şi 1759, 8,90/o între 1760 şi 1769. Este o supratcă re~ centă, o extindere a unui model aristocratic. la modul de viaţă popular. Şi touşi cei 7-80/o celibatari definitivi din satele franceze din secolul al XVIII-lea contiuă să contrasteze cu cei 2-40/o din ţinutrle ruseşti şi cu cei mai puţin de l ·O/o din restul lumii. Pe de altă parte, căstoria este tîrzie, la o vîrstă relativ ridcată. La limtă, efectul ei cumulativ este mult mai ma re decît efectul celibatului definitiv. Vîrsta medie a femeilor în momentul căstorie depăşt în toaă Europa Centrală, Ocidentală şi Septnrioală, 25 de ani (nu o dată, în Normandia, în numeroase microţnut, la sfîrşitul secolului al XVII-lea şi în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, ea atinge 28-29 de ani). Spania pare a oferi o modalitate ceva mai precoce, dar întreaga !talie aprţine, din acest punct de vedere, Europei dense mediane. Cînd apare acestă strucă · decisvă ? Este dificil să o datăm cu precizie. La limtă, şi în mare, ea este un semn de bunăstare şi de prosperitate ; ea este o manifestare a punerii în rezervă a unui puternic sector de viaţă potentială . Aceasta cînd structura s-a constituit, în timp, căi conjunctural semnifcaţ sa este opusă, vîrsta căstorie creşt tocmai în perioadele de criză. Un lucru este sigur : acestă re147 voluţie a avut loc în secolul al XVII-lea. 1n fericita Anglie, în Colyton, lumea se căstoreş la 27 ani începînd din primi ani ai domniei reginei Elisabeta. Media copiilor pe fie~ar: familie este de 6, 4, iar speranţ de viaţ, la nastere incredibil de mare : 43 de ani. Preafe' rictă Anglie ! Structura se completeaza- treptat prin jocul celibatului definitiv sau. al căst~ie inversate, invocată odinară de Philippe Anes : Nu o dată vezi în Ille-et-Vilaine băraţi foarte tineri căstorindu-e cu fete care sînt cu 15 ani mai mari decît ei. Astfel, ei riscă mai puţin să aibă mulţi copii'1 . Cînd oare s-a constituit acestă strucă a „noii căstori europene" ? la acestă ţn_tre­ Ne lipsesc, spre a răspunde bare, datele statistice din perioada Luminilor. Un · volum impunător de lucrăi recente ne permite să presupunem că, în ~are, luc_ru~ile sînt deja foarte avansate în Anglia, la sfirş1tul secolului al XIV-lea, în Italia şi în Germania, la sfîrşitul secolului al XV-lea. In epoc~ Re: naşteri, structura este aproape pretutmdem constiuă în proţie de 70-80°/o. Dar ea nu este desăvîrşit decît în secolul al XVII-lea. în practiă, ea are drept rezultat constitufr:a unei rezerve de virtualăţ creatoare. La capatul unei . îndelungate evoluţi, timpul de fecun: ditate este utilizat doar în proţie de 60 ş1 400/o · ba chiar într-o proţie mai mică, dacă ţine~ seama de fecundabilitate._ P~in chiar aceasta, genraţi scurte a cultun~or ş1 a ~elorlalte civlzaţ, i se opune genraţi lunga m~tri- şi patrilneă de 33-34 ani. Apare o d~ficultate suplimentară în ceea ce priveşt asigurarea înlocuirii. Coeficientu~ _ar fi ?ificil de menţiut, .fie în poziţe de echilibru, fle. deasupra unităţ, dacă constituirea acestei noi stn~cturi mi ar fi fost întovărşi de o prelungll': subtanţilă a vieţ omenşti. Această structura presupune, desigur, înlocuirea, p_r~tutin~eni, _a vechiului sistem agnatic, cu familia conJugala, cu faimosul nucieus, atît de scump prietenilor noştri englezi. Ea corespunde todaă unui . 148 mod optim de transmitere a ştinţe. Riscul rolul pe care îl este copilul orfan ; cunoaştem joacă în sensibilitatea poulară, pînă în secolul al XIX-lea, tema orfanului, care corespunde unei realităţ necruţătoa. în secolul al XVII-lea, în mediul popular, singura soluţie este recăstoia imedată. In secolul al XVIII-lea începe să se schiţez şi o altă soluţie posiblă : mătuşa, unchiul celibatar atesţi de literauă. în societatea ţărneasc tradiţonlă din secolul al XVIII-lea, taăl îl învaţă pe fiu gesturile esnţial ale meseriei sale, fata rănîe cel maă, •iar ucenicia ei mai adeseori pe lîngă ia sfîrşit r epede. Meseria, înainte de scolarizare se învaţ~ între 7 şi 10 ani. După, între 11 şi 14 ani. In primul caz, vîrsta taălui oscilează între 40 şi 45 de ani. în al doilea, caz tot mai frecvent după 1750, vîrsta taălui educator oscilează între 44 şi 49 de ani. Tatăl educator, transmiţăo al gesturilor şi al tehnicilor esenţiale, inţator din văzute şi din auzite, într-un cuvînt, taăl din epoca Luminilor, se •înţelg, la nivelul societăţ tradiţonle, erodată deja de civlzaţ scriă, este cvadragenar. Educaţi - studiul sistematic al dispenselor de căstorie şi uimitoare serii notariale o dovedesc cu prisoinţă, mai ales în Normandia - devine de acum înainte una din principalele preocuăi. Femeia care solictă o dispenă pentru a se recăstori, taăl muribund care îşi dă în grija altcuiva copiii nu invocă numai necsită alimentare. Educaţi, preocupare majoră a· ~nei epoci care a hotărî să pună capăt, prin discutia din jurul lui Emile, certei filozofice a secolului rapăt o importanţă tot mai · mare. Gîndire~ L~min_ilor, în virtutea prelungirii vieţ, a făcut rhn barbatu1 de 40-50 ani, aflat în c'ulmea indemîăr sale profesionale; educatonil din văzute şi din a11zite. Trebuie să certăm deci, dacă progresele lui Homo faber din secolul al XVTII-Iea, dacă apogeul şlefuitor uneltei nu datoreză mult acestei noi şi fericite• coinci149 cvadragenar, educator privilegiat, nu urmează, în sistemul de transmitere tradiţională a Secolului Luminilor, unui taă mai tînăr. El se substituie, de fapt, într-o familie co~juală, vec~iului m~d de transmitere prin m1Jlocirea bumcului. In ordinea comuniăr ştinţe, la nivelul societă ţ i tradiţonle, secolul al XVIII-lea repzintă, pe frontul valorizat al educaţi, înlocuirea băratuli de 60 de ani cu cel de 40 de ani. Acest new rattern duce la regresul marii unităţ familiale·: un document englez de la începutul Secolului Luminilor confirmat de calculul probailtăţ, stabilest; că doar 150/o din cămine reunesc trei generatii. In practiă, iată una dintre consecinte]e c~le mai importante ale creşti vîrstei că~torie : trecerea responabiltăţ transmiterii - întelegţi prin c1sta : a creşti mo şten ir - de· 1a bătrîn a genraţi la cca a adulţior; instalarea regres:1lui „tiraniei bătrînei genraţi" (Le Roy !,adune). Promovarea educatorului cvadragenar m Secolul Luminilor este leg ată de o atitudine de parcimonie prealbiă în faţ căstorie. La capăt ul Secolului Luminilor apare, odată cu prelungirea vieţ omenşti, un auxiliar capital al educatorului cvadragenar : bunicul. De s povărat de putere şi ele răspunde, el în· treţin e de aci.1111 înainte cu copilul · raporturi vădin adeseori o anume complicitate. Patriarhul, detronat, învaţă arta de a fi bunic. Stră­ bunul de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea este tod a tă ajutorul indispensabil în ceea ce priveşt .sarcinile educative, care cresc tot mai mult odată cu sporirea masei globale a moşte­ nirii cunoaşteri, şi păstroul mostenirii tradiţonale a meniţat de asaltul • civilizatiei scrise. Intre patriarhul din Languedoc - ,,[ ...] poruncind fiului său, nepoatei sale si sotului acesteia [... ] neavînd decît o pungă cu" bani, pe care acum o păstreaz doar taăl, fiu al acestei familii lărgite, cvadragenar cu trei bănuti în buzunar. [... ]" (Le Roy Ladurie) - şi străbunl denţ. Tatăl 150 lui Gn~uze, practicînd avont la lettre arta de a fi bunic, s-a interpus modelul noii căstori eur?pen_e. Doamna Pernelle tună şi fulgeră, bunicile dm secolul al XVIII-lea sînt de obicei mai înţelgătoar. ' ' La 30 de ani nu te căstoreşi aş cum te căs­ toreşi la 15 ani. Familia matrionlă p1~esupune o căstorie dacă nu de prefinţă, cel puţin de potrivire mai personală. Să nu ne încredem întru totul în exemplele din literauă. Noul model, paradoxal, s-a propagat, după cum am văzut, de jos în sus. Valul malthusian francez din secolul al XVIII-lea s-a propagat de sus în jos. incă o dată : să nu ne încredem întru totul în literauă. Ea se ref e ră în primul rînd la comportamentele celor din păturile de sus. Căstoria aristocă, căstoria din înalta burghezie au putut rămîne mai multă vreme o chestiune de strategie familă. Căstoria tăr­ nească este mai liberă. In societatea unei lumi închise, în care băratul trebuie adeseori să aştep, spre a se căstori, ca taăl său să moară şi să-i lase pămîntul, căstoria nu poate fi o chestiune ce-i priveşt doar pe părinţ. Desigur co17-simţăîntul lor este necesar pînă la 25 d~ a111, dar tinerii nu se căstore sau se căs­ toresc rareori înainte de 25 de ani. Or, fa 27, 28 sau 30 de ani, cel puţin un tînăr din doi care se căstore (lucrul este stabilit de simulator, iar registrele parohiale îl confirmă) este orfan de ambii părinţ. Căstoi'a se întemiază pe o potrivire, pe o atrcţie între cei doi, pe o afectivitate calmă, în care sexualitatea vreme înd e lungată repimată, şi pasiunea joacă un rol redus. In secolul al XVIII-lea, căstoria din mediile sărace pune în evidnţă o afectivitate lin1?tă . Romeo avea 15 ani, iar Julieta 12 ani. Venţia aristocă din secolul al XVI-lea este foarte departe de Secolul Luminilor. Revoluţia noii căstori n-a ajuns încă pînă la ea. Dar ajunsese la Colyton, în Anglia ruală. In mod 151 deliberat, Shakespeare priveşt în altă parte. Căstoria la vîrsta de 30 de ani marcheză, odată cu regresul familiei lărgite, sfîrşitul roJului peţitoar. A se vedea Spania de la sfîrşi­ tul secolului al XV-lea : Celestina nu mai are urmaşi în Europa Secolului Luminilor. Surorile sale contiuă să fie active în India, în Africa, în China. Peţitoar, totdeauna întrucîtva şi vrăjitoae - aş se şi cuvine, pentru a potrivi între ele principiile yin şi yan -, aprţine unui alt mod al căstorie : Celestina şomează în Europa Secolului Luminilor. Tribunalul din Paris nu i-a refuzat oare · titlurile de nobleţ ? Cu începere din 1670, vrăjitoael nu mai sînt arse pe rug. Cunoaştem căstoria datoriă endogamit'i. Pentru a-i studia cauzele, pe un teren unde abordarea devine delicată, dat fiirid caracterul ei atît de personal, dispunem de o sură unică, dispensele de căstorie (mai multe sute de mii de documente, şi asta numai pentru Franţ), o cercetare de mari proţi este în curs de desfăşurae (Jean-Marie Gouesse). in decursul secomcolelor, dreptul canonic a elaborat o reţa plexă de int e rdicţ ale căstorie consangvine sau prezentînd alte afintăţ. Afinitatea este înrudirea spirtuală creată de faptul de a fi fost naşul celui ce se căstoreş. in perioada Luminilor, oricît de mare ar fi dorinţa de a recurge la protecţi de tot felul, dorinţă ce se regăsşt în alegerea naşuli şi a naşei dintr-o categorie socială în medie superioaă, cuplul naş-ă calhiză modelul binar al familiei conjugale : todaă, dreptul canonic adoptă o definţ foarte largă a conceptului de înrudire. Extinderea înrudirii pînă la limitele m emoriei orale cărtueas, un este, neîndoielnic, o inveţ rafinament aprţinîd păturilo de sus, unor oameni obişnuţ cu genealogiile savante, înaintea înregistă tuturor naşterilo ; ea urmă­ reşt, poate, să asigure noi legături protectoare, să extindă reţau „prietenilor de acelşi sînge", dar ea ap a rţine în primul rînd unui cli152 maţ de neîncredere faţă de sexualitate, unui pr_o!ect ţo_arte înalt privitor la căstorie, dorinţ.~1 1:11plic1te de ~ ~vita facila înmulţire a cuplu11101. ~a a pregatit, poate în zonele subconstienţu~m, revoluţia capitlă din domeniul că~­ tone1, cea prin care ia naşter o nouă eră în Europa. . ~edem ~stfel cun:_i s~ ~-chiţează, peniru prima :ma, la ?1vel,ul alcatwrn cuplului, frontiera ce s-a _precizat m secolul al XVI-lea si care separa o E~u?pă protesană, cea de 1~ nord, de ~na catoh~~• cea de la sud. într-adevă, rupînd cu o trad1ţe canoiă în neîctaă evoluţi Eurnpa protesană a renuţat curînd la extin~ ~lerea -~xes ivă _a legături familiale. Aceas~1 1 up_tur a, impus~ _de reformatori, în raport cu !10 t1u~ea_ canonica a gradului de rubedenie ca ~nte!·d1c ţ1e pentru căstorie, apartine neîndo1chuc, unei situaţ globale care aju~ge treptat, la nord, la o valorizare a sexualită. In este sec?lul al X1!II-lea, Anglia, şi nu Franţ, mai toleranta în acestă privntă. Prin chiar "~_ea~ta, __în __ ţinut~rle yr~testant~ începea să !>~<ld~ p110i 1tatea implicita acordtă celibatului l'..' .1:1velul r~pzenăilo religioase ale purit<1ţ. _A~easta at1tud111e divergntă a bisericilor cu rr:v1re ~a interdcţa creată de înrudire este r.t~ at1t mai pardoxlă cu cît Nordul este înd1n~t la exogamie, în timp ce vechile populatii •~1t~d1teranee ne sînt endogame. Biserica. cat~h~:~ a _d~t. ea oare, sub acest raport, o imposili'.l.i bataht• ? A vrut ea oare, ca societate de ' r;/, ':\ u_nor asceţi _ai__ castiăţ, ca etapă priviI', b 1"tlct_ a comunican1 cu Dumnezeu să marl 'ill'Zc 1~1 mod limpede o anumită ie n:u·hie să :,•rnle_ ca" sex ul implcă întotdeauna, chiar' si •• tunc1 _cmd este exorcizat de puterea sacra11 :<'nlala, 0 ţormă de păc at ? Tensiune ce îndep,~r~~•;,z?. once facilitate, cc învie, clipă de 1 ~ipa, preznţa pedagoică a păcatuli P't "Jtinge fie să lipseacă sexualitatea de to~ n_ ea cc. nu are drept scop proceaţi, fie, prinlJ-11 deformare pe care o favorizeă catehiza1 1 1.53 rea janseită din Franta, să . pregătasc~ printr-o deformare populara mutilanta as,ceza a unui co"itus interruplus. ln practiă, Biserica sa în a afirmat, în mod indirect, omniprezţa viaţ cuplului ; ea şi- a asigurat un drept de control prin disp e nsă. La început episco al ă, dispensa a fost asu: mată de puterea pontifcală . Dar papa _renl:-ţa să se ocupe de cei săraci_. Pe~1tru aceşt:, ep\s; copul însuşi se pronuţa prm _del:g~ţ1 _95v;a din oiramida socială se bucura, fara mei Ul7 complex, de privilegiul săr.cie Di_spensa este introdusă printr-o expunere de motive. E_a face obiectul unei anchete. Expunerea de motive ne artă care sînt mobilurile alc5tuirii cuplului. Textul în nouă cazuri din zece, este redactat de pre~t. El codifă informaţle primite. Di~pensa are de înfru_nt~t, şi ea_ pr?bl~ma decisivă : cum să cuprmz1 m sens gmdirea celor care sînt prizonierii expresiei orale ? Preotul topeste motivărle oferite de aceşti într-o retea de disce destul de fidele. • Un lucr:u este sigur. La nivelul căstorie ţă­ rănes ti urmînd una si aceşi linie socială, cuoli'.il 'este alcătui în funcţie de motivaţ perso~ale. Cuvîntul „dragoste" nu apare înainte de 1780 printre motivele in:7ocat:. Este_ <::_ problemă de vocabular. în hmbaJul ţarnesc, iubire înseamă prietenie ; sînt invo~at: v~cinătae, faptul că cei doi se cunosc mea din copilăre. O altă certitudine : dificultatea ~e a trăi singur. Viaţ presupune complementari~ tatea functioală în cadrul căminul. Căminul este locul {mde oamenii trăie sc şi unde ei muncesc • conform schemei at'it de convigătare pro;usă de Peter Laslett. O observaţi im~ortană : în centrul preocuăil se află copilul ce s-a nă sc ut, nu cei ce urmează a se nai,/?· Preocuparea pentru des.cnţă nu apare direct, după cum artă atît de bine Gouesse, într-un ţinut în care coeficientul de reprod_~cere este nrni mult decît pozitiv şi unde gnp 154 de a avea un nume nu apare nicodată. La drept vorbind, viaţ este asigurtă în dura!a ei. Dintre toate aceste texte - pe care abia începem să le anlizăm - se desprinde o confirmare : căstoria este un lucru serios, lucrul csential din viata unui om. Rolul sexelor este bine· definit, el _'variză în funcţie de mediu : de treburile gosîn cutare loc femeia se ocupă podărie, în cutare alt loc ea răspunde de relaţile cu exteriorul. · Cuplul este o asociţe economică, avînd drept scop o viaţă mai înstări. În epocile de lipsuri, este invocat în n:od par~doxal faptul că poţi să le înfruţi mal uşor 111 cloi, chiar dacă cei doi sînt la fel de săraci. După o perioadă cîncl moare multă lume, este invocată necesitatea de a-i înlocui în cadrul căminul pe bunicul sau pe bunica ce se îndeletniceau cu treburile casnice. Aşadr. moartea, în timpuri normale (cu excpţia unor crize apocaliptice : 1693- 1694, 1709,.. , dar secolul al XVIII-lea le ignoră), duce la înmultirea căstoril ; acestă strucă dezminte, J~e ansamblu, structura descriă şi observată ele obicei, care se refă la momentul exc:ptional al crizei. Căstoria este un lucru senos ~are presupune şi pasiune, atrcţie fizcă, dar nu exclude prefinţa, alegerea indvuală şi afintăţle elective. Da, căstoria dintre cei să­ raci este un lucru îndelung chibzuit, în cadrul noilor structuri ale cuplului din perioada Luminilor. Oamenii se căstore în deplină cunostiă de cauză. Făr să facă nebunii. CalităÎe căutae nu sînt cele legate de frumuseţ.a fizcă ; importană este doar săntae, absenţ unor infrmtăţ, importante sînt doar însuşirle de ordin moral şi profesional. Viaţ în doi este lungă, ceva mai lungă în secolul al XVIII-lea decît în secolul al XVII-lea, e firesc deci, ca, în pragul ei, să-ţi pui asemenea întrebăi. Din toate acestea se desprinde o impresie de p1"ofundă seriozitate şi demnitate, ;ifirmarea unui individualism în doi. 155 . Dominînd treptat pulsiunile sexului, civilitradiţonlă a construit o societate a căs: toriei in tinuturile crestine : o lume de adulţi în care i~tri ca adult,· şi la aceşi vîrstă. Se întmplă adeseori în societatea. rural~ _c~ femeia să-i compenseze din plm slab1cmnea printr-o ~ai mare maturitate. _Măritîndu-se :a 25 de ani, în loc de 16, femeia cuerşt, m mod incontestabil, o parte din putere înlău­ trul comunită conjugale. Nu avem de-a face cu un patriad1at, şi nici cu un matri~rhat1 ci cu asocierea a două finţe egale, la bme ş1 la rău. Să nu ne grăbim să tragem o concluzie. Ş.i, mai ales, pentru a înţe} eg so~ietat~a t~ad1: ţională recntă, cea, aht de mdepartata; ş1 atît de aproită, a secolelor al xyn-lea ş1 _a~ XVIII-lea, să nu uităm restul lumn ... Datorita Japoniei, avem posibilitat~a- să facem o co:01~araţie : cunoaştem cu prec1z1e soarta fem~en Japoneze mărita e la 16 ani_ în_ seco~ul. a~ X\:Illlea, precum şi structura cammulm e1._ ln cmda aprenţlo, o întreagă lume se-para. c1:plu~ nipon de ,cuplul european. Este nemdo1elmc ca afirmarea „feminstă" şi „familă" di~ secolele al XVII-lea si al XVIII-lea trece prm modificarea vîrstei de căstorie . Philippe Aries_ a arăt t odin oară ce numim în mod curent afirmarea familă din Secolul Luminilor sau, dacă prefaţi, marele transfer afec!i~,. noua concentrare afectivă din cadrul fam1he1 conjugale. Familia tradiţonlă, e~tinsă, era o ce_luă econmiă, un mediu social protector ~1, adeseori neîndoielnic, un mare vid afectiv. Ghicim 'alte legături, alte structuri, la _niv~lul aceleiasi vîrste comunităţ legate prm JOC, zaţi muncă,' apăr;, cunoaşt em viaţ intesă şi stranie a confreriilor. Agulhon ne-a arăt ultimul lor avatar în Provenţa de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea : c~'ea ce am putea numi înmortăi gastronomice. Aceşti ex-penitenti însărciaţ, la începuturi, să aibă grijă ' ' . ., ... de cei morti au format în cele dm urma, m secolul al X:VIII-lea, adevărt celule de socia- bilitate iş de folclor, ba chiar s-au dedat lc1 riaşeu _ospeţ, la d_ezmăţ şi la sacrilegii. N~ poate f1 vorba de ruci o eroare, sîntem în Prov.enţa, ţntr-o străvech civlzaţe a agorei. Oricit de intesă ar fi căldura socială păstra în cadrul confreriei provensale, pe cale de a se transforma în lojă masonică flacăr ei este firavă în comparţie .cu cea ~ confreriilor din secolul al XIV-lea. Confreria pierde teren cc.1 şi pelerinajul, de altfel, sărbtoile rustice ~înt mai p~ţin truculente; pe nesimţt, viaţ afectiva se retrage în căminul redus acum la taă, maă, coJ?ii, în 15% din cazuri, după cum. dovede_sc s~m~latorul şi statistica. La gura sobei se mai afla ş1 bunica. Afirr:1are~ afec!ivă a celulei familiale în jurul cop1lulm, <lupa cum a arăt Philippe Aries putea cuprinde un început de malthusianism' nefiind, oricum, în contradiţe cu reducere~ descnţ e i. Philippe Aries si-a • întemeiat todaă demonstraţi, făcînd-o •si mai convingătoare, pe captarea familă mortii. Familia din Secolul Luminilor este ·centraă pe cup~u. Ea. presupune o logdnă îndelugată . Am aratat cmdva cum durata acesteia se reduce în mod manifest. 980/o din logodne sînt celebrate în Franţ în ajunul sau chiar în ziua căs~torie. Să utilzăm deci alt cuvînt. În plan social, logodna [ aicz a tă a devenit acord între cei doi, ea i-a scăpat astfel Bisericii, la nivelui vieţ cotidiene ; sînt îndelungile, •timidele, si, cel mai adeseori, nu şi către sfîrşit însă, ca~răsfoim din nou dispensele, sâ tel~ ~ntîlniri. Să recitim expunerea de motive : cei doi se cun_osc de multă vreme, sînt prieteni din copilă­ nc. E vorba de o căstorie amîntă, de o căs­ torie a întîlnirilor îndelungi şi numeroase, de 0 şcoală a refulăi ? Chiar cînd este desfrînat, secolul al XVIII-iea ia parte la acestă constrîngere genrală, erotica sa constă în atingeri uşoare, ea şi-a pierdut elanul elementar .ii chemări reciproce. Erotică ~e contact, 114 a • are să se satisde pentraţi, ea _poat ~, 1a ngo , facă printr-un coitus interri:ptus. Nu e greu de văzut că toate acestea ţin de modificarea vîrstei căstorie. . . . Ră:rnî încă două probleme : e:1dogamia, _11:gitimi tatea şi relaţi sexu~le. dm af~ra casa: toriei. Dispensele ne îngad1:11e_ mai ales .s~ apreciem cercul în cadrul căruia se :xe_rc1ta alegerea celuilalt. • Cercul înăutrl carUl<'l_ se constituie cuplul se lărgeşt : • de. la 5 ~11~metri, în mare, în medie, la 2? k1lo:11~tn . 1~ jt1rul cloptniţe. Ruptura se s1tueaza. m )Ul de 1750. Si touşi, pe _un trend multl_se_c'!l?_r care tincÎe la reducerea consa:1~vrutţ, sfîrsitul secolului al XVIII-lea ş1 m~eputul sec~lului ai XIX-lea au văzut dezvol!mdu-se contra~urentul căstoril consan~vm~. • În ţinutrle catolice, autoriăţle eclezrn_st:ce vs~ plîng : unde sînt scrupul~l~ de 0~1moara • Multe căstori sînt reabilitate dupa_ 15 ~a_u 20 de ani. Sînt întreprinse demersuri co~~1s1toare, are loc o ceremonie în pr~zenţa COP 1;lor, şi, adeseori, asităm ~a 1:_en~marate . lum. d'.: toală abstineţă conJugala._ ln cele dm urma trebuie să luăm în serios ş1 acest asp_e~t, dar, todaă să nu pierdem din vedere mei ~sentialul c~re constă, touşi, în regresul masiv_ al ~onsagvităţ, ale cărei binefaceri genetice sînt bine stabilite. Dar ce să credem despre tendiţa endogamă • ·1 or ?• E a n u .mo de la sfîrsitul Secolulm• Lumm1 difcă în •profunzime o străvech g_eogi:afle -~ căstorie, care a străbu neavlterata rev?luţia erei clasice. La nord, o Europa endog~ma este mai puţin isptă de incest. f:u e_xcpţia, po~~e, a tinuturilor din Vendeea ş1 dm Norrr;31;oia. Ac~st~a sînt incestuoase, şi în cel m~1 malt grad, ceea ce nu înseamă nicid~cum ca ~el ce a păctui se căstoreş cu venşoar lut. Incestul este un accident, el este un P?cat. Ten.siunea endo-exogamiei aprţine unei_ aleger:1. Aceste două Europe se opun una cel:1lal~e yrm însuşi limbajul lor. Stabilţ o hm~ta a mJură158 turilor. Milioane de procese ni le-au transmis ca atare. În Nord, înjurăta este directă : ea se refă la comportamentul sexual al celui interpelat. În Sud, înjurăta este indrectă : ea se refă la comport?mentul sexual al celei ~e repzintă onocll'ea femină a grupului. lntre „bougre d'andouille" şi „fils de pute" se interpune o frontieă. georafică, frontieă ce trebuie rapotă la un fapt esnţial : nu atît .c uplul, cît familia. Înjurăta meditrană este alientă, ea presupune o strucă endog a mică a familiei. Nordul, care prefă exogamia, este mai liber ; de fapt, el porneşt de la alte alegeri. Tendiţa multisecară afectză cele două Europe, pe cea care o prefă pe verişoaă, pe cea care o alege pe străin, cu strînriscul de a se pierde pe sine ; ea slăbeşt soarea georafică, face parte din comunicarea genrală, ca şi accidentul endogamic. Trecătoa prefinţă pentru verişoaă din secolul al XVIII-lea face parte dintr-o intravertire genraliztă. Dimpreună cu demografii, putem raporta acest avatar la introducerea unor grupuri anticoepţl care limtează alegerea spre a reduce o parte din descnţă. O expl_icaţ mai genrală pare mai satifăc­ toare. In secolul logodnelor prelungite, în secoafective asunra • unui nucleu lul conetrăi familial binar, în secolul r~fulăi ca valoare etică fundametlă, alegerea soţuli sau a soţie capăt o mare importanţă : verişoa face parte dintr-UJ1 cerc restrîns, faptul de a o cunoaşte bine este linştor ; verişoa cade mai puţ.in c.lecît străina sub incidenta tarei alterităţ sexuale, căi cei doi veri au realizat intr0. ei o timdă educaţi sentimală. Multi vor renunta să depăşasc acestă etapă. • O:ire acestă victorie difclă este cu adevă­ rat cî~tigaă pînă la urmii ? Astăzi, neîndoielnic. Ştim că ea a fost, parţil, cîştigaă. Auneuil şi Crulai oferisă cifre foarte scăzute privitoare la naşteri nelegitime. Am realizat, pe exemple normande, 0,50/o, pe de o parte, 159 40 -60 '"',o~ 40 , ..Go- 80 So-100 I - 15~ <':1SO li:..::'..-----'--~----- \.O,tuito,i pe lant L<------- 5 REPARTIZAREA POULAŢIF, • p Mantoux Revoluţia industrală (Dupii • XVIIl-lea, 1906.J 1 ai ÎN ANGLIA în secolul . . - (lJ l sfîrsitul secolului al Anglia tradiţonl ' a • l • si a bazinului te centraă asupra orasu ui . XVII- l ea, es . . d t ·ală de la sfîrsitul secoLondrei. Anglza prem u; ?~r anizeă în ·funcţie de [ului al XVIII-l13a. ( 2) s_ , 9.ui·ul Londrei un bazin 1 - axe •. o pata intensa , • favoarea ' capi·t a,ei, cl oua l in t , al Lon;1r~~ ;i:r~ă gie~/si~a:: industrală şi dem_oo z~n:,i Vedem deci cum îşi face apartJW, qra[ic1e l~ ~fî~~itul take off-ului, geografia umana a mea Anqliel in'clustriale clin secolul al XIX-lea. o e de altă parte. Pentru_ ,Bretania şi 2,3 (o, P d • 1 dă pentru perioada 1740An]OU, son a]U ' ţ~ ală 9 1130/o. Pentru întreaga Fran a rur, d, 182 , , 1' 1 al XVIII-lea 1 5-20/o. Incluzm m seco u ' ' , d • lJO ulaţi urbană, am depăşi, făr i_n oia_~, :u IJJin 20/o. Să ne amintim ai:omaha caitier_e: \orţ din restul Parisului în a]~U1U~ Rc~oluţ1 (300/) Ilegitimitatea urbană d1fera mai puţ: radi~;l de modelul rural. Fetel~ de_ :a tl_ar~ s Un orăsel bogat ş1 arhz,ma . Ctl nasc 1a ora,· • . . t relailledieu are dimpotnva, un procen .• v tiv scăzut de 'naşteri ?-~ l egi·t·ime •' Baveux •• ' dirnpotrivă un procent nd1cat. . . Problema naşterilo n_el_~gitime es~e md1so. 15-c·1ab1'la" de cea a procrearll• prenuţ1a~ t f1 • Norman0/o dintre primele ş a n ten. po , m 2O dia şi în Vendeea, consecm,ta unei • 1xocreăi 160 prenuţial . În ţinutrle normande, am evaluat la aproximativ 250/o probabilitatea raporturilor sexuale prenuţial, ţinîd seama şi de ,cele care n-au ajuns 1a procreare. Este un nivel confirmat de Anglia care, în numeroase regiuni ale bazinului din jurul Londrei, depăşt 1O0/o, este un nivel din Nord, mai puţin controlat. Ţinutl Friesland, lumea baltică, în general, par a fi dat un conţiut sexual mai pronuţat perioadei pregătioa în care viitorii soţi se frecvntază. Să notăm, în treacă, că nivelul verosimil atins de raporturile sexuale prenupţiale în Franţ tolerană a secolului al XVIIIcel pe care lucrăie sociologice ale lea rămîne lui Girard îl fixează pentru Franţ de dinaintea primei mutaţi din 1920-1924, înaintea schimbăr mult mai abrupte ce se desnază cu începere din 1963. Am putea consa.cra o între;i.gă carte transformăi căstorie, situaă, după cum am vă­ ,mt, între sfîrşitul secolului al XV-lea şi sfîrşitul secolului al XVI-lea, şi care se precizaă în secolul al XVII-lea, se conslidează în s0colul al XVIII-lea, şi se radiclzeă, ajungînd în cîteva rînduri la limtă, în secolul al XIX-lea, înainte de a se dizolva, cam în jurul anilor 40-50 ai secolului al XX-lea. Ea este „discursul despre metodă" al unei profunzimi sociale, aflîndu-se în inima uhei teorii generale a societăţ tradiţonle. Ea a contribuit, mai ales, la delimitarea unei Europe a creşti. Citeva modalităţ regionale : în .cadrul regulilor unităţ sale, ea deschide un rvantai de posibile aproape infinit. Concret, e mai bine să ne străduim a urmăi varietatea regională. Varietatea regională este, şi ea, al Secolului Luminilor. paradqxal, un cîştig Europa clasiă propunea un evantai mai închis. Europa clasiă a dat pionierilor demografiei i61 istorice impresia un?i supr:af~ţc sc~bit~ . . Cr~ă moderată printre cei b_?gaţ1 ş1 ~u e_r?1ci ~-m vest ritm de cataclism m Germa121a ş1 m Rusia. Ace~tei geografii îi succede, dupa 1730, o geografie umană în relief. Secol~l al XVIII-lea, e rea cu vanetatea, s~care a asociat creşt pară cantoanele rămase aproape pe o l1me o11zontală de sectoarele ce cu1:;osc o c~eştr_ vertignoasă, se situează la capatul unei penoade nesigure, mergînd de la 1670 la 1~30, acea Vital Revolution a istoricil?r . ei:i~I~z:, c~r! începe printr-o epocă lunga Şl ~hf1c1la ~ Cnz::' franceză din 1693 este o modalitate ţrnceza a unei crize europene. Ochiul ciclonulm se deplaseză : în Scandinavia, 1~98 este_ an_:11 omolog anului 1693 din Franţ. In Suedia, 1:1 1?98 , mortalitatea a atins, în mai multe chstncte} niveluri de 9--160/o. fo provincia finlandez~ Tavastland, pierderile d_in timpul. foame\e1 - ce are loc aici ceva mm devreme, mtre 16..,~ si 1697 ~ au atins, se pare, 30-:,3~ 0/ o. Toţi ~tim că Insulele Britanice stagnea~a- mtre _11380 ~i 1710, că Franţ dă treptat îndarat cu_ m~epe care Jacques Dupaqu1er • d la o dată pere e între criza din 1693-:- 1694 şi . cea. din o situează , ~m ~or~ (16991709--1710. Marele război 1721), modalitate baltică a razbomim de _su~• la tron11l .Spaniei cesiune _ , va fi contnbmt . . poate la stagnarea scandi av ă din aic e şh am clificili. Să ne mai amintim şi faptul că ist?ria ~iumei se desfăşoar în planur~ cro~:olog1ce diferite. După marea izbucnire dm anu 1630-1_640: ciuma a dat treptat îndărt în Europa median~ dens poulată, sub acţiune eficace a stat_ulm: Epidemiile din anii 1660 sînt foarte parţ1~l: , în Franţ, statul a cîştiga ; în Franţ~, nu ş1 m Spania, unde puterea este prea slaba pen_t~u a se supune exignţlor draconice ale med1c1lor. De aici si cel de al treilea val - ~ 680-l 685 mai modest desigur, decît cele dm 1599-1603 250 OOO de 1• 1649-1653 dar care ucide încă ~ameni. Cium'a de la Marsilia, din 1720, dato0 1 ;a:e 162 unei clipe de neatţi scump plăti, nu în fond nimic din datele problemei. Izgonită treptat, la sud şi vest de linia Frieslancl-Triest, ciuma se instaleză în Nord unde alternză cu tifosul. Foametea din 1709~ 1710, din Europa de Nord, a: fo st urmată de o epidemie de ciumă, şi în aceasta constă marea difernţă faţă de modalitatea franceză ; într-un caz, avem de-a face cu o foamete însotiă de o epidemie, într-altul, de foamete făr epidemie. Ea izbucneşt brusc şi destul de misterios în 1708, în Silezia şi în diferite · locuri din Polonia, mocnind în mai multe focare. Miscărle de trupe .5i slăbicunea s taelor-nbu~ asă nu îngăduie să se treacă Ia izolarea necsară . Ciuma se răspîndeşt ş i devastză Europa de Nord - afl a tă la paroxismul w1ui mare conflict unui echilibru dificil -în vederea cîştigăr Brandenburgul, Pomerania, întreaga coastă baltică. Ciuma din Gdansk c1 ucis 32 500 de oameni din acest oraş şi din împrejurimi, o serie cu recordul din 1720 al aproape comparbilă ciumei din Marsilia. Copenhaga pierde a treia parte din poulaţi sa în 1710-1711. Kănigs­ berg, Riga, Stockholm, Uppsala şi Helsinki au avut, de asemenea, mult de suferit. Helleiner mai aminteş şi că - după cum se ştie din surse sigure - 11 OOO de exploatări • agricole erau provizoriu abandonate în 1711, în Prusia Orientală, în perioada. imediat următoae epi~ demiei. Blocată în dezvoltarea sa către est de şi mlaştin, ciuma, compactul sistem de păduri vehiculată de armate, se îndreaptă către vest. In 1712, sînt atinse Boemia si Austria · în 1713 marea ciumă din Nord ajunge pînă 1~ podişul alpestru din Bavaria. . schimbă rată În 1710, totul pare pregăti în vederea unei ratastrofe. Ne aflăm în pragul unui nou secol al XIV-lea? Desigur, nu. Cine nu s-ar putea mai curînd gîndi la o reînviere a climatului sever din anii 1630-1640 ? Criza din 1690~ 1710. este o criză biolgcă îndelugată de tip vechi, ce reuşt ici şi colo, dar care eşuază 163 16. VICTORIA ASUPRA MORŢI E. A. Wrigley, op. cit.) (clupă ~:Jg ele mortalitate în Norvegia între 174? ş! rta 1 OOO de locuitori). Am ales cu:·br norve~:~;~~ 1 9 ::~:1~r~r~~neliu::c;r!~~n7/ •• atenuarr.a accidentului ciclic. ln mi1 o · al XVIII-lea se ajunge la procentul d_c 20%o.Este un extraordinar avans al Nordului. rută V ~:i fi.:{;i ~ ~%r\s!-i la scară europană. Episodul din M~rsilia ne ;a face să vedem pe dată cîteva d!n 1;1e~anismele acestui eşc, care este o ade~arata victorie, căi singura victorie a om~lm ~ste cea asupra morţi. Acea Vital Re~o!ut:?n d11: se:olul al XVIll-lea înseamă ~1 mtu sup7_1ma1~~ reliefurilor scobite ale vechu demografu, ~cei_ dentele ce au loc la intervale de vreo douazec1 de ani (secolul al XIV-lea, 1630----:1650! _16901710), diminuarea lor trepţaă şi _d~ spanţi pr~gresivă a accidentului cicllc trad1ţ0nl. Pent~~ a o demonstra, Wrigley a _ales_ frumo as~ cur ~ prelungă ce exprimă situaţ ~m Nor:-7:egia. ~­ tatia. se produce treptat, odata ~u anu de p pe,r itate. Dar mai intervine ş1 un alt lucru. Nordul m ai întîi cu modalităţe sale de „fron, un dram' de ar h aism, • 1a început , un r~~:: a~celerat de transformare în cea de a doua ·umătae a secolului al XVIII-lea. Ansamblul ~candinav, cît ne putem da seama, se • tav ca f1·1·nd relativ omogen : 1660-1690, prezm .. . · b'l adică durata unei genraţu relativ fa_vora : e, unde unei perioade de prosperitate m: core~tp de strălucie interciclulm truci va 1·1ps·tav 1 ' adică t· V" • după 164 Colbert din secolul lui Ludovic al XIV-lea. Deceniile 1660 şi 1680 au fost paşnice şi marcate de un şir de recolte bogate. Războiul din 16751679 şi cîteva recolte proaste nu împiedcă acel baby boom din primii ani ai deceniului 70. Dimpotrvă, anii 1690-1720 sînt mult mai puţin favorabili. Demarajul Nordului se situează pretutindeni încă în deceniul 1720 (cei mai buni ani sînt cei dintre 1720 şi 1750). Partea a doua a secolului al XVIII-lea se înscrie în prelungirea fenomenului , dar ritmul este reluat începînd din 1790. B. Gille, sintetizînd ceea ce ştim despre spaţiul scandinav, poate să scrie : ,După lungul şi pustiitorul război din Nord, ţinutrle scandinave intră într-o perioadă paşnică şi de reconstruţie . Rata mortaliăţ rămîne, în Suedia şi în Finlanda, la un nivel uimitor de constant şi foarte scăzut [... ] In medie, rata mortaliăţ era de 21,2 în Suedia şi de 20,8 în Finlanda, între 1721-1735, ea nu depăşt nicodată 24, şi nu cade nicodată sub 18 [... ]" . Acest demaraj al Nordului este mai întîi o victorie asupra morţi. Rata mortaliăţ din 1720-1735, cea mai scăzut din întreaga Europă, nu va fi ameliorată în mod stabil decît un secol mai tîrziu. Această uimitoare cucerire nu va fi pe de-a-ntregul conslidată după 1735. Trebuie deci aş cum fac şi Gille şi Utterstrom - să punem fenomenul, în parte, cel puţin, pe seama unui concurs fericit de împrejuăi. Dar, dincolo de orice conjutră, Scandinavia ne îngăduie să măsur efectul pe termen lung al alfabetizări. Progresul culturii scrise, cel al unei hrane săntoae şi îmbelşugat, o privire mai inteligentă şi mai atenă asupra vieţ, iată factorii care permit acestă primă victorie europană durabilă împotriva morţi. O Scandinavie ruală (,,în jur de 1800, 90¾ din poulaţie trăia la ţară"), o Scandinavie ce se dezvoltă în mod inegal : linia ascendtă creşt de la centru către perifa-ontă. Vechea Danemrcă, zăvorît într-un spaţiu în165 chis, defrişat în foarte mare parte, are un destin care-l aminteş pe cel al Olandei. In Norvegia, curbele anuale destul de sinuoase denotă urme de arhaism, mai ales în comparaţie cu Suedia. Creşta suedză este ceva mai puţin rapidă (Suedia, ca şi Danemarca, este străvechiul tinut al unui ansamblu SuediaFi11landa). Finlanda este frontiera împădurit a Suediei, a Scandinaviei tradiţonle. Finlanda suedză este o Candă născut din marele război al Nordului, în 1720, cu o poulaţie amputaă cu o cincime şi dez e chilbrată în privnţa numărli de băraţi şi femei, marctă de o epidemie venită din Rusia 'in 1729, de o criză, între 1737 şi 17 43, datoră trecerii la vîrsta adultă a unor clase născute în timpul revoluţi ruseşti, şi de o izbucnire epidmcă pe care o aflăm, în mod ciudat, mai mult sau mai puţin oretutindeni. În afara acestor incidente, condiţ uimitor de bune : ac e astă poulaţie de pionieri luterani (minoritatea ortdxă convertiă de misionarii ruşi trăieş izolat) şi-a triplat numărl în curs de un secol. Exemplul finlandez îşi capăt deplina semnificaţe dacă ţinem seama de mai multe trăs­ turi. Finlanda asociză o natalitate scandivă ameliortă (un copil mai mult de fiecare cuplu), dar mai mică, touşi, în raport cu Canada sau cu America de Nord anglo-sxă şi germanică, cu o mortalitate scandivă . Datoriă frigului, puţin favorabil, timp de şase luni, proagăi microbilor, datoriă izolăr realizate prin prezenta pădurilo, d a toriă unei hrane abundente si u'nui nivel de cultră ridicat. Asa-numita Vitai Revoiution a fost recompensa unui popor de cititori, pentru că gimnastica la care ea obligă îl face pe om mai apt pentru a privi în chip inteligent l1.1crurile. Vi a ţa unui copil depinde mai întîi de grija maternă. Munca grea din Nord este o muncă de bărat. Femeia din Nord are, în medie, mai mult timp pe care să şi-l consacre copilului decît femeia din cîmpii1e mî1oase sau de pe coastele mediteraneene. 166 ~n !apt îl ~xplică i:e celăat. Să mai notăm ş1 ~a zol!a fmlandeza, în comparţie cu Rusia Ovn~nt~l~, ap!ţ~ne modalităţ • euxopene a • casatone1 : o casatorie la o vîrstă tînăr se ob·iş_nue . t e ,m zonele de pionierat. dar ' cum0 c~sator~e . ca:·e depăşt touşi totdeauna, si dm plm, virsta de douăzeci de ani. ' . A1? semnalat deja dinamismul Estului. Dinan:11smul rusesc trece printr-o perioadă de par~x1sm, într_e vl 762 şi 1782 . . Un alt sector de c1 eş~r rapida este Ungaria. La sfîrsitul secolulm al _XVIII-lea, spaţiul ungar ~e închide treptat, iar datele statistice devin tot mai ferme. O anu~e ţasre se produce după ere terea n~buneasca dm 1690-1770. La sfîrsitul \ecolulm al )_(VI~I-lea, conform calcul~lor lui Zoltfill: _David, m Ungaria existau, ,,în 1787 3,5 m1l10ane de unguri, 1 550 OOO de români' 1 250 OOO de sloveni 1 050 OOO de •' 340 O?O de ruteni, 30'0 OOO de sîrbi 12riomoand1, croaţi ' apartinînde ' prec . u~ ~1• 280 o00 de locuitori al:or_ naţ1?hti" . . parte din ratele de' cres;e1e ms?l:te d~ la 1711Jlocul secolului al XVIII-lea /: e~phca prm virsta de căstorie „orientală" ,m ]Ur d: ~o de ani sau chiar înainte), care preval~aza m Rusia, în estul Poloniei si în {!nf~na. Dar n_uv s~ constaă nici o scăder' sens1b_l~ a mortah!ţ~1. Incetinirea creşti demograf~c~ de. la sfirş1 tul secolului al XVIII-lea se e~plic~ prm_ închiderea unor „vechi frontiere" pun razboaie, prin epidemii Fată de S d', navia, situaţ este foarte di.fer1·ta'v , I t · can IR · · U . • n 1mp ce d us:a şr. . ngana dau cîteva semne trecăoa e i_ncet~mre, asităm la un fel de revansă a u:1~~ _?nent mai puţin profund. Polonia,, împarţ~t, cuno~şte o adevărt explozie demografica. B_oemia, la rîndul său, este în plin avînt t;rograf~c. Studiile lui L. Karnikova şi artico. Paulei Horska o dovedesc recent. Intre 178h ş1 1799 se obţine o crestere de 11 50; v natalitate de aproximati~ 430; si f, to'. ctu o o, , , ap 1n eresant . · . . , cu o_ mortalitate relativ scăzut, într-un sistem occidental de căstorie tardivă. V V ? 167 Secolul al XVIII-lea mediteranean seamăn cu un secol a.l XVI-lea ameliorat, simetric în raport cu fluctaţi negativă a unui lung şi catastrofal secol al XVII-lea. Italia, cruţată relativ de momentul de criză din secolul al XVII-lea, joaca, m raport cu Spania-,,frontieră", rolul pasager al unui străvechi ţinut. in Spania; zona perifcă, Catalonia, Valencia, Portugalia de Sud, Cantabria, marchenă triplarea poulaţie într-un secol, în contrast cu tasarea relativă din centru şi cu · dublarea ansamblului. Creşta demografică din Italia secolului al XV:HI-lea trebuie pusă pe seama a doi factori : atenuarea crizei ciclice, ca pretutindeni, o uşoară creşt a natliăţ în raport cu secolul al XVII-lea. La sfîrşitul secolului al XVIII-lea, şi comparate cu standardele din Nord, ratele de mortalitate din Normandia rămîn uimitor de ridicate. Intre 1768 şi 1779, st o °' • mortalitatea este dublă în raport cu mortalitatea scandivă de la începutul secolului al XVIII-lea. Aceste rate de mortalitate ridicate dint:-o L_or:n?ardie 1:elativ fertilă şi în apa~ re~!a fericita tre_bme puse în strînă legă­ tm a __ cu analfabetismul care persită, cu epi~ demnle de malarie şi cu munca femeilor. Structura molecuară acuztă a comportamentelor demografice carteiză încă Mediterana. _ Wrigl~y a arăt, sprijinindu-se pe cifre, că m Anglia secolului al XVIII-lea oamenii mor pe ;a~ete î~1. cîmpia mlăştinoas ; acestă cîmpie mlaştos care ucide nu se impune nicăer 17. PRETURI-INDICI ALE CEREALELOR • 1N SPANIA . (Dupi E. J. Hamilton, War and Prices, 1047.l Iatâ evoluţia clasiă a preţuilo cerealelor în cele patru sectoare regionale tradiţonle ale Spaniei : Andaluzia şi Valencia pentru Sudul Atlantic şi mediteranean, Noua Castiiie I Vechea Castiiie ş i Leon în centru şi în nord. Creşta este rapidă începînd din 1720. Lenta eroziune a monedei îşi suprapune efectele căderi universale, în secolul al XVIII-Iea, a puterii de cumpărae a metalului monetar. Zor:.a prăbuşit se situează, ca şi în Franţ, între 16701680 şi 1720. Notaţi relativa fragi.Iitate a curbei valencienc marea atenuză accidentul ciclic. Dezvoltarea culturilor de orez (periculoase pentru că întreţi malaria) rep e zintă un complement şi un substitut al grînelor (grîu, orz) tradiţonle din alimentaţi meditrană. Vechea Castilie şi Noua Castilie, blocate în ţinutrle înalte meseta, zone pe cale de depopulare, aflate în afara marilor curente transformatoare din Europa Secolului Luminilor, au Jăstra în secolul al XVIII-Zea curbele contrastanie clin secolul al XVJI-lea european. Accidentul ciclic aduce după sine încă o dată, în centrul Spaniei, moartea cilă. Şi , încă şi mai sigur. contribuie la declanşr curentelor migratoare : Spania Centrală .5e goleşt în favoarea periferiei şi, începînd din • J,77Q-J780, a A,mericfi. 168 80 1680 169 \700 1720 171.0 17&0 1780 8 - c. 62 mai limpede atenţi matematici~nilor sociolo~i luminati decît în ţinutrle mediteraneene. Cit e de rr{are contrastul cu mlaştin formată din turbă cu cea, săntoa, filtraă de nisip, din Polon'ia si Bielorusia ! Minştr luminaţ ai lui Carol al ·1II-lea prefă orezul pentru valoarea sa alimentră, dar, consevţi în politica lor demografică, se tem de orezăil~ . imprudent inundate. Micul regat al Valenciei, care cunoaste în secolul al XVIII-lea, pe cei 22 OOO km2· ai săi o adevărt explozie demografică, triplîndu-ş poulaţi, îşi juxtapune .pei:in~erele de oameni tinuturile muntoase zam1shtoare de prunci 'şi· mlaştine bîntuite. de m':la~ie, unde se moare. Nimeni nu a surprms mai bme decît Emmanuel Le Roy Ladurie, în clasicele pagini ale lucrăi sale Ţărani din Languedoc, contrastul dintre microţnutle unde se nasc copii şi „căldrie" unde se moare. Iată Mediterana, relativ imoblă, destul de inseblă la noutăţile Secolului Luminilor, plină de contraste, dat fiind ţinutr!~ ~sale c~ mare creşt şi descrşt demografica, sursa de tendiţ ce se reînnoiesc neîncetat. Franta meditrană şi Italia de Nord fac, de a~emenea, parte din Europa mediană de~s poulată. Soarta lumii se joacă, mai mult decit oriunde, aici. În domeniul prin exclnţă al unui new pattern al căstorie, Europa a ştiu să creeze oameni şi, în sectoarele cele mai privilegiate ale vastului său domeniu, să-i _inst~uiască să-i facă să depăşasc în mod v1ctor10s .. ' . prima etapă a marii bătli împotriva morţn, o bătlie gloriasă care se termină în chip necesar cu o înfrîngere. Teoria molecuară a comportamentelor demografice rezolvă aproape toate problemele întemeindu-se pe datele oferite de acestă suprafţă de un milion o su!ă sau două sute de mii de km 2, de acest stravechi pămînt al oamenilor, pe care, de şapte secole, s-au succedat douăzeci şi cinci de gene170 (30-50 milioane de oameni), de aceste umanizate, unde pădurile, landele, locurile necultivate nu sînt decît false peisaje naturale, cel mai adeseori fiind străvechi ogoare lăsate în pargină. In cadrul unei structuri riguros definite, oscilaţie variabilelor ne duc către un număr aproape nelimitat de posibile. Unitatea, molecula de comportament demografic, cuprinde, în mare, între 1000 şi 50 OOO de suflete. Rezultantele jocului variabilelor merg de la extinctia unei mase moleculare constituite în grup izoiat într-un secol şi jumătae - să adăugm că acestă constituire în grup izolat este pur teoretică - , la dublarea în mai puţin de cincizeci de ani. În secolele al XVII-lea si al XVIII-lea struc. ' Molede puţin. turile generale au variat destul culele în stare de dilatare rapidă sînt de-acum înainte în număr mai mare. Există, de exemplu, o permanţă a structurilor în ceea ce Q priveşt variţle sezoniere. Calendarul că­ sătoril este un compromis contradictoriu între exignţl vieţ profesionale şi exignţl absolute ale calendarului liturgic, mai scrupulos respectate în ţările catolice. Aceste imperative rămîn foarte stricte - putem uşor verifica acest lucru - în parohiile anglicane din irland?zul Peel. De la o parohie la alta apar mari difernţ. Ele se datoreză condiţlr vietii economice. Cultivatorii de cereale, cresăto;i de vite, meştri sobari, vînzători ambulnţi, marinarii, primii lucrătoi manufacturieri din de acelşi imperative. Lancashire nu ascultă Un lucru este sigur : perioada nuţilor nu depăşet nicodată două sute de zile, amplitudinea ei rămînd foarte mare • ea are totusi tendiţa de a se micşora după' 1750. • Mai semnifcatvă rămîne variatia sezoniră a naşterilo, deci a proceăil. 'In parohiile rurale, amplitudinea ajunge pînă la valori care merg de la simplu la dublu (15-200/o, în zilele noastre, în ţinutrle industriale). Din acestă ţinutr raţi 171 indscutablă importană trebuie. să deducem_ o a raporturilor se:<:uale ş1 a avorturilor spontane datorate _ob?sel1_1_; folcl?rul care cîntă miracolele pnmavern, .. o ştie pr~a bine. Buffon constatase că, ~a Pan:s, cel_~ trei luni cînd se năşt e au cei 111:ai mulţi copu erau martie, ianuarie şi februan:,. ceea. ce n:-seamnă că maximumul de procre~n se situa m iunie aprilie si m ai. In ţinutle undev pre~ domi~ă cultur~ cerealelor, scădera numa1:1;11u~ nasterilor are loc totdeauna la sfîrşitul ve:n, ş1 asta pentru două motive : marele. numar de femei însărciate, după vraP?:"tunle sexuale frecvente din timpul primavem, obo~e~la tr~purilor în acestă perioadă de munca . mtensa. Pînă în jur de 1730-1740, în ţinut1:_l unde predomină cultura de cereale, obs~rvam m ace: lasi moment, adică în august:1":1-~~putul . _lm, septembrie, o creşt a mo~tal:ţu c~pul~r mici, creşt tradiţonl atnb_1;ut1:1 enterocolitelor ce bîntuie în timpul veru. Inv secolu_l ~1XVIII-lea, ea dispare treptat, oda~a _cu d1m1~ nuarea proceăil. Cei. doi factor; smt Jeg~ţi între ei : oboseala femeilor consJrm:e s~ trudească din greu pe cîmp provo_~ca aht_ sc~derE:a proceăil cît şi moartea cop1~lor_, prm mcetinirea procesului de alăptre ş1 dm cauza ne: atentiei mamelor. Modificarea curbelor dupva 1750. este un sem~ de :7iaţă mai omeneasc\ Scădera proceănl dm august veste cu at:_ mai inter esantă cu cît contras~ea~~ cu, euf_ona sexuală din perioada culesulm v11lor m ţinuturile de podgorii. . Variatia sezoniră a proc eă ri~o descţ1 un capitol pasionant în ceea ce priveşt psiho: logia coletivă regsivă a co1'.1portame?-telo1. Abstinenta din timpul postulm Paştelm par~ să fi ap;rţinut ascezei medievale. Ea P?ate ,f 1 observată statistic prin scădera naşt~lor :n noiembrie. Fenomenul era foarte_ evident m al XV~lea: A nglia din secolele al XIV-:lea Şl Bretam"' s1 Cîteva vestigii mai subzista mea m ~ ·, în Anjou, în a doua jumătae a secolului al oscilaţe variţe • • V ' V ' 172 XVIII-lea. Abstineţa sexuală din timpul postului pare a fi fost depăşit în secolul al XVI-lea, în urma contesări generale a regulilor de asceză coletivă. Practica subzită prin opusul ei : uimitoarea defulare coletivă din timpul carnavalului, în Germania renaă catolică din secolul al XVIII-lea. Carnavalul care, prin tradiţe, începe la 11 ianuarie şi are tendiţa să dureze, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, pînă în joia celei de a treia săpt­ mîni din postul Paştelui - este sărbtoi în cadrul familiilor printr-o dezlănţuir sexuală ale cărei efecte pot fi văzute nouă luni mai tîrziu. Este un armistţu uimitor, în aceste ţinutr exuberante ale Europei renane, unde tocmai s-a încheiat dificila pace de la Augsburg. Curentele ascetice nu au regresat poate chiar atît de mult pe cît sîntem isptţ să credem. A frapat o anomalie : în multe parohii din dioceza din Lisieux se constaă o scăder bruscă a proceăil din luna mai, situaţe neobişută, pe care nu o justifcă nici raţiun economice nici îndepărta dintre soţ şi soţie. Ne parvi~ ecouri ale unor comportamente asemăntor din alte locuri. Nu există decît o singură explicaţie : renaşt unei abstineţ periodice legate de cultul Sfintei Fecioare într-un climat de cripto-jansenism latent, în fapt de arnaldism practic, Cîmpia Lisieux oferindu-ne, în acestă privnţă, un bun exemplu. Va trebui să urmăi cu atenţi în întreaga Europă catoliă ciudata perioadă a lunii m ai : ea deschide o poartă capitlă. Abstineţa din mai deschide calea practicii malthusiene a lui coitus interruptus. Acesta ţine de un climat de neîncredere sexuală exacrbtă. în dioceza din Lisieux, episcopul se opune din răsputei stră­ vechiului obicei al nuntii duminicale. în ciuda sacramentului, în ciud~ binecuvîtăr patului nupţial, unirea dintre soţi, coUus, este impură ; ea este o concesie primejdoasă. Asceza jansenistă, care a reluat de predilcţ o veche temă 173 ce-şi are rădcinle în izvoarele greale Bisericii primitive, se opune tradiţe ebraice vetero-testamentare, privlegată în ţi­ nuturile protestante, unde ea regăsşt o tendinţă veche legată de izbucnirile solare din lungile zile ale soltiţu de vară . Impuritatea este inertă actului, prihăn lăuntrice. Prihănirea este legată de un contact profund. Femeia primeşt impuritatea băratuli, ea ră­ mîne marctă pentru totdeauna de acestă impuritate, iar băratul primeşt impuritatea contactului lăuntric cu organul care secrtă sîngele menstrual, impur prin exclnţă. Acesta este preţul proceăi. Durerile naşteri purifică, în parte, dar abundenta scurgere menstruală amin.teste de caracterul indelebil al impurtăţ fe~inine. În acestă conepţi legată de o sensibilitate a purităţ, impuritatea nu este ştearsă de procreare : căi procrearea nu rezultă oare tocmai din actul total, din plă­ cerea şi prihănea pe care acesta le implcă ? Şi iată cum asceza sexu ală ajunge la practicile • actului incomplet, la abstineţ menite să evite procrearea. In măsura în care materialitatea actului este stabilă de procreare, absenţ procreăi ajunge să şteargă impuritatea actului. Evident, însă, nimic nu este mai opus oricăe teologii creştin ; înţelgm touşi mecanismul psihologic al acestei alunecări. Morala religoasă a secolului al XVII-lea, la nivelul unui neoaugustinism adaptat la climatul idealist izvorît din cogito, este o morală religoasă a purităţ : puritatea în locul dragostei, puritatea, nu umilnţa şi dăruiea generoasă. Secolul al XVIII-lea a moşteni acestă conepţi a eticii creştin. Ea este predicată, pe ea o introduce acultrţi religoasă a catehismului, scrierea eficace, în act, pătrunzîd · pînă la nivelul comportamentelor. Morala purită tinde către o orientare sexuală, orientare fundametlă, în momentul cînd se realiză prodigioasa a sceză a unui new pattern matrimedivală ceşti 174 monial, _altfel spus castrarea prin inhbţe vol1:-ntara a 40-50¾ din indivizii aprţinîd unei_ clase vîr_:stă în stare, prin dorinţă şi pulsiune, sa se 1mperecheze şi să procreeze. în 1798, nu concepuse altceva Malthus însuşi, decît întăriea acestei prodigioase si la limtă magnifice asceze colective. Un asedi~nea succe~ nu poate fi obţinut făr o reorientare masivă a_ voinţ:lr. Întreg efortul societăţ religioase de abstitmde catre acest prodigios exrciţu neţă. În afara căstorie, semnul căderi este copilul, copilul păcatuli, pe care sfîntul Vince1:t ~e f'._aul, ade".:ăr~t geniu al carităţ, se stradma sa-1 smulga dm ghearele morţi (moarte~, ~ărela îi este sortit acest copil al păcatuli, odm1<:ara copil al iubirii, şi pe care îl admiteau, m secolele al XIV-lea şi al XV-lea marile familii ţărneşti patriarhale şi tolerante, pîndeşt acum din noile rigori aristocratice si ?r?a1°'.e ~le eticii purităţ). In căstorie apar n~i 1m1xtmm : înmulţirea, la sfîrşitul secolului al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea ~ reabilJă1~o, care le impun celor în cuipă md~lung1 ş1 crude abstineţ ; iată deci, pe alode a reînvia toccun, cum apare ideea ciudată mai în luna mai, lună a iubirii-pulsiun~ dedicată Iubirii purificate a Fecioarei, catharsis-ul abndotă încă din unei forme de abstineţă secolul al XVI-lea. Era un mod de a introduce în spiritul popular, pe planul căstorie, reac!iile de disimulare, de culpabilitate, legate de şi neîgăduit, în privnţa 1mperecherile furişe căroa lucrăi recente au dovedit că o foarte veche teologie morală prefera împerecherea incompletă unui coUus natural. O deviaţ vinoată a moralei purităţ, impactul unei catehizăr aculturante neîndemînatice, urmau să pună în valoare o veche practiă existent~ dintotdeauna, coitus interruptus, şi anume m secolul al XVIII-lea, în ţinutrle catolice atinse de neoaugustinism (Franţ, o mică parte din Italia de Nord, Belgia, Spania). 9e 175 Acest climat implcă folosire~ exclusivă a unei practici anticoepţl prm retra~e1~e n:1.as. El exclude orice altă tentativa,_ fu~d cu1ma. - • - d rectia puţin favorabil primelor . tatonan_. m . i . , unor practici anticoepţ1?~l p11n .11:ter pu nere de corpi străin, practici ce ~e vor. impune . tîrziu făr dificultate în ţmutnle promai testante. Pe de o parte, actu l es t e re f uz at.'. pe de alta el este acceptat. Pe de o parte, mobilul econo~ic este lăsat pe planul al _d?ilea ; . pe ~e alta, el se introduce cu atît mai imper10s m primul plan. Am văzut todaă cheia a ~oua_ atitud1~11 colective diferite, cea din ~~ngha ::'1 cea dm Franţ. Practicile anticoepţ1~l smt curent~ în Anglia la sfîrşitul sec_o~ulu1 al :-:TII-~ea ~ dovaă comportamentul pa1nlor, do:7c.da sca~~rea bruscă a natliăţ la Colyton, 111 propm ţn care exclud orice alti't explicaţ. Re_cursul e~te tactic si acceptat în mod deloc glonos ; . de mdată c~ climatul se 2melioreaz~, sol~ţia es~e abndotă făr regret. Franţ ş1 Angh~ ma?1festă tendiţ divergente cu înc_epere d_m 1730, mai ales după 1750 . Practica. ant1concep• şi tională a retragerii ma':'.culine, în chmatul pseudo-ascetic neoaugustinian, este aproape de nedezrăcinat făr o mutaţie funda~e:'.tala 8 structurilor afective şi mentale. Cond~ţule e~o: nomice nu joacă aici nici un rol: Pnma etica acordtă refuzului vieţ, născut 111 aceste c_on_~ di ţi, este o otravă care pervtş .valon i, 1 voinţe, se înrădcieaz şi s: t1:ans~1te. ca un sifilis al sufletului. Cînd B1senca, 111 JUr. ~:1750, îşi va da seama de amploare~ perv:rt:ni, deci de amploarea primejdiei, ea îşi va f1 pi~rdut puterea ; va izbuti touşi să frî~~ze exti~derea practicii în zonele pioase tr_ad1ţ~nle (u~ Bretania de exemplu), prea puţm atmsP, tk altfel d~ o sensibilitate neoaugsticmă_; ea nu v; izbuti touşi nicodată să dezrăcin monstruozitatea intelcuaă şi morală a valoriză etice a unei mutilăr voluntare a împc· v V • • • V 176 rechetii omenşti. din motive de asceză tuie pervertirea gic francez. specifă Refuzul copilului mai mult decît din hedonism constia climatului psiholo- nivelul variabilelor. Am atins pe nesimţt Practici anticoepţl au existat întotdeauna şi pretutindeni. Sînt cunoscute modalităţe primitive, mai mult sau mai puţin răspîndite. in general, pot fi întîlnite mai curînd la oraş decît la ţară, în ţinutrle deschise mai curînd decît în cele închise, fiind de prefinţă răspîn­ dite acolo unde oamenii sînt mai numeroşi încă din timpuri îndepărta. Intervalele variază - ne amintim - în medie cu ceva mai mult de 1 la 2. În structurile respectate ale căstorie tardive, există un joc de cinci ani în raport cu mediile cele mai generale. Căs­ toria aristocă este exclusă - e sistematic precoce - , compensată fiind, e drept, de un celibat feminin definitiv mai răspîndit. Populaţi ascultă pretutindeni de un ritm încă destul de misterios. Începem abia să înţelgm că el se articuleză în jurul unei perioade cel puţin egală cu durata unei genraţi. In Anglia, creşta acelrtă reunşt mai multe generaţi în decursul unui îndelung paroxism, între 1750 şi 1860. Cît priveşt Franţ, acest fals ansamblu cu adevărt nemăsurat, ea plăteş printr-un secol .il XVIII-lea modest o foarte îndelugată creş­ tere demografică ce începe de la mijlocul secolului al XV-lea şi ţine pînă în jur de anul 1680, perioadă de stagnare relativ moderată a unui s<•col al XVII-lea tardiv. Şi touşi, între 1730 ~i 1770, în ciuda microţnutl sale malthusiene, Franţ şi-a sporit poulaţi într-un ritm 1·11ropean. Cît priveşt Anglia, ea a atins cifrn dl' 4 milioane de locuitori în jur de 1300, men\inîndu-se cu greu la acestă cifră pînă la mijlocul secolului al XIV-lea, cînd este centraă i • bazinul Londrei; se prăbuseşt în 1350, „j11ngînd brusc la 2 milioane de locuitori în 177 jur de 1380-1390, nu izbuteş să-şi sporeacă ritmul timp de cincizeci de ani, dar îşi triplează poulaţi dintr-o dată parcă, de la 1430-1440 la 1630-1640. Cînd izbucneşt prima revoluţi, apare o Anglie cu 6 milioane de locuitori, a cărei densitate, la centru, nu depăşt densitatea medivală, dar care a cucerit ţinutrle hercinice de margine de la vest şi de la nord, în direcţa zonelor dificile ale Scoţie. Anglia nu plăteş acestă triplare a poulaţie sale printr-un reflux demografic, ci printr-o stabilitate ce ţine un secol. Intre 1640 şi 1750, populaţi englză se menţi pe o linie orizntală aproape perfctă. Poate că în secolul al XVII-lea Anglia pregătş în chipul cel mai sigur explozia demografică de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Plafonarea din secolul al XVII-lea nu rezultă atît din accidente economice şi epidemiologice exogene, cît dintr-o scăder a nataliăţ prin creşta vîrstei celor care se căstore. Ne gîndim încă o dată la Colyton, al cărui exemplu poate fi extins, poate oarecum prea repede, la întreaga Anglie. sub o 0-4,4 4,5- 5,9 6-7,4 procentaj la 1000 Vîrsta de 18 REVOLUTIA DEMOGRAFICA !N ANGLIA (După • căstorie SECOLULUI AL XVIII-LEA Ph. Deane şi W. A.• Cole, British Economic Growth, ,964.J ln secolul al XVIII-lea, Anglia î şi dubiea~ă aroa~: la-ţi Dar ca şi Franţ, juxtapune microc im~ . 0 ~~~ografice f~arte diferite: Ele . merg de l~ ~ f~c-~~ entul net de 0,9, la niv~l7!:ri ~e 1,5, 1, .' . . , . 'ă Aceastii hartă doveşt deci, in ciuda ,opziţld cii . tă 'n secolul al XVIII-Iea 'lien numar de an g exis i s h • b' cloar între cazul francez şi cazul englez: e se. l7!1' a .. proţia componentelor: în Anglia dom;~a co;;,in: nentele dinamice, în Franţ, componen e _e zow1 Există deci la Londra şi în; jurŢ Londr~i . . ~ . :_ albă incapblă să asigure inlocuzrea genei ~ţie ~xt~ tente. Anglia unei Vital RevolutJon se, situeaJa t . nord sau la periferie. Să observam c~ exce en u~ na terilor este cu deosebire importa17:! in :ona_ ce. mcii atinsă de industrializare. Ac~asta. zona aszg~;~ în acelşi timp industrializarea şi emigrarea ~1 Londra şi în direcţa A:nericii. pe ea se sp1 i1m1 bogăţia şi puterea Angliei. B F 1538-1624 f 178 I 1560-1646 27 27 28 30 1625-1699 1647-1719 \ Numărl copiilor de fiecare familie de Speranţ viaţă 43 6,4 I 37 4,2 1700-1774 . 42 1720-1769 26 27 4,4 1770-18:37 27 25 5,6 Brownlee vede chiar anul 1741 în scăder faţă de 1711. Creşta uşoară din In:.ulele Britanice, între 1701 şi 1750, se datorază doar curbei ascendente a Scoţie şi a Iruşoară 179 o mare difernţă între creşta Irlandei şi cea a Angliei, în ciuda unor cifre aparent învecinate : dublarea populaţie în Irlanda în timp de un secol, creşta ei cu 600/o în Anglia. Creşta demografică din Irlanda este obţinută făr modifcăr importante, prin menţira unei natliăţ ridicate alături de o mortalitate ridcată, cu o speranţă de viaţă scurtă, cauzele constînd în defrişa difclă a landelor, în cîştigul modest adus de grozamă şi de turbă. Irlanda recuperează întîrzierea din secolul al XVII-lea şi îşi ia în stăpînire întreg pămîntul. La ţară, secolul al XVIII-lea irlandez este la nivelul secolului al XIII-lea de pe continent . . Blocajul malthusian din secolul al XVII-lea este caracteristic pentru Anglia. El a permis o economie de oameni si o masivă investitie în educaţi. Acest blocaj· parcimonios a fost' obţi­ nut în esnţă prin creşta vîrstei de căstorie, printr-un ascetism colectiv, făr valorizare etică sau afectivă. Această parcimonie dramatică nu împiedcă existnţa unei uşoare scăderi a duratei vieţ în raport cu sporul prodigios de la sfîrşitul secolului al XVII-lea. Putem fi sendar ar fi mai corect sibili la regrese şi la tasări, să privilegiem consolidarea a ceea ce a fost dobîndit în decursul unei perioade dificile. Paradoxul constă în reluare. Ea are loc pc două planuri : în direcţa natliăţ, scăder trepaă a vîrstei de căstorie, reducere a intervalului dintre naşteri în cazul unei poulaţi bine hrănite. Avîntul demografic nu precdă, ci întovărse înaintarea unei frontiere tehnologice. I~portană, în exemplul pe care ni-l dă Anglia, este plasticitatea păstra de acest model familial. Raţiune profundă a acestei di1 fernţ de atitudine rezidă în climatul psihologic al premalthusianismului francez. Unei aco, inodăr ;taGtice, unei retrageri şi unei aştepări, Franţ ruală i-a opus o răstunae de valori care duce la o culpabilizare a actului procreator .11orrnal. ~tructurile sociale, ;rneţia, în poulaţie landei. Există milioane 20.,--r-,--,--,---,--r--.--.!.+"-,-... 1~:ţ=±;J0 8 r---___,7 6 t=--t-.....=:lP""'=:..+--~-_J St---t----1--+--~-...dS 4 r---1------'---L..---,~--l 2 a:--+--i-----'-+--~-_j 1,5 40 19. (Dup'i 60 80 1800 DIN INSULELE BRITANICE POULAŢI. cifrele lui Ph. Deane si W. A. Cole, 11J'd ) , _ Insulele. Britanice, Anglia mai întîi aprţin , , m seca l l l XVI u ~ .. I~-/ea, Europei creşti, a mutaţie, a dezvoltarn, elecz a dublări elemografice seculare. Scoţia, pentru care, ele altminteri, avem puţine date, cu~oaste o crestere elestul de modestă şi într-un ritm i egulat ; e.~le acleu 'i1:at că ele aici pleacă un foarte mare mimar ele emzc;ranţi pentru Anglia norelul ~rl~n~ei'. Amer~c~. Irlanela, Anglia-Ţr Galilor si mti ~J i egatul işz moelifcă ritmul în mi1locul scc;l~lu.z. !7S~0-1760 pentru Anqlia, 1770 pentru Irlanela i e.p1 ~zznta .P1mc~ul de plecare a unei decolări clemof/1 af:ce. C1 esterzle clemor;raflce se efctuază ele al/.f e. l m funcţie ele moelait'ţ eliferite în AnnF • • Jr/ai el C '1 o'.l SZ l/1. englză este o victorie a~·upra • i __ a . . reşta morţz Ş/. sporii~e a numărli oamEnilor el.ucaţi 1 cie~tere~ .:r,~neleza, O simplii sporfre ele număr, Îl; af,aia _?rz~aruz proq~-e~. Ea inspră conelamări pline ele. ura si extrapolarzle fragile ale lui Maltlms ace t profet al trecut.ului. ' ,s ? 181 a unor pături de ţărani fermieri, uşorl decalaj cronologic al deschiderii „frontierei" tehnologice, au contribuit la accentuarea acestei difer e nţier. Totuşi, Franţ şi ţinutrle ei măr­ ginaşe nu se difernţază în raport cu Anglia decît în decursul celor douăzeci de ani care precedă Revoluţia . În mare, jocurile sînt făcute între 1770 şi 1790. in secolul al XVIII-lea, Franţ a cî ş tig a t 7 milioane de locuitori, 1 milion fiind dobîniţ în urma unor anexări de teritorii ; de ş i cifra nu este foarte mare, ea repzintă touşi de trei ori sporul de poulaţie r ealizat de Anglia între 1700 şi 1789, fiind, de asemenea, o dată ş i jumătae mai mare decît sporul de poulaţie din Insulele Britanice. Înţelgm de ce acestă disparitate nu a fost obs e rvată de oamenii din secolul al XVIII-lea, care erau obişnuţ să socotească mai curînd în cifre globale decît în procente. Franţ şi-a sporit poulaţi cu un număr de oameni care era egal cu cel al poulaţie Angliei, fapt care a înflăcrat imagnţle. ,Creşta relativă, în decurs de 90 de ani, ar fi de ordinul a 320/o, cea ce corespunde unei rate de creşt anulă de numai 3%0 ." între 1730 şi 1 770, Franţ a realizat mai bine de trei sferturi din sporul total. Timp de aproape treizeci de ani, rata de creşt se menţi la 60/oo. Totul se modifcă brusc în jurul anilor 17721773, 1779-1783. Creşt a dintre 1730 şi 1770 seamăn cu cea din Anglia, fiind o creş­ tere care permite un spor nu numai cantitativ, ci şi calitativ. Dar scădera prea timpurie a nataliăţ o face vulnerabiă. Odată cu dificilii ani 70 şi 80, un accident banal este de ajuns pentru a pune în evidnţă fragilitatea acestui echilibru al creşti demografice franceze. Franţ nu mai are o marjă suficentă de securitate. intre 1750 şi 1770, în zece dintre cazurile globale ratele de creşt au oscilat de la 7,8 la 10,7%0 ; între 1779 şi 1784, o natalitate de Franţ, 182 Cruloi (Normandia) - - - Thezels-St.-Semin (QuercyJ -- ~· - - t -- --.../ 800r--~\\-P~- -t-----1 m0t-----\-+--a~~ __,___ ' 600 r - - - - 4 0 " ,::; (O ~ <?, o 500 \ suprcvieţto1 ', 400 ~ - - - L_ _ _-.L._ _ la 1 an 5 ani ~400 10 ani 20. ECONOMISIREA VIEŢ] ( Dup'i Istoria econm i că şi so c ial v ol. II, 1970.) ă a F'rante·1 • ' Acest grafic artă ş an se le de supra v ieţu . l la u z . . zre a nastere, . n an , a cm.ci ani, la zece ani, în cîteva ;rohi' din F1 · anţ bine studiate de Duvillard A P . t proape m treag N . • ormandie stă mai bine decît C l . a ru az. Franţ care t s. . reuş! e sa salveze copilul este şi cea care învaţă ~ citeasca. Graficul lui Goubert aminteş d d' . : mai multe mii de e tve1 sztatea fr anceză comportament demo . " . ,,molecule d e de . . grafzc , repartizate în vreo sută , . tzpurz. Rezultantele care se desprind din ~zspa~~t francez sînt foarte abstracte, rupte a~:e~:t~l e 01 ice realitate. De unde si . ' P • vreme îndel .~ . ~ • necesitatea, pentru ungata znca, de a avea monografii regionale Şi microregionale. 183 37,7% 0 face faţă cu greu unei mortaliăţ care n de la 31,4%0 , mortalitate coretă, ::iproape scand in avă, la 36% 0 . Spaţiul fran cez este depart e de a fi omodens i:;opul atu, în vestul bagen. .,O Franţă zin ului parizian şi al Bretan iei, are o popula ţ ie r elativ scăzut" (P. Dupâquier). In Bretan ia, dat fiind o e normă mortalitate, în Normandia, din cau za predomină moleculelor de comportament demografic malthusian, po pulaţi a scade. Un sfert din Franţ, în plină recuperare, as igură trei cincimi din sporul total : Lorena, Aslacia, Le Hainaut , sudul Franţei, Languedoc, Alpii, culoarul rhodanian, Masivul Central, Pirineii, Corsica. Această „fronti eră" fr an c eză variză între dublarea de poulaţie din provincia Frnnche-Comte şi cvadruplarea din Le Hainaut, trecînd prin aproape triplarea alscină (creşt e care este poate oarecum s upra apre ci a tă printr-o subevaluar e inţ a lă). Inţel e gem mai bine Franţ, observîncl ce se petrece la limitele ei. Piemontul a nticpă ş i dram a tize ază criza fr a nceză de la sfîrşitul . Vechiului Regim : prima jumăt a t e a secolului al XVIII-lea este proseă, Piemontul începe s ă-şi dubleze pou l aţi timp de un secol ; din 1750, totul se prăbuşet. Între 1750 şi 1806, Piemon tul pierde două treimi din cîştigul realizat în prima jumăta e a secolului (dezechilibru secular de tip foarte arhaic). Această oprire a creşti demografice este conseiţa unei vast e emigraţ şi a unor perioade de mortalitate s porită. Elveţia rom a ndă, provizoriu sat ur a tă, co mbină emigraţ cu restrîngerea n aş t eri lor . Mişcare se îndr eapt ă în directia Elvetiei alemanice. Orasele Zilric11, Basel. Berna sî~t adevărt locuri 'unde se moare, cLi n a taliăţ extrem de reduse la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, ţinîd de contaminarea francez ă şi de prăbuşiea protestantismului sacrnmentar în plină evacuare teolgică liberaă. Asităm la o epuizare în maniera fr a nceză, la recurgerea în m a să la practicile anticoncep- • diag ~ - l:,Os t·1cu l se ap l ică aproape în o.cemasura rn ţinutrl e alpes tre si Ia c l ~;ni!1[J_ţeb Prin _contrast cu. creşt;~= R . • -m ermama de la est d e Elba cenam a, dupa o crestere multu ·t . • , pas ul pe loc, WC1rtter{berg se mer:;1t\i: ' ~•t ?c1te ntm lent du - f • , 1n 1-un . pa rumoasa recuper2re de l r. ~1tul secolului al XVII-lea si d . a s 11secolului al XVIII-I - G . • : la_ m~eputul ea, e1mama c1tadmă de ~ec-1 renan are t e ntaţi 2 nticoepţal e ţion;:le ~aş1 sărit 184 . P_rovinciUe Unite, Ţările de Jos s . vemte ~ust_1_'iece şi Liege ilustrea~:rn~~~f~eteza osc1laţr de crestere d1·n t1·n t ··1· -~t ve h' p d • . u u11 e stra să~ i_. ara _oxal, Belgia pre z intă anumite trăun ce ammtesc de Angl'18 • f secolului al XVIÎI 1 (d • m Imp ce Olan da mor c1 l - ' l . . - ca ecadnţ sa fizcă si Fra~t a I ~1m1se . pe Montesquieu) ad uce c~ recu ,a. Da_1 Belgia, spr e deosebire de Franţ a s· b plereaza ceec1 ce pierduse într-un nesfîrsit .,1 o nav secol al XVII-lea Ad . . t . • austri • d . . • ' mm1s raţi Pro~~~c~il~ t~1~tt adi% retaţi~ activă şi eficace. sulit" d .' po nva, au fost o in•.. ·~ e prospentate şi de crestere demo ra!1ca m cadrul severului secol al XVII-lea c3are , ecoJ~ul al XVII-lea nu este to t atît de oi d pe cit de fran cez? Intre 1500 si 1700 Ta1; _,elz de Jos cunos . , ., a11 e 1. . d emografi. • • • • cus era o mie de creste1·e • . d ca mmrtor de ca lmă ş i de reg~lată, depăi1~~îlni~~r~~pel ţă_ril e ~in -~ud, situaţe nemaic oua m1len11 d e istorie . 1500 900 000-1 OOO OOO; J 700, 1 850 000-J 950 OOO: 1750,_ 1900000-1950000; 1775 2'~78000' Menbnere dec·1 . . ' · • pe O 1mie aproape orizntală ~n s_ecolul al XVIII-lea, m ai mult decît dubl~r; ~1~5~ecolul al XIX-le_a ş_i dublare între 1900. • C~~ba ~landeza dm secolul al XVIII-lea se Pxplica prm secolul al XVII-lea . f1·ont · Cl' "t" t h 1 • " • " le • e no o?1ca a polderelor, a unor poldere uşo: /e cultivat, şi efectul interior indus din mal(~ e _comerţ colonial au îngăduit ere terea contJJrna, pe linia secolului al XVI-lea. oianda 185 secolului al XVIII-lea practiă mai puţin anticonepţia, preferînd să exporte oameni. Pretutindeni în America şi în Est, există olandezi, amestcţi cu germani. Olanda a alimentat întreg universul secolului al XVIII-lea cu truditori anonimi şi rezistnţ ai unor tehnici de vîrf. Mozaicul normand este un bun exemplu, pentru că el oferă, pe un spaţiu mic, gama cea mai largă de posibile. Şi touşi, puţine regiuni prezintă un aspect atît de aberant. El este o modalitate catsroflă, într-o Franţă căreia îi scapă, după cum am văzut, singura bogăţie adevărt, generoasa procreare a omului. Amestecul normand - cuprinde toate elementele moleculare de comportament, el este bogat, dar compziţa sa este aberntă. Să ne limităm la 20 OOO km2 din partea de jos a Normandiei. Aflăm aici zone în plină expansiune demografică : nordul cu Peninsula Cotentin, o veche zonă de „frontieă" recent defrişată. Aici poulaţi îşi dublează numărl în şaizec­ şaptezci de ani, cu o natalitate mare, nu excesivă, de la şase la şapte copii de fiecare familie, dar cu o mortalitate scăzut şi cu o speranţă de viaţă sporită. Condiţle de viaţă sînt cît se poate de bune. Villedieu-les-Poeles, orăşelu de meştugari făurito de obiecte prezintă o modalitate cu deosebire clin armă, dinamcă, situîndu-se în frunte . La cealtă extremitate se află zonele unde se moare mult din Cîmpia Caen. întîlnim aici un malthusianism stupid, asociat cu o mortalitate ridcată. Şi asta făr nici un motiv aparent. Lumea moare aici pe capete şi cei care vin din ţinutrle încojurătae mor, de asemenea. La cealtă extremitate se situează mai ales ţinutl Auge : miracolul, primejdiosul miracol, falsul miracol al echilibrului. Coaici de o scăder ttus interrtlptus a fost însoţit parleă a natliăţ şi a mortaliăţ. Dar să nu ne bucrăm prea repede de acestă victo186 ri_e. DuJ?ă 1770, acest echilibru primejdios se pierde, iar balnţ încliă adeseori către scă­ dere~ nat~liăţ şi sporirea mortaliăţ. Această ~~rc1mon1e. excsivă bareză drumul mutaţ1:lor ul_tenoare .. ~a început, malthusianismul ?m r~grnnea L1s1eux aprţine modelului de mversrnne ascetiă. !n~re aceşti poli : situaţ nesmifcatvă din Bessm. Bayeux este unul din acele locuri unde s: moar~, un B~ssin oarecum dinamic, practicm~ anticoepţ doar într-o oarecare mă­ su;a, atît cît o îngăduie un temperament bîntmt ?e pulsiuni sexuale. Este o regiune care s-a situat foarte devreme în jurul unui optimu:11 de pop1_;1lare. Dominanta anticoepţ­ nala moderata a realizat un fals echilibru af}a~ I?r~dă, la sfîrşitul secolului, efectelor îm~ batnrurn. . Alătu~i ~e variabila terioală există variabila so~1ala. Pe timp lung, o surprindem în cazul ~:torva grupuri privilegiate, datoriă' genealognlor (S. Peller, T. H. Hollingsworth L._ ~enr~). Avem cel puţin trei versiuni. Fa~ superioare au în faţ că­ ~1ln~e. dm păturile satone1 un co1:;puort~ment care le difernţază de celelalte_. ~asatona este mai precoce. Spera1;ţ de viaţ este mai bună. Studiul întreprms de _Pell~r. ne îngăduie să urmăi amplo~rea v1cto~1e1 asupra morţi. Comparţi fă­ cutau de Hol~ngsworth şi de Henry tesază clupa 1730, divergnţa radiclă dintre modelel~ fran_c~z şi ~ritanic. Ducii şi pairii din Franţ, fam~ln~e dm Geneva şi pairii englezi manifest_a, mtre 1670 şi 1730, aceeasi atitudine anticoepţlă. . .. Începînd din 1730 , d ucn •• s1• pairu, pr_:e~um şi marii burghezi genevezi s·e ms~aleaz_a 1Antr~un malthusianism din ce în ce mai stenl, 111 timp ce ducii englezi au din nou ~n, c~mportament mai generos faţă de viaţă, mtilnm?'-:,-se, în acestă privnţă, cu masa iopulaţ1e~ . în secolul al XVIII-lea, cu excep. a cazurilor franceze şi geneveze, modelul 187 aristocratic tinde să semene tot mai mult_ cu ~t~gnare a __ vitamodelul popular. O uşoară lităţ celor bogaţi şi puternm, o ~pm 1r_e -~ vitală claselor sărace înaintea d1storsrnnu malthu~iene din secolul al XIX-lea: S~coh:1 Luminilor atenuză, în întreaga. E~ropa, _d ifernţa de comportament demografic _socia], accentuînd, în schimb, divergnţa :r:_eg10nala. Comportamentul teritorial primeaza ~sup1~a oricăe alte modalităţ, ceea ce caractenzeaza, de asemenea, secolul al XVIII-lea european. acesta le deschide în direcţa antropologiei culturale. Cînd vom poseda, pentru întreaga Europă, hărţile succesive ale alfbetizăr şi ale progresului realizat de limbile naţiole asupra I dialectelor locale, vom avea cheia cea mai sigură cu privire la inegaltăţ de demaraj şi de cr eş ter. Mai avem nevoie de încă zece pe registrele parohiale, pe jur,mi de muncă nalele ţinute de capii de familie, pe ziare etc. '\ Sînt uitate uneori jurnalele ţinute de capii de familie, de exemplu cel al lui Pierre-Ignace Chavatte, care moare în 1693 la Lille, uimitoarea patrie a Antoinettei Bourignon, ne spLme certăi întreprinse multe lu crud - datoriă Antropologie fizcă şi de Andre Lottin - despre începuturile alfacultraă, b e tizăr în cadrul poulaţir tradiţonle. alfabetizare şi Chavatte este un om sărac, un muncitor cu braţel lipsit de un orizont m ai larg şi, în niveluri de lectură meseria sa, un mediocru care nu s-a realizat. Calitatea scriiturii sale, modul în care stăpî­ Demografia istorcă se răspî~deşt tot mai neşt franceza, în ciuda unor nesiguraţ, ne mult. Una dintre porţile deschise : antropolosurprind. O parte din poulaţi sărac din gia fizcă reintodusă de En:imanuel Le_ Roy Lille se apucă, treptat, să citeasă, cu un secol Ladurie. Dimensiunea omulm, pe care n1:cerîncă în urmă. Primele şcoli din Lille apar în căm să o definim aici, este şi o dimensrn1;e unele locaităţ în 1554, în altele, în 1584. fizcă. În secolul al XVIII-lea, omul este, 1~ Ţinutl Lille se află în apropierea unor ţi­ m edie mai scund. Blonzii sînt mai numeroşi nuturi protestante. Un text scris de un maîn Eu~·opa Secolului Luminilor decît în ~ilele gistrat în 1664 afirmă : ,,Trebuie neapărt ca, noastre. Repartizarea tipurilor omenşti s-a indiferent de clasa căreia îi aprţin, copiii să schimbat - şi începem să ştim în ce prop?rfie instruţ cu grijă, la o vîrstă fragedă, cu tii - variatiile ne îngăduie să cunoaştem, mprivire la tot ceea ce are legătur cu credinţa direct, nivel~rile de viaţă iş mig_raţ~e. Această catoliă apostlică şi romană, drept care a fost cercehire este abia la începutunle ei. S-au alîn temeia tă acestă şcoală". cătui primele hărţi. Dimensiunile fizice ale Chavatte cit eş te, Chavatte scrie, dar acest omului pot fi constatate pentru întreaga Eucontemporan al lui Bayle este un om din seropă. Gîndiţ-vă la posiblt~ţe oferit~ _d: vc~rcolul al XVI-lea : cultura, sensibilitatea sa se culatia soldatilor mercenari, la pos1b1h taţ1le înrndesc oarecum cu cele propagate de cărţile apro ape infiO:ite, deschise de arhivele ~litare tipărue în „la Bibliotheque bleue" din Troyes. ăs mai punem la socoteala cele prusace, făr Alfabetizarea constituie o etapă fundamenasta 2 200 OOO de dosare de la Vincennes, şi tală ; numai alfabetizarea toală poate oferi numai pentru secolul al XVIII-lea. ~anse revoluţi tehnice, care este în primul Este posibil studiul calităţor fizice, dar şi rînd o revoluţ\ mentală. Şi touşi acestă conmai atrăgoe încă sînt drumurile pe care diţe necsară nu este suficentă : Chavatte 0 188 189 exemplul unei suprapuneri făr ursau, dacă vreţi, al unei culturi întemeiate pe visare şi pe evaziune. Păturile sărace alfabetizate nu sînt în mod necesar în afara cîmpului culturii tradiţonle, care contiuă să-şi transmiă moştenira din auzite şi din văzute; touşi, modifcărle comportamentelor, ameliorarea uneltelor, raţionlze actelor productive se pot produce şi propaga mai ales în cadrul lor. Procesul de alfabetizare izbucn eş t e în secolul al XVIII-lea; el începuse încă de la sfîrşitul secolului al XV-lea şi de la începutul secolului al XVI-lea. Reforma nu s-ar fi ră s ­ pîndit dacă nu ar fi existat mari zone de cititori potenţial, un ansamblu de mijloace prin care scrierile să fie multiplicate şi difuzate. Odată consumată, scindarea dintre cele două creştinăţ are tendiţa de a accentua o diferenţă care exista de la bun început. Din acest punct de vedere, Reforma protesană nu este o cauză, ci un accelerator de dezechilibru. Alfabetizarea presupune mai întîi un început de uniformizare lingvstcă, la a cărei accelerare va contribui apoi. Desigur, uniformizarea este suţintă de Bisercă şi de Stat. 1n Italia toscană, în Franţ dialectul vorbit între Sena şi Loara, germana medie la est, engleza, opunîndu-se dialectelor gaelice din vestul îndepărt a t şi patriarhal - reforma din Ţar Galilor a avut loc, în secolul al XVI-lea, în dialect gaelic ; în Spania, în spaţiul castilian privilegiat, limba coretă din Toledo cedează locul, la începutul secolului al XVI-lea, celei din Burgos şi din Valladolid, dar catalana şi valenciana rezistă, după ce sînt c.bandonatc în ţinutl Aragon ; portugheza se desprinde de galiţnă şi depăşt, în secolul al XVlI-lea, tenaţi de a dispărea în faţ dialectului castilian. !n chip şi mai subtil, în secolul al XVIII-lea, franceza îşi înceară şans care i-a oferit controlul celor 200 OOO km 2 pe care se repzintă mări 190 vorbesc dialectele d'oc la di . la nivelul el"t 1 . , mensiw1ea Emopei raţi culmin~:z~r î~r~~rcrati~e ş,i P?litice. Ope~ apoi pierde teren sub a rama, 1n JUr ~e _1770, per midle class în R _c,m~e~ aş-numite uptîrziu, moment' cind ~~a, cincisprezece ani m ai salitatea limbii francez:~arol proclamă univer. în secolul al XVIH-lea . lingvstcă anlogă . exista o geografie Le Roy Ladurie i-a unei _geografii culturale. colul al XVI-1ea Înc/u~prms naşter în sefruntă două Sudu . f dm acest secol, se cont b' . n ranceze un Sud ur Illngv, cucerit de R f , premala notar pentru a e _orma, care recurge impermeabil la li~~:n~, ŞI unv Sud străvechi, cealtă extremitate a }~cei2a. Franceza, la impus, între secole1!1Ie:i5a ~i~olrafic~, s-a XVIII-lea, în jurul Cu . . . - ea ŞI al Bruxelles* s· • . rţu, m centrul orasului al elitelor' "¼ra11oi11:pms lba nivelul oraselor si ma am iguă . fl m uenţ romane s· th. . ' raspmtie de foniei. Dar să ne : I t zozses _în tabăr francotv lll oarcem m Sud • am din nou pe Le Ro L . ŞI sa-1 cisemnificativ • revv Y adune, cu acest text d • arsarea france • vt e-a lungul versantului rh d _zeI ca re sud, ? aman al Masivului Central devin care are 1o'c O ad! :,,acev1 ţmu mărginaş prin ,,contrastînd cu zon:!ratab defnşa~ , " ă a r t l u c 0 [.•. ], regiuni înapoiate!· scure dI:1 :7ecinăta vreme astfel : în 157 / Jare_, vor :a1;11me multă drept obiect semn vt -'1 upa statisticile ce au hărţile lui Maggio~our~e, md 1680-1686, după va accentua pro 1 .' egra area cultraă se , g ·es1v pe mă . sura ce ne vom mdrepta treptat de l voarele Garonnei". a gunle Ronului către izV V V • • • V V ,,Statisticile privitoare 1 o comparţie între Est . s·a semnatun permit Narbonne); la Montpelli/ (~ontpellier[... ] erau 25¾ dintre ana~ b ••ţ" m Jur. de 1575 artizani, în comparţie cu a33eo i numai printre O majoritate artiznlă instr .{2• la Narbonne. cultivaă la Montpelr . _m a este mult mai ma1· · lţ· • . ier • m acest oras • •, ce1 mu i arhzam neanalfabetI· st· • , m să-şi scrie tr! 191 V • • , , tregime . în aceeasi perioadă, la nume1e 1n m ' • '. .. f 'nd e e a t ă m u · J dintre ind1v1z11 apar ,1m N arbo n n , . . e doar cu aceleiasi categorii ştiu sa se semnez . ·t· 1 , [ ] La Montpellier, franceza este fo111.1 1a e. •·· • d' 1490 La Narosită în mod curent înca m • • . . • caracteristica a l • . t' . 1·u " Trăstua • l bon.ne mm uz • acesto~ dispartăţ constă. î:1 f~ptul ca ele s~ en in i sporrsc. ,,Cu privire la un s;co mai ~rzit, î! 1686-1690_, hărţile lui _Magg1olo pu_:1 în evidnţă, în contmuare, o scaderge trera:a, - d de la Gard (unde 30-3 O/o m re ;ă~ stiu să se semneze) la , He;a~l; (20-290/o), apoi la Au?e (l~-190;11~, s irş1, puţm de 9 /o). . l a Ha ute-Garonne (mai . 1, d un al doilea Toate acestea ech1va m u-se, . . , front se deschide aproape pret~tmden; m Franta cam în anii 1680 : alf~b:tlzaret, tr~n, ' 5 l 100; opera impor an a a cizare de la a o, L r T rimei ărti a secolului al XVI-lea. a im1 _a, p1n JUr . dpe 1'6 80-1700 ' fenomenul se• produce m • • Ru întreaga Europă (cu excpţia Po1o~ne1 ş_~ a : siei). Alfabetizarea elitei urbane _şi a ~us:o~:!c ţie rurale presupu~e -:-- pretutmde1~ p n bitrei sferturi din tentonul e_u:ope::m ~ , . . de fapt Acest bilmgv1sm es e, 1:1 1mgv1sm • . t .• - un tnmai r es t·unsa, re al1·tate , pentru o elită . 1a m.e1.• La Tour • dat fiind si folosirea . 1~:~ ~:~:is~~t folosite 'occit~na, france~a~ 1at 1 In Polonia în Ungaria, m Estul mai m e~~ '. la un bilingvism de fapt : 1a ma tat, ~tf e în secolul al XVIII-lea, r_olul, î~ ~itec părţi depăşit, de limbă care veh1culeaza cultura. . t . E . • rotestante este s ravc1namtar ea UI opei P . d a· Anglh . d importanta: ova a ' che ş1 nespus e . . la toate niveluEa are repercusrnm . S f ş~ co ,l~rence Stone deosbşt cinci . etape•: nle. _La fl. cei care abia desc1freaza 1:a mvelfst~ :iv~l:i determinat de registre!}' literele. ·t •nsusire autonoma. parohiale. El nu permi e ? 1 • cel al adc~ Nivelul 2, greu de determina~, ts\e . utile a văratei mutaţi, cel_ al_ unei ec ur_1 te 'nlcapac1·t•t" a ,u de "" scne s1 • de a socoti. Es velul la care ajung cei care au urmat şcolie parohiale ale bisericii presbiteriene din Scoţia, nivelul unei părţi din cîmpia englză . Nivelul 3, este cel al celor care sînt capabili să ţină un registru de contabilitate. Nivelul 4, care este mai curînd un nivel 3 bis pentru o altă categorie socială, presupune însuşirea culturii clasice. Nivelul 5 este nivelul universitar (universtăţ şi Inns of Court) . Nu putem mă­ sura cu certitudine decît nivelul 1, dar există o corelaţi între aceasta şi celelalte niveluri. Adevărat revoluţi cultraă a avut loc în Anglia în secolul al XVII-lea, lucru dovedit şi de creşt e rea rapidă a nivelului 1. !n 1600, 250/o dintre oameni citesc şi se s e mnează (150/o în Scoţia, 160/o în Franţ, după Valmary şi Fleury). [n 1675, Anglia ajunge la 450/o, iar Franţ, între 1688 şi 1720, la 290/o. Procesul începe în Scoţia m ai tîrziu, dar se produce mai repede ; Scoţia se află în fruntea seriei începînd din 1680. Ritmul alfbetizăr este ace fa şi în Franţ şi în Anglia secolului al XVIII-lea, ceea ce înseamă că Anglia îşi păs­ tr e a z ă avantajul care se apropie de raportul de 1 la 2 în jurul anilor 1680. Or, dacă ne referim la ampla deschidere socială a ac~ cesului la univer s ităţ în secolul al XVII-lea, proţia ridcată de este evident - dovaă yeomen şi husbandmen (plugari şi cultivatori de fasole) care citesc şi ştiu s ă se semneze că avansul englez asupra continentului este mult mai mare încă, la nivelurile 3 si 5 ale difuzăr civlzaţe. In secolul al XVII-lea, Anglia îşi dobîneşt atuurile d e zvoltări sale :Je la sfîrşitul ser:olului al XVIII-lea. Secolul :il XVII-lea englez a •investit în creiere. F'. Crouzet a arăt nu de mult cum s-a pro011s acest avans la nivelul economiei. Această revoluţi este întovărsi de o victorie toală n limbii engleze, care împinge în chip ireversibil dialectele celtice cătr e un Vest din ce în r·e mai îndepărta şi mai înapoiat. i93 9 - c. 62 Un calvinism sociologic, catţ> coincide cu o profundă şi precoce, atcă oblic Europa Secolului Lumini}or. Le Roy Ladurie îl s11-tirizeaă astfel : ,,[... ] resticţ formală de la plăcer, toleranţă taciă pentru cămtrie, ascetism proclamat sus şi tare, capitalism disimulat" ; el are, cel puţin, meritul de a fi făcut să coindă perfect două revoluţi. Puterea sa asupra fibrei omenşti este de lu:zagă 0 tu.li durată : ,,Locuitorii ţin. Cevennes, în 1500 dezmăţat şi iubitor de ospeţ şi de dansuri pînă la nebunie, paistş, supertiţo şi vrăjito, se cufndă în noaptea uităr şi în adîncimile subconştiel. Se naşte un nou popor [...] religia este epurată, libido-ul cenzurat, domnesc avriţ burgheză şi libertatea creştină. Acest popor este trist şi liber : va s upravieţ ca atare, mult dincolo de camizari [... J şi este invocată o altă istorie, cu mult mai vastă şi mai verosimlă : cea care duce de la Merrie Old England la Anglia puritană". Anglia puritană cîştigă a doua manşă şi revoluţia industrală. Reforma catoliă, Reforma catoliă augstină, mai ales, cea în manieră franceză, îi urmează ceva mai tîrziu. in Bretania, de exemplu, i se va întîmpla să fie mai ambiţosă şi todaă mai modestă, încercînd să econmisaă limba care vehiculează pe plan naţiol cultura. 20 lectură (După 1 A STUDENŢILOR 21. ORIGINEA SOICTIAAt.EA DIN GLAS';ow DE LA UNIVERS 4. JN SECOLUL AL XVIII-LK l Glasgow Students, I . W • !•/I • Mat1,ew," cif re e lu~ d Present nr. 33, 1966/ . 1740-1839", m Past an , . C Bi• B Armată . A Adminstraţe. • :-- . come' .ţ marina. _ E. Lege. • . · · • I d trie sz serica. :--: n Gus NobiÎi si proprietari funcza1;!:. F. Med~cma • • Î Mici proprietari. - J. " e H. Institutori. -ţ • .., K Diferţ. 1 :!l· eni. - • Pe o a doua linie de acultrţie ce se răs­ prin carte întîlnim masa enormă franceză. La sfîrşitul secolului al XVII-Iea, ,,frontiera" pioneră a defrişă culturale pornrele eşt Vest. aproape pretutindeni să cuerasă ma- tă- pîndeşt _ 11 ·a se află în mod hota, secolul al XVIII-lea, Scporti:veste difuzarea în pro. • - .. <C • • ceea ce rit în frunte tn .. .• Înaintarea alfabet1za_7:ll •· funzime a :ulturu sc11_se.lurile scări cunoaşteri! P_ rorepercuteaza la toate 91w~93) La nivelul cel mai !1d1; -. ~ A easta se revarsa to use de noi (cf. PP· ~ at se uiiiverszt~r!re ~;ciale modeste car.?, mai mult asupra unor se_c o încă la acest nivel r1· • -- • in • Europa.: nu a1ung • ·tor este mcaieri l cel mai• uzmz · .1>rodicat al cunoaşteri •. Luc:u ce noi numim agriculporţia micilor proprzet?-~\:z~e~e un sfert la un. tori reprezentmd mai_ ,r; - t t unul din sec1 etc •,,,,,,;t da.t. Aici trebuie cau a f află ştinţa m•;,: 194 joacă scoţien rolului pe care fi în dezvoltarea tehce are loc în perioada lui Watt. La fel de este permutarea nobilime-proprietari Unciari marea deschide'lle, : sao;0. Cei mai nu se mai 1 1 fie doar cu mîinile. Accesul • •·t' ~tei sociale la universitar va transforma ştinţa universtaă . 1 lncustrie-omţ :0/ogică l e nmifcatvă 1 1ţumesc 195 pături şi ndustrie-comţ. să intelgţ învăţmtuz Iată mulţi Oxford Northampton .;_. __ Penzance Bristol +--½-+ Co·--· =·---~ "f;?r I ----·· Yorkshire ER _ _ King's Lynn ........... Nottingham ··-··- Halifax West Midlands I __ / _c_ I J ~ ;;~ ··:·:~ I 801----i---tt-----l- ---:l,...~-~/_J.I ., _.,.. ·--T.12. ,/-- , .. '- ';Jj / 40 ---r.J70_0_ I •• • _ - - - - . : __ _ _ _~r;2•~~0- _ _ • o Ic,00 23. ANGLIA EDUCATA 22. (După NUAŢ REGIONALA L. Stane, ,,Literacy and Education in England, 1640-J900", in P c1st and Present, nr. 42, 1969.J L: Stane şiî construieş gr aficul pe baza semnătu­ rilor (iin r egistrele parohiale, pentru acte de căstorie (aie băraţilo). În faţ fenomenului major al alfa• betizăr, nici chiar Anglia nu este perfect omgenă. Totuşi, difernţl sînt mult mai mici d ecît în Franţ. 4c~asţă relativă, omogenitate avntjeză mica An· giie •(peprezentîncl . un sfert din Franţ) şi favorizeazcl cmistituirea unei pieţ naţiole uniforme. ln mijlocul. seco2uliii al XVIII-Zea există un re gistru clestul de larg, care cuprinde o Anglie alfbetiză (Oxford, Northdmpton, Penzance, peste 700/o) şi sectoarele intîrziate, Ha!ifax şi West Micllands, mai ales. În a doua jumătae a secolului al XVIII-Zea registrul este ma _ i limitat. Sectoarele întîrziate recupază. Lucrul este .mai .ales adevărt pentru Midlands. ln jur de lSQQ; dnd revoluţia industrală se acelrză, aproape . întreaga Anglie masculină numara între 65 şi 750/o de alfbetizţ. După 1800, drept consecinjil industriale şi a muncii copiilor, are loc a revoluţi o nouă dispersiune. Anglia pierde o parte din avan· sul său, iar progresiunea îşi încetiş ritmul. 196 (Ibid.) A. Esquires and Ge B Clergy and p f n_tlemen (Scutieri si . b". ancl Trad ro esszonal men (Cle } • no zli). • r. - C Art· e-smen (Art· men and H zzanz şi comerianţ). ~ . zsans agricol') usbandmen (Ferm. i . D. Yeoz • - E. Labourers and S zer şz muncitori „ necalifţ şi servi~:~~~ts (Muncitori ,,Oamenzz sînt singura b - . " A~gaţze ' ~ar să precizăm : numai _oamenii educaţi. unul dzn secreteie S l ~st grafzc pune în lum· • 1• ecoului Lum· •1 zna ia a, !1e cez al reusitei A Z- . znz or şi, făr îndosemnaturlle pu • ng zez. El se sprijnă l d . se pe actele de ă "t . . pe oao meilor din arhid. • - c sa orze cu licenţă a Gloucester. ln ceea c:a:_ona~ul Oxford şi din dioce"a 12 Przveste pe anqlic . z • •. . • c erzczz hzsericil : ane şz pe nobili f /Jl'~ă. Încă din secol~l aruz nu prezintă nici o sur~aţi 100¾, sau aproape. a i/-VI;Zea, ei sînt alfabeti~are !articulzeă An 1· a:: • ~ptul semnificativ si tcmsta, evident • . g za in 1 apo1't cu E ; •. , in rapzda tre ll1 opa ''!'roape toală cere catre o alfabet· .-·1 • d • a meşt . ~unaril . zzare ' • in ata dup!i e • • .• or -'iZ a comerianţ'l u?rico/i. Totu:#, /;c~:~qrzc_uito~·ilor şi a muncitor:/~; ~ ~! imblinia faptul încă d~: -~:nu~. n~ţiu (Gregory ~: :· ea}, o singură cate . s zrştul secolului al ,1:,:ta în proţie d r.:orie socială rămîne alf b e maz putin de 5001 . . a enecalifţ si ie1·vz·t .. io • muncztorii . orzz. l 7 100 de două ori mai mulţi oameni, dar mai ales de zece ori mai mulţi cititori, citind mai mult şi mai bine. ,,Frontiera" pionieră a e s enţialu pune în mişcare, în jur de 1680, marele multiplicator al posibilelor, şi, bineîţls, acentuză astfel dispartăţle. Marile state din Secolul Luminilor au ordonat ceea ce inţatv particulă realizase în secolul al XVI-lea, ceea ce consistoriile reformate au făcut în diferite locuri, pregătind astfel viitoarele succese ale unor Dissenters. in 1698, Ludovic al XIV-lea prevede şcoal elmntară genraliztă pentru Franţ giantă din acea vreme; executarea acestui proiect are nevoie de trei sferturi de veac. Atacul „frontierei" este rapid, acolo unde există elite puternice de cititori : a se vedea valul rhodanian care îşi înşirue semnăturil precoce în masa difclă a ţinutrlo d'oc, a se vedea Normandia, unde 90¾ din băraţi şi 60¾ din femei ştiu să se semneze în jur de 17701790... în ţinutl Auge, în le Bessin, într-o parte din nordul peninsulei Cotentin; ici-colo se ajunge la un procentaj de 90-95D/ pentru 0 băraţi şi femei. Franţ care citeş cel mai timpuriu se situează în jurul Parisului, măr­ gineşt Normandia, ajunge pînă 1a est şi coboară de-a lungul Honului. 1n ciuda cîtorva avataruri, cititorii din secolul al XVIII-lea pregătesc Franţ industrală · din secolele al XIX-lea si al XX-lea. Si oarecum în acelasi timp, în decursul celei de a doua jumătţi ~ secolului al XVIII-lea, limba franceză reuşet să depăşasc şi penultima etapă a cuceEa este indsocablă ririi teritoriului naţiol. de alfabetizarea la nivelul revoluţina exploziv, apropiindu-se de un procent de 50¾. Statul, necsităţl unei adminstrţ care se întinde pretutindeni, se opun dialectelor, într-un stadiu cînd „ignorarea francezei" devine o „situaţie stînjenitoare şi o primejdie", după cum a arăt şi F. Brunat. La 25 iunie 1787, odată cu proclamarea genraliză unui regim mu- există so[----+- ---t---trT-r11· I : Anglia?' : Tara Gali lor -~ 1 ,, 6Ql---+-:S~c-o7t~ia~/Nr~.::'TJ,'' ' : : . ... . I I ,~·· / .........-· / Franta 4ol----¼.:.:.__+t--i1;--i--- I , I -· sigur- probabi I - - i potet1c ....... . 0L,-_J-~~_,_ 1 ,;8ocool··1,199<00 1600 1700 24_ EUROPA EDUCATA (Ibid) • (studiaă pe baza barţzlo ~ ·tă semnătu- aici în hiale) este urmarz , • • rilor din regzst1 ele paro . . Scoţia. Curba franA l ·a Tara Galilor şz , n ng z • • _ . a luat avans in s.e~oi sigura Ana 1ia zz ceză este cea ma • :; , "tă de Scoţia în seco u Iul al XVI-Zea. Ea este dep:i~z_ cupereze în a doua , epe w re al XVIII-Zea. Franţ inc : D fapt Franţ l • l XV1II-lea. e • jumătae a secolu ui a , . l Parisului în Est, , No rmandia zn 1uru ' juxtapune m • '. Lowlands si împrcl f l de alfabetz,,ate ca · sectoare a e , d în Au.vergne • cantoane (in su , d • • jurimile Lan rez, şz · Dincolo c/ 1 1 , t e 10 si 200/o numaz. care se m en ţin m r • t te enormul decal<1j to ate aceste nuaţe, importan es Bri·ta~z·e Frar1'11. • t - (Marea ". ' dintre Europa alfabetiza a . Europă tradiţonl: R enania, Ţările de Jos) şz o . profundă situaă la est şz la sud. A lfabetizarea Franţ, 198 199 Există • • 1, •m viaţ t practiă . întîi •• al pe întreg tentonu mc1p • •tV • mod curen , mai franceza este foţs~ a mlt ai tîrziu, de către de către băraţi Şl, mu m notă acţioneză în Prusia, ea se află la originea recupăi realizate de Pomerania, de Brandenburg, de Prusia, Ia originea unui take ojf cultural al Europei baltice. Dar cel mai spectaculos dintre cîştigur - perfomanţ este medie - este realizat tot de Franţ. Fermentul ei trebuie căuta în reforma catoliă, cu modalitatea sa acultrnă de mase, modalitatea augstină ; ea îşi păstreaz acestă vocaţie în ciuda lentei degraăi a secolului al XVIII-lea. A se vedea, în Italia, rolul jucat de şcolie catolice ; în Spania, catolicismul lurninat din cea de a doua parte a secolului al XVIII-lea este uşor atins, dar întîrzierea va fi de două secole. femei. area Sileziei, va rePrusia, mant~ r:nn a~:~lului al XVIII-lea, cupera catre. s~1ştin urmă Vestul cultural. ajungînd defmihv t voinţa lui Frederic. a~easta Şes ~e Ani", în acest regat Cel puţi:; După razbornl de ap . . ·1 ·oane de su" • b' e de cmc1. m 1 1 populat cu ~a1 1~ a scoala elmntară ~a flete, ,,el porunceş e c :.. între cinci si trei1 fie obligatrţe p~n_tr~. c~~ fesc pentru intreţ~­ sprezece am. ~arm. 1 'nt responsabili de as:nerea profeson~~r ş\ s~ilor lor. Caracterul utiduitatea la studi: a c P rin obligarea instituli tar a.l Edictulm apare P b'l la Seminarul f • • vţ t în prea1a 1 torilor de a 1 mva a . ilor de mătase», iar 1 din Berlin «c1:1t1:1ra V: ~~md războL vor putea bătrîni soldaţi, i~vah!:i tufui min~aţ învă., fi, după părea impa1 a ;storilor" (Fran" ţători, sub s pr}~e!~:rer~lui bătrîn:ilo soldaţi 1 cois Bluche). n a • ' . di'scret • armatele • •d t· desi ceva mai · .. este 1 en ic, • VIII-lea au fost auxiliare1e dl·n secolul al X • · · Spre deo• •t re a scnern. ,,frontierei" cuce~ oa a lui Wallenstein, solsebire de ho:'1rda_ a~~fz~ au dus, în felul lor, daţi educaţi prm k f în treizeci de ani, K'!;lltur am~ • slavă cu profil neo esnţială Prusia, aceasvta ~en:a1tîrziă cu tehnicieni sigur, aceasta t co omJ 1manevră privilegiat al străin, acest eren e ·eusit una din cele mai 1 diasporei hughenot~,} cuiturale ale istoriei. 1 frumoase recvupef~ : cazărmi pregătş ŞG coal prusaca, __ ncNaba 1 din anii' 1890-1930. • premulor O e ermama t 1 date pentru a carCurînd vom avea dts u ~lturaă din secolul tografia mare!n 1~l~~::a ~uropei calviniste se al XVIII-lea. . . a unor Lowlands, a flă Scotia presb1tenana 1 . loc Gertv roape pe ace as1 , •• Anglia diz1den a; ap f tv" . ă s t ~ i p Totre orma a ' • • ··t rav mania m1nou a ' " . 1 1· i r ă C " de la t a dm surse e m •t odata, ea ~s e_ u:1 . ă n Diaspora hughefrontiera p10mera amenca . V • V •• v V Structura molecuară care ex:pică juxtapunerea comportamentelor demografice se aplică şi revoluţi culturale. O Franţă sărac, la sud şi la vest, se opune, de acum înainte, unei Franţe bogate din nord şi din est, Franţ limbii d'oil şi Franţ limbii d'oc, Franţ istmului european, deci a comuniăr, cu niveluri geneveze de alfabetizare poulară profundă, de lectură intesă şi difclă, Franţ celtiă de de lume, Franţ-fiste, Franţ-fu­ la sfîrşit dătur care dă, paradoxal, spre Ocean ... Franţ bogată din nou la nord-vest, dar în ţinutrle maritime, acele narrow sea din Channel, Franţ normc:dă şi picardă. Le Roy Ladurie a delimitat un Sud ferit de mutaţi, Estul acvitan, sudul Masivului Central, Poitrineau s-a cufundat în cercetarea unei jalnice Auvergne, exportatoare de vagabonzi anlfbeţi înainte de schimbarea importană din secolul al XX-lea. Primul sondaj al INED-ului, publicat, delimtază un Vest profund (cincî departamente bretone, Maine-et-Loire şi Vendeea): 16,1-23,2¾ pentru băieţ, 7,5-11 ,8¾ pentru fete. Ancheta lui Maggiolo situase Bretania, provincia Anjou, Vendeea printre regiunile cele mai întîrziate. 1n 1786-1790, întreaga Franţă se caracteriza printr-un procentaj de 47¾ pentru băraţi, 27% pentru femei, 1 V v v 20Q 201 +, j cu o amplitudine de 10-900/o, în funcţie de regiunile unde şcolarize era mai intesă sau mai scăzut. Intre 1750 şi 1770, constaăm o creşt netă a alfbetizăr. 1n Normandia, în cazul unor parohii privilegiate, procentul creşt de la 60 la 900/o pentru băraţi, de la 30 la 600/o, cel puţin, pentru femei. O clasificare pe gene~aţi (data naşteri şi a căstorie) ne permite să constaăm, în Vestul îndepărta, o plafonare, şi chiar, uneori, o scăder, în ultimii ani ai Vechiului Regim, precum şi prăbuşiea din epoca zisă revoluţinaă, dat fiind „dezorganizarea învăţmtuli parohial". Din nou, Franţ rămîne în urmă în raport cu Anglia. Alfabetizarea în masă nu este decît o etapă, cel mai. direct si cel mai global măsurabil ; după cum am ~ăzut, ea nu este prima ; este urmată, la începutul erei industriale, de un al treilea val, de trecerea de la alfabetizare la un adevărt învăţmt primar. Prusia reuş_t să suprană rapid valul al doilea şi valul al treilea, fenomen caracteristic recupăi din Germania de Răsrit. Înaintarea în secolul al XVIII-lea a frontierelor pioniere ale culturii r.ăte straturile profunde ale Europei tradiţo­ nale depăşt din plin marele val din 14501550. In ceea ce priveşt masa, nu difcultă­ ţile:, în volum, nu în procente, Europa Se~olului Luminilor a integrat civlzaţe scrise oameni decît secolul al de zece ori mai mulţi XVI-lea. In raport cu nivelul de bază inţal, 1450 sau 1680, cîştigul relativ este comparabil. Victoria asupra morţi. Zece ani adultă de vîrstă în plus Această victorie este indsocablă de victoria asupra morţi. Ea nu a avut loc în mod spectaculos. Momentele spectaculoase apar la 202 începutul secolului al XIX-lea, odată cu vac~ ?inul descoperit de Jenner (1798). Din etapă m etapă, europeanul mediu din secolul al XVIII-lea i-a smuls morţi* aproape zece ani de viaţă ; zece ani după douăzeci si cinci de ani înseamă mult mai mult decît • o dublare a vieţ adulte. In beneficiul copilăre. Universala pa~iune a :'e:olului al XVIII-lea pentru educaţi rezulta m parte din acestă constatare implctă, aproape totdeauna inconstientă. ,~ u investş în moarte ; alfabetiza~ea generala nu este rentabilă decît acolo unde exisţă o speranţă de viaţă îndeajuns de mulţumitoare. Cele mai înalte niveluri de alfabetizare (Anglia, Scoţia, Scandinavia) sînt paralele_ cu o_ red~cere masivă a mortaliăţ juvemle ; mvelunle cele mai scăzute se asociză cu_ o mortalitate infatlă ridcată, de tip arhm~ · · Marile victorii ale secolului al XVIII-lea au fost totdeauna victorii modeste. Cea mai mare dintre toate decurge dintr-un ansamblu aproape imperceptibil de succese modeste. E un lucru observat şi de demografia cilă. Ate1marea amplitudinii ciclice înseamă răiea, reducerea progesivă a întîlnirilor periodice colective cu moartea. Modificarea - arăt recent de Philippe Aries - senibltă si a gesturilor colective în faţ morţi, dec~rg~ în mare măsur din acestă mutaţie. Moartea se retrage în forul familial. La limtă si într-o primă etapă, moartea, în secolul al XVIII-lea pentru genraţi care au cunoscut hecatombel~ din 1693 şi din 1709, devine discretă. Dovadă toate seriile parohiale, ba, mai mult chiar, ţirovncale şi naţiole. Scădera curbei de pe timp îndemortalitate este impresonată lungat. Lucrul e valabil mai ales pentru curba la nivel naţiol, acolo unde ea există ; să ne imagnă o curbă europană, care nu poate fi decît ipotecă : în secolul al XVIII-lea, ac~ 20J cidentele ciclice au tendiţa de a dispărea. Accidentul este local, de scurtă du rat ă, moartea loveşt un moment, apoi se opreşt. Mutaţi modestă a comuniaţlr este factorul numărl unu al luptei împotriva morţi. Foamea ascuţită, foamea care ucide, dispare aproape cu totul, la vest de Neman, în faţ unei mobiltăţ uşor sporite a alimentelor şi a oamenilor. Cerealele trimise în ajutorul celor înfomet aţ i cirulă pe mare. Pentru Mediterana secolului al XVI-lea, Fernand Braudel evaluase co merţul maritim al grîului la 2 milioane de hectolitri. A 2eastă cifră este neînsemnată în comparţie cu cele deduse din miş­ cările grîului ce au loc în Baltica în secolul al XVIII-lea. Capacitatea flotelor este de zece ori mai nv::1.re. O rezvă ele grîu m aritim de mai multe milioane de chintale asigură protecţia coastelor Europei împotriva foametei. D atori t ă drumurilor şi canalelor, o parte din Europa de Vest a căpta o deschidere la mare. Începînd din 1750-1760, Anglia cea bogată este inclu să în întregime în zona de protecţi a coastelor m aritime. Aici intră şi o parte din Franţ. De la est către vest, s ituaţ este, în mod evident, în favoarea unei Europe bogate, care este todaă şi o mi c ă Eur opă . Are loc, deci, o revoluţi a drumurilor şi a canalelor. La vest, lucrurile au tendiţa să meargă în întîmptnarea oamenilor . La est, dimpotrivă, oamenii merg în întîmpinarea lucrurilor. Dar rezultatul este acelşi. Prusia de pe ţărmuile M ă ri Baltice, sub protecţia strategică a grîului rusesc şi a unor finaţ e relativ solide într-o z onă monetară slabă, se pricepe de minune să profite de victimele arhaismului economic din Europa C e ntr ală . fotre 1740 şi 1786, Prusia, în ciuda Războiul de Şapte Ani, în ciuda unor rămşi ţe înapoiate, a marilor v aluri barbare din Ungaria şi Rusia, a ecourilor unui timp de mult depăşit la vest, după Războiul de Treizeci de • Ani, îşi sporeşt poulaţi de la 2,4 la 6 milioane de su204 10000 _1{~ -----"" - --,. 205 - flete. Aici intră şi 1,2 milioane i:r~n cucerirea Sileziei (1 milion) şi a Prus1e1 polor:ez~ (200 OOO). Dublarea poulaţie în patruzeci 71 sase de ani, de la 2,4 la 4,8 milioa::e, trebuie pusă, în esnţă, pe seama c~eştrn nat_:1rale si a imgră. Henri Brunschw1g evalueaza soldul la 285 OOO de suflete. Frederic al II-lea fixează participarea colnizăr _interne la cre~terea poulaţie prusiene la c1ţr~ de ~,1. mi: lioane de suflete. Cei 285 OOO 1mgranţ tmer: nu sînt cu totul incompatibili cu cifra propusa de regele Prusiei. In epoca Marelui Electo_r,_ c?lonizarea _er~ făcut cu cadre şi cu tehmc1e111 hugen?ţ1 Ş 1 olandezi. Frederic al II-le.a umple Prusia cu neumăraţi morituri amînţi ~il: ~ur~I?a arhaică. Umbrela baltică a Prus1e1 ş1 ca1le de comunicatie ameliorate din secolul al _xvp~: lea îi saiveză, spre folosul German~:1 parţu de răsit pe aceşti amînţi_ ai n:orţ de vechile conjuncturi ale Europei contmentale. Războiul de Şapte Ani repzintă un n:1.?ment de cotiură. -lnainte de 1756, . agenţ1: din Hamburg şi din Frankfurt-pe-Mam recr_utează încă, din obişnuţă, la esţ, 1;111 1:1aten~l scump şi rar. Grosul este_ co1:1st1t:11~ dm .emigranţi husiţ, pe care m1zena ş1 mtolera~ţ din Boemia îi pun pe fugă : 3 200 de fam1l11 lucrează la canalizarea rîului Oder şi _la dre: narea văi acestuia. Bătrînul Fritz ~ş1 frea~a mîinile de mulţire, exprimîndu-ş1 bucuna în franceza sa din secolul al XVIII-lea. Dran_g nach Osten este mai întîi un drum deschis către nord şi un drum deschis către :11-are. perioadă, staormvceş „Frederic, în aceşi [... ] în ducatul Magdeburg, un mare numar de din Thuringia [...1 Procedeul sezonieri veniţ pacea de la H~be_~tsdevine sistematic după burg [...1 între Oder şi Netze, în zece a~1 fund adusi aici 15 OOO de colnişt" (Franc;o1s Bluche)·. In ţinutl Magdeburg s~ stabilesc, 1~e vechile pămînţuri ale Cormme1, 2 OOO de fa.106 milii. În ducatul Prusiei, între 1740 şi 1775, 13 OOO de familii, în Silezia de Sud ş i de Jos, între 1763 şi 1780, 40 OOO de persoane .. .. 50 OOO de colnişt se statornicesc în Baltica--Pomerania, 12 OOO în vechiul tinut de frontieă Brandenburg, acum aproap~ saturat. Dar iată că în 1770-1771, o conjutră de mare amplitudine este din nou depăşit de Europa Contieală : 40 OOO de nefricţ, ameniţ de moarte, iau drumul salvator al nordului. ,,Foametea din anii 1770 si 1771 mînînd 20 OOO de saxoni şi tot atîţi , supşi din Boemia către statele lui Frederic al II-lea, «aceşti au fost, spune regele, primţ cu braţel deschise»- : o parte dintre ei au fost curînd orientaţ către Prusia polneză, zonă ce provincie pe care lucră­ trebuia gen~raliztă, rile rurale întreprinse între Netze şi Vistula o deschid colnizăr [...1" La vest, conjunctura nu mai ucide, dat fiindcă grîul soeşt. Dat findcă, în Anglia şi în Irlanda, cartoful nu a aştep să fie introdus de Parmentier ; cartoful, acestă „frontieră" tehnolgică, umple burta celor săraci. La vest, conjunctura nu mai ucide, dar ea îi pune pe oameni în mişcare, îi izgoneşt, îi mînă înainte, către frontiere care nu sînt întotdeauna îndepărta. Conjunctura arhică a Europei continentale contribuie la ratele de creşt verticale ale „frontierelor" interioare. Am văzut situaţ din Prusia. Toate acestea, bineîţls, repzintă un cîştig pentru om. paradisul pruSaxonii şi cehii în drum către sac îi anuţă pe irlandezii din secolul al XIXlea în drum către paradisul american. Am vorbit de o atenuare, apoi de o dispariţe a morţi ciclice. Care sînt cons e cinţel ei practice? Sfîrşitul morţi ciclice transfomă subconştiel colectiv, modifcă piramida vîrstelor. Răul ciclic era - după cum am arăt în Europa Clasică, după zece ani de studii pasionate privind criza, studii întreprinse de o 207 lectivă. întreagă genraţi de istorici - o moarte se: Ea scurta viaţ bătrînilo, eventual ş1 pe cea a adulţior, dar făc~a ravagii__ mai ales la nivelul noilr-ăscuţ ş1 al copnlor ceva mai mari. Diminuarea seculară a curbei mortilor este mai întîi şi în mod esnţial, o reducere a' mortaliăţ infantile. O şansă suplimentară pentru cei chema ţ i 1~ viaţă, d~ci încurajarea de a le consacra timpul_ unei ,educaţi mai îngrijite, aceea care confera, la nndul său, o şansă de viaţă suplimentară. Mortalitatea globaă înregistază deci o scă­ dere bruscă. îndată după criza sevră din 1690-1720 teritoriile cucerite de viaţă se explică în p;rte prin morţile anticipate din anii cei răi : ele sînt făr precedent în ceea ce priveşt amplitudinea lor benfică. Dovadă cresterea vertignoasă din Suedia. Intre 1711 se menţi si 1735 districtul central Nărke intre 23-24% 0 . Este o rată de creşt de la sfîrsitul secolului al XIX-lea, la vest. Să presup~nem rezolvată problema înregistă, efe~tul recupăi redus, ratele de. creşt dm acest sfert de secol nu sînt touşi integral consolidate. Suedia, Danemarca şi Norvegia rămîn însă sub 300/oo. Finlanda are o situaţe mai bună, iar Noua Anglie deţin recordul. I~ frunte - în ceea ce priveşt scădera globala a mortaliăţ - se află ţinutrle de margine si frontierele maritime reci ale Europei. Anglia ;ine pe locul doi. Ea se instaleză pe ~ocul întîi după 1780. De la sfirştul secolulm al XVII-lea şi pînă la mijlocul secolului al XVIIIlea, speranţ de viaţă creşt, la Colyton, de la 37 la 42 de ani, dar nu e vorba decît de o recuperare. La începutul secolului al XV~l!lea, Anglia este, în totalitatea ei, într-o poziţe proastă pe frontul pionier al bătlie împotriva mortii • sursele noastre sînt oarecum ezitante : între' 1701 şi 1740, moartea cîştigă te208 re_n : 1 ~01, 28,6%0, 1731-1740, 35,8% 0 ! Anglia plaţeşt în parte graba unei urbaniză rec?rd ş1 a unor noi faciltăţ ale căro consecmţ nu pot fi încă apreciate. Londra, uriaşu_]. loc u~de se moare londonez (10()/0 din Ang!ia ; P~sul c~nsti_tuie doar 20/o din Franţ) şi_ alc~oh~mul, m timpul catastrofei naţiole gm:dr:nk:ng mania, care ajunge la apogeu cu puţm mamte de 1740, se combină cu urmăile recoltelor proaste si cu cele ale epidemiilor persistente din 1709. Cu începere de la acestă dată se înregistază un progres constant. De I~. 74\ la ,1750 are lo:. o scă~er a mortaliă­ ţn . 331/oo, m loc de 3:J,8% 0 dm deceniul precedent, repzintă o recuperare . 1750 înseamă punctul de plecare al lungului mars al fronţuli pionier împotl'iva morţi : 1751-1760, 30,30/oo; 1791-1800, 26,9% 0 • Franţ se află mult în urmă. Dar toate da~ tele conrdă. Mai întîi, mijloacele directe. ,,in Beauv~isi~, proţia celor ce · au depăşit 60 ?e am din totalul deceselor de adulţi varia mtre 28% şi 400/o în secolul al XVII-lea ; ea este de 43-0/o-61 O/o pentru perioada 17711790. In Le Saumurois, procentul creste de la 35°/?-38% la 470/o" (M. Reinhard). Pretutindem, se constaă regresul mortaliă infantile, de la 27,350/o la 250/o, de la 32,80/o la 28,70/o, de la 24,70/o la 15,90/o. ,!n sectoarele privilegiate ale Normandiei avem aproape totdeauna rate inferioare cifrei de 150/o. în Languedocul sărac, speranta de viată a adulţior trece printr-un punct' minimu~ la sfîrşitul secolului al XVII-lea imitînd rniscasub acţiune un~i recrudesc~nte rea englză, a variolei şi a pojarului ; ea creste în cea de a doua jumătae a secolului al XVIII-lea. Mortalitatea infatlă şi juvenilă este în regres. adulţior rămîne •precaă, ln Auvergne, viaţ dar şansel coriilor şi ale tinerilor sînt mai bune în cea de a doua jumătae a secolului. ! 209 Marea bătlie se dă la nivelul vîrstei copilă­ riei. Dispartăţle regionale sînt enorme, ceea ce este un semn de arhaism. Ele merg de la 180%0 , 1400/oo în Norniandia de J~s\ la 244%0 si 286%o în Sotteville-les-Rouen ş1 m Ingouville (lîngă Le Havre), trecînd prin 177o/oo la periferia sud a Parisului şi 191%0 1~ Thezel~Saint-Sernin en Quercy. J. Dupaquier ~-m~reste avatarurile victoriei asupra morţn m do~ăzeci de parohii rurale din Vexinul francez. 1738--1743 243%0, un prim maximum; 1749-1758, 161%0, marcînd un minimu:n profund · apoi terenul este în parte pierdut~ 1759_.:__l 768, 1820/oo ; amplitudinea se atenueaza si tendiţa se afirmă : 1771-1779 : 1380/oo; i780-1785: 171%0 ; 1786-1792: 1220/oo. La sfîrsitul Vechiului Regim, Franţ nu a dublat încă procentul de 30%0. Le Hainaut oscilea:-ă, de la 1774 la 1781 şi de la 1785 la 1787, mtre 26,7%o şi 34,3%0. ,,Pentru perioada 17701779, pe ansamblu [... ] procentul este .d: -~7,3-:mortalăţn dm , • 38 , 9 01100 " , înainte de cresterea timpul Vechiului Regim în primul decemu prerevolutionar, atît de nefast: ,,28,2-44,30/oo pentru' perioada 1780-1787 "• 1'otuşi, speranţ de viaţă creşt uşor. P~ntru ansamblul, cu medie mediocră, 1.BretamaAnjou-Vendeea, vîrsta de treizeci de an~ este bine depăşit (bărai, mor la 34_ de am_; femeile, la 38 de ani). O altă aproximare aJui:1-_ge la rezultatul de 32,5 ani pentru genraţl~ născute între 1740 şi 1749, şi de 40 de am pentru cele născute între 1750 şi 1?59. ~a rî1:dul său Bourgeois-Pichat pune m evidnţa, pentru ~erioada 1775-1800, o mutaţie brutală a speranţi de viaţă, la naşter, la un an,_ la 5 ani si la 14 ani. Franţ ar recupera chiar, în dec1.,~rsul acestui sfîrşit de secol, şi în ciuda accidentului anilor 1780-1784, o parte din întîrzierea avută în raport cu cazul excpţional de favorabil al Suediei. 210 Putem urmăi cu mare precizie înaintarea frontului împotriva morţi în mediile favorizate. Pentru Europe's ruling families ale lui Peller, mutaţi privitoare la durata vîrstei umane se situează în secolul al XVIII-lea, şi numai aici. Din 100 de persoane aprţinîd familiilor ce se află în fruntea esantionului ' şansel respective de a atinge 70 de ani sînt' în raport cu naşter : I 1500-1599 1 Bărbaţi O/o I Femei O/o 6,9 10,2 1600-1699 6,3 12,6 1700-1799 16,8 19,2 1800-1849 25,5 34,3 1949-1951 (albi, U.S.A.) 51,7 67,5 Pentru cei care supravieţc după 50 de ani, şansel de a atinge vîrsta de 70 de ani urmează aceşi evoluţi. Se constaă un cîştig subtanţil şi la nivelul vîrstei adulte : la 50 de ani. speranţ de viaţă, care era de 11,2 în secolul 2.l XVI-lea, de 12,9 în secolul al XVII-lea, ajunge la 13,9 şi la 15,2 în secolul al XVIII-lea şi în timpul primei jumătţi a (12,5, 13, secolului al XIX-lea, pentru băraţi 14,5 şi 15,2 pentru femei). La diferite vîrste de viaţă, calculul lui Peller situează, de asemenea, şi în mod hotărî, un progres decisiv. Transformarea cea mai semnifcatvă este cea care poate fi văzut cu privire la speranţ de viaţă a băraţilo de 15 ani. Cîştigul este de 9-10 ani, un sfert dintr-o vîrstă de adult. Familiile ducale engleze din Hollingsworth reacţionză mai repede şi încă şi mai limpede, Anglia se află în frunte în acestă adevărat revoluţi a demografiei şi a igienei : 211 de Speranţă 1480--1679 27,0 I la treacă naşter bează Exclusiv marţile violente Indusiv marţile violente B viaţă F F B 33,1 30,1 33,9 33,7 I 1680-1729 33,0 33,6 34,7 1730-1779 44,8 48,2 45,8 48,2 1780-1829 47,8 55,4 49,5 55,5 1880-1954 54,6 70,2 Mortalitatea copiilor mai mici de cinci ani în aceşi perioadă, de la 34,270/o la 20,180/o pentru băieţ, de la 29,~81/~. . la 15 90/o pentru fete. In ordinea mortalţn mfa~tile progresul englez din secolul al XVIIIlea este enorm. El este obţinut în modul ~e mai simplu, făr a urma vreu~ei descopenn medicale importante, doar pnn respcţa~ atenă a regulilor elementare de curaţ~me_ ~1 de igenă. S-a observat că în gentry bnt~mca, la începutul secolului al XIX-lea, m~rtahtat~a infatlă era mai mică decît în cartierele sarace din New Yorkul anilor 1930. Igiena de viată si starea de odihnă a mamelor în timpul sar~inii aveau rezultate mai bune decît întreaga stină medicală a secolului al XX-lea, înainte de r~voluţia sulfamidelor şi a antibioticelor. La limtă, prelungirea vieţ omenşti este singura mare problemă a secolului al XVI~I: lea. Ea se datoreză unui ansamblu d~ 11;1c1 cauze multiple care au alcătui, pe nes1mţt, o masă crită de transformare. Caracterul geografic şi todaă social al frontu~u~ ce se de~: lănţuieşt împotriva morţi obh~a vla soluţn simple. Condiţle materiale de viaţ - Anglia este, de asemenea, în fruntea unor tran~formăi economice : o hrană mai abundenta, mai bogată în calorii, mai echilbrată, un acoperiş de ţiglă în locul paielor care lasă să scăzue, 212 frigul şi umiditatea, şi unde se încuitot felul de insecte şi de bacterii ; o casă ceva mai bine construiă o sobă mai bună, ferestre mai largi, acel lux care compliă construirea zidurilor, introducînd tîmplăria şi sticla (hîrtia unsă cu ulei dispare, pînă şi din casele cele mai sărace, în secolul al XVIII-lea). Asta în ceea ce priveşt viaţ econmiă. Cît priveşt statul, el are grijă ca anumite cunoş­ tinţe modeste să fie puse în cirulaţe. In Franţ, sînt înfiţate şcoli de moaşe. Marsilia este cu desăvîrşi izolată, sînt distribuite cutii cu chină, sînt trimş medici specialzţ în ciumă, dictatori temuţi ai igienei publice. Din ordinul regelui, ciuma nu trebuie să facă victime în afră de zidurile Marsiliei si de o fîşie îngustă din Provenţa şi din Languedoc. Din ordinul regelui... Pe viaţ supşilor se întemiază bogăţia principelui. In sfîrşit, să aruncăm o privire asupra cotidianului, asupra trupului, asupra obiectelor, asupra alimentelor, asupra cadrului de viaţă zilncă. Prima victorie asupra morţi este empircă. Nu-i de mirare că acestă victorie este reputaă de Anglia. Toţi cei care au studiat recent acestă importană problemă sînt unanimi în diagnosticul lor : serii statistice cu greu elaborate, pe de o parte, mari etape ale istoriei medicale, pe de alta. Marele salt înainte al vieţ care învinge moartea precdă cu mult progresele medicinei. Cunoaşter medicală înaiteză pe etape : secolul al XIII-lea, secolul al XVI-lea, mutaţi de la începutul secolului al XIX-lea, mutaţi pasteurină, mutaţia care începe din 1942. Revoluţia prelungirii vieţ umane precdă cu cincizeci de ani cel puţin clinica lui Laennec şi cu douăzeci de ani inveţa lui Jenner. Să ne întoarcem la Jenner : inventatorul vaccinului nu este profetul secolului al XIX-lea, ci cel mai mare dintre empiricii secolului al XVIII-lea. Ştinţel vieţ bat pasul pe loc în secolul al XVIII-lea ; ele n-au ajuns încă la 213 modelele operaţinl. Ipotezele lui Lepecq de la Cl6ture iş ale lui Vicq d'Azyr, asupra influenţor climatului, mediului încojurăt şi solului sînt, in abstracto, interesante. ln momentul cînd sînt formulate, din lipsă de mijloace, de posibltăţ de a le măsura, de o cunoastere a structurilor celulare, dat fiind corelărie multiple pe care le solictă, drumurile deschise de Vicq d'Azyr sînt nişte false_ piste, ele presupunînd existnţa informaticii. In secolul al XVIII-lea, o medicnă ce se grăbeşt să fie stinfcă este menită esecului. Dar medicinei· îi 'rămîne observaţi,· atenţi, bunul simţ, iubirea de oameni şi de viaţ(, . 1giena empircă a secolului al XVIII-lea a ~-chim.bat dimensiunile vieţ pe pămînt, ea este în proporţie de 500/o responabilă de condiţa prealabiă cea mai importană a decolări şi a creş­ terii demografice suţinte. Ea este cheia unui complex de factori făr de care gîndirea secolului al XVIII-lea n-ar fi putut merge pînă la capătul propriei sale evoluţi, dar ea este, înainte de toate, produsul cel mai puţin contestabil al gîndirii Secolului Luminilor. Jndăr­ tul lui Jenner stau Locke şi Bacon. St~ o încredere în datele furnizate de simţur, complement contradictoriu al cogito-ului răspun­ zător de matematizarea din Secolul Luminili)r. Obstetrica este unul dintre punctele cele m. tl sensibile. În Anglia celei de a doua jumătţi a secolului al XVIII-lea, femeile încep să nască la spital. Să nu ne grăbim să situăm acest fapt în categoria cîştigul. Materniăţl au fost la.euri unde se murea foarte mult pînă la revoluţia pasteurină, focare endemice de febră puerală. Să certăm statisticile cele mai elaborate din secolul al XIX-lea : L. Lefort, în 1866, evaluză, în Franţ, mortalitatea în rîndul femeilor care nasc 340/oo în materniăţ, 4,70/oo la domiciliu ; aceşi difernţă apare şi în Anglia, cu o medie genrală mai scăzut : 4,83% 0 pe ansamblu, de la 1855 la 1867. Mater214 nităţle nu constituie, a priori, un progres. Să vedem touşi cine recurge la ele. O cameră dintr-un spital din Londra, în jur de 1760-1770, e mult mai bună decît odăiţel murdare unde fetelemame din Nantes sînt jefuite, nasc şi mor în acea vreme. Forcepsul a apărut foarte de timpuriu în Anglia, dar folosirea sa progesază încet în cea de a doua jumătae a secolului al ½VIII-lea. Franţ merge pe urmele Angliei, sub impulsul cîtorva ministri. O sură evaluează recursul la forceps la i caz din 1 500. Mac Keown şi Brown observă că elementul decisiv a fost nu atît o schimbare în tehnica obstetricii, cît „o ameliorare a igienei în sala de nasteri". C. White, într-un important tratat de ~bstetrică, A Treatise on the Management of Pregla Londra ;:ant and Lying in W omen, apărut m 1773, recomandă insistent curăţenia si o cît mai bună aerisire. Observaţil lui White merg şi mai departe, constituind ele însele o mică revoluţi medicală. Se va da o îndelugată bătlie pînă cînd corpul medical şi corpul social vor admite influeţa mediului încojură­ tor asupra sănt,W' ,1 a bolii. Ideile lui White cîştigă teren, în Anglia preindustală, care are şi posibilitatea de a le pune în practiă : săpu­ nul, sticla, cărmida arsă cu huilă, sobele care trag sînt acum produse ip.ai bune, mai puţin scumpe, mai abundente. In upper şi în middle class, casa englză îşi deschide ferestrele spre aer şi soare ; bilanţu acestor microdfă, care se însumează si din care rezultă un mare progres, abia urmează a fi făcut. Este prematur să mergem mai departe. Maladiile se supun unor cicluri pe care abia dacă le întrevedem : regresul leprei, înaintarea sifilisului, înaintarea recuntă a ciumei, a tifosului, holerei, pe care dezvoltarea căilor de comunicaţ le aduc c· n bastioanele Estului ; înaintarea variolei, p ..1ă la Jenner, în ciuda primejdioaselor tentative primitive de vaccinare, marile epidemii de şcarh,tină de la în215 ceputul secolului al XVIII-lea, extinderea unor teritorii bîntuite de tifos, ici şi colo, în deceniile 1770-1780... Ravagiile tuberculozei, · acestă adevărt pedasă ce urmează urbaniz ăr i rapide de la nordul Mediteranei, aflate în afara scutului ultravioletelor venite din cerul albastru al paralelei 40. Am urmăit mai sus ultimele convulsii ale ciumei. Hăitu în Franţ, învisă în Anglia, ea se refugi ază la periferia Europei, multă vreme nu se dă dusă din Spania unde, la începutul secolului al XIX-lea, este ameniţt orasul Cadix; la începutul secolului al XVIII-lea, aJ·uncre pînă în Baltica. În drumul ei, i-a întîlo nit pe ofiţer regelui, acolo unde monarh.ia a dat nastere puternicelor angrenaje ale unei masini administrative. Spaţiul este compartimentat vesmintele sînt arse, lazaretele se înmul• tes~ ia~ carantina este întări în por turi, de;enite punctele cele m ai slabe în calitatea lor de nod de comuniaţ. Vom reveni asupra ciumei din Marsilia, omagiind astfel studiul lui Carriere, Courduire şi Rebuffat, pentru că Marsilia, în 1720, dovedeşt cel puţin două lucruri : ciuma este un arhaism ; ciuma se proagă în jurul a..xei mediane a Europei dens populate care acumulează mijloacele de p roducţie şi pregătş gîndirea, în vederea marii mutaţi. Marsilia, în contact direct cu norturile Levantului, focar endemic, şi, prin ~ijlocirea lor, în contact cu India, se află în prima linie, mereu prudentă, mereu stăpîn pe mijloacele sale empirice, şi atît de sigurăc poate domina flagelul, încît se lasă surpină de acesta. Marsilia, deci, nu mai crede în ciumă. Dar în faţ străvechi primejdii încă proasăt în memoria ei, Europa Secolului Luminilor se solidarzeă, uitînd de răz­ boaiele şi de frontierele ce o separă. ,,[ ... ] În luna mai a a ului 1720, Marsilia nu se gîndea nici pe departe la ciumă. Ea fusese lovitkl ultima oară de acest flagel în 1630 şi în 1649. D~1r toaă lumea îl tiit::1se; cît pri216 marinarii, cei ce cobară la Constantinoîn porturile Levantului o cunosc ca pe endemic, exotic, de care s-au obisnuit să ţină seama, ca de un fel de friguri al~ coloniaştr din secolul al XVIII-lea." In 1719, 265 de corăbi, se întorseă din Orientul A~ropiat, ,,5 OOO de mateloţi se răspîndie prm oraş, care, poate, făr ştirea lor, făcuser escală într-un ţinut bîntuit de ciumă". Intre primejdie şi cei 100 OOO de locuitori se interpune o protecţi eficace. ,,Infirmeria - superb lazaret creat de Colbert - primea mărfui si echipamentul necesar în vederea carantin~i s~lvatoare." Cea mai bună organizare sanitră du~ zona Mediteranei se află aici. ,Şaizec de am de eficacitate însemnau saizeci de ani de 't " • u1 are. Acest oraş cu poulaţie numeroasă (93 OOO de locuitori, sau poate chiar ceva mai mult) este todaă un oraş cu poulaţie densă (1 OOO locuitori pe hectar, în cartierele populare) ; este un oraş catolic, practicînd o pietate foarte meditrană, exubrantă si sinceră iar cele cîteva zeci de evrei si cele ~îteva sut~ de protesanţi nedclarţi nu~i modifcă profilul. La sfîrşitul secolului al XVII-lea, în Marsilia erau 771 preoţi şi 752 călugriţe ; în fruntea lor, o mare figură de Ppiscop, demnă de Reforma catoliă, un gascon de origine protesană, monseniorul De Belsunce, prelat ce îşi are aici rezidnţa, prea rece, prea demn, prea rigid pentru a putea să placă, partizan hotărî al Bulei papale, ceea ce îi aduce multă duşmănie din partea jansenistilor. La începutul anului 1720, Marsilia trebuie să facă apel la rezervele de grîu din nordul Balticii şi din ]:VIediteran.1, fapt ce nu pune prea mari probleme. Pe piaţă există o anume tensiune, dar Marsilia are ce să mănîce : inccpînd din luna martie, ea vinde grîu. Provenţl'1, Law promite .chiar hfrtie pentru a cumpăra grîu din Levant. Preturile au crescut (indicele din ianuarie ] 718 ·: 97,6 ; din iunie veşt pole şi un rău 217 10 - C. 62 1720 : 190,3), dar înrăutţiea Marsilia, ca şi restul este Franţei, suf er genrală. ă de in- flaţie. „La 20 iunie, în strîmta şi întunecata stradă Belle-Table [.. .] pe care cartierele aristocratice o ignoră [... ] o femeie moare în cîteva ore. Semn rău prevestitor : are pe gură o buă neagră." Este Marie Dauplan, de 58 de ani, o să răntoac. Se scurg opt zile, la o sută de oameni moare unul. La 28 iunie, Michel Cresp, croitor, moare subit la vîrsta de 45 de ani. De data aceasta, nici un semn. La 30 iunie, Anne Durand, în vîrstă de 37 de ani, soţia lui, fugită la maică-s, moare de asemenea. Treimorţi, pe trei străzi, dar nici o reacţi . Marsilia nu face nici o asociere, căi nu crede în ciumă. La 1 iulie, două noi victime, încă două femei, una avînd o buă neagră pe nas, ,,semn cunoscut, aproape linştor, dar c eal ltă o inflamare a ganglionilor limfatici". Moartea loveşt iar, de mai multe ori pe zi, între 1 iulie şi 9 iulie, în cartierele sărace. ,,Marsilia ignoră aceste morţi obscure." La S iulie, moare un adolescent (de 13-14 ani) dintr-un cartier bogat. Sînt aduşi la că­ pătîiul său doi medici adevărţi, taăl şi fiul Puysonnel. Diagnosticul este sigur : ,,E ciumă, le spun ei consilierilor municipali". În casa micuţl Issalenc se îmbolnăvesc şi alţi. Doar ntunci sînt luate primele măsuri. ,,Cînd vine noaptea, cam pe la ol'ele unsprezece, domnul Moustier, primul consilier municipal, se duce tiptil, cheamă oamenii de la Infirmerie, îi încurajeză s ă urce în casă, şi după ce îi pune să coboare mortul şi bolnava, le · porunceşt să-i ducă pe targă în afara oraşuli, la Infirmerie; îi duce acolo şi pe ceilaţ din casă, întovăr'?induel însw;i, şi punîndu-i sub pază, astfel încît nimeni să nu se apropie de ei, şi se întoarce apoi şi ordnă să fie zidite porţile [... ] Nimeni nu supravieţşt şi, dovaă c,i importanţ primejdiei a fost înţelasă, toţi sînt îngropaţi în var nestins." Acum, Infirmeri,r, ~st: p_ ~ ină de ciumaţ. Totuşi, oraşul înceară mea sa nege relaţi dintre cele întîmplate în strada J~an~Galant şi cele ce se petrec la lazr~ţ_In Joc sînt relaţi comerciale ale Marsil~ei cu restul lumii. Timp de cîteva zile Şi touşi, în cartierele să~ comedia contiuă. r~ce oamenii mor ca muştel. Domnul Sicardfml medic, dă un nou avertisment la 18 iulie Abia_ la 26 iulie conducerea orasului hotărs~ folosirea d~spozitivului de alrmă treptat elab?rat _d: catre medicii igenşt învigător ai crn11:ei. m secolul al XVII-lea. Utilizarea varului, izolarea, evacuarea locatarilor si a vitel?r. La 31. iulie, sînt izgonţ 3000 d~ cerse~on ._ ;;Demmtatea sărcie nu-i mai proteJeaza. Secolul al XVI-lea pare a reînvia. La 2 august, un foc uriaş de curpeni aprins pe i:n~terez~le _oraşuli înceară să exorcizeze fi:i.ca pnn fncă. Porţile a sute de case sînt zic(ite. ~cestor „morituri1' dinărtul zidurilor 1~ se_ 11_:1part al~mei:ite şi apă pentru o scurtă ş1_ tr_1st~ supravieţ. in plină zi, coribii cară halei dm le.5uri către groapa cu var a Infirmeriei. Fuga celor bogaţi şi a celor prudenti este. acum împiedcată . Unul duoă altul 1 dn.imu!'I!e au fost închise. Ciuma se' află si în bis~r~ci ; nu m ai are loc nici un fel de 'serbare mc1 un fel de întrunire, nici un fel de cult'. L~ 9 august se aud pe trotuar roţile primelor ca'.·~ţe care transpoă .cadavre. ,,Mor atunci o su,a de o~meni pe zi." La jumătae lui august „n:or trei sute de oameni pe zi". La sfîrsitui ~Ul a~gust, ~înt cinci sute de morţi pe zi'. La i~cep_ut~l Im septembrie, o mie de morti pe :~· C1r~1ge!e cu care sînt apucate cada~rele •~nt mmmte de ocnaşi transformati• în CIOC • 1·1 Sl ' • • • , • imoracţ1. m pînză impregnată cu subtanţe cai: o .fac I?1perm ea bUă, preoti auroape nu mm. ex:stă. Impărtşani este dată "1a capătul 1 1 ~ t~-~ _baţ 11:ng ~e. 2,60 metri. Oamenii mor pe • ada ••• ,,Smt nd1cate doar trupurile cele . pe străzi m:; descompuse, acelea care, zăcînd 219 1000 800 600 400 200 A VIS AU PUBLIC 10 20 31 10 2 iulie au ust R IEN n'dtant plus necelfaire que de faire enlev~r & enterrer Ies Cadavres • Meffieurs les Echevins exhortent les per_· fonnes zelees qu'H y a dans la Vi\le , d'avo1~ la bonte de fe prcfentcr &: de monter ~ Cheval pour comribuer l"enlevement & a l'enterrement des Cadavres, par \eu! prefenc~ & par \es ordres qu'ils donneront. a ceu}l qut ~· emplo'ient des pareilles ,Fonlhons ' ou~re l' Alhon mericoire qu'ils feront' & ~a gloire qu'tls acquerront de fervi'. leur Pame dan~ une occaGon auffi effent1elle ' 1~ Commu. naute donnera des gratifications a ceux qu1 voudront en recevoir ' & on rembourfera tout ce que ces perfonnes ze1ees donneront pour \'enlevernent & l'emerreroe~t des Ca· davres , tanc dans la V1lle qu a la Cam· a a pagne. A Mar[ei\le le 3 Septembre, 17'1..o. DIN M A RSILIA, 3 SEPTEJ\.!BRIE 1720 ·, 26. CIU.W-A „ si p Febuffat, _ C Carriere, M. Courdurie • • (Dup~ars~ille ville morte, la peste de 1720, 1968.J 22'l 27. MORTALITATEA ZILNICA. LA MARSILIA IN TV,fPUL CIUMEI DIN JULIE-NOIEMBRIE 1720 (Ibid.) vreo zece zile, se desfac in bucăţi cînd le atingi [...] trupuri monstruoase, umflate şi negre precum cărbun e le, altele, tot umflate, albastre, violete şi galbene, toate împrăştind o duhoare oriblă şi lăsînd să se scurgă din ele un sînge putrezit." Sînt azvîrlite de-a valma în marile gropi comune cu var nestins ... Există şi oameni care luptă cu devotament ~i făr încetare, calmi, . curajoşi, derizorii, magnifici şi tragici : consilieri municipali, părin­ tele Millet, cîţiva călugri (clerul parohial, cu puţine excpţi, a fugit sau s-a ascuns), ,.Henri Franc;ois Xavier de Belsunce de Castelmoron, episcop de Marsilia, abate de Notre-Dame des ,1cest frumos t ext se poate oare lipsi de orice comentariu ? Să notăm abs e nţa oricăe refinţ reliriioase precise. ,Acţiunea lo ~ m eritori e [ ... ] şi gloria pe care o vor dobîndi slujind-ş Patri a [. .. ]" Racursiul escatologic, marea r etragere înlăutr, a început. Această laicizare surpin ă pe viu este cu atît mai . 1imptoacă cu cît luăm cunoştiţă de ea cu prilejul 11wrci catastrofe „medievale" a ciumei din 1720, t:ceasă adevărt întoarcere a vechilor flageluri. 221 Chambons, consilier a] regelui [.. .] Îmbrăcat într-o s utană de mătase, cu mînecile «foarte suflecate», cu un burete muiat în oţet sub n as, str ăbate singur oraşul", împărţind pomeni şi mîngîieri şi spovedindu-i pe muribunzi. După acest crescendo are loc un descrescendo. La 15 octombrie nu mai mor decît o sută de oameni pe zi; între 18 şi 20 octombrie, mor douăzeci de oameni pe zi... De la 6 ]a 15 noiembrie, mortalitatea creşt din nou la 50 de oameni pe zi. La jumătae lui decembrie se constaă iar o uşoară scăder. La începutul lui 1721, odată cu triumful vieţ, se iveste primul dric, dovaă a unei decnţ -- a mo{·tii - recucerite." [... ] Purta în plină zi un cadavru ce părea inofensiv. Era un dric liniştor, simbol ciudat al speranţi ; spunea că Molohul nesătul se mulţea iar .cu porţia lui obişnută de vieţ omenşti." Marsilia avea în 1721 doar 50 OOO de locuitori. Nenumăratl căstori şi botezuri nu pot şterg la repzală efectele durabile ale acestui mare şi arhaic anotimp al morţil. Epidemia din Marsilia marcheză sfîrşitul ciumei în Europa dens poulată. Prin surpriza începutului : Marsilia nu ar fi căzut în cursă dacă nu ar fi fost victima unei false siguranţe, cea a unei genraţi franceze ce nu se mai teme de ciumă. Amploarea, eficacitatea reacţie, pe plan naţiol şi interaţol, artă posibilitatea unei acţiun raţionle deliberate, modestă, dar utilă, a unei prize asupra lucrurilor deloc neglijabile ; acestă apriţe nea_ş­ tepaă a evului mediu artă tocmai că, pentru mica Europă a Secolului unor Lumini încă tremuăoa, evul mediu este de mult depăşit. Am văzut, deci, mecanismul surprizei. Să ne ocupăm acum de semnifcaţ evenimentului. Nici ştinţa sodală, dar nici hazardul nu vor iesi vreodată cu desăvîri din cîmpul istoriei·. Corabia Le Grand • Saint Antoine, avîndu-1 căpitan pe Jean-Baptiste Château, 222 ~u_pă zece luni şi trei zile . de absenţă din Marsilta, sevîntoarce în ziua de sîmhăt 25 martie 1720 ; facuse escală la Smirna, Mosconossi, CiP!~• S~yda, Sur, Triooli, Cioru, Livomo. o ca!a~one d~ :utină. Două sute cincizeci de intran aseman~t~~re au loc în fiecare an, intră a:e unor corabn ce au cutreierat focuri · unde c11;1ma este endmică. Pe Le Grand Saint Ant~17:e ~u. m~riţ, în mod inexplicabil, în cursul c_a!atone1, cmci marinari, dar corabia are certificate . ~e săntae în bună regulă, şi chiar un certificat de la w1 medic exnert din Livorno. La _25 mai, :,ancoreză în Insufa Pomeg~le, ca on~e corabie care vine clin Levant sau di_n Bar~ar1~", Pentru dezinfectia tradiţonlă. ~mma_ bmtme la Damasc si în îmnrejurimi în rnnuane 1720. Căpitanul Château • a· încărat Ia_ bord, făr să-şi dea seama, mărfui contamm_ate, balot1;1-ri de bumbac (brut) : sase ha:. m~lI vor mun la Marsilia Pentru că Duseră mi.na 1:e e!e. l!n turc îmbarcat pe corabie era nemdo!elmc, crn:nat... Château face şi o altă' mare Imprudenta - dună cum va arăt a Ia Triooli „funii si no c~et~ .-, cumpărînd pmza m stare proastă provenind de pe un •va e~gleze~c al căiy întreg echipaj se spune! ;a munse de cmă". Marsilia era plină d mcre~ere în mijloacele sale sanitare;;_ Totusf o s_ene de mici neglijţ le fac permeabil~· lWai adă~gţi la toate acestea un diagnosti~ pus greşit sau prea tîrziu din 11·psav d fv . ' e expe• tv ne1:_.a, r1: ~na marinarilor aflţi în carntiă d~t~ fam1lulor ; prin rufăie se proagă ouricu, iar prin purici, ciuma. • . 1n raport simetric invers : amploarea măsu­ rilor ca:e blochează răul. Am arăt cazul regent.ulm, .care a acceptat de bună voie, îmP?tnva tr~!atelor înseşi, măsurile luate la Cadix: Marsilia, ş a r o mort, este izolat ffiat • t.• • . pe mare . m n, şi apoi pe pămînt, de restul lu · · 11 ~ : bun~u] d!n _Aix interzice, la 30 iulie 1 ~­ c1ulaţ catirg1ilor şi căruţaşilo, sub pedeaps; I 223 l cu moartea. Oraşul este aprovizionat pc_ mare, prin mînuirea unor prăjin fo~rt~ lungi, ?are împiedcă orice contact. Interdicţa se extind~ si la celelalte porturi franceze. Un an 11;m tîrziu Franţ nu mai are dreptul să comu111ce cu M~rsilia, ameniţtă fiind, în caz de nesupunere, cu boicotul . î1:tregii ~urope. Faptul dovedeste o mare spaima, dar ş1 o anume reavoinţă.· Vor trece trei ani şi d o uă luni ~î1;ă cînd Cadix va reîncepe comerţul cu Mars1ha: dar numai oarţil. O scrisoare a consululm Partyet, dat~ă din 4 octombrie 1723 (A .~.A.E ., BI 228, f 0 246) anuţă o _veste apr~ape 11;:cr:diblă : ioi 30 septembrie 1723, ,,m sf1rşt, două co~ăbi venind din Marsilia după cincisprezece zile de carntiă, capăt îngăduiţa de a intra în golf. Corăbile sînt încărate cu săpun, _a laun şi alte mărfui .ce 1:u se, pot contamina. Două tartane venind dm Cete (Lanz_i_"· Şi Pa:guedoc) au intrat şi ele în ace':,şi tyet îşi încheie raportul în urmatorn termeni : trecere a fost foarte. 1): ,,permisul de liberă placul neguţătoril nm:tri, de vre_me ce ia!a cum, treptat, libertatea come~ţul nos~:~ v\;' Spania este aproape în întregime rest~u1hta • Aproape, numai : iulie 1720-octombne 1723 este epoca unei mari spaime. Ultima mare ciumă din Occident (la Marsilia în Languedoc, în Provenţa ; 100 OOO de rn~ţi, dintre care 50 OOO, _în mo?. sig~lr~ la Marsi1ia) este proagtă prm pur1c1,v fara şo­ bolani ca intermediari. Ciuma, clupa cum se ştie, se prezintă sub trei . forme, trans_miţî­ du-se de la sobolani ]a om, de fapt pnn puri.di de pe ş~bolani. Ciuma, maladie en~emic~ m ep1demn n sobolanului negru, izbucneşt pe1:iodice, .epicentrul ei fiind în India, iar cîteva relee în direcţa Mediteranei şi a portu: rilor Levantului. Populaţi întregi de şoblani negri sînt atinse de ciumă, murind în :nare număr ; puricii pe care îi r,oată fug, mvadîndu--i pe oameni; cînd şob l ani mor în masă, omul este ameniţt . 224 Ciuma din Marsilia nu aprţine ciclului clasic, ci celui de al doilea ciclu, mai rar al ciumei interumane, .cu un singur vector t;ansmiă nu de puricel~ de pe şoblan, ci de' cel de pe om. ,,Simpla msumare a cazurilor umane datorate muşcătri puricilor de pe sobolani nu poate da, în toiul infecţ, decît o ~orbiditate care nu depăşt procentul de 50/o într-o lună, de exemplu, în timp ce înmulţirea cazurilor prin transmitere interumaă poate duce la o interval de timp mo~bidjtate de 8~ 0/ 0 î:1 acelşi [._..] ,,In concluzie, cmma proagtă prin pur~cele _c.le p~ JO~olan se răspîndeşt în proporţie aritmetica, iar cea proagtă de puricele ele pe om, în proţie geomtrică." Ciumă buosepticrnă interumaă : abia o epidemie din zece ia acestă formă. Ciuma din Marsilia aprţine familiei hecatombelor istor~ce, celor din secolul al XIV-lea (1348, exclusiv pulmonară), celor din secolul al XVI-lea ~i, făr îndoială, de la începutul secolului ai XVII-lea, . şi nu epidemiilor mediteraneene c'.asic~ ,re care le întîlnim în Orientul Mijlocm ş1 m Levantul spaniol (în deceniul 1680). Reacţi lentă a medicilor îsi află scuza tocmai în acest fapt. Ciumă buosepticmă interumană : în mod normal, cîteva secole mai devreme, victimele s-ar fi numărat cu milioanele. Difernţa dintre 100 OOO si un milion trebuie pusă pe seama statuli'.ti. Magistrţ mu~_icipali int<:rzi.c ciumei să-i ucidă pe supuşn regelui. Inţelgm astfel reacţil oarecwn neobişut şi exagerate chiar care au loc ~n Franţ~, în Spania, în Italia, în Portugalia, m Imperiu, în Austria, în Hansa în Olanda în Anglia. Să nu uităm, touşi, că Dumneze~ l-a ajutat pe rege în lupta sa pentru cauza cea dreaptă . Şoblanu negru rămîne , cel mai b_m: aliat al ciumei. Ciclul acesteia , nu poate f~ Jugulat cu uşrinţă. Cu începere de la sfîr~1t~ secolului al XVII-lea, şoblanu negru se afla în regres, izgonit de un concurent mai 225 frust mai bine dotat, de şoblanu care trnpe canalele de scurgere, venit din Nor vegia. El ajunge în Franţ către sfîrşitul primei treimi a secolului al XVlll-lea. Acest mitocan refuză rolul traditional de vector secund. din Nord care se Este o binefacere venită adugă şi altora. La Marsilia nu va mai fi şi ieşt ciumă. Un nou stil de a muri : în retragerea afectivă intimitatea familiei In secolul al XVIII-lea, moartea îşi schimbă faţ. Marsilia, ianuarie 1721 : ,,Au inceput să se vadă atunci înmortăi de oameni morţi de boli obişnute. Oamenii priveau cu plăcer la · o înmormîntare, pentru că pînă atunci fuseră obişnuţ să vadă cum morţi sînt aruncaţi ca gunoiul, încît ceea ce era pricnă de triseţ altăd, devenise acum o pricnă de bucurie". Întreaga gîndire a Secolului Luminilor eludează scandalul morţi. Ea a refuzat paranteza cartezină, a extins ipoteza mecanistă pînă într-un loc unde nu mai are o posibilitate de inserţ, a încercat să răstoane escatologia asupra timpului. Ea are nevoie de o moarte discretă, care să poată fi uitaă. Privit în faţă, dricul bine lustruit şi linştor de la Marsilia ne dă măsura uriaşl efort al filozofiei Luminilor. Într-un cuvînt, moartea nu mai are nici un drept în cetate ; ea este o chestiune personală, strămua, dimpreună cu o pleiadă de lucruri esnţial, dar stînjenitoare, în forul interior şi în cercul familiei. Moartea publică a devenit familă. Să vedem ce spune în acestă privnţă Philippe Aries. Europa şi America, cr e ştinăae adică, au cunoscut patru stiluri ale morţi. Într-o pri:;1ă ~tapă, moartea tăcu, vetero-testament~r.a, ?11; e.vu! _mediu îndepărta, ce mai poate fi mc_a mtilmta la ţă r ani lui Tolstoi , moartea ce pn_veşţ căţre perete, cu spatele întors că­ tre cei vu, moartea ce rămîne fată în fată cu D1;11:_1nezeu. _D}nt~-o. a doua etapă, 'moartea pu,?hca, baroca mea dm evul mediu tîrziu si pînă 1~1. secol1;1I .~l XVII-lea. Este un moment decis1": ?l v1eţ sociale, o moarte-spectacol întru edificarea c<_:lor vii. Într-o a treia etapă, cercul ~e restrmge. Moartea rămîne constieă ~ar mtr-un cadru social redus la cercui fami~ hal ~eco~u~ a! XVIII-lea este solitar si în aceasta • ., d" • .pnvmţa ..cu secolul al XIX-Iea , •1nraacmat m mutaţnle secolului al XVII-lea). într-o a_ 1:atra etapă, moartea este tot mai c~~nde~tma, ascună muribundului, apoi celor vn,. pnn atenuarea doliului, acestă ultimă concesie. ,,~oartea de altăd, notează Aries era o _tragedie - adeseori comiă ~ în cadruÎ că­ re~a muribundul avea rolul unui actor." Voltam: a _excelat _în acest gen : el a repetat de do:1azec1 de on, dar • mimînd destul de răi ultimul ~ct, în iulie 1778. ,,Moartea este astăzi ? co_med1e totdeauna dramtică, în care omul Joa~a rolul aceluia care nu stie că va muri curmd." • Primele trei etape se opun, desigur, celei de a pat:a· Trec~rea de la cea de a doua Ia cea de a_ tr;rn necsită _aproximativ un secol. Poporul ramm_e cu o suta de ani în urmă faţă de aristo~raţi:. Această cotiură importană ne îngă­ duie ~a abordăm o trăsu esnţială a Secolului Luminilor. . iÎn secolul al XVIII-lea, ca şi în secolul al XVII-lea, ,,era de la sine înţels că omul stia ~ă va mu_ri, •!ie că îşi dăea el singur sea~a e asta, fie ~a trebuiau să-l avertizeze ceilaţ r, .. J Pe atunci moartea era arareori subită [ ] era foarte temuă, nu nu~;i iar moar~ea subită ~en:ru :a ~a nu îi îngăduia omului să se că1asca, c1 ş1 pentru că îl priva de propria-i 227 226 moarte. Trebuia să fii nebun ca să nu vezi semnele prevestitoare de moarte, iar moralistii si satiricii îi ridiculizau pe smintţ care r~fuz~u să vadă evidnţa". Rolul rudelor, al · prietenilor spirituali constă în a fi, cînd. _trebuie, nuncii mortis. Medicul lui Don QmJote, nemulţit de pulsul acestuia, îi recomandă ,să se gîndească, oricum, la săntae suţlet­ lui, căi săntae trupului său trece prmtr-o mare primejdie". „Pe măsur ce înaităm în timp, pe măsur ce urcăm în ierarhia socială şi urbană, omul îşi presimte tot mai puţin moartea aproită [... ]" Medicul din secolul al XVIII-lea a renuţat la rolul de nuncius mortis. Prietenii nu mai intervin, s-a produs retragerea în nucleul familial. Treptat. In mediile populare, în prima ·parte a secolului al XVIII-lea, moartea, cel mai adeseori, rămîne publică. ,,Muribundul nu trebuie privat de moartea sa." Trebuia totodată ca el să o prezideze ... De îndată ce omul „zăcea la pat, bolnav", camera lui se umplea de lume, rude, prieteni, vecini, membrii aceleiasi confrerii. Ferestrele si obloanele erau închise. Lumînările ardeau. , Cînd, în stradă, trecăoi îl întîlneau pe preotul care aducea sfînta împărtşanie, obiceiul şi credinţa cereau ca ei să-l urmeze în camera muribundului, chiar dacă acesta le era necunoscut Apropierea morţi transforma acestă cameră într-un fel de loc public. De unde şi înţelsu frazei lui Pascal, ,,omul moare singur", al că-­ rui paradox voit sublinază, prin contrast cu mulţiea celor preznţi, singurătae psihologică a muribundului. Desigur, preoţi înceară să pună puţină ordine în toaă acestă învăl­ măşeal, iar medicii, către sfîrşitul Secolului Luminilor, cer ca, din motive . de igenă, lumînăr.ile să fie . stinse şi ferestrele deschise. Fiecare om văzuse de atîtea ori pe alţi murind, încît repeta făr prea multă greutate cuvinte ~i gesturi care îi reveneau în memo- rie în clipa propriei lui morţi. Această ultimă ocupaţie din ultimele ore de viaţă îi ajuta atît pe cei vii cît şi pe muribund. Secolul al XVIII-leu a urmat cu mare încetineală noua atitudine a elitei. Restif * de la :B retonne (Nopţile Parisului) ne oferă o măr­ turie despre felul cum se murea la Paris în ultima parte a Secolului al XVIII-lea. ,,intr-o anume seară, pe cînd trecea pe strada Egyptienne, astăzi dispărut, Restif a auzit sunetul unui clopţe : un preot, întovărşi de un dascăl, ducea sfînta împărtşanie" (Pierre Gaxotte). Atunci scriitorul pornograf, prietenul filozofilor, îşi aminteş de o frumoasă tradiţie creştină : ,,el îi urmează pe cei doi, dînd răspunile - împreună cu preotul - la psalmul rostit de dascăl. Odată ajunşi în stră­ duţa Verdet, urcă la etajul cinci, la un biet tăieor de lemne". ,,Frate, îi spuse preotul, ai avut o viaţă nevioată şi grea, nădju­ ieşt în bunătae lui Dumnezeu ; n-ai făcut decît să trudeşi ; fericirea te aştepă în viaţ de apoi; cel care a fost atît de resemnat în nefericirea lui... - Dar eu, îl întrerupse muribundul, am fost cel mai fericit dintre oameni, am avut cea mai bună soţie, copii buni, am avut de lucru, am fost sănto. am fost unul dintre oamenii cei mai fericţ. Preotul plînse, îl îmbrăţiş şi, luînd în mîini sfînta împărtşanie: - Doamne, iată un templu vrednic de tine. Şi îl împărtşi pe cel bolnav, îngenunchind apoi spre a rosti o rugăcine.' (o! lacrimogenule secol al XVIII-lea !) Este o interpretare limtaă, dar trebuie să vedem aici mai curînd soliditatea unei tradiţ intacte şi profunzimea misterului creştin. Ultimul şi nobilul tăieor de . lemne . al lui Rcstif murea la Paris, în ajunsul Revoluţi, ra un ţăran din secolul al XVII-lea. In vîrful piramidei sociale, modificarea începuse însă, moartea fusese acprtă de cercul familial. ''aptarea familialii 0 morţi în srcolul al XVIII- lea ţine de două structuri : ea repzintă un aspect al dezvoltări pe care o capăt familia în general. Copilul şi muribundul aprţin mai mult ca nicodată micului cerc al rudelor. Familia conjugală îşi însuşet o parte tot mai mare de afectivitate. Dar nici societatea nu mai poate integra moartea. Gîndirea Secolului Luminilor, din comoditate, a eludat, în Franţ, cel puţin, şi în Anglia - dar Anglia se că­ ieşt - orice prelungire escatolgiă. In faţ stupidăţ mormîntului, ea rămîne făr de răspun; în numele comod al unui distinguo în sine, elita Secolului laicist şi al cufndări Luminilor transmite răspund era morţi şi a muribundului cercului restrîns al familiei conjugale. Şi touşi, pe urmele creştinsmul epurat al dublei Reforme, dintr-o preocupare pentru igienă, elita secolului al XVIII-lea (confortul celor vii trebuie să primeze) nu ezită să perturbe în mod grav gesturile esnţial ale societăţ tradiţonle. In secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, oamenii sînt repede îngropaţi. Pînă în jurul anilor 1720, mortul este îngropat chiar a doua zi în bisercă. Intre 1720-1750, o bătlie crudă şi, neîndoielnic, necsară, se dă pentru izgonirea morţil săraci îngropaţi în bisercă, morţi ce vor avea parte, de acum înainte, doar de pămîntul binecuvîntat, dar precar, al cimitirului. În aceşi perioadă, episcopul din Lisieux interzice celebrarea căs­ toriilor în zi de dumincă. Se duce o luptă împotriva supert iţe cadavrului. Neîncrederea faţă de sex se manifestă pînă şi în gestul sacramental care îl autorizeă ; domină o religie a sufletului, o gîndire a elitei. Exigenţl igienei introduc touşi o nouă inegalitate în faţ morţi. Igiena nu-i izgoneşt pe nobili şi pe preoţi din incinta bisericii. Doar mulţiea celor săraci se află în afara acoperişul protector al templului şi a preznţi linştoare si reale a altarului sacru. Marea demnitate a ~elor să,rad : sub trăsuile lor se ghiceşt 230 chipul lui Christos din ziua Judecăţi de apoi ! Aceste gînduri îi sînt poate familiare tăieo­ rului de lemne din strada Verdet. Curînd, ele vor fi cu totul străine elitei. Filozofilor, desiSuflet şi puritate, măreţia gur, şi creştinlo. lui Dumnezeu, primat moral, şi o gîndire limpede : o bogăţie cuerită izgoneşt o altă bogăţie. Animismul celor săraci ? Mister al Intrupăi. Oamenii Secolului Luminilor sînt mîndri de O amînare de mica lor victorie asupra morţi. zece ani, deci o poulaţie de două ori mai mare. Cadavrele îngropate în cimitir şi o agonie di scretă . ,,Somnul raţiun naşte monştri." Cu geniul său baroc, Goya * a ilustrat acestă cugetare clasiă. Luminile raţiun nu au nimic de spus. Primele genraţi ale Secolului Luminilor au eludat problema. Siguranţ gesturilor dobîndite, o copilăre creştină le vor fi ajutat întru aceasta. Dar nu la nesfîrşit. Genraţil din partea a doua a secolului al XVIII-lea, cele din afara Franţei, vor ajunge să înţelagă acest lucru. Capitolul III iN ViRfUL PIRAMIDEI SOCIALE STATUL SECOLULUI LUMINILOR în spaţiul-tm al unei Europe dilatate, , dimensiunile omului s-au schimbat cu adevarat pentru prima oară. Dilatarea omului este primul dat obiectiv pe care îl aprehndză filozofia Luminilor. Acest dat o încurajeză să pătrund în domeniul rezervat al politicii şi al religiei. Dilatarea omului guvernază, din exterior, gîndirea AuJklănmg-i ; ea este indsocablă de Stat, agent activ, agent eficace al acestei victorii a omului asupra lui însuşi. Prin voinţa sa de spaţiu şi de putere, statul şi-a împins mereu, tot mai departe, frontierele ; din dorinţa de a-i stăpîni şi de a-i număra mai bine pe oameni, statul a construit datul statistic de bază. Făr staică, deci făr stat, nu ar exista o aritmecă socială, o de date, a spiritului şti­ dezvoltare, din lipsă inţfc, mecanicist, în direcţa omului. Statul se află la originea ştinţe sociale, ce se naşte în secolul al XVIII-lea. Statul a condus lupta împotriva răuli care îi ucide supşi, răpin­ du-i bogăţile. Statul - şi todaă şoblanu cenusiu dn Norvegia -- au învins ciuma : ,,A f;me, a peste, a bel'lo libera nos, Domine". Foametea este mai raă, iar războiul s-a umanizat. Statul burghez, statul supratcă ? Dacă vreti dar e vorba de o strucă decisvă şi to~daă fluidă. El este în centrul oricăe con~ strucţi sociale, ca motor al tuturor schimbă232 rilor. Statul este o forţă de transformare. !n mod inegal. Rolul său relativ este mai mare în Europa perifcă decît pe axa mediană dens poulată. Statul Secolului Luminilor si-a propus o sarcină uriaşă : să aducă „frontier~le" la nivelul centrului, să construiaă de la vest la. est ~ d~ la nord la sud, prin emulaţi şi prm m1Jlocirea imperativelor echilibrului un spaţiu-tm omogen. Iată de ce o înce;care de explicare a Secolului Luminilor nu poate eluda problema statului. Tentaţi ar fi mai curînd opusă : aceea de a acorda statului un loc exagerat de mare. La limtă, statul Secoîn esnţă o mostelului Luminilor rămîne, nire străluci a trecutului. ' • . Cum să ignorezi raporturile dintre stat şi gîndire? Avîndu-şi adeseori originea într-o meditaţe politcă, era fatal ca gîndirea Luminilor să se întoarcă spre stat şi să-i influeţz pe cei care-i conduc destinele. O privire aruncată asupra acestor lucruri ne inctă să discernem, dincolo de aprenţ marile articulaţi ale spaţiul. In centru, 'pe axa mediană o formă, de sta-refinţă evoluază puţin, î1~ masura m 92.re revoluţia s-a şi săvîrşit pentru el ; jur-împrejur, spre margini, adevărtul stat al Se~olului Luminilor, un stat ce se luptă cu o realitate pe care se străduieş să o supnă : un stat al recupăi pasionate. Harta porunceşt In Europa, secolul al XVIII-lea nu este un s~col de răstuni în domeniul politicii. Prioritatea o are spaţiul. Intre 1680 si 1780 harta continentului s-a schimbat adese;ri • ea' a fost chiar mult remanită în 1713 • aceste schimbări se efctuază în conform'itate cu o ordine. logică uşor de înţels. Privirii i se impun doua Europe, de o parte şi de cealtă a unei linii Hamburg-Triest : de o parte stabilitate vechime, creşt suţintă, rapidă', dar nu îd 233 salturi, iş totdeauna contrlaă ; de cealalt~ parte mişcărle - une?ri dezordonate - _unm spaţiu neposedat înca pe de-a~ntr~gu_l , un Vest stabil se opune unm Est n:ai flmd, f;ontierele se deplasză J'.1 est mm uşor dec1ţ 1~ vest cu atît mai mult cu cît la vest exista rap;rturi strînse între oameni şi ~tat. In F_ra1;ţ, în Anglia, în Ţările de Jos, m Provmcnle Unite* statul acţioneză direct asupra oamenilor. La est, el este statul nobililor, al una~ mari proprietari. Între el ş1 Junkers, magnţi, cîmpia defrişată de ţăr~ni se i.;1terp1_:1ne ;> ~tructură seniorală şi moşierasc : a ~1?parţ ~?lonia înseamă a redistribui zece mn de moşu ; a întreprinde o a asimila Alsacia înseamă operă de lungă respiaţ, dusă c~ tact la bu:1 sfîrsit într-o sută cincizeci de am de eforturi. La 'vest, statele nu se confudvă totdeauna ~u realitate ă l o i ţ a n avansata, cu excpţia 0 Franţei si a Angliei; touşi, într-un cadru _teritorial vechi, s-au stabilit de-a lungul ar_;1lor anumite raporturi pe care nu. e ~şor sa le modifici. Să măsur cu atenţi ;11v_:lu~ unor asemenea realităţ: cele zece provmcn d11:; sud aprţinîd Ţărilo de Jos*,. ducatul M1lan?, Neapole constituie ansambluri c~nsacrate P:lD uzanţă; mai mult decît translţ:1e de la Vl:'~ se artă a fi grave un anume tip de rupturi • anexarea Roussillonului în 1659, care d~zmembrează principatul catalan, lenta e~ozmne a Tărilo de Jos spaniole, între 1659 Şl 1679, de • ~ătre Franţ lui Ludovic al XIV-~ea, deplasarea frontierei tradiţonle (1748) dmtre Lom: bardia si Piemont, care provacă transferuri de po{ilaţe şi oscilaţ . ~e:r1-?grafice. Aceste sînt mod1facari. re~l:. De ~semici modifcăr menea, la rigoare, anexarea S~le~1e1 de . catre Prusia, între 17 40 şi 17 42, constitme, la mvel~l oamenilor un eveniment mai important dec1t prima îm~ărţie (1772) a unei Polonii care nu mai există. Cînd, dimpotrvă, în 1713, prin tratavtul d_e la Utrecht monarhia austrică anexeaza pen234 feria imperiului european, constituit din Spania, Ţările de Jos, Ducatul Milano, Regatul Neapolelui, Sardinia (în 1720, Sardinia şi Sicilia trec din stăpînirea Piemontului în cea a împăratuli), el crează un nou echilibru la vîrf, făr a modifica întru nimic raporturile oamenilor cu principele, în cadrul realităţ, statornicite prin obicei, care-i leagă. La limtă, faptul că Ţările de Jos spaniole devin austriace nu are prea mare importanţă; singurele realităţ sînt Ţările de Jos, Milano, Neapole, la ac:est nivel. La înceSicilia. Statul se află put, sistemul dinastic nu este nimic mai mult decît o alinţă cam constrîgăae. Să ne situăm la nivelul realităţ principale : statul teritorial constituit în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. La vest, zonă cu poulaţie foarte densă, carteiză prin străvechi relaţi ale omului cu mediul său, statul şi-a găsit limitele şi se menţi între ele. După 1680 nu mai au l9c decît mici modifcăr la periferie, lucrarea statului săvîrindu-e în interiorul unor limite confirmate. 'Geografia politcă şi-a pierdut pentru un timp orice plasticitate. Nici un alt joc nu mai este posibil în afră de cel la afiral unui oarecare echilibru ce veghază marea unui statu quo, la apăre unor interese, la creşta bogăţie statului. în Franţ, de exemplu, între 1680 şi 1780, au loc doar două modifcăr importante : încorporarea, trepaă, a ceea ce mai rămîne, în 1766, din Lorena ; cumpărae Corsicei, în 1768. Variţle de mare amplitudine se situează în colonii. Ele afectză prosperitatea, nu şi teritoriul statului. Anglia îşi afirmă poziţa dominată în interiorul Insulelor Britanice. focepînd din 1703, unirea cu Scoţia nu este numai dinastcă, structurile Regatului Unit se schiţează pe un plan de egalitate între englezi şi scoţien. In secolul al XVII-lea, colonizarea nord-estului pustiu al Irlandei a contribuit la afirmarea solidartăţ anglo-scoţien. Dominată de către marii proprietari, fie 235 englezi, fie raliţ spa_ţiul c_ultural şi economic englez, Irlanda, m plma creşt demografică, nu mai repzintă o. p_roblemă. Pr?cesul de uniformizare se termma m 18~0 p_nn asa-numitul bin de Unire. Insulele Bntamce, F~anta 800/o din Europa mediană : spaţiul r~usitel;r' este politic bine delimitat._ în inten~~ul Italiei schimbărle sînt dinastice, nu tentoriale, c~ excpţia frontierei Piem~nt-Lombardia. La vest şi la sud, Germama nu _a suferit în 1713, decît modifcăr limitate. ~ch11ibrul 'atins în 1648, după treizeci de_ am de război, este menţiut între o eJ:ermame cat~lică, ce stagneză, şi o Germ~me_ protestanta, care evoluază, conform unui clişeu prefer~t de filozofi si de protesanţi în timpul Aufklarung-ului. Ţările de Jos, Provinc_iil~ Unite_ şi Liege şi-au găsit, de asemenea, · limite sta?ile. Spania nu a fost decît în aprenţă afectata de tratatul de la Utrecht. Ea este despovărat de tradiţonle responabiltăţ imperiale pe care încetase să şi le mai asume şi care o zdr~beau. Politica italnă a familiei Farnese vi: zeaă un nou echilibru în Mediterana, ea da satifcţe Spaniei catalane; _v~lenciene,_ o ajută să accepte hegemonia politica centrahzato_are, mai întări acum, a Castiliei. La vest, vn1:_d~ nevrînd, statul lucrează în prof1mzime, cac1 locurile sînt scumpe. Franta Spania, 500 OOO km 2, în Insulele Britanice, 3i5 OOO km 2 de unificare politcă şi de conştiţă naţiolă, la diferite niveluri. Europa mediană este şi domeniul statelor mijlocii : Portugalia, 90 OOO km2,_ Neapole, 70 OOO km2 făr Sicilia. Ceva mai mult de este în regres, 100 OOO km2 cu Sicilia; Venţia teritoriul său italian este de 31 400 km2, la sfîrsitul secolului al XVI-lea, posesiunile exteri~are îi dublau întinderea ; începînd din 1720 Venetia împreună cu Istria,· cu coasta Daldiatiei ~i ' cu Insulele Ionice nu • ating 50 OOO • km 2.• Grosso modo, măriea ei este anlogă cu cea a regatului Sardiniei 0 236 (62 500 km 2) şi a Statelor Bisericii (44 00 km2). Ţările de Jos austriace şi Provinciile Unite îşi scad suprafţ la 27 OOO km 2 şi 30 OOO km 2 . Provincia Milano a ajuns de la 16 650 km 2 (1600) la 8 350 km 2 (la sfîrşitul secolului al XVIII-lea). Toscana are 20 OOO km 2, Parma, 5 700 km 2, Genova, făr Corsica, 5 OOO km 2. Electoratul Mainz, cel mai mare dintre electoratele ecleziastice, are o suprafţă de li 150 km 2 ; Hannovra, cel mai mic dintre electoratele laice, 13 OOO km 2 (din 1714, soarta lui este strîns legată de cea a Angliei), Bavaria (un milion de locuitori) şi Saxonia rămîn la . 30 OOO km2. Europa Ocidentală şi-a păstra şi micile state, mari domenii nobiliare din vestul germ2n, republici elvţin, grupate sau . nu în interiorul unei confedraţi precare. Geneva are un caracter exemplar : exemplul său impli2it subîntinde demonstraţil politice ale lui Jean-Jacques Rousseau. Întreg spaţiul din vest este împărţit în patru mari părţi : Insulele Britanice, Frmţa, Spania Portugalia, micile state şi statele mijlocii ocupă latura de est pe axa Italiei, Alpi, Renania, între Rin şi Elba. Ele se interpun între Vest şi noile stele care cresc, încă şovăielnc, în Est. Estul Europei, ţinut în plină rocuperare demografică, cu periferiile sale pioniere în interior şi în exterior, nu şi-a găsit încă o stabilitate terioală . Numai aici geografia statelor este în plină evoluţi. Faptul ţine de eşcul vechilor sisteme teritoriale, Statele nebuloase, Sfîntul Imperiu, Polonia. Polonia (850 OOO km 2), confedraţi alcătui din zece urmează a fi împărţit mii de mari moşi, (1772, 1793, 1795). Constituirea ulterioaă a unui stat naţiol polonez trece prin distrugerea prealbiă a unui sistem politic contemporan cu secolul al X-lea, la vest. Nici un stat teritorial ne2rătîdu-s capabil să joace rolul unei He-de-France sau al Prusiei acestui mare spaţiu nesigur, intervţa din afră era fa237 în Franta Oinoslio Burbonilor( în Spania -] 1111 ~ Dinastia Hobzburgilor /Marea Britanie Uniune în 1714". Honnavro ~ ~ EEJ Limito Imperiului romano-german~ Madrid REGATUL SPANIEI . . INSULELE BALEARE dlh, ~I.Minarea "W d" (bril17l3) . I.Majarca <l. o • Gibraltar 'o 0 28. EUROPA TRATATELOR DE LA UTRECHT (După Grosser Historischer Weltatlas istoric, _E d. Didactă şi pedagoică, pentru zona sud-est Bucreşti, şi după Atlas 1971, e uropeană.} Echilibrul atins la începutul secolului al XVIII-lea trav ersază făr.'i vreo modificare radiclă totalitatea Secolului Luminilor. Franţ, Anglia,. Spania, marile state de la vest şi-au găsit punctul de echilibru. Anglia ţine sub depnţa ei totalitatea Insulelor Bri- 238 ~ 0 . • I• tanice. Franţ de ns ă, cu o poulaţie numeroasă este Spania este elibrată de ţi'nut­ aproape desăvîrşit, nle d 1; pendente din Italia si din Tările de Jos care nju.se se ră să o stînjeneagc/i. J\lareie fapt cu ad;vărt nou de la începu.tul secolului al XVIII-lea este Austria. O Austrie care a reintrodus trei sute de mii âe kilometri pătraţi ele teritorii danubiene în circuit.de europene şi care îi urmează Spaniei în rolul de tutore contestat al ţinutrlo clin• Italia si al Tărilo <ie Jos, fărîmiţate. Imperiul şi Italia aprţin, pent1'1), : acum ea va fi salutră. Imperiul, prin suprnfaţ şi structura sa, se înrudeşt cu Polonia. Totuşi, spre deosebire de Polonia, spaţiul german cuprinde mari unităţ teritoriale. Austria misvă, dar ex-cntraă, Prusia, mai modestă, dar mai bine plastă, care pregătsc o organizare spaţilă mai confrmă nevoilor creşti economice. Imperiul habsburgic s-a golit întruna, deşi încet, de puţina subtanţă politcă ce-i răm­ sese după catastrofa demografică din 16301640 şi după pacea din Westfalia (1648). Tensiunea tradiţonlă Nord-Sud, pe un criteriu religios (Germania protesană-Gmi catolică) pe gustul Secolului Luminilor (eficacitate/ Lumini-obscurantism/imoralitate), nu uşrează supravieţ mitului imperial. Cînd Nicola·i emite judecăţi pe cît de severe pe atît de nedrepte asupra Bavariei, el exprimă un dispreţ al Nordului pentru Sud : ,,Bavaria este înţe­ sată de mînăstir şi de oameni ai bisericii, dar · e cu totul lipstă de şcoli" ; judecată nedraptă, ca şi aceea p~ care o va face, cu şapte ani mai tîrziu, în 1788, Risbeck. Germania catolică de Sud se răzbun, în felul şi în detrimentul ei, refuzînd tot ceea ce se face în afră. Gellert, Kleist, Klopstock, Wieland, Lessing*, Kant şi tînărul Fichte nu sînt contemporanii ei. Eşti ispitit să vezi două spaţi-tmur noncomunicante în planul culturii. Nordul, atras ' de Prusia, nu le iartă statelor catolice din sud faptul că privesc în direcţa Austriei. Ceea ce mai rămîne din imperiu se prăbu­ şet la începutul secolului al XVIII-lea, sub tală motive diferite, Europei dens populate. Fărîmiţaeu Iar politcă, erodarea micilor state teritoriale se preteaz'l la modifcăr. În .imperiu se schiţează încă de pe acum rolul organizator al statului brandenburghez prusian. Dincolo de Oder, odată cu Polonia şi Rusia, începe lumea arhică a statelor nebuloase, simple jederaţi ale unor mari domenii, care lasă în afara 911rentelor de schimburi de produse şi de gîndire nouă zecimi din poulaţi lor. greutatea unei Austrii devenite peste măsur de danubiă. ,,Intre 1648 şi 1707, a existat o adevărt tenaivă de politcă econmiă imperială" (F. Dreyfus). Texte publicate între 1676 şi 1689, sub ameniţr franceză au încercat să stabilecă reguli comerciale ~omune statelor teritoriale ale im~ aplicabile toaliăţ astăzi imaginea peri1:1ui. Ivngomar . Bog riscă mdrazneţ a unm fel de pieţ comune. Dar Leibniz ? El este contemporan cu Spinoza şi cu Locke. Spinoza a scris al său Tractatus în_ ajutorul cauzei pierdute a partidului republican; Locke este teoreticianul învigătorl aş-numite Glorious Revolution iar Leibniz împăciutorl, conciliatorul cont~ariilor 1 omui ~onti_uăţ! ~nfinitesimale, s-a luptat pentru 1mperrn, gmdirea sa modelîndu-se pe temeiul unei sfidăr politice. Leibniz este cel mai mare d_ar __el nu e:te ~ingur: vreme îndelugată, ju~ nşt se stradmesc să pună la punct o defi~iţ: juridţc~ a imperiului, împreună cu o pleiada de JUr1sconulţi ca Reinking, Seckendorff, Aramaus, Limnaus, Conring, Chemnitz Pufendorf... şi Leibniz. Ex-centrarea danubi~ ană a Austriei compromite visul imperial. Un P.artid ostil Austriei îşi strînge tot mai mult rmdurile. H. Henniges, în ale sale Meditationes ad lnstrumentum Pacis Caesareo-Suecicum (zece volume groase, apărute la Halle în •orbita Prusiei, între 1706 si 1712) atcă' constituţile imperiale : ,,[ ... ] Războiul' de Şapte Ani ~cenuază conflictul juridic cu privire . la ~mpern~. Pamfletele antiimperiale înfloresc, ex~ de opere antihabsburgice ista chiar redită contemporane cu Războiul de Treizeci de Ani''· Dieta îşi are de acum înainte sediul la Regensburg, pe Dunăre, prea la sud, prea aproape de Austria. Ea este alcătui din trei c?legii : . Colegiul electorilor, Colegiul prinţlo ş1 Colegml oraşel, Mainz, Trier si Koln cele trei oraşe ecleziastice renane ; Sa~onia, Bran~ denburgul, Palatinatul, Boemia, la care s-au adăugt Bavaria şi Hannovra, !n mijlocul se241 U - c. 6i REGATUL OANEMARCI Ti~:,:,; în 1789 MONARHIE 1 : : 1:/:1 AUSTRICĂ ~"':;'jj în 1649 f:=:===l în 1789 ~USIA ~ENBURG în 1648 1%.~~ în 1789 BAVARIA illlIIIl]j] în 164 8 -~ SI J SAXON IA ~Î/11648 t-:------=-j în 1789 HANNOVRA în 1648 t::::::.':-.:-~J în 1789 [%'~1&1 DANEMARCA in 1648 Tn 1789 Limito imperiului romano-german în1648 ---- în 1i'S9 @mlffll H=EH REGATUL Pesto 11111 r1111111 FRAN El UN A R I A ~HARELE PRINCIPAT . ~l--...=,._ TRAHSILVAllli:I IAU ROMÂNEASCĂ l/vf p[R!UL •ţ:i o~ ~ 29. IMPERIUL ,51 AUSTRIA (Ibid.) parte cenlraă a Europei a cunoscut, pe plan politic, cele mai mari schimbăr. Franţ a avansat cu frontierele în vechiul culoar Iotharingian-burgund. Austria a absorbit Europa danubiă smulă de la turci. Un proces ele r egrupai·e în jurul cîtorva state Je.ritoriale mijlocii începe în mod timid în cadrul imAceastă 242 . C::i periului. A se vedea Sa.x onia, Danemarca, Hannovra <"ere benfi c iază de uniunea di nas ti c ă cu Anglia (cu începere din 1714;, Baval'ia, devnită electorat şi, mai ales, Brandenburg- Prusia. Acest proces .de .,,e~ !Impare terioală se suprapune procesului - ce are loc î~ profunzime -- ele recolonizare a vestului ş( d,e rnlonzzare a solului clin est. hdelttngatele căutri ale secolului al XVIII-Zea pregătsc aclevc1rata explozie ce va Gvea loc în secolul al XIX-leq,. 243 colului al XVIII-lea, Auerbach număr, stînd de drept în Dieta prinţlo : ,,31 de prinţ ecleziastici, 39 de prelaţi, 59 de prinţ laici, 75-80 de conţi. La aceşti se adugă Colegiul oraşel, în care sînt reprezentate 52 de oraşe ale imperiului". 269 de state sînt prezente în Dietă, dar toate statele ce se bucră de o indepţă de fapt nu sînt reprezentate aici. Cu începere din 1663, Dieta îşi ţine şedinţl în permanţă, făr ca împăratul să trebuiască s-o convoace. în fruntea sa, directoratul imperiului este exercitat, cu drepturi depline, de către electorul de Mainz. Jn privinţa religiei, Dieta se scindează în două secţi : o secţi catoliă, prezidată de electorul de Mainz, o secţi evanghlică, prezidată de electorul de Saxonia. Această diviziune pune în lumină ciudatul anacronism al instuţlor imperiale : imperiul este protestant în proţie de 650/o, Dieta este, în marea ei majoritate, catoliă, împăratul şi repzntaţi directoratului imperiului sînt catolici. Un publicist hughenot deplîngea odinară acestă situaţe : ,,Atîţia episcopi, atîţi preoţi şi atîtea călugriţe au un cuvînt de spus în Colegiul prinţlo [... ] încît aproape că îi sufocă pe protesanţi". inţelgm nemulţira Nordului cu privire la ce urmează modelul austriac. o instuţe La est, frontierele politice sînt nesigure, statul fiind slab. Imperiul, Polonia, neadaptate, sînt în declin. Cazul Suediei care, prin tradiţe, le este asocită, e foarte diferit. · Suedia constituise, în secolul al XVII-lea, o mare. baltiei în Pomeracum, mare suecicum. Aşezar nia, la gurile Elbei, ale Weserului şi ale Oderului, avea un caracter comercial, aşezr ei în Carelia, Ingria, Estonia, Livonia, purta o pecete colniaă. Moartea lui Carol al XII-lea va fi despovărat cel puţin Suedia de acestă moştenir stînjenitoare. Tratatul de la Nystad (1721) contribuie la transformarea Suediei într-un stat naţiol posedînd, prin Finlanda, o 244 C<<·:•:<<·J Maghiari llIIIIlIIIIJ Germani E2Z2Zl Cehi mmmm Italieni Sîrbo-croafi Ucminieni ~Sloveni ~Români ~ ~ Qun/Jrea, 3o. SPAŢIUL DANUBIAN V .-L. Tapie, Monarhii · Iunie Dun!irii, 1970 si du p~poa~e de pe matică şi pedagogicii Bufa t· as istoric, Ed. Didac' ureş z, 1971, pentru zona _ sud-est europană.) Aceasta hartă încearc - ~ t d din Austria, de la sfîrş ~ 1a ra uc? amestecul etnic dintr-o perioadă cînd i : t secolului a_l XVIII-lea, adică nu cunoaşte încă acea;;t u~ ;;7mp-ozzt al habsburgilor 0 cleni către est vedem el~; . err:a. Aproape pretutinsecolulut al XVIII-le b·Ţtl1Wţia turceasă. Europa mografică cele mai a rme . ratele de creşt deri icate. zn_ Ungaria (o creşt d e aproape czncz ori). (D7:pă Ail -/l- văast „frontieă" pioneră. Am văzut • I , 1n ecalitatea p "b . z. m seco ul al XVIII-lea di . ra uşi~ea arhaicului imperiu baltic al Sues1·ee1_1 sanRcuţ1~:ă o realitate : înflorirea Prus1e1 s1 • • Constituirea Au str· • • · a A us t ne1. l'C~~1ib~!1 ~igant continental, element-cheie al u1 european se situ - l . anilor 1680. 650 OOO 2 d eaza a . mvelul piu , -m e la bun mceput s, m 1713, cele patru cincimi din Itali~ cu atitudinea • f ţ succesului suede d - m al a morţu, g tură k 2-15 .. LJ Suedia şi 17 LJiJ f:7 ld Finlanda su!J Gustav Vosa 1523-1560 ll1lllllllTI Teritorii dobindile sub fiii lui Gus!ov V lllilllllll 1560-1611 • · lfflffil Teritorii dobîndite sub Gustav- O ~ Adolf 1611-1623 □ Teritorii dobîndite sub regin Cristino 1632-1654 Teritorii dobindite sub Co 6 Gustav 1654-1660 ~ ~ ~ • s I) Pierdut în 1679 Paceo de 10 St-Germoin . Vînout ,n 1715 li § 9 Pierdut în 1814 Paceo de Io Ki I Suedia în c:>,. 1815 P1erctu1 în 1719-21 • 11 ()_ Pac.ea de Io Stockholm şI 0 Pierdui în 1743 Nyslod,,O' Pocea de Io Abo Pierdut în 1809 Paceo de la Frederickshamn M Între 165 E Al~.:~. MEOHPAO Snrrio ·-: •. ~((!ÎF~I_EJ.:le Al :-:•UPPL~ANO.. : ::•.Upp_s-at· •:::-:-:-:•.·.. ~Sta :o-·-·.·.· "():.·.. -- A) f COP.~ al TU EN 31, SCANDINAVIA ŞI (După MARE BALTICUM Grosser Historischer Weltatlas.) În spaţiul forestier aproape vid al peninsulei scandinave şi al scutului baltic, ajustările politice sînt numeroase şi importante în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Suedia, preluntJiă de „frontiera" sa .finlandeză, îşi capăt forma clefint-vă abia în 1660. 1n tim1J ce împinge· ansamblul Danemarca-Norvegia către vest, Suedia contrlează un moment cvasitotalitatea coastelor baltice, sectorul de aprovizionare cu lemn spaniolă (115 OOO km 2 din 143 OOO km 2) şi Ţă­ rile de Jos (25 OOO km 2), o armtă permantă de 150 OOO oameni, finaţe în cea mai proastă stare. Este o construţie străluci, dar făcut în grabă, prea repede realiztă, înglobînd teritorii dens populate şi cu vechi tradiţ con- 246 şi cereale al Europei dens populate de la vest. Fra• gilu-l imperiu transmadtim trebuie să-.1i abandoneze prelungirile baltice în faţ presiunii victorioase a puternicului nucleu de populare rusesc. Pierderea Careliei, a Ingriei, a Estoniei, a Livoniei nu are mari urmăi ; mult mai gravă este anexarea Finlandei /1809), care disocază un spaţiu cuitural de mult timp ronstituit în jurul unei limbi de cultră (suedeza literaă) şi al unei credinţcare se exprimă în slructurile originale ale unei Biserici (luterane episcopaliene). tradictorii, şi 300 OOO km 2 de teritorii coloniale urmînd a fi populate şi organizate. Excrescenţl italiene şi cea belgiană slăbec Austria. Reducerea teritoriului lor după tratatul de la 247 Aachen (1748), este condiţa sine qua non a lucrăi temeinice întreprinse de Maria Tereza. împreună cu Rusia, Prusia este, din punct de vedere statal, construţia cea mai interesantă din secolul al XVIII-lea. Statul rus este ultimul venit din acestă jumătae de secol ; construirea sa, făcut la repzală, se întemeiază pe o simplificare decisvă : Rusia Ecaterinei a II-a este, încă şi mai mult decît Prusia sau decît Austria, o construţie cu două etaje, o constructie care se deosebeste de Polonia. Polonia nu' este decît o confedraţi de magnaţi, în timp ce Rusia este, la urma urmei, un „mic stat" care exrcită o autoritate directă asupra a 2 milioane de oameni, într-un anume sens un mare electorat, care ar dispune de resurse pe care i le oferă proprietarii - cu zecile de mii - a 20 milioane de ţărani. Să luăm deoparte lumea scandivă - Suedia, Finlanda, Danemarca, Norvegia aprţin, de fapt, Occidentului -, lume cu contururi închise, bine delimitate. Austria, Prusia şi Rusia îşi împart Europa Orientală, ele presază asupra Poloniei-Lituania şi Turciei, împingînd spre interior şi spre exterior o „frontieră" pioneră în mers. Geografia politcă a Europei estice, ce se constituie din punct de vedere statal mai tîrziu, fiind, prin chiar aceasta, mai sjmplă, nu oferă decît mari mase : Prusia, aduntă în sine, limtaă, solidă, profundă ; Austria, bătrîn deja printre mai tinerele state : dinamic, stingheră parcă de Rusia, pămînt propriul ei spaţiu, puternică, îndepărta şi bară. Aceste tinere state sînt instabile şi revndică întruna noi spaţi. Creşta şi reducerea distanţelor compliă jocul echilibrului european. La începutul secolului al XVII-lea, jocul era simplu : Franţ-Spi, avînd, în rezvă, micile state ale Europei protestante, împreună cu care făceau faţă împotriva puterii catolice a Spaniei (Olanda, nordul Germaniei, Anglia şi Suedia). 1680-1720 : jocul se joacă în trei. 249 Franţ, Anglia, Austria. Franţ are la remorca ei Spania, redusă la penisulă si comunicînd greu cu Indiile, Anglia se mai' ajută cu Olanda, Austria, cu ceea ce poate din imperiu. Incepînd din 1689, totul este dominat p~ :ontinent de cearta franco-eglză, a cărei I1:,Iza este un ansamblu de „frontiere" îndepa:tate. Franţ densă, dar angjtă, vrînd-nevrmd, pe continent, în jocul echilibrului european, pierde în cele din urmă terenul cucerit. Anglia rămîne stăpîn, pe mare a noilor „frontiere" ultramarine. P erioada' l 776~ 1783 nu modifcă subtanţil verdictul pronunţat, la_ sfîrşitul Războiul de Şapte Ani, în pe acestă 1762 şi 1763. Jocul în trei se joacă bază; apoi, începînd din 1740, el se joacă în patru, Prusia adăugîn-se Frantei Analiei sî în cele din urmă, •îr{cepi;;d ctii-i Austriei, şi, 1756, în cinci, cu participarea Rusiei. Acest joc este capital pentru Prusia care iş d~blează miza între ] 740 şi 1786 ; pentru Austria, care conslidează trei sferturi din fantasticile sale cuceriri făcute între 1683 si 1719 · p_entru _R1;1sia, car€( va cîştiga o parte din Ru~ s1~ ~!ba ş1 o la_rgă ?~schidere asupra Azovului, protejaă de Maru Negre. ş1 _ Crimeii. Franţ, ~ur~pa mediana a statelor mijlocii, nu mai risca mare lucru. Nimeni nu-i mai contesă definţa terioală după 1713, monarhia adn:istravă nu are multe revndică exterioare ; cît priveşt Anglia, ea caută liniste si bogăţi : să protejeze un echilibru politi~ îm:potriva primejdiei iacobite, care este, todaă un refuz al extrmiăţlo, Scoţia, Irlanda, nor~ dul Angliei, împotriva hegemoniei bazinului Londrei ; să paralizeze Franta pe mare pe uscat: şi să-şi asigure astfel ~onopolul n~ilor frontiere de dincolo de mări. Să ne întoarcem, în sfîrşit, la adevărtl pro~leme şi, mai întîi, la cea a preţuli : cît costa aceste inevitabile frecusuri dintre terit~riile de_ margine ale statelor,' apetitul binefă­ cator al tmerelor state care acumleză pămîn249 turi la est? Întrebareâ este l egi t~mă. În lips~ unei certăi făcute la timp, nu-1 putem mea răspunde. Putem însă risca o aproximare grosso modo : armatele permanente, 500 OOO de oameni la începutul perioadei noastre, 800 OOO un secol mai tîrziu. Creşta armatelor e_st_e mai slabă, în medie, decît cea a poulaţ1e. Soldatul din secolul al XVIII-lea este un tehnician bine antrenat ; modelul său, în Prusia : grenadierii regelui Prusiei costă scump. R~z:.. boiul din secolul al XVIII-lea este savant, 1_n: teligent, costul soldatului bine antrenat evita masacrul inutil. Excepţil se află la est : armata masivă a ungurilor şi a ruşilo di1:- .Răz­ boiul de Şapte Ani are un iz dezagreabil, gen Wallenstein. Totuşi, ultimul cuvînt îl are de spus drill-ul regelui Prusiei : v~ctor~ile lu~ Frederic al II-lea sînt victorii ale mtehgnţ1 asupra barbariei. Intre secolul al XVII-lea şi perioada revoluţinaă, secolul al ~VJII-le~, domesticit, civilizat, apare ca o epoca m car: preţul demografic al ră~boiul a fost cel ma~ putin costisitor. Pe celalalt taler al balnţei să ·-,sezăm oare ceea ce aduc armatele cu ele ? Ele< ·sînt un factor de mobilitate soda~~• l!n front de difuzare a tehnicilor şi a şt1nţe ; fapt evident pentru Franţ, şi înc~ şi 111:a~ evident pentru Prusia, armatele . a'-: Jucat arc! un rol capital în promovarea sociala, cul_t:ir~la a unei părţi deloc neghJab1le si intelcuaă ~ poulaţie. Ele au întors către exJŢior tot felul de tensiuni, au dezarmat tulbur~~! pot_entiale. Alături de sîngeroasele explozn . sociale din prima jumătae a secolului al_ XVI!-lea, ~e secolul al XVIII-lea, în ciuda acel~1 _motiŢL Esquilache (1766) sau a revoltelor ţarneşti dm Doemia si din l\foravia (1770- 1771- 1775 ... ), este un s~col de pace interoaă, plăti~ cu_ p1:etul unei catharsis obţinut printr-un razbo1 d1s~iplinat ce se duce la fr~nti ~re .. O :ercetare compartivă va stabili, nemdo1elmc, ca _secol~l al XVIII-lea a reuşit, la un preţ relativ. sc~zut, o canalizare aproape perfctă a pulsmm250 lor agresive . Suedia este doar prea puţin stînde marele război din Nord, recordurile creşti demografice sînt contemporane, aproape pretutindeni, cu două dintre cele mai mari conflicte ale secolului al XVIII-lea, cu războiul pentru succesiunea la tronul Austriei şi cu Războiul de Şapte Ani. Statul Luminilor, în căutare unui echilibru european, îşi cîştigă, cu siguranţă, procesul, la tribunalul istoriei cantitative : eficacitate, rentabilitate ; departe de a le stingheri trecerea, rivaltăţe dintre state vor fi fost, în cea de a doua jumătae a secolului al XVIII-lea - s ă fim de acord în acestă privnţă cu D. S. Landes -- un factor de emulaţi, o condiţe preal a bilă unui take off. jenită Gîndirea politcă Gîndirea Luminilor din secolul al XVIII-lea pune la loc de cinste statul, în măsura în care este o gîndire politcă. Filozofia naturlă mecanistă s-a născut dintr-o extindere anlogică pardoxlă : aplicarea la natura creată de Dumnezeu a tehnici101·, metodelor şi reţtlo artei ingerşt a Renaştri. Societăţl umane, în raporturile lor organice complete, nu sînt oare, la rîndul lor, susceptibile de aceeaşi analogie a finţe? Ne putem oare imagina că burghezii metodici şi conşti, elibraţ de griji prin creşta rentei şi prin diminuarea profitului, asociţ la gestiunea treburilor publice, ajunşi la un gen de viaţă aristocă, rezistă la tenaţi de a supune datul social metodelor afirmate şi rafinate în sectorul filozofiei naturale ? Diviziunea dintre ordinea socială şi ordinea naturlă este, la • limtă, cu neputiţă de suţint. Gestiunea cetăţi s-ar sustrage ea oare acelui imperium al raţiun ? Analogia ontlgică prin care Dumnezeu îi dă omului putere asupra naturii nu-şi află ea oare punctul de inserţ în social, în domeniul cetăţi, al instuţlor, al raporturilor de ordine, al politicii ? 251 Criza de conştiţă europană este, în primul rînd, aplicarea demersurilor revoluţi şti­ inţfce la sectorul rezervat pînă atunci unui comportament tradiţonl, în ciuda propunerilor lui Machiavelli şi Bodin ; evidnţa raţionlă si seducţia exrcitaă de ideile clare, căutare Îegalităţ în observaţi metodică a aprenţ­ lor, iată calea fiilor lui Descartes şi a fiilor lui Bacon. are gînditorii săi ; Secolul al XVIII-lea îşi cu toţi genraţi de la sfîrşitul seei aprţin colului al XVII-lea : Locke, universal recunoscut, Spinoza, renegat şi temut, Leibniz, maestrul gîndirii germane. Primul moare Spinoza, în 1677 ; Locke, în 1704 ; Leibniz moare ultimul, în 1716. Aceşti oameni au jucat sau au vrut să joace un rol politic. Oricum, gîndirea lor este o gîndire practiă, lucru aproape la fel de evident chiar şi pentru Spinoza. Aparţinîd unei minortăţ etnice şi religioase greu tolerate - cu excpţia Amsterdamului *, adevărat refugiu sub acest raport - , minoritar al minortăţ, ameniţt chiar înăutrl propriului său grup, Spinoza .a resimţt şi a apreciat profund privilegiul de a trăi _ în Olanda, sub ocîrmuirea fraţilo r De Witt. S-au purtat discuţ nesfîrşit în privnţa amploarei, mo: dalităţor şi naturii int eracţiunlo dintre opera şi mediul încojurăt. Un lucru este sigur : tratate politice repzintă jumătae cele două din opera filozofului, iar Tractatus •theologicopoliticus, apărut în 1670, este singura lucrare publicată pe cînd autorul era în viaţă. Este o chestiune secundară dacă cel de al doilea tratat, postumul Tractatus politicus, este sau nu direct influeţat de drama din 1672, fiind apologia pasiontă a fraţilo De Witt, cum presupune Gebh2rdt. Spinoza învaţă, în felul său, lecţia pe care i-o dă istoria aş cum o cunoaşte el, în pragul secolului erudiţ, şi anume lecţia unor evenimente petrecute în Olanda şi pe care el le-a trăi intens, Exercitarea liberă a gîndirii constituie scopul superior al cetăţi ; subtitlul acelui Tractatus din 1670, tratat despre autoriăţle - teologice şi politice, propune acest principiu : ,,unde sînt făcute mai multe demonstraţi -ale acestei teze : libertatea de a filozofa nu ameniţă nici o fervoare adevărt şi nici pacea din sînul comunită publice. Dimpotrvă, suprimarea ei ar adu~e după sine nimicirea păci şi a oricăe fervori" . Admirablă pledoarie pro domo : minoritar, mereu întrucîtva ameniţt, . dar materialmente asigurat datoriă profitului comercial acumulat de genraţi precdntă şi devenit rentă, într~un secol al rentei, Spinoza propune, pentru prima o ară, ca scop suprem al cetăţi, acestă formă neprţuită a fericirii individuale : libertatea absolută de a gîndi, de a publica, de a se exprima, de a convinge, de a scrie. :,In liniile sale cele mai accentuate, poziţa lm Spinoza este netă : democraţi, sau guvernarea exrcitaă de către popor, ar fi regimul cel mai simplu, cel mai natural, cel întemeiat c_u _adevărt pe raţiune. în sprijinul demonstraţ1e teoretice ni se oferă exemplul statului evreilor [,.,] în lipsa . acestei forme vor fi socotite drept acceptabile regimuriie în care exercitarea puterii a rămas coletivă făr ca în mod riguros, exercitarea puterii să fie con~ cepută aici conform regulilor unei guvernăi exrcitaă de tot poporul. Provinciile Unite şi_, mai ~les, provincia Olandei . - cu regnţi sa1 - raspundeau, în exprinţa cea mai imediată, acestei definţ largi a statului liber" (Madeleine Francis şi Robert Misrahi). Dutitatea, ar trebui mai curînd să spunem ura, care răzbate din acest text : iată ce frapeză în primul rînd, în ciuda întorsăuil greoaie ale frazelor latineş. Voltaire, saizeci de ani m?i. !îrziu, este superficial, apr;ape timid, în cnhc1le sale. ,Dacă oamenii ar avea puterea de a-şi organiza împrejuăil vieţ conform propriilor lor inteţ, sau dacă hazardul le-ar fi totdeauna favorabil, ei mi ::;-i:ir - rnai afla însuşi supertiţ [este prima frază din prelui Tractatus] [...] Dimpotrvă, ei iau drept răspuni dumnezişt delirurile imagnţe [este aici acea ură a imaginarului obişnută în secolul al XVII-lea], visele şi cîte alte prostii copilăreşt [... ] Superstiţa este mijlocul cel mai sigur la care poţi recurge pentru a conduce masele [... ] bineîţls, marele secret al regimului monarhic şi interesul său vital constau în faptul de a domina oamenii, travestind sub numele de religie teama prin care sînt ţinu în frîu ; astfel încît ei se luptă pentru servitutea lor ca şi cum s-ar lupta pentru mîntuirea lor, şi nu cred că se înjosesc, ci, dimpotrvă, că fac un lucru vrednic de cinstire, cînd îşi răspîndec sîngele şi îşi sacrifă viata pentru a se pune în slujba actelor de bravdă ale unui singur individ. În schimb, într-o republică liberă, nimic mai rău decît o asemenea comportare nu ar putea fi imaginat sau întreprins ; căi libertatea genrală nu admite ca judecata indvuală să fie asltă de prejudecăţi sau supă vreunei constrîngeri oarecare." Scris în 1665, publicat în 1670, în momentul de culme al Olandei patriciene, cînd se artă la orizont întoarcerea posiblă a partidei orangiste, duşmană a creştinlo liberali, aliţ tactici ai lui Spinoza - cum să nu fim sensibili la interacţu ? -, primul Tractatus este de neînchipuit în afara Olandei. Spinoza este însă altceva. ţ,ă notăm doar că reflcţia sa, ca şi reflcţia secolului al XVIII-lea, îşi are originea într-un ansamblu de date poliea desprinde tice. Din realitatea timpului său, fundamentul logic al unei folosiri concrete a politicii în sînul unei forme concrete de stat. cu privire la primul Ceea ce este adevărt Tractatus rămîne încă şi mai adevărt cu privire la cel de al doilea. ,,În realitate, Tractatus politicus este o lucrare încă mai teorică şi mai obiectvă decît Tractatus theologico-polipradă faţ 254 ~cu •. Numer?aseie aluzîi la istoria ebraică âU spa1 ut, nefund înlocuite . decît pr· ul uzii, implicite fie istorici Olandei r}~ /tcu:.·t~ E uropei din acea vreme [ ] d. '. . s ?r1e1 111 p11mul 7 ractatus· [ ] s • . ••· printre ocîr~ui~:ile ~~teza :·eia teza __ centrală: ias • . cai e oamenu trebuie să tră. c1:_, cea mai bună este democraţi În r ei, smt de apreciat calTtil .· . . • , ip_s~ colective care să . ~ a •• : or icarei ocirmu1n tint" , . . . amm easca, pe cît e cu pu,a, m p1 actica, de democratie [ J . , T ~1 t:ietol~gicod-politi~us, au'torui.. ~o~~earaf; is 011c, e regimul pop 1 . d" ' . u _ai, m care decurgeau celelalte re i progesivă In T g mun, pnn degradare • ractatus po'liticus l 1· zeaă mai întîi regimul î . . ' e ana 1rană este un ind· .d n caie persoana suvedupă o serie d:v~on~~n, -~-entru_ a ~e ridica, întîi la guvernarea d a·t ~an subiective, mai . lui minor· . . e ca Ie o parte a poporuîntregul ~;ap1;/P[ oiJ}a(Mguvderln_area exr~itaă de . , ••• a e eme Francis). le SaTne mtoarcem la subtitlul celui de al doia ractatus ; el pare a re politic al gînd· •• L . . zuma programul iru umm1lor din p • • • nma Jumatate a secolului al XVIII-1 . individualist de eliberare ea ' edste ui:i program ambitios • T. ' mo est ŞI todaă . •.• '.' iatat despre autoritatea port· • 1 a carw obiect constă în . i ica, să fie instuţle într-o sici:~:i! cdaref . ar !rebui narhică _ si d , e orma moo elită - ct-' . e asemenea, i_n cea condusă de ' <lca vrem ca regimul • d . . sa nu egenereze într-o t· irarne s1 ca pacea • 1·b cetăţnilor să fie use' 1 • . • ŞI 1 ertatea mejdie [... ]". p a adapost de orice prilntreaga viată a lui L k . gustor care ~ ezitat î oe e, a,cest fm de nesau medic, stă sub se~re a fi. l?r.~ot anglican purticular al lordului An~i politicu. Ca medic tesbury · , s ey, conte de Shaf(î~ 1672, şf~:re i~1o ~ă\şi /Jf Pţu1 . în Franţ versarilor absolut' •l . -• .a~tizan al adlllai tr·· . , . i~mu u1 catohc1zant, Locke in ('xit1eş_. mea cmci ani, între 1684 si 1689 pohtic ; el se întoarce odată cu .prinţul 7 255 6 D Orania si cu Glorious Revolution. ~ o~l re~ gi~ îsi recunoaşt datoria faţă _de el, fa~ndu-1 propu'nerea măguli to are de a fi ambasa or pe lîngă electorul de Brandenburg, 1:ropunere pe care o refuză pentru motive de sanatat~. Cele mai multe dintre operele sale smt_ po. . . . • und unor probleme politice. htice, cac1 rasp . A t e in afră de Anatomica (1668) ş1 De r e m . ( 9) i se datoreză o culegere cud ica 166 ' . 1· • • dm Angetări inspirate de situaţ re ig10~sa d" le in Sacerdos, m ano n~e glia sub Restaurţi. Cu etări asupra Republicii roma71:e, este_ vizat în gmod evident înaltul cler anglican , al:at C:_U partida prerogativelor regale. I?e _la mtimpla~ tor (Actul de uniformitate antz-~zss~nt al lm Carol al II-lea), se trece pe nes~mţ1 la ge·t·t· Jnfaillibilis scripturae inte1 pres _no_n neral 1 a .1. • • d' t'tlu . Biblia necessarius spune totul mea m 1 . • î;11treg prograsi numai Biblia, tii.lul conţiîd mul radicalismului protestant dm secolul_ ~1 XVIII-lea. Eseul despre toleranţă (1666). li_m~: tează beneficiul toleranţi la nonconf_o~?11~t11 protesanţi, beneficiu de_ la care ca~olicn st~ în mod firesc excluşi, m numele :nteresu :1.1 statului. Cît priveşt Eseul asupra inţelgr\ punct de plecare, în secolul 8:~ XVII-lea, . a_ oricăe teorii asupra cunoaştem, 1:,u s-~ .n~s. cut el oare, dacă dăm crezare m~rtune1 l:1 James Tyrrell, din problemele practice de polr tică religoasă ? :in conversaţl pe care e poartă în iarna 1670-1671 cu James Tyrrell s·1 cu David Thomas, Locke îşi va fi dat seama • . „prmc1 . . pn "le moralei si revelate" ca , religiei . - rd (iată deja acel quid al mora:e1) nu p~t f1 so 1,. stabilite înainte de a „examma propn.a noas!ia capacitate si de a vedea ce obiecte smt la mdemîna no~stră sau o depăşsc". Kant, . _car~ s·tuează cele mai înalte speculaţi ale fn~ţe1 ~ prelungirea evidnţlor . r_~ţiun practic~~ fondînd o ontologie cu amb1ţ duse ~e cerh tudinile exprinţ morale, procedeaza în acelaşi fel. ?e 256 Aşadr, filozofia politcă a lui Locke stă la baza Eseului asupra înţelgri, şi nu Eseul asupra înţelgri, la baza analizei sale politice. an,,Locke a luptat [... ] împotriva teocraţi glicane [... ] contra celor două teze solidare : puterea regelui este o putere absolută şi de drept divin ; puterea regelui esţ o putere spirituală şi todaă temporală, ea are dreptul să impună naţiu o credinţă şi o forpiă de cult" (Brehier). Acest corolar este cu deosereţin, el este bire primejdios : aplicat făr capabil, poate, încă o dată, ca pe vremea lui Laud, să distrugă echilibrul instabil pe care se întemiază pacea socială englză. In aceste condiţ, este de un interes primordial să se blocheze cît mai curînd logica inferală a absolutismului englez, care ameniţă clipă de clipă pacea publică şi echilibrul corpului social. Puterea regală apare în acest sistem „ca prin anliză, un dat ce nu poate fi· pătruns ca un mister". Pentru a critica puterea teoriei regale, Locke pune la punct metoda care-i va sluji mai tîrziu la redactarea Eseului asupra înţelgri : ideile complexe trebuie descompuse în factori simplL înainte de a ataca ideile înăscute în ansamblul lor, Locke s-a exersat luînd drept ţintă puterea regală . Spre deoseLocke bire de Spinoza (mult mai pătrunzo), nu recurge la istorie. Ideea pactului social este curentă la sfîrşitul secolului al XVII-lea. Statul social nu este natural, acestă prejudcată subîntinde şi justifcă paranteza cartezină. Mai tîrziu se cuvine a se studia ce este omul !n stare naturlă. Locke refuză cu hotărîe tezele lui Hobbes (1588-1679). Oare redutabilul cinic nu a fost teoreticianul unei puteri abso.:... Iute, al unei puteri absolute întemiaă pe o construţie raţionlă • a societăţ, ,,de unde poate fi deusă conseiţa că orice revoluţi t'Ste nelgitmă" ? Hotărî lucru, în pragul secolului al XVIII-lea se scrie în termeni politici. Locke, desigur, încliă către teza drep- 257 tului oamenilor : o lex insita rationi, o leg~ morală naturlă se impune înaintea pactului. Oa drept . natural, Locke admi~e drept~l de proprietate (reluat de J~ff:rson 1~ 1776 m D<:_clarţi de indepţa~ mtemeiat p~ n_:iunca, deci strict limitat la întinderea de pammt pe care o poate lucra pater f amiliC1s. Deoa1:ec: Locke refuză ideile înăscute, el va trebui sa demonstreze regulile justiţe : empirist şi cr~ş­ tin, el se sprijnă pe Dumnez_eul ~in . Biblie : Nu vei fura (... ] Iţi vei c::insh tatal ş1 mama t'. .. ] . pentru ca zilele tale să fie multe 1~ număr [...]", aceasta fiind singura porunca _ur~ mată de o sancţiue imedată. ,,Pactul social al lui Locke este un contract foarte limitat, el nu crează nici un fel de drept nou, ,,el este un acord între indivizi care se reunesc pentru a folosi forţa lor coletivă î1:tru :xecutarea acestor legi naturale, renuţmd sa le execute prin propria lor forţă . " Astfel se află justifcaă practica tradiţonlă engtză pe care dinastia Stuart, după dinastia Tudor, se înversunază să o combată. Concepţia pur nomi~alstă si utilară a lui Locke limtează în mod rigur~s puterea civlă. Dar ea fondează în mod desăvîrşit, într-o ţară protesană, în Biblia Kingdom, o putere cu atît mai mare cu cît este mai restînă. Cetăţ€anul nu datoreză supunere puterii decît dacă aceasta acţf onea:ă în conformitate cu legile permanente ş1 nu m conformitate cu hotărîi improvizate. Există deci o putere legisatvă. Dreptul natural de proprietate îi interzice suveranului să percaă un impozit care nu ar fi consimţt. Iată, filozofic fondat, controlul parlamentar de neclintit pe care Carol al II-lea şi Jack al Il-lea, ştind ce soartă îi fusese rezvată lui Carol I, n-au îndrăzit nicodată să-l eludeze. Intre supşi şi rege, pactul este bilateral. Dreptul la revoltă este sancţiue prin care poporul pedsşt violarea pactului social. 258 Locke aduce justificarea teorică a asa-numitei Glorious Revolution • compartimentate din 1688. El dă, de asemenea, un fundament teoretic acelei practici engleze controlate de complexa diversificare a protestantismului engle~. Nu e vorba aici, ca în Franţ, sau în Italia (sau, mai tîrziu, în Austria lui Iosif al II-lea), de limitarea încălri unei puteri civile de către o putere spirtuală autonmă Biserica Angliei se intulează „Biserica prot~sană_ din Anglia, stabilă prin lege" - , c1 de fixarea limitelor care artă pînă unde poate să meargă acestă legisaţ. Locke va încerca deci justificarea teorică a toleranţi, de două ori limtaă în practica whig tolerană în cadrul acelei Biblii Kingdom. suv'eranul n'u supusilor săi în poate interveni în credinţa credintă se exaf ara de cazul cînd acestă primă prin acte contrarii scopului· societăţ politice" : papismul care încurajeză - ceea ce aminteş de complotul unor catolici împot:iva lui !ack I şi a Parlamentului (1605) unei ocîrmuiri străine ateismul - intervţa a~ică _refuzul unui Dumnezeu al Re~laţi bi~ bhce mterpaă în sens restrîns sau mai larg (de la fundamentalism pînă la liberalismul extremist, trecînd prin toate nuantele ort;;-~ doxiei), de vreme ce Dumnezeu si ~umai el - avantaj sau fragilitate a ineis~~lui - , fun~ damentză aceste drepturi naturale pe care societatea politcă le are drept scop şi pe care ea este justifcaă să le apere: Chiar dacă, la Locke, refuzul istoriei şi artificiul contractului social ne apar ca opunîndu-1 într-o oarecare ~ăsur ţui Spinoza, este neîndoielnic că gînd_n::a lm Locke decurge din observarea practicu engleze, că ea oferă partidului whig un corp de doctrină sistematic. . !recerea foarte extinsă de la practica politica englză la teoria globaă a cunoaşteri, a~mism mental al reducerii gîndirii la datul sunplu, duce la construirea unei filozofii care nu mai este în· relaţi cu o idee ştinţfcă a V 259 O j " universului, ci cu datul unui ansamblu şi . al unei practici instuţoale . Locke ne. perrmt: astfel să măsur întinderea, consemţl ş1 primejdiile pătrundei noilor demersuri în interiorul parantezei carteziene. Luteranul Leibniz (1646-1716) este de departe cel mai mare dintre cei trei, chiar dacă influeţa sa este mai mică . El devine în 1670 consilier la Curtea supremă a Electoratului catolic din Mainz. Trimis cu o misiune în Franţ în 1672, se întoarce în Germania, după o şedr în Anglia şi în Olanda, devenind b~bliotecar al ducelui de Hannovra. Neasemuit matematician, cel mai mare, poate, din vremea sa - modul în care formulează el calculul infinitezimal îl depăşt cu mult pe cel al lui Newton -, el îşi petrece o parte din viată reconstituind sursele istorice ale Casei de Braunschweig (Scriptores rerum brunswi-_ censium illustrationi inservientes, 1701...). 11 datorăm înfiţare în 1682, la Leipzig, a unor Acta eruditorum. Viziunea politcă a lui Leibniz o depăşt cu mult pe cea a lui Spinoza şi pe cea a lui Locke. Totuşi, nimeni nu poate nega inserţa istorcă profundă a acţi­ unii sale. El a străbu imperiul şi Europa pe vremea primejdiei turceşi, ~ ev~l1:at ameniţărle ce pot lua naşter dm d1v1zare ; a încercat, pentru a le combate, o rezolvare prin pacea religoasă, prin unirea întregului imperiu şi a creştinăţ. Această unire nu putea fi conepută de atomismul simplist al lui Locke. Leibniz răspunde: combinatorie, monadă infinitism. Gîndirea lui Leibniz a abordat ~roblemele fundamentale ale vremii sale. Făr a renuţa cîtuşi de puţin la tradiţ aristoelică, păstrînd todaă cuceririle gîndirii carteziene, Leibniz depăşt contradiţle universului infinit. În istoria gîndirii, calculul infinitezimal · marcheză o etapă aproape la fel de importană ca şi Discursul cartezian. Prin chiar · aceasta, gîndirea lui Leibniz este sus0 să abordeze probleme politice de o complexitate mult mai mare. În dorinţa sa de ordine şi de depăşir combinatorie, el n-a separat nicodată destinul politic al nebuloasei germane şi al creştinăţ sfîsiate de dificultăţile izvorîte din prodigioasa spo;ire a cunostinţelor. • Republica Olandei, monarhia tempraă îndreptînd~-_se către gloriosul compromis din _1688,, m1c!le state germane şi contradiţle 1zvo~1!e.. dm r:t~agerea creştinăţ din faţă reahtţu tang1b1le a statelor teritoriale : toate ace_stea ~e află în centrul preocuăil gînditon!or dm secolul al XVIII-lea. Oare exagrăm daca spunem că realitatea politcă a anilor 1?80-1690 este, în raport cu gîndirea Lumjmlor, ceea ce arta inginerului hidrograf si Tycho Brahe, sînt în rapo~t astronomia, după cu epoca revoluţi mecaniciste, între 1620 si 1650? 1n jurul anilor 1670-1680, statul a pă­ truns în inima reflcţi teoretice de unde nu . . ' mai iese. De-a lungul primei jumătţi a secolului al XVIII-lea, modelul englez este înfătisa întruna Franţei, de către cei mai mari: Voltaire şi Montesquieu. Partidul filozofilor nu refuză ~~sternu~ politic francez. El află suficient spriJm la nivelul consiliilor ; de la Regenet la ChoiD'Argenson şi prin Maseul, trecînd prin fraţi lesherbes, în măsura în care a cucerit orasul adică marea burghezie pariznă, pe cale d~ ; se înnobila ; el are, astfel, o puternică influeţă asupra statului, oferind puterii o alinţă taciă împotriva rezistnţ cadrelor medii din administraţe, legate încă, din inerţ, de atitudini controlate de mentaliăţ ale secolului al XVIIlea. Propunerea englză indcă cel mult o tendinţă. Tractatus theologico-politicus este mai curînd citat decît folosit. Abia în a doua jumă­ tate a secolului al XVIII-lea, odată cu Contract~l so~ial, se deschide o a doua etapă în relaţu dmtre gîndirea politcă a Secolului ceptiblă 0 0 261 Luminî.ior şi stat. În duda ascuţişl. unei polemici cotidiene, Voltaire este în prea mare măsur istoric pentru a ceda, în politcă, tentaţie „teoretico-deductive", prea istoricist şi prea angloman pentru a porni de la o construcţie a priori. Să nu cădem într-un echivoc. Apriorismul lui Locke este un fals apriorism. Poziţa acestui revoluţina, din • punctul de vedere al continentului, este eminamente conservatoare. Apriorismul lui Locke, artificiul contractului, decurge în realitate dintr-o voinţă de justificare a posteriori. Scopul său : să consolideze ceea ce a fost dobîndit şi să completeze opera aş-numite Glorious Revolution. Voltaire este Locke şi Anglia ; Voltaire este todaă secolul lui Ludovic al XIV-lea, monarhia adminstrvă colberti2.nă animtă de un personal (minştr şi intedţ) pătruns de ideile zilei. Este Descartes redus la metodă, fizica lui Newton, toleranţ faţă de adepţi religiei populare, deismul, morala şi religia naturală. Voltaire - burghezia alcătui din magistraţ şi din oameni de afaceri (prin afinitate elctivă) - nu are nevoie decît s~ fie protejat împotriva pretnţilo arhaice ale ducilor de Rohan ; monarhia adminstrvă, ascultînd de Luminile raţiun, îi satisface nevoia de ordine si de eficacitate. Ea asigură îmbogăţirea elitei; protejază libertatea de gîndire împotriva obscurantismului mulţi, primatul elitei luminate asupra masei ce se află încă pradă unei cunoaşteri tradiţonle, fanatismului, supertiţ. Montesquieu repzintă o nuaţă capitlă. Spiritul 'legilor este opera unui Locke care şi-ar fi extins cîmpul de observaţi la totalitatea timpului istoric şi a universului, aş cum pot fi ele concepute de către o cunoaşter socială nouă. Montesquieu propune Europei două modele : modelul englez, greu de exportat, sau o monarhie adminisfrativă asigurtă de întăriea corpurilor intermediare, întărie schiţată în contraevluţi avortaă a Regnţi. 262 nu se percepe înainte de Nici o not~ falsă 1762. 1:-eflcţia politcă a Secolului Luminilor este efi~ace 1:_n măsura în care ea aceptă existent~}! i_n n:asur~ reformismului său moderat, emp1nc , chiar cmd pare a încerca să-l diside la un model izvorît din muleze, ea porneşt o_bser'."area raţionlă a unei realită politice şi sociale co_mplexe. După 1762, Rou;seau reia cu ŢUlt ma_i m13-tă forţă, ipoteza Contractului'. şi el îşi are moMai e. nev?i~ sa_ amintim că delul /mplicit, şi anume pe cel al cetăi Geneva • St~perficial, Rousseau este, în raport -cu pe care o are Locke cu Gene:7a, . m relaţi const~uţia tradiţonlă englză, pe care O au Voltaire, ~u. secolul lui Ludovic al XIV-l0a, sau Montesqy1eu, cu contraevluţi din vremea Regnţ~1. ~a: analogia este superficală ; modelel~ 1m1:hcite ale lui Locke, Montesquieu si Voltaire smt, dacă vreţi, . modele operaţinl~, modelul geneve~ de democraţi directă este legat d: un arhaism, de o supravieţ într-un sector m care contigeţl istoriei au adus cu ele_ o ratare a statului teritorial mare sau mijlociu. Prin chiar aceasta, modelul lui Rouss~au este n~realist, revoluţina, dacă îl aplic~1:1 Europei concrete a celei de a doua jumă­ taţi ~ secolului al XVIII-lea. Venind după culmile a_tinse d: rigoarea ştinţfcă a lui Montes3m_eu, el mtoarce gîndirea politcă europ.ean~ catre u_t?pie, către o utopie utilă, care va serv1 drept m11loc de expresie revndicălo prema!ure ale unei gîndiri. obscure şi retrogr~de m raport cu evoluţia. Arhaismul şi profet1,:>mul verbal, _vehiculate de modalitatea franceza_ a. necesarei revoluţi burgheze se datoreaza, m parte, lui Rousseau. In bresa deschiă de G_o7:t:actul socia1l, o gîndire regsivă si recesiva impovăreaz gîndirea Luminilor cu ui-i curent utopic reprezentat de Gabriel Bonnot de Mab~y (1709-1785), fratele lui Condillac : ,,Comunism, ~uprimarea . proietăţ indivi?uale, o educaţi menită să pregătasc poporul m vederea egalităţ tuturor, simplificarea reli263 giei, predarea moralei de către_ sta!'4, iată pri::i-cipiile unei opere care se afirma trepta~ m Convorbirile lui Phocion despre raportul dintre morală şi politcă (1763) şi, mai ales, în Legislaţ sau Principiile legilo:; (1776). vfo mo: mentul cînd economia engleza se pregatş sa facă saltul decisiv, acest curent utopic, excrescentă venioasă pe ramura teoric-duvă a c~nstructivei reflcţi politice a Secolului Luminilor, apare ca o orientare retogadă . Diderot repzintă destul de bine politica Enciclopediei: o reflcţi oarecum limtaă asupra naturii şi structurii statului, asupra pragmatismului gîndirii Luminilor. Diderot ~ fost stipendiat de Ecaterina a II-a. Ma;1p~rtms, _La Mettrie, Grimm, Helvetius şi a fortwn Voltaire, în genraţi anterioă, se bucra~eă de ~ult mai multă libertate în serviciul lm Frederic al Il-lea. In ultimii ani de viaţă, după şedra fortaă din 1773, Denis Diderot îşi va pierde în °parte speranţl. Timpul proiectelor frumoase luase sfîrsit (Memoriile scrise pentru Ecaterina a II-a).' I se va întîmpla să se simtă oarecum frustrat să facă dovaă de clarviziune si să-i arate un~le deziluzii. D a că ne-am opri ~ici ir însemna că am rămîne la suprafţ lucru;ilor. Diderot este Diderot, dar alinţ dintre Enciclopedie şi despotismul luminat, pe care o pectluiş prin căstoria sa „mis~că" c,;1 Marea Ecaterina, ca şi alinţ, mult mai demna, a lui D'Alembert, cu Frederic al II-lea, corespund unei realităţ profunde. Statul exist~, el este una dintre marile realităţ ale Europei, una din cheile măreţi şi eficatăţ sale . Filozofia Secolului Luminilor este o filozofie a naturii sociale, ea refuză o sitemacă imposblă în favoarea unei acţiun practice imediate. Personalul statului este, din punct de vedere soes e nţialu, de partea cial si în ceea ce priveşt Pa~tidului". Sau este cu adevărt, ca în Anglia ~i în Franta de acord cu trei sferturi dintre noile idei, ~a~, ca Frederic al II-lea şi Ecaterina, pentru raţiun tactice de efic1J.citate, lasă im- presia că se înscrie printre noii adepţi. Intre stat, aş cum este el, şi programul gîndirii Luminilor există o coindeţă de obiective, în ceea ce priveşt esnţialu şi pe termen scurt. Elita filozofilor statului trăieş la vest ; ei sînt de expresie franceză sau englză. Filozofii care vorbesc latina sau germana sînt adevărti filozofi. Înainte de Kant şi de Fichte, politic~ nu a obiectul meditaţlor lor. Nu fost nicodată peste mult se va afirma gîndirea sitemacă a lui Hegel. Chiar d a că uneori se ar a tă rezvaţi cu privire la modelul monarhiei administrative franceze, pe care vor să-l modifice prin anumite practici engleze, filozofii de expresie franceză sint pe deplin în serviciul ideologic al despotismului luminat : pentru c ă acesta îşi exrcită puterea în altă parte, asupra Europei periferice, a unei Europe a creşt e ri, a fi în serviciul său înseamă a urmăi obtinerea unei recupăi, scopul său fiind mai muit economic decît social, mai mult administrativ decît politic. Dar gîndirea Luminilor nu se preocuă de aceste implcaţ, mulţind-se cu aprenţl . Gîndire pragmtică, refomistă, alinţ dintre filozofia Secolului Luminilor şi despotismul luminat nu trebuie să ne mire : ea rezidă în natura profundă a lucrurilor. Anglia şi Franţ. Periferia. Despotismul luminat modele politice, două forme de stat doistoria politcă a Secolului Luminilor l monarhia tempraă englză, statul modificat în adîncime de către Glorious Revolution, Anglia lui Locke şi a lui Gregory King, curînd Anglia practicii accidentale şi logice a Cabinetului, Anglia marelui c o merţ triumfăo, a noii agriculturi, a canalelor, a primelor masini • monarhia adminstrvă franceză ajun;ă 1~ perDouă mină 265 12 - c. 62 fecţiun în secolul lui Ludovic al XIV-lea daoamenilor lui Colbert. Modelul francez · suferă de relativa lui vechime. Modelul _englez este cel al unei Anglii de după 1688 şi, mai ales, de după 1714, cînd conjunctur::t - hanno~ vriană introduce şi întăreş o practica a Cabinetului. Să nu ne lăsm înşelaţi de aprenţ : opziţa Franţ-}\gli este un joc şcolăres~ francez şi englez, chiar mai mult francez d~c1t englez. Odată cu existnţa unei Europe per1fe~ Modelele francez Şl rice nuanta se estompază. engiez sînt modele ale eficatăţ ; m~_i e nevoie să precizăm că e vorba de monarhnle_ unor state eficace care se sprijnă pe finaţe sigure, pe o flotă i~vncblă şi pe cele mai puternice dintre armatele permanente ? Insularitatea britancă nu mai · aceptă alt model decît pe cel pe care şi-l oferă ea însăşi. Iredentismul iacobit poate fi interpretat ca un refuz al dominaţe engleze, refuz al periferiei celte (Scoţia, Irlanda nord-vestul Angliei), într-o persctivă de sectional divfsi-on, ca .un f~nomen de subdezvoltare relativa, punmd rn lumină difernţ de creşt. 1n Franţ există o prea mare tendiţă de a rninirnal~za_ importanţ primejdiei iacobite : să ne arn111;tirn de amploarea mişcăr din 1715, de persitnţa terne: rilor în 1722 de privirea anxiosă îndreptata multă vreme' către Scoţia, Irlanda şi continent. O parte dintre combinaţle politi~e cont~ne!1~ tale ale Cabinetului răspund unei aprox1man - poate excesive - a unei primejdii reale. Da, secolul lui Hobbes a trecut, acel secol care propunea implicit dinastiei Stuart _e~e-rnplul a~solutismului francez. Gîndirea pohhca engleza nu mai află exemplu decît în ea însăşi, sau, even~ tual, în exprinţl constiuţale ale liberei şi plasticei Americi. Dar Franţ? · Gîndirea ei politcă oscilea~ă între Anglia şi un trecut apropiat. Monarhia, da, dar în plin secol al lui Ludovic al XIV-lea; Voltaire prefă eficacitatea şi guvernarea burgheză, Enciclopedia manipuleză mitul lui Hentoriă 266 ric al IV-lea, Montesquieu are o slăbicune pentru formele nedsăvîrşit din secolul al XVI-lea, modelul englez este propus din vîrful bu~elor, Montesquieu l-a demontat în Spiritul legilor. Un ansamblu instuţoal este dictat de un mediu încojurăt : determinismul geografic al lui Montesquieu este naiv, desigur, si constrîgă, impus de dinamica istoriei. U~ model nu se copiază deci. Anglia oferă exemple, modelul englez este englez, valabil numai pentru Anglia, strălucia reuşită britancă poate doar să-i inspire în mod util pe legislatori si magistrţ. Gîndirea politcă franceză caută pentru monarhia franceză soluţi · franceze ; ea este eficace, deci modest refomistă : oare intendţi Secolului Luminilor n-au transformat provinciile franceze într-un loc deschis unor exprinţ fecunde? Franţ şi Anglia sînt, la rîndul lor, modelul universal al restului Europei, constiuă ca o enormă periferie, conştieă de întîrzierea sa pro_vincie a unei metropole bicefale. La peri~ f~na o~ientală sau meridonală a Europei, acest b1polar1s1:1 de fapt nu situează Franţ şi Anglia pe acelşi plan al repzntăilo. Prioritatea acordtă în Franţ exprinţ engleze este un semn de dezvoltare. •In afara axei mediane ri Europei eficace, rari sînt cei care prefă nuaţ englză nuaţei franceze. Ideea monarhiei administrative a lui Ludovic al XIV-lea revine întruna sub pana lui Frederic al II-lea. Italia multipă, Spania în curs de unificare ~aria Tereza, la Viena, cu toţi îşi îndreaptă gmdul către Versailles. Europa de Răsrit suferă încă, în secolul al XVIII-lea, de o nedsă­ vîrşie a statului ; puţin sînt cei care, la ni~elul elitei - dar numai elita este suceptibHă, m Europa de Est, să .gîndească în termeni de bine acest lucru. Limitarea prestat -:-, nu ştiu rogativelor regale, unic motor al constructiei administrative, este un Hux; pentru a O ;oi tn,buie mai întîi să fie realiztă împărţie~ 267 adminstrvă. Fascinţ faţă de modelul englez este o atitudine franceză. Periferia europeană nu este izocrnă cu centrul său de iradiere. Nuanţ de arhaism din modelul francez îl face m 2i atrăgo şi mai accesibil. Trimţînd pentru a mănut e la Europa C . asică şi, mai ales, la Civlzaţ Vechiului Regim de Albert Soboul, ne vom mărgin să subliniem cîteva trăsui ce ne par esnţial. Statul englez s-a transformat profund la vîrf, între 1688 şi 1720-1730. Coroana, slăbit în mod primejdios, îşi recapăt o parte din autoritate după 1760, datoriă strălucie personalităţ - cel puţin la început - a lui George al III-lea; touşi, guvernarea exrcit a tă de Cabinet este dobînită în mod ireversibil. Ea asigură, mai mult decît oriunde, dominaţ asupra statului a unei clase conduătare ('(instituite prin asocierea - afltă într-un echilibru uneori delicat marilor proprietari funciari şi a marilor comercianţ. Manufacturierii, ieşţ din pătura de sus a clasei mijlocii, sînt repzntaţi provizoriu prin acel moneyed interest al marelui comerţ. Intrarea lor în clasa politcă are loc după 1832. La nivelul anilor 1780, în opiniile clasei mijlocii se manifestă o anumită obs e ală cu privire la oligarhia parlmentă, seizablă mai ales cînd se pune problema patronajului (1784) Companiei Indiilor orientale, ce-i revine, în cele din urmă, Coroanei, sub presiunea unei opinii politice difuze. Către 1780, după încercarea pe care o constituie războiul din America, Anglia simte necesitatea unei puteri arbitrale, pe care slăbirea autoriăţ Coroanei, sub primii doi regi germanofoni George I şi George al II-lea, o diminuase. Tories întorşi la putere, primii ani ai ministeri2tulul celui de al doilea Pitt : iată tot atîtea cirumstanţe care marchează o încercare de întinerire adminstrvă. Sistemul englez este foarte fluid la vîrf : el asigură o perfctă 2.rmonie între impulsurile succesive ale puterii şi nevoile clasei conduă­ toare. Această fluiditate de la vîrf este întovă- 268 răşit_ de o ;11are rigiditate la bază. Lucrurile sta~ mv:rs m modelul francez : rigiditatea se ~~la la v~rf, guvernarea minştrlo şi a consilulor: a p1erdut, treptat, posibilitatea de a simţ t~ndmţel şi nevoile vastei elite care este naţ1.w:iea . In aceasta rezidă şi slăbicunea sa Rigi?,i!atea de Ia vîrf este compensată de ~ admrst~ţie de la bază care, sub impulsul intendţ1lo,r este mai activă, mai întrepiză­ toare~ d~c1t vechea adminstrţe englză, asigurata, 1_n esnţă, de grupurile privilegiate ale negu~tonlor, 1~ scară urbană, de către o gentry I~cala, la ~cara ruală . Raţiunle profunde ale d!vergnţ1 franco-engleze sînt mai mult sociale decît politice. b ~e ~apt, _?heia modelului social englez treY!e cauta!a. :nult mai în trecut : secolul dec1s1v - astaz1 mţelg mai bine acest lucru este _secolul al XVI-lea. Mutatis mut d' Anglia a făcut în parte, în secolul al xrJ'-Z1::, a făcut dintr-o dată şi brutal' ceea, c~ Franţ ~ sf1rştul secolului al XVIII-lea. In secolul ai VI-:lea s-a produs un dublu transfer social Coi:1f1scarea averilor clerului s-a făcut , • mai mar ~ • , m cea . e masura, In folosul nobilimii în s~~1mbul unei dimnuăr a impozitelor s~nio~ia e. E vorba de un fel de noapte de 4 august mcopletă, dar precoce şi difuză . Prin chia; ~ceasta, se şterg principala barieă care se mterpu1:e între nobilime şi vîrful ierarhiei r~rale ŞI urbane. Peter Laslett a arăt că, încă 1 d_ seco~ul al XVII-lea, ultimii născuţi, băieţ 1 ~ ;te di~ g~~nt7:y,. se căstore în mod firesc u. :t: _ş1 ba1eţ dm yeomanry, adaptîndu-se activ1ţ:or economice şi genului de viată al a;1a-num1te1 upper middle class, situatie pur si simplu de n~c?nceput pe continent. De unde ~i extr~ma }Imd1tate socială. Nobilimea nu a~e ?evo1e s? se constituie în castă. Ea prefă Jocul 1:1~1 avantajos al creşti economice. ~ob11Imea franceză este proţinal cea mai puţi~ numeroasă din întreaga Europă. După marile reforme ale ministeriatului lui 8olbert, 1 269 nobilimea a trecut, în mare, de 1~ 3 1~ 1,50/o. Organizarea: monarhiei _adi:ninis!ra!1~: dm se~olul al XVII-lea a contnbUit la mta1~1ea tendm.ţei acesteia la „castificare" ; mecanismul fenomenului a fost -studiat de Jeanv !"'leyer, ~e exemplul breton. Momentul h~tanto1~ se situe a ză între 1668 şi 1672. Cu mcep~r e de la mijlocul secolului al XVII-lea, Bre~a:1ia de~ad~ treptat. O strucă socială arhaica! !ensmI:1 într-o Franţ redevenita calma, (revolta tardivă, a celor din Torreben, în 1675, de exemplu), reformarea, modalitate bretonă a unui efort ce are loc pe plan naţiol - toate ace~tea vrep:ezintă de racordare, caracterizata I?rm·O tenaivă tr-o reducere import a ntă a nobilimii : n obilimea bretonă a pierdut un sfert din efectivele sale prin reformarea . colbertiană. ~in 1668-1672, ,,[ ... ] cam 6 OOO de « case ►, ad1ca vreo [... ] 6 OOO de familii. La coeficientul de 5 [ ... ] 30 OOO de persoane. La care se adugă 5 OOO de persoan~ suplimentare care au scăpat de r:f~rmare ş1, în sfîrsit, un minimum de 8 OOO pma la 10 OOO persoaiie respinse de justiţe sau care s-au desistat". înainte de reformare, 40 OOO de pe::soane, adică 20/o; după ea, 30 OOO, adică 1,50/o, m conformitate cu modelul naţiol. ,,Reformarea din 1668 face parte, precizaă Jean Meyer, dintr-un întreg program legat de politica fiscală a lui Colbert; în cadrul căreia joacă un rol e_s:n: ţial [ ...]", ea decurge din!r-b ~pţun: _de poh_t1~~ socială care lasă o urma admca ş1 irevers1b1la asupra istoriei Franţei, pentr~ 1_:1ai bine ?e. un secol. La limtă, explozia sociala de la_ sf~rş1tul secolului al XVIIf-lea decurge tocmai dm e~. Reformarea face parte dintr,-o alegere, const_ituind înlăturae nobilimii de la o parte d_1~ responabiltăţ esnţial, în cadrul monarh~e1 administrative. Există un contrast cu deoseb~~e evident în raport cu Prusia şi Aus!ri~. ~ob1l~mea franceză compensază aceasta mlatur~1e printr-o întărie a privilegi_ilor .s~le, esnţia~­ mente . fiscale. Ceea ce implica transforV 270 marea trepaă a nobilimii foarte deschise din secolul al XVI-lea într-o nobilime relativ închisă, cea de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Această transformare se regăsşt la nivelul repatiză bogăţilr. Nobilimea franceză reprezintă un caz unic în Europa. Nicăer partea de pămînt deţinută direct de nobili nu este atît de redusă. Tentativele de recucerire a solului din secolul al XVI-lea sînt oprite în secolul al XVII-lea; Albert Soboul a desenat harta exactă a proietăţ nobiliare. In întreaga Europă, partea de exploatare nobilară este superioaă celei din Franţ, din Spania şi pînă în Anglia, din Anglia şi pînă în Germania, din Austria şi pînă în Rusia. Nobilimea franceză s-a refugiat într-o formă arhică de proprie- secolului al XVIII-lea, ea are tate. La sfîrşitul un profit aproape la fel de mare din dijma pe care o percepe dat fiind drepturile sale asupra pămînturilo lucrate de ţărani, cît şi din dostrucă frînează meniile sale proprii. Această transfomăile economice, constituind un grav · obstacol în calea extinderii teritoriale a noii agriculturi. Ea face parte integraă dintr-o strucă socială si mentală : nobilimea fran.:. ceză, după reform~re, a mizat masiv pe rentă. Această mentalitate de rentier explică vechimea comportamentelor malthusiene la vîrf. Odată criza trecuă, după 1730, nobilimea engleză renuţă la limitarea naşterilo ; dar nobilimea franceză recurge la ea în sectoare succesive, contribuind a conferi acestor atitudini în faţ vieţ un prestigiu aristocratic pe care 0le nu îl au nicăer. Climatul economic de la sfîrşitul secolului al XVII-lea era favorabil acestei retrageri a nobilimii (masa salariilor stabilă, în uşoară creşt, regresul profitului; rrestere rapidă a rentei). Conjunctura seC'olului al XVIII-lea se răstoan (masa salariilor în creşt moderată, creşt rapidă a profitului, scăder bruscă a rentei). Prizoneă a rentei, nobilimea franceză răspunde printr-o extinder:e a privilegiilor sale : drepturi senioriale, dijme 271 sporite, influeţă în stat. Ea nu caută aici atît puterea şi capacitatea de a decide, cît obţinera rentei. Nobilimea franceză practiă politica slujbelor privilegiate - marina, armata, episcopatul -, drept care îl la s ă pe N ecker în funcţia de Controlor general al finaţelor. Politica reformăil a contribuit la explozia socială de la sfîrşitul secolului al XVJII-lea. Pretutindeni, de-a lungul întregii Europe, se precizaă tot m ai mult o conştiţă a elitei. Ea capăt forme diferite. In Spania, elita tinde să se confunde cu nobilimea. Minştr luminaţ ai Burbonilor s-au inspirat din politica _ refomă­ rilor. Corpul nobiliar, în ciuda condiţlr foarte diferite, este sedus de modelul francez. In Anglia, conştiţa elitei este foarte vie ; ea îi apropie pe proprietarii funciari şi pe marii comerianţ, din ce în ce mai amestcţi printr-o politcă ce încurajeză căstorile între aceste două clase. In Franţ, se constituie o conştiţă a elitei, solidarizînd nobilimea de spadă cu înalţi rep2!ntaţi ai corpului judiciar. Marea burghezie este lăsat în afră. Franţ, împreună cu Spania (pe care arhaismul său o protejază împotriva unei situaţ revoluţionare), este ţar din Europa unde „castificarea" nobilimii şi opţiunea sa pentru toate formele de rentă parlizeă formarea unei conşti­ inţe a elitei. Modelul englez contpeş vechea nobilime, care are o deschidere spre aristocratizare, şi marea burghezie, într-o clasă conduătare ce contrlează statul. Clasa conduătare poate prin enclosures - opta pentru new agricu'lture, adică pentru progresul economic, pregătind, prin eliminarea micii proietăţ ţărneşti, factor de întîrziere tehnolgică, transferurile de poulaţie către sectorul industrial. Lucrurile se întmplă altfel în Franţ, unde blocajul social şi politic merg mînă în mînă. Eşecul reformei fiscale a fost adeseori descris, el are drept rezultat lovitura de stat Maupeou din 1771, şi darea îndărt din 1774. Capitularea 272 luţ Ludovic al XVI-lea (1774) în faţ vechilor t'.i~~ale condamna la eşc orice refomă poli!ica importa:ă. Monarhia adminstrvă, care, mtre_ ~660 ŞI _1680, făcuse dovaă de o mare plas~ic!t~te, _sfirşet prin a se bloca în 1774. de profit, condamtă la închisa !n _sme,_ ruptă sp_ec?laţi imoblară, la căstoria în afara castei şi la rentă, în perioada de reflux nobilimea porneşt~ în contratimp, într-un scop defensiv 1~ :u~en!'ea ur:ior noi poziţ. Reacţi aristocra~ tica, ~n ;mpreJuă_il dificile ale anilor 1770, atnemţ statul ş1 echilibrul social. Dar aceşt lucru nu tre~uie s ă mascheze esnţialu. Si a:iume, adevarata dimensiune a marilor state dm Secolul Luminilor şi lentul lor progres In frunte se află Franţ, urmată, la o dist~nţă destul de mare, de Anglia. S t ?tul s-a 7:1ărit, treptat, m etodic, de-a lungul_ mtre~lu_1 sec_ol, spre cel mai mare folos, ~aca _ne g~ndim bme, al în!regului corp social. avem doua exemple foarte _entru Frnţa, s1 m1?1:- Roland__Mousnier ne dă situaţ nu".1enca_ a_ funcţlor publice. Marea mut a ţie se s1tueaza. m secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. la IO km2 şi Ia 380 de locuitori în O funcţie i665._ Erau în slujbă la stat, excluzînd arm~ta ~ m~eputul perioadei de care vorbim' 2_fa OOO de persoane. Un secol mai tîrziu' ci. ra m1 este mult mai mare. ' a impozitului ne of e ră un alt . Mas~ gl~baă e;"e1:1pm. Sursa_ poate rămîne, în a c eastă riinţa,_ tot. vech~ul studiu al lui Clamagefan dn l690, 1r1:J?oz1tele percepute ajung la sum~ . e 11~,8 m1l10ane (impozitele directe 40 8 . impoz_1ţel indirecte, 70) de livre. În 1715 , 1' l mihoa1;e ; la 156 milioane, în 1733 · la 56; ~ :oane, m 1_786, adică, ţinîd seama de,devalo~ izare, ]a ~ch1valentul a 832 de tone de argint I~ 1690, ş1 . a 2 541 tone, în 1786. Populaţi ~ ~:.fscut_ cu o_ treime, iar pre ţ uril e sînt de două F1 .. mai man. . Put~rea finacră a statului în _ 1 :nţ~, 1:reţuil ŞI poul a ţi a fiind constante ' pont mtre 1690 şi 1788 cu aproximativ 10¾'. 1 ~r- 273 La vest, revoluţia se află îndă~t ; secolul al XVIII-lea este un secol de consolidare. Răul Franţ francez este rareori perceput din a!ră: împodbită cu străluciea secolului lu1 să ofere ~od:lu~ Ludovic al XIV-lea, contiuă monarhiei administrative ; ea este _suţ1:t~ ş1 de prestigiul limbii sal~, c~re a i~~c1;1it 1ta= liana si castiliana, apoi latma, chiar 11?- ~-n · • ,in ţările scandinave şi în Provmcnle - - d gana, universală de cu1tura: i_n~_epm Unite, ca limbă din anii 1630- 1640. Apoge1;1l fra:1c:za: 11 culturale a elitei europene se situeaza mtr: _1760 . 1,...70 Cu începere din 1770, germana 1ş res1 I • • • i por ~apă tă treptat drepturile în i~I?en~ ş. ' - ia cu asalt clasele m13loc11 clin mt nes e sa . • f c z i ce treaga Europă danubiă. Poziţa ran e _e '. nu avea termen de comparţie pînă la sţ1rştul ·olului contribuie să impună model~l francez slec ' hi adminstrvă Una dm sursele ce monar e • • at 1~1. 1u:11m de inspraţ e ale . ~espoţi:nu -este monarhia admm1strativa fi ~nceza, va zută prin mijlocirea unui mit al s:colului lui Ludovic al XIV-lea. _Acesta_ se afla la originile unei vaste liter~tu~i ; ~uvmt~l_, pr~= 1sto1 io?raf ie1;_ gei_ blematica, interesul aprţm mane din secolul al XIX-lea; ultimul m 01: dine cronlgiă este excelentul eseu _al ;U1 rem.Francois Bluche : ,,Monarhi_a - aţ>sol1; noită' Ludovic al XIV-lea, fara 1ezmţ, s~atul , 1' ·ba gîndirii Luminilor (este punctui de m s UJ • ' d' L • ilor vedere al Enciclopecliez), gm irea umm în slujba statului (este punctul. de - ve~ere al principilor), constrîngerea exercitata _mtr-~n sco rational (este conepţia atemporala. a d1ctat~rii abile) [... ]". Înaintea formulelor, _ta~tele. Frederic al II-lea (1740~1786) este prm~1pele prin exclnţă, un Ludovic al XIV :lea mtors pe pămînt pentru un stat aş ~um ~l conce~e. secolul al XVIII-lea. Prin Prusia _1~1 ~rede1w al II-lea, Europa răsitean şi sudica_ ~m se?0 ; lul al XVIII-lea imtă monarhia admmistrat1v~ la proţu a lui Ludovic al XIV-lea, redusă 274 mai modeste şi adptă la gustul zilei. In istoria statului Luminilor, Frederic al II-lea va fi jucat, în fapt, rolul unui mediator. St atul brandenburghez prusian, cu începere din 1740, imensa si diversificata Austrie a Mariei Tereza, cu 'începere din 1742, Bavaria lui Maximilian al III-lea, cu în,cepere din 1745, Portugalia lui Pom bal, cu începere din 1750, Bernardo Tanucci, la Neapole, (1755), Guillaume Dutillot, secretar de finaţe la Parma (iunie 1756), Carol al III-lea, în Spania (1759), Kaunitz, la Viena, în 1760 ; Ecaterina a II-a urcă pe trnnul Rusiei (1762), Pierre-Leopold, în Toscana (1765). în 17G0, prusacul JohannFriedrich Struensee ia conducerea treburilor statului la Copenhaga, alături de Christian al VII-lea, dar numai pentru puţină vreme, căi la 19 august 1772, la cîteva luni după cădera lui Struensee, Gustav al III-lea, în Suedia, asigură condU,cerea efctivă a treburilor statului ; în sfîrşit, de la 1780 la 1790, Iosif al II-lea aplică toaliăţ disparate a statelor sale ritmul dezlănţuit al unui reformism ce se pierde in detalii : Europa danubiă, Europa mediterană, Estul profund - iată spaţiul la care ne referim ; el corespunde cvasitolăţ Europei întîrziate. Cronologia este limpede. se în1740 este punctul de plecare. Mişcare tinde în mod vizibil începînd din 1750. Ce legătur există între toate aceste expe- • rienţ, în afră de cea a unui model : Franţ lui Ludovic al XIV-lea si Prusia ca mediator al ei ? În a doua jun~ătae a secolului al XVI1I-lea, în perioada demarajului demografic, a „fronturilor pioniere", despotismul luminat rste o formă a statului care recupază, formă adptă spaţilor destul de slab exploalate, unor structuri economice şi sociale arhaice, stat condus de o elită adeseori de expresip franceză, cu o cultră şi o mentalitate franC'(~ze, care se străduieş să recîştig timpul pierdut. Această formă de stat se adpteză m,1i bine în spaţile vide din est decît în vechile centre dens populate ale Europei. Centrale (Boemia, Austria, Ba':aria) ~i mediter~neene, în ţinu tur ile necatolice r:iai n;ult decit în cele catolice. Bluche ne avertlzeaza : ,,Aces! regim care domină [ .. :] . îvn Ţegh~ni Europei unde întîrzierea economica ş1 socia1a se opusese vreme îndelugată moderniză ocîrmuirii ~i admin st raţie , nu poate fi confundat ~u triumful gîndirii Luminilor('· Da, structurile sociale, tradiţ n aţ ională atîrnă i:nai greu decît structurile mentale transpuse dm Europa Occidentală : Asa-numitul principe luminat" nu este nicod;tă •un pur filozof şi nici un adevă­ rat fiziocrat. Totuşi, făr curentul raţio_n~s! de la sfîrsitul secolului al XVII-lea şi fara complităţe filozofi.ce _ din epoc_a Lumini~or, este probabil că despotismul lummat nu şi:ar fi găsit o doctrină, un stil, şi nici formele m~ dispensabile triumfului său de-a lungul unm secol. Ca şi despotismul fizocraţl, regim1;1l preferat de principii luminaţ este o m_onarhie absolută adminstrvă, ca sistemul lm Ludovic al XIV-lea, monarhie care se preocuă de dezvoltarea eco nomi că, spre a recupera o întîrziere dăunt oa re în seş i forţei statului. ,,Originalitatea sa ţine de trei elemente : ~mbianţ Secolului Luminilor, imitarea Franţei Secolu: lui de Aur sub raport politic, folosirea unw utilaj economic care vine din Anglia şi î_i lipsea lui Ludovic al XIV-lea [...] Despotismul luminat ne apare astăzi, în urmăile. sale practice, adeseori cinic, uneori _cru~. Şi-a lepădat podoabele strălucioae ş1 ~a!atoare ochi : este Ludovic al XIV-lea fara peruca (F. Bluche). Istoria nu face salturi. Dacă scotociţ p uţin sub pojghiţa aurită, . Petersburg înseamă mir-ul, şerbia, o modalitate proprie de a exista, zece secole de întîrziere. • Europa m ed iană den s ă şi Germania de la estul Elbei aprţin a ce luiaş sp aţ iu-tm p . Racordarea este veche de aproximativ cin.ci secole; dif e renţl subzită, ele sînt importante, de nuaţă mai curînd decît de natură. Geniul lui V J~ 276 Frederic al II-lea este indiscutabil. Născut în 1712, m ort în 1786, el a domnit patruzeci şi şase de ani (1740-1786) şi ne-a lăsat, într-o franceză v re dnică de Humboldt, mai bine de o sută de volume. Dar reusita marelui Frederic presupune şi existnţa' Brandenburgului, pămînt ce înaiteză mult dinspre Europa de Est. Brandenburgul a beneficiat de fantastica mutaţie a Europei de Est. Acest vechi finister devine un centru-releu, un loc de frontieă între Vestul dens, dezvoltat, şi Estul profµnd, întîrziat. E de ajuns să compară căltoria lui Voltaire în ·P rusia (1750) şi cea a lui Diderot în Rusia (1773). Pe de o parte o căltorie de 22 de zile, pe de alta, una de 53 sau de 119 în centrul noii zile : Brandenburgul se află Europe. În 1740, cel de al doilea stat geil'lffian nu număr încă decît 2 300 OOO de locuitori, după Marele Elector (1640-1688) şi Frederic I (1688- 1713 ; din 1701, primul rege al Prusiei). Berlinul*, modest „oraş cu case de lemn şi de cărmid, dormitînd pe apele negre şi lenş ale rîului Spree", număr, în 1786, 150 OOO de locuitori. El a devenit, mult după Londra şi Paris, una din cele patru sau cinci capitale intelectuale ale Europei : în garnizoă are doar 30 OOO de soldaţi, dar un echipament de prim ordin. Leibniz redactase în 1707 statutul viitoarei academii din Berlin, inaugrtă patru ani mai tîrziu. Frederic al II-lea a deds ca aceasta să aibă un caracter hotărî ştinţfc. Cu organizarea ei a fost însărciat Maupertuis (născut în Saint:-Malo ; 1698-1759), la recomandarea lui Voltaire. intre 1740 si • 1743 Maupertuis şi-a consacrat toate puteri!~ acestei misiuni. Împreună cu Clairaut, participase la măsurae meridianului ; •îi datorăm prima formulare a unui transformism integral. În jurul lui Maupertuis, micul Berlin al anilor 17 401750 se înalţă la rangul de capitlă ştinţfcă: vin aici; întîlnindu-se între ei, Euler, D'Alembert, D'Argens, Diderot, Helvetius, La Mettrie, Voltaire. Treptat, se afirmă şi o genraţi de savnţi germani : Johann Heinrich. Pott (1692-1777) studiază bismutul, alaunul, universalul fixativ folosit în vechiul meştug al vopsitorilor ele stofe, - o ştinţă la limita tehnicii - , Andreas Sigismund Margraff, primul berlinez admis la academia din Berlin, pentru descoperirile sale în domeniul sodei, potasiului, metalurgiei zincului... un alt geniu practic. Berlinul reuşt chiar - la sfîrşitul secolului - perfomanţ de a fi în acf'lasi timp capitala extrioaă a Europei francofone şi capitala necotsaă a unui Auflclarung protestant de expresie germană. Oare în 1773, Frederic al II-lea nu silise Acadc>mia să-şi publice lucrăie în franceză ? ,,Pentru a fi folositoare, academiile trebuie sa-s1 comunice descoperirile într-o limbă univer~ală." Şi tot Berlinul propune, în 1782, premiul pe cat·e îl va cîştiga Rivarol, ceea ce nu-i împiedcă pe Lessing, Frederic Nicolai să-şi întoarcă privirile către acelşi Brandenburg. Mendelssohn, figură de prim plan a unei burghezii intelectuale evrişt de la est de dată recntă, Lessing şi, mai ales, n eobositul Frederic Nicolai'. însufleţ,c la Berlin, ,,Clubul de luni". Dup3. ce a creat la Leipzig Bibliote"a Ştinţfcă (1757- 1758), NicoJa·i inţază, la Berlin, marile publicaţ ale unui raţionlsm foarte intens şi pozitiv deist. Apar, succesiv, Scrisorile asunra celei mai recenfe literaturi germane (Berlin, genrală J 759-1762). Biblioteca germană (Derlin, 1765-1792) şi Noua Biblotecă (Berlin, 1793--1805). Oare nu tot aici se formează, în anii 1785-1786, Alexander şi Wilhelm von Humboldt, în mediile burgheziei evtiş din Berlin, atît de aproită şi, mental, atît de îndc>părta, de Ierusalimele hasidice ale evreimii din Lituania, şi a cărei dezvoltare este favorizată de toleranţ activă a Curţi ? Marele titlu de glorie al statului prusac constă în a fi construit pe nisipurile Rîului Spree, acestă Atenă a Nordului. ,Dacă Prusia piere, arta guvernăi se va întoarce la vîrsta copilă­ riei", astfel vorbeşt entuziastul Mirabeau. Bluche are dreptate cînd ne aminteş : ,,Statul prusac nu este o creaţi a Secolului Luminilor". lnaintarea de la nord către est îi fixează aici, încă din secolul al XVII-lea, pe tehnicienii calvinismului occidental : • în acestă lume nouă, în acestă Americă la scară redusă, unde 1.otul c ,cu putinţă, ei sînt făurito unui stat „împotriva statelor". _Frederic al II-lea este mai întîi un continuator. In raport cu modelul francez din secolul al XVII-1ea, statul prusac se caracteiză şi prin două arhaisme care facili_tează trecerea către est : locul ocupat de ţărani, rolul nobilimii. În est, emanciparea ţăranilo nu a început încă. 1n Prusia, cel puţin, vechea şer­ bie nu se înrăutţeş. Frederic al II-lea s-a adaptat acestei situaţ, după cîteva încerăi de a o ameliora. În 1763, el ordonase suprimarea şerbi în Pomerania; dar după mai puţin de un an, renuţa la proiectul său: ,,El rămîne touşi fidel aş-numite politici a protejăi supşilor', politcă patriarhală şi fiscală, ,,pe care a moştenide la taăl său 1(... ]I şi pe care o duc~ cu mai multă îndrăzeal mai departe", şi unui ansamblu de măsuri modeste, dar eficace. ,,În lipsa unei revoluţi (... ] are 1012 o importană evoluţi : în regatul Prusiei, şerbul nu mai are obligaţ de vasal faţă de stat" (F. Bluche). Este o utilizare eficace a structurilor sociale, ca şi în cazul nobilimii. La est, nobilimea este la fel de numeroa să ca şi în Spania, spre deosebire de Franţ, dar este o nobilime activă, legată de pămînt, deprinsă să slujeacă ; ea se confudă, sau aproape, cu elita : ,Dacă vreo cîţiva mici nobili de ţară iau parte în chip inutil la şedinţl unor diet-fanomă din provincie, mii de junkers, formaţi în companiile de cadeţi-gntlom sau în cadrele adminstrţe, au înlocuit amorul-propriu steril şi individualist prin orgoliul inspirat de faptul de a fi în 279 278 slujba regelui şi a statului". ,,Nobilimea conduce cei 150 OOO sau 200 OOO de soldaţi" din armtă ; din ea se recutază toate cadrele mijlocii şi superioare ale adminstrţe. E vorba de o nobilime pru s acă, ba chiar de o nobilime străin (din Saxonia, din Mecklemburg, din restul imperiului), dar, oricum, de o nobilime, ,,pentru că, de obicei, nobilii sînt cei ce ştiu ce e onoarea". Să salutăm acestă cugetare care le este comună lui Frederic al II-lea şi lui Montesquieu. ,,Regele Prusiei nu pretinde să impună o re\ · oluţie unei ţări care nu o doreşt." Progresul nu poate avea loc decît printr-o evoluţi progesivă şi acelrtă, el exclude dezordinea şi intermţl . Avem de-a face cu o utilizare eficace, cu o abilă depăşir dialectă a structurilor mentale caracteristice Secolului Luminilor. Deist, dar profesînd un deism sec, mai goiit de orice perspectivă escatolgiă decît falsul ateism panteist al lui Maupertuis şi Diderot, Frederic a1 II-lea înţelg să salveze cu orice preţ statul de refluxul sau de prăbuşiea structurilor mentale şi afective ale spaţiul-tm creştin. Tradiţ prusacă, în anponie cu tradiţ continentului (cu excpţia Angliei whig, dar incluzînd Anglia tory), fundametză autoritatea principelui şi suveranitatea statului pe dreptul divin şi „legile naturale", legalitate a unei natura naturata voită de Dumnezeu. Frederic al II-lea ridcă mănuşa, pornind deci de la Locke şi de la contractul său adaptat realităţo unei societăţ arhaice şi tradiţe unui stat puternic. „Pentru Frederic al II-lea, care întleş, în acestă privnţă, gîndirea lui Hobbes şi a lui Wolf, poporul a consimţt, odată pentru totdeauna, ca toate puterile să-i fie încredintate monarhului. Este un consimţăît filozofic si tacit, care nu are nevoie să fie exprimat pri~ instiuţ, cuvinte sau acte. Acest consimtăî este legitim, prin chiar faptul că dinastia regală vrea binele public, că numai ea are o no280 ţiune jstă şi clară cu privire la acest bine public. Pentru Frederic al II-lea, regalitatea nu există decît pentru că ea aduce servicii. Acest contract tacit crează «legături indisolubile» între monarh şi naţiue : «principele este jn raport cu societatea pe care o guvernază ceea ce este capu] în raport cu trupul»." Datoriă acestei demonstraţi de logică, realitatea obiectvă a statului puternic sustinut în faţ poporului de către învătur~ bi~ericilor protestante şi din plin justificat de marile servicii aduse, de exignţl concrete ale recuperăi; este pe gustul elitei din Vest. Elita Secolului Luminilor, cea din Franta ~i din An~lia, noate continua să acorde ajt:itorul său psihologic recupăi periferice întrepisă de despotismul luminat. • Germania Orientală este singurul sector ReoP.rafk din Eurona pPrif e rică • unde condiţle inţale şi eficacitatea acţiun au îngăduit reusita oneratiei de recuperare în proţie de 1000/o. În poziţe secundă, Germania catol~că, vechiul ţinut muntos habsburg şi „frontiera" danubiă. Maximilian al III-lea Iosii d~ Wittelsbach (1745-1777), conduce ~odermzarea unei Bavarii baroce. Totuşi, l 0 Miinchen, ca şi la Viena, rezistentele sînt mai mari decît ne Spree. A fost mai î~tîi nevoie să fie salvtă Austria, care fusese pe punctul de a pieri (între 1740 şi 17 48) tocmai din cauza creşti sale dezordonate si a întîlnirii nefericite a două presiuni diacro~ice. la putină vreme Presiunea de la „frontieă". duoă Kahlenberg, era de ajuns. Nefericirea a necesare marii vrut ca o parte din forţel opere a construirii . Europei de-a lungul cîmpiilor dunăre să fie . risptă în . moştenira ancroiă a periferiei spaniole. Austria era mai mare, dar hărţuit • şi îngreuată, după tratatul de la Utrecht. Războiul de Succesiune este conseiţa inevtablă a acestei dualităţ. 281 Este un miracol şi todaă spre marea dnste a Mariei Tereza că lucrurile s-au rezolvat aş cum s-au rezolvat. Datoriă unei ex-cntrăi către est, imperiul danubian al Vienei s-a salvat, în cele din urmă, regrupîndu-se în jurul tinerei Ungarii. Haugwitz, cancelar al Austriei (1748) şi al Boemiei (1749), şi Kaunitz (17601780) au ţinut seama de o dualitate care maschează o diacronie. Ungaria a salvat statul danubian : magnţi au primit recompensa fidelităţi lor sub forma unui fel de drept la arhaism. Teritoriul părţi ungare constituie un compromis între o frontieă interă de populare şi un îndepărta ev mediu în afara gîndirii Luminilor. Preţul plăti este foarte ridicat. Transfomăile tehnologice se situează în Boemia, în Austria; Ungaria rămîne agricolă, comerţul său exterior se limtează la exportul recoltelor de pe marile moşi, în ciuda unor randamente foarte scăzute, legate de o slabă densitate a poulaţie şi de un nivel de viaţă mediocru. În schimb, există multă supleţ în ceea ce priveşt „posesiunile îndepărta, Ţă­ rile de Jos şi . regiunea Milano, Haugwitz şi Kaunitz limitînd · «centralizarea" (de altfel, foarte relativă] la teritoriile imperiului". Avem de-a face cu un stat lipsit inţal de mijloace, dar care a căpta aceste mijloace. Intrăile fiscale, la începutul domniei, sînt în raport de 200/o, pentru o poulaţie sensibil egală, cu intrăle fiscale franceze, există o armată permantă de mai bine de 100 OOO de oameni. Dintre toate ţinutrle vechii monarhii, Boemia, afltă în vecinăta SÎleziei, <::oncurenta sa, este cea care a suferit cea mai profundă transformare. Tulbrăie din 17701771 şi 1775 sînt semnul' unei crize, dar şi al unei importante mutaţi, ba chiar al unei creş­ teri demografice record . În Boernia, Raab (în anul suprimă iezuţlor), consilier în Consiliul comercial, un fiziocrat, îndrăzeşt să atace principiul şerbi : începe un întreg pro282 ces istoric, care se va termina abia în 1848. ln plan sodRl, Boemia se află cam pe linia de dezvoltare a Brandenburgului, a Pomeraniei şi a Prusiei, restul Europei danubiene situîndu-se cu cîteva se:.-ole în urmă. • Odată cu Iosif al II-lea, ritmul se schimbă. ,,La Viena, un tînăr împărat, ros de ambiţ, avid de glorie, nu aştep decît un prilej pentr~ a tulbura odihna întregii Europe", proclama Frederic, bunul apostol. Iosif al II-lea vrecJ. că depăşasc triunghiul de transformare delimitat de minştr mamei sale . . El începe un proces de germanizare a Europei danubiene, di_n simplă comoditate. Comportarea sa imprudentă în Ţările de Jos, pămînt cu o veche tradiţe a libertăţo municipak, parte integraă a Europei \ dezvoltate, provacă •o rezistnţă care e pe punctul de a se schimba în revoltă deschiă. Opera sa econmiă este considerabilă, ea desăvîrşt pregătia bazelor unui take off industrial în triunghiul Boemia"-Moravia~Austria, în secolul al XIX-lea. Doctrina împăratuli Iosif al n.:.1ea, adevă'­ rată politcă religoasă care se întinde în În'treaga Europă catoliă, se opune toleranţi si indferţ pragmatice a lui Frederic al IIlea . Putem vorbi de o intoleraţă luntiaă ? peri.tru a riu fi Iosif a] II-lea este prea creştin î~cercat să-şi pună puterea în slujba prefenţelor sale pentru un catolicism luminat, opus senibltăţ baroce a popoarelor sale : un cult, cum îl visează janseişt presbiterieni din aproape calsecolul al XVIII-lea, de tendiţă vinstă ; o religie intelcuaă întemiaă pe un raport ontologk ; o practiă axtă pe respec~ tul scrupulos al unei morale a purităţ şi, mai mult încă, a slujirii, am spune .· chiar a . prezenţi active în lume. La urma urmei, recunoaştm aici opţiunle gîndirii Luminilor. Ele comprtă, implicit, o diminutia capitis. Ca şi cei mai de seamă . oameni ai secolului său, ,,el refuză viaţ contem283 plativă, ascetiă şi_ m_ist~ă [ ... ] e~ p~re a igno~a comuniunea cu sfmţn ş1 revers1b1htatea meritelor" (F. Bluche). Nimeni n-a împins atît_ de d_epart~ cee~. c_~ a fost mai tîrziu numit „mtegr1smul politici~ laice. Ideea sa cu privire la prioritatea statului se întîlneste cu teologia politcă a celei de a doua gen~raţi reformate. ,,Dreptul divin relevat de Sfintele Scripturi şi dreptul natural re::constituit de raţiune umană sînt cele doua baze ale puterii monarhice. Leibniz, Wolf say Martini, laicizînd teoriile lui Bossuet, consolidează suveranitatea, de vreme ce aceasta se bucră de acum înainte de dubla cauţine a unei fundametări religioase şi @. unui sprijin rational." Pornind de aici totul se schimbă în cadrul Bisericii : împărţiea în dioceze, numirea i:;functii . formarea clericilor, micşorae putern ordi~eior călugreşti. ,,Fratele meu, paracliserul" - cuvint'ele îi aprţin lui Frederic al IIlea - intră în amănute : se războieşt cu statuile, împuţinează lumînărie din b!s:ric~ .:en~ zureaă predicile, în favoarea 1,l11ei mvaţtu;i practice, pusă în · slujba regatului terestru, CIvie si moral. U~ fapt pozitiv : edictul tolerant din 1781, în ciuda limitelor şi inteţlor sale ascunse. El vrea să evite exodul minoritarilor cehi în direcţia unei Silezii devnită pr~saă . To~eranţ se mărginest la marile confesrnm creştin, limiteazăexercitarea cultului la un minimum, permite touşi dublarea, în mai puţin de zece ani a numărli protesanţil dm statele eredit~e germanice: 73 OOO în 178~, 136 009 în 1788. Adăugaţi la toate c1cestea, d1mpreuna ~u treizeci de ani de decalaj în raport cu Prusi~, insertia socială a evreilor (în • l 781, ia sfîrş1t oblig~ţa de a locui în ghetouri şi de a P1;1rta anumite semne distinctive pe haine), descinderea universtăţlo : la Viena, (:1 şi la Berlin, burghezia evriască . profită din plin de ele, după cum o doveşt istoria intelcuaă. ) • A Schimbarea de ritm din 1780 nu favorizeă neapcirat racordarea Europei danubiene la nivelurile de dezvoltare ale Europei vestice. Doctrina împăratuli Iosif al II-lea prefiguază eroarea revoluţina francezi. Deistul Frederic al II-lea a şocat mai puţin conştiţel crestine decît catolicismul sincer al lui Iosif al ÎI-lea. Conştiţel nu pot fi guvernate. El nu a înteles valoarea catolicismului baroc, coordonar~a sa pe1 fectf1 cu moşt en irea culturii tradiţonle a satelor. Pentru a folosi acestă bogăţi e, trebuia mai întîi să înţelgi şi să iutesti. Drama acestei doctrine rezultă dintr-o m~dalitate a tensiunilor şi a distanţe care separă civlzaţ scrisului de bogăţia cultraă a nivelului tradiţonl al transmiterii. De la aceşti doi poli ai despotismului luminat începe degradarea, într-o perioadă de succes. Spaţiul mediteranean este poate cel mai rezistent. în secolul al XVIII-lea, transformarea Spaniei este profundă, dar ea nu dateză de pe vremea urcăi pe tron a regelui Carol al IIIlea. In ordinea aritmeticii politice, nu trebuie să ignorăm enormul efort al m archizului De La Ensenada *. Faza farnesiă a domniei lui Filip al V-lea anuţă, încă din anii 1717-1718, o modalitate avant la lettre a despotismului luminat. Totuşi, în secolul al XIX-lea, puţine lucruri mai subzită din opera uriaşă a unor Patino, Ensenada, Aranda, Floridablanca, Godoy. Criza atroce din 1808-1814 vine prea devreme. Ea compromite todaă ideologia în numele căreia acţionseră minştr monarhiei centralizate. Cît priveşt Pombal (1750-1777), în ciuda şi, neîndoielnic, datoriă unei agresivităţ zgomotoase, el nu a reuşit să reducă întîrzierea Portugaliei (a nordului acesteia, mai ales), care este în totalitatea ei finisterul unui finister. Adevăratl sale succese trebuie situate în America. Italia oferă un model explic.ativ care poate fi extins la Portugalia. 285 284 Neapole depune efortul cel mai mare . Dar esecul acestui ţinut este izbitor. La nord (Tosc~na, Parma, Piacenza), unde sporesc rezistenţel de tot felul, beneficiul este durabil şi pozitiv. Un exemplu semnificativ este Toscana, unde, în 1786, la sinodul de la Pistoia, se pun bazele unui catolicism luminat, în modalitatea sa janseiztă, la capătul unei evoluţi către un reformism radical şi către o practiă intelectuaiză. ln Italia de Nord, cea a unor şcoli religioase, mai moderat, dar, treptat, alfabetizată, se pregătş secolul al XIX-lea, se pregătesc condiţle unei recupăi tardive. Să ne întoarcem acum .către aspectul social : Italia E'ste parliztă de latifundium, de locuinţa rurală excesiv de conetraă, de vechiul asolament bienal, care s-a sustras mutaţie tehnice din secolele al Xll-lea - al XIII-lea, de incapacitatea de a voi şi d e a plăti inserţa poulară în civlzaţ scriă. Aceasta 81' fi cheia succesului relativ al Italiei toscane, piemonteze şi lombarde; el ţine de un anume preţ conferit omului si de efortul ce îi este consacrat. Să mai adă~gm şi că, în Toscana, un rol mare îl joacă suprapunerea dintre limca vorbită şi limba scriă. Eşecul relativ al despotismului luminat în Sudul mediteranean se datoreză unei poulaţi numeroase, ce evoluază greu. ,,Frontiera" interioaă se întinde pe o distanţă mică (Sierra Morena, Ebra argoneză ... ), America este prea îndepărta, Italia, lip s ită de spaţi pustii. Mai rămîn mlaştine, dar oamenii sînt lipsţ de tehnicile necesare asnări lor. O poulaţie densă, mîndră, strîns legată de un trecut îndelungat, o elită care s-a sustras revoluţi ştinţfce şi care este isptă să-şi sprijine prezentul, sau trecutul apropiat, pe un trecut mai îndepărta. Cine va putea spW1e ce a însemnat, în Toscana secolului al XVIII-lea, preastăluci Quattrocento, ce a însemnat, pentru Roma secolul al XVIII-lea, Roma imperială şi creştină? Prea mulţi oameni, prea mult trecut ; despotismul luminat ajunge prea tîrziu .. ' cel . aici - cu. un decalaj de un secol puţm - , spre a asigura dezvoltarea Spaniei şi Italiei. Spania porneşt făr baze solide, Italia, cu mare greutate. Secolul al XIX-lea Pste aici insuficient pregăti, ceva mai bine în partea mai puţin meditrană a Italiei decît în Peninsula Iberică, ceva mai bine în Catalonia, în Biscaya şi în Asturii decît în Portugalia şi în Andaluzia. Mai putem vorbi de un despotism luminat ln Scandinavia? Cu mare greutate. Structurile scm1dinave se organizeă treptat, în secolul modelul englez. Statul sueal XVHI-lea, după dez tinde către un fel de· compromis între Anglia aş-,numite Glorious Revolution, si Brandenburgul lui Frederic al II-lea. Norv~dar Danemarca comgia e onrecum separtă, portă o nuaţă hanovriă suferind de un anume arhaism ; Suedia iese întări în urma pierde1:ii Balticii : poulaţi ei este în creşt, mortalitatea ~st~ cea mai slabă din Europa, speranţ de viaţ se apropie de recordurile ab,:ohite ale . Noii Anglii şi, mai ales, este realizată o _alfabetizare cvasigenrlă şi , precoce; moclermzarea statului suedez are loc încet ~eci sigur_: libertatea presei, obţinută în · etape'. 1~tr-o .t~_ra un:le oamenilor le place să citeasă, d1,;pozţle edictului din 1766 sînt confirmate ele ordnaţ . din 26 aprilie 177 4. •CcJ.tolicii sînt toleraţi (mai mult decît în Anglia), iar minoritatea evriască urbană este încurajtă de că'­ tre germani. Au loc, în sfîrşit, mari investitii culturale : noua Operă din Stockholm . co~struiă de Adelcrantz şi, în 1786, . Ac~dcmia cPlor Optsprezece, conepută după modelul francez. la est : este Rusia, Nordul profund se află upă ce ai trecut de teritoriile poloneze. Cînd cîţiva mari proprietari polonezi îsi dau seama de ameniţr care apsă asupr~ frontierelor Stauli-nebosă, este prea tîrziu. Şi touşi, 286 287 cum am văzut, Polonia partică la prosperitatea orientală a celei de a doua jumătţi a secolului al XVIII-lea. Prima împărţie, cea din 1772, i-a dat parcă un nou avînt, despăr­ ţind de ea două provincii aproape pustii (Rusia albă şi Prusia poln eză ) şi greoiul complex galiţn, care îi aduce Austriei mai curînd nenumărate compliaţ decît noi resurse, dat fiind reţau sa religoasă şi etnică greu de estimat. Vrînd să ignore vreo cîteva milioane de ţărani, Leo Gershoy s-a putut minuna : ,,[ ... ] după acestă lovitură teriblă, o nouă idee despre libertate s-a impus treptat în toaă ţar". Are loc o dizolvare a grupăilo iezuite, o evoluţi a raporturilor dintre Bisercă şi stat, impregnată de un super-iosefism (aici se foloseşt cuvîntul febronianism), sub influeţa cancelarului Zamoyski. Faptul cel mai important constă în vestitul statut al educatiei naţionale, fixat de către comisia din 1773 :· pentru a suţine reforma, vor fi confiscate bunurUe iezuţlor. Educaţie, economie : Zamoyski înceară chiar, prin exemplul personal, să-i îndemne pe marii proprietari să fie mai toleranţi cu şerbi de pe moşile lor. ,Mişcare reformatoare avea să atingă apogeul [... ] odati;i. cu noua constiuţe din 1791, care instaura o monarhie erditaă după modelul monarhiei franceze reformate [.. .]" Toate acestea se întmplă prea tîrziu ; nu pot fi recuperate trei secole în două­ zeci de ani. Rusia şi Franţ pornesc în frunte, după ce s-au pus de acord în 1793. Opera de trezire care se schiţează odată cu comisia i::-entru educaţi naţiolă din 1773 a beneficiat de un t1mp prea scurt, desigur, dar ea a rezolvat touşi esnţialu, abordînd întîrzierea .c ultraă a Poloniei : alegerile sale simple, în favoarea unei culturi ştinţfce şi a unei alfbetizăr masive, sînt excelente. Apariţ unor nume poloneze în ştinţel matematice si fizice încă de la începutul secolului al XIX-l~a îsi are originea în acest efort, iar restul va u;ma de la sine. după 288 Mai rămînc Rusia, marele miraj al Seco1u1ui Luminilor. Intre moartea lui Petru cel Mare (1687-1725) şi urcarea pe tron a Ecaterinei a II-a (1762-1796), domnesc Ecaterina I (1725-1727), Peru al II-ilea (1727-1730), Ana Ivanova . (1730-1741), Elisabeta Petrovna (1741-1761) şi Petru de Holstein (1761-1762), pe care soţia sa, de origine germană, îl asasinează preventiv în timpul unei revoluţi de Pi.llat cu iz de serai. In Rusia există două lumi .care se ignoră între ele : •o ţărnime ce se cufundă tot mai mult într-o şerbi pe zi ce trece · mai necruţătoa . şi pe care aspirţ ,către „frontiera pioneră" o despovăraz . în±rucîtva de suferinte, şi o lume de suprafţă, ,care respiă prin P etersburg. Intr-o societate arhică şi orientală, începe, în secolul al XVII-lea, un efort de a fabrica ex nihilo un :stat după model · occidental ; Ecaterina a II-a nu cade din cer, .,ea apare pe un teren strîmt, dar destul de bine pregăti. După vechea «dumă a boierilor», anrhică si feudală urmează un nou organ de guver~ămînt, se~atul [... ] mai mult sau mai puţin copiat după modelul suedez [. .. l cre.a t în 1711, consolidat în 1720, organizat tn 1722". Senatul rus seamăn atît cu consiliul privat al lui Ludovic al XIVlea, cît şi cu directoratul prusac din 1723, cel pe care Frederic al II-lea îl pune între parant~ze. Pe o strucă socială ţărneasc, moşte~ mtă în urma unei evoluţi făr interferente occidentale; se suprapune o economie a schimburilor comerciale. Înainte de marile rn11t;:itii tehnologice de la sfîrşitul secolului al XVIIIl~a, fierul din Munţi Urali, conurează, pe piaţ englză, fierul sue4ez. • un bun exemplu de functionare Rusia oferă :l unui stat care vrea să recupereze o ' rămî­ n0re în urmă. La început, EC'aterina a ff-a era adevărt ţarină a aristocţe feudale, dar ea rontiuă tradiţ lăsat moştenir de Petru cel Mare. Ea înceară să fie mai mult decît ţarin unui dvoriantso, şi, stn':\băid imperiul, lan289 13 - c. 62 sează apeluri intelcuaăţ occidentale, ~are o aude şi este măgulit. Ea corespndază cu D'Alembert, îl cumpăr pe Diderot, îl studiază pe Montesquieu (1764-1766} şi pe Deccaria (1767), şi anume Tratatul despre delicte şi pedepse al acestuia, a cărui lectură este reconfortană în ţar cnutului. Marea comisie legislativă îsi desfăoar lucrăie între 1767 si 1768 : e~ reunşt repzntaţi din întreaga Rusie legaă, adică din acel mic stat ce cuprinde între două şi trei milioane de oameni, comparabil cu un Brandenburg ce s-ar sprijini pe 20 milioane de. şerbi : ,, [... ] nobilimea, oraşel, ţărani liberi şi popoarele alogene, în total 564 deputaţi, dintre care doar 79 îi reprezintă pe ţărani", sau, mai curînd, stratul nespus de subţire alcătui din ţărani liberi. Comisia îsi desfăoar lucrăie la Moscova cu începere din 30 iulie 1767, este transfeă la Petersburg în ianuarie 1768, brutal dizolvată la 18 decembrie. Ea lt,crează după lnsticţ pentru comisia însărcat cu alcătuire proiectului unui nou cod de legi, nakaz-ul, ,,unul dintre documentele cele mai celebre ale istQriei ideologice a despotismului lumiriat. El se adugă mecenatului, corespndţi politice, preocuăi pentru proagndă şi publicitate, asigurîndu-i ţ.arine o reputaţi de. împăr­ teasă-filoz" (Bluche). Din acest efort de a obţine o refomă, un lucru pare cu adevărt cîştiga, şi anume lărgiea aş-numitl dvola dimensiunile unei elite. riantso pînă Să facem, deci, bilanţu : Semiramida Nordului nu merită nici toate lat.dele exagerate pe care i le-au adus adepţi săi, naivi sau venali, dar nici severitatea cu care este astăzi privtă adeseori opera sa. Ea nu a rupt cu o opţiune profundă; schiţată în secolul al XVI-lea, întări în secolul al XVII-lea şi ln începutul secolului al XVIII-lea, carituză sub domnia ei. Statul rus din epoca Luminilnr este o realitate, dar o realitate modestă. Er:1terina a II-a guvernază o Rusie legaă, o cupdnzînd între două si trei miRusie reală, lioane de supşi. Ea lasă pe mîna •a 100 OOO de proprietari şi a cîtorva zeci de mii ele fun0ţio_na~, 1_5-c:-25 milioane de ţărani. Această pnnc1pesa germană guvernază un mare elec-, torat _,,german", un Brandenburg-Prusia comparabil cu cel pe care Frederic al II-lea l-a moş~enit ele la Regele-sergent şi pe care ea nu a ştrn să-l ducă pînă la dimensiunea obiectvă a Pr_usiei bătrinul Fritz . . Dar, după 1763, P~u~;a DL\ valoreaz~ ea oare aproape cît o Austiie. ~ncum, mai mult decît o Rusie ... Nu, ~catenna a II-a nu a făcut nimic pentru a e ască într-o naţiue, care nu ~ntegra ~asa ţărn ~n~~pe sa se elaboreze decît după reformele 1ţiate, în secolul al XIX-lea, de ţarul eliberator. Rusia Ecaterinei a II-a ne aminteste doar ace~t ad_evăr : Europa Luminilor nu~ăr în sluJba e1 180 milioane de fiinte la sfîrsitul se<:ol_ului al XVIII-lea, pe terito~iul unei' Europe s}nct înţelasă ca atare, dar aprtenţ la Europ~ a celor mai mulţi dintre acesti oamer1i este, m. esnţ~,. ficth,ă. Adevărat ·Europă a secolu~u1 Lumm1lor, cea care citeste care cugetă Şl se exprimă într-un sistem de gîndire pe ;,a:e ~ri:neaz~ să încerăm a-l defini, nu a dcp1_şt mc10data douăzeci de milioane de oameni'. nouă . ze~imi dintre ei fiind conetraţi pe axa mediana dens poulată pe care am pro~ pus-o . repoşăm Ecaterinei . a II-a că nu a . Să-i mcei:c~t să fac~ nimic pentru a anexa gîndirii l~~!mlor: Ru~1a, sau, mai modest spus, civili7:. t1~1 scr!s~lm? I-am face un proces derizollU '. d~paş1re acestei etape nu stăea în pu~ 1~C,\. ei. Op:ra care contiuă, datoriă·• statu. ~ m Rusia de la sfîrşitul secolului al • .\ I!l~lea, _nu este ~uperficală decît în apar ~ta_. Rusia - ca ş1 Prusia, cu decalajul cro1 "~ c_ de o. genraţi '-- se înzestraă, sub 1 I l,1 statului, cu un echipament cultural li,t la un mic număr de oameni. Iată de ce ' pe tabloul de onoare al intelcuaăţ occidentale, Semiramida Nordului din jurul ani~ lor 1770 o înlocuieşt pe Atena Nordului din anii 1750 : interesul de care se bucră, rînd pe rînd, cei doi mari despoţi (Frederic, •1750 ; Ecaterina, 1770) corespunde unui take • off al echipamentului intelectual, cultural şi ştinţ­ fic. Seducţi intelectuale i se adugă , atrcţi locunlor. Laudele intelcuaăţ marcheză a contraria momentul de creare al unui echipament cultural de tip european occidental şi de cla s ă interaţolă . . . Nu, etapele nu pot fi sărite, şi prima etaI?ă trece în mod necesar prin procesul de constituire a unei elite. !n Rusia, mai mult decît îri Prusia raportul numeric al elitelor, prin · referinţă cu normele din vest, este derizoriu : superioritatea numerică a vechiului Occident elitele nordice şi orieneste zdrobitoare. Totuşi, tale elitele recup1 " ări au beneficiat, • în mome~tul constituirii organelor de transmitere, de o alegere făcut de cei mai buni exprţi. In Rusia, doar abia mai puţin decît în _Prusia, acestă alegere s-a îndreptat către părţile cele mai recente, cele mai dinamice ale noii civilizaţ ; acestă alegere favorizeă ştinţel şi, mai ales, matematicile. ' in Polonia, comisia pentru educaţi din 1773, în Rusia, efortul ce urmează lucrăio . marii şi zadarnicii comisii din 1767-1768, take off-ul intelectual al Europei slavilor din nord au drept rezultat formarea unei elite restrînse, la nivelul cel mai ridicat, în domeniul ştinţe celei mai abstracte. Este un cîştig modest, dar făr de preţ : între 1770 şi 1790, la nivelul aceste~ condiţle progresulm mici elite se pregătsc stiintific din prima parte a secolului al XIX-lea. Curî;d, vor apăre din est profeţi unei noi ere de la Nicolai Lobacevski (1792-1856) la Dir~itri • Mendeleev (1834-1907). Geniul presupune în primul rînd transmiterea onestă a ceea ce a fost dobîndit. în acest sector, şi numai aici, recuperarea a fost completă. 292 Preaferidta împărţie Moscovici spunea nu de mult : secolul al ~\:!II-le~ a fost prin exclnţă secolul politicu, deci secolul statului. Statul se află în centrul gîndirii sale, âar el este mai întîi în cen ◄ tl'Ul istoriei sale. · St~tul este în centrul' istoriei secolului al •XVIII-lea doar în măsura în care se săvîrşc -prin el lucruri mari. Statul, ~ce~t sector unde se citeş şi, mult mai mult !ne~, und~ se scrie, s!atul care aprţine aproape in mtreg1me domemului a ceea ce este . voit deliberat, statul, .touşi, încuează o îndelun: gată tradiţe. Cea mai frumoasă dintre constituţile secolului al XVIII-lea nu a fost si nu va fj nicodată scriă . Statul-model prin ~xceIenta, statul care s-a aflat la originea reflecţie l?i~ Locke, este un stat întemeiat pe o lege scrise nescrisa _ Statul, Ia apogeul civlzaţe ~i al culturii tradiţonle, aprţine oare şi el, · domeniului lui din vă­ mtr-o oarecare măsur, zute şi din auzite ? în parte, el este sectorul codurilor, al ordnaţel, fabricantul nr. 1 al n_csfîrşitelo arhive şi păstroul · lor, dar · el ţme, de asemenea,- de o anumită abilitate, de anumite deprinderi de serviciu, respect şi supune1:e, care înseamă putere şi forţă, durata ('~ as1~;ră succesul şi dezvoltarea, generatori Ht ~aru mutaţi din domeniul ordinii şi al putf!rH ce are Ioc începînd cu sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi pînă în ultima treime a secolului al XX-lea. Poţi să fi renuntat la orice ('SCatologie, să treci de la deism, la un· ateism de fapt, să te mişt într~un neant de gînduri absurde şi, ca· Frederic al II-lea, să· crezi în stat. Statul i-a fost lăsat drept mostenire serolului al XVIII-lea. Formele cele niai elaborate dateză din anii 1660-1680 (Franţ), 1689.,.;,_l 720 (Anglia) ; atunci s-au cristalizat. Toate celelalte sînt forme derivate, mai fruste, <·are se înverşuază să asigure recuperarea. Recuperarea ._;. marea sarcină a statului Luminilor, nu a statului din epoca Luminilor - , 293 la r îndul ei mod e lează statul : ea pune in lu:.. utilitatea lui, îi aduce un surplus de respect şi de credibilitate. Statul nu este mult transformat într-un secol, între 1680 şi 1780, dar este multiplicat. Dacă ne · gîndim bine, în între·a ga Europă, statul are de patru sau de cinci ori mai multe resurse în 1780 decît în 1680 ; el a urmat în cuceririle sale fronturile pioniere, sectoarele foarte a semăntor de dezvoltare, dar a rămas cu cel ce fusese la început. Statul este şi un sector al lentelor, fructuoaselor sedimntăr. Statul, acestă modalitate subtilă a echilibrului social, a contribuit la cre ş tera demografică şi, mai mult încă - dovaă echipamentele culturale -, la dezvoltarea genrală; Resortul e senţial, care-i pune pe oameni în miş ca re atît la vîrful cît şi la baza piramidei statului, este mină e mulaţi . Europei, una din cheile creşti sale este, ca odinară şan s a Greciei, diviziunea şi, neîndoielnic, războaiel la care ea duce. Făr diviziunea Europei în state invidioase, temăoar şi rivale, nu ar exista recuperare. Paradoxal,. diviziunea politcă a Europei a asigurat mai bine o putere uniformizatoare în entropie, deci creşta prin tentativele mereu zadarnice de recuperare. Recuperarea, scop impus de către stat, asigură creş­ terea periferiei subdezvoltate, sucită din nou dorinţa axului m edian al înaltelor reuşit de e distanţ". Recuperare şi depăşir, a „ menţi neîncredere, expansiune şi căutare a unui echilibru precar : toate acestea constrîng statul la o acţiune transformatoare în profunzime. Cosmopolitismul elitei francofone din secolul al XVIII-lea este rodul, •deloc neglijabil, al fericitei diviziuni a Europei în state de mă-• rirrie inegală şi rivale. Diviziunea este utilă demarajului. Făr nici o judecată privitoare la viitor: Pentru a menţi tensiunile la un n:ivel tolerabil, statele îşi au armatele şi diplomaţ lor. Deasupra se situează opera construivă a suţinte Şans pac , ifcator:lŢ, de la Leibniz, ce propune nu.;. mat substituirea unui r ăz b o i ex tern la ,.frontieră" printr-un ră zb o i intern, ş i pînă la bunul abate De _S_:1i~t-Piene * (Memoriu pentru o pace veşnica in Europa, Koln, 1712, Proiect pen_iru o pace veşni c ei in Europa, Utrecht, 171.3, Proiect pentru o petec paşnic ă între suveranii creştin, Utrecht, 1717) care I J înă la • 1743, se s tră d uie ş te s ă ' găs ea moar t c'.1 sa, 111 sc ă o s olu ţ ie de t recere de la echilibrul demersurilor diplomatice Ia pacea v e snică a unei crestinăţ luminate. • • Emulaţi a, împr e ună cu profitul, motor de r ec~pcrare a periferiei, de dezvoltnre a axei med!a~e,. vor fi fost, f ă ră ca gîndi rea Luminilo r sa-ş1 f1 dat totdeauna bine seama, cele mai sigure contribu ţ i ale statului traditional la mă ­ reţia. ~uropei, în momentul cînd 'se p re găte sc cond1ţJe tuturor depă ţ irlo . fartea a doua PUNEREA ÎN · MIŞCARE A GÎNDIRII :,• · In sistemul pe care îl propunem în •vederea unei înţelgri pe cît se poate, utilă, a secolusecolului al lui al XVIII-lea - în sfîrşitul XVIII-lea îşi află originea epoca noastră -, era Luminilor se află la interscţa a două structuri generatoare de mişcare . Două structuri în mişcare, dar cu ··ritmuri diferite : un cadru de viaţă foarte vechi, un sistem de gîndire revoluţinaă moşteni · de la secolul precedent. ln secolul al XVHI-lea există un cadru de viaţă şi un sistem de gîndire relativ independente: între 1620 şi 1650, modificarea fundamentală . a gîndirii s-a produs în cercul U:nui număr de oameni restrfos; într-un spaţiu redus ; mica Europă ştinţfcă se confudă cu mica Europă politcă, minus Mediterana care, • •după Galileu, iese practic din discuţe. Nicdoată civilzaţ limbajului scris, întări de acum înainte de o ' civlzaţe a limbajului matematic, nu atinsese un . asemenea g1~ad de autonomie. Desigui·, filozofia greacă are nevoie de -cetate. Constructorilor universului infinit din secolul odată al xvn.:.lea, statul teritorial le asigură, cu renta, acel calm tragic .in faţ exignţlor de ordine pe care revlaţi · şi metodele matematice. li le-au inculcat, Mulţi sînt fii de burghezi, avind în . ascendţ mai mult sau 297 mai ptţin aproită vreun vînzător de postav sau vreun perceptor ele impozite. Desigur, la început gîndirea se desprinde încet şi dificil de lucruri, de mediul încojurăt, deci de practica socialului, dar curînd ea atinge un grad de indepţă ce se cere exprimat printr-o strucă. Această largă autonomie a gîndirii celei mai înaintate si mai dinamice decurge, pe de o parte, dintr-un salt ireversibil în domeniul abstrcţie, iar, pe de altă parte, din înţelapt parnteză cartezină. Pe fondul acestei înţelpciu, dezvoltarea gînclirii are loc înt1·e 1630 şi 1680, în ritmul, nicodată încetinit, al unei progresii geometrice, faciltă de rigiditatea mediului înco:r.ijuăt _ Secolul al XVIII-lea a văzut modificarea inseniblă a acestui medil1, Am urmăit-o clin trei p1mcte de vedere, cel al dilatăr spaţiul, cel al înmulţir numărli de oameni şi, mai ales, al prelungirii vieţ omenşti, cel al peref cţionăr statului; care l.e Javo . rizeaă pe celelalte două. Se află astfel mod.ifcată ţlnc\ c::l_in,ti~~ _co1~diţle . revolµţi • şvîntul.1i Ju~:L .d12 .:.e:11;,. noaşter : cvasiparametrul civlzaţe matetiale, al cadrului . economic şi social de .viaţă duce _la un .proces de modifcăr accelerate: Soseşt uri moment cînd acestă modificare este -pei·~ cepută, cînd ea întleş, la vîrf, riU:faţî gîndirii. .De fapt, în situaţ globaă trăi, . nimic _n u este atît de separat ca aceste inomerite. Dar analiza noastră, recurgînd hun artificiu, întîlneş . touşi o 1;ealitate. După cincizeci de ani care duc la o uimitoare autonomie a cunoaşteri, se produce o invadai·e a gîndirii de către structura lucrudlor, voinţă de. depăşir a mae ş trilo gîndirii, o IJrivire dominatoare asupra domeniului rezervat al politicii şi al religiei. ' După creşta lineară din 1630-1680, revoluţia ştinţfcă îşi schimbă ritmul şi stilul. Evantaiul ambiţlor se deschide mai larg'. •• Să încerăm să regăsim gîridirea, în chiar acel moment cînd ea este din nou -isptă de lucruri. Revoluţia gîndirii din 1620-1650, sal- o 298 tul înainte al ştinţelor matematice şi al mecanicii corpurilor cerşti din 1650-1_680 .s~ dezvoltă de acum înainte conform unei log1c1 proprii, pe care vom încerca să_ o - î~ţel1. După structurile mediului înconJUra~or, sa ne întoarcem la gîndire, în momentul . crnd structura gîndirii întleş acel mediu. Structur~ gîndirii, în cadrul şt~iţor abstracte, s:1fera primele efecte ale fnnarn randamentu1m, lumea spe c ulaţie se lărgeşt, de unde decurge si un anume r egres al gîndirii abstracte. Dar ceea ce gîndirea pierde sub raportul fo l' ţ c i, 0stc compensat prin ceea ce ea . cîşt!gă st'.b raportul întinderii. Mediul sch1mbator d111 secolul al XVIII-lea se află cţstfel încorporat structurilor gîndiriL După ce a răspun incitări superficiale a lucrurilor, reîntoarcerea 111a ~ sivă a gîndirii către lucruri transfomă în ;re-voluţie mersul dinamic al cm1diţ~or materiale de viaţă. Vom fi ajuns astfel, în 1780, pe pragul tulbrăoaei istorii a timpului nostru ... ,i I • Capitolul IV LĂRGIEA CtMPULUI CUNOAŞTERI Reducţia revoluţia fenomlgică : modurilor •• de a. gîndi, alterarea senibltăţ . O revolutie care durează de cincizeci de ani este o revoluţi veche. Şi touşi, chiar la nivelul cîtorva zeci de mii de oameni care au trăi-o în profunzime, ea nu şi-a epuizat efectele continuînd să repurteze victorii. R'educerea fenomlgică a ştinţe va fi fost poate bătlia cel mai greu de c~ştga; după acestă victorie, De~cartes ~-a grab1t _să se lase înfrînt. El crede ca mecamca globaă a cum a co1~~ep~t-o, ajunge la o ad':_lumii, aş vărat înţelgr a fnţei. Descartes confunda, de facto, fizica şi metafizica. Pînă în j~r de 1730 confuzia are loc în mod curent pe mtreg continentul. Trebuie să ne amintim de ace~~ lucru pentru a înţelg dogmatismul r~duce:·1~ mecaniciste care înăspreşt climatul filozof1e1 europene. Mersenne împincrizei de c~nştiţă sese pînă foarte departe scrupulul fenomenologic : ,ştinţa noastră reface imaginea 1ucrurilor dar lucrurile îsi au natura lor proprie" : ' , cît priveşt Descartes, el ştia că, dincolo de fizica sa, ceva din realitate contiuă să-i scape. 300 Descartes, dar nu şi cartezienii înverşuaţi ce roiau în jurul lui Fontenelle în anii 17001730. E un lucru pe care modestul Newton îl ştie încă şi mai bine; R€strîngînd cîmpul cunoaşteri la cel al fenomenelor, .. filozofia mecanicstă lăsa loc liber urîei'. cunoaşteli autonome a ştinţe în curs de formare, a teologiei, care presupune datul obiectiv al Revlaţi, .o metafizcă, în sensul precis al termenului, o ontologie. Malebranche, cu o formulă ferictă ce va cunoaşte o mare răspîndite -,--, .a spus aproximativ următoael : ,Să lăsm pe seama metafizicii · studiul misterioasei puteri "eficiente» a cauzelor ; ştinţa trebuie . să se mulţumească cu cunoaşter legilor". ; Secolul al XVIII-lea · nu va menţi • cu uşrinţă acest echilibru, filozofia sa vulgară va refuza pînă şi acest distinguo al lui Malebranche şi, . dat fiind preţuia legitmă pe care o acordă ştin. ţie fenomenologice, va situa, nu o dată, metafizica, la nivelul. opiniei comune. • Această reducere a ştinţe la o stare fenomenolgică, ce are loc în secolul al XVII-lea, va avea de fapt drept rezultat desfinţar unei structuri a afectiv.ă ţi veche de mai multe mii de ani, mai întîi la nivelul elitei.. Masa celor care citesc, în marea ei majoritate, nu este pe dată atinsă de noul mod de gindire. Colegiul este umanist, literatura marilor civlzaţ se exprimă în categoriile lui Aristotel, dt despre literatura celor săraci, ea . păstreaz, într-un imaginar fabulos, o civlzaţe moartă la -Vîrf. lnsăşi masa cititorilor contiuă să simtă lumea cunoaşteri prin limbajul curent al categoriil~r lui Aristotel. . .. ,. Dialoga' Galileu, neîndoielnic, . în . al . său (1632), exprimase cel mai bine tulburarea resimţtă de savnţi, altfel spus, de cunosătri aprţinîd vechii şcoli. ,,Deturnîndu-i de la «naturile» eterne, H se distruge <<8Cel refugiu, acel Prytaneu» unde se adăposteu" (Lenoble). Pentru a răspîndi noua sfinţă, ,;trebuie mai întîi modificat felul' de a 'gîndi al oamenilor". 301 Dar, mai mult decît felul de a gîndi, întreaga ierarhie a valorilor este pt1să în discuţe •• • Pentru un popor devenit, pe neaştp, orb si si.lrd, . cerurile neschimbate vor fi încetat să ;nai înalte imhuri · de slavă întru gloria . lui Dtimneze{i, stelele, desprinse din sfera celstă, lipsite de masă, după planete, în cursul celei · de a· doua jumăt ăţ i a secolului al XVII-lea, se vor înşiru, precum toate corpurile odinară celesh'. în m ati:fria ternă a mediului sublunar. De cc neschimbate ? P entru că de acum înainte viata se identfcă cu mişcare. Au acum priorita'te miscarea; ceea ce este tranzitoriu, deci ciclul ii.asterii si al morţi, al genrăi şi al pieirii.' Odată pierdută starea de neschimbare, acum confudată cu moartea, se produce o ruptă afectivă profundă. •. Alexandre Kovre a descris fo cuvinte de neuitat trecerea d~ la lumea închisă la universul in(de)finif Am · tras de aici conseiţl afective şi religioase. Lumea inftă aceptă teologia ' Dumnezeului ascuns gonind alternativa religoasă a urnii antropocentrism linştor. ReprE::zenfarea unui univers infinit, confundat cu spaţiul geometric euclidian, interzice orice teologie c,fre nu .· ar · sltua în centrul ei misterul întrupăi. Dar ea aceptă Inth1parea istorcă, punct de întîlnire etern dintl'e Dumnezeul tran~ scendent si totalitatea a ceea ce este creat ş1 timp; ea· ~xclude, practic, întruchiparea difuză prousă de e xp e ri e nţa religoasă poulară la nivelul societăţ tradiţonle. În sfîrşit, noul univers • al filozofiei mecaniciste opel'ază în timp o mutaţie îi1că •şi mai tulbrăoae, comparbilă cu mutaţi spaţilă. Lumea are este un o istorie si de< vreme· ce Pămîntul bulgăr~ 'răcit, . desprins din Soare, o istorie a . Pămînfolui se impu;ne : părintel Kircher a scrlis un prim capitol, geologic, al · unei astfel de istorii, în al său baroc şi frapant . · .Mundus • subterraneus (1664-1665). Totdaă, lumea percută se măreşt, dato302 ri _ tă multiplica torilor senzoriali, integrînd un dmcol? al percţi. Bănuim efortul episte".'. ~1ol~g1c c~rut de integrarea . celor. două dirnen".'. s1um s:,1phment.are, d~ la atom la stea, de la ~nuschţă. la ~irius. , In jurul anului 1670 se 1mp~e dmamismul sfidător al lui Newto11. si a?res~unea microscopului mînuit de m;:irele şi ~tra11:u1_ :Leemyenhoek : Europa · intelgă este m sfirş1t proiectaă pînă la limitele primei etape a revoluţi ştinţfce . • Ii:tr-ade'ă, ?dată cu legile lui Newton; mecam~mul simplist de la începuturi devine di~ :1am1c: Perceperea fină, deschiderea către o mve~t~gare ştinţfcă a unui dincolo al percepţ1. care ~ste, touşi, de aceşi natură, un se~z~nal e~ti:1s, nu un dincolo senzorial, dat?nta multipl.icatorilor vizuali - microscoape şi l~net: - impun, pe de altă parte, <;rearea ~ne1 n01 unelte conceptuale. Este vorba, pur şi simplu, de un nou calcuL Calcul al fluxiunilor: dezvol~are a bi_n?mului, calcul infinitezimal practiă, op(?raţinlă car~ _perI:ut~ d~pşiea a fmitu~u1 şi a 1r.ifm1tulm şi, la porţile acestui nou umv~rs 1:11a~ vast, dar şi mai ermetic i a lui Newton ş1 .Le1bmz. Misterioasa atrcţie Newt~n, mic~ percepere a lui Leibniz, infini.:. tul mic _al lm Leeuwenhoek au riscat; un rno~ ment, sa , descu1:ipăna noua ştin ţ ă. in mo.:.. m~n!ul c!nd P1card măsoar distanţ dintre ~amu~t şi ~oare, cînd ?laus Romer, la 22 noiemb:ie 1615! descopera adevărt dimensiune a umversu}m (dar făr . să ştie), calculînd viteza exacta. a luminii, filozofia: mecanistă e pe punc!ul să se facă ţăndrL Domneste 0 atmosfera de , panică : • : M1b ' aiJroape· d e .·t ens1une a : ranc?e unpotriva lui Leibniz şi toti împotriva către . 1730 , m1c1 • •• •nu-• ele d lui , a·Newton. , . Pînă .- e e g1!1 ire mgust cartezină vor continua ~a se bata pentru mecanicismul vulgar de la mceputul secolului al XVII-lea • De fapt , pentru f d. . f' - a 1 pe ep1m consumată, revoluţia stiinti.:.. ic~ presupune cele două mari cîstig~ri ~le anilor 1670-1680 - a doua revol~ţi stiinfr' . 303 l si gravitţ unisi anume noul ca1cu ·,. . , · stare 11ca , . . 1 ., .. adică legitatea m versală. Gnwitaţ <1, c z"n·tat·"a s e n s iblă a d repre ''-. · · • tă e , f" .3- aJ·uto.rul. panP ură ' despuia ar negat t otal '--_ fizicii m1şcar. • · - •• N ~ wton . . - u l-'-li . • e el msus1 n t· • psihlC pe car . . 'tăf" Ot . revoluţia ş unrepzintă asceza legi_ limbaji..1l matematic, ţifcă comport~,. oda\a u~ră intelgbă a uniinstaurarea legu ca s r . versului. . • s1.. r·ed· uctia , searnna • , f enomenol . Da, New t on . m .. . . . • . Ca si . în . cazul u1 logică_ rad~clă. a şt{1[iîngădul'.a lui1 Newt<:_:n Leibniz, ~hnam1s1;-1ualitatea : în natură, să-l ~asă re:tab1lscă fm «Pantocrator» în <<FllOseasca pe D~mnez:u_ la vîrf ul fiziciL" Me~a: zofia naturala»,_ ad1c3i , cartezienilor întrz1aţ nicismul cartez1~n a_ . . asta . de către apo • t prin chiar ace • , ş· este înfă y 1 Ş 3 .' t un ferment de ateism. · l logeţi mmon, drep . d' col pe vremea lui Destouşi, ceea ce era s~ lde ad e văr începînd ~in cartes, nu e::,te .1f- -. ă încerce a o materia1680 . Ac:eptmd,_ ~~fs:se într-un model mat~liza, dupa ce o in . , . strucează un1matic, forţa mist c! noasă ~ar \îjbîind si făr să versul, Newton •se apropi~, a·. filoz;~ă a gîn. • a • de descoperire _ . aJunga 1a _e.' . d" tincţa kantiana dmtre dirii Lumm1l.:o:'. de. '? d1:lismul transcendental". realismul empmc şi 1 îe d ăzneal si la limtă. Trecerea se face cu _n . r dem în. anticpărle să nu ne m ere T otusi '' • · •• . ' ma t ema · g răbite. . . · ·. ' . ... ., . • . î al flz1cn . Progresul astronom1e1 ş . ... . . . . oluţie . . ·. . .• l • d a doua zile a I ev tice, în zorile ~e_ei ..e d 16 80) influeţază ştinţfke ; (dec1; 1? ]Ur, dtii Lu~inilor. Metacotitura filozofica 8:. gm . •. t· •. •c:.1· .de onto.. •• " rt tea ei de s1stema 1ca , . . . fizica, 111 ca ·1 a. • ; - d • • • Malebranche şi · • . devalonzeaza upa .L • • log1e, s~ uza lui. Naivitatea sa şocheaz. J•• 1 - ,n. :a!.~n~~e ~:r~pulele .• • t lipsă credinoşl' tJ uariae~e!:i de respec • nuţab· mcaoI'~g1eţi Oratoriului. Mai numem •ru - ună cunoaş­ merosi sînt cei care refuza sa sup . . • • ăsm terea' autoriăţ RevlaţiL Dar •sa-1 1 304 deoparte pe Malebranche. Misterul secolului care începe prin a refuza misterul este cunoaş­ terea. Ce raport există între eul cunosătr şi ordinea api·enţlor? Percepere, raţiune, cunoa-şter şi · obiect cunoscut, eul şi universul. In aceasta constă problema sa. Ea se situează la nivelul lucrurilor şi al condiţ e i umane. Reducţia fenomlgică a ştinţe elibrază, în• tr-o primă Qtapă, sectorul unei · filozofii auto„ nome. Intr-o a doua etapă, ea duce la reducţia metafizicii la o filozofie a cunoaşteri, la .un întreg secol pasionat de eforturi contradictorii. Urmînd o dezvoltare logică, istoricul ideilor va întrezăi revoluţia filozcă încă de la sfîrşitul celei de a doua revoluţi ştinţfce. Acest răspun tardiv la o întrebare pusă în mod limpede se va numi, un secol mai tîrziu, în 1781, Critica raţiun pure. O sociologie a cunoaşteri Filozofia mecanistă, apoi dinam1că, duce la o dilatare a cunoaşteri care implcă o fracţi". nare a acesteia în sectoare de dezvoltare din ce în ce mai autonome, asculînd . de structuri proprii. Prima dintre aceste rupturi est~ cea domeniul literelor de un doineniµ care separă al ştinţelor în sensul restrîns pe care i-l conferă trei secole de evoluţi semantică. Gusdorf a încercat să surpindă momentul cotiturii, situîndu-1 către : 1730. fo 1683, Bernard Lamy, ce se vor in ale sale Convorbiri despre ştinţe, bucura de un mare succes, păstreaz vechea acepţi, şi anume pe aceea care se refă la toate disciplinele ce pot fi obiect de lnvăţ­ mînt. 1n 1723, Fo11tenelle, pronuţîd elogiul funebru al lui Leeuwenhoek, se întleş în ideile sale cu Lamy. Dar, în 1751, Duclos *, în ule sa.le Consideraţ asupra moravurilor aces305 . .. , ::l. expres între ,,litere, tui secol_, d1st,~gţ _ 1 : 3 :O~~l ·separarea defacto s1 . • ' t·ica. • Dovadă aca~ 'stinţe . • • arte d t • ai luţ1a seman • va fi prece a evo . .. 1 • tuiesc o parte . ·1 * cele academn care a ca • l . demn e ' a . . a·m. comoditate -- mu tidin -ceea ce numim . .. plicatorul. • : . . . • . ' _ ' · noasterc duce • Od C procesul po111.1t, noua cu •• •• • a a . .. t . . . uccesul, la un nou suc- bau1_gîăn\ie :o~i ~:s~ fat~a;~fi~;ti;;~rd~l, d~e • · 1· • t ul depm e m 1 Mu tipica .or . .. . d'că 1 de numărl oa-- 1·i între 1680 şi global al comuaţn]r': menilor, ca~e creşt; :e 1Ş~; 1780. Comuni1780 şi, mai ales, 11: re are î~ mediul urban. cabilitatea este mai m ·rul mai rePopula ţi~ ur~:rt ;~re!ţti ori mai pede. n r~ . •, .· '•1 iate ă c i d a în me1 mate, iar ,m centr~1.: pt~~ ;;ult de 100 OOO de tropolele ce numai a 11: .1 ori Astfel întrea~a locuitori, e~ cr~şte ~t est~ seniblă şi bereţa se mareş e. i , t 'trecute mai multe pra... nef~că la est, undi sm d burgul si Prusia. R~gun. A se vedea_ r~n en adevărt rnu..: telele de comurnca ţie s;1,fera o d. ,1740 în • . , A glia cu mcepere m , taţ1e, m d. l ?BO Cam asta s-ar Franţ, cu î1;ceperae cemp. rivest~ multiplicatorul putea spune m ceec , fizic. •• . . 1 ţ· • · nu • ·f· v si structura popu 3 iei • . Dar se mo d1 ica · · • tv oameni . .. . tv d lti deci nu mal ex1s a • mm ex1s a a u • ' . . - .. r mai îndelunînzestraţi c°: memoria untue~ii i:fe cel mai mult t Transmiterea cunoaş . ga • 1 • totul este de fiecare data frînată d~ faptu • ca t dobîndirea cunoaşteri . promis de moar e, . . tv com . odată cu fiecare om ; ia a reîntepînd del la z_eror lungiri a vieţ omenşti d ce . efectu unei p e adulte este cea e . , sectorul vieţ · 1t·ip1·icato • cu .zece. ani d.in t. toate acţiunle mu mar ef1cace 111 1 e • află la înrului. Secolul al XVlll-lea, car_e se . "i un tul rocesului de prelungire a . vieţ ~~e de ~iaţă adultă este _mai întîi P:·~lung1re, fl. •1 mbătrîe) benficază · ,de P . d inamte. e a. · num:;n. de' avantaJe • 1_e ac<;ş -• şi toate avan t aJe1e, . . . 1 ~ !f 1 V n ' V 306 tuia.· Mai tîrziu, odată cu restrîngerea naşte­ rilor, care sapă 1a baza piramidei, apar aspectele negative. Este greu să transcriem în cifre efectul . cumulativ al tuturor acestor • factori. Oricum, în secolul al XVIII-lea, toate aceste elemente însumate duc la un avantaj enorm. Esenţialu se datoreză transfomăi şi multiplcăr mijloacelor consacrate transmiterii ~i Harta alfbetizăr are dobîridirii cunoştiţelr. prioritate. Şansel progresului ştinţfc sînt în corelaţi nu cu populat.ia toală, ci cu poulaţi care are acces la cultura scriă, adică, de fapt, cu pragul de dobîndire autonmă a .cunoaşteri, prag mult mai greu de atins decît cel al alfabetizăr. El depiride • mult de natura învăţ:. turii primite. I a loc de cinste, iatădin nou pe disenţ religoş din Scoţia, din Anglia şi din Noua Anglie. Există, de asemenea, sisteme ştinţfc şi în noile ţări bune de învăţmt protestante din est; alături de Scoţia, regăsim încă o dată Prusia. Totuşi, între aceste sisteme şi alfabetizare persită o corelaţi : aptitudinea de a participa la · transmitere, la difuzare şi la acţionîd progresul unei culturi preştinţfc, asupra lucrurilor ; poate fi astfel imagntă, dacă nu chiar trasă, o hartă ideală a Europei. Am vedea aici cum Anglia şi Scoţia recupază în cea mai mare măsur întîrzierea lor demografică în raport cu Franţ. La o treime din poulaţi Franţei, o greutate specifă de trei sferturi. Irlanda ar fi un punct abia perceptibil, Spania s-ar discerne cu greu . Italia ar atîrna cît o Belgie, iar Olanda cît două-trei !talii, Prusia, aproape tot atît cît înc.. treaga Germanie. Două puncte tari în Europa Centrală : Brandenburgul· şi Boemia ; Germania protesană ar devansa cu mult Germania catolică. Prusia ar ajunge la 50-600/o în raport cu Anglia ; ansamblul german, la 70-800/o în raport cu . Franţ, Prusia . (6 milioane) atîrnîr).d de trei ori cît Rusia (30 milioane). Această hartă ar . prefigura-o pe_cea a reuşitlo ştin­ ţifce din prima . jumătae o secolului al 307 lia Germania de N°t~• XIX-lea : Franţ, ~ngţ· '_B O em1·e1· si Austriei, •. • • . :- •m. d1rec ia cu o sageata . f i a Rusiei, ş1 fom te în direcţa Polo111e1 ruseş l ş • • '' . puţin, la sucl. · . .. •• . . . • . .. Franţ. Iezuiţ, ace~t1 Un exe11_1p~u yre~r- d sus din clasa mijloc17, educa ton <:1 pa tur 1 or \me - lucru qovecht înţelsr~. foa~te Td~;~ux _ interesul filozo. tat să acorde un de Memoriile din . re fiei mecanidste. E: au ţc~tilor alături de ev să facă din asta o 1oc '. destul de mare latină şi au ren:UI_!-ţa{, ff;fca lui Aristotel ; redrată, în 12r~ctica, . a Dainville a văzut foarte v~rendul parmte Deste dobînită în .:u ltimele bme. Implantarea : XVII-lea., dar ea a prodecenii ale se_colulu_1. c;._l_ funz1·me . în secolul ·t t s1 1n pro •• • d tfel bine seama g resat, . cÎn cal l a e_ , . III l Ne putem a as al XV -• ea. bscurantlsmu .. • 1Ul••·lu.· minat" a re. ce .v1ctor1e a „o . • •. etutindeni e-,c.pu1prezentat în Franţ, ~a şi ~fzase la </distanţă zarea din_ 1762 •• 1:'r~{~ifiarea p~rfomanţă d~ de. optzeci de · am: .·· f zi· ă p u d ţ o n e g l . , 1 h . . • zmţn rance . ; ... a-1 primi 1:e ie. . ovincii franceze • 1ez~ţu hi _1700,. •m ,cmc1 pr 1 •• d1'n 88 " Parisul " 80 de co egn • • • predau fizica 1~ • sînt cel mai bine înze~: şi sud-estul F1 an ţel l . 1761 85 de colegu trate sub acest :a)ort. d; 0 ;\tă f~ecvnţi eresdin 90 [dar, m8:\ a :s'progres calitativ}, 62 de anulă iar 23 una_ la •cînde _a curs;-1r1 ort·. d •• pose da o ca e ra ·. · . :- mai· • . imnortant .. colegu • Lucru ·<1 •1nca t' • fiecare doi ani • . . Î . afră de faptul ca învăţmtul ~aten::iattca~edre de hidrografie, erau profesori la cm: 1761 stinţel exacte predau 1n , "• ·1 • iezmţu ma .? _ Calitatea . profesori or· 1 în 21 de co_ egn.. 1 mai multe ca, ain te m •. ce e . d de acum m . '. .. sînt profeson e «matemat1c1en_n»l ZU ri vo u ţ· 1e .a fost · favori.• cariera". Aceas a e . • . catedre de - catre zată . prin crea'.e~ u~~rnivelul conducerii, la rege. Oricum, ~s1star, tei culturii stinţfce, în o înţelgr a imi:o~ an. loc evolutia semantică chiar momentul cm atri Matema.ticile trebuie pe care am consemna. - • ,, mf V v • • • ' V . · , • 1 tV V J()3 învăţate încă din tinerţ [... ] ", notează un autor în mod pertinent. Printre · profesori, există mulţi oameni vrednici de toaă preţuia ş( în lipsa unor certăoi originali, o întreagă s·e rie de traduceri şi de adaptatori ai unor lu~ în Anglia. ,, [... ] Părintel cr~ri de vîrf apărute Pezenas a publicat [ .. ;] Tratatul despre fluxiuni (1749) şi Tratatul de algebră de Maclaurin (1750) [... ] în 1767, Principiul ceasului de M. Harrison şi marele Curs de optică de Smith, bngat adnotat. Elevul său, părintel Rivoire [ ... ], lucrăi de Michell şi Canton (1752) [... ], Brook Taylor (1757). Părinţ Blanchard şi Dumas publicau o • ediţ adăugit a Tabelelor ele logaritmi de Gardiner, «mai frumoasă şi mai coredă decît originalul englez», declară Lalande." La fel de intersaă este evoluţia conţiutrl. Pentru a nu-i scîrbi pe elevi, preabunii părinţ au· o tendiţă de a preda, pe linia lui Pluche, o fizcă mai mult descriptvă şi •exprimntală decit mateică, astfel cel puţin, tinerii nobili au putut, în laboratoare acceptabile, deşi improvizate, să capete încă de timpuriu gustul pentru fizcă. ; O dimensiune nouă o constituie şi • 1ocul acordat istoriei ştinţe. Intr:.adevă; nimic nu este mai în măsur de a preciza în mod concret noţiuea omnipreztă de progres, pe care impactul cu structura mediului înconjurăto va contribui să o sprijine cu exemple, cu condiţa de a întîlni un spirit format, pregăti să o primească : Datoriă acestui• gen de îri.văţmnt şi curentelor literare, acestă condiţe va fi realiztă din ce în ce mai mult. ,,În reverendul părinte De toate cursurile, notează Dainville, întleşi expunerea ·precisă a gîndirii lui Aristotel, Epicur; Descartes, Gassendi, sau a chimştlor, asupra materiei diferitelor sisteme ale lumii." , , • Desigur, lucrurile nu merg totdeauna atit de repede. AXV-a Congreaţi genrală se luptase pentru o întoarcere ·ofensivă a aristotelismului. E o bătlie . zadrnică. Susţintă mai ales de tribunalul din Toulouse, noua ştinţă îşi con309 tinuă drumul victorios. Paradoxal, raliere~ c~r:,-• • di· n anii 30 si t eziana • 40 nu este cu lţ· totul hps1ta ne de o intentie ascună. Pentru mu _1, . se J?U problema de a se ' împotrivi newtoms:1rnlm, pe cale de a r e naşte. Părintel Castel 1} su~pe~tează pe Newton în jur de 1720, ca remy1e apetiturHe, apetnţl „prieteniile, exig;nţl, străbunilo nostri filozofi, . de care D:sc~rr~)s descotorosise ştinţa [...}'' (F. de Dai1:vi ~ ' conseiţă a temerilor formulate 1.a virf' cu attuzed de ani mai devreme, de catre ~alE:branche şi Leibniz. Estr ? cea~tă_ între n~ţrm, dar si o operaţi tehmca. Asistam la crndaJe întoa~ceri. Împotriva lui Newton, propa~at 1~ Franţ, în jur de 1730, de fătre yo~taire ş! 1 , ~upa M~upertuis si de către enc1lopd~ş! 1750, iezu'ţ s-au spriji_nit pe spmtuahstu~. Descartes împotriva taberei newtomene, tax~t~ drept materilsă. Ceart~ din j~ru~ atrcţie universale slujise cel puţm la ehm1i.:i-_are~ calităor diri . fizica predată în col~gu. Saltul est~ făcut între prima şi a doua treime a seGo.,. lului •al XVIII-'lea, cu un avans de un secol asupra Spaniei şi de o ~umăt_a:. de secol, asupra Italiei. Marea, ascetica bata~1e__ pentru abstrcţiune s-a dat la nivelul pre?a.ru IJlatematicilor. Cotitura ce are loc se s1tueaza, tot aici, în jur de 1730-1740. . •. Opera iezuţlor este mas_ivă; dar nu s11;-gur~. Linia Congreaţi Ora~o~1:1l_m se _desfa~oar:a cax:_tez1;ne ş1 şti­ paralel. Oratoriul are af1mtţ inţfce. Aceste legături s-au s!rms ~n secolul al XVIII-lea : ,,[ ... ] datoriă avmtulw pe ~are i l-au dat în secolul al XVII-lea savnţi . ca părinţ Malebranche, ~am_Y, Jaquemet, Pres: tet, Congreaţi Orat?r_rnl~1 a dat naşter un,u~ sir de magiştr ca parmţu , Reyneau, DE: Mer ~astel, Mazieres, ai căro elevi [... ] a1;1 asigu__rat, pînă la Revoluţi, perpetuarea u~ui adevarat focar de cultră ştinţfcă. P_ă1:mtel Cotte, unul dintre creatorii meteorolo?ie1, est: u1;ul tj.intre ultimii martori ai acestm proces, 1~ aJ1;1"'" nul" Revoluţi (Pierre Costabel). Congreaţi 31::I Oratoriului a numărat printre profesorii săi pe Joseph-Nkephore Niepce (1765-1833), viitorul inventator al fotografiei, iar printre elevii săi pe Cassini al !V-lea, Laennec, Monge, şi Bernard Lamy * (1640-1715) care, între altele, a fost autorul unor foarte bune manuale de mateică, multă vreme reeditate. Miscarea este generala, de vreme ce chiar benedi~tinii; au înţels necesitatea de a mai ales maurişt, reduce timpul •consacrat limbilor moarte în favoarea ştinţelor ; . · Punctul slab al învăţmritul ştinţfc din Franţ îşi are originea în vech_e a . strucă universitaă, cu desăvîrşi incapblă de a se modifica. E o ţreaptă ce trebuie sărit. Cît este de mare contrastul cu Germania de Est (a se vedea oraşul Halle), cu Scoţia şi chiar cu An.:. glia ! Aici nu există nimic, sau aproape nimic, f~tre colegiul care pune bazele cunoştiţelr ş1 numeroasele societăţ, focare de transmitere informaţlă a noii ştinţe. • · Indispensabilul i11,strument al transmiterii si al progresului se constituie îh afara cadrulu{ superior tradiţonl. :Un exemplu este medicina : alături de mediocrul nucleu central alcătui din facultăţie şi din colegiile de medi~ă, _:_ există „douăzeci şi două de facultăţi şi douăzeci si două de colegii de medicnă la începutul secolului al XVIII-lea" (Pierre Huard) - , iată elementele unei reţl de ajutorare : Colegiul regal şi Grădina regelui, la Paris, ce se constituie în elemente de învăţmt spitalicesc, dinamicele şcoli de săntae care depind de armtă şi de marină, făr a mai vorbi de şcolie private fondate de către · particulari sau de către ordinele religioase. ,,În sfîrşit, societă savante jurnale specializate, enciclopedii confu'ibuiau 1~ centralizarea informaţl medicale si realizau un învăţmt . postuniversitar pus' în slujba practicienilor·." . Trebuie să mai evocăm -si cali:-tatea relaţio intermedicale ? Contacteie cele mai fructuoase se stabilesc în Anglia. ,. [... ] Mo311 ld . Durochcr (1783), Tenon rand, Fr. H:1nau ' • . Cho art, De~oteux, . De (178?), Antoine J_?u(~~1s3) Br~ussonnet vor fac; Juss1eu, J. -J.Sue__ . An lia [... ] Pe de al:a căltori . de stu~\ l~l cefmai bună moaşă dm parte, Ehsabeth _1 e 'arele maoş, A. Monro, Londra, W. Smelhe, m- 748) . Callisen (1755), Wi_lliam Hun.ter(R;i)3 iJath1~u Baillie (1 ~88), Pnn,gle, Shar J? • • rr{olett, Rigby, Bronfteld, Tobias S B u·1r·tnc.h ' Jones • Hawkms, •• d 1 der . ' John . Gardmer, Ca wa a ' M . John . M;organ, Jefferies (1785), Bell, vinor:1s~~ntinent .. Ac~deAstley Cooper, (1_792). . PSocietatea regafa de mia regală de ch1ru:g1~ ~sodaţi erigl~zi, după medicnă U au num:\oş1 din Londra şi-a aşocit m şi Royal Soc1e Y , . . lul si uşc • • • • " Calitatea, ruve ., . · mai mulţi francezi. h" burile interaţol rinţ a cu care au_ loc s\ tm anse ale secolului al constituie una dm m?rl e . ş d. 1·n .plin regresul • • El compenseaza .. ·ceI XVIH-lea • •. e a· lv interaţol. t~i~~ceri are loc dinspre lati_nei ca limba mai mare curent e de unde şi importanţ e ngleză către fran~_ez~, t medici si todaă fiţr;aducă to1~_i!or. _,,Unu s11er ebv'r e de Vil}eneu~e !ologi." Alatun _de _:1n . 'Bos uHJon (mort m (1732-1809), alatu11 . _d~esori ia Colegiul regal, 1816) sau de ~a.ult, ~~did ştiu destul d~ bine un mare numai de • ura traducerile ind1spenThion de . la ('.haume, engleza pentru a ~s\lf sabile (Lassus, Sa ~ Chaussier, Pinel, ş.,e Duchanoy, Baron,S ") 1\lţi traducăoi nu su:it Begue du Pn,:sle,d ~ei de priceuţ în mater!e medici, _d~rv smt ,:s u face traduceri bune;_ m de medtcma pe~trnfl~ nume ca Le Mome, acestă categorie a am . . . V V d~ V V Genest, Audibert. . . de 1650-1Q6O, obiecMedicina fuses:, _m .J~~ artizanii lui Aristotul unei con~:un~an. dm;:: p. t i Franţ, pînă în 1 tel şi iubi toru noilor d~c. r me dis usese <lecit de institut}e 1771, predarea farmaci;~~~ dorină mijloace modeste, _,,,L? de caritate; O. fondat 10 [ •• •] Este un aJezammt ; ă [între altele] un 1576,lab.orator ce trebma medicamentelor mic pen tsă ru ~g;ţe . • 312 [••• J şi o grădin b otanică pentru cultivarec1 şi studierea plantelor medicinale. Acest aşezămînt a devenit curînd locul preferat de întîlnire al frlrmadstilor. Comunitatea lor însărdu-e cu cheltuielile necesare întreţi lui - încă din 1624 -, a devenit «Grădina Farm aciştlor» , unde îşi va avea mai tîrziu (1777) sediul Colegiul de farmacie [... ]" (Charles Bedel). Chimia s-a afirmat cu prud e nţă şi treptat, dat fiind neîncrederea medicilor faţă de aces tă fică a lui Paz·acelsius. în secolul al XVIII-Iea, este, în sfîrşit, aceptă. Printre cei mai celebri profesori, să-i cităm pe Etienne-Franc;ois Geoffroy (1672-1731), autorul Tabelelor de afintăţ chimice, şi pe tînărul său frate Claude-Joseph Geoffroy (1685-1752) . ,,La 25 aprilie 1777, să -i reunască [... 1 Ludovic al XVI-lea a hotări pe farmcişt şi 1[...J pe farmcişt cu studii înalte din Paris într-un singur colegiu [... ] Ia 10 februarie 1780 :[le-a dăruit] un statut propriu." O barieă fusese depăşit. în provincie, Montpellier se situa pe acelşi numai oraşul plan şi, mult în urmă, venea Nantes. l e ţ n i t ş fac progrese. De exemPretutindeni, plu. Colegiul regal : ,, la începutul secolului al XVIII-Iea [după ReRistrul delibrăo datat 6 noiembrie 1707], din douăzeci de catedre de învăţmt, unsprezece sînt consacrate literelor [... ] Nouă catedre sînt consacrate ştinţelor : două de matematici, patru de medicnă, chirur~ie, farmacie, botanică, o catedră a lui Ramus fondată de Ramus, destinaă predăi şi proţ! l'Csui matematicilor], în sfîrşi t, două catedre de filozofie greacă şi latină" (Jean Torlais) care, fapt revelator, deşi îşi pă s tr ează vechea lor •l<'numire, alunecă spre un învăţmt aproape in exclusivitate ştinţfc. Obligativitatea latinei, menţiută cu străşnice , este un semn tenace ,1,, arhaism. Colegiul 1-a avut printre profesorii •ăi pe matematicianul Philippe de Ia Hire * în ma(JtiW-1718), pe profesorul cunosătr ..mnticile aplicate navigţe, în arta telescoapelor şi a microscoapelor, Antoine Rene Mauduit 313 14 - c. 62 ~ft 1 •. Gi ~~~-~a1 s~ /i18 se î~tind_e P;1or naţuri de acţiune • ,, 1 f . • ·tă epoca «med1ca1a» rioada c~ ar J:u~e~. ~ nu1 (Yves Laissus). Este hipocrată si din istoria Gradi~n/ eg~:tolică 81 • stru tr~ditional numit perioada cîn? !e u a r.:aliencă, a.d1ca ace:t: n;on, luată ·cu asalt din st Facultatea de ~e~tma, te ~n sfîrsit cîstigaă: toate părţile. "?ata ial es / ' medici~al~. ce va fi 1 Grădina re~a~a, cu P ~ ~i~bolic, Grădina rega1f curînd num1!a, m _mo , t Grădina regelui . cu plante, ş1,. mai _pe scu~el de bază logistcă poate fi c~ns1de~ata ~n cunostintelor de vîrf privilegiata a „a1f~zar11 turale· si fizico-chimice. din sectorul ştnţe or na . • lut1·1· . farma'b'l 1 acestei evo • " Un pune! ~en~1 : a .i consider~bil îmboQ~6 cia, creata mea ,a:n ~ ş aspectul vechi si i,ntiă de Fagon, 1ş 1?1ed1 e m '1nainte păstri\ • • consacrata fe-acu mitiv 51, , d celor trei re(1nur1• unor specimen~ ap~r ,1n1f9 «Cabinetul de istoale naturii.V devme 1~ 9 ~u cîteva zile înaint<' rie naturala» [ •••l n( l , 't _0 scrisoare adresatâ 1 d e moar t e~ Du Fay ' •·· , nd r mneaza ca succesor ministrulm Maurepas, l 1 ete tit1ul de intendent pe Buffon. Buffon -:,a :i:mr ade cincizeci de ani" regelm1 timp . , mod durabil [a1 Grădin imprima 1n . ) i' 'Yves La1ssus · 1 va . u,t Grădina , . D' ce în ce mai m i ' conepţia sa. 1;1 d" toaă lumea. Printre cei primeşt s_ava1;t1 i:nii 1784 si 1793, se afl~ mai man, i~tred Saint-Fo~d Lamarck Şl Lacepede, FauJas. ~ ' Geoffroy Saint-H1la1re. d . te tn t ză locul e cms • Botanica 1ş 1 pas :ea r tă de 1800 plante. J636 La: Brosse stabileş o 15. 4 OOO d<' • ' stă listă flgureaza iar în 1?65 pe acE:3 e listă 6 OOO de planl . plante. In 1788, sm~ p . de Jussieu *, cerOdată cu Bernard ş1 Antoine 1 ~z u ~d 1 ;J u • , • îşi culeg tot mai mult plantele Jin afara Parisului. Progresul chimiei este marcat prin numirea lui Fourcroy, în 1784. Anatomia, ştinţă auxilră şi parmediclă, luase naşter (tot din dorinţa ele a contracara Facultatea de medicnă) datoriă unui personaj ciudat din preajma lui Seguier, prieten al libertinilor şi al altor persoane cu faimă proastă, Marin Cureau de La Chambre, în 1636. ii urmează Jiul său, Frarn;:ois. După el, Dionis, mare adept al lui Harvey, este atacat de Tribunal şi, într-un epilog vrednic de Tartuffe, este salvat de rege. După Dionis urmează numai nume mari: Duverney, Hunauld, Winslow, Petit, Portal. cetăori J an Terrasson (1670a b a t e1e . e • • '1715(1731-1815),. pe . Charles Le Monn1e1 , 1750), pe P_1erre A d (1658-1742), redactor • b t * 17 99) , P e Nicolas n t ry " pe Louis Dau en on hi Jurnal des savan s , . /n'i6-1800), celebrul naturalist. .. , t 11 , lin ·wînt - stnţc1 in domeniul --: ;:\f a ~ 1? , i \ărgest ~împu1 u u 31& Are loc un uriaş progres intelectual, o reducere trepaă a unor bariere milenare, moş­ tenire a cetăţi grecşti care îi opune pe cetăţeni, sdavilor. Ştinţa, mai exact, filozofia naturlă, nu mai dispreţuşt tehnologia. Descartes şi Galileu au reabilitat arta inginerului. Marile şcoli de ingineri inţate de stat difuzeaă, transmit şi realiză progrese extrnordinare în cadrul revoluţi ştinţfce. Franţ a servit drept model în acest domeniu Europei şi întregii lumi. Ea a fost imtaă îndeaproape, în Prusia, în Rusia, în Austria, dalorită efortului de recuperare depus de desde asemenea, în Spania potismul luminat, şi, lui Carol al III-lea, ba chiar şi în Mexic. in prim plan se află podurile şi minele. ,,Intre 1747 şi 1775, asităm la o ciudată evoluţie a Biroului desenatorilor care [... ) se tr~msfoă treptat într-o şcoală de inginerie. Cu începere din 1775 şi pînă la Revoluţi, ea ·.te definitiv recunostă ca şcoală printr-un ·: 't al lui Turgot funeţioîd în chipul cel r.. ;1i desăvîrşit" (Gaston Serbos) şi constituind u remarcabil exemplu de adaptare perfctă. Constituirea foarte trepaă a unui corp !..gineresc are loc paralel cu lenta dezvole a unei specialzăr în domeniul construi•• llrwnw·ilor, care, pînă în anii 1660-1670, li reveneau unor muncitori la ţerasn:it ~ şi unor zidari. Un decret din 12 rnn~rnrie 1,608} dat din inţatv lui Colbert, st:pul~aza c_a un arhitect sau un inginer unncaz,.'.'1 _a f~ numlt ~pre a conduce acest gen de lucr~n'(. Intr-,u~ decret din 7 martie 1776, apare titlul de „arhitect al reşlut, _curî11:d 1:r:1:at, e~cntual, d1 cel de „ingmen a1 maiestţn sale_ • Cel 1::a mare efort se de s făşoar la fro1;t1er_~· .. ,,P11ntre inginerii atesţi se :3flă şi cal_ug~rn ap_~:1 tinînd fostei congreaţu a AraJ 11 ~1 pont 0111 [ ... ] Fratele Romain [... ] este :1~m:t m ~ele urmă inginer al cirumspţ1 e 1 f_manc1are_ generale Paris, printr-un decret dm 11 noiembrie 1695" (G. Serbos). Un corp ingineresc se constituie în eta~~, odată cu lenta, dar sigura creşt a ,neces1tăilor. Principalele jaloane : 1715, _17lo, 17_33, 1743. Trudaine îi impune stilul lm. Tru~~me (1703-1769) nu •era 1a început u:1 teh1:1c1~n. /\vea formatia clasiă a celor mai mulţi dm,,:,. marii funcţioar • tre ai statu1u1.• " Av_o: at la tribunalul din Paris, raportor la cons1lm_l d: stat, intendent general, el ave~ o exp~nţa aspră: ,,numit intendent de fmanţe Şl ~con: silier de stat în 1734, este însărciat, noua E:nl mai tîrziu, în 1741, să se ocupe de yodunle şi şosel Franţei". La început, urma_eşt îă profite mai eficient de m~nca şerb1lo_. _n acest scop, Trudaine des~h1~e „1~ Pans, ~n 1744 un birou special, alcatmt _la m<:eput din trei desenatori", printre care ş1 ~a:iaval, un iscusit cartograf. Biroul acesta 1ş :'poreş! repede numărl funcţioarl:· Ţre~u al:a0 tuiă harta. ,,Trudaine s-a g~nd1t :a-~ ?hgc pe funcţioar din acest bir~u _s~-şi . tnSUseacă anumite .cunoştiţe şt1mţf:ce ş1 7teh_nice [ ... }" Trudaine face deci apel, m 17~ , la Jean David (alias Jean Rodolph~) Penone~ Noua scoală îi datoreză acestma foarte mult· · Perronet se va ocupa d e ea t·1mp d e. patru-. ~eci şi şapte de ani, asigurînd totoda:a ~on~: truirea a douăzeci şi unu de podun, dmtH. !:·' 316 care mai multe erau încă utilizabile înainte de [Dat fiind înnltul nivel la care ultimul război. se aJ:msese, 17i pc1rc1.1el cu şco1la proiu-zsă,1 elevu care aspirau să devină membri ai biroului au căpta curînd obiceiul de a se pregăti în prealabil într-o şcoală creată în 1739 de către marele arhitect Jacques Frnncois Blondel (1705- 1774)" (G. Serbos). Un sistem de recrntare extrem de select.iv permite construirea unui adevărt corp de elită în cadrul căruia s-au ilustrat „de Cassart Chezv Gauthey, ~amande, Bremontier, Lan~blardi~,' Liard, Sganzu:, Prony, Gayant, Bruyere, Tarbe de Vau~lmre ... " .. Şcoal de poduri, împreună cu Şcole de mine pregătsc calea realizăo revoluţinare. 1:'lineralogia din secolul al XVIII-lea este strms legată de tehnicile miniere. în acest do~;nh~, ce~ d~ntîi au fost multă vreme germanu, a1unş dm urmă în decursul secolului de către englezi. Rolul traducăoil este considerabil. Se traduce din germană si din sue~leză prin germană. Iniţatve lu( d'Holbach 1 ~e datoreză traducerea, în 1753, a unei Mineralogii sau Descrieri generale a substanţelor regnului mineral a chimistului suedez o ediţ germană. în acelasi Wallerius, după timp i se datoreză lui d'Arclais de Montamy traducerea lucrăi Litogeognosia sau Cerc~~ tnrea chimă a pietrelor şi a pămînturilo în general de Pott (după Birembaut). !_~ Fran_ţ, const~tu~reR unui corp de ingine11 de mme contnbme la o importană recuprrnre (este unul din rarele sectoare în care Vestul a rămas în urma Estului). Iniţatv o 11~ regentul şi chimistul Jean Hellot (16851,66) . .,Funcţioar principal la Monetăria stalului, Hellot se ocupa atunci de controlul ge!JPra~ ~11 finantelor, şi anume de examinarea 1 h~tca a p1:oiectelor înfăţişate Consiliului, r_ro1::cte _Pn':1to~re la arte şi, mai ales, la vop1tr,11t ş1 nimerit" (A Birembaut). Hellot îl . n . ărcineaz pe Baron cu o misiune (1742) în 317 principalele mine de că1:bune. Sînt vizita.te cu acest prilej minele dm Fresnes, ~ An~m, le Forez. O cirulaă emisă de Orry cat:e mtei:-denţi, în septembrie 17 42} marcheaza _o cotitură importană şi totodata mo11;-entul :i~d a:·e ,,Sapatunle loc racordarea stinţă-eholg. şi exploatări din rr:_ii:1ele d_e. cărbuni. sînt tot mai numeroase, de ci · ţiva arn mcoace •..m re~at, şi pot deveni extrem de ut~le, ~ dat fnnd_ dif eritele posibltăţ de a folos: carbune1: m l~cul lemnului, care a devemt tot. mm rar~ 1!1 mai multe provincii [ ... ]" Lucrăile p~egat1toare duc la decretul Consiliului din 14 ianuarie 17 47, ,,cuprinzînd reglemex:it~ri privito1:re 1a exploatarea minelor de hmla sa~ de car: buni." într-un prim stadiu, cele doua co~~uri ingineresti au o formaţie .comună, elevn ce urmau. deveni ingineri în mine învăţd la ,,Trudain~ ]e pr~Scoala de poduri şi şosel. puse directorilor [...] minelor~ s~ admita ca ti~ nerii pe care îi recomandau sa mveţ la i;;coa~a de poduri şi şosel . [Mai înai_nte,] Orry îl_ trimisese în aprilie 1742, pe Etienne Franc;ois de Blume~stein-, în vîrstă de douăzeci şi şase ?e ani, în Saxonia şi la Hannovrn [spre a st?dia, pe cheltuiala statului, ceea ce nu era dec1t u~ paleativ.] Au fost admiş_ la Şcoal d~ poduri si sosele în 1751, cel puţm patru elev3:., ce ur~au a căpta aici o formaţie c~nfo:·m~ cu ve_derile lui Trudaine. Cel mai straluc1t dmtre ei, Antoine Gabriel Jars (1732-1769) al cărui_ ta~ă lucr a în minele de pi.rtă din Saint-Bel ş1 dm Chessoy I ...] nu rămîne decît două luni la şcoală." Un decret al Consiliului ?in_ 21. martie 1781 a numit patru inspectori ai romelor din regat: Monnet, Duhamel, Gabriel Jars şi Pourcher de Bellejeant. . Transfomăile din Paris fac ca . săpturile să de v ină primejdios de multe. Un accident survenit în 1776 într-o exploatare din regiunea pariznă inctă la o reglementare, conţi­ nută într-un decret din 15 septembrie. a '318 Antoine Dupont, mult preţuit de Turgot şi Malesherbes, ,,deschisese, în strada NeuveSaint-Mederic, o scoală lmde oreda «cursuri de mateică t~oreică şi practiă privitoare la elemente şi Ja geometria cea mai avnstă», precum si cursuri de marină si de hidronamcă. [Decretul din 25 septe~hrie 1776 îl autorizeă pe Dupontl să deschiă o şcoală de geometrie subterană [ ... ]" (A. Birembaut) . Este o soluţie de aştepr. Multă vreme după crearea cunoscutei Bergakademie din . Freiben! (noiembrie 1765), un decret din 19 martie 1783 hotărşe înfiţare unei şcoli de minerit. Este numit director Sage, titular al catedrei de mineralogie domastică. învă­ tămînul acesta este racordat cu cel al lui D;mbenton, de la Colegiul ref.!al al Franţei. In ultimii cincisprezece ani ai Vechiului Regim, tratatele de tehnologie mineră în limb::l franceză devin tot mai numeroase : lucrăie lui Sage şi Duhamel le înlocuiesc oe cele ale lui Antoine-Frarn;ois de Gensanne (?-1780). Tehnologie ştinţfcă, hidrografie. Evolutia semantkă traduce, în fe1ul său, progresul stiinţelor . ,Jn secolul al XVII-lea, hidrogrRfia îngloba, în sens larg, totalitatea ştinelor si tehnicilor marine" (Russo, S .J .). Este sensul ne care i-1 dă părintel Fournier în a sa clasiă Hiclroarafie (prima ediţ :· J 643). !ncenînd cn ultimii ani ai secolului al XVII-lea, si în cursul secolului al XVIII-lea, sensul se restrînge la acela de artă a navigţe. Manualel e se exprimau mai modest; ,artă a pilotajului" ,artă a navigţe". ' ' Un efort de a înfiţa un învătm marcat printr-o schimbare de ritm şi de dir~ctie se afirmă cu începere din anii 1670-1680. • Este tehnica ce pretinde, mai mult decît oricare alta, studii de mateică. Efectul este deci considerabil. Colegiile iezuite au deschis .calea căt:e. acestă nouă cunoaşter. Necsităţl tot mru imperioase •ale marinei au dus la institu319 tionalizarea ei. In -1683, au fost înfiţate trei ~coli pentru viitorii ofiţer. Invăţmîtul lor stiintific este încrediţat iezuţlor. ' Se.colul al XVIII-lea a descoperit tehnologia. Sector după sector, tehnologia se modifcă. De la ucenicia din văzute si din auzite, ea trece la carte - manuale şi tr~tate mari -, de la învăţtura în doi, la învăţtura coletivă şi instituţionalză. În acelşi timp, e_a. cade, !reptat, sub incidenta filozofiei mecaniciste ; rigoarea mateică ~ăscut din nevoile ingineriei, purifcată şi întări de asceza abstrcţie pure, revine în domeniul tehnologiei, pe care o fortifcă o transfomă si o îndeamă către noi cuceriri. Acest du-te-~ino dintre tehnică şi şti­ inţă, dintre ştinţă şi tehnică este un lucru cum nu se poate mai important. Scolile gratuite de desen sînt un punct de învăţm~t tehn~c, pl~care pentru un adevărt elementar şi mediu. în 1746, la Paris, se afirmă proiectul pictorului A. Ferrand de Monthe: lon (1686-1752); urmează Rouen (1746), ap~i Toulouse (în jur de 1750), Reims (1752), Marsilia (1753), Lille (1755), Lyon (1756), . ~mi:n_s. Erau astfel puse în Franţ bazele unm mvaţ­ mînt al artelor frumoase. Constructorii din marină se află sub influenţa binefăctoar a marelui şi univer-salulu~ Duhamel du Monceau* (1765). Euler s-a ocupat asiduu de aceste probleme, stabilind legătura dintre stină si tehnică. Lui Duhamel îi urmează Borda, î~ 1'734_ Către mijlocul secolului, odată cu enormele necsităţ impuse de teritoriil.: naţio~le ale Europei, geografii şi geomet~i~, m~lta vre_m_e nespcialzţ, trec la o pregatire s1st~mat1ca, în cadrul unor scoli. ,,Trudaine a avut ideea de a înfiinta un bi;ou unde să se formeze «geografii si de.senatorii de planuri şi de hărţi ale drumu~ilor regatului», sub conducerea unui inginer experimentat" (F. de Dainylţe). in 1747, Perrone devine directorul acestui birou : el crease la Alern;:on, în 17 42, un mic birou de ace320 l~ş f_el. Iniţatv se răspîndeşt. Cînd lui Cassin1 1 se încrediţază, de către Ludovic al ~~-!ea, la 7 iulie 1747, sarcina extrem de diflc1_la de a. extinde la întregul regat bijuteria (prin exactitate) pe care o realizase în Flandra el a ~reat mai întîi o şcoală de ingineri care să-î f~r1:1zeze ca?rele tehnice de care avea nevoie. Fara formaţi mateică căpta la colegiu problemele ridicate de recrutarea acestora ori~ c~m dificile, ar fi fost de nedpăşit. Mai m~dest~, d'.3-1: creată în acelşi spirit, şi după concepţ1~ _f1z!ocratiă, este şcoal de brutari (I 780), 1ţat pe baza ideilor lui Cadet de Vaux si Parmentier. ' . ~rmata a !o~_t c~l m31i __mare consumator, pep1mera formaru, d1fuzar11 progresului stinţfc. Înv~ţămî1:ul ştinţfc face progrese rapide în şco)ile. m11i tare şi de artilerie. Marile scoli de artilerie dateză • din 1720. Joacă un rol în acestă privnţă şi emulaţi dintre state. Modelul francez se impune si se difuzeaă. Primii car~ îl i~it~ sînt austri~cii, spaniolii, piemontez1_1; ba!1stica cere cunoştiţe matematice. Începmd dm _1758, şcolie de geniu se despart de ~·el:lalte. N!velul Jtinţfc creşt atît de repede mc1t trebuie curmd create scoli pregătioa cu caracter militar. • Ca .şi .în cazul inginerilor de poduri, vedem un aspect particular al multiplicatorului, şi anume procesul de crestere. Este cr_~at_ ~n în;'.ăţmt tehnic superi;r, nivelul şt1!ţ~fc de mţelgr sporeşt rapid, ceea ce o~l~ga la crean~a unui învăţmt tehnic preg:at1tor, cu dom1:antă ştinţfcă. Am putea exti~de _demonstraţi şi la învăţmtul consacrat 0 !1terilor de marină. O ordnaţă din 1764 sta~1:şte, odat~ ~u sis!emul celor trei clase, princ1pml ava_nsa:11 dup~ m~rit. Privilegiul naşteri, în c_el mm aristocratic dmtre corpurile armatei, n~-1 scuteş pe elevi de furcile caudine ale trigonometriei, astronomiei şi analizei. La fel stau lucrurile şi cu Şcoal regală de geniu din !\Iezi eres. funcţ10md 321 Statul si interesul, adeseori gratuit, al par~îcularilor, • contribuie la acesţ progr~s rapid. Iată, de exemplu, fizica exp_e1?1:1enta~a, nu _cea care se află la originea nefencmlor_hu Candide! ci aceea a abatelui Nollet: ea a fost cea mai mare pasiune a oamenilor de calitate. Se':o_lu! al XVIII-lea a trecut la transformarE:a _dec1s1va a gustului, creînd un climat de op1_m: ~are îndre a ptă filozofia naturlă mecamc1sta catre stină. . . . • La· început, se manifestă în Un_1vers1~a!e _ş1 în academii o acerbă rezistnţă ansto~e!1ca. I_n Anglia, asităm la o c~ e xisten\ă paşnic~, Universitatea si Royal Soc1ety „avmd mulţi membri în com'un" . În Italia şi în Fr~nţa,. a;~de,din plin rolul de umvers1taţ ş1, miile îsi joacă contra-~ivesăţ. Ele sînt garantate de vst~tul teritorial modern. Prima _care se _af}a m acestă situaţe este Academia florentma del Cimenta (1657-1667). Royal S_ociety di~ Lond~a îi urmează în 1662, precum ş1 Academia de şti­ inţe din Paris, în 1666. La început, filozofia mecanistă ?pare ca ~n mare proiect : ,Societăţl sa:'ante smt _o utop1~ Academrn dezvolta o te~a a gîndirii stinţfce. mitcă proprie gîndirii occid~ntale .. [Este p~rloada cînd au un iz premasomc, un iz ce arr_i_mteste de membrii sectei Rose-Croix] . Sa:7nţ1 se regupază şi [...] îşi organize~ă în chip?~ ':~~ mai raţionl eforturile spre _bmele um_atţn (Gusdorf). Mersenne este primul_ om dm Franţa care, odată cu Bacon, în Anglia, avus:se_ un asemenea gînd. Un mare _Profect a~emanator va fi însufleţit şi grupul editorilor lui Brouau_t, după cum a arăt doamna Colnort. __Ac_e:t spirit academic subîntinde reţau ştnţi~ca ce s-a creat în întreaga Europă între 1660 ş1 173~17 40. !n Germania, Leibniz a jucat u~. a~ev~rat rol de comis-voiajor. El propune, 11:ca dm 1667, proiectul unei aca~e11:ii yor mm trece încă treizeci şi trei de a111 pma cmd aceasta va fi creată la Berlin. Dar statul Brandenbl:1rgPrusia stă mai bine : el posedă la Halle, prima V V: 322 universitate pătruns de noul spirit, unde pred_au Christian Thomasius şi Christian Wolf (în ciuda celebrului inddent din 1723). ,,Experienţa universtăţ din Halle dov e deşt e posibilitacercetarea prin învă­ tea de a face mai rodnică ţămînt şi mai rodnic învăţmtul prin cercetare." Halle nu este p oate un caz izolat : fată, de exemplu, şi Altdorf, lîngă Ni.irnberg. Acfo şi fenomen are loc şi la Leida, prin Boer haavc (1668-1738) şi elevii şi continuatorii săi imediaţ, Musschenbroek* si 's Gravesande*. Preaferictă Olandă ! • multiplicator - sînt Academiile - adevărt P,:elungite de societăţl consacrate gîndirii ; se OCU!Jă de crteva sute de astfel de societă fizica exprimntală către mijlo~ul secolului al XVIII-lea. Jurnalele* constituie un alt multiP!icator" ; revistele ştinţfce „asigură legătura dintre spiritele ce se a seamăn făr vreun angajament din partea acestora si' făr vreo constiuţe, legătur ce se extinde în lumea întreagă, conform spiritului ideologiei subsidiare pe care o dezvoltă programul lui Oldenburg. ,.Philosophical Transactions" prin care se exprimă Royal Society, împreună cu „Journal des savants" al Aca~emiei d_e ştinţe repzintă mijloacele acestei cele mai puternice în vederea realiză comuniuni. Cele două reviste sînt inţate în acelşi timp, adică în 1665. Revista „PWlosonhical Transactions" este publicată la Londra în tradusă la Amsterdam în lalimba englză, tină, pentru lumea savnţilor din Est, care contiuă să gîndească în latineş iar Academia de ştinţe din Paris o traduce' în franceză. .. ~hilosoohical Transactions" corespunde mai bine noului spirit ; marctă de personalitatea lui N_ewton, este aproape exclusiv consartă (clupa cum artă şi · numele ei)· ştinţelor exacte. ?atoriă lui Leibnitz, oraşul Leipzhr îşi are, cu mcepere din J 682, revista „Acta Eruditorum''·· ~anda tipografilor şi a librarilor nu putea ră­ mme în urmă. Ea se exprimă în franceză cu. o. • • .' . ·- '· , între 1715 şi EVOLUŢI f§..□ A mtJE~ 8 CERERI OE ix, r.cl= ,--==:,,-, ·· 80 60 Liturgr.ie-De\'o;iune Patr is tic ă Co ncilii 40 20 C O KE MQI RES DE TREVOUX PRIVILEGII A. TEOLOGIE 1750 pe categorii E JOURNAL DES SAVMHS 80 60 40 20 Journal des SAVANTS Journal des SAVANTS ;~,...Tcc=----c=r---=ca-,=1-J ·,k-.3 -: E;r-ă:1,6 BO - â 80 60 40 20 Journal des SAVANTS M~moi res de TREVOUX o Journal des SAVANTS 32. CONTINUTUL SCRIERILOR !N FRÂNTA iN SECOLUL AL XVIII-LEA (Dup ă Carte I. 1715-1719. - şi Societate în Fra n al XVIII-lea, 1965.J ţ.a secolului II. 1750-1754. Journal des savants este organul mediului academic, bastion al unui cartezianism m ecanicist, în cîteva pridepăşit, dar aderînd la cu rentul filozofic ; penMemoires de Tr evoux au fost create · de iez uiţ tru a contrabalansa, în sinul elitei, influeţa exercitaă de Journal des savants. D inco lo de tot ceea ce l e opune, putem vedea şi ceea ce l e uneşt. Journal des savants si Memoires de Trevoux ne vorbesc despre curentele cunoaşteri şi despre conţiutl scrierilor. Ehrard şi Roger au studiat îndeaproape referatel e şi l e- au clasat în funcţie de conţiutl lor; între 1715 şi 1750, se poate r,onstata un foarte evident regres al teologiei, o cvasiplafonare a dreptului, a isvinţe orientare oarecum difert ă. Bayle publică Les Nouvelles de la Republique des lettres (1684). ln 1687, Bayle şi Les Nouvelles pierd teren în faţ lui Basnage de Beauval cu a sa Istorie a lucrăio r savnţilor. Paralel, cu o nuaţă filozofică şi literaă, teologul protestant Le Clerc publică a sa Biblot ecă univer sa lă şi istorcă. Aceste monopoluri sînt prea puternice. Ele incită la conureţă. in 1701, ordinul iezuţlor îşi crează un fel de Journal des savants: Memoires pour l'histoire des sciences et des beaux-arts, îndeobşt cunoscut sub titlul de Memoires de Trevoux. lată un citat semnificativ : ,,[ ... ] societăţl savante constituiau tot atîtea birouri poştale, centre active de corespndţă pe lîngă care secretari ca Oldenburg [englezul] sau Fontenelle au jucat un rol capital de stimulatori intelectuali". Cel mai bun exemplu îl constituie cazul celui mai genial dintre autodicţ, gigantul explorăi ultrasensibile microscopice, Leeuwenhoek (1632-1723). ,,Imensele sale cercetări au fost expuse în trei sute şaptezci şi cinci de scrisori adresate So c ietăţ regale din Londra cu începere din 1673. Prin mijlocirea revistei <<Philosophical Transactions,, observă Georges Gusdorf, şi a publicaţor inspirate din toriei şi a literaturii, o creşt verticală a ştinţelor a artelor, ad ică orientarea progesivă a culturii către un conţiut mai ştinţfc şi mai tehnic. Între 1715-1719 şi 1750-1754 are loc deci un regres, dai· şi o degradare a conţiutl literaturii teologice. controversa înlocuiesc patristica, liApologetica şi turghia şi cucernicia. Interesul pentru hermeneutica bil c ă se menţi. Regresul dre ptului canonic şi al istoriei ecleziastice confirmă laicizarea culturii. 1n raport cu civlzaţ ş tinţf că, Memoires de Trevoux, sînt mai staln ciuda interesului pe care îl prezintă, tice, în timp ce Journal des savants sacrifă medicina şi ştin ţel naturale în favoarea fizicii şi matematicilor. Dimpotrvă , în rap ort cu litemtura, Memoires de Trevoux evoluază mai mult decît Journal des savants. lnainte_ de orice, importante sînt, pe înti:eaga linie_ a civlzaţe scrise, regresul ştinţe sacre şi lenta afirmare a sectoarelor cunoaşteri legate cel mat strîns de „filozofia mecanistă". şi ea, descoperirile lui Lecuwcnhoek au căpta amploarea unui fenomen european. Făr acesţ împrejuăi favorabile, vînzătorul de postav dm Delft nu s-ar fi impus nicod at ă atenţi celor docţi." Secolul al XVIII-lea a moşteni. ac_este instrumente, el le înmulţeşt, sporeşt tlraJele, le acelrză difuzarea. Jurnalele cărtile : la început, un ansamblu de tehnici. Cine ~u este sensibil la multiplicarea regulată a sistemului difuzăr gţndir~ ? 1!nde sînt tipărule nesigure din pnma JUmatate a secolului al XVI-lea, ale căro caractere friabile se pulverizau rapid după trei sute de tiraje ? Cartea îşi ia măsuri de siguranţă. Pagini mai bine corectate, caract~re nete, for~at mai comod ; între formatul mmuscul al llbede mînuit in-folio, lelor si acele cu neputiţă volumele in-octavo, in-quarto pledază pentru exignţl cărţi moderne : 1660-1680, 17201740. intre prima şi cea de a doua jumătae a secolului al XVII-lea, geografia cărţi s-a modificat profund. Vechile centre : nordul Italiei, Ţăr~le de Jos, axa renaă, cu Lyon, Anvers, Venţia, si Basel. Geografia cărţi, între 1660 şi 1750, pune în evidnţă noile linii de forţă ale inteligenţi şi ale economiei. O Franţă parizn_ă _şi cirumpaznă, cu articulă la Rouen şi m Champagne, o stagnare a Germaniei renane, o mişcare de retragere a Ţărilo de Jos. spre Olanda, eclipsa Italiei şi afirmarea putermca a 1750, acestui centru neschimb~t Angliei. După noi teritorii marginale, Germama i se adugă lui Gutenberg îşi reia locul, iar capitalele din aprind una cîte Nord si din Estul profund îşi una lu'minile pe tabloul de bord al cărţi. Acestei geografii noi îi corespunde o modificare a aspectului şi preţuli cărţi. Car~ea tipăr se desprinde de originile- sal'e; devme mai aertă, îşi înmulţeşt spaţile - albe; odată cu scădera preţuli hîrtiei. Obiectul, prnţjos Ş~ · r.ar. capăt , aspect:ul r:Gb.ust, ş_i $J.mpl"LJ. q.J ur;tu1, o~ict de uz curent, accesibil păturilo interme~ dr~r-~ ale unei elite a intelgţ şi a bună~ staru. O istorie cantivă a cărţi s-ar cere continuată. Henri-Jean Martin a scris-o, la nivelul prod:1cerii cărţi. Dar ca poate fi conepută şi la .mvelul recptăi ei. Inventarele de după decese, conţiutl bibliotecilor, tot . ceea ce în!revedem astfel, ne îngăduie să presupunem că ~ntre 1680 şi 1780, în Europa Ocidentală uncl~ 11::1plantarea cărţi este veche, stocul existe~t devme de zece ori mai mare. Această înzecire se face pe două căi. In mediul înstări si care c!te~te, _acolo unde se găseau de obicei cam cinc1zec1 de cărţi, acum găse st i cu usrintă do:Iă sute cincizeci de cărţi. Cartea e~te Lin ob1ec! care s~ uzeaă puţin şi se păstreaz uşor. Odata cu extmderea şi modificarea continutului alf_abetiz~rii, cartea pătrunde pentru prima oară pnn porţi ce-i fuseră pînă atunci închise. Col~cJia_ ,,~iblfothequ~ bleue", povestirile, ce pot f1 mtilmte m numar extrem de mare la sfîrsitul_~ecolului al XVII-lea, sînt semnul unei vietoru culturale şi sociale. Lectura astfel difuzată prin mijlocirea coleţir populare este o cultură a visului, arhizntă şi retogadă. Putem regreta cărţile populare pioase din secolul al XVI-lea, care se adresau, este adevărt, unei al!e pături sociale. Şi touşi, chiar coleţia „Bibliotheque bleue" este un instrument de pr0gres; ea contribuie la perfcţiona lecturii _Pr!ntr-o ~·con:ipesă im~dată, creînd treptat, prmtre cititoru care abia descifrază literele ci~itori_ cap~bil de o folosire difclă a limbaju~ lui sens, dm categoria celor ce citesc cu voce t?re, mai ales cu prilejul serilor petrecute în smul familiei la gura sobei, unde ard păstile de fasole_ uscate, lumînarea săraculi. Dar pentru a atmge acest scop era nevoie de cărti multe şi ieftine. Dovadă preţuil. Un aseme'nea studiu rămîne încă a fi făcut. Presa de tipăr din secolul al XVI-lea este din lemn, cu cîteva întăriu metalice: De unde 327 şi tenţa gradul mare de uzră, fragilitatea şi rezispe care o opune la frecare. Primele şur­ buri din metal apar la Nlirnberg, în jur de secolului 1550. Cerceveaua teascului (sfîrşitul al XVI-lea) protejază foile de hîrtie de pete : se realiză astfel o mai bună calitate şi o mînuire mai rapidă. Dar descoperirea cea mai importană apare la Amsterdam, în tiparnţ lui W. Jansw Blaeu : ,,[ ... ] la bara de presiune, acesta a adaptat o contragreutate cu ajutorul căreia partea presei care cală pe ramă era ridcată automat, făr ca tipograful să fie obligat să împingă cu mîna bara de presiune" (Maurice Audin). Tiparnţ olandeză, curînd ameliortă, se răspîndeşt treptat. La începutul secolului al XVIII-lea, cîteva amelioră aduse materialului folosit în tipografii fac din carte un instrument simplu, uşor de mînuit, robust, la un preţ relativ accesibil. E vorba de tiparnţel de cabinet. Cabinetul rezultă din progresul culturii şi din gustul sporit pentru strîngerea de coleţi. Bijuterii, tablouri, tot felul de obiecte din porţelan, bibelouri chinezşt, ierbare, cărţi sînt acumulate în mari cantiăţ şi, la începutul secolului al XVIII-lea, apar şi tiparnţel de cabinet. Construite după modelul tiparnţelo obişnute, ele îngăduie posesorilor lor, chiar lipsţ de cunoş­ tinţe speciale în domeniul tipăru, să tipă­ rească scrieri şi cataloage urmînd a fi difuzate în cercul restrîns al unui public mai luminat. „Asemenea instrumente au cunoscut o mare vogă : aflăm ecouri ale acestei pasiuni în existenţa unor tiraje mici puse la dispozţa «iubitorilor de carte ►• Un manual bibliografic din secolul al XVIII-lea [... J propune o «maşină tipografcă» care poate tipăr «cărţi groase, în versuri sau în proză», aflîndu-se într-un mic birou de «aproximativ 70 cm pe 1,60 m»" (M. Audin). Catalogul vorbeşt de o difuzare a douăzeci şi cinci pînă la o sută de astfel de tiparnţe şi anuţă un preţ : 6 OOO livre. Este vorba de o • realitate sau de o escrocherie? 328 Această modă marcheză depăşira unui prag în stăpînirea perfctă - făr ca să fi avut loc - a unui descoperiri tehnice revoluţina instrument deja vechi. Tiparnţel de cabinet ilustrează o lege pe care am mai formulat-o. unei nevoi si aceasta Ea corespunde dezvoltări cu un secol şi jumătae înainte de p1:iI~ele maşin de scris. ITn mijlocul secolului al XVIII-lea, tipografiile par a fi cuprinse de un fel de nelişt febrilă, ele au mers pînă la ultimele limite, de care au speculat la maximum posibltăţe dispun. Cererea publicului le împinge înainte, ele stagneză touşi în aştepr motorului şi a rotativei. ,Pînă atunci, tipografii se ocupă de probleme minore : o mai usoară mînuire a paginilor tipăre, posibilitatea păstri acestor elemente - prese cu forme revoluţi­ nare şi mai bine adaptate la funcţile lor, cău­ tare de materii prime mai abundente -, fabricare mai rapidă de suporţi etc." (M. Audin). Sub acţiune unei creşti exponţial a cererii, o prevoluţi a echipamentelor periferice izoleaă sectorul unde se manifestă difcultăe. C:!ătre 1750, începe să se producă o schimbare esnţială : este suprimat etanşorul care stinghereste evolutia sforilor menite să sutină foile de hîrtie 'tipăre. Toate acestea du~ la creşta greutăţi soclului. In 1772 apare la Basel, acestă veche capitlă a tiparnţe, prima presă metalică masivă, făr piesele pereche din lemn care împodobesc încă planşe Enciclopediei. ,,Suportul superior al întregii prese era constituit dintr-o piesă de metal în formă de arc, în centrul căreia culisa şurbl de presiune" (M. Audin). Inventatorul acestui sistem se numea Guillaume Haas. Pusi sub interdictie de către tribunal, Haas şi fiul' său îşi conti~ă touşi eforturile. Maşin invetaă de ei se răspîndeşt în Germania şi Elveţia, începînd din 1787. După Basel, Paris : în 1781-1783, Laurent Anisson, director al Tipografiei regale, şi Fran329 Didot * îşi dispută paternitatea capitale : presa cu placă dintr-o singură bucată. Iri 1784, Philippe-Denis Pierres şi Robert ajung să suprime bara de presiune. Pierres, apoi Genard perfcţionază acestă maşină. In 1790, William Nicholson introduce înnegrirea cu cernală a sulurilor; deci şi posibilitatea unei manevre automate. • In sfîrşit, în 1795, în Anglia revoluţi industriale şi exprţi, metal de calitate mecanici numeroşi şi ieftin, capitalism întrepizăo şi pus pe inovăr tehnice -, lordul Stanhope, ajutat de mecanicul său Walker, fabrică o maşină în întregime metalică, totalizînd progresele tehnice ce avuseră loc după 1750. Este o mică minune, produsă deja în cîteva exemplare. Incepînd din 1770, important devine ritmul de difuzare a progresului. In cazurile cînd pînă atunci fusese nevoie de o jumătae de secol, difuzarea are loc acum în cinci ani, în întreaga Europă dens poulată, sub presiunea unei cereri entuziaste. Dar presa nu înseamă totul ; trebuia modificată şi forma. Tipografii s-au strădui să gă­ seacă o materie care să se muleze după formă şi s-o menţiă. Există trei căi : o·materie moale, argilă, ipsos, un amestec mai complex, dar care nu permite noi mulaje ;. forma de metal realizată la cald, prezentînd dezavantajul unor bule care şterg literele şi difcultăţ de scoatere a mulajului ; forma de metal rece, care uzeaă instrumentul cu care se graveză. Intre 1780 şi 1800 se menţi acelşi ritm ; datoriă lui Hoffman, Carez, Pierres, Bouvier, Stanhope, Tilloch şi Wilson, totul intră simultan în mişcare. ţois-Ambre unei inveţ Toate mijloacele tehnice astfel acumulate au permis - este o ipoteză pe care o facem în Europa mediînzecirea stocului de lectură ană, între 1680 şi 1780; în sectoarele de recuperare, la est, numărl cărţilo creşt oe douăzeci de ori; pentru întreaga Europă deci creşta se situează între zece şi douăzeci 330 de ori. Acesta ar fi volumul global al tipăr­ turilor. Dar ce fac oamenii cu cărţile ? Franc;ois Furet s-a dedicat acestei probleme, înarmat cu metode şi cu o problematică de istoric cantitativist. Franţ;:i va vorbi, mai mult sau mai puţin, pentru Europa întreagă. ,,Intîmplarea face că istoricul deţin, pentru secolul al XVIII-lea, în domeniul cărţi, o serie de surse cantitative foarte preţioas : cele • ale administră librăo [... ] Incă din timpul Renaş­ terii, monarhia franceză şi-a impus autoritatea asupra producţie literare a regatului. Ea ţine o evidnţă strică a acestei producţi în cadrul unei instuţ care elibrază permisele de a tipăr, sau în cadrul depozitului legal, unde sînt depozitate toate operele apărute [... ]" (F. Furet). Aceste surse înlocuiesc lipsa bibliografiilor. „Regele F~anţei îngădui e să se tipăreasc mai multe cărţi decît ar vrea Sorbona sau marii magistrţ." Dovadă criza Enciclopecliei. Autoritatea monarhului, care i-a încrediţat timp de doisprezece ani lui Malesherbes conducerea, sprijnă difuzaacestui domeniu al Libertăţ, rea gîndirii Luminilor, cel puţin a părţi celei mai rezonabile a acestei gîndiri, care favorizeaă progresul şi nu ameniţă statul. „între 1723 şi 1727 ___: dată cînd apar din nou registrele, după o lacună ce se situează între 1716 şi 1723. -, putem număra 31 716 de lucrăi care cer un privilegiu (... ]", 12 610 mulţind-se cu . o permisiune taciă. Practica mai suplă (ea oferă mai puţine garnţi autorilor şi librarilor) a permisiunii tacite nu se răspîndeşt cu adevărt decît după ce Ma!f'llherbes devine director, în 1751 (înainte, nu erau decît 21 pe an ; după, 126 ; începînd din 1767, privilegiile ,şi permisele se echilbrază în mod sensibil). Bineîţls că, puse chiar cap la cap, cele două serii nu acoperă totalitatea producţie franceze, dar 1·aporturile interne, înlăuntr acestei serii ce repzintă mai mulr 331 de trei sferturi (?) dintr-un total insesizabil, nu pot fi contestate. " .. . . , . Privilegii pentru doua m11 d~. carţ1, mtre 1723 şi 1727 : ,importanţ temelulo~· supr~n~turale ale lumii sociale r1pare ca avm~ l?nor~tate : mai bine de o treime sînt lucran religioase". Puţine comentarii ale Bibliei, căi ne aflăm pe un pămînt catoli~, ~după ~o:1~amna: rea lui Quesnel, mai puţma patnstica, mai puţine opere ale sfîntului Aug~stin, jans~ni~mul este în plină eclipsă. Totuşi, o enorma literauă religoasă poulară, strict s_up~avegheată, de sensibilitate quesnelo-arnaldia1:-a, Pe de altă parte, capăt importanţă publicarea dreptului canonic. Nu putem să nu remacă locul generos ocupat de istorie, de o istorie mo?ernă, apro~pe exclusiv europană, dar unde ş1 noua periferie ocupă un loc larg : o istorie a_ Franţei_, _de: sigur, dar şi a Angliei, a Spaniei, a Italiei ş1 a Rusiei a Poloniei, a Suediei. ,,Lumea extraeuropa~ă este o lume a căl~tori, c~re 1:u mai transfomă prezentul prm timp, c1 prm spaţiu." Esentialul cunoasterii profane este constituit din „ştinţe şi arte'". Ştinţel:, artele. şi ~te;~tura repzintă aproape jumatate dm tlpanturi. Cultura îşi schimbă direcţa. La întrebarea formulată la repzală : dar ce fac oamenii cu cărţile? am şi găsit un răspun. Cărţile sînt puse în slujba noii civlzaţ. In Franţ, multiplicatorul funcţioe_ază încă. din~~ 7231727 din plin. Anglia ş1 Germama, ţan protest;nte, se situează pe aceşi linie. Franţ, Anglia, Olanda, Germania protesană produc cam 900/o din totalul cărţilo, în jur de 1725. Literele sînt dominate de morală şi de metafizcă medicina o ia înaintea celorlalte ştinţe . Este ~ trăsu carteisă a unui secol al XVIII-lea profund angajat. Totuşi - arhaism si barieă solidă ce trebuie înlăturae -, ,,artele liberale" (mai ales muzica) zdrobesc prin volumul .lor agricultura şi artele mecanice. 332 Un sondaj făcut la mijlocul secolului (17501754) şi unul făcut la sfîrşitul lui (1784-1788) ne permit să urmăi acestă mişcare : respectiv, 1793, 2 728 şi 2 285 de cărţi. Pe de o parte, constantele reh1tive, pe de alta, mişca­ rea. ,Permanţl [... ] exprimă de-a lungul întregului secol menţira unui important tip de scrituă şi a cererii sale sociale" (Furet). Dreptul se îmbogăţeşt prin dezvoltarea jurisprudenţi, istoria se laicz ează , cîştignd teren ; ea îşi păstreaz orientăl moderne şi cele legate de istoria Orientului Apropiat, dar istoria eclziastă regsază de la 25 la 15 şi la 11 O/o. „De-a lungul secolului, marele număr de cărţi consacrate vechii Franţe - mai ales Franţei carolingiene - vădeşt formarea unei conşti­ inţe naţiole antiabsolutiste, în cadrul căreia nostalgia nobilară a adunărilo france deviază în pedagogie constiuţală." In sectorul literaturii, stabilitate relativă şi stabilitate a artk:ulărio interne, odată cu două noutăţi : dezvoltarea dicţonarel şi eclipsa prin care trec clasicii latini (în legătur cu care Furet îşi pune întrebăi, evitînd să vadă aici, încă de pe acum, începutul unei tendiţ). Totuşi, mai importante sînt modifcărle : regresul preocuăil religioase, avîntul culturii ştinţfce şi tehnice ; ,,[ ... ] prin mijlocirea cărţilo, o întreagă cultră [... ] apare ca o durată şi ca o mare deprind ere socială ; două dintre categoriile bibliografice îşi schimbă, dimpotrvă, dimensiunile respective, între 1724 ~i 1789; teologia, ştin~el şi artele [... J Cele clouă mişcăr par a progresa treptat şi cu regularitate ; ele nu confirmă ipoteza lui Daniel Mornet, care limtează la prima jumătae a set•olului marea bătlie antirelgosă" (Furet). f'de două poziţ se situează pur şi simplu la două niveluri diferite ale realităţ sociale. l'ampania antirelgosă dusă la vîrf înainte ,lt, 1750, îşi vede roadele, după i 750, într-un . ,'t:lor de mijloc. Odată cu malthusianismul, 333 implacabilul proces de despiritualizare este 1xofunclă specific francez, reprczcntînd o cauză a unui eşc relativ. Refluxul este grav ; el se refă la cărţile liturgice şi de rugăcin şi nu lasă în urma lui decît o apolgetică (ad evă rui creştin „filozofic" demonstrate) raţion listă mediocră . Sectorul cel mai larg : ,ştinţ e le şi artele", de la :no la 686 şi la 742, de la 25,60/o la 400/o, b sfîrşitul secolului. ,,Nu sînt numai instrumentele de laicizare a lumii. Ele a.par deja [... ] nu ca un simplu ornament, şi nici chiar ca o cunoastere, ci ca mijloace specifice ale omului, ca 'tot atîtea atuuri în aventura sa" (Furet). Cartea este o un ea ltă, ea aprţine multiplicatorului, punîd-şi forţel sporite în slujba unei noi etici a cunoaşteri. O cunoaş­ tere care decurge - conform demersului gîndirii Luminilor - din raţiune şi din simţur. : la nivelul civlzaţe, marea bătlie în secolul al XVI-lea a fost cîştigaă în secolul al XVII-lea, văzul căptînd prioritate asupra auzului. A proceda din auzite înseamă a te situa în sectorul retrograd al tradiţe. Simţurle : în secolul al XVIII-lea, Bacon îşi ia revanş asupra lui Descartes, o r ev anşă tardivă şi nesigură. Nevoia a multiplicat organul; victoria multiplicatorilor senzoriali a întări încrederea în atestarea prin simţur. Repartizarea fabrică instrumentelor de măsurat, în secolul al XVIII-lea, coincide cu harta dezvoltări industriale si stiintifice : în frunte rămîn Provinciile Unite 'şi Marea Britanie. Prin tradiţe. şi printr-un vechi privilegiu ; Olanda, de altfel în criză, are o situaţe nu mai puţin bună. După 1750, Anglia depăşt e şi învinge Franţ. 1n Anglia, fabricnţ de instrumente ştinţ­ fice s-au grupat în mod liber în Clockmaker. Company şi în Spectacle Makers Company. Totuşi, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea se schiţează o dezvoltare relativă a Franţei !ji a Italiei. Simţurle dată 334 Fabricarea instrumentelor de măsurat este o industrie de vîrf din ce în ce mai depntă de un nivel tehnologic global. Dovadă problema alezajului, care, timp de zece ani, l-a împiedicat pe Watt să-şi realizeze inveţa, pînă cînd, în 1774, J. Wilkinson găseşt soluţia. în sistemul de schimburi care se instaurează, industria iristrumentelor ştinţf ice mai mult dă decît primeşt. De unde şi interesul pentru implantarea sa, relativ veche. Daumas evaluză în medie la freizeci sau patruzeci de ani avansul Angliei asupra Franţei, în secolul al XVIII-lea, în ceea ce priveşt calitatea ş i omogenitatea metalelor. Totdaă, mediul englez este dinamic. Vaucanson realiză primul, ,,în 1760, un strung paralel înzestrat cu un soclu mobil cu deplasare mecaniă, pe care stă instrumentul de măsurat" (M. Daumas). Dar perfomanţl sale tehnice au rămas fă ră ecou, ,,astfel încît englezul Maudslay şi americanul D. Wilkinson au putut reinventa, mai bine de douăzeci de ani mai tîrziu, acest gen de soclu mobil [.. .]. [Tot astfel stau lucrurile şi în ceea ce priveşt] strungul de filetat, cu orientarea instrumentului prin mijlocirea unui şurb principal, prevăzut cu un sistem de roţi dinţate permitînd realizarea mai multor filetaje cu acelşi şurb principal", inventat de Senot în Franţ, dar rămas făr nici un ecou şi urmăi, în timp r.e Mimdslay îl impune în Anglia. O asemenea inveţ deschide drum viitoarelor posibltăţ ale microscopului. privnţă : victoLucru evident şi în a.cestă ria tehnolgică este legată de înlocuirea lem.ului prin metal. Industria aparatelor şt in ţifce Hcc cele mai mari progrese datoriă inveţlor din domeniul ceasorniă, ea însăşi produătoare de instrumente de măsurat. Timp de -inci secole, ceasornicarii au fost constructorii , t•canismelor celor mai precise. ,,Foarte den•me, ei au imaginat unelte ce permit să se f ctueze cu multă siguranţă operaţil cele mai delicate : maşin care taie şi egaliză rotiţel şi pinioanele, secţionază fisurile, care adptez:ă lungimea paletelor eşapmntuli şi distanţ dintre ele la dinţ roţi cu care se întîlnesc, maşin de calibrat angrenajele" (Daudin acest mas). Dar cît de mari sînt exignţl domeniu în ceea ce priveşt calitatea materiei ! Ceasornică a pus în aplicţe primele cunoştiţe precise despre proietăţl termice ale metalelor. Cunoaştem importanţ regulatorului termic construit pentru ceasurile utili1715 : Graham, un englez, dezate în marină. sigur, invetază un balansier compensat cu godeuri cu mercur : ,,în 1726, Harrison inventează un grăta bimetulic". Pentru a studia proietăţl termice ale metalelor, ceasornicarii invetază pirometrele şi dilatometrele. Berthoud, care a realizat, ducînd mai departe inveţa lui Harrison, primul cronometru de marină adevărt, reuşt pentru întîia oară să studieze temperatura constaă. Şi iată şi primul termostat, pe care Berthoud îl numeşt pirometru. în secolul al XVIII-lea, tehnica progesază independent de ştinţă, ştinţa primeşt mai mult de la tehnică (dovaă Descartes şi arta in• ginerului) decît primeşt tehnica de la ştinţă. Condorcet, în emoţinatul elogiu pe care i-l Academiei de ştinţ•, aduce lui Vaucanson în faţ a marcat destul de limpede atît raportul dt şi procesul progresului mecanic. ,,[ ... ] Geniul, în acestă parte a ştinţelor [mecanica aplictă). constă în primul rînd în a imagina şi a dispunt• în spaţiu diferitele mecanisme care trebuie ~ă producă un efect dat, şi care slujesc la reglarea: distribuirea, conducerea forţei motrice [... ] Poţi inventa capodopere în domeniul mecanicii, făr[1 a fi executat sau a fi pus în acţiune o singură maş aş cum poţi găsi metode pentru a cnlcula mişcărle unui astru pe care nimeni nu 1-.i contiuă văzut nicodată". în secolul al XVIII-lea, nevoia de astronomie să primeze. Europa Luminilor conti- Jl6 nuă _să privească spre cer. Lumea microspă a lw Leeuwenhoek o derutază; oare se teme de complexitatea creaţi lui Dumnezeu? In secolu~ al XVIII-lea, astronomia baztă pe observ~ţ1 est: d_omin1;tă de nevoile exploziei geografice a harţ1lo ş1 a drumurilor maritime si mai mult încă, de nobila dorintă de a-l verifi~; pe Newton. Astronomia de po~iţe este o mare con~umaţ_re _de a1~arate de precizie. I se pun la d1spozţe sticla flmt şi marile oglinzi slefuite. La început, două observatoare* domi.ă Europa şi lum~a : Observatorul regal din Paris, 16~2; ~el. d1? ~reenwich*, înfiţat cu cîţiva ani mai hrzm, m 1675. Parisul este legat de de Cassini, care se succed pînă patr~ gen<;raţi~ ln 1193. Lista mstrumentelor este limtaă. Fiecare astronom îşi aduce cu sine materialul. Astfel înc!t Ia moartea marelui Picard (1620-1692), L~dov1c al XIV-lea îi cumpăr aparatele înzestnnd cu ele Observatorul regal. In secolul al XVIII-iea, furnizorul recunoscut al Observatorul_ui şi al Academiei a fost Langlois. Acest material scump se reînoişt foarte . greu : ,,[ ...] sfertul de cerc fabricat de Langlois în 1742 a în 1793 fost .folosit în chip neîntrerupt pînă în mai multe bu1-J_In 1779, fusese împărţit 1 • aţ1•'. Daumas constaă că la Paris, în afră de o duzină de mici obObservatorul regal, există 1 • '1-vatoare, Luxembourg, La Marine ... Abatele dl•. _La. Caille lucra la observatorul Colegiului ~azar1_n, Lalande, la observatorul Colegiului Franţe1. In provincie se află cincisprezece obr•rvatoare importante. începuturi modeste : . Grcenw~ch _cunoaşte f amsteed , primul astronom regal, este si primul ca~e lucrează aici, începînd din 1676 ; îi mcaza Halley, care ştie încă si mai bine ce a Pa. ~ai ales în cea de a doi'.ia jumătae 1h1lm al XVIII-lea, Greenwich îsi ia avîntul. O~ . rr~toarele se înmulţesc de-a iungul secoîn activitatea lor de slau Ul, st_mgherite touşi 1•mmozitate a cerului Angliei. Marele WiHerschel, descoperitorul lumii stelelor, lu15 - c. 62 la Plougth, Oxford şi Cambridge se află si ele la loc de cinste. Italia este favoriztă de ~erul ei, dar nu mai are constructori ; îşi aduce deci instrumente din Franţ şi din Anglia Geogrăfia observatoarelor astronomice ne îngăduie să urmăi dezvoltarea Germaniei de Est si de Nord . Insistentele lui Leibniz duseră la c;earca observatorul~i din Berlin, hotărî în 1700, terminaă în 1711. După Nti.rnberg, Berlin; iată şi Gotingen, Magdeburg, Kassel, Giessen, Mannheim, Altdorf, Schwezing, \Vilrzburg. Bernoulli, aflat în căltorie de studii în 1768, este destul de favorabil impresionat, după cum o şi spune în ale sale Scrisori astronomice din 1771, dar constaă că materialul este englezesc. Urmează Austria, la oarecare distanţă. La Viena există numai două observatoare, construite destul de tîrziu ; cel al colegiului iezui-ţilor este, în mod simbolic, primul (1735). Vin apoi observatoarele din Gratz, Tyrnau (Ungaria), Cremsmunster (al benedictinilor din Austria de Sus). Observatorul din Vilna este fondat în 1753, cel din Petersburg, în 1725, cele din Upsala şi Stockholm, în 1739. Olanda are observatoare la Leida {din 1690), la Utrecht (din 1726). Geneva, Cadix, Sevilia şi Lisabona se. situează pe primele locuri. Scoarţ geodzică a Franţei şi a Europei mede măsurae a meridanului în diane, operaţil Laponia şi în Peru, au necesitat un important material. La toate acestea se adugă o cerere cresîndă din partea cabinetelor de fizcă, unde savnţi autentici lucrează împreună cu nobili, cu diletanţ de tot felul, uneori foarte instruţ. Unul dintre cei mai de seamă inventatori şi realizatori de aparate de experimentare în asemenea laboratoare primitive a fost olandezul Jan Van Musschenbroek ; el lucrează şi la ce• re rea ·fizicianului 's Gravesande, profesor la universitatea din Leida, care îl omagiză în lucrarea sa Elementa mathematica experimentis confirmata (1719). Se pare chiar că Musschen• crează 331 broek_, 's Gravesnnde şi Desaguliers, hughet1otul ref1:?1at în Anglia, înnoitorul francmasoneriei, au facut, la un moment dat, echipă. În secolul al XVIII-lea, Olanda, datoriă lui Lee1:~~n~oek, rămîne centrul privilegiat al e:irp~oraru vizual: a infinitului mic ; microscopul ~ loveşt _?e c1tev~ bariere tehnice, pe care nu 1 _ eu.ş~t sa. le_ ~epaşscă. Ca şi în cazul tipa'._ulu~, amehor~r~le, importante, desigur, au loc ~pr~al:e !lu:n.,m mtr-o zonă perifcă. De fapt, acedsta hm1ta nu constituie în mod necesar un ~ez~~ant~j şti~nţfc. D_impor:tvă, biologia, încă f :a_~ L ez1t1:_nt~, . pur :t1p_olgcă şi descriptvă, fara. o baz': fiz1co-hmă, este înecată de o masa. z~ir_o?1t?are _de informaţ datorate unei mu1t1p1Icar1 msut~te _a. puterii ochiului, primă e~cala pe ~~umul 1_nf1mtului mic ; ea nu izbuteş s_a _utilizeze, ŞI nici chiar să clasifice toaă a_ceasta ~nformaţi: ; putem vorbi de indigestie Ş~ deruta. ,,Începmd cu Leeuwenhoek Hooke 1 ~ Huyţe~s şi pînă la Fraunhof er şi Cbevalier _m 1~2o, s1ste~ul optic al microscoapelor nu s-a ~~~llorat. ~11croscoapele simple au rămas superio~re microscoapelor compuse" (Daumas). Iscumţa observatorului este, în aceste condiţ, lin factor foarte important. Ea îi asigură lui Leeuwenhoek o superioritate făr egal. Puterea de separare nu este în proţie directă cu put~r~a de mărie.în aceasta constă marea infenontate a aparatelor din secolul al XVIII-lea •~ raport cu cele posterioare datei de 1845. Van Citt:rt a arăt lirr:-itele materialului din secolul al XVIII-lea. Microscoapele simple au O put~r~ de mărie de 360. 1/800 milimetru. iată h!311ta extrmă a privirii în profunzime 1; care ,Junge secolul al XVIII-lea. Microscoapele corn-. pu:e, cu o putere separatoare de 1/400 la o de 250, sînt inferioare celorPll ttJre de mărie 1te. , ln j~:·uJ acestui zid al acuităţH vizuale există ~narJa considerablă ele ingenozitate tehnică : Pfl~~~e- achiz~ţle. durabile, să menţioă 11·:' ai ea rapida s1 mis, ca1·ea le t· . n a, cond ensa339 torul de lumină, platina cu deplasare micromeProgresele echipamentului periferic micrometric sînt evident legate de progresele ceasornicăe celei mai fine : sînt probleme de alezaj, de filetaj, problema privind t~hnica fabricări roţil dinţate şi a şurbilo. E vorba de o întreagă microtehnologie de vîrf de care benficază perifericul micrometric. In cursul deceniului 1740-1750 se fac progrese importante : se obţin cele două mişcăr, platina degajtă este mai acesiblă, apar acceAceste J?rowese sorii multiple şi raţionlzte. se datoreză unor constructori francezi şi enfapt nou, precum şi semn al i~I?or~ glezi, şi, tanţei pe care o capăt nevoile informaţe ŞI ale volumului economiei, ele sînt difuzate rapid şi comercializate : se impun · două nume : John Cuff si .' ceva m ai tîrziu, ducele de Chaulnes*. . La cealtă extremitate se situează aceşi problemă : secolul al XVIII-:lea a„ multipli~at: rentabilizat folosit multiplicatoru senzonah din secolul' al XVII-lea. Sfîrşitul secolului al XVII-lea a lăsat drept moştenir în materie de lunete si de telescoape, un fel de monştri pe care un secoi de strădani izbuteş, treptat, să-i domesticaă. Astronomia primei părţi a secolului al XVIII-lea rămîne o astronomie a sistemului solar apropiat, deci o astronomie ce foloseste luneta. Telescopul {ca şi microscopul cu reflcţi conceput de Descartes) are nevoie d: oglinzi. Din timpul primei jumătţi a secolulw al XVIlI-lea, sînt folosite deci numai telescoapele lui Gregory : aceste fleacuri de salon nu au adus nici un serviciu astronomiei. Descoperirea platinei în Lumea Nouă, care, împreună cu alama, dă un aliaj ce poate fi topit şi şlefuit cu uşrinţă, permite s ă se facă un pas înaintC', dar preţul său ridicat constituie u:1 ~bstacol. Punerea la punct practic are loc abia m 1781!, datoriă lui Carochez. ,Către mijlocul secolului~ în observatoarele astronomice au început sa apră telescoapele lui Short. Short a fabricat trică. 34' t~lescoape timp de mai bine de douăzeci si Cl~Ci de ani, între 1732 şi 1768." Telescopul lui Sho:t este un telescop Gregory mărit, corespunzmd, de data aceasta nevoilor observaţie ştinţfce. ' Am putea c?_ntinua şi cu alte exemple. Explo:area naţur1 presupune mijloace de investig_aţ1e, o dormţă de precizie, refuzul aproximaţ1e. _D~uă lucr~ri ne e_difcă asupra evoluţi multtphcatorulu1 senzorial. Un palier a fost atins la I;ivelul .'.milor 1680. Secolul al XVIII-iea 1:u Inov~a~a, el domesticş treptat fantastica maş pe care a primit-o drept mostenire de la secolul al XVII-lea. Secolul al XVIII-lea es_te sec.olul echipamentelor periferice ale multipltc_atonlor s~nzoriali din secolul al XVII-iea. Ina1ntea celui de al doilea sfert al secolului al XIX-!e~ nu_ ~pare nimic nou cu adevărt. A~easta mcetimre este mai curînd benfică. Şti­ inţa secolului al XVIII-lea nu poate asimila si trata conform schemelor filozofiei macaniciste toa~e ~nformaţile oferite de multiplicatorii sen-· ~nnah. Sa ne amintim şi altceva : cantitatea de 1 _nformaţi v~riază în funcţie de puterea sepaiatoare a. microscopului ridcată la pătra . Le~<'~ multiplic,atoril?r ~enzoriali se poate deci creş­ :r:c astfel._ Ctnd eficacitatea lor obiectvă t • m funcţie de o progresie aritmecă cantit0 te~ de informaţ procurate înaiteză 'în pro_:o rţie geomtrică. D2 unde şi uimirea anilor 168~ în _faţ~ microscopului mînuit cu prea marr 1scumţa de Leeuwenhoek. Difcultăe sisMlelor optice permit recuperarea în· ciuda :!!1 tocmai datoriă progreselor realizate de l'- t~mele periferice în prima jumătae a seco!1~1- al XVIII-iea. După 1750, tendiţa se motfJC'II. M?ltiplicatorii senzoriali sînt progresiv Uperaţ1 de necsităţl ştinţe. Ne dăm sea_c1 de aceasta urmăind rapiditatea cu care se di fu zeaă îmbunătţirle ce li se aduc. Incepînd ln 1770, sub presiunea cererii, ritmul ameliorllor d: detaliu se precită. Se ajunge la o ·Arata stagnare, pînă la mutaţi pe care o M1 suferă microscopul după 1825. ~n secolu~ ~l XVIII-lea, sistemele optice şi-au JUCat dec~. dm plin rolul lor de multiplicatori ai informaţul. Iată schiţate în mare, conform axelor celor mai importante, ,,mecanismele multiplicatorului" cunoasterii. Ele pornesc de la om, de la număr, de la prelungo.,r ea vieţ adul!e, de la alfabetizarea elmntară, de la educaţi secundară de la organele care caută şi gîndesc, de la pt'.ogresele mijloacelor puse în slujba lirr:_ba: jului scris, pînă la multiplicarea_ d~ o suta. ş! de o mie de ori a informaţe primite datorita sistemelor optice multiplicatoare ale celui mai important dintre simţur. Făr acest co~~e~t, în parte primit, în pc1rte născut din ~ces1t_aţl filozofiei mecaniciste, aventura spiritului ~r rămîne de neîţls. Trebuia să începem. prin acest lung ocol, înainte de a aborda esnţialu. O Cunoştiţel Modificarea contiuă, la nivelul anilor 1680, în sectorul motrice al revoluţi mecaniciste : matematicile, strucă a universului, deci astronomia. 1675 : viteza luminii, dimensiunile adevărate ale sistemului solar. înainte de Wiliam Herschel (1738-1822), acest Leeuwenhoek al cerului, astronomia ce folseşt luneta perfecţionată este o astronomie a sistemu~ui s~lar. Mutaţi operată de Herschel începe m prima parte a secolului al XIX-lea şi durează pînă la red-shift-ul lui Hubble (1925) şi agresiunea radiotelescoapelor (1962-1963). Odată cu Romer si Picard, cosmosul închis al lui Aristotel de_;ine atacabil nu numai în domeniul speculaţi, ci şi în cel al măsurtoi exacte. Calculele din decenJ.ul 1670 au marcat prima etapă a astronomiei experimentale. Etapa 1675, mutatis mutandis, corespurn:le. în istoria gîndirii în acţiune, lui iulie 1969 : este un simplu rezultat. Dar acest rezultat esteşi un punct de plecare ; Newton calculeazA 342 pornind de la aceste date. Mai puţin de patruzeci de ani s-au scurs de la intuirea meteorilor ~i pînă la realitatea din 1675, iar pentru gîndire, poate, o mie de ani, şi încă şi mai mult pentru sensibilitate. Căci sensibilitatea elitei conştie e ce alcătuie ş t e republica savnţilor este afectă de glorioasele calcule ale deceniului 1670. Intuiţa mecanistă, • natura scriă într-un limbaj matematic presupun o unealtă matematică. Iată de ce faptul esnţial al anilor 16301640 este, evident, analiza algebrică, ivtă tocmai la vr<"me în cadrul masei critice de transformare a revoluţi mecaniciste. Elementul capital al mutaţie din anii 80 se află, de asemenea, la nivelul uneltei matematice. Analiza l11i Descartes şi a lui Sermat ~i-a pierdut din ascuţime în faţ complexităţ nebăuit a universului. .,Dacă ar trebui să rezumă [... ] esenţialu descoperirilor secolului (al XVU-lea) am st'mnala mai întîi analiza specioaă a lui Viete (... ] şi cele două prelungiri ale sale, teoria ecuaţilor algebrice, geometria anlitcă, apoi cu cele două ramuri ale analiza inftezmală, s;ile, mai întîi distincte : calculul difernţal şi l'alculul integral, care nu-şi vor găsi legătura s binsă ce le uneşt şi înseşi denumirile lor decit prin Leibniz şi Newton" (J. Itard). O tapă, indivizibilele, străvech problemă a mat~maticii grecşti, relanstă şi limpeztă, datont ă algebrei literale, de către Cavalieri, Descart . , Fermat . şi Roberval. O etapă importană _te depăşit de un autodidact englez de genm, John Wallis (1616-1703); principalul m,·rlt al lui Wallis* şi al studiilor sale : se~i!!' convergente. Huygens, care are o formal savntă (1629-1695), abordeză aceste prolrme; Pascal şi Wren * (1632-1723), arhitec11, cel care reconstruieste Londra, studiază • loida. • Impulsul în direcţa celei de a doua mutaţi fun lamcntale a matematicii este datorat lui H: şi pendulului său : ,,Trebuie să des- ""s J copere forma lamelelor ce regla~ă ~ungime~ firului, pentru ca masa pendulului simplu sa descrie bine cicloida" (J. Itard). Meritul marii sinteze aprţine celei de a treia genraţi ; Newton (1643-1727) şi L~ibniz (1646-1716) adună toate datele_ răz~eţ, le interpretază, stabilesc între ele _Iega_turile nece~are, depăşsc difcultăţe., Oda~a pr:11;:ul pas facut, Newton si Leibniz smt aJutţ1 m efortul lor de un el~v tardiv, Huygens (1629-1696), mai mare decît ei cu cincisprezece ani, şi anume în problema pendulului. . . . !n 1676 la un interval de cîteva lum, limita decisvă a' ceea ce putem cu adevărt considera a fi calculul infinitezimal a fost depăşit, chiar dacă mai trec încă vreo cîţiva ani pînă la formalizarea lui defintvă. Formularea lui Newton este mai clară, mai direct accesibil~,_ calea urmată de Leibniz este însă mai prom1ţate pentru viitor. Newton a beneficiat de lucrăie lui Huygens şi Isaac Barrow (1630-1677)- C_a~ în jur de 1665, Newton, care are douazec1 Şl doi de ani, face primii paşi către calculul fl~xiunilor. El descopră dezvoltarea binomul~!: o parte din descoperirile din 16_65-1671_ n~ s1i:it publicate decît mult mai tîrz:u. Scn7r1le m limba latină clin 1669 şi 1671 smt publicate în englză, respectiv în 1711 şi 1736. Ele au ~tunci doar un interes istoric. Totuşi, o parte d~n procedeele noului calcul, difuzate anterior ~rm canalul comuniaţlr inter şi extraacadem1ce, sînt publicate în cele două tratate fundamen~ tale din 1687 si 1704 : Philosophiae naturalis principia mathernatica şi Opticks. Leibniz a ?US la punct marea descoperire între 1672, an cmd vizteaă Parisul şi îl întleş pe H?ygens, şi 1675; publicarea defintvă ~ acesteia are _lor prin două articole celebre dm „Acta erud1torium" din 1684 şi din 1686. · într-adevă la nivelul anilor 70-80, Newton si Leibniz sînt coinventatorii analizei infinitezl~ale moderne. Desigur,. ei se sprijnă direct pe cuceririle genraţi precedente, dar mutaţi , 344 care se produce în jur de 1680 este una dintre cele mai importante, atît pentru istoria matematicii cî~ şi pentru gîndire, pur şi simplu. ?e1~t~u prima oară, operaţinlu pătrunde în mf1mt, trece la limtă, aruncă o punte între fracţionl şi continuu. Victoria din 1680 este de aceşi natură cu cea din 1630. O dată comparbilă va fi doar 1880 (cînd intuitiile lui Riemann şi ale lui Lobacevski încep să-şi dea ro~1dele, după moartea celor ce le-au avut), ba a ceJui de al doilea chiar 1898-1915, perioadă miracol al ştinţe. . Să mai adăugm şi faptul că în 1686 mecanica .cerasă newtoiaă îşi capăt formulare~ şi, od~tă cu ea, prima ecuaţi globaă a universului. Unealta mateică si arhitectura macrospiă a universului sînt puse într-o relaţie strînă. Dar viaţ, dar cealtă dimensiune a înlăţuir dintre lumi ? Wiliam Harvey (1578-1657) fusese, cu al să u De matu cordiţ (~ti2,~), un De~cartes şi un Fermat al ştinţelor .v1~ţ ~o:7a~~• ura lucidă pe care i-o poartă t1nstotehc1enu de la Universitatea din Paris pe vremea lui Guy Patin şi Moliere. La nivelui un_i!or 70-80, are loc o mutaţie comparbilă, ))nn descoperirea spermatozoizilor ; marea apro~pe unica problemă a biologiei din sec~lul -~I XVII~-lea ~st~ ~ea a zămislr vieţ. La porţile unui alt rnfm1t se află Leeuwenhoek desL~iperitorul microscopului. ' Vreme de douăzeci pînă la treizeci ele ani stud_iul zămislr vieţ se situase pe planul 1inistll_1>r al ovismului şi al epigenezei. Ovismul este ; !1~tot:lic. Pentru Aristotel, totul îşi are o-rigme': m ou, maşină formatoare a fătuli si I '.·una necsară creşti acestuia ; sămînta bă;­ ~ tl!ască nu intervine decît pentru a co~unica r. l~·area._ ?e.~ol~l al .XV~I-:,lea, mînat de prin~~ul ~mtaţ_u ş1 al_ s~mphtaţi, fusese ispitit să .tinda teona la v1v1pare. Primul care se pre·u_p_~se de_ aces~ă problemă fusese Harvey. H.ii \uy, pnmul dintre suţinător ovismului 1 ' văzuse ovarele (pentru eJ, oul, ovu'.11! este produs de uter), după cum nu văzus~ m(·1 c,u~1 lichidul sernim1l pătrunde în uter. N1<.:olas Stcnon (1638-1697), in 1667, la Florenţa, <:_lescopră sau redscopă ovarele ca producatoare de sămînt studiind o femlă de cune de mare. Stenon îş/ publică descoperirea. în . 1667 ;, e_l lanseză ideea că „testiculele ieme1lor ..,s11:t, probabil, asemăntor cu ovarele" (Em:le Guyenot) si că ovarul îşi trimite în uter ,,~male sau o materie înrudită cu acestea". ,,~h1loso: phical Transaction", revistă c~r.cia_ nu-1 sca1?a nimic reia ideea într-un numar dm februarie 1668. 'Spiritele se înflăcre~z. şi se l?un __ pe treubă desi nu există propnu-z1s dovezi şt n­ ţif ce. J. Van Horne, Regnicr de Graf, Theodor Kerekring, C. F. German1:, :Swammer~~rn (1G37-1680); în sfîrşit, Mal1:1gh1 (1~28-~~g:~ - episodul este celebru - , r_ntr:o comuni..__m; adrestă Societăţ Regale dm Londra la 2;_i martie 1G69, povestş că „examinînd la lumina soarelui un ou de găin fecundat, _d~r cicatrice asemananeclocit, [observase o mică toarc cu cea din · ouăle în curs de dezvoltar?. în centru, se afla un cerc albicios, o ~ona] în care se găsea corpul puiului'' (Guyenot). observaţi în 1672. 1si confirmă • Teoria tenace a prefomăi şi a germenilor dintru început cuprinş unii într-alţi . este a~tfd lanstă : ,Să presupunem u1: ~u care 1~chidc un făt ce urmează s ă devina_ o Jemela; Or un făt posedă dejn ovare, cuprmzmd oua unde se află feţi din genraţi următo~e. A_ltfel spus, feţi din genraţil succesive sm! cuprinsi 1inii într-alţi, fiind din ce în c? mal c-ă mamn noastr~. Eya mici. Ceea ce însamă poseda în ouăle sale, cuprinş unii în alţu, I~: tusii tuturor genraţilo trecute, prezente ~1 viitoare" (Guyenot). Teoria îl_ incînt~. l?~ Swa11_1merdam. El vede aici man !Jeneflcu pentJu apologia creştină : ,,Întreaga crnenire _[.) e Stt· cuprinsă în trupul lui Adam ~i al Evei. S:-V',1rnmerdc1m vec.le o posibilitate de a întemeia J'lt' nu 1 344 acest princ1p1u „cauza păcatuli originar [... ] [t?ţi oamen!i. fii_ndJ ascunşi în trupurile pri~1lor lor pan~ţi'. La acest nivel, apologetica ~la naşter unei contra-apologetici. Hartsoeker, in 1694, se distrează calculînd măriea fetusil~r P:eformaţi ai genraţi Judecăţi de A1;oi chn pmtece]e Evei. Or, în 1697, într-o scrisoare adrestă secretarului Societăţ Regale din .Londrn, Leemw,n0 l: ek co:;1uniă o descoperfre care va revoluţi~na „ştnţel vieţ, comparbilă rn măsura hu Romer, descoprită cu doi ani mai devreme. /Jn ~inii)· student, pe numele său Ham l~ducmdu-1 Im Leeuwenhoek spermă omeneasc~1 acesta văzuse la microscop că există în ea :uşte f?arte ?1ici animale vii. Celebrul negustor de P?stavun, olandez, care vede tot, priveşt, ?Pscne tot, mcepe cea mai pasiontă dintre Int e rpetăi : în spermă există organisme vii : Lee_uwenhoek este pasionat de noua desco~ P~r.tre ; de. la om, el freC'e la o gamă largă de viv1p_ar~, ş1 r:oate afirma că sărnîţa dHeritelor :Pecn, rnclus1v a omului, ,,cupl'inde un număr 1 me!1s [de f?arte :71i~i animale mobile] ce posrda o coada de c1n-şse ori mai lungă decît c~rpul l?r" (Guyenot). Revista „Philosophical 1 ransactJons" comuniă noutatea si toaă lu~'.~a _î~cepe _să caute micile animal~. Homberg, C,, ~ffi oy, L1ster, Camerarius, Lancisi Vallisn<'n, cu toţi confirmă acelşi lucru : L~euwen0 h Pk R văzut bine, a judecat bine, zămislrea nu a_re loc prin mijlocirea unor ouă imaginare 11 preformate : aceste • ~P:ins~ unul într-altul şi m~(:J a~1~1a_le s.:3-u mici V:iermşo din sămînţa 1 ~• s~u!1~_a Joaca un _rol important în procesul -~•n?sltr:11. ~esigur, secolul al XVIII-lea ezită ~-:r.~ •.Bwlo!P? zămisl;" se va izbi curînd de 11 , ; (:r ele r1d:cate d; 1mpe~fcţiuna mieros cot Iru, care parea atit de miraculos si de tulbu11 : ~ r (a sfîrşitul secolului al XVII-·1ea. Cc1spar ~!•·tlrr~~ Wolff * (1733-1794), părintel i:'m. 111log1_e1 descriptive, ale cărui certăi se si1,r az ă mtre 1759 şi 1768, şi, maj ales, Lazzaro M7 Anii 1670-1680 n-au întrevăzu oare celula ? micrografii din secolul al XVII-lea au văzut şi au figurat celule vegetale [cele mai lizibile] sau cel puţin membranele lor din celuoză" (Guyenot). Prima menţiu este făcut de Robert Hooke * (1635-1703), în 1667. Examinînd la microscop o lameă de plută, i se „pare că zăr eş te nişt e pori" . Intrigat, Hooke îşi pr e pară o nouă lameă, şi mai subţire, din aceşi subtanţă : ,,Pot să - mi dau seama, spune el, că era perfoată şi porasă ca o prăjitu cu miere [... ]" ,,A numărat şaizec de celule [el utilzeaă chiar acest cuvînt] aşezt, cap la cap, pe o suprafţă reprezentînd cam 1,50 mm 2, ceea ce în se amnă mai mult de . un milion {l 666 400) pe 27 mm 2, c1diă o cifră incredblă" (Guyenot). În lunile ş i anii urmă­ tori, Hooke nu se opr e şte aici, el caută sistematic şi găseşt pretutindeni în lumea vegetală acestă strucă celuară întrevăzu cu prilejtil c e rcetăi lamelei de plută. Da, şi în biologie se deschide un orizont miraculos în 1680. „Toţi Acum mul suţint 33. O p J?.IV IRE A SUPRA VIET II I,eeuwenhoelc a v ă z ut totul. lnc epîn~ c~ sperm~to· zoizii pe care a ştiu s ă -i izoleze în lichi~ui senuna! ai cîineLui. Ob es r v ţia preci zia d esenului : . capui Ş I codiţa. Observaţi este s emnaltă într-o scrisoare că­ t 1·e Brounclcer, secretar ai Soci e tăţi regale ; ea ~ste publicată în nr. 142 (1678) ai rev istei „PhiLosophical Transactions". Spallanzani * (1729-1799), care, în ciuda prejudecăţilor sale oviste, duce mai d_eparte cunoaşter datoriă studiului experimental ~l fecundaţi, pus la punct de către acesta din urmă pe animale (broaşte) al căro mod _di• reproducere extriozaă le face cu deosebire apte pentru acest gen de exprinţ e ; Wolff. Spallanzani, adică abia la aproximativ un secol după geniala privire a lui Leeuwenhoek. 341 ştinţf c ă înait e ază în ritdin secolul al XVIII-lea. Ea este înze s traă cu un instrument matematic perfecţionat şi posedă dimensiunile exacte ale sistemului solar ; a întrevăzu, la sursele vieţ, jocul dintre yin şi yan, înregistrînd, făr a o înţel e ge prea bine, structura celuară a vegetalelor. de o Miracolul orizontului 80, la mai puţin jumătae de secol după acest gen de miracol grecesc, cel al orizontului 1630- 1640, nu se va mai repeta. Gîndirea nu mai suferă o adevărat mutaţie înainte de 1825-1840 (în alte Incuri: 1880-1910 sau 1880-1940). Ea are nevoi e de mai bine de un secol pentru a asimila ceea ce a cucerit 1680 este răspunl la şocul din 1630. În ordinea gîndirii, 1630 şi 1680 sint o giantcă şi dublă „conquista". Lungul secol al XVIII-lea ştinţfc (1680-1825) in- 349 cunoa ş t e rea organizeă terenul, exploatză într-una, întruna, se mîndreşt cu lărgiea fabulosă a domen.iului gîndirii, o gîndire devenită nărvaş şi care se dezlănţui făr a cunoaste vreun obstacol sau vreo limtă. Secolul al 'xvIII-lea este secolul multipcăr. Dar să nu simplfcă .. De fapt imaginea unui secol în care gindirea progesază cu mai mare uşrinţă (aş fi ispitit să-l numesc secolul roţi libere) se. aplică mai ales anilor 1700-1750. Dogmatismul simplist al Enciclopediei, raţionlsmu său greoi, capabil să ralieze mulţie ce abia au căpta acces la cultura scriă, se explică şi prin poziţa sa cu privire la cronologia cunoaş­ terii. Enciclopedia este la capătul roţi libere : ea se află departe de elanul miraculos, dar şi de angoasa marilor epoci... incepînd din 1760 (în alte locuri din 1780), încep să apră dificultăţile. Nu mai este de ajuns să deduci, să urmăresti să verifici. Insisi multiplicatorii senzoriaii dezamăgsc. Pent1:u a înţelg mai binr viaţ, omul ar trebui să ajungă de zece ori, de douăzeci de ori, de o mie de ori dincolo de puterea microscoapelor; pentru a ieş în mod util din sistemul solar, ar fi nevoie de instrumente mai bune decît luneta şi telescopul lui Short, unealta mateică însăşi se închide într-un fel de perfcţiun formală, înainte de agresiunea ereticilor din secolul al XIX-lea. Totdaă, toate acestea exâltă şi mai mult gîndirea de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea: 1a vîrf, cel puţin, reapare tulburarea ce dispă­ ruse pentru un timp din secolul lui Voltaire si al doamnei du Châtelet. Desigur, angoasa ~devăratlo întrebăi intelectuale riscă să scape unei istorii generale. Franc;ois Furet notează, pe bună dreptate, la nivelul unor scrieri afirmarea unor banlităţ, enciclopede masă, dismul vulgar al perioadei ediţlor Panckoucke. Moştenira minoră transmiă de epigonii lui Voltaire comprtă neumărat aspecte. ventariză, ocupă 350 Orice secţiun strucală în limbajul unei epoci este geolică. Orizontul ce se artă în jur de 1730, la vîrf, cel puţin, cel al exaltări agresive a noii cunoaşteri, poate fi acoperit deja ele un strat subţire în 1780, secţiuna dezvăluind o pătrunde în profunzime. Spiritul voltairian influetază mai multi oameni în 1780 decît în 1730. Acestea fii~d spuse, ne mulţi, pentru moment, să ne punem întrebăil cu pdvire la ceea ce se petrece la vîrf. 01', la vîrf, în domeniul gîndirii, pe frontul certăi, vedem constituindu-se treptat, intre 1760 şi 1780, primele întrebăi, primele elemente ale unei mase de transfomăi care vor duce la exploziile ştinţfce din secolul al XIX-lea: 1825-1840... 1880-1910 ... si încă mai departe, 1940... • „Marele Secol, adică secolul al XVIII-lea [...] ", Michelet înţelga să-şi arate astfel pre.c. ferinţa pentru un secol care invetază mai c-urînd decît pentru o perioadă care ilustrează. Perspectivele trebuie inversate. Secolele al XVII-lea şi al XIX-lea invetază, secolul al XVIII-'ea ilustrează, acumleză şi pregătş. Mijlocul secolului este plat, doar marginile sale sînt înalte. Pe urmele noului calcul, sfîrşitul secolului al XVII-lea ajunge la un fel de clasicism al de la mijlocul secoluuneltei matematice. Incă lui al XVIII-lea, Diderot, care nu este un bijutier, traduce sentimentul că un vîrf a fost ;:tins, un absolut ce nu va mai putea fi de!)ci~it. Panpsihismul său lntent, care îl face să 0 sdleze între deism şi un ateism aparent, ră­ minînd totdeauna fidel panteismului, îl deturrn•uză de la matematici. Secolul al XVIII-lea r·:u·e, pe urmele (făr rezultate notabile) unor lh+,ctius, d'Holbach şi La Mettrie, a împins a.:l:st mecanism pînă la atsurd, a fost pe punc1111 să renuţ la însăşi axioma succesului său, 11:,tura scriă în limbaj matematic din Saggia1!.l re, J51 A vîntul noilor ştinţe are loc pentru cel pudouă motive : secolul al XVIII-lea a avut pasiunea vieţ ; ştinţel naturii capăt prioritate; istoria şi ştinţel sociale, aflate abia la începuturi, se dezvoltă acum masiv. Mecanica corpurilor cerşti, matematica pură au la activul lor un secol. Ele nu se mai află în stadiul descoperirilor uşoare şi nici în cel al noutăţi care seduce. Femeile savante din secolul al XVIII-lea nu se mai joacă de-a luneta, ele sînt adeptele abatelui Nollet şi se pasioneză pentru misterul elctriăţ. Chimia* nu începe să se dezvolte decît în ultimii ani ai secolului al XVIII-lea, iar teoria atomisă apare în mijlocul secolului al XIX-lea. Făr o fizicomatematicile nu au priza chimie atomisă, asupra naturii complexe a materiei şi a fortiori a vieţ. Evoluţia ştinţelor naturale aduce cunoaşter la stadiul tipologico-descriptiv. Pentru Diderot, subiect ideal, matematicile oferă cheia mecanicii cerşti, dar ele nu au priză asupra complexităţ realului. Al doilea motiv al acestei retrageri în raport cu panmatematismul secolului al XVH-lea este însăşi complexitatea noilor matematici, care îl descurajză pe amator. Pedagogii iezuţ din secolul al XVIII-lea aveau dreptate să spună că omul trebuie inţat din tinerţ în acest domeniu. Progresul matematicii îl aşză pe matematician într-un ghetou aurit, care contraseză cu poziţa sa din secolul al XVII-lea. Există trei etape aproape evidente : o uriasă efrvscntă la început, pe urmele inveţl~r lui Newt~n şi Leibniz; către mijlocul secolului, o generaţie dominată de Euler, d'Alembert şi Lagrange*; apogeul clasicismului matematic, odată cu publicarea marilor tratate ale şcoli din Paris, Lagrange, Laplace *, Monge, Legendre şi Lacroix. Să notăm că, în secolul al a Europei dense : XVIII-lea, o carteisă Franţ se află în frunte, vin apoi Anglia şi Elveţia, cu fraţi Bernoulli * şi marele Euler. ţin 352 Rene Taton a atribuit elvţinor, adică pepinierelor de la Geneva şi Basel, patrii ale unor matematicieni ca Bernoulli, Hermann. Euler, un rol decisiv în „evanghelizarea" matemaică a Europei, care reanimă focarele italiene oarecum adormite şi pregătş glorioasele recolte din secolul al XIX-lea, la est, cînd ruşi şi polonezii formaţi la sfîrşitul secolului al XVIII-lea vor contribui la nasterea celei de a treia ere matematice. • In secolul al XVIII-lea, matematicianul este primul savant tehnician - este preţul, avantajul şi handicapul unei anterioăţ şi al unei priotăţ - solicitat şi plăti în aur de către principii ce înceară o recuperare în est, mobilizat de operaţil geodezice şi geoastronomice ale secolului. Timpul amatorilor a luat sfîrşit, după cum a luat sfîrşit şi timpul geniilor universale : nu va mai exista nici un Descartes şi nici un I eibniz. Fărîmiţae culturii este - după cum spune Gusdorf - marea ruptă ce desprinde literatura, filozofia din arborele cunoaşteri, specializînd todaă o cultră ştinţfcă, dar fărîmiţae culturii înseamă şi marea ruptă din familia ştin­ ţifcă stricta sensu, care îl izoleaă pe matematicianul pur, dat fiind tehnicitatea sa, de Iată un paradox care a fost ramura comună. pe punctul de a nimici miracolul ştinţfc ce are loc la mijlocul secolului al XVIII-lea, cînd biologia, ştinţel naturale, fizica anecdoticoexprimntală se dezvoltă răzleţ, separate de privirea viglentă a celei mai de seamă dintre toate cunoştiţel omenşti. La începutul şi la sfîrşitul Secolului Luminilor, se impune o comparţie între cele două mari spirite ale secolului. Leibniz, ultimul dintre marii filozofi care construiesc un sistem, este, mai mult decît Newton, coinventatorul noului calcul. Newton; certăoul în domeniul mecanicii corpurilor cerşti, este, în schimb, de asemenea, întrucîtva filozof, în sensul în care înţelgm noi 353 acest cuvînt. La cealtă extrmă, K_ant nu ignoră nimic din ştinţa timpului său . Ii d3:torăm chiar prima schiţă a teoriei cosmolog1~e, atribuă de obicei lui Laplace, dar nu m-1 îrichipuim pe Kant colaborînd cu _~aplace. şi cu Monge la perfcţiona geometriei descriptive sau la cea a mecanicii corpurilor cerşti. Filozofia mecanistă •stabilise dominaţ matematicilor asupra cunoaşteri ; multiplicatorul cunoştiţelr, cursa către abstrcţie au drept rezultat o conseiţă pardoxlă : izolarea matematicii, separate de universul cunoştiţelr limbajului comun, într-un prim co~~os închis al abstrcţie pure. R. Taton a deflrut secolul al XVIII-lea matematic ca pe o lume ce.:..i este deja interzsă amatorului. Separarea matematicii este exmplară, dar vor urma şi altele. Şi în acestă privnţă, procesul matematic precedă şi deschide noi căi. · Matematician1;11 est~ politehnicianul avant la le!tre al une: _lumi care îi recunoaşt supremaţi. Matemat1c1anul din secolul al XVIII-lea se află oarecum în postura teologului din secolul al XIII-lea şi d logicianului din secolul al XV-l_ea. ,,Eul_erv S<; intersază atît de muzică, dl ş1 de optica - Şl de teoria lui Newton" (Taton). D'Alembert, filozof publicist, scrie despre muzică şi despre mecanica aplictă. Laplace ajunge să elab_orez~ teoria călduri. Monge, Legendre, Meusmer ş1 Laplace contrasemză, în 1785, procesul-verbal •al marii exprinţ a lui Lavoisier * cu privire la compziţa apei. într-un prim moment, formalizare, dezvoltare, perfcţiona a noii unelte : în centrul atenţi stă analiza inftezmală. Ea controlează e adevărt dincolo de istoria matematicilor,' progresul tuturor cunoştiţelr. Prima genraţi este cea a anliştor e:1-glezi, începînd cu C. Hayes (1704), H. D1tton (1706), J. Hodgson (1736); cea de a dou~ este cea ~ elvţinor si • a francezilor : Damel Bernoulh (1700-1782),· Euler (1707-1783), Clairaut • (1713-1765), d'Alembert (1717-1783), urmaţi 354 de Lagrange (1736-1813), Mongc (1746-1818), Laplace (1749-1827) şi Legendre * (17521833). Este studiat calculul variţlo, este aprofundată noţiuea genrală de funcţie, prin Euler, mai ales, apoi prin Lagrange. Are loc un proţ5es masiv al algebrei, care ocupă de acum mamte locul dominant pe care îl avusese pînă atunci geometria, prin elaborarea unor concepte_ ca numerele imaginare, algoritmii nelim1taţ sau. crearea teoriei numerelo1·. Pentru că societatea înaltă din secolul al XVIII-lea are p_asiunea jocului, Moivre, Stirling, Maclaurin ş1 Eu1e_r, pe urmele lui Pascal, Fermat, Huygens ŞI Jacques Bernoulli, studiază calculul P!'obaiUtăţlr. Probailtăţe şi statisticile smt foarte avansate în raport cu nevoile timide ale unei ştinţe umane aflate al:>ia la începuturile ei. Şi touşi, secolul al XVIII-lea şi-a avut şi marii săi geometri. Perspectiva utilă artistului, geometria descriptvă, geometria anlitcă cunosc acum o mare dezvoltare. Monge *, , în 1777, face primele certăi care vor revoluţina geometria inftezmală. Secolul al XVIII-lea a dus la desăvîrşi meca.n.ica clasiă. Este o din afră de astronomie îri necesitate dictaă timpul vieţ lui Newton şi după moarte~ aacestuia. In 1736, Euler marcheză prin. cercetările sale naşter a ceea ce putem numi, făr anacronism, mecanica raţionlă; este urmat de d'Alembert, al cărui Tratat de dinamcă, din 1743, publicat la vîrsta de douăzeci si sase de ani, consară o tînăr glorie inter~aţolă. Prin mecanica fluidelor, prin care se afirmă din nou atît Euler cît şi d'Alembert, matematica îşi întinde mîinile în direcţa „filozofiei naturale", Astronomia secolului al XVIII-lea nu mai rste anticamera metafizicii ; este o riguoasă ~st_ro~omie de poziţe, care, renuţîd la nehniştle ontologice ale secolului al XVII-lea. 35$ departe de problemele de cosmgenză ale astrofizicienilor din era radiotelescoapelor, se ocupă cu de-amănutl de sistemul solar, verifcă teoriile lui Newton şi desăvîrşt înfrîngerea radiclă a cartezienilor obstinaţ de pe continent. Abia la sfîrsitul secolului, Herschel (1738-1822) aruncă o· privire întrebăoa de la planete către stele. Este doar o simplă trecere de la topologie la o topografie a cerului, astronomia stelară, a fortiori astronomia ga•• laxină cer mijloace şi o teorie fizco-hmă a materiei care se va elabora mai tîrziu, pornind de la intuţle lui Mendeleev şi de la lucrăie lui Planck. Pe măsur ce se produce acestă îndepărta de la mecanica corpurilor cerşti, domeniu, prin exclnţă, al mateizăr, creşt şi rolul părţi descriptive . Optica este încă de multă vreme un teren cucerit. Descartes a făcut din ea o anexă a geometriei. in secolul al XVIII-lea. o regăsim în însăşi inima certei dintre adepţi şi inamicii lui Newton . Continentul ezită. Voltaire a aruncat în balnţă întreg talentul său . literar. Elementele filozofiei lui Newton apar la Londra, în 1738. Se pune o problemă de primă importanţă : raza luminoasă este oare supă atrcţie universale? Newton şi Voltaire se întreabă, este adevărt, cu privire la natura luminii. Voltaire, ca şi Newton, crede că viteza luminii este afectă de densitatea mediului. Savnţi discută, verifcă, se înverşunează ; în cearta lor se amestcă şi amatorii : Marat, amicul poporului, şi Goethe, în timp ce Euler contiuă să apere o teorie a vibraţlo. Optica geomtrică şi-a epuizat domeniul. Studiul luminii se deschide către structura materiei. Se constituie acustica, în secolul muzicii, fizica călduri, în secolul lui Reaumur (16831757), a primelor termometre şi a nevoilor industriale de energie. La porţile anecdotei şi ale misterului întîlnim tulbrăoae electricitate. Magnetismul 356 ELEMENS DE LA PHILOSOPHIE DE NEUTON, ala portee de.tout le monde. Par MR. DE VOLTAIRE. Mis A A M S T E R D A M, Chez ETIENNE LEDET & Compagnie. li. DCC. XXXVIII. 34. VOLTAIRE CA VULGARIZATOR AL LUI NEWTON ~ublicarea Elementelor dateză din 17 38. Lucrarea a J~c?t u7: r?l capital în difuzarea pe continent a gîn11,ru lui Newton. ,,Ea se află la îndemîna tuturor" \'oltaire a avut geniul vulgariză, în sensul cel mai bun al cuvîntului. şi electricitatea au contribuit la înlocuirea amato'.·~lui din societatea înaltă prin „virtuoz". Allmdu-se în centrul fizicii clin saloane ele au facilitat crearea unei opinii publice, fiind 357 catalizatoarele evanghlizăr cietăţ. ştinţf~e. a solucrul. ~el mai important, · magnetismul şi elect~1c1tatea pun in toate drepturile observaţi. Sec?lul al XVIII-lea s-a sprijinit pe cîteva vagi ~onstatări ale lui Hooke, Picard, Hauksbee şi ?uericke. La începutul secolului, un englez. şi u~ mai francez, Stephen Gray (1666 ?-1736) şi, ales, Charles Fran<;ois Du Fay (1698-173~) afirmă fapte riguros controlate, Gray _c': pnvire la conductibilitate, Du Fay cu p~·ivire ~a electrizarea prin influeţă . şi, descopenre ca!Jltală la cele două elctriăţ. Nu ne aflam dep;rte de noţiule de încărtu şi de CÎfI:P· Du Fay moare prea tî~ăr, da~· dupa ce şi,-a făcut discipoli : în primul rmd pe. ~batelc Nollet, neobosit misionar al evangheliei elec: tricăţ în saloanele şi în laboratoa:·ele Franţ:1 si ale întregii Europe. Pentru a distra mulţi­ mile si în vederea exprinţlo făc\1-te de s~vanţi,· maşinle electrice sînt perfcţ10nat~ vca: tre mijlocul secolului, cînd este descoperita _şi faimoasa butelie de Leida. Un nocfŢm~t din cea mai îndepărta zonă d_e 1,fronti~ra , pensilvanianul Benjamin Franklm · ' , va s1~t~matiza aceste cuceriri : conservarea ~le,:tr1cităi electricitatea pozitvă şi cea negativa, precu~' si aplicarea practiă a partăsneuli. La sfîrsitul secolului începe marea cotiură în do-. me~iul elctriăţ, odată cu Priestley * ŞI Coulomb. Lavoisier (1743, mort pe eşafod în 1794) a emancipat chimia, altfel spus, cun?~ştera structurii intime a materiei, din condiţa ~edievală si stagnarea ei. Timp de un secol, ipoteza ing~oasă a flogisticii constituise o barieă de netrecut; chimia trebuia să dea_ 11 lungă bătlie pentru a se elibera de structurile mentale ale alchimiei; îi lipsea un pun~t d~ insertie cantitativ şi un instrument de masura sigur: balnţ perf~ţionată. L~voisier, ~~ut:11 de admirabila sa soţie, are meritul de a 11 ga- In sfîrşit, şi ~ V 353 sit, prin ciclul oxigenului, punctul de inserţ al cantificabilului. Secolul al XVII-lea a avut pasiunea cerului şi cerul l-a răsplti : mecanica corpurilor cereşti era punctul de inserţ visat de matematizare. Secolul al XVIII-lea a avut pasiunea pămîntuli şi a vieţ. Această schimbare a direcţi privirii ·decurge din însa.şi logica lucrurilor. Succesul cantitativismului se răspîndcşte, avînd urmăi importante. Cucerirea sitemacă a cunoaşteri are loc cu începere de la primul bastion cucerit. Această alunecare este legată ~i de reducţia escatolgiă . Privirea subterană ~i cea care pătrunde în mecanismul vieţ va ridica probleme de conrdaţă pe care filozofii din secolul al XVIII-lea se grăbesc să le lanseze în polemica anticreşă. Să ne amintim de teoria zămislr, de polemicile legate dr- preformarea fătuli si de concordismul naiv al piosului şi misticul~i Swammerdam. Apar două noi probleme : fosilele şi primele bîjbîieli <lin domeniul transformismului. Fosilele sînt rodul observaţi curente. Cel puţin două niii de ani de reflcţi sterilă pregătesc dezvoltarea tardivă a teoriei lor, în cea d!' a doua jumătae a secolului al XVIII-lea. Să nu ne încredem în entuziasmul lui Guyenot, pc care îl orbeşt o adevărt pasiune. Să vedrm limpede că obstacolul ce trebuie evitat vine mai puţin din înţelgra ad litteram a Bibliei, cît din antimecanicismul funciar al tradiţe aristotelice. Concordismul îngust nu continuă dreapta tradiţe teolgică ; el este o armă pnlrmică. Îndelungatul secol al celor două rcfnrme a}e Bisericii îl ignoră. Cerurile lui Newt•m cîntă, mai mult decît cele ale lui Aristotel, intru slava lui Dumnezeu. Teologia lui Deus n l1. ţ conditus este cu totul liberă de identfcăr 1·Jbite; ea pregătş retragerea în forul intior. Dovadă .Th. Burnet, bunul protestant ntrurîtva fundamentalist : el publică la Londra, în latineş, în 1681, o Teorie sacră a Pă­ ' .mlttlui. Totul este explicat aici în mod ştin59 nu ramme ruc1 măcar o iotă din Genză Moda este englzască. Ea ne face să înţelgm, cu un secol ş~ jt:măa~ mai_ în.ainte, şocul pe care îl va constitui Darwm ..cmc1sprezece ani după Burnet, Gregory Kmg calculează cresterea poulaţie pămîntuli, de la două unităţ la 500 milioane în mai puţin de sase. mii de ani, cronologie bilcă fundamentalisă. Cam astfel stau lucrurile în ceea ce priveşt Anglia, aprenţl fav?rizîndu:l pe Guyenot. Dar să trecem pe contment. Sa ve: dem, în Franţ, reacţi lui Bossuet, cel n:iai strict veterotestamentar, atent touşi la o interpretare literaă. Părea lui cu privire la lucrarea lui Burnet este următoae : ,,Este un roman bine scris, si o carte pe care o putem citi ca să ne amuză', dar care nu trebuie consultaă dacă vrem să ne instruim". Obstacolul ce se ridcă în fata unei istorii a naturii pare de netrecut. Con~ordismul nu intervine decît mai tîrziu. Si totusi Burnet este un bun martor, odată cu 'tlmpul ,d,imensiunii istorice care se inserază ca un cui în ordinea cunoaşteri. Secolul al XVII-lea, care ia sfîrşit în 1680, stabilise o mineralogie plată, descriptvă, riguoasă ş~ pre• cisă. Prin Robert Hooke (1635-1703) mai ales, care a folosit microscopul pentru a studia mi~ile animale fosile" (R. Furon). A sa Micrographia (1665) este o calmă capoderă. plină de observaţi minuţoase, judicios exprimate. Or, apropiind structura imaginilor fosile de cea a plantelor si a animalelor cunoscute, Hooke poate fi chi~r situat printre îndepărtaţi precursori incoşteţ ai transformismului. Contemporan cu primele lucrăi ale lui Hooke, monumentalul Mundus subteraneus (1664) al p ă ­ rintelui Athanasius Kircher * (1601-1680) îmbină masa de informaţ rezultaă dintr-o lun gă exprinţă a minerilor germani, cu o boare de romantism teluric caracteristic Europei germanice. Cam aş ar sta lucrurile în trecut. ţifc în a'fră. 360 Dar acest strntism descriptiv este depăşit. Vine anul 1680. Se trece la constituirea unei istorii a Pămîntuli. De la bun început, ea este marctă de polemica religoasă. Burnet deschide în mod firesc drumul celor pe care Guyenot îi numeşt diluvienii. Diluvienii sîn t, fireşt, fiii acelei Bibli Kingdom britanice. După Burnet, John Woodward * publică în 1702 o Istorie a Părnîtuli şi o teorie, pe cît de ingeoasă, pe atît de vulnerabiă, cu privire la lichefierea universală. Potopul a topit cu desăvîrşi scoarţ tersă, iar materia astfel rezultaă s-a depus apoi în straturi concentrice : ,,Am spus că pe vremea potopului, în timp ce scoicile se aflau în suspensie în ape, împreună cu nisipul şi cu materia desfăcut în elementele sale constitutive [ ... J, acestă materie dizolvată, pătrunzîd în scoici, le-a umplut : imprimat astfel forma în materia arestea şi-au rare le pătrundea, servindu-i drept tipare, matrice". Pagini întregi sînt consacrate scoicilor din timpul potopului, pe care consiteţa lor fibroasă Ie-a protejat împotriva apei. Introdurerea dimensiunii istorice a marcat mai întîi un regres. După Woodward, se afirmă, în 1708, \Vhiston. Potopul este datat : 24 noiembrie ~:l49 î.e.n. Pămîntul aflîndu-se timp de două 11re în coada unei mari comete (să ne amintim de marele şoc produs de cometă), alcătui din \·apori, au rezultat de aici ploi cu totul neobiş­ nuite (et cataractae cocli apertae sunt, traduce I·ulgata). ,,Sub influeţa atrcţie exercitate de 1·o metă [Whiston publică, douăzeci şi doi de ani mai tîrziu, Principia}, lichidele conţiute în marele abis, agitate de mişcăr violente, au rupt scoarţ tersă şi s-au r ăspîndit la suprn faţ globului (et rupti sunt fontes abyssi)". 1'nate aceste ape aveau să slăbeac Pămîntul. Ot• atunci, oamenii trăiesc mai puţin, animalele .I<> asemenea, iar Pămîntul este de o mie de ri mai puţin populat şi de o mie de ori mai l 'ltin roditor... Buffon va putea contesta cu u~ri nţă acestă teorie. Jean Scheuzchzer, din 1 361 16 - c. 62 Zurich, îl urmează. Diluvienii aprţi~ ~u toţi Europei protestante, unde sînt tulburanle cele mai mari. Nimic mai greu de mînuit decît dimensiunea istorcă, atunci cînd o ştinţă se ~flă la. începuturile ei. Secolul al XVIII-lea reia curmd operatia de culegere a documentelor. S;1te ?e c?lecţionar modeşti adună_, fosile. Dm c!nd m cînd, scriu despre ele . Nicolas Lange dm Luzern publică la Venţ_ia, Îl; l 708~ D: la observatia brută la observaţ;w orientata; m 1718, An: toine de .Jussieu (1686-1758) face. o _re!11arca :mod ină asupra pietrelor din împreJUnm1le localităţ „Saint-Chaumont" (Saint-Charl;ond en Lyonnais). Sînt aproap: !?ate acoperite cu plante străine care ~eamana cu_ cele_ i:e car~_Ie vezi în mod obişnut ·în Amenc_::1 ş1 m Ind~tle Occidentale şi Orientale. se· afla oare _Juss1e~ pe drumul isto~iei climat;lor ? Nu. Şi t~u.ş 1 cauta nici un concordism nu..;l stmgherş .n rea lui. în afră de bunul simţ . Orice o?se:vaţie, pe durata unei vieţ de om, contmua să suţină datul imua?il.: ,,Ce~a ce a fost este ceea ce va fi... N1m1c nu-1 nou sub soare . Transformismul presupune o mutaţie a într~ gii structuri mentale. El aş~eptă, ~odtă cu pro11-resul, o schimbare care sa poata. f 1 ~bservtă pe durata unei vieţ, în cadrul n:iedrnluL JussH'U face un salt logic care nu este. ş1 al nostru. Pentru noi timpul itnplcă devenirea. Pentru Ju!isieu s~himbarea nu rezultă dintr-o evoluţi', ea i~plcă o catsrofă. Poate pentru că mediul încojurăt, la acest început de secol al _XVI_I~lea oferă mai multe exemple de ruptun cata~trofale decît de evoluţi progresive. ,,Cit pl'lveşt plantele însele, ele s-ar !i dez:'"oltat dl'parte, în Indii" (unde ele se afla, deci u?de el~ s-au aflat totdeauna. .. a se vedea Ecleszastttl}, din Indii ele vor fi venit la Saint-Chamond: sub influ'enta unor „schimbăr prodigioase ş! subite". Da~ cum? Marea le va fi smuls ŞI trnnsportat pînă în Europa, pentru a le „dC'pll• ~! 362 ne în locul unele apa, foarte puţină, se putea evapora". Pentru a zdruncina fixismul, va fi fost nevoie de mai mult clecît un cataclism : de un secol de progesivă înaintare a istoricismului, de greutatea unei structuri sociale, de un mediu încojurăt unde - progresul realizîndu-şi lucrarea practi că - plasticitatea lucrul'ilor, a finţelor şi a structurilor devine, treptat, dat al exprinţ uniane cotidiene, al unei trăi concrete în răstimpul •unei vieţ de om, cu zece ani. Pentru a înţe­ statistic prelungită lege saltul logic al lui Jussieu, trebuie să ne întonrcem la vechiul bun simţ al. societăţ tradiţonale. Nu este nevoie să recurgem la contordismul biblic. Sau atunci ar trebui să-l anexăm şi pe Voltaire conrdiştl creştin. Într-o scrisoare din 1746, în articolul „scoiă" din Dicţonar, Voltaire şi-a bătu joc din plin de paleontologia pe cale de a se naşte : peşti pietrifcaţ ? sînt peşti rari, aruncţi de la ospeţl mmanilor pentru că nu erau proaseţi ; scoiciIii ? pelerini din Siria le-au adus pe vremea u ·udadelor etc. Voltaire refuză să vadă fosilele, :,cnsibilitatea sa nu le aceptă, nici chiar în faţ aglomerăi din falezele Turenei. Buffon trage mai tîrziu concluzia : ,,Cum se poate oare ta oameni luminaţ şi care chiar · se socotesc liluzofi să aibă încă idei atît de false cu privire la acest subiect ?" . . . · Sîntem cu toţi de partea lui Buffon. Dar să-l înţelgm touşi şi pe Voltaire. Noua dimensiullt) a creaţi, un fel de neiăsura geolică, iată ce-l înspămt pe Voltaire, pe mulţi creş­ tini şi pe majoritatea oamenilor din secolul al explozia noţiu de spaţiu, : ' VIiI-lea. După iată şi insuportabila întrebare legată de noţiu­ ·~ de timp. Voltaire aceptă să rîdă de cei ·i~,i mii de ani ai exegezei fundamentaliste şi ·11tropomorfice a Genezei, dar timpul pe care~l ·,,pune, timpul încărat de istorie, rămî ne un ·mp mediteranean, la scara cosmosului închis ,n~pus de la cetatea g1 · ecasă la Secolul lui l63 :. , j ,r I I Ludovic al XIV-lea. Voltaire urăşte dimensiua timpului geologic, '.că~i o 1!1i~ nea religoasă de ani sînt în . ochii tăi asemenea z1le1 ele 1en cînd a trecut" (Ps. 90), după cum ură ş te şi dimensiunea insoltă a Elicii lui Spinoza. Poate se teme pentru ştinţă ? În acest sens, însăşi usrătae sa este rezonabilă. Trebuie să te fer~sti să întreprinzi totul în acelşi timp. Obse{·vaţi că Voltaire regăsşt, pe aceste căi ocolite, paranteza cartezină. Mai mult, el __se te?1e pentru opţiunea umanistă fund~men~ala a gmdirii Luminilor. Cincizeci de ani mai devreme, în perioada teologiei teocentrice a_ 11:i J:?ei:s absconditus, ca şi în viziunea augustnnana ş1 p~scalină, Dumnezeu se afla în centru ; omul 1-a luat locul în cadrul umanismului militant al gîndirii Luminilor. Aceasta. impl;că ? î_nţ~lep­ ciune a stinţe cea mai pnmeJd10asa lipsa de măsur ~ste ce~ a timpului . Ce ar fi gîndit Voltaire despre zidul celor cinci miliarde de ani ale actualelor noastre cosmogonii fizico-relativiste si ale universului care fuge ? • Refuzul lui Voltaire de a situa în timp o istorie a Pămîntu~i indeptă de om traduce un demers extrem de profund al spiritului. Voltaire nu era un prost. Faptul că omul car~ a difuzat teoriile lui Newton, autorul Eseului asupra moravurilor, a refuzat cu atîta străşn~­ cie prima schiţă a transformismului, se expl!• că prin influeţa mediului înco~jurăt tradiţional şi poate, de asemenea, prmt'.-o c~nc~pţie fixstă a spaţ iul, care contamm_eaza tl~pul. Să ne amintim_ că. un_iver~~l lvm. Voltaire solidar cu spaţiul lm Le1bmz, şr mea_ ~1 ct~ ~paţiul şi timpul lui _Kant, este un spaţ~u umf1c_at, deci antropomorfizat. ,,Toate sfaturile la p1 udenţă ale spiritului ştinţfc, notează f acqu~s Merleau-Ponty referindu-se la spaţiul-tm d1? secolele al XVIII-!ea şi al XIX-lea a1:terelat1viste, nu puteau să prevaleze împotriva m~or asertiuni fundamental îndrăzeţ ca : spaţiul este· pretutindeni euclidian, timpul este pretutindeni uniform; un orologiu cosmic bate se364 <'undele pentru întreg universul, un mare echer marcheză unghiul drept la scara aştrilo, geometric asemăntor cu echerul infinitezimal care ne permite să repăm incidenta razei luminoase pe suprafţ moleculei : un fel de pRnteism al măsuri proteja în mod secret agnosticismul · metafizic al fizicianului împotriva vertijului sceptic [agnosticism care nu este încă cel al lui Newton, dar care este cel la care tinde incontestabil Voltaire]. Acel primum movens al lui Aristotel suportase cu greutate reforma impusă de dinamcă ; un primum metiens îi luase locul." Spaţiul măsurat cu eche-rul şi timpul uniform cer, prin asimilare psi-, h0logică, dincolo de istoria umană jalonRtă, un timp vid, un timp care nu are dreptul de a fi. Să nu supraetimă posibltăţe secolului al XVIII-lea de mijloc. Principalul său merit constă în a şti să rămîn raţionl, în a şti deci să parcugă etapele una cîte una. Adevărat victorie a transformismului, triumful practic al darwinismului, este contempraă cu atomismul cuantic. Secolul al XVIII-lea inventează simultan fixismu], care este conform geniului său, în timp ce anumite spirite eterodoxe, de la Buffon la Maupertuis, şi, în sfîr~it, Lamarck, reunesc elementele unei revoluţi rare realiză, la sfîrşitul secolului al XIX-iea egalizarea, întru cunoaşter, a timpului şi spaţiul. de era pentru biologie o Carl von Linne (1707-1778) aprţine unei Suedii deicată cunoaşteri. Fiu al unui pastor, el şi-a făcut studiile la Lund ~i Upsala, a căltori în jurul Mări Baltice. Europei care se exprimă în laI inne aprţine tină, şi noi rămîne încă tributari felului cum a sistematizat lumea plantelor. Importană în acest stadiu este acuitatea privirii. Metoda sa, „baztă pe aşezr organelor repoducăta f... ] şi frecvent numită sistem sexual, [se întemeiază, într-adevă,] pe numărl staminelor, pe sudura lor, precum şi pe sexualitatea floNoţiunea cucerire 365 capitlă. spaţiu rilor" (Aclien Davy de Virville). Pornită de la ipotezele lui Linne, sistematica plantelor se constituie cu cea mai mare rapiditate. De acestă necsară etapă intelcuaă se izbesc şi ereticii istoricismului natural. în 'preistoria transformismului, Guyenot face cunoscută opera lui De Maillet, care a publicat la Basel, în 17 49, o lucrare ciudată, plină de ideile cele mai fecunde, propuse făr nici un fel de dovaă, şi de conepţil cele mai extravagante, sub uri titlu ce aminteş de didactic;, de prost gust a Secolului Luminilor : Tellianied sau Convorbirile unui filozof indian · cu un misionar francez privitoare la micşorae mări, la formarea Pămîntuli, la originea omului etc. Înţelpciua aceasta vine de departe, di:1 tradiţa Orientului filozofic. Toate terenurile au ieşt din mare, dovaă fosilele ce pot fi descoperite pînă şi ' pe vîrful munţilor. Buffon (1707-1788) e'ste . plin de gravitate. din , Pămînt • şi . din planete tot Leibniz făcea atîtia foşti sori fluizi. Descartes văzuse în meteo~i un Pămînt desprins din Soare. Buffon admite mai limpede că „toate planetele făcu­ seră parte dintr-unul şi ace~şi astru, :3oare!e reprezentînd partea centrala a acestma. Pamîntul răcindu-se treptat, se forma un nucleu central încă foarte fierbinte, constituit dintr-o materie vitrfcaă, şi o scoarţă solidfcată. [•.• ]": avem aici în embrion, întreaga teorie care culminează la începutul secolului al XX-lea prin cea a lui Suess. O schiţă a dezvoltări ":i~tii cu singurele animale actuale, cu apriţ ~mului în u~ma tuturor : totul se găseşt deja în Istoria Pămîntuli, încă din 1744, şi, în continuarea ei, în Epocile naturii, din 1778. Iată-ne în domeniul istoriei naturii, în pragul _a ceea ce Serge Moscovici numeşt atît de frumos unJversul rece si universul cald". " Evolutia lui Buffon este extrem de interesantă . Acest mare spirit polivalent aprţine aproape unei alte perioade, făcîndu-te să te 366 la chimşt etrodcşi, la antimecanfantiaristotelici din secolul al XVII-lea, la oamenii universului cald, obsedaţi de frig. El însuşi a fost obsedat de căldura şi de răciea pămîntuli, pe care înceară să le surpindă prin exprinţa puerilă a unor sfere de fier încălzite pînă la incadesţă, adevărt gimnastică pretext care are tot atît de puţină importanţă ştinţfcă şi tot atîta valoare psiholngică ca şi limba de bou a lui Montesquieu. Buffcm şi prevoluţi6nşt scapă ri,gorii mecaniciste. Seniorul de la Montbard, antimecanicistul, cu privirea sa greoaie plimbată asupra vieţi şi a sexului, introduce durata într-o filozofie naturlă devnită istorie natur1ă. Agresiunea pe care el o comite rănest - dincolo de concordismul biblic fundame.ntalist, care nu repre~ zintă 0 problemă o întreagă strucă de gîndire. El forţează paranteza timpului extrauman. Iată de ce, la limtă, Buffon · este primejdios . Introduse prea curînd ideile sale ar fi riscat să stingheracă desăvîria edificiului mecanicist, care este o pedag;gie şi o propedutică a ştinţe. Să ne întoarcem la Epocile naturii şi să urmă dtumul insidios al timnului. Secolul al XVIll-lea ia sfîrşit. Sîntem î~ 1778. Condamnarea foarte parţilă a Sorbonei nu l-a stingherit pe magisteru1 de la Montbard, nou patriarh al unui alt Ferney. Nu va mai avea loc un proces al lui Galileu, ci doar asasinatul lui Lavoisier. Sorbona nu repzintă Biserica. Pe de artă parte, condamnarea vizeaă nu atît foncît digresiunile. Fondul este istoria· dul însuşi, istoria care a cucerit cu greu socialul şi poli~ ticul, istoria care a dat la o parte paranteza cartezină şi pe care universul mecanic nu este încă pe deplin pregăti să o primească, pentru c~ ea introduce o a patra dimensiune în epură, ~ ~entru că acestă compliaţe neaştpă risca să comprită totul. Buffon este primul care „îndrăzest să exprime o opinie precisă despre durata erelor gîndeşti cişt 367 I geologice : «Păturile stratificate [••• ] rezultă dintr-o sedimentare sub ape care s-a prelungit timp de milenii şi nu_ numai_ în_ cele yatr_uzeci de zile ale potulm ►• împarţd ş1 el 1s,,toria Pămîntuli în epoci, el are nemaipome-: nita îndrăzeal de a~i fixa durata mină la 75 OOO de' ani" (R. Fmon). . {)ar oare e vorba de o îndrăzeal _atî: ~e mare? Descartes şi Mersenne, cu o suta c11;c1zeci de ani mai devreme, presupuneau ca : vorba de cîteva zeci de mii de ani în plu~ faţ de cei sase mii consemaţi de cronologia biblică fundametlisă. Dar, în realita~e, ~cest . timp inutil le era de prisos. Lumea lm _Ar~s~o; tel închisă în spaţiu, este temporal mfm1ta (şi' nu etrnă, cum se spune de o?icei) : Toma din Aquino se acomodase foa1:te bm.e, cu_ această conepţi . De asemenea, timpul, ma1_nt~ de dubla progreshme istorczană, naturala ş~ uriană , din secolul al XVIII-lea, este UI; t111:~ găunos, vid; făr consei~ă - . Timp~l 1:tor1~1 naturale a lui Buffon, ca ş1 timpul 1stor1c dm Eseul despre moravuri, cu care se înrudeşt, în ciuda a tot ce-i separa pe cei doi autori, este un timp al secolului al XVIII-lea, un timp concret, plin, nu timpul vid al filozofilo_r. ,,La obiecţl ce i se aduc, el răspunde cremd metoda de calcul al duratei de sedimentare. [Aplicaţi pare derizorie şi inope~ată.l Const~tîn~ subţirmea foiţelr de ardezie, el obse_rva ca o maree nu poate depune decît 1/12. ~m grosimea sedimentelor ceea ce [...] necesita 14 OOO de ani pentru a obţine depozitarea unei coline argiloase înaltă de 2 OOO m [...l" (R. Furan). începe o nouă etapă, iar mecanişt ortodocşi se tem de ea din instinct. ~m putea u:.mări căutrile şovăitare ale unei. preg:olo~~l, ale unei prepaleontologii, ale unei pre1stor!.1 ; aceste bîjbîieli, ca şi intuţle ~ui Buffon msuşi abia dacă aprţin secolulm al XVlll-lea: Spaţiul abstract al m~c:3-nicii_ corp;1ri1or cere~t1 este limpede, compatibil, prm chiar actul sau de botez, cu spiritul gîndirii Luminilor; gro369 simile stingheritoare ale timpurilor geologice, greu reductibile, sînt mai curînd preromant~~e. Spirit1;1l gîndirii Luminilor este . fragil, fund ameniţt de însuşi succesul său. !n secolul al XV.JII-lea, lumea avea să se închidă geografic vorbind ; dar . secolul al XVIII-lea ~ creat o altă „frontieă", mai devoratoare, care a crescut întruna : ,,frontiera" cunoasterii si a informaţe. Multiplicatorul SecoluÎui • Lu'minilor a învins definitiv unitatea culturii. umaniste Ştinţel Timp~l geologic este w1 concept tîrziu. El a în rezvă pînă . îh momentul cînd fost ţmut gîn_direa ştinţfcă poate să-l asimileze. în îstona um_ai:ă a nat~rii, timpul este contempor~n cu fizic~ ~uant1că. Totuşi, orizontul anilor 168~ ~-a hramt c_u timp. Dar timpul gîndirii lum1n1lor este un timp uman. Secolul al XVIII1:a îşi joacă • destinul întemeindu...:se pe istone ; el este şi secolul constituirii unui sector umane. Dovadă două a~t~nom ~l ştinţelor carţ1 de v1rf: Spiritul legilor, 1748, Eseul despre moravuri, 1756. îndeajuns ce se întmplă în, _O_are s-a văzut aa_ratul acestor două cărţi capitale ale secolu1~1 ~l XVI~I-1:a? ~entr;-1 doamna Du Châtelet, careia nu-1 placea 1stona*, Voltaire a scris un e~eu despre_ istoria genrală, ce poartă, în cele d_m urm~, titlul de Eseu despre moravuri. Des1_gur, există un antiistoricism al gîndirii Lumimlor : . e_l ~ste zgomotos şi iluzoriu. Revoluţia °:1:c~mc1sta a refuzat istoria. Legalitatea ştin­ ţif~ca exclude evenimentul. Cînd, la orizontul amlor_.1680, o familie de spirite pătrunde în domenml rezervat al politicii si al religiei ~onstrucţia grăbit pe care raţionlst în~ ţelg s~ o pună în locul înţelpciu t;aditionale _şi adev~rului_ cuprins în Revlaţi ~ste calchiata dupa apr10rismul cartezian al anilor 1630. Intrarea raţionlşt în paranteza 369 şi ea .a ră s pîndit bunul gust în Germania, ştinţ e le, în Rusia însă ş i , ea a reînsufleţit Italia, care lîncezea [...J" . Totul se află aici, progresul, ră s punsl mediului î ncojură­ tor, conşti e ntizare a mişcăr, solidaritatea secolului al XVIII~lea cu un secol al XVII-lea mecanicist, punct de plecare al progresului continuu, împărţie a domin a ţi e i intelectuale a lumii între Franţ şi Anglia, în s fî r şit, confundarea istoriei cu istoria progresului spiritului om en esc. Această prefinţă pentru un timp apropiat, care este un timp dens, nu exclude la Voltaire preocuparea pentru un trecut m ai îndepărta, cel al începutului istoriei civl za ţi e i. E un prilej pentru el de · a face cîteva ironii. Secolul al XVIII-lea se int e r e sează de originile sale. Dov a dă foarte succintele Observaţi asupra istoriei: ,,Ce cîştigăm da c ă tot spunem că Menes era nepotul lui Noe?" - atacul e îndreptat împotriva preabunului Rollin. ,Şi cît putem fi de nedrpţi cînd ne batem joc de genealogiile lui Morer i, cînd altcă1.uim întruna altele care le · seamăn întru totul [... ] ! Desigur, Noe si-a trimis familia într-o c ăl ă tori e îndepă r taă,· pe nepotul s ău Menes în Egipt, pe ce lăat nepot, în China , pe m ai ştiu eu care alt n epot, în Suedia . P e acea vreme tinerii se instruiau călto­ rind [ ... ] noi, cei aprţinîd naţiulor moderne, am avut nevoie de zece sau douăsprezc secole pentr u a ne instrui, ·învăţd puţină geometrie, dar căltori d espre care vorl:?im, abia dacă ajuns e seră în nişt e ţinutr barbare şi le erau prezise t ot felul de eclipse [.. .] Confutreizeci si sase dintre care misiocius citează narii matematicieni ~u · ş i 'verificat treizeci şi două . Dar aceste fapte nu-i stingheresc deloc pe cei care au f ă c ut din Noe un bunic al lui Fo..:.Hi [ ... ]" Progresul istoriografiei vechi, afirmarea celorlalte civlzaţ : iată o problemă care se pune încă din 1680. Bossuet fusese sensibil la îndrăz nea ţă, 372 ea. Concordismul biblic şi lucrul a fost ad:seori arăt - este un ră s puns stîngaci la o mtrebare pusă făr men ajamente, la o întrebare obtuză, de felul celor pe care le pune Smerdiakov. Voltaire p r ofită din plin de greş e a la adversarilor s ăi : el le datoreză astfel lărgie a orizontului istoric. O istorie a vechii Chine este creată de mision arii de la sfîrsitul secolului al XVII-lea. Cronologia chineză fiind m~i lu?gă decît cea a Genezei (deşi civlzaţ :1u1:eza este; în mod obiectiv, mai puţin lungă m timp dec1t cea a Mediteranei), exgţi s-au s!răd~ut să le concilieze între ele. ,,Horn (1666) ş i parmtele Pezron (169·1) şi-au închipuit că Fo-Hi [primul împărat chinez, conform cronicii tradiţonle] nu era altul decît Adam" (R.. Porneau). E o soluţi e ideală. Valleinont, mai modest, (1696), îl id e ntifcă cu Noe iar părintel Foucquet (1730), cu patriarhul Enoh. vechimea eclipselor chinezşt şi Cît p_riveşt exactitatea faptelor consemnate de croniă Voltaire transcrie, se pare, din istoria astro~ Gaubil (1732), care · ~omiei _chineze a părintelu observată fixase m 2155 î.e.n. prima eclipsă d~ astronomii chinezi. Aşa cum pretransform1sm1:l şi fixi~mul sînt un efect al multiplicatorulm cunoştmţelr biologice, tot astfel concordismul şi relativismul sînt efectul simultan al multiplicatorului istoriografic şi geografic. Brusca transformare a Mediteranei • într-o economie-lume are loc în anii · 1480'--1530. Im_; plantarea misionariloi' se • produce în anii 1560-1650. Este reunită astfel o masă enormă de elemente informaţl e . Neputînd evita cu totul transculturarea, • misionarii au creat etn?~raf!_a, istoria ş i geografi a comparate ale civ1hzaţulor. Această bogăţi e îi revine tot Europei, după aproximativ o jumătae ·de secol. F?loasele se văd cam în anii 1680. :In domem~l unei informaţ necesare constituirii unei şt unţe a omului, miracolul anilor 1680 corespunde miracolului ştinţfc din 1630. 373 Efect chinezesc al multiplicatorului; efect foarte istoric, de fapt. In capitolul al X-lea din Eseu asupra moravurilor, Voltaire se deă la un exrciţu asemăntor, folosind însă o informaţie mai vastă şi o ironie mai ascuţită. Erudiţa sa caldenă s-a inspirat din cea mai bună sură; şi anume de la părinţ şi dascăli istoriei. Erudiţa literaă domină episodul anecdotic . . în cursul verii anului 1754, pentru a-1 evita pe Maupertuis, duşmanl său întru religie şi filozofie de la Plombieres, şi pentru a pregăti în linşte publicarea Eseului despre moravuri, Voltaire se retrage la abţi din Senones. După Schoepflin şi Prcffel, întliţ la Calmar: ,Aceşti oameni ştiu istorie aş cum francezii noştri ştiu să cînte", - este marea întîlnire cu Dom Calmet: ,,trebuie să mergi în rîndurile duşmanilor pentru a te înarma mai bine". Dom Calmet este o replică a lui Hcrmagoras „el «n-a văzut nicodată palatul Versailles, şi nici nu-l va vedea; dar aproape a văzut turnul Babel, căi îi număr pînă şi treptele [... J ►; Dom Calmet, abate de Senones, atunci în vîrstă de optzeci şi trei de ani, nu a auzit nicodată vorbindu-se de doamna De Porhpadour, dar a scris cîteva zeci de volume in-folîo despre cele două Testamente, şi chiar o istorie universală . .Voltaire caută . originea poruncilor Bisericii în preajma acestui învăţat făr de seamăn. El îl urmăeşt, cu o privire neliştă, pe bătrînul ce se urcă pe tot felul şubred, pentru a ajunge la rafturile de scăriţe pline cu tomuri uriaşe . întreaga mînăstire se înhamă la opera nelgiută care este Eseul, călugri caută paginile, rîndurile şi citatele • [... J" (R. Porneau). Jean Orieux, de asemenea, se ocupă de Senones : ,,Ce popas fericit ! [... ] Iată-l pe dracu' făcut schivnic [... ] şi nici măcar nu are nevoie să se prefacă, rolul i se potriveş de minune. Acest cleric anticlerical, acest catolic tobă de catolicism dar cu sufletul răzvti este aici 374 ca la el acsă. El respiă aerul copilăre sale studioase, aerul adevărti sale familii cea a lui Ludovic - Regele Soare. Bibliot~ca îl ~mple de entuziasm : este la fel de mare ca ş1 cea de la Saint-Germain-des-Pres ! Masa frugală,. cur~ţenia. ref:c~oriului, purul, piosul, doctul hmbaJ al caluganlor îl umplu de încîntare, . ca şi cli:ciplina, munca, pacea, linştea : este idealul sau, pe care-l găseşt la Senones. ~e ~pune_ că ~ trăi în acest loc cu încîntare. Nu . m ch1 p p10s. Dar nimeni din cei de . aici • nu 1-a pretins asta". Episodul este simbolic. El marcheză o , filiaţe. Ştinţa istoriei are profunde rădcin creştin unificate. Cele ce urmează o dovedesc : de la Senones la Geneva· îsi Voltaire pleacă regăsşt~ aici propria-i bilotecă. ,,El se' ir:{formeaza, de asemenea, în biblioteca de la Geneva __ condusă d~ eruditul Abauzit, recurge şi la ştunţa pastorilor ce-i sînt prieteni Vernes ' ' Vernet, Bottens" (R. Porneau). Este o muncă pregătioa fantsică. Ceea ce es!e adevărt în privnţa Eseului este..si mai ade~a,:at îI:că în_ l:gătur cu Spiritul l~gi!for. !ndaratul f1ecarm nnd se află sute de volume 1~-quarto ş~ i~-folio de erudiţ desfăşurat timp de mai bme de un secol. Pentru a scrie nu uităm Spiritul legilor, Montesquieu - să acest vlucru - a străbu întreaga Europă. El Germania, căutînd-i pe Grotius a strabău Pufendorf, Barbeyrac, Heineccius". Citim " un-' d;va, printre cugetăril sale (Spiritul legilor, XI, 191) : ,,Le mulţesc domnilor Grotius si P_ufendorf că au făcut ceea ce o mar~ ' part~ dm acestă lucrare a meâ îmi pretindea cu a?ea superioritate a geniului la care n-:ds fi UJuns eu însumi nicodată". Istoria literaă tot~ea~na dornică să descopere sursele, a reievat m. hsta lecturilor sale (care, după douăzeci de aru a~ fost cît pe ce să-l ducă la orbire); enumeră! C_?re ~e î~~ind pe pagini întregi. Mai mult mea dec1t ştunţa din Eseul despre moraV 375 vuri, dezinvoltura din Spiritul legilor ·• dintr-o prodigasă erudiţ cu desăvîrşi rezultă stă­ pînită. Multiplicatorul istoriei şi al „ştinţelor omului" : filozofia mecanistă a uitat prea adeseori acest aspect al marii aventuri a spiritului. Ea nu are aceşi deschidere ; mai ales, ea nu se desfăoar conform aceleiasi scheme. Dezvoltarea, stiintelor omului est~ mult mai veche si s-a făcut în etape. Mai întîi a evolnat filo~ofia, şi studiul critic al textelor : ea atinge un prim moment de perfcţiun odată cu Laurent Valla (1411-1457); cunoaştem impactul ce are loc în perioada Reformei ; ea suferă de o anume discreditare în epoca mecanistă. Tehnică de abordare şi de înţelgr a textului, ea nu are, mai ales, la nivelul viitoarelor ştinţe ale omului, puterea de organizare pe care o vor avea matematicile. Ştinţa omului se organizeă în secolul al XVIII-lea după modelul unei ştinţe exacte, contrlaă de ideea de legaHtate, sărind astfel peste etapa vechii linii de dezvoltare filogcă. ,,Legile, în înţe­ lesul cel mai larg, sînt suporturile • necesare care derivă din natura lucrurilor ; şi, în acest îşi au legile lor, Divinitatea sens, toate finţel îşi are legile sale, lumea materilă îşi are legile sale ; intelgţ superioare omului îşi au legile lor; animalele îşi au legile lor. Omul îşi are legile sale" (Spiritul legilor, I, 1). A se remarca înlăţuirea : ,,lumea materilă îşi are legile sale [legile filozofiei mecaniciste] [... ] Omul îşi are legile sale". Filologia clasiă străbae secolul al XVII-lea făr nici o strălucie, renăscîd, către sfîrşitul secolului, prin Du Cange şi Richard Simon. De origine italnă la început, ea tinde să devină un atribut al germanităţ nordice: Leida, adevărt Atenă filogcă, îi primeşt pe refugiaţ din Germania protesană, pe Philippe Cluver (Cluverius), creator al geografiei istorice, pe Friedrich Gronow (Gronowius, 1611~ 376 1671), numismat şi orientalist. Mai tîrziu, Hadrian Relandus (1676-1718) se ocupă aici de ebraică, de vechea persană, de limbile din India şi din Malaezia. Leida, loc apropiat .de capitală, de Compania Indiilor orientale*, aruncă o punte între antichitatea clasiă şi Estul foarte îndepărta. . •, • Filologia îşi are şi ea momentu.I •ei de apogeu în orizontul anilor 80. Renaştr ştin-:­ ţifcă germană, de după neag1"a lacună demografică ce urmează Războiul de Treizeci de Ani, are un ax filologic. Dovadă rolul lui Christoph Keller (Cellarius, 1638-1707) în construirea universtăţ din Halle : profesor şi bibliotecar, ei este asociat de către Marele Elector la crearea, în 1694, a universtăţ, pe tare o ilustrează în secolul al XVIII-lea Christian Wolff* (1679-1754). Cellarius este aproape contemporan cu Du Cange (16101688). Către sfîrşitul secolului al XVII-lea deci, a evului mediu. are loc cucerirea ştinţfcă Cellarius publică în 1677 manualul Antibarbarus latinus .sive de latinitate mediae et infimae latinitatis ; a sa Hîstoria medii aevi apare în 1688 ; cu cîţiva ani înainte apăruse De re diplomatica, de Mabillon, carte deicată lui Colbert. Ramurile diverse ale disciplinelor, ,,cu excepţia filozofiei mecaniciste", se apropie, se îngrămdesc, explodînd într-o uimitoare creş­ tere, de la 1680 la 1730 : ele alcătuies soclul de cunoştiţe pe care Montesquieu şi Voltaire îşi întemiază elementele sintezelor lor. Vedem cum ia naşter o lingvstcă preşti­ inţfcă, dar deja raţionlă. Latina a pierdut teren, în Spania, încă din secolul al XVI-lea, în Franţ, în secolul al XVII-lea, în ciuda aparenţlo, iar în Italia, în secolul al XVIII-lea. Ultimele sale bastioane, în primele două treimi ale secolului al XVIII-lea, sînt la nord. Ea se apăr mai bine în ţările germanice, dar germana îndepărtaz latina începînd din 1770. !n domeniul lingvisticii, ca . şi în toate cele- lalte, orizontul anilor 80 al · Secolului Luminilor suferă şocul lărgi planetare : ,,Cele 72 de limbi ale Tradiţe [pentru care fuses~ i:e: depsită cet~te.a . ;BabelJ fa~ loc unor_ <=;stima~~ ~are variaza mtre 1500 ş1 6000 de 1d10muri (Gusdorf). acţiune mulSecolul al XVII-lea a pregăti tiplicatorului Secolului t.uminilor. Studiul metodic . şi sistematic al limbilor . europene este domeniul privilegiat al germamlor, al oiandezilor şi al englezilor. Misionarul Rot? mcepe studiul sanscritei în 1664 ; dar marea mcercare o constituie abordarea limbii chineze. Alătur~ de certăil lui Athanasius Kircher (1667) ş1 ale lui Christoph Mentzel (1685), ~arii sinologi ai Companiei Indiilor d~n p~noada. 1680, certăil de început ale lm Bnght, dm secolul al XVI-lea, constituie o adevărţ i:re: istorie. · Primele inteţ coerente de a mshtu~ lingvstcă compartisă . îi aprţin_ h_u o sfinţă Leibniz. Leibniz vede în domeniul lingvistic un regn ~atural" (Gusdorf). Lingvisti~a a~tfel înţelasă ar oferi elemente pentru o 1~tor~e .a spiritului uman . . In acesţ se~tor, Le1bmz ~l prefiguază pe Montesqmeu m ceea ce priveşt dreptul şi instuţle comparate : ,,Metoda va fi inductvă : trebuie adunate pe teren cit mai multe documente, în vederea unei cercetări apropria te". Creştinul reformat. şi ireni~ Leibniz nu ' ezită să se alieze cu aceşti maeştri ai informaţe : misionarii de la sfîrşitul secolului al XVII-lea, aproape întotdeauna :atolici. Dintr-o idee a lui Leibniz urma sa se nască, datoriă Ecaterinei a II-a şi a lui Pallas, Linguarum totius orbis •vocabularia comparativa Augustissimae Cura collecta (1787-1789). Paralel cu aceste · mari proiecte, se constituie gramaticile · principalelor li:11bi europ~ne: Franţ se mîndreşt cu Gramatica generala_ şi reflxivă de Arnauld şi Lancelot (166~), ,,mseparbilă, notează Gusdorf, de Logica sau Arta de a gîndi a lui Arriauld şi Nicole (1662_)", adică de o logică-metabj, precedînd logica 378 actulă ca etamică, în timp ce · englezii, prin John Wallis si ' John Wilkins se orientază către o fizcă a limbajului. 1 1 ' HE:1;111-eneutica • bilcă constituie . un capitol omului în curs de formare în oi-fal şt1nţelor zo~1tul anilor .·_1680. Ea este hi.tim legată de criza de conştim ţă. • · ·· · · 1n cer:itrul ştinţelor' omului' ' şi al ~ultipli~ c:=itorul~1 care a contribuit la tulburarea spi..: nt~lor m momentul cîhd ia sfîrşit unitatea culturii, se află istoria, pe care Voltaire o căuta în tomurile groase ale lui Dom CaJmet de la abţi~ Seno~es. Istoria mitcă şi cronica pură aprţm unm trecut care culminează, poate în Discurs asupra • istoriei · universale de Bos;uet (;6_81), prelungit de polemica JstoriJei a Bisericilor protestante (1688). Bossuet a ratat cu · puţin o pei"fctă reuşită,' ' 1ictmă -e un pai"adox pentru un teolog catolic - a veterotestamentalismului . său prea strict. I-a . lipsit :accesul la _misterul unui timp · al· răbdi. · Bossu:t . s-a oprit · la . cea de · a, doua epocă, cea a: l~1 Carol cel Mare. Făgduinţa unui al doilea d1sc~rs nu a fost ţinută, fapt deloc întrplăo. Istoria modernă, care îl · încrită pe Voltaire î1 stingherş pe Bossuet. Teologia istoriei n~ ~-a împlinit pe dată într-un sfîrşit cJ.l istoriei, 1~r proiectele lui Dumnezeu, chiar dacă sînt sigure, nu sînt cunoscute în detaliu de cei care aştepă cu credinţă, odată cu întoarcerea-i glo~i?asă, sfîrşitul amînat al timpului şi- al isc.. tone1. Bossuet, care nu ignora acest lucru, nu s-a ocupat de noua hermnutică bi1că. Năs­ cută în ţările protestante, ea: putea tulbura teologia refomată, dar nu ar fi trebuit să ~tigherască teologia catoliă, ce se înteme1aza pe o conepţi deschiă a revlaţi. Or, v~dem cum, odată cu Bossuet, se schiţează una dintre acele curioase întoarceri : biserica gali..;. cană ad . optă, în secolul al XVIII-lea, o exegeză „protesană", aproape fundametlisă. Acest catolic inteligent refuză lă1'girea timpului şi a spaţiul pe care i-o propun misionaO 379 rii iezuţ benedictini. _Al s~u spaţiu-tmp exclude prin omitere Chma ş1 ~merica din Planul lui Dumn1ţze. Cronologia s~ cea mai sucintă (la sfîrşitul vieţ, aceptă cei o, mie de ani în plus din versiunea vcel?r ~ap~e-~ zeci şi doi de tradU'ăoi în greaca a1 B,iblz<?, din vremea lui Ptolomeu al II-lea) exclude dm Planul lui Dumnezeu o . depărta recent dobîndită. . . . . .. Istoria a trebuit să fie reabiltă. Carte,: la dreapta nu au văzut multă zienii situaţ vreme uriasa lucrare care . se săvîrşea sub ochii · lor. Atitudinea ostilă a lui Malebranc~e (1638-1715) este exmp~ară, ea ?e ?pune atitudinii deschise adoptata de Le1bmz (16461716). Malebranche este. francez, şi, în con. secinţă, influeţat de Logica de la Port-RoyaL, Leibniz este protestant, irenic şi german, dornic să cunoasă dezvoltarea istoriografiei catolice. Rezistnţl faţă de istorie provin mai întîi din mediul cartezian şi din cel al creş­ tinilor legaţi de datul dogmatic. Iată de ce mediul de la Port-Royal, cel oratorian, ramura arnldistă si mai tîrziu malebrnchiztă a bisericii gaÎi~ane dau tonul atitudinH~r ambi: gue în faţ dimensiunii istorice a onzontulu~ anilor 1680 (Louis Thomassin, [1619-1695] ş1 Bernard Lamy [1640-1715), între alţi). Louis Thomassi_n este oratorian, teolog al graţie divine, istoric al dogmei ; cînd public~, în 1687, al doilea tom al Tratatu·lui despre unitatea Bisericii, protestantul Basnage, care il atcă, trebuie să-i • recunoasă „o mate cunoastere a sfinţlor părinţ şi o lectură foarte profundă a ior". Bernard Lamy, partizan al jansenist, împreună cu · lui Malebranche şi Thomassin autor minor" capital din anii 1680, si-a consa~r;t viaţ predăi şi progresului fiiozofiei mecaniciste. Ale sale Convorbiri des:pre ştinţe sînt reeditate de maf multe. ori: dar el a scris todaă despre Evanghelie ş1 originea sărbtoil bisercşt. Reacţil lui şi călugri 3110 Lamy în faţ noii erudiţ sînt cele ale unui „om de ştinţă" avant la lettre. ,,Ce este un om care stie . toate limbile orientale [... ] Mă uit la el ca la o vită de povară." Reacţi literatului Thomassin în fata tratatului lui Mabillon despre speciile euharistice este încă şi mai intersaă. Ea adînceşt încă şi mai mult prăasti. ,,[ ... ] În jur de 1674, cu privire la disertatia lui Mabillon De Pane eucharistico azymo •ac fermentato, părintel, de obicei atît de paşnic, s-a înfuriat aproape, criticîndu-1 pe benedictin în legătur cu ceea ce el a numit cu severitate o erudiţ pe cît de intempestivă pe atît de inutlă" (Gusdorf). Această reacţie pune în evidnţă dificultatea de a temvedea dezvoltîndu-se într-o desfăura porală un dat dogmatic. Părintel' Thomassin este bolnav de o insoltă mutaţie a timpului*. Reacţi sa se înrudeşt cu cea a lui Voltaire în faţ lui Buffon. Multiplicatorul Secolului Luminilor a încorporat şi revoluţia mauristă . Mutaţi istoriei este legată, făr îndoială, de împărţit înrivalitatea din- sînul creştinăţ, tr-o Europă protesană şi o Europă catoliă. Centuriilor de 'la Magcleburg, catolicitatea posttridenă le răspune odinară cu Annales Ecclesiastici de Baronius. Mutaţi istoriografică este legată de un îndelung răspun catolic. Conciliul de la Trento, stabilind continuitatea Revlaţi în desfăşura temporală, drept răspun la primatul întări al · Scripturii, erudiţa catoliă este condamtă la istorie, tot astfel după cum ştinţa protesană este condamntă la hermeneutica Bibliei. Urmează adepţi lui Bolland, şi mai întîi Heribert Rosweyde. Cum era: şi logic, noua dimensiune istorgafcă a Europei s-a născut pe o frontieă dureoasă, cea a Flandrei împăr­ ţite, la cîţiva kilometri de teritoriile unde domnea Reforma, la Anvers, în 1607, Ea· consta în a da comunităţ sfinţlor o dimensiune istorică. Dovadă Acta Sanctorum. Primele două volume văd lumina tiparului la Anvers, în 1643. 381 I ; Intre 1659 şi 1714, c0Ieţia benficază de conducerea lui Papebroch (Daniel Van Papenbroek, 1629-:--1714). In vederea acestei construţi exemplare, Papenbroek întreţius o vastă corespondţă cu numeroşi istorici erudiţ : Muratori, Mabillon, Baluze, Du Cange, Le , Nain De Tillemont, Leibniz, şi mulţi alţi. ,.Sfinţ de pretutindeni, incl1;.1siv sfinţ~ ortdcşi, au . fost «convaţi » , scopul mărtuis fiind acela · de · ele a «descotorosi» . istoria cr~ştinsul toate elementele legendare , care au -proliferat de-a . lungul secolelora (Gqsdorf). Este un admirabil proiect al Secolului Luminilor şi un punct de plecare pentru acel catolicism luminat care . alcătuieş, situîndu-se între catolicii structura religoasă a Eufanatici şi janseişt, ' ropei catolice din secolul al XVIII-}ea. O a doua etapă vizeaă o istoric erudită, critică si sawmtă a Bisericii. Lucrează la ea Jean de L~nnoy, Du Cange şi Adrien Bailet (16491706), pe care encilopdşt H preţuisc. Dar adevărţi inţator ai revoluţi erudite, pe care Jansenius şi Saint-Cy1:an o întrevăzus . în .perioada retragerii lor studioase de la Prat sînt, evident, benedictinii de · la mînăstirea Saint-Maur. Ei sînt pentru ştinţa istorcă ceea ce Viete . este pentru algebră, ceea ce Newton este pentru mecanica corpurilor cerşti şi ceea _ce Lavoisier este pentru chimie. Reforma benedictă din secolul al XVII-lea porneşt din Lorena. Incepînd din 1618, întreaga Franţă • ben e dictnă se situează sub patronajul sfîntului Maur. Dom Gregoire Tarrisse, stareţul ales în 163-0, dă un nou imbold, sfătui de Dom Luc d'Ac,h ery (1604,1685), care •red a ctează directivele erudite ale noii metode critice. . . Uriaş maşină ma,uristă construieş, întemeindu-se pe milio~me de ore de lucru, materialul de bază al sintez,elor istorice din secolele viitoare. Ea fixează regulile prin care este stabilit textul şi cutare sau cutare fapt, conform unui proces raţionl pe care Laurent Valla îl întrezăis şi care constituie încă şi astăzi sche' letul .~riticii istorice. Este greu să identfcăm auto:n acestui gigantic colectiv: •,. Ies în evidenţa do~r cei 1!1ai mari : Jeah' Mabillon (1632:.,_ 1707) ŞI, desigur, Bernard de Montfaucon (1655-:-1741). în jurul focarului de la SaintG~r!11a!n: capitlă , erudită a Eul'opei, cîţiva la~c~, ŞI 1z:1 primul rmd Du Cange (1610-1688) sp!nt universal al latinăţ medievale si ad or1_enta..re ben:dic!ă, duc aceşi muncă; trebu1_e sa Ie __adaugam şi pe Louis Sebastien Le Nam de T11lemont (1637-1698), istoric format la şco~la de la Port-Royal, şi adept notoriu al a~es:eia. ţste ~de:7ărat familie din înalta magis~ra_tur~ ~anziana, unde cultura este respir~ta ~nea~ dm leagăn. Le Nain, după cum si tiebme sa .ne aşteJ?ăm, studiază la Petites Ec?les, apoi la semmarul jansenist din Beauvars ; :st~ făcut . preot în 1676, după o îndeI_ung~ta ş1 n:1etodcă pregăti ascetiă, conform reguh~or samt-cyraniene. În afacerea Formular~lm, se alătur partidei rigoriste. Acest istoric, car_e. anuţă gîndirea Luminilor, este un adept_ sp1ntual al Purei Iubiri, un om foarte apropiat d: Pascal. Pentru a înţelg bine toate acestea, ~a ne amintim că nu există nicăer 0 ruptura. Acest autor de opuscule spirituale aces_t te?log augustinian riguros este mai ale~ un 1s_!;onc e~e1;1pI~r al şcoli erudite şi antice. „D~ lst?rza imparţlo şi Memorii pentru a sl~Jz _istoriei eclesiastice stau Ia baza reputaţi· Im T11lemont în ochii istoricilor crestinismulu/ renu~ele de car~ se bucră, de cel putin u~ secol mcoace, pr~ntre medivşt se înte~iază pe lucrarea sa Vzaţ sfîntului Ludovic" (Bruno Neveu). ' 382 A~ putea co~tinua în acelşi fel cu demonst_, aţi noastra. Resituaţ în acest ansamblu, Pierre ;8ayle (1647-1706), care a fost rău întetes, ş1 asta pînă şi în studiile lui Elisabeth Labrousse, Richard Simon* (1638-1712), Jean ~..e Clerc (1657-1736) îşi pierd o parte din <1parcnta lor agresivitate. 383 In anul 1630, mica lume închisă a lui Aristotel explodază ; este un an care a măsurat spaţiul demultiplicat al sistemului solar şi care a dat Europei clasice, pe cale .de a se gîndirea Luminilor, o dimensideschide către une istorcă. Multiplicatorul istoric al duratei constituie una dintre explicaţ gîndirii Luminilor. Hermeneutica bilcă pe care o aduce după sine contribuie la datul complex al relaţie sale cu Dumnezeu. Martori de astăzi ai geniului arhitectural din Secolul Luminilor L \\'ren, Sair1t Paul clin 5. Juvara, Superga (1711-1731), Torino. 6. Piaţ Amaiienborg, Copenhaga (1749-1760). Europa Secolului Luminilor la oraş şi la sat 7. R. Wilson, Croome Court. :·. Zuccarelli, Peisaj italian. 10. Podul Mihai Vodă din Bucreşti. 11. J. Crome, Digul din Yarmouth. I~. Bellotto, Veclută l J. Bellotto la .Ei ~ ~ (Q <ll 'O ....~ >tj N )tj ;:, tj 'O "'<ll ~ Q <O ..... - Var clin Viena. ş ovia (în jur de 1775) . 19. S. Scott, Tamisa la Londra. 20. Parisul în amonte, Paris-sur-Seinc. "'· Pannini, Santa Maria Maggiore, Roma. 22. Palatul regal clin Aranjuez, Carmona. încă de pe acum o 24 . N. Dance, James Cook în 1776. 23 _ Piaţ ele verdţui din Haga (1801). Europă 1n afara Europei, făr de limite 25. W. Hod ges, Cook în Marea Sudului. 27. Louis-Antoine de Bougainville. ~8. Brooking, Un indiamen în furtnă. 31. Lcprince, I enicer polonez. ' • I· . 32. Leprince, De la Polonia ,. la Rusia . I I I I 3:3. August von H enikstein, Ne guţători şi boieri. I I: Ii I. !• ii ' 'J Copilul educat, cuplul, I netară. 35. si dilatţ Cronometrele pla- perioada celei de-a doua că!it , căminul, săntae 39. Jean Baptiste Perronneau Copilul cu ~artea. 43. Goya, Umbrela. 44. Cuplul şi copilul. 47. Leprince, O fami lie 46. Morea u cel Tî nă r, P reze ntare a m o şteni t or uli ru s ă (1764). . 48. G. de S a in t-Aubin, Coard a. 49. Saint-Aubin, Sfîrleaza. 50. Hogarth, Nebunia. 51. P. A. Wille cel Tînăr, Moartea unei femei iubite. 5:!. Bătrîna ţăranc. 53. Cimitirul baroc din ;· I 55. Hogarth, Viitori pacienţ 54. Spitalul din Hamburg în 1746. pentru Bedlam. Sectorul al treilea socială în viaţ 57. Va ccinu.I (1798). 59. J. Wagner, Piaţ de lină din Wroclaw. li2. Georg Steinhausen, 60. Dunker, Autor-editor. 61. C. Fritzsch, Om al legii, om de afaceri (1762). Păstrae registrelor. 68. Leprince. Exotica Rusie. 64. Negustor evreu. 66. Lupta împotriva şob lanior. , 67 . Rondul de noapte. li ,, :l T •·1: ' • 65. Vînzătorul stampe (1775). ele 70. Zompini, Evacuarea gunoaielor la Venţia (1785). G9. plăcinte. Leprince, Vînzătorul de ln slujba statului : băraţi 71. Frederic al II-lea (1712-1789). Van Loo, 72. Pombal (1699-1782). 73. Turgot (1727-1781). i5. Karl Anton Hickel, Camera comunelor. 76. Pasch cel Tînăr, Gustav al III-lea al Suediei 77. Pompeo Batoni, Iosif al II-Zea (1741-1790). 78. A. Roslin, Ecaterina a II-a. ~ ,· ln slujba statului : palatul 80. ' Le Paon, Bătlia 81. Watteau, de la Hannovra. Recruţi. R1. Rastrelli, Marea faţdă barocă a palatului Ţarskoe Sielo. 83. Schleissheim. 84. Cuvillies, Amalienburg . 86. Palacio Real. 88. Jean-Baptiste Leblond 89. Mafra (171 7-1730). 87. Vanvitelli, Caserta. şi Rastrelli, Peterhof. 1n slujba intelgţ cărţi şi : De la filozofia mecanistă la autonomia oameni 93. Gravuă ştinţe de- Martin, după Ramsay, David Hume (1711- . 1776). 90. Immanuel 1804). l{ant a (1724- 91. O î ntrunire Acoclemiei R egale din Anglia (Roya] Society) . Le Beau, Diderot (1713- ,lj 95. Jean-Jacques d'Ingouf, Jean-Jacques Rousseau (1712- 1778). 96. Un L ei bniz n eo bisnuit (1646-1716). 97 . Newton (1642-1727) popularizat. a. Biblioteca din Coirnbra. !DL Experinţl lui Galvant. 99. Planetariumul lui Wright. 100. Marele teles co p al Lui He„sc hel. privire la gaze ş i 106. Werkolje, Antony Leeuwenhoek (1632-1723). van 104. Roslin, Carl von Linne (1707-1778) . 105. J. Russel, William Hersch el (1738-1822). 107. Paulin Guerin, Simon Laplace sau Perfcţiuna a noii cosmologii. întruchipaă Pie1·re (1744-1827) 110. Spallan z,mi, Misterul zimisl-irti. II. ,/'~ ~ ~,$-:--:-· .. · --.... , f -·-· i m:, ,....:;;;...":, I ~; , -=· , :---- . . l~ 108. Istoria pămîntuli. « ,.:::, # ftt~ I Vil - .~.::::-:,,·~ ,f 1/ , • " +7 ,. \..,.,_ ~ , 109 _ Suprare~I!,sta Micrographia (plan şă din Robert Hooke). Micrographia lui , .' ,r;,>-, l A• " ..- ,; - .. 111. J. de Lajoue, ,,Cabinetul de Fizică" al domnului Bonnier de la Mosson. Omul şi religia 116. Magnasco, 114. Un alt asJJeCt al autenticului John vVessley (170 3-1791). 115. Crespi, Spt vedania rearn Doemiei. Asce tic şi baroc. Refectoriul călugrio. 117. Convulsionarii. 119. Fanatismul anticatolic dintr-o ţară ':0. Tragerea pe 1 118. O lojă XVIII_;lea. englză la începutul secolului al roată. protesană. 121. Hogarth demască fanatismul şi supertiţa. Capitolul V . GINDIREA SECOLULUI LUMINILOR. Multiplul secol al XVlll•lea · 123. Johann Michael Fischer, Abaţi din Ottobeuren. Există oare o gîndire a Luminilor ? Istoriogra- . fia din secolul al XIX-lea a acreditat acestă idee, istoriografia romantică spune şi ea da, iar cele două răspuni pe care le avem de patruzeci de ani încoace - cele mai ·calificate -· sînt şi ele pozitive. Este vorba de răspunl lui Ernest Cassirer şi de cel al lui Paul · Hazard. Desigur, nu trebuie să negăm o evidnţă. Totuşi, trebuie să nuaţăm lucrurile. In primul rînd, secolul al XVIII-lea nu se confudă pur şi simplu cu secolul al XVIII-lea francez. ei : e Periodizarea îşi · are şi ea importanţ bine să ştim că . ritrriul englez îl precdă pe cel francez cu zece sau cincisprezece ani, că Franţ precdă şi ritmează gîndirea de pe continent, că aceasta se răspîndeşt foarte curînd. în direcţa nord-estului protestant, că Prusia o adoptă, că Olanda trăieş pe continent un moment mai curînd englez decît francez, că Italia răspunde mai repede şi mai bine solicitărilo franceze decît Peninsula Iberică. Dar nuaţel regionale sînt mult mai complexe. Faptul se explică în secolul al XVIIIlea prin existnţa •unor . spaţi-tm din ce în ce mai caracteristice. Să lăsm · deoparte 385 17 - c. 62 Italia; în afră de Vico (1668-1744), ea nu mai are alte personalităţ care să ne spună ceva, iar Vico este o excpţi. Să lăsm deoparte Spania. Ea reptă doar, făr a fi înţels bine. Problemele sale : să-şi procure împotriva Inchiziţie argumentele îndrăzeţ ale gîndirii jansenizante şi precritice ale secolului al XVIIlea francez. Spania intelgă partică la secolul al XVIII-lea prin catolicismul luminat al unei mici elite şi prin pragmatismul unei alfabetizăr tîrzii. Am văzut cum latinitatea se refugiază în nord, unde o aştepă o moarte eroică şi singuratcă. Leibniz este un filozof latin, un remarcabil poliglot. Înrădciae în latină a lui Leibniz (născut în 1646) este mai puternică decît cea a lui Descartes, născut cu cincizeci de ani mai devreme, dar Kant, năs­ cut în 1724, scrie de fapt în germană şi gîndeşt în germană. Olanda lui Spinoza şi Suedia lui . Linne se agţă încă de latină pînă în jur de 1770, an care consară victoria Germaniei, la răsitul Europei franceze. 1770 reprezintă limita extrmă a Europei latine. După acestă dată ea ţine doar de domeniul anecdotei. Anglia a ti'ecut acestă barieă la începutul secolului al XVIII-lea. Newton a făcut pasul între 1686 şi 1704. De asemenea, Berkeley* (1685-1753), ca şi Locke, filozof care-şi scrie tratatele în englză. Al său De Molu (1720), scris la Lyon, este un accident. DPci să socotim că există trei Europe mai curirnl culturale legînd latina. decît patru, trei spaţi latinitatea disperată - adevărt arhaism acum şi adevărt piele de şagri - , de germană. Europa Secolului Luminilor este trilngvă. Ea cunoaşte totdeauna limba englză ; ea cunoaşl<­ în · primul rînd franceza ; germana se află în poziţa a treia. La acest nivel, nu mai avem, desigur, tentaţi să operăm o reducţi franceză a gîmlirii Secolului Luminilor. Tentaţi este însă şi mai periculoasă, constînd în reducerea gîndirii S«·.colului Luminilor la tensiunea dintre elemen- tele _unuJ cuplu. Opoziţle dintre Franta si r~ngha_ smt ~şor s~sizabilc : f'mpirism, se1~zu~llsm_, mducţ1~, raţionlsm critic, spirit sistemat1_c, deucţi - gîndirea franceză şi cea engleza se _c~m~lac în particulăţe lor reciproce. ~alatona pe continent este o căltorie franceza ; anglomania atinge nivelul unui 5istem. AlterHatea se reduce la o dualitate. Există pe ~e ~ parte Franţ, pe de alta Anglia, iar. m 1 est doar o lume indstcă si cenusie. Ezti. francez, englez, sau huron. De amb~ll' parţi ale Canalului Mînecii, axă a gîndirii Se:?lului Luminilor, nu poate exista decît un smgur mod de a fi străin. Totuşi, există şi o adevăr a tă alternivă • ,~şa-numitl Aufklii.rung. Putem afla o moda~ ht_at: franco-eglză a gîndirii Secolului Lu'.111mlor în însăşi contrarietatea atitudinilor ~i a punctelor de plecare ; căutrile franceze ~i eng~e~e s~ atrag în m?d constant şi se resping. O ~.mie fr anco~engl~~a este mai complexă . To~ tuşi, ea este msuflc1entă. Gîndirea englză a Secolulu_i Luminilor este mult mai mult decît 0 , nuaţ~. P:ntru a fi perfect comprehnsiblă, ea_ ~r~bu1e sa se insereze pe una dintre extrem1taţle Europei protestante, în poziţe de elem:.nt care Ja~e tranziţ între Franţ şi Aufklarung. Gmd1rea franceză a Secolului Luminilor a~are atun~i ca o aripă a unui tot pe care nu e m stare mei pe departe să-l pună 'în misca~·e: Astfel înţelasă, gîndirea Seco1ului L~de a mai fi antirelgosă : mmilor încetază Pa_e:te ,a~aptare şi reinventare. Filozofia g~rm,ma, cai e s-c1 sustras tensiunii natură/îe­ legere, dezlagă contradiţ şi depăs e st e i~pasu1 în care se află via f1·anceza.: • şi v.ia ,·ng Ieză. In _istoria gîndirîi există deci o cronologie o P:l"JOciizare şi o nuaţă regională . 1680-171.:' 171:J - 171::0 ::J, ;:i ' 11c:o o -1 790, pentru Franta si înllr7•1o5 mare măsu_r, pentru Anglia. !~' 1'680are lo c cnza europană. Şocul multipli387 catorului. Cu toate conseiţl lui privitoare la spaţiu, la celelalte civlzaţ, la timp, la mecanicismul triumfăo. • i1n 1715-1750, fază crită, negaţi devine depăşt cercul _în: sistem. Criza de conştiţă gust al căutoril de vîrf pentr1: a cons~1~u: atitudinea unei întregi elite. Perioada critica durează mai multă vreme în Franţ decît ~1 Anglia şi capăt o formă ignorată .de. Aufklarung. Perioada 1750-1790 rep 7ezrn.ta alunecarea socială şi întoarcerea la sisteme . După faciltăţe distrugerii urmează dificul~ tăţile reconstuţi. Noua gîndire} _S~colulm Luminilor se articuleză pe o meta11zica a moravurilor, pe necesitatea de a c.?r:i-.strui etica, morala indvuală şi morala cetaţn. R~uss~a_:1 şi Kant. Pe acestă linie fra1;-co-bntamc~, Aufklărngapare ca o modalitate. proprie şi tardivă. Faza crită este ~ten~~at~ •. ~o,ua hermnutică bilcă ia o forma ştnţifea, rntr-un cadru universitar bisericesc. Cotitura 'are loc mai tîrziu, dar cu şi m ai mare forţă, într~ intelcuaă a Europei 1770 si 1780 ; dominaţ alune~ă de la Londra si Paris către Konigsberg, imperiul este împărţit. ln n:iod ne~e~ar, orice schemă a gîndirii Secolului Lummilor est~ simplificatoare. Totdeauna rămîne . în af8:ra e1 mulţiea profundă a oamenil~r. _Ş1 to~şi,_ cea care înseamă ceva rămîne gmdirea ellte1. Divinitatea • îşi are legile sale. Natura naturans sau natura naturata ? Gîndirea Secolului Luminilor, cea din anii 1680, datoreză mult acţiun multiplicatorului cunoasterii care ne-a re ţ inut îndelung atenţi. Int;e 16,30 si 1680, informaţ acumltă în toate sectoa;ele repzintă o moştenir poatP 38S de cinci ori mai mare decît cea lăsat de epoca precdntă. Ritmul se acelrză întruna. Această realitate începe să fie percută în jur . de 1680. Ea se manifestă cu violenţă în cearta . dintre antici şi moderni. Cine poate să se sutragă forţei de convingere a modernilor ? minuni. Succesul filozofiei mecaniciste a făcut Lumea începe să . vadă difernţa şi superiori,.. . tatea modelului mecanicist, în diferitele sale aplicţ, în raport cu vechea fizcă a calită­ ţilor. Cunoaşter mai veche avea meritul de a se ~xp~ima !ntr-un limbaj derivat de-a dreptul dm hmbaJUl comun, ea nu era decît o explic_a~e a posterior!. N~ua ştinţă nu permite mea influeţar directa a cursului lucrurilor dar ea îngăduie cel puţin prevederea acestul curs. Dovadă consideraţl lui Bayle cu privire la cometa din lq80. Acest succes aduce după sine o încredere sporită în eficacitatea modelelor raţionle asupra comportamentului lucrurilor. Domeniul misterului, care se sutrăgea legilor naturale se reduce. Dar există oare un domeniu car~ să se sutragă legilor naturale ? Este o întrebare pe care ne-o putem pune în mod raţio­ nal. Proiectarea grăbit a progreselor realizate !nt:e 1630 , şi 1680 inctă, prin inducţe, la m~aturarea acestei ipoteze. Faptul este oare 11;acar tolerabil ? Citţ-l pe Montesquieu : ,,Leg~le [... ] sînt raporturile necesare care derivă d_1_n natura lucrurilor şi, în acest sens, toate f1:ţel îşi au _legile lor, iar divinitatea îşi are legile sale. Cei care au spus că «toate efectele pe care le vedem în lume sînt produse de o fatalitate oarbă» au spus o mare absurditate răci ce absurditate mai mare poate fi decît ~ f~talitate oa_rb~ care ar fi produs finţe inteh~ent:? Exista deci o raţiune primă ; iar legile smt raporturile dintre ea si diferitele finţe şi raporturile dintre aceste· finţe între ele. Dumnezeu se află în raport cu universul în ca~tatea sa de creator şi de păstro al acestma : legile după care l-a creat sînt şi cele 389 după - El actioneză conform care îl păstre_az unoa'ste . el cunoaşte regulilor' pentru _ca e ~e cel' c;re le-a făcut regulile pe1;tru c~ e~aport cu înţelpciua şi pentru ca ele sm m şi cu puterea s~. are a fi un act arbiAstfel, Creaţi,. carf. ~ot atît de invariabile trar, presupune I e~u 1 A.1 f absurd să spunem ca şi fatalitatea ateilor, c~nduce lumea făr că Creatorul ar putea lumea nu ar subaceste reguli, de vreme ce . - - e1e " • . . 'fest al gînzista f ara d face a1c1 cu un mam Avem e-a. . . ? El afirmă totala indirii Secolulm Lumm1 1or • . . . 1 - u Dumteligibilitate. Lumea şi J;;~;~p1::c,ti:a~s), sînt nezeu (Dumnezeu sau . e din ele de· 1 total inteligfl::ile: ~ml~i~~r~1 cs~bzită, ca un cît o parte infima. d f Tv nu în ireductibil momentan sau e_ mi_ id, dimende natura, c1 e 1b f unc f,1e de o difernţă , . lumii si acest s a ă Şi-a făcut siune, între m~e1eg~i ea reflex care est e m1elr~ţpf:u,· cfupă chipu! D. umnezeu pe om Gup _ I 27 ) . din aceasta ( •ene~a, ' ' de natura, • 1Ul• Dumnezeu" . tdifernţă persctivă, n:1 eLx1s _al ola care ajungem sînt • de proJţ1e eg1 c c • l c1 . . • legii atr2cţie umvcrsa e adevărt, asemenea d . ele sînt partiale. Newton, ai . - • a d omn ului . t de credmţa care Ace.astă afirmţe e~-i~1l uţ~tcPasl. Prima gese . mrudeşt cu p~ • . . ti o formulase ' d filozofi mecamc1s neraţ 1e e d 1. de Fă~ ipoteza prearoape la fel e 1mpe •. ... . ap. ~ . ·1· ' bTtăi 1 1 3d1ca 3 reduce111 na labila a mte igi • '. • f •t de exploturit •1a legi_l~ _s~irih~~~~it~~:e esi:.tit eşculi. rare mecamc1sta a • - , S . turi si •• re se reveleaza m cnp . ' 5 ~:e f~:t ch~zşul, ordi1:~i o; ti~~ctg;~~~ 6 universului meca111c1st, m anu 1 •. r „ subrea lui Montesquieu, un chezaş _a o1c mu·~atia . tă dar el nu mai este acelşi : ,,[ ••• ) CI , 1: zis ' • act arbitrar presupune regu t care pare ~n . b'l ca s'i fatalitatea ateilor •. [ ) Ar fi tot atît de mvana 1 e (... ] Divinitatea îşi • are legile sa1e ... t~ t 390 absurd să spunem că Creatorul ar . putea conduce lumea făr aceste reguli [...]". Chezaşul ordinii, aş cum îl vede Montesquieu, este mai apro3pe de Natura naturans a lui Spinoza decit de Dumnezeul Exodului, care se definşt todaă prin relaţi ontlgică : ,,Sînt cel care Sint [... ]", dar mai ales prin relaţi personală pe care hotărşe să o stabilecă cu omul : [... ] Am văzut „Sînt Dumnezeul Tatălui tău suferinţa poporului meu [...]". Chezaşul ordinii, după Montesquieu, este indiferent, făr îndoială „impersonal", dar acest aspect este secundar. Afirmaţ centrală a gîndirii Secolului Luminilor este cea a legaităţ şi a inteligibilităţ. Ea nu este contradictorie în raport cu conţiutl Revlaţi, pe care o . izgoneşt în forul interior. Ceea ce poate fi un mijloc de a-i restitui conţiutl şi de a-l purifica. Paradoxal, afirmţ totalei intelgbăţ duce Ia un agnosticism practic, la o retragere modestă. Multiplicatorul cunoaşteri pune în lumină soliditatea ipotezei şi todaă diferţa dintre contiăr si continut. Adevărul nu poate fi cu~oscut decît pa~ţil, fragmentar, nu pe baza unei intuţ globale, ci printr-o cucerire, pas cu pas, a domeniului naturii. Prin chiar aceasta, într-o a doua fază, filozofia me~ canistă ajunge la un scepticism în ceea ce priveşt posibilitatea de a lega totalitatea naturii şi a înţelgri într-o explicaţ globaă. Multiplicatorul cunoaşteri, arătînd un mijloc rficace de a realiza o abordare parţilă a realităţ, stabilind noţiuea de fenomen, îndreaptă filozofia naturlă mecanistă către o fenomenologie : el duce deci la un scepticism faţă de sisteme, a căro succedare însăşi artă cît sînt de zadarnice; el tinde, către 1680 şi, de asemenea, către 1710-1720, la o dublă atitudine. Pe de o parte, este beţia unui sapere aude . Nimic nu trebuie să reziste. Nicodată nu vom runoaşte totul, dar totul poate fi cunoscut. La început este vorba de o alegere... La limtă, lotul este o chestiune de timp. Dar orice altă 391 căutare a adevăruli este zad:·nică._ ~u poţi lua coarda unui arc. Metoda f1lozofle1 mecaniciste, care ordnează aprenţl conform logicii modelelor matematice, este co~rda .. ~8lelalte drumuri te îndepărtaz, daca _o 1e1 i:e De unde şi un anumit numar ele te rătceşi. de' corolare, mai mult sau mai puţin necesare. Totul este inteligibil, chiar şi relaţi c;-1 _fiinţa ... Dar va· mai fi loc şi p~ntr~ religie? Paranteza se opreşt la Revlaţi lm J:?umnezeu ? Are Dumnezeu dreptul la o relaţi particulară cu omul şi are omul dreptul ;a o relaţie particulă cu Dumnez:t:• relaţi ca:e, făr să excludă legea, ar depaş1-o ? ,,El acţ1Q­ nează conform regulilor [... ] pentru că ele au un raport cu inţelpcua şi cu Puterea _sa [... ]" Nu numai acestă_ lume: 71c1r toate ~un:1l_e posibile, conform unei rem1scnţ le1bm_z1ene, ne spune Montesquieu, nu se I:'ot menţ ca fiind decît cu preţul unor reguli cons!ante. Montesquieu îi interzice lui Dumnezeu sa. sta: bilească relaţi particulă pe care o afirma Biblia: ,,Sînt Dumnezeul Tatălui tău (... ] te-am chemat pe numele tău". . . _ Această alegere . este pos1b_1la, dar nu ne.cesară. Aufklărngnu a facut-o,. a~~eptmd todaă legalitatea. Cînd Montesqmeu n_ mterzice lui Dumnezeu să stabilecă o relaţi particulară care depăşt relaţi gen~rala,_ el se angjeză personal în fo~u~ să:;1 • 11:teno_r. ~ Europă a Luminilor creştina sta martune_ ca acestea sînt tot atîtea posibile, nu neapara! necesare, ale filozofiei mecaniciste. Dovada Leibniz. Dovadă Malebranche, care i:u_ne de acord legalitatea şi particularitatea, cac1 p~ntru el legea este ordinea : legea decurge dm: tr-o necesitate care se află în Dumnez:u. Ş1 aceasta încă din 1678. Citim, într-adevar, m Căutare adevăruli (Robinet) : ,,Este _o con: fradicţe în faptul că Dumnezeu nu ~cţ10neaz pe căile cele mai simple (... ] Dumnezeu n_u poate folosi mai multă v?inţă decî! e. nevoi: pentru a-şi executa planurile, astfel mc1t Dum 392 nezeu acţioneză întotdeauna pe căile cele mai simple în raport cu planurile sale". !n cadrul filozofiei mecaniciste, legalitatea a fost la început o proiecţ intuvă decurgînd dintr-o nevoie de ordine situaă în Dumnezeu, dar care devine un subiect de exprinţă : ea decurge din cîmpul cunoaşteri mecaniciste constituit ca teren epistemologic al cunoaşteri în general. Această legalitate conferită multiplicatorului poate fi plastă ca în afara şi deasupra unui prinium movens. Este poziţa lui Montesquieu. Şi iată de ce Dumnezeul său este atît de apropiat de cel al lui Spinoza. El este legat de exterior. Dumnezeu este legalitatea rece. Dumnezeu nu este altceva decît Natura naturans, poziţe la care Diderot ajunge pe alte căi. Dar legalitatea poate fi incorpată voinţe lui Dumnezeu. Lucru demonstrat de Leibniz şi de Malebrancl1e. În momentul cînd - în jur de 1730 - apar primele difcultăţ, multiplicatorul mediului încojurăt vine în ajutorul multiplicatorului cunoştiţelr, odată cu conştiezar progresului în ceea ce priveşt lucrurile. Creşta domeniului legaităţ, succesele dobîndite duc, la reduceri prin compensaţi. în practiă, Timpul este valorizat. Speranţ devine nă­ dejde ; iată în ce constă reducţia escatolgiă a gîndirii Secolului Luminilor. Există tenaţi unui transfer. Exp e rienţa germană ş1, m mai mică măsur, cea englză, artă că ea nu este fatc:ilă . De fapt, gîndirea Secolului Luminilor cere noi echilibre, pornind de la noile cuceriri. Reinserţa depinde de tradiţ teolgică. Ea diferă mult de la o provincie la alta. Acolo unde se sprijnă pe o construţie scolatiă puternică (Europa catoliă), re-echilibrul este mai dificil. Compriţînd bazele filozofice ale construcţie teologice, gîndirea Secolului Luminilor pare a pune sub semnul întrebăi conţi­ nutul Revlaţi. Posedînd construţi teologice mai independente de suportul filozofic, 393 Europa protesană r ez ist ă mai bine la ~o~, în aprenţă şi la început. Retr~wcrca . religioasă în forul interior se face aici mai uşor, mai puţin dramatic. De unde şi elanul marilor mistici clin Nord, începînd din 1770-1780. Intrarea în joc a multiplicatoruluJ • are, . şi alte c o nseciţ, mai profunde : daca nu c.1rn: sfîrsitul sistemelor, punerea lor în dificultate. După Malebranche şi Leibniz, r ămîne Wolff: De fapt, Descartes, Spinoza, Mal_ebranchc . şi Leibniz au propus ultimele mari sisteme ~ -a ţ10naliste. Pînă la Kant, care trage consemţl~ dintr-un esec. Kant, la şaizec de ani dupa Leibniz, bar eaz ă cu o linie o lungă istorie. a el nu va n~ai exista o ont~l~gic. gîndirii. După Ontologia îi scapă omulm. Ea este o activitate zadrnică. Rationalismul crirticist fundamentează, prin chiar' aceasta, raţiune legitmăţ forului interior, a relaţi particulare cu Dum~ nezeu, posibilitatea, dacă ~u ~1e.ce~it~tea, unei Revelaiii. ln conepţia kantiana, exista loc pentru o ~ctivitate religoa să, raţionlsmu tohil si modest al lui Kant lasă cîmp liber unui creş­ tinism care refuză nes e nţialu : raportul cu Dumnezeu în ordinea mîntuirii. Raţionlsmu kantian tolerază, ba chiar cere o conepţi pic• tisă a religiei. unei dr~m~ : rupDar Kant vine la sfîrşitul tura discursului filozofic în două părţi, f1lo_zolla naturlă si filozofia înţelgri. Această scmdar e este lat e ntă începînd din secolul al xyţ!-lCiL Cunoasterca naturii, după succesul gîndir~1 _m~eanicis'te înc e te ază de a mai fi filozofica in sensul c{irent : e:1 face loc unei filozofii mcc,~niciste care alunecă ele la finţă la aparent:'. Filozofia n at ur a lă nu mai poate pretinde ~ c_xplicatie globaă : ea nu poate progresa dec1t htoric.' Eseul despre moravuri o spune : c~noa~t~rea are întruna nevoie de dimehsiunea 1stor1,c_1. E'l este un hunwn progress. ,,Progresele sp11·1t~lui uman sînt atît de lente, încît naţiult• no astre moderne au ayut nevoie de zece sau d•· două~prezc secole pentru a învăţa puţină geoasupra istoriei). Atîta metrie [... ]" (Observaţi amar de vreme pentru puţină geometrie ! Voltaire descopră o durată n e bănuit pînă atunci : multiplicatorul maurist al istoriografiei o restituie, nu într-un mod abstract, ci jalontă concret de r ealitatea istorcă, pentrn a ajunge la adevărt cunoaşter e , care constă în puţină geometrie. Marea sitemacă deusă din înlă­ ţuirea ideilor clare trebuie să lase locul construirii treptate a ştinţe mecaniciste. Chiar cînd filozofi a mecanistă a naturii suf e ră o ~utaţe, od~tă cu . prodigioasa intuţe, cu geniala mducţ1 e a lm Newton, este nevoie de un ~ecol de verif~că şi de căltoria în Laponia şi IO Per u, cu vizoarele la ochi şi cu toate aparatele de !rigonomctrie purtate în spinare, pentru a masura totul. Filozofia naturlă se des:.. parte în epoca Luminilor de filozofie ; ea devine o ştinţă care nu se mai seric - odată cu efectele acumulate ale multiplicatorului în anii l 770 - decît la plural. ' . De_ asemenea, gîndirca epocii Luminilor îi }gnor~ pe cei care nu repzintă decît o caric~t~ra a gîndirii secolului al XVIII-lea. Matenalrsmul vulgar, de exemplu, nu este decît o excrsnţă lipstă de orice influetă . Gîndir~a. Secol_u~ui Luminilor nu-i vrea n{ci pe Helve~1~s, mc1 pe d'Holbach, nici pe La Mettrie : Despre spirit (Amsterdam Paris pnmul publică 1~58)_ ; prol~ficul baron d'Holbach (Paul Henri ~1~tnch_), Sistemul naturii sau al legilor lumii !zzz~e şz lu":ii moral: (Londra, 1770, 2 vol.), 11 ~tiec1ga serie vulgara a pamfletelor antireligioase; grasul La Mettrie, care a murit de ap_ople~ie, medic de formaţie şi, de asemenea, şt b_uf~n al regelui Prusiei, autor al cîtorva C'ărţ1_ ş1 al unui titlu bine ales, Omul-masinrz. Du~a cum a ar ăta atît de bine Cassirer ~ceste_ s~stematiz~i grosolane trădeaz spirit~l Lu,m~il.or: _nu ~mt e~e- oare negarea cea mai primeJd10asa a f 1lozohe1 mecaniciste ? Mecanismul lor este pur intuitiv, el refuză matematica. O- dată cu La Mettde, nu mai există nici ştinţă, nici morală, nici efort şi, la limtă, nici limbaj. Dar, mai ales, materialismul vulgar este o întoarcere la ontologie, în timp ce marea cucerire a secolului al XVIII-lea rezidă în transformarea fenomlgică progesivă a cunoaşteri. Julien Offray (de La Mettrie) imagneză omul după modelul căţeli lui Malebranche. Totodată, materialismul vulgar, printr-o trecere rapidă către o limtă, mina cele două baze ale gîndirii Secolului Luminilor, morala şi cunoaşte~ rea. Morala este o preocupare a secolului al XVIII-lea : noua gîndire revndică organizarea domeniului politic şi raporturile sociale care aprţineu unei ordini tradiţonle ; todaă există o dorinţă de a suprima bisericile ; prin chiar aceasta, morala tinde să devină o metafizkă a moravurilor. Pînă în ziua cînd Kant propune să se întemeieze acel ceva care va ţine de acum înainte locul unei ontologii, pe · datul intuitiv al moralei. La capătul unei evoluţi care începe prin faimosul cogito, filozofia criticistă, cu un secol şi jumătae mai tîrziu, înlocuieşt prin imperativul categoric acel cogito, ergo sum. Comportamentul moral al omului este un dat la fel de ireductibil şi de important ca şi eul gînditor. În epoca gîndirii Luminilor, ontologia cedează locul unei metafizici a înţelgri : _filozofia Secolului Luminilor sare peste gîndirea lui Leibniz şi revine la cea a lui Descartes. Descartes răstunae ordinea tradiţonlă a filozofiei, întemeind certitudinea fizicii pe cunoaş­ terea lui Dumnezeu şi pe cunoaşter de sine. LeibMetafizica sa este o teorie a cunoaşteri. niz încercase să revină la ordinea bunului simţ comun. Matematician, ca şi Descartes, şi mai mult decît Spinoza şi decH Malebranche, ci este, ca şi ei, un gînditor mecanicist. Dar acest matematician revine la logica lui Aristotel, acest gînditor mecanicist reabiltză formele subtanţile. Leibniz spusese împotriva lui Descartes : ,,Problema originii ideilor noastre nu este prelim1• v Î mari ;~~r:/;, filoz~fie şi trebuie să fi bine". Dar multi lice pen ru ca să o rezolvi· gresele filozofiei· pm ato~u_I cunoaşteri şi pro, ecamc1ste d v · mţelpciun. Masa globaă . epaşsc. a.cestă re:1te de cinci ori între 1630 ~i I~~~1may1e1 spoo_n _cel puţin, de la 1680 la 178 .' ş.1 de zece z1sta în fata t . . O. N1m1c nu refică se află c~~~;ue~t epdnţ. Reflcţia filozocea de a construi a ateu pro~lema capitlă, ' pen •• unei• progresii geom t • ru a raspund . e •nevou rie valabilav · e n~ a cunoaşteri o teoa cunoasteru Pe d ' tru că ea este robl • • . : o parte, penXVIII-lea d. p. ema esnţial a secolului al . ' ar s1 pentru că c t reia secolul al XVIII-I . . . uno~ş. erea - căconstituie nelinistea ea I~a ~acnf1cat totul , d'iru •• . . cea Seco·1uIu1. Luminilor A. . mai I • mare a gm tral al. activăţ u • ic1, . a acest . nivel cenare nevoie de o cert~~~r~e~ecolul al XVIII-lea făcut Trebuia să pornim d f • • rului asupra a ceea e 1a e ectuI. multiplicato:.. colului Luminilor Dce es~e {otuş1 gîndirea Se~ revenim atunci· la· f1'. emt e1 ~ul este . abstract. Să . m e s1 a ope gem Ia clasicii eruditiei h . re. sa- recurzard. Originile inteze;tua1 I erar~ • Mor~~t, Haceze constituie si a . , e a.e evoluţz !rana avut intuţa _c:,1m ?. c~rte Utilă. Mornet cons_tJ-uiă pe rep~~r~:t~:~~;~~era~e cant!tative, loc important, alături d r„ş1 a_cordmd un torilor minorz· EI . . e autoru cei mari, au.._ • pornea d • • cu siguranţă de ide . - . eş1 era convins ricatuă . Id ea c?ntrane - de la o cagroslană „ o ~lathc şi_ absolutist". Chiar fragment' de realitate ra [ re]ţ~ totdeauna . un de Dumnezeu e · • " .. . mul a fost creat zeu." Mornet I.Pgnnotr;r pa se supune lui DumneIubi v · lui Dumnezeu este trara ura . re. " omţa rare el nu trebui· :1s;11isa prm mijlocitori pe e sa-1 pună • d' • • el nu are dreptul să •le ~n iscuţ1e, căroa trebuie deci să aib - d , ~ez1st: [... ] Omul nu cfeasă viaţ vesriic; e~~t 11 ~1 gm:1 : să dobîn:!ia divnă ') D • [.. ) (Sa dobmească gra• ar aceasta poruncă întmpiă u V • re- 397 zistenta intelgţ şi a instinctului. ~e _unde şi contestarea parantezei carteziene,. ad1ca a s:parăi acceptate dintre un domeniu al cun_oa~terii empirice şi raţionle, PE: de O pa:~e, ~1 cel al Revelatiei, pe de alta. Cnza conştuţe~ europene, sc~·ie Paul Hazard, şocu_l asupra_ o1:1zontului anilor 80, vom spune noi, ,,multir,hcat?1 · Pi:m rului" mecanicist şi istoric al c:1;oaşte Paul Hazard (1935) istoria capata o d1men_sm~ ne nouă : psihologia co1et!vă." I:i d_ouăze~1 ~1 • • de ani cîte mari sch1mban ps1holog1ce ' c1nc1 - , . " . . . . D l •tacîte contraste, cite trecen b1 uşte · ,, e a s bilitate la mişc a re ... De la vechi 1~ mod~rn:·· De la Sud la Nord ... Heterodox~e... P1ei:1 e Dayle". Există, între 1680 şi 1715, 11:_ ra_c~_rsrn, tot jocul subtil, avant; la lettre, al gmd!r!l secolului al XVIII-lea. :În fruntea ata:ulm_ imp_~1 , triva credinţlo tradiţonle se. afl~ raţi~n_J veche partidă, rămşiţ a vcchml:11. ave10_1s~11, după cum ştim prea bine acum. Cac~ cre7h~ 1~: mul a fost totdeauna refuza_t. N~mai 1:~t1~nc1)~~ din toate timpurile, care smţ Ş~ fraţu ş!fi~i Libertinilor erudiţ ai lui Rene ~mtai:d, gases~' între 1670 si 1680, noi aliţ Şl motive sup:1men tare de •a se îndoi de largul ~0~1se~s social care îndeamă încă, pentr~ puţma v1 eme, /a acceptarea pactului cu cre ş tmae . Van D_a e, Bekker şi „negaţi [ a dică neîţ e legra] mira_: colului, Richard Simon şi exegeza, B_o~ueţ . ş1 luptele sale, Leibniz şi falime1:tul unim Bisericilor" ; în faţ acest ei negaţi~, Hazard ve~~ deja cele două căi ale sec?lulm a_l X~I~I-le~ . empirismul lui Locke, deismul Şl _re~igia :1~turală, dreptul natural, morala s_o<:_iala, fericirea pe pămînt , reducţi a escatolog1~a ce se. fa:e simtă în Anglia mai întîi ş~, ma: ~urab1l,. 1~1 Fr a {1ţa, ştinţa şi progresul. _ş~ apoi, m rez;1va, valorile imaginative şi sens1b1le care, cul~ivar în Nord vor reveni în masă pentru a trmn_:i <I pretutindeni, cînd sensibilul Jean-Jac:1ues 1~cepe să-l înlocuiasă pe r~ge~: ~oltair:-. lat~, după Hazard, pitorescul v1~ţ, r~sul ş1 lacrimile, instjD,ctul, nelişta ş1 sentimentul, apoi ~9Ş acel~ f~rvori care, de la. doamna Guyon şi pînă la p1eilsmul german, trecînd prin carmelitele din Compiegne, dovedesc că sfîntul Duh continuă să-i adune zi cu zi pe alesii săi ce aste~pă zxirousiCL, sub Voltaire ca· ş i sub Ner~. 1ntre 1680 şi 1715 are loc reptiţa genrală. 171? : ~e naşte ~ecolul al XVIII-lea, după o penoada ele tensiune, în 1690, în Anglia, în 1713-1715, în Franţ, deschizîndu-se către era criticii universale. Telemah travestit, Iliada lu~tă în derîdere, persanii lui Montesquieu, clunezul lui Goldsmith Swift si Gulliver în 172 6. ,,Asmodeu se eliberase [.. .], el intra în biserici p entrn a se interesa despre credinta celor aflţi aici [... ), el nu se mai exprima fn mod greoi [••. ], în felul trist şi crud ul lui Pierre Bayle, ci ţopăia, făcea nebunii ca un demon năzdrva şi vesel" (P. Hazard/. Dar Swift are umorul trist al unui mare maniac al ginului. 1_n uc_'."laşi timp, sub efectul reducţi escatol~g1ce ş1 al multiplicatorului mediului înconjurator, se pune problema fericirii. Apelul lu.i P~pe, ,,Oh Heppiness ! Our be:ing's Enrl cinel A11n ! Good. Pleasure. Ease. Content! Wate' er thy Name !", a fost auzit, Mauzi o dovedestf' for Jefferson îl fixează pent~~ pentru Franţu. de inde~endent?tdeuun~, .~n. te?C!ul Declarţi 1: ş _1ş se- r esmnază şi apologetica 1~a. Creştinu ecurge la fon c1re. ,,In acest amestec era introdusă_ şi s ă~t e ~1." J\1,:1elion1rea săntţi şi prelungirea v1eţ smt ev1dente în cazul asa-numit?i Upper ~nidclle class începînd din p{·imii ani ai secolului al XVIII-iea, cînd „nu se mai recurge kt o rugăcine care să vindece bolile ei la precauţi pentru ca boala să nu se prod~că [••• )" •. E x istă acum tot felul de reţt foarte prnzmce, în cap cu cele ale marchizului cl'Argens, acest pedagog cai·e se bucră de cel mai ma_re ~ucces scriind plntitudini : mai bine de tre1zec1 de volume, precum şi numeroase ro~1ane. ,,Scrisortle eb1:aic~ au fost editate cel puţin d~ z~ce 0~1, Scnso, lle cabalistice, de şapte on, Filozof1a bunului sirnţ, de treisprezece > 399 ' • ' ori; Scrisorile chinezşt, de opt ori, făr a mai pune la soc ote ală o ediţ gen e rală a operelor sale, în 23 volume (1768) ." • încă mai mult decît fericirea, raţiune devine semnul de raliere. O raţiune care renuţă la ontologie, punîndu-se, prin chiar aceasta, la adăpost de îndoială. ,,Pyrrhonismul, veşnicul duşman, se întemeia pe o ambiţe nemăsurat [... ] Datoriă unei moderaţi înţelpt, pyrrhonismul este învins." Kant, în 1784, a lansat cea m ai bună formulă : sapere aude. Aufklă­ rung-ul constituie exig en ţa şi autonomia afirmate ale gîndirii raţionle, dar raţionlsmu german a mers rareori dincolo de un protestantism foarte liberal. Principalul gînditor al Germaniei, în perioada dintre Leibniz şi Kant, Christian Wolff, este însuşi tipul creştinul luminat, care merge pînă la limita ex tremă a liberalismului, făr să piardă nicodată din vedere esnţialu Revlaţi. Incidentul căruia îi în 1721 doveşt cît de sevră şi cade victmă de profundă a rămas pietatea germană în secolul al XVIII-lea. Dar pretutindeni în afara Germaniei, unde pot fi găsiţ liberali şi pietş, Dumnezeul creştinlo este adus pe banca acuzări. Este greu să ne închipuim pînă unde poate merge o ură care, în sfîrşit, se exprimă, după ce a fost multă vreme stăpîn.i Începînd de la d'Holbach, şi pînă la descrştinăo din 17931794, Franţ a avut bolnavii săi obsedaţi de moartea lui Dumnezeu, mica sa cohrtă de duş­ mani ai lui Iisus Christos. Ea se recutază dintre emigranţ din Est. Exemplele cele m ai n:velatoare sînt şi cele mai vechi : Pietro Giannove (1676--1748), Johann Christian Edelmann, originar dintr-o familie luterană, năs c ut în şi în cea de a doua jumă­ 1698 şi care a trăi tate a secolului al XVIII-lea (Gătlichke der Vernunft dateză din 17 41) şi abatele Mes lier, din Etrepigny, în Champagne. , Meslier s-a născut în1664, într-6 familie de ţărani înstăriţ din Munţi Ardeni. Un preot îl învaţă să citeasă şi se ocupă de ucenicia sa. 400 A_juns p1:eot_ la rîndul său şi avînd un bun venit ec~ez1~stic _de 100 de livre, el ia în posesie • parohia dm Etrepigny la 7 ianuarie 1689. Inlui se scurge făr nici un tre 1_689 şi 1729 viaţ e:7emment mai important. Acest om mediocru Şl vulgar lasă după moartea sa cea mai uimitoare carte, rod al unei uri macerate de-a lung_ul u:iei v_ieţ .de plictisitoare impostură. Mes- , ll~r ş~-a pierdut credinţa, dar el nu vrea să-i • piarda locul _de preoţ, ş~ nici să rişte ceva. Timp de_ patruzeci de am, ş1-a desăvîrşit răzbunae u~1nd de. o_ dogmatică a negaţi şi de un catehism politic al _antifrazei care te duce cu gîndul la contra-etica, contra-dogmatica si contraceremonialul din vrăjitoa ţărneasc din secolele_ al ~VI-le:: şi_ al ,XVII-lea: el dorea ,,[ ... ] c~ toţ!ma1-r:na:11 pammtului şi toţi riobilii să f1_e spm~uraţ1 ŞI stra1;-gulţi cu maţe de preoţi". Ş1 spunmd„a~este mmunate cuvinte, preablînd,ul pastor ~1 mvocă pe Brutus şi pe Cassius (lă­ sm?u-1;-e c1teva sci::sori clasice), îi conjură pe toţi ce1 care, pe vntor, vor avea rolul • unui Jacq1;1es Clement sau al lui Ravaillac. Cazul Mesll~r este interesant, în măsura în care yoltaire, Helvetius şi d'Holbach l-au salutat mtruna ca pe un erou şi ca pe un precursor. Un puternic c1:-rent. literar refuză nu atît pe Dumi:iezeul creştm, cit Revlaţi : este efectul practi~ ~l 1_:1ultiplicatorului cunoştiţelr in era mecanicista. Dobî1:direa raţionlă a cunoaşteri s-a _suprapus, ~a _mvelul multor conştiţe, .peste noţmea creştina de cunoaşter revlată ...Refuz~l Revlaţi particulare ţine de noua credinţă. V10lenţa atacului antireligios din prima jumă­ tate a secolului al XVIII-lea are un caracter religios, şi aceasta pentru că gîndirea nouă· se introduce în structuri mentale mostenite din timpurile creştinsmul, avînd astfel loc o subtiţe. At~cit: sucită o reacţi apolgetică, de o forma ŞI de o calitate diferite, arareori eficace~ Să lăsm deoparte cazul iberic. În Portugalia, 401 la ani înainte de Pom bal, are loc _excuţia a unui eretic, la 18 octombrie 1738 ; după Pombal, în 1778, Fra1:_cisco Ma~~el c!o Nascimiento, care nu crede m Potop şi m Pacatul originar, este întemiţa şi nu scapă dvecît evadînd. La . Orbec, o vrăjitoae este arsa la începutul perioadei Regnţi, da~· cazul es_te ljmitat şi motivaţ religoasă a tribunalulm dm Rouen nu este doveită. Este vorba de o represiune într-un mic ţinut în care criminalitatea ţărneasc îi nelişt pe magistrţ. Tosrana este liberaă, Roma şi Neapole sînt severe. La Berlin totul este cu putinţă în materie de religie, ~u condiţa ca statul să nu aibă ni:11ic _de suferit. !n domeniul filozofiei, apologetica mceară să adopte tonul secolului. ,,In 1757, istoria cacuacvlor era cită de tot Parisul." La 48 grade latitudine sudică, asig_ură în _glum~ Moreau*, a fost recent descoperit un tnb mai puţin . cunoscut decî_t cel din Ca_rai~e, cu moravuri bizare si lipsite de ascunzişr : ,,Cacm1cii dacă e să 1~ dăm crezare, se trag din Titani, ca~e voiau să se urce pînă în cer. Cacuacii studiază natura cu de-amănutl, ei nu îi ridcă temple, pentru că asta ar semăna cu un eul~ şJ pentru că Titanii le-au lăsat drept maxima ideea că trebuie să cunoasă şi nu să adore [... ]". Pamfletul antifilozofic al lui Jacob Nicolas Moreau este plin de haz, astfel încit autorii Enciclopediei nu-l văd cu ochi buni şi îl reclamă pe magistrat. Cacuacii * st~rnesc rîsul, dar nu merg prea departe. in Angha, apararea este mai bună. The Trial of the Witnesses of f;he Resurrection of Jesus, de episcopul anglican la Londra în 1729, loSherlock, carte apărut veste drept la • ţintă şi cu putere. Berkeley an'.mcă în bătlie On the minute Philosopher: în Seven dialogues containing an Apology for the Christian religion against these who are ccrlled Freethinkers. Printre apolgeţi, doi băraţi apar în prim plan.: Warburton *, episcop de Gloucester, cu a sa Alliance between Church and State (1736) cîţiva capitlă w 402 şi abila Divine legation o.f Moses (1738). ,,Put~m contes~a caracterul convigătr al silogismelor lui \Varburton, notează Hazard, dar nu putem conte~ta _faptul că ele i-au influeţat pe ~o:itemporam, ş1 dovada cea mai bună sînt :·epli~1l_e lui ,Voltaire." Joseph Butler, educat !n spm t~l Diss~nt, cl2r viitor episcop anglican, Il a~c~pta pe Locke ; apologia sa pleacă de la succes. Butempirism, de unde şi imensul său J~r nu rămî_n~ rigid, el ştie să fie flexibil Ja timpul potnv1t, . pornind din nou la contraatac •.Excelnţa cărţi sale Analogy of Reli9ion Natu1 crl and Revealed to the Constitution cmd ~~urse of Natur~ (1736) se explică prin obicerul un~1 pole11:1ci care nu recurge la tribunale!:- la:ce. Rezistnţa clin ţările catolice este paralizata de cearta janseită si de lovitura pe c2re o . primesc iezuţ. Ac~astă lovitură por~e~te • dm Portugalia, în 1757 avînd loc apoi_ în_ F1:3nta, în 1764. În 1773, 'iezuţ, ex: ~1luşi _chn 11;-tr;aga E~ropă catoliă, nu găsec ~fugiu dec1t m preaJma lui Frederic al II-lea ŞI. a Ecaterinei a II-a. Papa aceptă. Bula Don~mus _a; Redemptor, cu data de 21 iulie 1773, chzolva m mod oficial ordinul iezuţlor . . proPe _vid~l _astfel cre~t, partida filozcă ~_une • rel_1gia naturala, morala, Finţa supremă smt de aJuns, nu mai este nevoie de nici un fel de cult. J?ar cît~ nuaţe pot fi întîlnite ... L?cke, agnostic empiric, convins însă de adevar~l Evangh<:_liei, face o breşă pe care Milton o facus~ la nndul său. Locke nu are nevoie de clual!tatea subshmtei ; el redeschide· procesul sufle~ului, proces instruit odincră de Po°:P?nazz1, sau, mai exact, agnosticismul său empmc_ tre:ev pe lingă ac~stă problemă, pentru el mutila. O _fraza dm Esscry concerning hun_,wn understantzng trecuse aproape neobserv~ta în Anglia. Iată pasajul, după traducerea l~i C:oste : ,,Avem idei despre materie si despre gm~i:e dar poate că nu vom fi nico.dată .caP?bili sa cunoaştem dacă o finţă materilă gmdeşt sau nu, pentru motivul că ne este cu V ;V 403 neputiţă să descoperim dacă ~umn~ze1;1 nu a dat unor îngrămdi de materie, alcatmte aş cum a crezut el de cuvinţă, puterea a per'el a :;1n!-t cu r:na: cepe şi de a gîndi ; sau dacă teria . astfel alcătui o subtanţ imateriala care gîndeşt [... ]". V Voltaire a extras acestă frază, punînd stapînire pe ea, şi, după ce a deforma~~o, a tr~ns_format-o în arma de război • a întregu s~l.e _vieţ. De fapt, în ţările catolice! P: baza tradiţe scolastice întărie de cartezianism, nemurirea su: fletului este mai importană decît Cuvîntul lw Dumnezeu. Pentru Locke, ordinea acestor facLucrul apare limpede în c~a tori era difertă. _care si: de a treisprezecea scrisoare filozţcă, tuează bătlia pe terenul sufletulm. Chia~ daca ţine să fie prudentă, gîndire~ l:Ui Vol~aire se artă aici foarte departe de gmdirea lm Locke. Totusi acest Locke voltairian va fi adoptat pre: tutind~ni pe continent, împotriva adevărtul! Locke. Voltaire a revenit de mai bine de o suta de ori asupra acestei chestiuni, pentr_u ~l ese1,_1ţială. El se exprimă făr nici ? am~igmta~e ~n scrisoarea sa către La Condarrune, dm 22 rnme 1734 : ,,Scrisoarea mea despre Locke se revduce doar la următol lucru : raţiune umana · nu poate demonstra că lui Dumnezeu. î_i este c~ neputiţă să adauge gîndirea, matene1. Ac:ast~ proziţe este, ere~ eu, _la. fel de adevarat~ tnunghrnnle care au aceşi ca si u rmătoae: bază şi aceşi înălţime sînt egal~"· VScri~o_area începe printr-o ironie anticartezrnna, cac! ne aflăm în Franta : ,,Descartes al nostru, nascut ca să descope{·e erorile Antic~ăţ, ~ar. spr: a -le înlocui cu ale sale . [... ] 1ş mch1pme _ca sufletul vine în trup înzestrat cu toate noţm­ nile metafizice [... ] avînd _toate ideile abstracte, plin, în sfîrşit, de frumoase cunoşti?ţe, pe care le uită, din nefericire, cînd iese dm pmtecele mamei". Voltaire lovise · puternic în religia :1atural~, îndemnat de partida de stînga, de anpa radicală a Enciclopediei. Nu este sigur că şi-a în- ?e 404 ţels îndeajuns de curînd eroarea taciă. Etapele nu trebuie sărite. Jean Ehrarcl găseşt un argument pentru a explica revirimentul lui Vol~aire î? _aface_rea_ ateismului înţelpior chi:.. n~z1. Inclmmd, m Jur de 1730, către deismul vid_, Vo~ta~re pare a fi regăsit, . pe vremea cînd scne Dicţonarul filozofic, un teism (schimbarea de cuvînt este revelatoare) mai precis. f\cest gen de convertire s-ar situa în 1751. Ea vme ca o_ r:cţie împotriva unei aripi de stînga c?i:1promţate. Neîndoielnic, ea nu este lipsit~ de o motivare socială. Credo-ul teist este m~1 nua _ ţa_t şi todaă mai precis · decît cel a dat deist. Voltaire, cel din ultima perioadă îi:itr-m?- articol din 1765, reluat · în Dicţona rul fzlozofzc, o definţ a teistului care capăt apr~ape valoarea unei profesiuni de credinţă : „Teistul este un om ferm convins de existenta unei Finţe supreme care gîndeste care le~a alcătui pe toate finţel ce au ci întindere care trăiesc, simt ~i cug~tă, o Finţă supremă' care le_ perpetueaza specia, pedsşt .făr cruzime c:·1mele şi răsplteş cu bunătae · acţi unil e VIrtuoase. [... ] Teistul nu ştie în ce fel Dumnezeu pedsşt, îşi artă bunăvoita si cum iartă ; căi el nu este îndeajuns d~ t~merar pentru a crede că el cunoaşte cum acţioneză Dumnezeu ; dar ştie că Dumnezeu actioneză şi c~ este drept. Difcultă ţile legate d~ Provid:nţa n_u îl .z?run~iă în cred inţa sa, pentru ca nu smt difcultaţ1 foarte mari si nu se înt~meiază pe dovezi ; el este supus 'acestei Providenţ, deşi nu întrezăş decît cîteva efecte şi cît~va aprenţ ale ei, şi judecînd despre lucrur~le •pe care nu le vede prin mijlocirea lucr~nlor Vpe care le vede, crede că acestă :rov1denţa este prezntă în toate locurile si m toate secolele". . ' Trebuie oare să facem o clasificare a elitei ateismul în seama franceze? Atunci să lăsm mar!~or . oameni de afaceri, deismul, în seama maru burghezii, iar teismul, în seama aş-nu 4o5 mitei u,pper middle class. Meritul de a fi conferit un conţiut afectiv rc_>ligiei naturale îi aprţine lui Rousseau. Şi deşi itinerarul vicarului savoyard este tot atît de personal ca şi educaţi ce-i este dată lui Emile, acest itinerar va avea o enormă influeţă . De fapt, Rousseau nu are nici un merit. El se întoarce la religia Genevei, la acel calvinism transformat de ultraliberalismul raţionlst, dar salvat de the light within al dublei inspraţ. Reacţi monseniorului De Beaumont este nedraptă, desigur, dar lucidă. Sub acestă formă, religia naturlă constituie un real pericol pentru Biserică, şi nu la nivelul unei mici elite, ci la nivelul celor 30 sau 400/o oameni care citesc. Mustrarea episcopului cel puţin, se află la originea unei capodopere, scrisoarea lui „J .-J. al Genevei, către ChrisRousseau, cetăţan tophe de Beaumont, arhiepiscop de Paris". Geneza profesiunii de credinţă care constituie apogeul lui f~miLe (1762) poate fi cită în cea c1P a şase plimbare a Hoinarufui singuratic. 1n MemoriiLe sale, doamna d'Epinay reproduce o replică devnită mai tîrziu celbră : ,,Eu, domnilor, cred în DL1mnezeu [..•l Părsec pe dată încăp e rea dacă spuneţi fie şi un cuvînt m ai mult". Rousseau este influeţat nu numai ele Geneva, ci şi de Anglia. Deismul lui Bolingbroke ~i. cel al lui Pope are o căldur ce lipseşt teismului lui Voltaire : ,,Nature mlll trutli are tlie snme everywhere, ctncl renson shows them everywhere aLike". Prima epistolă din Essay on Man apare în februarie 1733. A semnată, de data aceasta, cu patra epistolă, numele de Pope, în ianuarie 173--1. Succesul Eseului despre om este pur şi simplu fabulos. Cu începere din 1762, acţiune sa este convergentă cu cea a lui Emile. Rousseau cunoaşte opera lui Pope, el îl citează pe Nieuwentyt. Reluată de mai multe ori înainte de a fi publicată, profesiunea de credinţă care, la început, căuta să adopte o atitudine echilbrată în raport cu filozofia şi partida cu e rnică, sfîr406 şet prin alăr crestinism •a . c1;1 11otanre ideea unui liberal al A f 1 • u tebgios, idealist social p ecare !31 unu_1 curent care ne duc i . 'pma . u.mamtar ş1 moral • . e ce puţm la Tolst • ' Trebme să urm 1• 111 • t 1• o1. tale, atît3 vreme ~ u totul r~ligia ţări sădit . de D e~ nu :- 00 trnz1ce morala umnezeu m admcul • • •• morală d . <. • m:mu tale. Smt o finţă p_licit, cogito-ul cartezf~~ smi mlocuieşţ, imfilozofi [ ... ] i-am ăsit • •.: -a1;1 s!udrat pe tivi, dogmatici ch~ar . pe t~ţ1_ mmdn, afirmacism [... ] Mi-am 1 t 11 ~1 etmsul lor sceptimi-am spL1s . sa· ua c ec1 o altă căluz s1· · · · cer sfat d 1 • trică [the light witl1 . ' e a lu1:1ina lăunnofrmaliztă a im ;:at9iwk~r, pnma schiţă avatar rationalist ai . t1~ulu1 categoric, acest mă va fa~ . • p1e ismului german] ea mai ţ· d •' e sa greşsc ei, sau cel puţin pu m ecît gresesc ..."' c;lv1~~!~:1a mea î1;1i va aparspune şi de a simti : a a~estu1 mod de a mă torul pasa· : Vă e., c~_nfirmată Ji de ur1 Scripturil or diă ~ime~artullsE:_sc ~ ca măreţia gheliei vorbeste in· ._ţe [•• •] ca sţmenia Evanmărunte sînt. în imn. mele. Uitaţ-vă cît de lozofilor cu' tot pr~aJml. a acesteia, cărţile fit f . ' orgo ml lor Oar p~ mţa ca o carte atît de •• • ~ es e cu aht de simplă să fie lucr sublima ?1 todaă este cu putină 1 area oamenilor? Oare vestş să nu. fieca 1 ~ce a . despre care ea podeci dubla . . e_ msuş1 decît un om ?" lata· . msp1ratie ur t. d O ' In faţ vorbei lui Er;sm:1~ .a . e plecăiun e umaniştlor din secolul s r~1cul Şl a tuturor Socr~te, roagă-te pentru ano·1 ;yr-le~ : ,,Sfinte ~ugraveşt imaginarul • . . • ,,Cmd Platon mtreaga ticălose a . sa_u drept coplesit de · ·· cnme1 si vred • d • preţma virtutii el •1 :• mc e toaă Iisus Christos .• a's : zugraveşt de fapt PE' . A · emanarea este tAt a • p~nta, mcît toţi Părinţ B" .• •• a 1 _e fra~l nu este cu putinţă • ~~IICil au simţt-o iluzie [... ]" . sa ie doar o simplă îmbrăţis . v • ki-·' . g1t, creştm1sul °:rung-ulm, punct de ţine Filaţ Nu ca o placă 407 exagrăm turnaă !~ eînd s une .. • - • . pt . m ca Emile este ·. pen. iu seţolu .ai XVII!~ lea. Aripa franceză porneşt pe via media enspre a •ajunge la Aufklarung-ut mistic. Destinul tragic al omului se afirmă încă o dată. Cei zece ani de răgaz acordţi prin mutaţi suferită de durata vieţ omenşti n-au modificat nimic. Din nou, inimile sînt sfîşiate. ~onştiţe_ li se potriveş germanilor, dar nu li se :potriveş cîtuşi de puţin francezilor si eng~ez1lor~ De fapt, în Anglia, aristotelismul a ramas mtotdeauna la suprafţ gîndirii iar F_r~ţa nu va reveni nicodată asupra in'versar": !und~mentale a cogito-ului. Ontologia înlocm~a 1:.rmtr-0 metafizcă a cunoaşteri, iată o c?btura pe care Descartes le-a impus-o franc~z1lor, chiar cînd aceşti cred că se inspră dm Locke. gleză, Erudiţa literaă nu este de ajuns. Să-i vedem deci pe filozofi, pe cei a devăraţi. . Nicodată comunicarea dintre filozofie si · literauă n-a fost mai uşoară. Aceşti hibri;i, îndeobşt numiţ filozofi în maniera franc e ză, au făcut, de altminteri cu mult talent, o asemenea legătur. Filozofia din secolul al XVIII-lea oscilează între o metafizcă a moravurilor şi o metafizcă a înţelgri . • Secolul al XVIII-lea s-a îndeletnicit cu criticarea lui Descartes, în care îşi află originea : l-a criticat Voltaire, după cum ne amintim prea bine ; l-a criticat şi Leibniz, în numele unui raţionlsm mai exigent, al unei filozofii mecaniciste adusă în stadiul calculului infinitezimal, al întoarcerii la Aristotel şi al bunului simt comun care luminează interiorul din exteri~r. Leibniz văzuse foarte bine felul cum reductia subtanilă •cartezină ducea la Spinoza, 'obstacol pe· care, în ciuda seducţi exercitate, secolul al XVIII-lea, în întregimea sa, a vrut cu pasiune să-l evite. Definţa carteziană a subtanţei, sau face ca să fie îndoielcă - după cum vedem la Malebranche - existenţa lumii, sau poartă în germene negarea sufletului individual. Or; secolul al XVIII-lea vrea cu tot dinadinsul să se alieze cu Spinoza împotriva religiei revelate, dar se teme încă şi mai mult că va pierde eul individual, acest ax al reuşit occidentale, îri sufletul lumii. ,,Intreg sistemul lui Leibniz este • guvernat de infinitatea lumii şi de imposibilitatea de a decupa din aceasta vreo realitate care să nu fie în felul său inftă [... ]" (Brehier). Această proiecţ a complexităţ politice a spaţiul german şi a filozofiei mecaniciste în cîmpul 408 ~ o- Eseul - E~say ~nv lluman • understanding (lv6~_0) - ramme, pma la Kant, cartea de că­ patu . ~ vsec:_ol_'.ll~i. ,,Pope povestş că o englezoaica tin~ra care Vîşi comandase portretul a .c~rut ca pictorul sa o reprezinte ţinîd în mma un volum gros : operele lui Locke [... ]" (J:Iazar,?)- Destouche~, în Falsa Agnes, ,,imagmeaza Vun personaJ care este o tînăr fată c: s~ d~ drept :1ebună ; în cele din urmă, ea ai_ata ca are mmtea întreagă, explicînd doctrina cuprinsă în Eseu". Punctul vde plecare al Eseului este, după ~un:1 am vazut, unul politic. Arătînd natura si limitele înţelgri omenşti, el întemiază t;lei:anţ •. Cîştignd partida, Locke îndepărtaz pnn chiar aceasta sistemele care au ajuns în pragul secolul:1i al XVIII-lea la un fel de apogeu.V Eseu~ ~Ul Locke este polemic, el reabiliteaza e1;1p1nsmul violent atacat de către Cud~orth, m 1678. Totdaă, este disocată ideea ca_ ~ez:noi:istrarea existnţ lui Dumnezeu im~hca ideile înăscute, că adagiul Nihi'l est in mtell:ctu quod non prius fuerit in sensu duce la_ atE;1sm, pe care Locke îl detsă din instinct. Gmd1rea_ ~ngleză, dat fiind refuzul său secula: pnvitor la via media aristoelcă, osciI~a~a mt::e. o tradiţe funciar idealstă şi O tradiţe hotant senzualită. _ V ~seul este coi_:cepvut ca o demonst;aţi prin cai e este ~ombatuta o teză. Pentru cititorul de pe continent, cel vizat nu pare atît Cudworth, ci mai curînd Descartes. Secolul al 409 18 - c. 62 XVIII-lea . aceptă raţionlsmu cogito-ului, dar idealismul fundamental pe care el îl implică îl stingh er eşt. Locke va permite spiritelor superficiale să păstrez religiozitatea raţionalstă a lui Descartes, făr să fie stînjeiţ de Dumnezeul chezaş al cunoaşteri şi făr să rişte a dizolva eul gînditor în tenaţi spinomejdioasă ziană. Ineismul este o doctrină a prejudcăţi, priprin aceea că duce la proclamarea infalbtăţ. Cît priveşt existnţa lui Dumnezeu, sub pana lui Descartes sau sub aceea a sfîntului Anselme nu întîlnesti nici un fel de dovaă ontlgică, dovaă adt de greu de produs. Locke se mulţeşt cu o varietate a dovezii a contingencia mundi, care nu presupune o idee preconută despre Dumnezeu. Impotriva imagnţlor teologico-"filozofice ale lirismului raţionlst (Malebranche şi Spinoza), împotriva nebuniei mistice a sectelor şi a opresiunii paistşlor, Locke opune caracterul raţional al unei via media creştin. El publică în 1695 un tratat, The Reasonableness of Christianity, care nu trebuie confundat cu raţion­ listul Christianit y without mystery de Toland (1670- 1722), apărut în anul următo. În leagănu britanic al căi de mijloc ~ntîlnim pragmatismul de la începutul Secolului Luminilor. Cum „să îndrepţi spiritul către natura inflexiblă a lucrurilor şi către relaţi lor inalterabile" ? În ciuda a tot .ceea ce îi opune unul altuia, Locke, ca şi Descartes, sînt ideşt. Locke ca ută mai întîi să afle ce sînt ideile simple. Sînt simple ideile care nu ne pot fi comunu le deţinm prin mijlocirea exnicate, dacă perinţ noastre, ca ideea de frig, de amar etc. Ideile simple se împart în trei categorii. de senzaţi ; idei simple Idei simple ţinîd ţfoînd de reflcţi ; idei care ţin în acelşi timp de reflcţi şi de senzaţi, adică ideile durată, număr. La Locke, ca şi de existnţă, la Descartes, ideea este o reprezentare a lu410 crurilor. Areastă adecva re este însusi fundamentul o~icăre teorii a cunoaşteri: Dar la ~o~½e lcgatura este mult m ai puţin rigdă . Ca concluziile lui Robert fizician, Locke adoptă ~oyle (1627-1691), pentru care numai calită­ ţile de întindere, figură, soliditate miscare exi_stnţă, dur~tă _ş i _număr sînt „calităţ dintîi"'. C_hi~~ aceste idei simple, chiar aceste calită dmtu _nu ne dau nici un indiciu asupra subst~nţei reale a lucrurilor. Acest relativism al lm Locke este fund amental ; el poate duce fie la ~en,om enologismul şt inţfc, fie la ideismul rndic2.1 al lui Berkeley. Pentru Locke şi pentru întreg secolul al de senzntie este eleXVIII-Iea, ideea care ţine ?1entul ultim nl cunoaşteri şi reprezentarea m!r-o a !1'.miă ,limtă n realităţ. Voltaire ră~ rmi_:ie _mei, ş1 mtreg conti nentul îl urmează. ,,Gmchrea specufativă a lui Locke asupra ideilor con:iple~~ t_rebuie [... ] să pună capăt unor va1:e d1scuţi_ filozofi ce, arătîncl că ele nu sînt :l~cit «combinaţ de idei_ simple». Se ajunge ,tstfel la un fel de utom1sm psihologic. Substanţ, ce repzin!ă o altă problemă impor~a?ta, nu es~e dec3t o fal_să idee simplă, ,, 0 1c~ce com plex~ luata drept idee s implă»" (Brchier). Once idee este repzntaivă, dar inc_omplet repznt at ivă. Se ajunge la o distincţw mtre şti inţel icle~le _(matematica şi dreptul!, absol~t s1g~ire_, şr ştinţe le experimentale, cai~ pot fi revizmte prin rctusuri succesive ~istemul lui_ Locke nu este de· fapt decît m~ a,bil compromis, reprezentativ deci şi anunţmd gemul secolului al XVIII-lea de O ri?03!'e apren!ă şi pr_agrnatie, terme~ de mijloc combmatorie care ar compune intre „o nrţa toate c~oştmţel posibile cu elementele sim~-le definite [~ a~licare a mecanismului la tcoua cunoaşter]_ ş1 un cmpidsm care ar judeca confor1;1 exprinţ şi uzajului [... ] Nicicînd n:a existat un spirit mai înţelpt, mai metodic, un logician mai exact decît domnul Locke . touşi el nu era i m mare matematician. N~ 411 se putuse supune nicodată ostenelii ~alculelor sau uscăin ad e văruilo matematice, care nu înfătiseaz - în primul moment - nimic sensibil· ~piritului ; nimeni nu a doved~t 1:,1aj bine decît el că poţi să ai spirit geometric fara să recurgi la geometrie" (Voltaire) . Locke a revolutionat chiar si literatura, , a răi.înd că arta d~ a scrie nu c~nstă în a aplica reguli şi precepte, ci purcede mai curînd din activita~ea lăuntric a sufletului" (P. H azard), acordmd „impresiei, senzaţi, un loc ce nu le fusese nicodată recunoscut pînă atunci. Nu-i datorez nimic naturii, îi spunea Stern lui Suard [ ••• ], datorez totul studiului aprofundat al cîtorva cărt i : Vechiul si Noul Testament; şi lui Locke, pe 'care am în~eput să-l ~itesc î:că ~in ti1;ereţ, şi pe care am contmuat sa-1 citesc mtreaga m ea viaţă. 1n acest sens, L~cke s: află la originea unei literaturi care înreg1streaza eului în ţa fenom~n 7lor c:1re [... ] . reacţil îl impresonază putermc [... ] la o:·1gmea h~eraturii care ţine de senzaţi". lata de ce mfluenţa lui Locke creşt neîncetat în a doua jumătae a secolului,_ o~ată c~ înţ~are la sentiment, la eul subiectiv, pnn mlJlocirea celor doi mari autori m a rcaţi de el : Rousseau si Kant, după ce dăuse n aş ter gîndirii lui Berkeley, Condillac şi Hume. ,Berkeley (1685-1753), episcop anglican _de Cloyn, este un ref~rmator :1t_ol?!st îD: America si un activist practic al cantţ. Mm net încă ~1ecît în cazul lui Locke, filozofi a, aş a cum este ea întelasă de Berkeley, se reduce la o teorie a c~.moasterii. Esse est percipere aut percipi". Berkeiey clu~e pînă la ultima limtă o tendiţă a gîndirii din secolul al _xvn_I-1:a: El nu este un epifenomen, ci se afla în msaş1 inima si la rădcina acestui secol. Cogito-ul este o t autologie, gîndirea ruptă ele simturi o încercare orglia s ă care duce la izolare ' si' la nebunie. ,Vană este distncţa dintre lumea spirtuală şi lumea materilă [••• ] Nimic nu există de fapt în a fară de persoane", 412 de euri gînditoare, mai simplu spus, ,,de lucruri conştie" . Imaterialismul lui Berkeley se înrădcieaz în teoria sa despre vedere. Noi nu ved~m distanţel, ci le interp e tăm . Inţ 1~s ad. _litte!am, Berkeley ar fi fost pri7 meJd10s, fnndca zdruncina puternic filozofia mecanistă şi valoarea normativă a matematicii ; imaterialismul său, cel puţin, face un pas decisiv pe calea necsară a fenomenologizăr cunoasterii. Etienne Bonnot de Condillac (1715-1780) : o familie de magistrţ, o intrare discretă într-un ordin călugres, o lungă ezitare ... La sfîrşitul vieţ, Condillac era poate crestin. ome~esti Eseul despre originea cunoştiţelr dateză din 1746. Orice idee este dobînită şi vine fie nemijlocit din simturi fie din ex~ernţă . Nici o_ proziţe men'.tală nu se poate ~1ps1 de semn. Ii datorăm, poate, redescoperirea 1;portanţ e i limbajului ca unealtă a gîndirii ş1 ca mediator al cunoaşteri. • TŢat~ul despre sisteme (1749) se ocupă şi de IStone. Este o teorie senzualită a cunoas~erii, l:g~tă de o valorizare a limbajului şi mserata m procesul istoric al dezvoltări cunoaşteri. Opera sa culminează cu Tratatul des~ pre se7:~aţi,. 3:p~rut în 1754. Faimoasa ipoteză a s_tatu11, art1f1cml pedagogic care a frapat posteritatea, este datoră domnisoarei Ferrand. Condillac îl modernizaă şi îl ~adiclzeă pe Locke. Senzualismului lui Locke, Condillac îi adugă noţiuea unei educări progresive a simţurilo. învăţm să vedem, să gustăm, să simţim, să atingem ... Tratatul despre senzaţi este o carte scriă la comandă, într-un context în care trebuie să-l resituăm pe Berkeley şi primele operaţi de catră. Una din marile realiză ale gîndirii secolului al XVIII-lea este aceea de a dovedi experimental realitatea senzualismului. Orbul ~i naşter, .?bişnut cu o aprehendare pur tactila a lumn exterioare, va recunoaşt oare 413 cubul în faţ ochilor săi dintr-o dată ? ,,Nu va putea să-l r ecu noască, răs­ pundea Molyneux, nu va putea să-l recunoasă, răspundea Locke, nu va putea să-l recu.noas2ă, răs pund ea Berkeley" (Hazard). Or, iată că chirurgul Cheseldon operază, pentru prima oară, un orb din naşter prin catră, în 1728 . Toată lumea se entuziasmă, exprinţl se înmulţesc, Diderot e de-a dreptul cuprins de înaşezt către m~ltiplicator : omul în centrul lumii, în locul lu:. Dur~me:e':. Dup~ Locke, după Berkeley, ,,11 mai rammea lm Hume să desfiinţez, odată cu noţiuea de subtanţă pe cea d; cauzalitate în general [...]". Hum~ a vrut sa_ facă ~în metafizica înţelgri o ştinţă tot atit de riguoasă ca şi filozofia naturlă mecanistă ~ lui N:wto1:. El este etapa prealbiă care_ permite - mcepmd de la Kant - recons~rmrea fenomlgică a . filozofiei întovăr­ ş:r;a. filozcă a unei cunoaşteri ştinţfce tînta mt7-~n P;~ces ~e creşt în proţie geometrica. Cntica lm Hume curăţ locul. El ~emostrază ipocrizia deismului. Dumnezeul filozofilor este tot atît de, antropomorf ca si cel al bigoţlr . . . . • Id~~a de cauzalitate nu e;te esnţială înţe­ leg~n~ _noastre . . Senzaţi prezente şi impresii8 ;Ylmhn. .. Asta-1 totul. Puterea noastră se măr­ g!n~şte la a Je asocia. Cauzalitatea nu este de~ cit mducerea unei asociţ . repţta. Masa cunoştiţelr a sporit, viaţ omenască s~a prelungit, filozofia l'.\1ecanistă a permis cite:7a frumoase realiză practice ... Dar toate ~eriţudnl _de ieri s-au prăbuşit. Universul mf1111t _este_ vid. Cac_uacii şi bigoţ sînt izgonţ laolalta . Virful a ramas liber. Pentru o creş­ tere a apelor religioase. deschiş flăcrae. (Scrisoare despre orbi întru folosul celor care văd, 1749). Senzualismul avea să triumfe. Tehnica lui Cheseldon îi dăea dreptate lui Locke împotriva ineştlor, dar îi dăea şi mai multă dreptate lui · Philonous, adică lui Berkeley, autor al unui „sistem care, spre ruşinea spiritului uman şi a filozofiei, este cel mai greu de combătu, de şi este cel · mai absurd dintre toate". Cacuacii se năpustier asupra lui Condillac pentru a-l decide să combată teoriile lui Berkeley. Fusese şi rugămin­ tea lui Diderot. Din nefericire, încercarea. ia o turnă proastă. Pornit de la senzualismul empirist cel mai r adical, Condillac bascula din lumea extrioaă către o metafi zică a sufletului, către o psihologie pură a cunoaşteri pentru sine. Condillac aluneca spre o nouă formă de spiritualism. El face parte dintre sursele directe ale lui Karit. Rămîne Hume (1711-1776). Acest scoţian şi-a petrecut o parte din viaţă în Franţ. Primele sale opere (A trealise of human nature, 3 vol., 1739-17 40, este o t e ntaivă de a introduce m etoda raţionmetul experimental în ştinţel morale) sînt primite prost. Succesul vine odată cu Philosophical essays conccrning human understanding (1748). Înţelgra, metafizica cunoaşteri, în inima multiplicatorului, este obiectul privilegiat al discursului. Odată cu Hume, unul dintre -gînditorii în vid cei mai riguoş ai secolului al XVIII-lea, este făcut demonstraţi prin absurd a impasului în care s-a angajat acest fel de „ontologie" a cunoaş­ terii care traduce transmuţie realiztă de 414 Sec~l~l al X:V~I!-~ea_filozofi c ia sfîrşit printr-o 7 e d~f_1~~tiva,_ m __ 1781, în momentul publ!caru Criticu. raţiun pure. Immanuel Kant (1724- 1~~4), din Konigsberg, este un bărat de condiţe modestă . . Tatăl său era curelar ma1;1a, intelgă şi cultivaă, ascultase c~ pasiune predicile pietiste ale lui Albert Schultz (16~2-! 763), din Halle. Partizani ai unei lecturi. solltare a !3~bli:i, ai unei religii a spiritului. pur, desprinsa de amănutel cultului exterior, piet ş ti se temeau cel mai mult dint:e toate vicleniile Satanei, de Schwar'merei ŞI de_ :1berglaube, adică de exaltare şi de superstiţ. Toată viaţ şi gîndirea lui Kant poartă d~pş 4-15 raţiun "mprenfa acestui ,.jansenism protestant". ln 0 ~odesta universitate din Ko:1igsb:rg ~ 1~ dîrid doar sapte catedre - mv aţ t~xt~ : W olff mat~maticile şi fizica new~oma_i:ia : .c~ăt 'astfel o remacbilă cultura ştunţ~flvc'. ~e-i îngăduie să se informeze asupra_ toal;ţ1~ . ţ 1 Un doctorat în 17•46 s1 noua am cunoştm eto~. t (1746-1755) îl pun. în situaţ de. precep orat bine elita soc1e . tvt" a .11 pnic;ace ~ • • de a cunoas e •tV fo rte Kant îşi exerc1 a V a. t 1 · 755 'si 1797, In re • t îndatoririle sale d e pro f e sor •• preda mcoree . . . sase si douzeci si opt de ore , d "l. cunoasterii. t. re douazec1 ş1 - • tavmînă pe sap , m toate omenn e . t ' Kant este un liberal, mereu î?clma d ~a .~: încreadă în omul luminat. de r~ţmnea_ zeu el respecta ordinea ş1 s a . , de Dumne ' d'ţ formală a unei• evo1u ţ· n• p rogres1ve ,. con 1 ie . d d la AufkW.rung, se deschide care pornm e •• 1 V ' 1 1 1 XIX-lea dînd vrernn sa e o catre seco u a ' .. t • teo conepţi pur fenomlgică a -~tun ~e:, o = .· - sfîrsit val a bilă a cunoaşter, aratmd _p~o ne m • d' 1 de opz1ţle funda armonie care mco o . . . 1 - ex istă între fondul Revlaţ1 cr_e~~ f Ol ma e • . d'f a ordinll tine si universul raţ10nl, con 1,le şi a progresului. • . , . Gîndirea lui Kan t, format~ m c;p:nd c:1 disertaţ latină din 1770, culmmeaza 11: Cn: tica raţiun pure (17 81 ), îşi a~l~ ;xpresia ced m ai durabilă în acestă Metnfizica a _morav~rilor pe care secolul al XVIII-lea o cautase_ m zadar. Pînă la sfîrşitul vieţ,. Kar~t a o~:1la_~ 1st între protestantismul liberal ? un1:1~r~a: şi th light within-ul pietismulm cop1lane1 sale. D:r Kant se identfcă mai întîi cu 1:~u~ metafizcă, altfel spus cu depăşira metaflz1c1~: Kant reia formalizeă si depăşt toate teornle cunoa~t~rii din secoiul al XVIII-lea: El. este cu deo~ebire tributar lui Berkele~· . ş1 11:1 ~u= Metafizica nu va mai putea n1c1odata sa p . . t 1 g1·e ea nu va mm tindă a întemeia o on o o '. . . . 1, putea pretinde altceva decît sa fixeze limite c t~i V a[~~f 416 umane . Acestea sînt Prolegomenele la viitoare. Spiritul omenesc nu orice metafizcă se mărgineşt să înregistreze semnele venite din lumea extrioaă. El le interpază, le transpune, în funcţie de categoriile a priori ale raţiun. Kant acordă timpului, şi mai ales spaţiul newtonian, o valoare absolută. Noţiunea de spaţiu este însuşi tipul repzntăi a priori. Putem concepe un spaţiu în care nu se află obiecte, dar nu şi un obiect · care nu ar ocupa nici un spaţiu. Spaţiul este deci condiţa posibltăţ fenomenelor. Această teorie a cunoaşteri pregătş esenţialu : forma superioaă a cogito-ului, • imperati.vul categoric al raţiun practice. Sufletul încetază definitiv „să fie acea cameră neagră a cărei funcţie se mărgineşt la a înregistra razele venite din afră" (Hazard). Sensibilitatea percepe conform unor forme a priori, înţelgra leagă conform unor categorii a priori, cunoaşter depinde de un element a · priori care o organizeă. Nu mai sîntem sclavii legii naturale, în morală ca şi în psihologie, de sufletul nostru : ,,Este legea este făcut o revoluţi atît de mare, încît întreaga filozofie anterioă părea că se prăbuşet, iar în cele din urmă este dispreţut cel care fusese înţelptu Locke, admirabilul Locke, singurul gînditor care însemnase ceva după Platon" (P. Hazard). Demnitatea intrsecă îi era redată omului, ştinţa era definitiv instală în modesta organizare a aprenţlo, un loc central îi era acordat moralei, în centrul vieţ religioase. totala autonomie a cunoaş­ Kant consară terii, a statului şi a relaţi ontologice care este domeniul religiei naturale sau revelate. Locul forului interior este restrîns, dai·. inexpugnabil. Kant este filozoful împărţi laice, conciliatorul dintre exignţa absolută . a cunoaşteri mecaniciste şi relaţi fundametlă a omului cu Dumnezeu. Concepţia sa despre 417 spaţiu şi despre timp poate fi modifcată, teoria sa despre cunoaşter poate fi perfcţionată, dar punerea în discuţe a conepţilr sale centrale este tot atît de imposblă ca şi renuţa­ rea la mateică sau promovarea unei ştinţe care ar însemna ceva mai mult şi mai bine decît o fenomenologie. Menţira .unei societăţi libere, susceptibile de a asigura progresul făr a compromite demnitatea fundametlă a omului asupra căruia a fost rostit Cuvîntul lui Dumnezeu, trece prin revoluţia kantiă. In~epînd cu Kant, totul este posibil. Făr el, nu există nimic care să concilieze în acelşi timp libertatea şi progresul, ordinea şi demnitatea, drepturile cetăţi în epocă şi aspirţ legitmă la viaţ veşnică. Kant a căuta în al său Tratat din 1 793 o de creştinsm redus la esnţial, susceptibil de o demonstraţi raţionlă care corespunde unei aspirţ profunde a secolului al XVIII-lea. De fapt, la începutul secolului al XVIII-lea, Desaguliers şi primul grup de masoni englezi, conviş de sfîrşitul religiilor revelate, se lanseră într-o încercare anlogă. Kant nu face acestă tenaivă penti:u el însuşi. Lui îi este de ajuns pietismul german. Religia sa pur raţionlă este o pură alternativă. Este o tenaivă menită eşculi, dar revelatoare pentru o n evoie pe care secolul al XVIII-lea, nemulţit, o lasă moştenir secolului al XIX-lea. Religiile revelate sînt în criză, dar Desaguliers şi Voltaire s-au grăbit touşi cînd le-au prezis sfîrşitul. Secolul al XVIII-lea descopră întrucîtva, începînd din 1760, densitatea şi autonomia faptului religios : Voltaire era gata să accepte necesitatea socială a unei religii pentru popor ; Rousseau distinge religia omului (teismul) de religia cetăţi (Despre contractul social). ,Rămîne deci religia omului sau creştins­ mul, nu • cel de astăzi, ci cel al Evangheliei, care este cu totul diferit [... ]" Rousseau nu formă 418 reuşt să iasă total din contradiţle pe care singur le-a propus şi care corespund unei aspiraţ profunde. Modelul lui Rousseau este un model al Europei protestante. Kant, filozof al înţelgri, se situează pe linia lui Locke, Berkeley, Hume, Condillac şi Leibniz, dar, în ceea .ce . priveşt construţia . sa religoasă, el descinde din Rousseau. Modelul este un model din Nord. Un creştinsm naţiol (religia protesană stabilă prin lege), cu ierarhia sa, organizarea şi sărbtoile sale, care predică morafa, destul de suplu pentru a nu stingheri pe nimeni {Church of England încă şi mai mult decît Evangelische Kirke), care păstreaz esenţialu din „religia omului, sau crestinismul (... 1 Evangheliei" şi, pentru elită, teism~!, poate acel Credo al vicarului savoyard, cu posibilităţile deschise de francmasoneria mistcă, comunităţle pietiste sau light within şi activismul practic al metodismului wesleyan. Nordul este pretutindeni imitat. Supraevaluînd forţa jansenismului presbiterian de la sfîrşitul secolului al XVIII-iea, Constiuaţ au visat să realizeze un catolicism galican care să fie Biserica multidnsă şi poulară stabiltă prin lege. Statele generale, transformate în Adunare naţiolă, nu pot reface dintr-o dată istoria sîngeroaă a unui secol al XVI-iea r.olcăitd de forţă şi de violenţă. Istoria religoasă ascultă de un ritrri care îi este propriu, aflat, desigur, în legătur constană cu istoria intelcuaă şi cu istoria afectivă, dar totm;;i autonom. ·secolele al XVI-lea şi ~l. X~II-lea corespun~ unei faze lungi de bogaţie ş1 de efrvscnţa. Apele din nord au crescut primele, ele • scad mai devretne. Incă din 1650 sau din 1660. in Europa mediteraneană, care este şi Europa catoliă, fenomenul se produce puţin mai tîrziu. in jur de 1680, pietatea bate în retragere, un gol se desnază, secolul al XVIII-iea se situează în chip normal cu_ un pas în urmă . Este· primul punct. Al doilea punct, constînd î.n tr-un riţm v1;1.st, 1~ i1.ivelul întregului secol, nu poate touşi masca profundele difernţ regionale şi sociale. Regionale, în funcţie de o axă est-vest. Retragerea apelor este mai seniblă în Europ~ catolică si mai cu seamă în Franţ. Dar ş1 golul fra~c~z astfel creat este relativ. Apele sînt extrem de scăzute în Franţ secolului al XVIII-lea, tocmai findcă în secolul al XVIIlea cresuă foarte mult. · Aprecierea acestui reflux pe care î~ constatăm în secolul al XVIII-lea este legata de observarea unui strat subţire. Ea afectză, în Franţ si în Anglia, o elită care oscilează între 5 si 200/o. Stratul cuprins de indferţă se con;tituie rapid, în Anglia, în jur de 17251730, dar Trezirile îl reduc foarte curînd. Franţ lasă impresia unei uzuri lente, d~ constante. Studiul lui Furet este foarte ed1f1cator în acestă privnţă. Nevoia de cărţi religioase rămîne constaă şi mare pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea; cererea începe să scadă după 1750. Munca de demolare pe care o duce dă roade~e. ~ar su~ces1;1_1 ţn­ Enciclopedia îşi ciClopediei corespunde mai cunnd scaderu s1mtămînuli religios în rîndurile cititorilor din ~îddle class. • Evoluţia Reformei catolice contiuă la . nivelul satelor pînă în jur de 1?10-~7?0. Viaţ religoasă se menţi la un 1:1;1vel nd1~at VPî':ă în 1740-1750. Morala sexuala ne arata ca m: mic nu este modificat în profunzime la ţar înainte de 1780 ; în schimb, marile oraşe cuîncă din 1760-1770. În 1789, nosc schimbăr Parisul este în cea mai mare măsur descr~ş: tinat. în Franţ, ritmurile diferite ale ev?luţH.:1 în cadrul elitei şi în cel al masei sch1ţeaz, încă de la sfîrşitul secolului a~ XJIII-lea, 0 mişcare în zig-zag care se mamfesta ŞI m secolul al XIX-lea : elita se întoarce către religie, masele se îndepărtaz de ea. Cresterea apelor religioase se produce foarte curînd în Germania si în Anglia. Dacă la Londra . impietatea de la începutul secolului al 42Q XVIII-lea a cuprins masele, Germania, Polonia, Rusia nu prezintă oscilaţ sensibile în mediul popular. Germania este pioasă. In Rusia, rezistnţa Raskolului, viaţ intesă a pelerinajelor şi arta icoanelor ne lasă să credem că ţărani trăiesc într-o relaţi cu Dumnezeu care nu dezminte cele ce ne artă Dostoievski şi Tolstoi în legătur cu secolul al XIX-lea. Datoriă ortodoxiei, Raskolului şi hasidismului (în comunităţle evrişt din Polonia-Lituania), Estul constituie marea rezvă mistcă a Europei. Se pun două probleme generale, care influenţază asupra curentelor religioase din Secolul Luminilor : o frontieă a cunoaşteri, hermeneutica bilcă, o frontieă a senibltăţ, raportul cu zonele magiei şi ale infrareligiozităţi. Progresul cunoaşteri istorice, evoluţia noţiu de temporalitate afectză, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, tratamentul exterior şi ştinţfc al conţiătrul, obiectiv al Revlaţi. Problema s-a pus în secolul al XVI-lea, cu prilejul Primei Reforme. În totalitatea ei, teologia medivală afirma o Revelaţi închisă, dar, în practiă, sacrifica conţinătorul Revlaţi unui edificiu conceptual raţionl mai mult filozofic decît teologic, care ducea la o Revlaţi de facto deschiă . Reforma protesană răspunde printr-o Revlaţi închisă de jure şi de facto. Dubla inspraţe, armă războinc folsită cu prilejul separăi, recurs permanent pentru toate sectele, este manevrtă cu prudenţă de marile biserici protestante ; touşi, ea rămîne profund ancortă în comunităţle de credincioş. Ea se află la originea tuturor Trezirilor, a pietismului lui Wesley şi a tuturor fundamentalismelor care au înflorit în Anglia secolului al XVII-lea şi s-au refugiat în America secolului al XVIII-lea. Conciliul de la Trento a început formularea unei teologii a Revlaţi deschise. Biserica 421 catoliă nu a tras toate conseiţl din acestă tenaivă. Este adevărt că faimosul răspun, scriptura şi tradiţ necesare pentru a justif~ca o condamnare a Bisericilor separate, nu se rn:depărta de tradiţ.onlu implicit, de o Scriptură interpaă, explicată datoriă tradiţe Bisericii. Vedem astfel cum se dezvoltă două fundamentalisme biblice în sînul Bisericii. Un fundamentalism protestant care apare la sfîrşitul secolului al XVt-lea ; se pare că bisericile protestante se desprind destul de repede de e1, sub influeţa dublei inspraţ, care îngăduie o înţelgr evolutiă a Cuvîntului care, veş­ nic, aduce fiecă1·u secol partea de poruncă a lui Dumnezeu, partea de adevăr pe care el a hotărî s-o dezvălui. Un fundamPntalism biblic catolic decalat în timp. Faţă de Copernic, nu papa reacţionză, ci Luther. Frontiera de c;,tolicitate în interiorul Bisericii va duce la o mai bună cunoaşter a scripturii la catolici şi la un ' respect riguros şi ad literam al acesteia. Pentru a putea răspunde argumentelor protestante. Voi contesaţi, noi menţi . Tentaţi fundametlisă catoliă este întări de două luări de poziţe : alegerea făcut de Conciliul de la Trento în favoarea Vulgatei, îndelungul refuz al limbii naţiole. Protesanţi vor fi, asadar cei obisnuiti cu un text fluctuant; nu~ărul 'mare d~ tr~duceri ajută la fixarea sensului dincolo de ceea ce încetază să mai fie litera textului. Traducerea unică a sfîntului Ieronim duce la un letrism al scripturii. In ţările catolice, textul biblic este totdeauna citat în latineş, într-o formă . intagblă ; impregnarea bilcă este mult mai rriare în ţă­ rile protestante, dar textul biblic este mai puţin rigid, dat fiind varietatea traducerilor. Cel divergntă conde al doilea factor de evoluţi stă în alegerea progesivă pe care o fac bisericile protestante în favoarea canonului ebraic, care înlocuieşt canonul traducerii din limba greacă. În măsura în care biblia cat . olică este la început o unealtă care servşt mai puţin, ea este şi o un e altă mai puţin plastică. Paradoxal, literalismul biblic, după ce a reprezentat marea forţă şi, de asemenea, întrucîtva slăbicunea puritanilor englezi, devine, începînd din 1630-1640, o trăsu destul de tardivă a creştinăţ catolice. O evoluţi a hermeneuticii biblice era inevitablă. Vehiculul uman al Cuvîntului lui Dumnezeu depune mărtuie în mod accesoriu succesive de civilizatie. Dicu privire la stări vergnţa este mai netă din momentul adoptări fizicii mecaniciste. Ea nu-l stingherea pe piosul Newton, .care deosebea în lectura cotidană a Bibliei Cuvîntul •lui , Dumnezeu atestat de Spirit, de ganga umană evolutiă. Procesul lui Galileu este un eveniment curînd depăşit. O nouă problemă se pune odată cu introducerea dimensiunii istorice. Un studiu .critic al Bibliei lasă să apră . o juxtapunere de povestiri, uneori divergente, sau cel puţin complementare, alcătuie în epoci diferite. Miracolul atestări este cu atît mai mare cu cît el se sprijină pe o inspraţe difuză şi progresiv desă­ vîrşită în decursul istoriei, acestă nesfîrită pe.d~gogie. a lui Dumnezeu. A-l înţelg implica . o remventare comparbilă cu formularea dogmatică din secolele al IV-lea si . al V-lea din secolul ~l XIII-lea'. cu scolastica tomisă Criza hermeneuticii de la sfîrşitul secolului al XVII-lea este legată de cazul Richard Simon. Ideea de istoricitate apare pe la mijlocul secolului al XVII-lea în operele lui Grotius şi Louis Cappelle. Cappelle şi Grotius scriu în latină şi ideile lor sînt dezbătu la rece între specialşt. ~evic_,1t~mu~ lui Hobbes (1588-1679), carte aparuta m llmba englză în 1651, este mai tulburăto, şi asta tocmai pentru că este scriă în_ englză. Hobbes, partizan al regelui, anglican, absolutist şi anticatolic, se izbeste de absolutismul biblic al partizanilor Co~monwealth"'ului. Religia fiind o problemă de stat, 423 4?...2 j interpretarea Bibliei trebuie să fie, ~n ultim~ instaţă, o problemă de stat. ,~Cuvmtul . lu! Dumnezeu trebuie să fie pe cit cu putinţa identificat cu poruncile raţiun şi ale adevă­ rului (clictntes of reason and equity)" (după G. Gusdorf), despre care se spune, de asemenea, în scriptuă, că sînt „înscrise în inim~ on:iului". În faţ Bibliei, Hobbes are o atit~dm~ care o anuţă pe cea a lui Locke, dar ş1 mm limpede pe cea a lui Lessing \1729-:-178_1), formă desăvîrit a misticismulm raţionlst german din Secolul Luminilor. Lumina lăun­ trică identfcaă cu raţiune invtă la o alegere raţionlă a conţiutl mesajului biblic_; Pozitia lui Hobbes, la limtă, ajunge să goleasca Biblia de mesajul divin ; în practica Leviatanu'lui Hobbes se opreşt la cîteva poziţ de bun ~imt la începutul unei critici săntoae. Pentateuhul nu poate fi în întregime de Moise. H6bbes, partizan al filozofiei mecaniciste., ezită în faţ miracolului. El nu se află poate _d~parte •de teologia miracolului, ca semn pnv1legiat. Hobbes este, împreun_ă cu Isaac La P:Yrere, inventatorul preadm1ţlo. La Peyrere, cu un secol înaintea lui Jean Astruc (16841766), îşi dă seama că Pentateuhul ~ş a~e ~riginea în juxtapunerea 1mor poves_tin d1fente, care au fost legate apoi între ele. In raport cu acestă atitudine, Spinoza se distinge nu atît prin ştinţa sa filogcă şi istor~că aplictă textelor biblice, cît prin refuzul sau de a accepta Revlaţi particulă. Spinoza r_;u . poa~e a~mite decît o Revlaţi universala ş1 raţ10n_l~, hermeneutica sa decurgînd deci dinfr-o premisa difertă de premisa iudeo-crştnă, dar_ de natură anlogă. Mînuirea de către Spmoza a unei hermeneutici critice va contribui poate la regresul tradiţonls atît de sensibil în cadrul crestinăţ catolice. Şi iată-l pe Richard Simon (1638-1712) exclus din ordinul călugrio oratorieni în 1678 în . urma publicăr. · unei Istorii critice a V echiului Testament. Se pare că şi cu Richard 424 Simon, recent reinterpretat, în totalitate, în lumina lucrăio lui Elisabeth Labrousse, lucrurile se petrec aş cum se petrcusă şi cu Pierre Bayle. Ca şi scepticul Bayle, care, în materie de religie, este un calvinist din light within, certat cu toate Bisericile, inclusiv cu a sa, altfel spus cu Biserica walonă din Olanda, Richard Simon, acest taă al unui premodernism catolic, a fost, poate, un creştin sincer ? Richard Simon văzuse, se pare, marele folos pe care catolicismul îl putea trage din noua hermnutică, împotriva adversarului protestant. Dacă Biblia este vechea tradiţe a Bisericii, cum să opreşti dialogul la nivelul generaţi apostolilor ? Poziţa protesană nu se poate justifica decît prin doctrina Întrupăi Cuvîntului ; dar o parte din letrismul reformat al secolului al XVII-lea se află astfel într-o poziţe proastă. Ca mulţi alţi perscutaţi sinceri, ~i spre scuza parţilă a unei îndelungi erori a istoriei, el se apăr prost. Acest catolic, în aprenţă dornic să afirme superioritatea Bisericii sale asupra Bisericii rivale, nu şi-a publicat opera decît datoriă fideltăţ unor prieteni protesanţi. Făr îndoială că şi acest lucru contribuie la scandalul produs. Datoriă irenicei Olande, tradiţonlsmu lui Bossuet contiuă să fie atacat. Poziţle dure 8le catolicismului galican din preajma anilor 1680, şi dincolo de ei, au conseiţ importante. Ele sînt dictate de teama legată de refluxul fervoarei, care face Biserica vulnerabiă, deci crispată într-un nou refuz al oricăe schimbări. Aceste poziţ ale Bisericii franceze care s-a situat în fruntea Reformei catolice angjeză toate celelalte Biserici. Revocarea edictului de la Nantes compromite efortul irenic de apropiere şi de înţelgr mutală, care începuse să se schiţez. Leibniz. nu mai are nici o putere. Acest nu adresRt hermeneuticii istorice face ca adptările pe care catolicismul luminat din secolul al XVIII-lea le consideră de dorit, să 425 tot mai dificile. Perscuţia antijansece are loc după promulgarea bulei Uni..: genitus (1713), oferă Europei raţionlste spectacolul vesel al unui conflict anacronic. Persecuţia antiquesă descurajză şi compromite misticismul pentru mai bine de un secol ~i contraiză vocaţi mistcă a catolicismului. Innoirea mistcă de la sfîrşitul · secolului al XVIII-lea vine, în mod paradoxal, din Europa protesană de Nord. A doua frontieă tulbrăoae este contactul cu infrareligiosul tradiţonl. Europa Secolului Luminilor hotărşe să ignore acea formă de infrareligiozitate tradiţonlă numită vrăjito­ rie. Cum şi de ce judecători care, timp de secole, au acceptat ideea de vrăjitoe, au condamnat mii de nefricţ la ardere pe rug, hotărsc, la sfîrşitul secolului al XVII-lea, să renuţ, şi încetază să-i mai urmăeasc pe a fi vînduţi diavolului ? cei care erau soctiţ Robert Mandrou a răspun la acestă întrebare într-o carte recent apărut. Noi ne-am stră­ duit să extindem concluziile sale. Trimitem la aceste . studii. Magistrţ refuză todaă, în jur de 1680, să recunoasă realitatea faptului de a fi posedat de diavol. Atitudinea va fi treptat urmată de Europa de Nord, mai întîi, de sudul Europei, mult mai tîrziu . Magistrţ aprţin elitei, deci nu mai răspund dorinţe poporului, într-o vreme cînd vocea poporului îndreptaă împotriva vrăjitol se face auzită aproape tot atît de fare ca în urmă cu o jumătae de secol, cînd • nordul Europei îşi ardea cu voişe raţi lunară de vrăjitoae. In perspectiva teologiei celei •de a doua jumătţi a secolului al XVII-lea - ea este solidară în comportamentul său practic, cu privire la acest punct, cu filozofia Secolului L11ininilor -, posedarea de către diavol şi, a fortiori., satanismul dovedit al vrăjitol nu mai sînt recunoscute ; nemaifiind recunoscute; ele îşi pierd orice realitate, pentru că au devenit inutile. · . Dup~ atacul m_asiv . din secolul al XVII-lea imp?t_n va straturilor mferioare ale civlzaţe !:a?iţonle, Europa Secolului Luminilor s riJm11;1?u-se P~ .fro1_:t~l răspîndito de cult~rf al şc?l, ~ !1?tant sa ignore în mod deliberat vechile -c1vliza_ţ, ~are îşi dau duhul .la margini d: padure, m ţrnuti mlăstinoae si îndepartate. • • devină nistă, 426 Noul atac mistic venit din Nord Înseai~ă - oare că nu se mai păstreaz mci o. ~e!5at1;1ra cu misterul ? Tocmai atunci cînd c1vhzaţi rupe cu vechiul fond g· . t . 1 ma ic s1, uneo .• 11 sa amc, a ţinutrlo rurale vedem ~ă a.pai: în !'J?rd 1:imitoare semne ce ~mintesc că mm1c, mciodata, nu se sfîrşet cu totul. Swedenborg * (1688-1772) propune Su d .. acum b ·t· d . e iei, luterană atinsă de . o. os1 a e o Bisercă raţ10n~Ismul Aufklarung-ului, mijloacele de a comumca cu lumea invzblă. Swedenborg c_are a:·e .o mar~ influeţă în Germania, apar~ ţine. p1ehsmul~1 :e sucită în întreaga Ger:mame o . a?evarata obsesie a diavolului. Consecolului al ceput de catre Spener, la sfîrşitul XVI!-le~, ,"ca o m~şare rel~goasă tipic ger~a~a, fa1 aA formulan, organizari sau bariere, p~etismul, m mod fundamental . o Trezire se disperază în nuaţel cele mai surpi;ză­ t?~re ; el î~globează mistici şi vizionari, catolici _abernţi, quakeri, aventurieri. Prin Franc~~* el se află la Halle. Pătrunde .în sud; în \\ urtt~nberg, contele de Zinzendorf (170017~0) 11. transpleză printre perscutaţi morali. ~r~n Hamann * (1730-1788), el intră în p~le~rnca cu Kant, căptînd tot mai mult, către s!1rştul„ secolului, forme paramistice şi · te.ozofice. Wur~tenbergul îşi are magul său, pe F.-K. Oetmger (1702-1782) din Goeppingen ; 427 pietismul 1şi •are poetul său, pe F.-G. Klopstock (1724-1803). Swedenborg aprţine aceleiaş familii spirituale.·. El modifcă scriptura, înjumătţeş Canonul, dialogheză cu morţi. iîn Fr 2. nţa, la un nivel inferior, Mesmer * (1734-1815) pune sub autodtatea lui Newton astrologia clasiă. Experinţl sale de meta-' psihologie elctrizană stîrnesc entuziasmul saloanelor avide de mister, de fior, de siguranţă şi todaă de senzaţi tari. Pastorul din Zilrich, Gaspard Lavater * (1741-1800), autor al unei Fiziognomonii (1772), uneşt, studiind trăsu­ rile feţi, prezentul cu trecutul şi cu viitorul. Martinez şi Saint-Martin* (1743-1803) reuşsc să pătrund în francmasonerie, şi asta chiar în Franţ, unde ea refuză cel . mai mult acest gen de influeţă. Toate aceste curente se sprijnă pe ramura mistcă a francmasoneriei, care • prelungşt în Germania vechea fraternitate a membrilor sectei Rose-Croix, şi al cărei spirit dif er ă de cel al lojilor franceze, provenite din lojile londoîncă de timpuriu un raţion­ neze, care adoptă lism enciclopedic avant la lettre şi agresiv. In acelşi timp, Lessing (1729-1781), după îndelungi căutri şi ezităr, se întoarce către India şi către o încercare de a adapta panteismul oriental. Jacobi * (1743-1819) a consemnat ultimul mod de a vedea lumea al celui ce este figura cea mai repzntaivă a Aufklarung-ului. ,,Lessing crede în eternitatea lumii, el consideră că cea mai bună metafizcă este cea a lui Spinoza, fiind de acord cu determinismul ei. El nu îl separă pe Dumnezeu de univers, ci face din Dumnezeu Sufletul Lumii", Deus silJe Natura, spunea Spinoza. Vedem touşi cît de mare este difernţa dintre cele două conepţi; cîştignd de partea sa ştinţa, mecanicismul poate să renuţ de acum înainte la filozofie, la sufletul lumii, deci, ,,la universul care, ca un corp viu, produce [... ] ritmul existnţlor individuale. Un Dumnezeu transcendent este o 428 soluţie cu totul plictoasă" (A R rătul lui Lessing· si "l 1u· S d. b1vaud). îndăd. E . c, I , we en org o t 111 uropa saloanelor d.111 E • ' par e înainte de doamna K' d ur?pa de Răsrit, ru •ener s1 d ţ 1 • xandru, va apuca voios e d. • e ·aru ~leal Karman-u]ui Tot ) I u11;u1 Samsarez şi sufletele se î 1 u eS t e 111 Dumnezeu • e~ în _h~nsmig·aţle lor'. Toate suflet~: ţa dintre aspectele E se riţ ~a,_ 7-n. •pe nnd, unul universal. Panteism . er In rvmte a sufletului chiar metpsihoză' (}~neţa, metaorfză şi ·V i:;~1 :• L~ sfî~•şitul secolului al . XVIII-le • E , . mme, m profunzime , . m opa radiu pricina unei d ' c1_ eşdtm~. Desigur, mai ale_s eprm en.. .Dovadv , 1 . 1 evo uţ10nară. In .. a . F.1 anţ 1789 1 _ţu proţie de 90o~ • • ' mesr?liza~ sînt în proţie de 950~ o, ia~ . ascahzantu, •poate, în şi poulaţi de 1:• g ,~seo reg~tul, mcluzînd aici tuna revolutinaă î 'ci· Dupa ce ~ trecut furceea ce putea să f"' n rnceza Orleans, cînd tot situaţ era urmă~aec?t fusese recuperat, de~i oraşul Orleans ~a bărta~f te - excluzînd an1 pascalizanti sînt • • 1 d~ peste 20 de între 13 si 20 de . . m pro~·ţ1e de 3,8% ; meile de peste 20 ~ni, m_ 1:ropţe de 23¾ ; fefemeile între 13 si \~nd m ~ropţie de ~O%; de 67¾. Cei botezat{ sînt ,e an1, m proţie iar înmortăie r l' ~n pro~ţe de 100%, religioa:/~~~ase, . m frop~ţi: de 99,9¼. Viaţ constrîngerea socială R mar es e. mmata de afirmă eh' . , : espectul faţ de om se im 1mpotnva comt • •· oamenilor. Dar cifrel mmm1 pascale a : :orbesc. In zece ani, practica tradionlă 10-15¾, ma{iifestîndu~segresat de la 90¾_ la conformism al ceremo "le tcum doar micul de căstorie si de nu o~ ega1te de naşter e, XVIII-lea dep;indereamoar_ e •. n secolul al , soc1a1a n1ac:cas PIoarea refluxului rel. . - e amexcpţional prin am ;~~in:;azul_ fr~nce~ este sa, ca şi malthusianis~ul s· a ş~ b! 1:tahtatea spirtuală mai poate fi t~Şl_, ~1ta bogăţie marea chemare a lui W ln 11n1 a r_cr-colo ! La es ey, Anglia s-a trezit ' 429 V l ~f î ·/ ~• angajindu-se într-un activism P}'actic. de trad!tie calvină ca si Rusia profunda, ca ş1 comumtăile evreiesti din Lituania. Europa ev.riască este un c~rio: microcosmos al dramei spirituale care se Joaca, re un plan mai larg, în domeniul creştină~ţ. In tii:np ce socială, în majoritatea e1 sephard~ta, _se o elită asimleză mediilor raţionlste, adeseori mistice, şi protestantismului liberal'. comunităţle din Est trăiesc, la sfirştul secolului al XVIII-lea, un moment echivalent cu prima parte a secolului al XVII-lea creştin din epoca Raskolului şi cu secolul sfinţlor. LISTA ILUSTRAŢO Crestinăa 0 este un moment istoric al timpu:lui Bisericii. Un timp care ia sfîrşit în secolul al XVIII-lea. Dar puţin sînt conştieţ de acest lucru. Puţin sînt şi cei care îl doresc. Europa suferă de un racursiu escatologic. Este preţul întoarcerii gîndirii Secolului Luminilor către lucruri. De acum înainte toate forţel sînt mobilizate în vederea bunei organiză a Pămîn­ tului, pentru scurtul răstimp al unei vieţ ceva mai lungi. Morţi amînţi se pun pe lucru. Martori de astăzi secolul luminilor ai geniului arhitectural din 1. WREN, SAINT PAUL DIN LONDRA (1675-1710). Această bisercă se înălţa în inima unei reţl urbane care, înainte de 1940, păstra aproape intacă pecetea marii reconstuţi întreprinse de Wren, clupi incendiul din septembrie 1665. Jn patru zile, au fost distruse, 13 200 de case, 400 de străzi, 87 de biserici, precum şi orice urmă din vechea cetate roman ,'i. Biserica Sfîntului Paul, cel de al doilea edificiu reliaios din întreaga creştinăa, domină cu silueta ei masivă prima cetate din Secolul Luminilor care cuprinde un milion ele oameni. Se manifestă prin ea un surpinzăto echiîibru între un baroc placat pe un frumos stil clasic, totul fiind încununat ele unul dintre cele mai desăvîrit domuri din lume. Secretul reuşit sale rezidă, făr îndoială, în prodigioasa colonadă care încojură tamburul. 2. lN SLUJBA ARMATEI NAVALE. Construit tot ·ele Wren, pe malurile • Tamisei, Royat Naval Hospital (1696-1705), în ansamblul construcţilor din Greenwich. Greenwich este ultima dintr-o serie de construţi destinate invalizilor de război. Lui Wren i se încrediţas construirea unei replici a Domului Invalizilor ele la Paris, Chel.~ea Hospital. (16821692), şi, la Dublin, construirea clădir Kilmainham Hospital. Sub domnia lui Willielm al III-le.a şi a reginei Anna, acest maiestuos ansamblu clasic, înălţat întru slava armatei navale, ele către o putere care tocmai cucerise dominaţ pe mări, cunoscuse apogeul. 3. SANS-SOUCI (17 45 ). Acest Trianon prusac se Potsdam. Este o construţie 431 înalţă pe o colină ele dimensiuni lingă relativ • - • - • modest . . a riciu al unui principe tinar mea şi . ~ . _ .· . l- (acoperişul faţd, decorata 7 Aceasta replica 0 :gi72-a_ ~ ' e care se cu statui gre~aie znfaţlş:d1.;-Tpr~Hoem' Popera lui • • • - cornzsa) a J,. ai e uz ' • l sprz1uia • l d 01 ·ff Ea impresonază mai a es G. W. -z.;on Kn?~e_s .• . lor în mijlocul printr-o . m~gnzf~ci! etaJlai el :n:ra;~rope mai puţin unui pe·1.sa1 n.01 dzc, ce a . . . populate, cu păduri şi lacun intznse. apa şi copacii. Este o natură desigur amenj.tă, astfel încît să existe o producţie cît mai mare de carne, dar şi pentru plăcera ochiului. Frumoasa locuinţă de inspraţe paldină, cu peristil antic, • agresiv, aprţine, împreună cu iarba şi cu enclosures, realită­ ţi britanice a Secolului Luminilor (The Trustees of the C1'0ome Estate). • miez, c_ P 4. ENTREVAUX. . • 7i Pe malul stîng ?-l rîului ·b-a\ mţ~ct ;~afe~i Entrevaux, or:işel ~ui _arz . .. astăzi din ţmut' ' veghea asupra linşt miirturic despre „acea lume pe care am 8. R. _WILSON, SNOWDON. miraculos muntelui'. el este o ·erdut-o". pi Acest străvechi Occident celtic are o înfăţişare aspră Noutatea o constituie lacul .şi munţi, copacul şi scena de gen se înscriu pe linia tradiţe. De-a lungul epocii Luminilor, o sensibilitate chinută, un Sturm und Drang potenţial şi latent se fac simţite în adîncuri. Intre baroc şi romantism există nu·meroase afintăţ discrete (Wcilker Art Gallery, Liverpool). şi 5 SUPERGA (1711-1731), TORINO. • . ele cele mai imJJortantc Superga este una c1intre :;J1er l - . geniu si-a pus 17 5 ale lui Juvaral_( 16 ~ tp)~nfa c;:u~ °fost construUă JJecetea pe ItC; za. şz pe deu • al II-Zea. Este un la dDorinţa :u:n~rt~;t:.Il"easupra fricii. Ajungi !a :a Te euro a _ . . . bilă Se compune dznt1 -o urcînd o scara zntei mina .• b • alt si încunucu polă înălţat de~supa ţU;1'-,uzc~ai s~;e1ă g~tică. Planată de o lanterna ascu z a • _ . . u are nul ei est~ ciud?-t, _chi~u~er:ca;;_nef~~:;~~~t ca şi forma unei c_rucz, ci .P ·_.. · tilul si elganţ celo1 Panteonul. Sa remarcam pe, ~s _ , două cloptniţ e , care ies în evidnţa. 6_ PIATA AMALIENBORG (1749~1760), COPENHAGA. _ . N d ~tunieş. Cea. mf~!1;:z1its!?t:rF1'.:Ji:fc ~ţn 9. F. ZUCCARELLI, PEISAJ ITALIAN; respundc 61~ V-l~: (~~46 ~1'/} ~Iu în ac~lşJ timp_ d~ J:::c1ct J~~!~u1. carde şi, mai mult i7:ca, de pzatlului îi aprţin e lui versam.ez. Conb<;ePt.ia-,_ 1au:s~1;·din iar cea a statuiel Eigtved cea a zsencn, .. • , . .,.d·cno. :, a • l '1 . Sally Octogonul regulat, soluţie rega e, .m , •. . t din Berlin este mar- îl găsim în Lezpzigerp1·af zt . etrice d~stinate ceinit de atru palate pe1 ec sim , . . .. . a Pf .l.. 1na1· ;1nportante ale nobilimii i eg g lor patru amz n • . 'd ·1 . • l tului Ca si la Versailles, unghiurile uri ~1., zn o~ cuite· prin · suprafeţ plane, (145 de _P~cware) ies _mugii, _- . f .- La piaţă (lată de 400 picioare) se a1un " in a ai a. d . e c patru .• . • ozante ortice ionice, de un e po1 n s _ se afla - sta1;;/;z/17:J'ie de 7b picioare. La interscţ tuia. Una dintre cele două axe este paralela cu 7z JJOrtul. - ·n'lor la . oras. s,i la sat Europa Seco1u1Ul• Lum1 I . 7. R. WILSON, CROOME COURT. • z ţa Acest peisaj din Worcester pun~ m evzc en dimensimie ,a naturii englzşti: parcul, V s:ilbatcă. o nouă verdaţ, 432 Naturile toscane ale lui Zuccarelli sînt „cu gri1a domesticite, purificate ele asperităţl tablourilor lui Rosa şi Magnasco, cu grijă protejate împotriva. intemperiilor • legate de succesiunea anotimpurilor, ce pot fi întîlnite la Marco Ricci" (M. Levey). Ciobanii şi ciobănţel sale sînt învăluiţ într-o ceaţă roză şi gin g aşă : este o Ita.lie pusă la dispozţa Nordului, visul exotic al unei Europe severe, cea · a tristei mutaţi care are loc prin creşta demografică (National Gallery, Londra). 10. PODUL MIHAI VODA DIN BUCREŞTI. Această a lui Luiqi Maycr dateză din 179'1. mai curînd turceasă decît o Europă risă'tean recuită. Pi·vţ podul de lemn care împiedcă navigţ, roţile hiclraulice uzînd de tehnici arhaice. Intre Transilvania, afltă sub domnia zbuciumată a Habsburgilo1', şi Principatele Valahiei şi Moldovei va exista o deosebire, pe care secolul al XIX-Zea o ·va reduce. (Muzeul de istorie, Bucreşti). Este o gravuă Europă 11. J . CROME, DIGUL DIN Y ARMOUTH. Prin Crome (1768-1821), peisajul şi pictura de gen se afirmă în mod impetuos în cadrul picturii engleze, la limita dintre gîndirea Luminilor şi romantism. Adevăraţi · săi predecesori trebuie căutaţi în Olanda şz într-o altă perfoadă: Hobbema, RuysdaeL, Cuyp; el i-a· copiat făr să părseac vreodată Anglia. Micul port Yarmouth, aflat la 40 km de Norwich, păstreaz'l şi astăzi digul de lemn. Pescarii din Yarmouth sînt oameni săraci, oarecum victimele mutaţie economice (Castle Museum, Norwich), • j 16. DRESDA VAZUTA DE BELLOTTO. 12. GOYA, PAJIŞTE DIN SAN ISIDRO. Un Goya vesel, un Goya al primei maniere, înainte de drama care va face din el, în 1792, El . So_rdo._ Madrid, oraş izolat pe un podiş, are o S;Ltă cm_czzecz de mit de locuitori; zărim la orizont silueta impozantă a palatului regal. Locuitorii Madridului petre!}, răspîndiţ în uriaş cîmpie San Isidro (patronul cet~ţi). Este o giantcă scenă de gen,. o serb~r_ e ga~anta_. Un prim-plan savant şi animat, in tradiţ Czterez, cu efecte. datorate petelor luminoase de pe umbr_ele. Este O compziţe în triunghi inve!'sat ; a~ul lum;mos al rîului Manzanares, oraşul, bara severa la orizont (Muzeul Prada, Madrid). 13. J.-B. HODEL, CASTELUL PARADIS. Acest tablou este în primul rînd un document, e_Z reprezentînd un mare domeniu din ţinutl Loarez. Este O grădin în manieră franceză, în care lucrează mai mulţi grădina. În ţinutl Loarei ~ avut la~, încă din secolul al XVI-lea, o profunda revoluţi · agricolă. La dreapta se află castelul Paradis care, în cea mai mare parte, dateză din secolul al XVI-lea. Turnul cel mare simbol al puterii nobiliare, slujeşt drept porumbar: Castelul Paradis ne este înfăţişat aici .după ce a suferit a~iumtie t!"an3formă_i: Ans~m~ blul este armonios, situindu-se mea pe linia primei Renaştri franceze (Musee des Beaux-Arts, Tours). Adepţi lui Canaletto urcă spre norcl şi decorază interioarele bo ga telor familii aristocratice cu imagini precise reprezentînd mari ansambluri ale arhitecturii baroce. Dresda, acestă capitlă secundară a Europei baroce, cu Opera şi cu bisericile sale, este văzut aici de pe celăat mal al Elbei, din noile cartiere mărgi­ nase. Să remacă soliclitatea infrastructurilor : poclul de piatră se află într-un puternic contrast cu punţile de lemn din România aceliş epoci. !n prim-plan, personaje care se plimbă, care descară mărfui, bărci şi peniş, în tradiţ celor reprezentate în veduta. Jn fund, principalele două piese ale barocului saxon. La stînga, FrauenJcirche, construiă între 1726 şi 1738 de către Georg Băhr. Cupolă înaltă, lanteră uimind prin silueta ei elanstă, trei miei cloptniţe vizibile, din patru : Frauenkirche este tentativa cea mai îndrăzeaţ de a adapta planul bazilicii la un cult în cadrul căruia amvonul ia locul altarului. La dreapta, cocheta Hofkirche de Gaetano Chiaveri (1730-1751), destinaă cultului catolic. Clopotniţa este pe cale de a fi terminaă. Observaţi aticele împodobite cu statui. Turnl-coptiţă se inspră din Borromini. Cupola în formă de bulb cai·e îl domini este, neîndoielnic, o reminscţă ruseacă. Chiaveri lucrase la Petersburg, înainte de a veni la Dresda (Gemăldga<'1ri, Dresda). 14. VIENA VAZUTA DE BELLOTTO. 17. BELLOTTO, VEDUTA DIN VIENA. ln drumul său către Dresda şi Polonia, Bellotto, cel mai genial dintre continuatorii lui Canaletto, s-a oprit la Viena. li datorăm acest peisaj minuţos; re~ prezentind o Vienă văzut de pe terasa castelu~ui Belvede1·e. Treizeci de ani mai tîrziu, Viena va arata aproape la fel. La orizont, o linie de~ coline înverzite : urbanizarea se opreşt la o departare de unul sau doi kilometri. Intre grădinle în stil franţuzesc si barocul bisericilor cu cupole există un frumos şi viguros contrast (Kunsthistorisches Museum, Viena). solemnă din biserica Freyung a procesiunii care poartă sfîntul Sacrament, Gesturile mulţi sînt surprinse pe viu. Uriaş plată este aproape pustie. Viena are mult mai puţin locuitori decît alte cetăţi mai vechi, ca Venţia, Londra, Paris (Kunsthistorlsches Museum, Viena). 15. CANALETTO, VENETIA, MARELE CANAL Canaletto, vedutist de geniu, vede ceea ce o mie de ochi laotă nu ar putea vedea. Arta sa te duce cu gîndul la o minatură care ar cunoaşte legile perspectivei. Iată deci enţia,V de-a lungul căi sale triumfale, încă în secolele al XV-lea şi al XVI-Zea; este fnceruită, p1'izoncră a propriei sale lao Venţi gune, în declin. A se vedea părea lui Montesquieu. Venţia îşi vinde imayinea în întreaga Europă ' nordică si mai ales în Anglia. Navele comerciale nu mai plut~sc pe marele canal al lui Canaletto, ci numai bărcile, prin care se asigură o comunicare coiir#ană (National Galery, Londra). Ieşira Această 18. BELLOTTO LA VARŞOI veduta repzintă (ÎN JUR DE 1775). strada Miodowa din Varşovia. Sîntem uimţ de marea însufleţir care domneşt aici. ln epoca lui Poniatowski, Varşovi constituie un bastion înaintat al Europei Luminilor. La stînga, alături de palatul baroc al episcopilor din Cracovia, silueta impozantă a palatului în stil neoclasic al bancherului Tejpe1·, construit între 1773 şi 1775. 1n 1773, în mediul financierilor bogaţi, barocul a fost izgonit de estetica neoclasiă. Jn mijlocul unei naturi medievale, un oraJ bal'Oc care, la vîrf, adoptă neoclasicismul şi filozofia Luminilor. Dar strada Miodowa nu este semnifcatvă pentru întrea!Ja Varşovi). Polonie (Muzeul Naţionl, 435 19. S. SCOTT, TAMISA LA LONDRA. Jn fund, marele pod de piatră în dreptul impozantei Westminster Abbey. Domneşt o mare însufleţir: bărci, peniş prelungesc spre amonte activitatea celui mai mare .p ort din Europa Luminilor. Scott îşi aminteş de venţil vedute a!e lui Canaletto, dar, fie şi numai printr-un anume aspect, el rămîne englez. .Canaletto şi chiar Bellotio nu au ştiu nicodată sii redea cerul din Nord, pe care îl văd în tonuri rozalii, albastre şi verzi prea puternice. Cerul pe care îl pictează Scott are înfăţişare palidă şi vagă a cerului englez (Col. Lady Rosberg, Mentmore). 20. PARISUL IN AMONTE, P ARIS-SUR-SEINE. lată, aşdr, Notre-Dame înainte de Viollet-le-Duc. Ne dăm pe dată seama de marile transfomăi pe care le-a suferit în secolul al XIX-Zea. Absenţa unor maluri cu un drum pent.ru tras la edec bine pavat, străduţel întortocheate ale u.nui cartier foarte vechi de pe malul stîng al Senei, astăzi dispărut, Sena, curgînd lenş şi străbu ele puţine ambrcţi, precum şi arhaicul bateau-lavoir : toate acestea contrastează putel'nic cu Tamisa şi împrejurimile ei. in -prim-plan, personajele sînt d is puse conform regulilor genului, fixate de ş c oal italnă, dar maniera lui Lallemand este mai modern?i decît cea a lui Canaletto (Muzeul Carnavalet, Paris). 21. PANNINI, SANTA MARIA MAGGIORE, ROMA. Benedict al XIV-Zea a fost un mare paă, un paă al echilibrului. fo acestă compziţ e menită să împodbească una din sălie palatului Quiri?ial, Pannini a surprins intrarea lui Benedict al XIV-Zea (1740-1758) în biseri ca Santa Maria Maggiore, care posedă de curînd o faţdă flambointă conavă, opr;ă a lui Fuga (1699--1781). Lecţia lui Borromini se vădeşt în jocul curburilor. Sculptu;-a face cu adevărt corp cu arhitectura. Arareori pot fi intîlnile laotă asemenea supleţ şi asemenea elan (Palatul Quirinal, Roma). 22. PALATUL REGAL DIN ARANJUEZ, CARMONA. Rolul oraşuli Aranjuez creşt întruna în secolul al XViII-Zea. Regăsim deci aici urmele diferitelor momente . ale •• arhitecturii din Spania secolului al XVIII-Zea. Petor Caro· !drugo clomină între 1712 şi 1733, urmat ele Etienne Marchand şi de Leanrlre Brachelier.• ·Abia cu începere din 1750 palatul începe să -dea naşter unui oraş. Pe acestă gravuă din 1773, palatul rămîne izolat de oraş. Piaţ este aproape pustie. Sîntem sensibili la contrastul dintre barocul latent al clădir centrale şi răc e al neoclasiă a aripilor. .Ansamblul este destul de mediocru (Academia San Fernando, Madrid). 436 23. PIAŢ DE VERDŢUI DIN HAGA - • A ceasta- vedere tardivă . .. . • sterdam artă continuita~~!Ol) .a. nizczz pieţ din Amfoarte vechi. Secolul al vv1 i°'f Jztecurală a unui oras u:i. secol cu o crestere d~ - e~ f!_Ste pentru Olanda ~zfcultăţi . ln perioada ti:qr9-fzca slabă şi cu mart Z4;solentele sale reusite di znzlor, Olanda plăteş el Art et d'Archeolog.ie Pa 1!' ,secolul de Aur (Institut , rz s,. In afara Europei • încă făr limite de pe ' acum o Europă ul N. DANCE, JAMES COOK IN 1776 Cook se prega~test·e - • • , sa parasea c~ A • tzma sa mare căli't . . • s a nglza pentru utNord, a coastelor Sib~;~:/ ?Xp~ra-r:ea Pacificului de are o moarte tragică • a enznsulei Alaska dar t~et de Nathaniel Danc~n 11n_,sulele Hawai. Acest' porş z solida calitate a port ~ {4-1811) doveşt marea me a secolului al xvn{ţ u ul _englez din ultima trE iautoritatea privirii, aut;r~f~f Sa observă_m calitatea şi ~:rcelenta trăsu sihol ;e:! . ges!u!uz, precum Şi Jzletca deschiată ~np togzca pusa tn evidnţă prin • pa1· e. Cook lf nu a ad optat nicodată e d . • se made man, (National Maritime M P eplzn bunele maniere •• useum, Greenwich).// . r ,?S. W. HODGES COOK I /c~ok !n timpul ~elei de a ~o:A~E~ S?DULUI. mzs sa se stabileasca~ • d ,ealatoriz, care a perco t· in mo sigur c~ • _ ~ !7-U .exista un n znent austral. Escadril Adventure (336 butoaie) ~- e1 alcatuzt!f, dzn corabia (462 butoaie) afltă în al·~ . zn corabia Resolution şată a avut 'loc la 4 •. ~z 1ea plan. Scena înfăţi­ clata de 17 Cook t z~nu;rze 1773, la 610 sud. pe puţ i nă vre~e după ~ cercul antarctic si la sibil, 67° 15'. Cook va ~1:;_ e punctul extrem ·a~cela golful D~usky doar. c~ corabia Resolution dzn expdiţ. El a pictat el m_ H~dges Jacea parte după un crochiu Scena . u~a . 5zteva msenări si apă. La bord es.te adus;ep1 ~zznta~aprovizionarea cu Cerul este pictat întro u5ata mare de gheaţă. vestind, poate O foarte închisă, pre~ ? .nuaţ Mitchell Libra~y, sJJ:;;~~lz~te preomantică • (The 26 J / • • I GORBITZ, J.-F. GALA UP DE Născut lîngă Albi în I · . LA PEROUSE. 1741 ratul continuator 'al lui Co , ~ Perou_se a [ost adevă7 • • Pornznd dzn Brest la 1 august 1785 el l o_., Nord. Ultim ' exp oreaza mtreg Pacificul de a sa scrisoare dat ea ~ d. 1788. Acest laviu de J ~ _ . za zn 7 februarie simplitatea, intelgţa • voi/~tz expri~ă bunătae, 0 particulă). / mu u La Perouse (Col. ;~~e lili~i: 437 I 21. LOUIS-ANTOINE DE BOUGAINVILLE. . Impactul lui Bougainville (1729-.1811) este vmult maz mare ln anumite privnţe, el il egaleaza aproape c C~ok. La Perouse era un soldat: Coo_k _era self mad_e p an Bougainville este magistrat şi parizian. Om C_1fltim t 'înzestrat cu un incontestabil talent de scriitor, ublica la douăzeci de ani un important t~a.t_at des~re calculul integral. Bun la suflet, în expdiţl sale a refuzat întotdeauna violenţa: ,,Er5.1m v~r:~ P::i ternici si tocmai ele aceea nu ne !3r<:_ mga .uz~ s~ edep;im" Această minatură anonima exprima dz~~ncţia spirtuală a unui om sensibil, căruia post:'ritatea i-a făcut pînx la urmă dreptate (Col. particulară). ( pe d eplin Europa. La nivelul puterii statale, mai întîi, a armatei : iată un ienicer în serviciul armatei poloneze. O puşcă, înver:hită în raport cu cele din Occident, o uniformă după moda turceasă. Polonia ucraină rămîne încă sub influeţa stepei asiatice (Institut d'Art et d'Archeologie, Paris). adică ~f , 28. UN INDIAMAN IN FURTUNA. . Iată-l pe gigantul mărilo, caraca, în ultima etapf ~ · utaţie sale. Brooking (1723-~1759), car: _a o~ : i ajat în diferite slujbe la arsenalu~ mai:itzm __dm De~tford din Londra, mai ea niann~~ I tă de ce picturile sale au o valoare documen:tm a i1~contesablă (National Maritime Museum, G1eenwich). 32. DE LA POLONIA LA RUSIA. Acest calmuc înfăţişat de Leprince este un autohton angajat temporar în armata rusă. Costumul este cel care se poartă ln zona stepei, armamentul este contemporan cu Ghenghis-han. Aceste ajutoare primejdioase de la „frontiera" orientală sînt menţiut în mod deliberat într-un stadiu care, la nevoie, ar îngădui armatelor ruseşti să le reducă puterea (Institut d'A.rt et d'Archeologie, Paris}. V cunoaşte şi 29. PALATUL DE VARA DIN BEIJING. . frumoasă gravuă repzintă~ pala~ul de VJra V Această din Beijing operă a iezuţlor, a caror znflueţ_a a fost consid~rablă în ciuda lipsei de compre1ensi!!'te manifestat1. uneo~i faţă de ei în ~u'.·o~a e ca r_e artizanii unui integrism cu t'ederz limitate. Graţ!­ pasa clădire îmbină echilibrul clasic cu o decoraţi ~are motive inspirate _de ?a~ocul europe?n cu motlve tradiţonle chinezş~ (Bzbliotheque natzonale, Cabinet des estampes, Paris). combină !iO. PLANTŢIE DE TRESTIE DE _ZAHAR DIN PERNAMBUCO. Este repzntaă aîci, în peniţă, nemiloasa exploa- tare a sclavilor în sistemul infernal e1:gnţ0. MC!-sinăra care striveste trestia alimenteaza industria zahăruli, dominată în A:7tile şi în nord-estul ~; ziliei. Este O exploatare din Pernambuco, s· · ortughezii l-au cucerit, în _165_3, ~e la olan ezz. isiemul de transport indian (mdienzz nu cunosc roata), munca grea, roţile grosolane _ale că _ ruţelo~, extloat~= ea pînă la epuizare a femeilor, t1 uda ritmata m . ;ical (sus, la stînga) în ba}c??1'ul _a~est:z Casa Grande alături de o sclava cu sinu goz• es/ un ciudat ra~ursiu, care spune to~ul de_s~re ace~~ a realitate, şi cu mijloacele cele mai potrivite (Brztzsh Museurn, Londra). de . şi st:ăpînul, :n. V IENICER POLONEZ. Aceste laviuri de Leprincve ~ (1771) pun în e~f:d::~~ arhaismul unei Europe rasaritene care nu 438 33. NEGUŢATORI ŞI BOIERI. Albumul lui August von Henikstein reunşt o masă impresonată de documente despre ţările române (Valahia, Moldova), ce se află încă sub influeţa turceasă la sfîrsitul secolului al XVIII-lea. A se remarca veşmîntul oriental, cizmele, blănurie, caftanul, pieptănurile. Se simte un amestec de obiceiuri turcesti şi tăreşi. Dezorientalizarea trepaă a Valahiei •şi a Moldovei se va accentua către mijlocul secolului al XIX-Zea. (Muzeul de Istorie, Bucreşti). 34. P. MONO MAY, CHEIUL DIN BRISTOL LA INCEPUTUL SECOLULUI AL VIII-LEA. Cea mai ocidentală şi mai modernă dintre Europe, Anglia • 11ortului Bristol, contraseză cu provinciile orientale ale Europei. Un chei pavat cu piatră, foarte lat şi foarte înalt, macarale, planuri înclinate, o pă­ dure de catarge. Alături de Londra şi de Liverpool, Bristol este cel mai mare port din Anglia. Peter Monomay a tratat acest subiect cu o naivitate voită, întliă doar în arta anlu1ninurii, precum şi cu un simţ pătrunzo al detaliului (City Art Gallery, Bristol). 35. CRONOMETRELE ŞI DILATŢ PLANETARA. A calcula longitudinea cu ajutorul unor procedee pur astronomice nu este practic posibil pe mare. Nu există decît o singură posibilitate comdă, cea a comparăi orelor observate la soare cu o or2 indicată de un meridian de ref1'intă. Guvernul britanic a orientat cercetarea pe acest teren, oferind în 1713 o importană recompnsă celui care va reuşi să pună la punct un orologiu marinăesc eficace. Premiul a fost cîştiga de John Harrison. Primul model (în centrul imaginii) care corespunde cu adevărt condiţlr necesare dateză dn 1735. A mai fost nevoie de încă douăzeci şi cinci de ani pentru a obţine un model în minatură. Jos, în centru, modelul din 1759 (cu un 439 chetto . (Calicul) va t·i marcata • - de • t'l • . cu cei doi maeştri ai se oIii zn_ i ni rea ~a ( 17 40) Pwzzetta. Masa săracil~ e·de venţi, Tiepolo şi cerşto profesionist si • ' . se pare, masa unui Ea face parte dintr-un a ucimcului un copil: plară pentru mizeria 1annesda'.tn lu celebru, fiind exemsă . r1s · - singura . 1 erană d • :: !peasca. bog'ţ· , , _ c are contznu'.i cietaţ : copilăra Bărb ~ -ie a evarata a oricăe somanieră oarecum. fact·c a u~ este P?ate pictat într-o straie femtşi, cu ge:t:Î _ar c~pzlul, ~mbrăcat cu c~ un chip boţit de adult sau ca1 e exprimă foamea cina 11uncarn • - .. proaste e t , cu trupul buh" 't d' • ai zn pri-' M orandotti, Roma). ' •s e autentic (Col. Alessandro diametru de 12,7 cm), portabil, cu două variante, este cel care i-a îngăduit lui Cook să exploreze pacificul /National Maritime Museum, Greenwich). său, 36. TAHITI IN PERIOADA CELEI DE-A DOUA CALA'TORll A LUI COOK. William Hodges l-a întovărşi pe Cook în cea de-a două căltorie a acestuia. Corăbile Resolution şi Adventure au ancorat în Golful JHatavai. Silueta celor două corăbi cu pînze contraseză cu fragilele polineziene. Pictura lui Hodges frumseţa compziţe, bogăţia şi căldura tonurilor, cu adevăru.I documentar. Chiar în prim-plan, o tînăr femeie cu torsu.I gol se joacă cu un copil pe o ambrcţie indgeă, între un coş şi un maldăr de banane. Această imagine a produs asupra Lui EI a tratat-o cu o naiHodges o impresie puternică. vitate studiaă, văzînd în ea un adevărt Paradis terestru. în Tahiti le-a smuls marinarilor din secolul Luminilor o exclamţi pe care o roslilui Cristofor Columb : ,,Sint goi !" Frumoasele şi accesibilele polineziene au alimentat din plin .5i de Ia secolului al XVIII-lea /National l\faritime Museum, ambrcţi îmbină seră şi tovarăşi Căltori 39. UN NOU CONTRAST După . . cr.upl·z-ana • pierdută •d' dtn Nc:·cl. S-a remarcat oa m !ju':},, copilăra educată tablouri apartinrnd una :c pi_na acum cît de muli(' · · smt , r pictori. f rancezi• Şi înfăţiscl • copii astăzi , · • răspîndit Este dovada neglijţ'. e l_)rtn mu.zeele Norduiui ; Copilul cu ca:t unez_. prematur mal~ Jean-Baptiste Perron;_ea:a e.,te poate capodopera lui neţ, frumseţ echilibru (1_715-1783). Rigoare fit1:ebuie. Acest cu c '. cloa7: atîta cît 1 1 şi t"de ,sensibilitate , su.• , ~ilpul ~umznat ele intelic-e nz.i ,c 1nzst • • ,,,~ •-~ v_a imC;: o carte mare si ~lific .1, Eerws,. cu rind m stadiul zectu'ru •· autono1 z a. le a 1·a1uns foarte cu d • n • n emznarea cu care d egetele mînuiesc f ·1 scicndi (Muzeul Erm z:t·aJ,. Lenmgrad) oi e. doveşt acea cupid o thusiană. .a imagnţ eroi.că bucoliă băiat sfîrşitu• Greenwich). Copilul educat, cuplul, căminul, 37. CHARDIN, TINARA săntae lNVAŢTORE. existnţa acultrţie înfăţişeaz compziţe daţi, încă şi guvernată făr:i părţi d r 4 LA TOUR, NICOLE RICARD Al. cest frumos portret de Qu--"' • ' 1788), ce expr.;ma' b , e" ..n c.e La Taur (1~04 unastarea 1 t " stofele b -. sca_unul adaptat la s atur:_,a fetiţ, treaza şi el aceeasi re agate şi blanurile iltzopilului. A l:ise~c::ip~re pe1~tru c~păstra tră s ăturile acestei ~w a mzza pe viaţă • c;. unor mari cheltuiel~ir~~e chiar, cu a par3a pe viaţă. Secolul ' inseamna, de asemenea seama !~agilitatea si cara~e/CiIII-l~a a iubit mai c~ poate ca el exprimă astfel ~ /recator al copilăre; un anume refuz al etrniăţ mod neobişut, ·:,;tn uzeul Luvru, Paris). îmbrăc­ înfăţişat 440 şcolariz~ preţul_ sfîrşitul tional GaIIery, Londra). 38. O COPILARIE NEFERICITA. Copilăra nefrictă din Sud. Ce contrast î1i_~i:e precopil de Cltardin, între copin bine edi.caţ pictaţ de Zoffany, şi copiii nefricţ pictaţi de Giacomo Ceruti. Intreaga operă a lui II Pitoc- ţiosul răsfoieşt emoţi' âzl ~l e_qucaţi. Acest şcol~r 1~~: umdzl, r~versul peni?a1 , pizne şi va bea doar - e 'I?e epszt : va mînca P!ng_ator. Mina educatorulu ?P3. dznStr-un ciub?ir resramme aspri a se i m ecolul Luminilor seauf. - , dreptatea sa îl v:ăal_~onfesîui lui Rouspe zecare după cum mer·t' P/ e_şt sau îl pedepseste !DC dacă nu este acce t~ :iazntarea nu poate avea ce constă secretul pfol 7t7:ea9a moştenir. Iată or (Musee des Beaux-Ari;eLsu uz dzn Secolul LtLmini, .yon). triunghlaă, contraseză şz 40. N. B. LEPICTE, COP II UL PE • Această l ţ, . imagine es t e mai." seve - DEPSIT. c ~n a, intr-un mediu socia . ra. E. a pune în evi- Acest frumos tablou de Chardin /1699'--1779 J ilusmarelui front de din secolul al XVIII-lea. Alfabetizare precoce, cheltuiaă prea mare, în sînul familiei. L-am putea apropia de tabloul ce o (1739, Ottawa) care veghază, într-un mediu mai înstări, asupra copilului, înaintea plecări acestuia la scoală. Ce trebuie să admiră mai mult ? Iscusita intensitatea privirii tinerei fete, atenţi stîngace a copilului, asocierea dintre gestul mîinii şi intelgţa care se trezş, enorma pată albă a chipurilor celor doi copii, boneta, şorţul, corsaju1. care cu fondul întunecat al mesei, ai tapiseriei al celcrlalte din minte ? Ce document extrao1·di nar todaă ! Recunoaştem pe masă un abecedar, care apa1·e, în nordul Loirei, consemnat în inventarele averilor celor decede la secolului al XVII-lea (Na- trează Franţe l 441 trecă!oa, educaţi , . UL CU PRAJ!TURA. 42. R. CARRIERA, COPI:o iăr c ferictă, Ia Jnce_P"-!Iat ă încă un exc17iplu de P, tr-un mediu instant. tul secolului al .x:yI~-1~~•, ~-~i veşmint scumpe,_ se bogat cadru rococo, copilul se află Ia locul lui. Făr el nu ar exista fericire familă, nu ar exista intimitatea căminul cor1jugal (Muzeul Luvru, Paris). 46. PREZENTAREA Copilul răsfţat, preg im r : un· co1·n Rosaiba Carrier°: • • ·ţ ia · t mai sa- d uca- la- gura I i PeHegrini, s-a ini . (1665-1757 ), cum:,-i~t1:, a u. ·aturii si a pastelului. 1::a . t„ în arta feminina a mini ' .• Sfîntul Luca din in u _ • ros Ia Acac.emia •ete a fost admisa. in ' . • 1720 unde s-a împri Roma. si a venit Ia _Par~ i;gharle; si Antoine Coypel, nit cu •pictori ca Rigau.' • exclază în redarea stoWatteau ... Rosalba Carţ~<?· c~tif~Iate si mătsoae a felor rare şi a _carn<: iei un mărtuie despre o în Franţ copi'Hor. Tablourile ei d_e p. ·ului copilăre . ecoce a unive1 s ţ. ) descoperire pr . l H'Academia, Vene ia• si în Italia (Gall erie ce ~3. GOYA, UMBR;ELA: împreună cu copil~~• i~:no acestă MOŞTENIRUL. Prin pictura lui Moreau cel Tînăr, se afirmă o sensibilitate năvalic şi ostenaivă . Se simte influeţa lui Rousseau, care, de altminteri, nu era cel mai bun exemplu în viaţ lui particulă. Un tînăr cuplu, o slujnică şi o femeie aprţinîd cercului familial. La poalele unei statui în stil antic, într-un parc, .o înfăţişare ostenaivă şi lacrimogenă a moşteni­ rului, influeţată de o tradiţe creştină rău înţelasă şi degrnată. Această proclamare zgomtasă a atotputerniciei copilului moştenir anuţă - în cadrul istoriei - domnia sterilizatoare a copilului unic (Bibliotheque nationale, Cabinet des estampes, ,Paris). - 'iteş . e de copil, cuplul. Privţ asă a tînăruli _Goy_a. capodoP.e1 a .c,..' ,·! ' l care aproape dtspai e, Totul este sacrificat, J c,1iit,u ~ntru a pune în valoare_ misteriosul decor a~1!;mbr ~/ bustul trufaş al aces_te: frumosul chip col?ilares~·e· un tînăr curtezan o. apara foarte tinere fcme~ _pe ~l liniilor (umbrela, :71ina :~ de soare. Paralelism c1· , ă a copaculut), ext1a . a perpen zeu.ar • bar. - batu! evantaiul, ro.mur _ . •urul cuplului, . ordinaă conv~rg_eţa. in adestei frumseţi f emimne disp?irînd p~rca in siaţ~răluctoe (Muzeul Prada, tinere, graţiose . Madrid). 47. O FAMILIE RUSA. gravuă aprţine vestitei serii ruseşti a lui Leprince (1764). Izba din fund aminteş de Europa Orientală, unde domină locuinţe din lemn. Tînăra femeie transpoă pe o sanie trei copii mici. O saniejucărie, tra s ă de unul din copii, vine în urma sănie mari. Femeia este tînăr : familia ei numeroasă ilustrează vîrsta precoce a căstorie din Europa răs­ rit e ană (Bibliotheque nationale, Cabinet des estampes, Paris). Această ,H. CUPLUL ŞI COPILUL. J 7 Arnold (1736-1799), Vestitul ceasornic~r englezid oau~ealizat, împreună cu nevasta şi fiul sau. ţrno . nometre cu eşapm_nt. Thomcis Earnsh~w, p:imele c1 ~ntru o primă versi~me 1 1782 el obţine b1evetul P A ld priveste catre n curb~Ior terminale. Do:1-mna. a" noio condiă ·cu socoa ţ" înd in min • 1 • te pictorul ano_:1,nn, in b • go.spclină Poartă veş:7" !1' teli semn ca este o i:,na . • rete după moda sfirştu­ sir1;ple, confor_tabile ~i d~~~no~etrul cu eşapmnt, lui de secol. I':: cent1 ~•. . ·amiLiale. Jntreaga val.o~re simbol şi cauz~ ~ ~ogaţ:niul de priviri fericite dina tabloulu! r~zidahin t~ience Museum, Londra). tre taă şi fiu (T e 48. G. DE SAINT-AUBIN, COARDA. Copiii trebuie să se joace, lucru pe care ni-l aminteş Saint-Aubin. Aceşti copii, aprţinîd unui me- diu sărac, sînt îmbrăcaţi - semn de arhaism - ca mici băraţi. Oare Saint-Aubin iubeşt cu adevărat copiii ? Ne putem pune acestă întrebare privindu-l pe băieţlu din dreapta şi chipurile celor care se uită . în jos. Franţ, acestă ţară de adulţi, nu are faţă de copilăre elanul simplu şi firesc al celorlalte Europe ale Secolului Luminilor, ceea ce contribuie din plin la instaurarea unui malthusianism ascetic cu adevărt catastrofal (Bibliotheque nationale, Cabinet des estampes, Paris]. nişte 49. SAINT-AUBIN, SF!RLEAZA. titirezul. Într-un decor de bîlci, Saint-Aubin cîţiva copii cu picioare scurte şi îmbrăcaţi ca nişte omul e ţi groteşi. Nu, Saint-Aubin nu iubeşt copiii. În Franţ s-a rîs nu o dată pe seama copilului. Falsa bunăvoiţ a lui Saint-Aubin ascunde o cruzime arhică (Bibliotheque nationale, Cabinet des estampes, Paris). Acliă R Mr'"'UL DEJUN. 45. BOUCHE• , "'-' . ·ezentînd fericirea famiAcest alt tablou clasi? ~ep~r e care uneori greşim lial:i este datorat unui pict p. ser1zuaităţ erotice. l l doar în .,,01ia purei • .,. cantoninc ud a~lui înainte de plecare, un mi-_ Jntr-un colţ ;11 bu .~ _ T tăl mama, guvernanta,. d~i de,un luat in gra a. a ' care tînăra femeie il co~ii • copilul din dreap!a, p~urat de numeroase ju' tentie este incon1 priveşt cu a , , . difernţat pe sexe a 1e 1 - •• Observati veşmint, ne • în acest ,carii. , . . Un lucru este sigur, copiilor foarte mici. 442 situează 50. HOGARTH, NEBUNIA. Rake's progress, în a.~teptarea infernului care îL pîndeşt. pe ticăl9s, Casa de nebuni din Bedlam. După 443 Libertinul Tom Rakewell, gol şi încătuşa, întins pe p!imînt, este privit cu multă curiozitate . de două f emei elegante, şi cu adîncă milă de femeia pe care a dispreţut-o şi care i-a răma_.s cre~ino_asă . !14"are,e, genialul Hogarth pune astfel in evidnţa arhitectura morală a ţări sale. Moralismul său este poate cam îngust, dar credinţa sa într-u~ creştin:~m al~ f<;11?te1?r bune este sinceră si profunda. !n noile cladin din Bedlam (Bethlehem Hospital), di n Moorfields, î71: secolul al XVIII-Zea, nebunii sînt traţi dup:i cum ne artă si Foucault - prin izolarea toală : încătuşaţi, închiş în încăperi prevăzut cu g-r:_atţi _; dacă plătesc, vizitatorii pot circula prin aceste cladirz. Oameni.i vin să-i vadă pe nebuni aş cum s-ar duce să vadă animalele din grădina zolgică (Sir . John Soane's 1\1useum, Londra). C}-f9:ra~ incintei bisericii parohiale, din motive de igiena, cu excpţia, bineîţls, a celor bogaţi. Monument__ele funerare extrem de îngrămdite pun în evidenţi: o uimitoare sensibilita te barocă : crucifixuri :r'Uci a::operit~ şi o întreagă revăsa de îngeri şi i _ngeraşi, de simbolu_ri_di-z:erse. Pămînt sfinţt, cimiti11!-l este Şi locul privilegiat unde îşi desfăoar activitatea cerştoi de meserie • (Museum • Caroli no August2um, Salzburg). 54. SPITALUL DIN HAMBURG IN 1746. de o extraodină precizie : ea repzintă O gra~uă un spital _ventru ciumaţ adică, pur şi simplu, !narele , spita l al ?raşuli --, ciuma fiind înţela să, z_n ~ensul cel maz larg, drept boala prin exclnţă. h!~ape!'ea este foarte m~re şi aeristă, dar supraînca1 c~ta._ ln :enJru, un chirurg face o amputţie, făr ă anes,ezze, bmeţls; la stînga, un preot imp!irtc'işet un mu_ribynd: 1n fund, sînt împărţite alimente unor ~olnav~ saraci. Spitalul din Hamburg, în mijlocul se..,_oluluz al XVIII-Zea, contiuă să fie caracterizat prmtr-.o nedifrţ (Germanisches Nationalmuseum, Nurnberg). 51. MOARTEA UNEI FEME[ IUBITE. P. A. Wille cel Tînăr ne oferă acestă admirblă ope;·ă, carituă involutară a u71;.ui secol '!l XVIIIZea lacrimogen. Totul este fals in aceasta compoziţe. 'lî năra maă moare a ş a cum se moare pe scenă. Soţul se comprtă ca şi cum s-ar şti privit. Bătrînul taă, foarte încovoiat, pare a fi pictat de Greuze. Fata cea mare varsă lacrimi clupă cum cere bunacviţă, supraveghindu-l todaă cu coada ochiului pe copiii cei mici. Dar mediocritatea lui Wille asigură valoarea afectivă a documentului: Scandalul morţi adulte nu este acceptat. Aceasta moarte este acum o moarte făr preot, fă ră luminări, făr crucifix ; o moarte ce se petrece doar în intimitatea familiei (Muzeul din Cambrai). 52. BATRiNA ŢARNC. Acest tablou anonim din secol.ul al XI X-lea (18 l/1/ repzintă o bătrîn ţăranc din Languedoc, nascută în jur de 1743. Este una dintre acele nume~ roase amînate ale morţi care deţin secretul unui take off. Boneta alb:i şi rochia sînt tradiţonle pentru ţinutl Languedoc. Tră să turile sînt puternice, adîncite ele vîrstă, gura ştirbă, dar domină vigoarea si sentimentul unei reuşit. Este o adevărt perforrnaţă să poţi înşela moartea timp ele şaptezc i şi cinci de ani (clar oare numai în secolul al XVIIIZea ?) (Musee cles A.rts et Traditions populaires, Paris). 53. CIMITIRUL BAROC DIN SALZBURG. !n centru, capela deicată .s ufletelor ce urmează a trece prin purgatoriu. Rugăcinle pentru morţi devin, după cotitura Contrareformei, dimensiunea religoa să fundametlă a unei seni biltăţ ce se refugiază într-un nucleus familial foarte strîmt. Capela şi ziclurile impenetrabile constituie o măsur ele tranziţe, după perioaqa cî11cl morţi erau aruncţi în 444 55 •. . VIITORII PACIENŢ I PENTRU BEDLAM. Nebunia, alcoolismul, autodistrugerea moartea Hog~rtl: acuză nebunia coletivă care pilstieste Lan~ d!·a m Jurul anuli:~ 1730. Gin drinking mania a făcut citeva sute :l_e . mzz _ele morţi. Femeia care lasă să-i s:ape clin 11:iinz c?pzlul si care şi -a pierdut, din prlcz~a __ alc~oltJmului, fastinctul matern şi constiţa P! op1 _zului sau t1_-up, est e o clientă potenţială a · Ospic~ul1:z de. 1~ebunz Becllam. O mulţie beată care îsi '?ln~a fenc__zrea cu_ fjestu_ri_ de automat, un 'spînzurâl mti ~o C<;1sa d~sc~isa przvzri lor noastre în scop pedagog~c. c[e?t mdire~~ al prescutăi escatologice ? Tarif fl_af:_it_ creşt1:n demogmfice ? Surpiză creatc'i de_ .f~cilţae oferite de marele comerţ colonial ? (Btbliotheque nationale, Cabinet cles estampes, Parisj. _56. SMULGATORUL DE DINTI Această~ gravuă de Le Bras,' ;nspirată din Teniers, de7volta . tem__a inepu zabilă a micilor mizerii ale e~zs~en~_i- ţa ;1otăm şi_ pr ez nţa cleştui de scos dinţ_z ( ozbliotheque nationale, Cabinet des estampes Paris). • , 57. VACCINUL (1798). Ace?-stă mină frumoasă, cea a tinerei cresătoa de Vf!C! :Jara~ N elm~s, atîrnă mai greu în istoria umar~itaţz decit cucer:zrea Bastiliei, Codul civil sau băt­ liCI: de la_ Auste.:lztz._ Pe ea se văd pustulele vaccinului cont1 actat m timp. ce mulgea vaci bolnave de cow. pox. Jenner, vazmd-o, a înţels că vaccinul contractat astfel puteq să explice ele ce cele mai 4Ş 61. OM AL LEGII, OM DE AFACERI. gravuă (1762) de C. Fritzsch, gravor (în franceză în textul original) ,,al il.teţ Sale Marele Duce al tuturor Rusiilor", îl înfăţişeaz, în cabinetul său de lucru, pe desăvîrşitul negustor din porturile Hansei, aflate în legătur cu restul lumii. Observaţi metodele încă de pe acum folosite: un fişer în ordine alfbetică, tabloul simbolic al marelui comerţ maritim. De o parte se află scrisorile primite, de cealtă, condicile mari şi groase în care sînt copiate scrisorile trimise. Exaltarea nobilimii care exrcită acum acest mare comerţ este o temă inepuzablă din secolul al XVIII-Zea, cînd, aproape pretutindeni, asistăm la ascensiunea membrilor stări a treia (Germanisches National Museum, Nilrnberg). multe dintre cresătoal de vaci nu se îmbolnăve_au de variolă. Privirea intelgă pe care Jenner a indreptat-o asupra acestei mîini! în momentu! de apo_geu al empirismului prag7!1c,tic a~ _Secolului Lumin:~ lor, a salvat viaţ a zeci de milioane de o_amenz '. direct si indirect ea va duce la descoperirea lu~ Pasteur şi a adepţilor acestuia, ce are loc_ şapte~ci de ani mai tîrziu (Bibliotheque de la Faculte de medecine, Paris). Sectorul al treilea în viaţ ./lceastă socială 58. O FAMILIE PATRICIANA. Acest tablou de Pietro Longhi (1102-1_785) n_e int~o-~ duce în intimitatea aristocă a _yne-i mari farr:iin patriciene din Venţia decadenta a se9olulm al XVIII-lea. Pietro Longhi este cel ca~e a impui!, tabloul de gen la Venţia. Cel de f<:f;a r~pr_ezzn~a. un bun exemplu. Compziţa se desfaşor in__ laţi'"!~: Ea reuneste toate genraţil în sînul marn fa:;nill7: patriarhaie mediteraneene. Avem aici şi o adevarata sărbtoie a copilului, ceea ce doveşt :aracte_rul unitar al secolului a} XVI~I-le<1;_. ?~serva_ţi cop;l7:l care se joacă cu sabia, copilul_ tnf<;ţişa~ pictor_ulu: ~n centrul compziţe, precum şi cei doi copilaş. in haine de gală, aşezţi tot în centru (Ca' Rezzonico, Venţia). ' • 59. PIATA DE LINA DIN WROCLAW. Această· gravuă de J. Wagner, de o factur~ fo~rte tradiţonlă, artă însufleţira care domneşt_ in pza_ţ°: din Wroclaw. Marfa princală care se vinde a'.ci industrii textile este Una. Silezia este locul unei difuze, mare consumatoare de Lî~ă : un sector_ unde ntl au ajuns inovaţle tehnologice engleze şi care înfrută cu greu, la sfîrşitul secolului al_ XVIII:lea, conureţa unor sectoare mai de~voltate. ~n. af?ra de felul cum sînt îmbrăcaţi oa,neniz, totul, aici, ţine de tradiţe (Marburg, Bildarchiv Foto). 60. AUTOR-EDITOR. Secolul al XVIII-Zea este secolul multipcăr. cărţi, al constituirii unei lumi autonome a edităr, care s;desprinde treptat din constrîngerile . mecenatului. Dunker abordeză tema cu umor. Editorul care nu se distinge de librar primeşt un tînăr a'IJ:tor Morala în acţiune, lucr?re cu . titlu ce-i înfăţişeaz promiţăt. Dar editorul refuză manuscrisul : autorul nu face parte dintre academicieni. Pe ziduri, un compendiu umoristic al c"irţlo tipăre şi al celor ce se vînd (Bibliotheque nationale, Cabinet des estampes, Paris). 446 62. P ASI'RAREA REGISTRELOR. Gravuă din tratatul lui Georg Steinhausen, extrasă Negustorii germani din trecut. Un birou lung, doi copişt căli­ cît se pare, un negustor care dictează, în timp ce un slujitor acluce o scrisoare siglată. Ochiurile mici de geam dau o notă arhică. Pe zid, tablouri simbolice înfăţişcl corăbi pe mare, munca la cîmp, plăceri vînători ; gl.o1mrile pămînteşi şi statueta, avînd un caracter de asemenea simbolic, sînt o dovaă a legăturio cu ţinu­ turi îndepărta. Prestigiul negustorului se afirmă în întreaga Europă de Nord, care este o Europă maritim:'!, o Europă a progresului (Museum fur Kunst und Gewerbe, Hamburg). • mări, şi, după 63. P ARET Y ALCAZAR, 1772. prăvlioa cu obiecte de artă vechi (Tienda de antigi.iedades) este todală un loc unde se vlnd tot felul de obiecte fri'oole. Măşti, flori artificiale, cite şi mai cite altele. În prim-plan, o femeie din l\fadrid aprţinîd societăţ înalte, cu un evantai în mînă, îmbrăcat foarte sobru, în negru. O. slujitoare a aşezt copilul pe te_jghea. !n al doilea plan, îndărtul tejghelei, un vînzător, casierul, doi clienţ. Prăvlioa, cu draperiile, balcoanele, perţi săi interiori, aminteş de o scenă în trompe l'oeil. Tienda, cu ispitele, cu plăceri sale iluzorii, cu podoabele sale, aprţine aceluiş univers ca şi teatrul (Col. Lazaro, Madrid). Această 64. NEGUSTOR EVREU. ne aminteş de imporevreiesc (askhenazim) în întreaga Europă răsitean. Costum sobru, în genul celui purtat de membrii stări a treia ; doar toca, sub pă­ lărie, deosbşt grupul etnic social şi religios, Desluşim o notă discretă de antisemitism în trăsu­ rile feţi, în privire, în buzele cărnoase, insistent Această gravuă micului tanţ 447 germană comerţ subliniate, în iitlul · german, Trodeljud. 1n Secolul al XVIII-lea, are loc în întreg Imperiul o îmbună­ tăţire simţtoare a soartei comunităţlr evrişt, în general destul de bine acceptate în sinul unei clase mijlocii de mici negustori şi meştugari (Bibliothec1ue nationale, Cabinet des estampes, Paris). 65. VINZATORUL DE STAMPE. Serla de gravuri Strigăe din Viena dateză. din 1773. Iată-l pe vînzătorul ambulant de stampe. Sub tricorn poartă o basma, care ii protejază ceafa de razele soarelui arzăto. Trebuie să ne amintim cu acest prilej de rolui stampelor. Aiîrnate pe pei'ţ unor locuinţe modeste, ele contribuie la înfrumseţ:!a casei. Trebuie să ţinem seama, de asemenea, de rolul important al comerţuli de stampe. Jntr-o lume care rămîne ruală în proţie de 900/o în Austria, de 800/o în Europa Ocidentală, o parte din schimburi se manifestă în acest domeniu (Bibliotheque nationale, Cabinet cles estampes, Paris). 66. LUPTA IMPOTRIVA ŞOBLANIR. întreg arsenalul luptei aş cum se clesfă­ soară ea în Germania - împotriva celui mai primejdios rozăt, vector al ciumei şi al multor altor boli. Capcane cu resort, perii cu dinţ metalici, foale etc. Tot acest echipament va fi folosit pînii la marile descoperiri făcute de Pasteur la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Cunoaştem rolul luptei împotriva şob­ lanilor în stîrpirea ciumei (Bibliotheque nationa/e, Cabinet cles estampes, Paris). Iată 67. RONDUL DE NOAPTE. „1ceastă străvech instuţe asigură paza oraşuli în ceasurile primejdioase ale nopţi; rondul de noapte îşi face sinţtă preznţa veslincl ora. Strigăul sc1u prelung presupune în general un îndemn la meditaţie şi la rugăcine. Obsernaţi halebarda, armă arhai• că oarecum simbolcă, lampa, veşmîntul care a.minteş de · uniforma miltară (Bibliotheque nationale, Cabinet cles estampes, Paris). 68. EXOTICA RUSIE. Leprince pune în evidnţă atît caracterul exotic al Rusiei văzut din perspectiva unei Europe Occidentale a Luminilor, cît şi influeţa limtaă a marilor reforme vizîncl modernizarea, instituite de Petru cel Mare. Barbă hirsută, veşmint ample tivite cit blan'i, cizme de pîslă, curăţeni aproximativ!i. Remarcţi mai ales folosirea saniei. Roata, obada, osia constituie un ansamblu ele piese greu de produs. Folosirea saniei în mod prioritar are drept conseiţ1 starea proastă a drumurilor în timpul verii şi numărl redus de căruţe clin Europa de Răsrit. Făr îndoială, sania 448 în tirmă tehnologice este una din cauzele rămînei a Rusiei (Bibliotheque nationale, Cabinet des estampes, Paris). 69. VINZĂTORUL DE PLACINTE. Este tal o gravuă ele Leprince, referitoare tot la Rusia. Costumul bărtesc este mai particularizat decît cel femeiesc . Jn fund, un cort. Observaţi expresia şireată a negustorului; cumpăr:îtoae aprţine, . făr îndoială, unui medin social mai înstări (Institut d'Art et d'Archeologie, Paris). 70. EVACUAREA GUNOAIELOR LA VENŢIA. tardivă gravuă (1785} de Zompini artă munca grea a măturoli de stradă, care duce înspinare gunoaiele strînse, spre a le încăra într-o gonclă. Evacuarea gunoaielor constituie o mare problemă pentru oraşel din secolul al XVIII-Zea. Primele canale de scurgere eficiente nu apar decît în secolul al XIX-lea (Institut d'Art et d'Archeologie, Paris}. Această In slujba statului : băraţi fi. FREDERIC AL 'II-LEA (1712-1786). Acest portret anonim al lui Frederic al IJ-lea îl reprezintă în plină maturitate. El impresonază în primul rînd prin extrema-i simplitate : monarhul nu are perucă, poartă părul tăia relativ scurt, mustaţ abia mijtă îl face să semene cu un ofiţer oarecare din armata regală a Prusiei. Este înveşmta într-o tunică închisă la culoare şi foarte strînă pe corp; postavul mînecii este ros. Un singur însemn militar : vulturul prusac. Aşa artă •- în momentul său de apogeu gînditorul politic şi omul de stat cel mai admirat de întreaga Europă a Secolului Luminilor (Muzeul Palat-inatului, Heidelberg). / ;72. VAN LOO, POMBAL (1699-1782). Este omul care a dominat scena politcă a Portugaliei aproape în tot timpul domniei lui Iosif I (17501777.J. Personalitatea excpţională a marelui marchiz se afirmă cu prilejul cutremurului de pămînt - adevărat cataclism - din 1 noiembrie 1755. Recunoaştrea sa de către Europa luminată se întemiază însă pe altceva : pretextînd un conflict în ţinutrle de dincolo de mare, Pombal a fost primul care a obţinut, încă din 1759, expulzarea iezuţlor. El se află astfel la originea valului de perscuţi care îi va mătura principalii lor adversari (Ceiras, Primăa)./ 449 . ,7 7. IOSIF AL II-LEA (1741-1790). 73. TURGOT (1727-1781) . ( E te făr îndoial ultimul cu adevărt Frederic al II-lea, cel mal de seamă din/ Este, după tre despoţi luminaţ. Şi touşi filozofii nu l-au iubit probabil din cauza catolicismului său sincer, strict: pus în serviciul Luminilor. Chipul acesta repzintă un detaliu dintr-un tablou de Pompeo Batoni înfă­ ţişndupe Iosif al II-Iea şi pe arhiducele Leopold de Toscana. Este chipul serios al Habsburgilor cu maxilarul dezvoltat, gura senzuală, nasul ma;e şi drept şi ochii bulcaţi, în care se citesc entuziasmul şi _ dis~iplina, dar nu şi o reglă intelgţă (Kunsthzstorzsches Museum, Viena), ( . . mare minist ru af vechii monarhii, cel care, dacă ar fi fost ascul~0;t, ar fi scutit Franţ de o revoluţi. Ştim cît de decisw1 în calitate de Controlor f!e;:eral a a fost rolul său Finaţelor (1174-1776). Acesl portret, apart:ni_,nd şco­ lii de pictură franceze, este probabil cu puţi1~a vreme anterior anului 1761, dată cînd Turgot a obţi_nut p~stul de intendent general la Limoges (Musee natwnal, Versailles). j 74. N . LANCRET, MAJORATUL LUI LUDOVIC AL XV-LEA. În marea sală 78. A . ROSLIN, ECATERINA A II-A. • a Tribunalului din Paris, în faţ tutt1;ror Curţilo reunite, este proclamat, la 22 febr_uari2 1723, majoratul legal al prinţul, care :1re tr~isprezece ani. Este O zi aştepă ~u o real0; ne:·abdare: problema succesiunii - dat fiind ameniţ ea unui război civil si a unui război în afara hotarelor punîndu-se cu toaă seriozitatea la începutul Regen: ţei. Majoratul este doar o pri:;1-ă_ et';lpă. Dr:,r acea~ta ceremonie tradiţonlă consacra, indirect, şi creşt1 ea responabiltăţ Curţilo de justiţe suverane (Muzeul Luvru, Paris). 75, CAMERA COMUNELOR. Această compziţe naivă . de Karl Anto~ Hickel reprezintă meorabilă a Camerei comu.n<:_lor, O sedinţă care, împreună cu Cabinetul, deţiŢL pute!ea Ţeal?la începutul anului 1793, în prea3ma razbo!ulut c~ Franţ. Addington prezidaă. La qr~apta lut se afla0 majoritatea ; la stînga, opziţa.~ Tinart1} _ora~or de sob.ră elganţă care se adreseaza adunarii din ?anca lut _(~e_Z sa este William Pitt (Al doilea). 1n afţ cu pălria neagră), se află conduătrl opziţet.! Charle~ James Fox. Camera comunelor este p7:ezenEa în tot~litatea ei. Recunoa.ştm aşezr tradiţonl : faţă în faţă stau majoritatea şi opziţa, de o ~arte şi cealtă a preşdintlu se află un loc gol p~in care trebuie să treci cînd vrei să ajungi în tabara cealată (National Portrait Gallery, Londra). 76. GUSTAV AL III-LEA AL SUEDIEI. . Acest portret, pictat de Pasch cel Tînăr, îl rep e z_intă, pe despotul luminat din Nord (1771-1792), Ia _o virsta fragedă, cu puţină vreme desigur dup~ lovitura de stat din 19 aprilie 1772, prin care obţinuse puterea reală. Acest prinţ din casa de HoLstein, care a co7:tribuit Ia accelerarea progresului Suediei către sfîrşi­ tul secolului, este format în spiritul culturii fraŢl-cez: Observaţi trăsuile fine, profilul vul!u!esc_ ş_i, 7:1ai ales, ochii mari, a căro privire pare ca imbina visul cu fapta (Col. Hallenereutz). 450 lnfăţişat aici în amurgul vieţ sale, după o lungă domnie, de către Roslin, pictor al Curţi. Făr să vrem, ne gîndim la portretul lui Erichsen (17321782), ptctat cu zece ani mai devreme. lmpărteas şi atunci bătrîn, apăre încărat de bijuterii cd o_ icoană. !n acest portret domină sobrietatea, împă­ rateasa este „măicuţa" popoarelor, într-un cadru care asociză ar' ' : ectura neoclasiă la modă, cu fastul baroc al stofelor, cu simbolurile orientale, ,,bizantine" ale puterii. Oare acestă Semiradă a Nordului este tot prietena filozofilor dar ce a mai rămas din Europa Luminilor ? - , ea, care îşi conduce nemilos şi făr iluzii imensul imperiu, prin mijlocirea unei nobilimi ce se confudă cu funcţile publice, şi a unei clase de mari proprietari funciari, posesori ai unor imense moşi ? Sîntem departe de epoca nakaz,-u.1ui, a „îndrumăilo pentru comisia însărci­ nată cu proiectul unui nou cod de legi". Această foarte bătrîn doamnă apare în portretul lui Roslin, ca şi în cel al lui Erichsen, cu trăsuile usor îmblînzite şi întinerite, conform dorinţe ei; dar· în privirea pătrunzoae încă citim o intelgţă aproape la fel de străluci ca odinară. Este chezasa unei :puteri în ~are multă vreme, dintr-o anumită •inerţ, z"!:telectyalitatea Secolului Luminilor s-a încăpţiat sa vada o reformatoare (Muzeul Ermitaj, Leningrad). 79. VAN BLARENBERGHE, FONTENOY. A!3e3t_ tablou minuţos şi grandios, care înfăţişeaz batalza de la Fontenoy, din 11 mai 1745, are toate calităţe unui document. Privţ acestă uriaşă cîmpie vălurit, loc clasic de desfăura a unei bătli în Ţările de Jos. Intre două armate de rezvă încolonat~, în planul al doilea şi în ultimul plan, evolueaza cele două armate duşmane. Fontenoy este de tip savant, între armate foarte locul .unei bătli disciplinate care manevrză cu o rigoare ce presupune soldaţi foarte bine antreţi. Costul ridicat al fiecăru soldat are drept rezultat o artă a războiul care înceară să cruţe cît mai mult cu putinţă viaţ individului (Muzeul Naţionl, Versailles). 451 ten_ninat de Robert ele Colie Ma . T an:mteş, în 17I4, felul ~ xzmz :f!'n Ema7:uel îşi clotsprezc:ce ani la Ve .. . ,, ~ 1n a trazt el t imp de 1 înalt ca şi în cazuI sat l _Corp central mai decoraţi greoaie, în stiÎa a~u Ul _Belv_edere -, cu o 0 mente clasice ; aripi oriz~at zn ciuda u_nor. eleGermania nu are ucl . n a e, ~ar. maz ;oase. nurilor. Clădirea a:artf aref a~oprzş u r_tlo r şi a horalpi ne danubiene clar' ne ~d~mzliei arf1-ztectonice substil francez. ' ara zna este zn cel mai pur 80. BATALIA DE LA HANNOVRA.' t:· Prin ea începe, în 1756, Războiul de şapte Ani. scenă este pict a tă de Le Paon. Este un peisaj din Nord, uşor vălmit. Armata este orînduită în coloane subţir . În perioada drill-ului, ?'ăzboiul, în Europa ferictă şi dens poulată, la· vest şi la centru, a atins aproape un punct de vîrf al desăvîrşi şi al domesticirii sale. 1'.fortalitatea pricnută de el a fost redusă la maximum. Cită deosebire faţă de războiul baroc din vremea lui Wallen stein şi faţă de cel din prima · parte a secolului al XX-lea ! (Primăa din Grasse). Această 84. AMALIENBURG. Amalienburg aprţ • • • burg, cel de al do/1~~ ~arel:li ansamblu. Nymphenmecător pavilion este ersazlles bavarez: Acest fe1·lies. Francez d • doper<:; preacunoscutului CuvilH . m nor nascut la S • • - aznaut, în -1695, Cuviliie " t h .. ozgmes, în Le zmpingîncl împreună iu ar zt~ctul Bavariei, pînă la rococo. Palatul A z-" . ezssonnzer - . barocul nată l.:,ijuterie într-un ten?urg este ca o minudm fericire a , 1 P saJ_ plzn d e verdaţă care 1 tip frantu.zds c :zu~~ ~~nJ ;amera :ece a grădin el; rocă, aclevJ.rtă . simftnie l comoi:z ele d1:;coraţie bagraţios înteă şi ele ezc~/on, de curbe, de linii .ze. 81. WATTEAU, RECUŢI. Războiul de succesiune la trnnul Spâniei a pus pentru prima oară faţă în faţă aproape un milion de oameni. Franfa, care t r ebuie să înfrunte pentru întîia dată o Europă coaliztă împotriva ei, -depune un efort uriaş. Armata este recutaă, făr prea multă greutate, din păturile de jos înfometate în urma bitălior din 1709. lndărtu sergentului călare care recutază soldaţi, un grup dezorganizat de tineri soldaţi se îndreaptă către grosul armatei. (Musee des Beciux-Arts, Nantes). e\1 . /fa. Ja~f 85• DUPA BEI LOTTO • · · SCHONBRUNN PARTE_PADLINASTUL DE VARA DIN . ' • -"" PRE CURTE E ste smgurul ansambl . ·J ., ,. comparat cu palatul v::rsa~1, iz.ec_tural ~are poate. fi stat care poate fi . z_l ,es, in sluJba singurului . in czucla decala' l PC? at cu Franţ. Schoribrui. .,_e or camanlogă cu cea e ca in a_re cu Vzena o relaţi foceput în 1695 ~e ;fsc~:~sazlles O ai'e cu Parisul. Schănbru este conceput von Erlach, . palatul ele vinătoare reluat a . _ca un modest pavilion ' poz sz t • f adaos de decoraţz· •• i ans onnat, cu un zn manier:i itali ~ d 1)accassi. Faţd prin ci al - . ana, e către aripile mai scunde ca:fe a -::- 7:epunînd la socteală desfăşoar pe patru l ma;gznesc • curtea se şîndu-,~e u şor în înălţi~/;{1' ,.masa central.ă deta~ ~area din piaţă în ziua e o.to ~. reprezentat miş­ mveşi.ntaţ dupi mod ~ 1!> aprzlze 17_.59 : căi-ugr cu aurăi, desfăşuri ~le l viana, caleşti . împC,dobite caracteristic pentru ce t l • upe, tot acel du-te-vino af_Zat pe picior de răz~o:u(Kvtah ~l u7iui mare stat Vzena). .uns zstonches J\luseum, Tn slujba st?tului: palatul . 82. MAREA FAŢD A PALATULUI ŢARSKOE BAR.OCA SIELO. Este capodopera lui Rastrelli, excutaă la cererea Ecaterinei a II-a, într-o perioadă cînd Europa Occidentală practiă moda neoclasiă. Ţarskoe Sielo este policrom, un policrom centrat în jurul unui albastru deschis, ca o icoană. Datoriă prodigioasei medieri realizate prin culoare, neumăratl ovale, orgia decoraţil placate ca pe o mobilă î n stil Ludovic al XIV-Zea şi înaltele coloane cu capiteluri agresive sînt în armonie cu cerul spălcit ele deasupra Nevei. Dup'i. jumăta<" de secol ele căutri, Tarskoe Sielo marchează apogeul adptări esteticii baroce la exignţl geniului rus. • 83. SCHLEISSHEIM. Palatul princiar e~~te un instrimient capital al construirii statului. Schleisshe·lm, din Bavaria, aprţine unei prime · genraţi de palate, direct inspirate clin modelul oferit de palatul Versailles. Electorii Bavariei au construit, în acelşi timp, palatul Schleissheim, a cărui faţdă, pe care o vedem aici, are trPi sute ele metri, şi palatul Nymphenburg (patru sute ele mcfri). Ei se inspră din gigantismul ai·hitectnral impus de Neuman · ia Vi ena, Karlsruh e, Stuttgart. Palatul Schleissheim, început de zuccalli, a fost 452 f' d 86. PALACIO REAL uriaşl Palacio .Real d. . . . tea care dă spre oras E t m Z\f~ac~rzcl, şz anume parmare stat care si-a· . ~s o_ clad:re_ pe_ măsura unui XVI~J-lea, deci cu maf:s:,. i11; sfzrşt,. zn seco lul al vechiului Alcazar di~n~rzzere, capitala. Jnr.endiul 1734 a lăsat în o~ptea 24-25 decembrie . urma luz doar ~ . O c arcasa, moar t ea luz Juvara ( 1736 , d zar '' oar un plan de reconstruc- Iată 453 ·f ţie. Dacă acesta, în linii mari, îi ap~rţine l7;Li Juvara, J. B. Sachetti va adapta şi v_a realzz~ proiectul, de: senînd todaă şi grădinc. In. esen~a, :7:area opera dateză de la sfîrşitul domniei lui Filz:i:: al. 1-'.",-lea (1736-1746), dar decoraţi este cont~nuata pina _la sfîrsitul secolului. Exemplul palatului v_ersaiLles i-a obsedat pe Juvara si pe Sachetti. Arhitectura ~ste clasiă; mult baroc· spaniol în deta_liile_ decor;1ţnl în rondebosse. Palacio Realv este ad:nirab~l pus zn va: !oare de peisajul înconjurat?r : li7::pe7imea a~rul:i,i, valea Rîului Manzanares şi Munţ Szer!'a! pierzindu-se în depărti şi acoperiţ aici de cladirea palatului. 87. CASERTA. Regatul Neapolelui, cel mai mare dintr~ st~tele mitlocii (între şapte şi opt milioane de locuitori), poseda, printre palatele sale princiare, pala~ul Casert~, ad~vărat Versailles al Italiei. _Totul aici e~te gzgantzc~ făcut astfel încît să impreszone~e puterm~. O faţ~ de două sute cincizeci de metri, o el_,vaţ~ exvcepfzo nară. Jn mijloc, intrarea iese în afara, situata fiind înaintea unei scări monumentale. Frum1:s_eţa sa frapntă se explică şi prin calitatea şi ~ogapw materialului. Ansamblul este opera lui Vanvztelli, pe :are Carol al III-lea îl chemase de la Roma ~upa c~ acesta construise capodopera sa Santa J"I:1-r!:a d_eg~i Angeli. Caserta este cel mai m~re şi, fara i:i~.oz~la~ cel mai frumos palat regal a~augat. n:ioştemrz ita liene de către Europa Secolului Luminilor. 88. PETERHOF. La început, este opera lui Jean-Baptiste Leb!on~ (1679--1719), atras în Rusia în 1716 de ofe:tele ispi~ titoare ale lui Lefort. Dar Leblond moare zn_ 17~9 şi Rastrelli este cel ce îşi pune pecetea gemului P"'. acest Peterhof, care aprţine _ unui P_e~ers~u~g al lui Petru cel Mare. Este o îmbinare original~ intre b~rocul italo-danubian şi tradiţonl paleta ri:seasca. Originalitatea rezidă în grădinle în t~epte, zn sera de portocali masctă, în licăr_tu ~on~i7;uu al cu~orilor în linia curbă a acoperişul şi zn clopot!7'ita mied în formă de bulb. Rastrelli _şi:a E-mintit ca ~e află în Rusia, lucru pe care merita sa-I punem m evidnţă. 89. MAFRA. Enormul castel Mafra este contemporan cu PPterhof. Construit în îndepărta şi severa Estren:;adura, Mafra dateză din anii 1717-1730. Aceasta ma~a I'?7': presionată din piatră îmbină o rigoare iberic~ - amintind de palatul Escorial şi ecourile unui hiperbaroc manuelin : dovaă cele două cloptniţ~ ale faţdei. Greoaia construţie aprţine secolului al XVIII-Zea, dar oare acest palat, întrucîtva ca- 454 zarmă, rat • întrucîtva mînăstire, este el oare cu adeviioperă a Secolului Luminilor ? Stilul greoi şi arhaic al palatului Mafra ne face să punem în discuţe însăşi aprtenţ Portugaliei anilor 1720 la Secolul Luminilor. Complexul secol al XVIII-Zea ... o ln slujba intelgţ : cărţi şi oameni 90. IMMANUEL KANT (1724-1804). Această gravuă anoimă, de o frumseţ sobră, ră­ mîne, făr . îndoială, documentul iconografic cel mai fidel, privitor la marele filozof din secolul al XVIII-Zea. Rigoarea, simplitatea şi demnitatea veş­ mîntului exprimă decnţă şi sobrietate. Privţ redingota făr podoabe, gulerul îngust, jaboul. Artistul a acordat cea mai mare importanţă fizionomiei : un maxilar voluntar, o privire pă­ o frunte imensă, trunzăoae si intesă. Este una dintre cele mai mari intelgţ ale tuturor timpurilor, întovărşi de o bunătae la fel de mare. Modestul Kant va rămîne întreaga sa viaţă marcat de personalitatea unei mame excpţional : Anne Regina Reuter, care a murit cînd - fiind al patrulea dintre cei unsprezece copii - el nu avea decît treisprezece ani. lntreaga lui viaţă a fost influeţată de severa educaţi pietsă de care a avut parte încă de la vîrsta cea mai fragedă. (Col. particulă). 91. O INTRUNIRE A ACADEMIEI REGALE DIN ANGLIA (ROYAL SOCIETY). Este cel mai prestigios, cel mai străluci aşezămînt ştinţfc din secolul al XVIII-Zea. lntemeiat în 28 noi<'mbrie 1660, Royal Society îşi are sediul la Gresham CoUege şi publică, începînd din 1665, sub conducelui Spirea lui Oldenbourg, mai întî-l, corespndţa noza, in „Philosophical Transactions", care rămîne, de-a lungul întregului secol al XVIII-Zea, primul organ de difuzare a descoperirilor ştinţfce. Acest tablou de grup ne artă Royal Society în 1807-1808. Vedem aici cîteva dintre cele mai mari figuri ale Secolului Luminilor, aflat în plină mutaţie, în momentul cînd filozofia m eca nicstă este înlocuită de o gîndire ştinţfcă cu adevărt modernă. Iată-l deci pe Henry Cavendish (1731-1810), care, prin lucrarea sa publicată în 1771 în „Philosophical Transactions", realiză saltul fizicii elctriăţ din domeniul calitativ în cel cantitativ; pe Nevil Maskelyne (17321810), cel care a condus observatorul din Greenwich, p~ Sir Joseph Banks (1743-1820), care a fost preş­ clm,tele Academiei regale engleze şi, în sfîrşit, pe marele William Herschel (1730-1822), celebrul savant care întemiaţă a_str,9nornia pe /;la,?/7 p,f! ţ,el_~cop Acest Rousseau este marele ·preot al pietist, inventatorul conceptupărintel afectivăţ Franţei revoluţionare. Pe chipul său torturat şi nelişt se ivesc. la acest sfîrşit de secol, primele semne ale viitorului Sturm und Drang (Bibliotheque nationale, Cabinet des estampes, Paris). senibltăţ. descoperitorul Lui Uranus, părintel lare (British Museum, Londra). aslronomiei ste- 92. JOHN LOCKE (1632-170:1). Medalionul, armele, francizarea prenumelui; inscripţia latină dovedesc îndeajuns prestigiul de care se bucră acest om pe continent, începînd din momentul cînd Pierre Coste a tradus, într-o franceză clar!'i, An Essay concerning human understavn~ing_. Locke, medicul şi politicianul, omul care a calatorit de nenumărate ori pe continent, în Franţ şi în Olanda, se bucră de un e1iorm prestigiu pînă în perioad,'1 critsă a anilor 1780. Atît felul cum este îm-brăcat cît şi prin atitudinea mîndră a chipului s~u prelung şi ascuţit, John Locke este un om 3-zn secolul · al XVII-lea; neîndoielnic, figura centrala a anilor 1680 (Bibliotlieque nationale, Cabinet des estampes, Paris). 93. DAVID HUME (1711-,-1776). Este o gravuă de Martin, după la Edinburg, în 1711, Hume a trăi A. Ramsay. Născut mult în Franţ<:, unge a exercitat şi funcţia de secretar de ambasada. Succesul său a fost •tardiv,' dar foarte mare. Este foarte multumit de sine o anumită suficenţă ·poate fi cită chiai· în privirea' ochilor săi bulcaţi (Bibliotheque na,tionale, Cabinet des estampes, Paris). 94. D IDEROT (1713-178 l ). Esle oare chiar acel Diderot intrat în legend~ ? _1'.feclalionuI gravat de Le Beau, clupă portretul lui- Binet, este posterior morţi scriitorului (Paris, iu_li: 84). ~l poartă precizarea: ,,Membru ol AcademiJi ctm ~3:1: lin" ca.-e este importană prin aceea ca specifica ap;·tenţ la o Europă cosmplită, cea a A3ad~miei din Berlin si a fondurilor de propaganda din caseta personală· a Ecaterinei a II-a. Este. bătrînul Diderot, Diderot cel glorios şi cel bolnav, Diderot ~e sensibil. Citim pe chipul său tensiunea dramaticy a omului care a purtat o adevărt corespndţa­ fluviu cu întreaga Europi, ecre contiuă Enci~loped ia. Este mai cles acel Diderot pe care posteritatea Secolului Luminilor a vrut să şi-l închipuie, proiectîndu-l . într-un dincolo -'- . stingheritor ~ al morţi (Bibliotheque - nationale, Cabinet des estampes, Paris,!. f 95, JEAN-JACQU)):s ROUSSEAU (1712-1778). .Eroii. au o.bosit, făr îndoială. • Sîntem • frapţi. de înrudirea dintre portretul lui Diderot de Binet-Le Beau si acest portret al lui Jean-.Jacques de Ingouf. Acest Rimsseau pe cale de a îmbătrni este un foarte frumos Rousseau de o vibrantă sensibilitate. Portretele ocestor bătrîni înţelpi, ale marilor profeţi sensibili din cea de-a doua parte a secolului al XVIII-Zea, (lepun mărtuie cu privire lq n1,utaţi esnţială a unui nou lui de cetăţan, raţionlsm 1.)6. UN LEIBNIZ NEOBIŞUT (1646-1716). Acest Leibniz, încă tînăr, cu fruntea înaltă, cu buzele groase, cu băria împăstoşa, cu fruntea stranie, strălucioae şi parcă mîndră sub greaua perucă după moda Ludovic al XIV-lea, este un Leibniz neobişnut, un portret difuzat la Paris, de către Dau.mont, fn strada Saint-Martin. Este nostim să-l situăm pe Leibniz în raport cu un catren nu prea grozav al lui Voltaire, care în cele din urmă îl va şi detesta (să ne amintim de Candide) : ,,li învaţă pe Regi, îi luminează pe cei înţelpi, Mai înţelpt decît ei, ştie să se îndoiască". Este ciudat acest Leibniz sceptic, care nu a existat decît în mintea lui Voltaire (Bibliotheque nationale, Cabinet des estampes, Paris;./ inlNEWTON (1642-1727) POPULARIZAT. El este cel mai mare. A dominat întreg secolul al XVIII-Zea şi chiar şi secolul al XIX-Zea. Sistemul lumii propus ele el rezistă pînă la Einstein. Ce contrast între acestă gravuă, care ne propune imaginea poulariztă a unui Newton bonom şi legendar, şi impresionantul portret realizat de Gottfrey Keller ! Keller a ştiu să-l vadă pe vizionarul, pe teologul şi pe savantul creator. Privirea lui Newton în portretul său este tensioaă, atenă, exprimînd voinţa rece a omului care a văzut „cu ochiul liber" manifestarea perfcţiun invizibile a lui Dumnezeu în ordinea lumii. Privirea acestui Newton anonim si popularizat este plină de o miraculosă naivitate. Pe acest chip se citeş o mare bunătae, deci mult adevăr. Căci acest creştin adevărt, care credea şi care -5tia, a fost pe cît de inteligent, pe atît de bun (Bibliotheque nationale, Cabinet des estampes, Paris)./ 98. BIBLIOTECA DIN COIMBRA. O foarte veche universitate, o decoraţi specifă secolului al XVIII-lea şi, în cea mai mare măsur, cărţi din secolul al XVIII-lea. Marea lo,· cantitate aminteş de multiplicarea scrierilor, de revoluţia care se produce, prin ea, în istorie, de mutaţi ce are loc în domeniul erudiţ. Arhaica universitate din Coimbra partică la inovarea intelcuaă din Secolul Luminilor .. Ea este mai curînd înrudită cu direcţia maur · istă, şi mai puţin cu filozofia mecanistă, /iind nu atît fiica lui Newton cît cea a lui Mabillon. 457 20 - C. 62 De lă filoă •• rnetaidsă la ai1fonornia . ')9. PLANE,TAHIUJylUL .Lm WRIGHT . . g1e1, în secolul lui Galvani, Caldani, vVhyte, Walsh .5i al inimitabilului şi mondenului abate Nollet (Eidgenossiche Technische Hochschule, Zurich). Această 102. EXPRINŢL LA GAZE ŞI şţine · . • maşinăre dateză c./in J7 30. Ea resistemul solar aş cum este el .cunoscut iii urma observaţil lui Picard şi ale lui Olaus Romer, precum .5i ·în urma calculelor lui Newton. Desigur, nu sînt perfect .-respectate proţi.e corpurilor ce1·eştl ş i, a . fortiori, nici distanţel ; dar mişcărle mecanicii cerşti sînt reprez entate foarte limpede şi foarte pedagogic. De exemplu; . Pămîntul este foarte corect · plasat, ca ş i ·zuna .. Planetariumul lui Wright nu este propriu-zis un apar_ a t ştinţfc, ci un .material pedagogic şi de difuzare a ideilor stinţfce. A stronc, mia a jucat un roJ capital într-o pedagogie a spiritului ştinţfc (Musees . royaux ... d'art et d'histoire; Bruxelles). • prezintă frumoasă LUI PRIESTLEY CU PRIVIRE (1775). Secolul al XVIII-Zea este secolui ştinţe experimentale. Sînt construite acum aparate tot mai savante si mai complexe. William Priestley (1733-1804, se află printre primii în toate domeniile : în electricitate în chimia gazelor, în biochimia sc.h imburilor gaz/;asc necesare vieţ .. . Aceste aparate, care măsoar efect eie respiaţ plantelo1' şi animalelor, stau. Za baza fondamentalei sale lt.-:răi . Experiments and observations on different kinds of air (1774-:--1777, 6 volume). Secolul al XVIII-lea a fost fascinat . de ciclul .schimburilor gazoase. Să ne amintim si de admirabilul tablou al lui Wright of Derby, Experiment on a bird in the air-pump (1768, Tate Gallery) (The Science J\fuseum, Londra). 100. MAHEl.E TELESCOP AL LUT HEHSCHEL. William llerschel (1738--1822) a fost omul telescopului, oarecum cam a.~a cum, odinară, L eeuwenhoek (1632-1723) a fost 01nul ,:e rcetăi răbdtoae la microscop. În acest stacliu c'ecisiv (cel al explorăi sistemului solar îndepărta şi al astronomiei stelari>.! totul depinde de· calitc,tea instrumentului. Iată al patrulea telescop al lui Herschel, un instrument colowl <le 40 . picioare (adi că de 12 m, cu o . deschidere ele 122 cm). De fapt, nu este un succes, Hersche l vă­ zîncl lucrurile prea în mare. El începe în 1774 cu un telescop newtonian: în 1778, se află în posesia uni:,i telescop de 7 picioare, iar în 1781, a unui ~e!escop a,~ 20 .picioare . De fapt, acest telescop de 20 ptczoare este ce l mai · bun instrumc>nt al să u. A putut, aducîndu-i cîteva îmbunătţir, să vadă cu el stele de măriea a patrusprezecea. Acest uriaş (telescopul de 40 picioa1 cJ; · care a înflăcrat atîtea minţ, nu oferă o imaqine foarte fină , iar efectele termice, pe care inventatorul 1u.i nu l e poate corecta, îl transfomă adeseori într-un instrument inutilizabiI. El ne artă touşi c ă astronomia ocupă locul întîi de-a lungul întregului secol al XVIIl-lea (The Science Museum, Londra). 101. EXPRINŢL LA VIAŢ 103. SA CUNOAŞTEM li ~a!_orăm ra~iţ compziţe IMPREUN.A. marelui David (1748-1825) acestă admicare îi înfăţiş e ază, alături, pe Lavotsie1· (1743-1794) şi pe soţia sa, tovarăş de viaţ si colaboratoare exmplară, Marie Anne Paulze (~758-'--1836). Aproape că nici nu ne putem imagina cit de mult a făcut Lavoisier pentru chimie. Inteliu~nţă • de _o prodigasă luciditate (el a eliberat gîndirea de ipotezele-balast acumulate în decursul secolel-0!·, începînd cu c~le ale redutabilei flogistici), e:rperimentator de gemu, el crează cu adevărt o · stiinţă în ·anii 1770-1780. David a ştiu să-l vadă· pc s~vantul care exprimntază, cu aparatele. sale simple şi - efica, într-un salon cu· pilastri neocla 8ici atit _de diferit de încăperil medievale al.e tradiţe alchz-miste. Ne . atrage atenţi mai ales cuplul: în opera. sa de savant, Lavoisier este mereu alături de soţie, tovarăş de meditaţ, de exprinţ, de cău­ tare ; .frumos, mare, luminos, profetic este aici acest gînd al' echipei ştinţfce care se confudă cu nucleul fundamental al familiei conjugale. Marie Paulze <J: mai tr,ij,it inc~ patruzeci şi doi de ani după acel mtunec1:t 8 mai 1794, cînd prostia şi fanatismul au f~st maz puternice decît spiritul Luminilor (Col. particulară}. _ · LUI GALVANI. Ele au sediis, pur şi simplu, întreg secolul al XVIII-Zea. Luigi Galvani ( 1737-1798 ), prin exprinţl sale pe picioare de broască, a explorat pentru prima oară funcţile nervilor. ,Influeţa fluidului nervos pus în mişcare de scînteia elctriă asupra organismelor era una dintre curioztăţle secolului şi chiar una· dintre distracţle sale" {L. Dulieu). Vedem pe ·acestă plan.5 ă, la frontiera dintre fizcă şi o fiziologie afltă la p rimele ei începuturi, cei dintîi paşi ai electrofiziolo- 104. CARL VON LINNE (1707~1778), .. . Linne, în culmea gloriei într-un· fruEste bătrînul n~os P°:tret ~in 1775, de Roslin. Fiu de pastor, fă­ c '.ndu-şi s~udzţle la Luncl . Şi Upsala,. el este taăl sistematzclt (sistemului sexual) plantelor. Om din N?rd, _şi-a publicat opera imensă în latină, care ră­ mzne in Scandinavia, pînă la ·începutul secolului al 458 ........ 459 .. • CI • ul său este blînd, senin XIX-iea, Umba ştnţei. iip. resu une certăi ;i plin de bunătae~ Sistemat~~~ir~ lucidă atenă, inîndelUTif.Jate ş_i răbdato!'/ de mare gală,' este foarte teligenta. Hazna _de cat~ e Curte a academicianului. studiaă. Este ţinuta, e concesii (exignţwr soSimplitatea lui Ltn~~ f~ce - eia i se deică ( A.cadecar ciale, spre binele ştinţe mici ele ştinţe, Stockholm). (1738-1822). U 105 _ WILLIAM HERSCHELrlret de J. Russel, care f Este un foarte rmnost_ po t~e i·mpodbtă cu blană, • - • t boqa a man • b astronomiei pe aza 1'eprezmta, in r- O 1 ·1 • ărintel pe WiWmn Herse ie • Pal limitelor sistemului ~ola~ ele te'.escop! _e7.Pll!rat:;,:-elor stelare. Herscllel, în :-11:sta si al imenstaţ si~te „ fe 1-eprezentat aici ca de cincizeci de ani, <:- vrut ~~lo; mai îndepărta ale descoperitor al fr~tier~or el ţine în mînă o foaie si.~ temu(ui solar: inJr-a ~~:~~ti Uranus _ planet~ ele hîrlie 1ie care sw t c.1 l . •din sateliţ ei. Aceasta descoprită în 1781 - şi -rn tivă . pentru publicul uiegere este foart_e semm /cadă î;.,că si pentru multă cul.tivat, astronom!a ~e t~onc:nmecani~a· sistemului sovreme ele acmn inazn , . tar (Thc Science Museum, Londra). 0G ANTONY VAN LEEUWF.NHOEK (1632-1723). i 1 '· • • . .1 doi mari observator ln praqul ~e_co'.u'.ui Lun:~~i- oieeuwenhoek şi Stvamcle geniu ai infinitului d 71 . (. ai Olandei ai sticlelor mcrdam Oq37-:-1~80~ira~~I;:ului micros~op. Dar cei ele ochelari şi ai . I nek Acest frumos portn>t de mai mare este L~euV:en ~686. Născut la De1ft, într-o Werkolje dateaza _dm • van Leeuwnnhoek nu are fwnilie de n~guston. Ant~ă facă socoteli, ca orice ~tudii superioare. El şt . le" stic ţ(l vadă . Tocmai •negus t or __ de .postav a ·' pri.n • •portretu 1 '-n . , , si , mai ·imate vv_:•01 rotunda, cu aceste trasatun sin~ exp1 . bun cu faţ al acestui bărat si;:_Pl.tuncaţ/, foarte îndepărtaţi 11asul mare, - cu oe . ii . . t ochi care văd mult unul ele celalalt, şi_ ~i:y:i. obI~uită în direcţa inftclin.colo d~ lume~ ~zzi_ i amist~relor' ei. 1n 1677, aceşti nitului mic, a viet?;i şt ~ rima oară un spermatoochi mari văzusera pen ru tea robustă a hd zoicl, corect inNte1t·~ret~t Mu!e~r::t for the History of Leeuwenhoek ( a wna • <;cience, Leicla). . SAU s· .· l . ~07 PIERRE SIMON LAPLACE (1744-1827) PERFCŢIUNA INGHEŢAT A NOll COSMOLOGII. . atematicilor in Nu există prac:ic vref~n ~:~:t~a~l :,_i a triumfat cu tare Laplace sa nu i ex .. , care ni-l propune. adevărt prin sistemul lumii P~ cwl perfect . l • L Zace constituie pun Cosmoloqia uz ap . l l XIX-Zea ca 1 considerat multă vreme m seca u a fiind imuabil la care ajunge cosmologia, la un secol după Newton. Marele Alexandre Koyre a analizat admirabil victoria precaă a Dumnezeului newtonian : Arhitectul divin devine un Dumnezeu trînclav, în drum spre ipoteza inutlăţ sale, prousă de Laplace. Tabloul lui Paulin Guerin ni-l artă pe marele demnitar al Imperiului (în cancelaria Senatului) încărat de onoruri, pe un fundal de o sobrietate neoclasiă. O fizionomie uscată, dură şi rece, mai curîncl mulţită de sine. Cîtă difernţă faţ de portretul lui Newton de Gottfrey Keller ! Privirea lui Newton este deschiă către infinit, perfcţiu­ nea lui Laplace este mărgint ca o fundătr (Musee national, Versailles). 108. ISTOnIA PAMINTULUI. Iat c1 fosilele, marea pasiune tardivă a secolului al XVIII-Zea. Aceste fosile din coleţia machizului de Croismark sînt reprezentate într-o publicaţe din 1755, atribuă lui Dezallier d'Argenville. Desenul este precis, în unghiuri, în negru şi alb, dramatic ca şi pătimaş dezbatere ce are loc cu privire la aceste mărtui ale unui trecut a cărui durată înspăimt­ toare abia începe să fie explorată (Bibliotheque 'du 11,fuseum d'histoire naturelle, Paris). 109. SUPHAI1EALISTA MICROGRAPHIA. Această plansă figurează în Micrographia lui Robert Hooke. Robert Hooke (1635-1730) este un om din secolul trecut. El a abordat toate ştinţel, începînd cu o şovăielnc fitcă a luminii, dar opera sa cea m.(!i durabilă este uimitoarea Micrographia din 1665. El a reprodus aici tot ce-i cădea sub mînă: un ac de albină, picioare de muşte. realizînd o primă explorare microspă a universului. Extraordinar este mai ales succesul durabil al acestei compilaţ, pe din 1747. Iată difericare o avem aici într-o ediţ tele părţi ale unui păianje (ochi, pîntece, spate). Succesul persistent al acestei lucrăi ne artă ce rol mare joacă înclinarea către fantastic pusă în slujba explorăi pl'eştinţfc a fascinantului infinit mic, in stadiul muscliţe lui Pascal (Bibliotheque nationalc, Paris). HO. MISTCTIUL ZAMISLIRII. Misterul transmiterii vieţ este discutat cu pasiune. Iată lucrăie marelui Spallanzani (1729-1799). Jn dezbaterea, clevnită ceartă filozcă, privitoare la preformare şi la epignză, exprinţl lut SpaLlanzani dovedesc persitnţa unei îndoieli şi a unui progres. Iată ciclul aproape complet al zămislr broaş­ tei, reprezentat în planş I din cunoscutele Experienţ şi pentru a sluji la istoria zămislr animalelor plantelor, lucrare publicată la Pavia, în 1782 (Bi- bliotheque du Museum d'histoire naturelle, Paris}. ( 111. J. DE LAJOUE, ,,CABINETUL DE FIZICA" AL DOMNULUI BONNIER DE LA MOSSON. Acest , Cabinet de fizcă" ne pune în preznţa uneia dintre ~aniile constructive ale marilor seniori şi ale burghezilor bogaţi din Europa Secolului Luminilor. Bonnier de la Mosson este un diletant bogat. Ei a acumulat în acest cadru baroc unelte ştinţfce care constituie o adevărt avuţie, Şi care îi conferă mai cu seam,ii. un mare prestigiu. Recunoaştm, înfr-o învălmşea cu adevărt surpinzătoae : diagrama unei forticaţ, instrumente optice şi lentile, recipiente de st iclă, bocale care cuprind, făr îndoială, alaunul cu multiple virtuţ. Acest „cabinet de fizcă" din Secolul Luminilor nu a rupt cu de săvîrş:i e cu alchimia. El anuţă preocuăil celor care se vor ocupa cu magnetismul pe vremea lui Mesmer. Cadrul bai:oc, p ăd urea de simboluri, o lU.me în!lripată de îngeraşi şi de alegorii... vorbesc despre ambiguitatea unei ştinţe care nu s-a desprins încă bine ele un trecut foarte înd e părta (Col. Sir Alfred Beil. Irlanda). Omul religia şi foarte puternică, baroce a Sudului tieră mistice ale Nordului, iar priul sine a dus la salvarea esnţialu, cîtorva sa crificii. Giambatttsta este poate cel mai mare pictor înscrie în asemenea măsur în rative murale (fresca venţia.), păşet secolul în care a trăi, rămîne senibltăţ Credinţa 112. TIEPOLO, CINA CEA DE TAINA, DETALIU. 11.3. GOYA, PROCESIUNEA mai ales în Euro pa în zonele de fronîntoarcerea către procu preţul Tiepolo (1696-1 770) al secolului, dar el se tradiţ picturii decoîncît geniul său de(Muzeul Luvru Paris]. şi FLAGENŢ'IOR. Sensibilitatea religoasă spaniolă este mai mult decît barocă. Ea a rămas marctă de exasperarea unui ascetism oarecum morbid. Spania Secolului Luminilor comuniă mai curînd cu secolul al XI1T-lea european. Goya refuză aceste valori.. El · prefă în mod ele liberat o Ilustraci6n. Procesiunea pe care o repzintă, cu diavolfi, penitţ şi flagenţi săi, cu mulţiea meditrană cate • colăie parcă înspăimtor, se află la . limita caricaturii. Ea sublinază insistent o frontieri a st?niblăţ„ întrsun clarobscur . în care se . înfrută simbolic universul pictorului şi . o. stră­ veclie . frontieă • creştină ( Academia San • Fernando, A1adrid). 462 114. UN ALT ASPECT AL AUTENTICULUI JOHN WESLEY (1703-1791). John Wesley este cea mai mare figură a secolului al XVIII-Ze a religios, părintel Trezirii din lumea şt,_ ~7:direct din Europa de Nord; Apar~mz:7-~ une! fa7n:ilzi_ ~ schismatici raliţ, prin alegere săi ţineau zndiv~dw:1;la, Bise:7~zi anglicane (părinţ de Bzsenca Anglzez), el s-a născut la 17 iunie 1703 la presbiteriul din Epsworth. !şi face studiile 1d O_xf~rd şi s uferă influeţa mamei sale, foarte credmczoasa Suzanne Wesley. Devine adeptul curen telor misticii tradiţonle comune catolicismului „roman" şi anglo-catolicismuiui. Jn 17 35, pleacă în Georgia. cu cîţiva big churchmen. lntîlnirea cu fraţ-li moravi di n America este clPisvă pentru el. Nepu:ind să~ convigă întreaga Bisercă din Anglia să se m:~arc~ ,za surse, 1Yesley a fost întreaga sa viaţă shşzat m.re separatismul adepţilor săi şi ostilitatea bife17-cti Angliei. Biserica metodisă există deja la sfirş.tul secolului al XVIIJ-lea. Acest tablou al lui Nathaniel Hone se străduieş să pună în lumină esnţia lu mesajului său (National Portrait GaZlen Londra]. / •1' a;1~lo-sx'.ă 115. SPOVEDANIA REGINEI BOEMIEI. atăI u n extraordinar tablou de Crespi : acest Ioan Nepomuc, atît de scump Contrareformei, care o spov~deşt pe regina Boemiei, este reprezentat într-una ~intre capodoperele picturii religioase italiene de la znce~tu l secolului al XVIII-Zea. Giuseppe Marta Cres.l!z (16_6~-:-1747), zis şi Lo Spagnuolo, aprţine ma:2z tradiţ_ bolognese. Jmaqinea înfăţişeaz un confesional clasic (care se genraliză în secolul al XVI-le~). Vălu care acoperă în mod obişnut usa central,ă nu apare atei, pentru ca să-l putem ved~a pe Ioan Nepomuc. Observaţi atenţi extraodină cu care ?-scul!ă preotul, a cărui aureolă este o dovadii de sfmţenz , umilnţa r eginei, căreia i-a venit rîndui l a s1:_ovedanie, în timp ce bătrînul infirm ce se roa~a aştepă de partea cea lată (Gale ri a Sabauda Tormo;. ' 116. ASCETIC ŞI C.ALUGARILOR. BAROC. REFECTORIUL A.cest mai·e, acest spectacular Refectoriu al ciHu,•ăr­ lor .~ fost pictat între 1730 şi 1740, în ultima 1;~rte a vieţ ~ui Magnasco (1667-1749). Alessanclro Magnasco, zzs Lessandrtno, adică „micuţl .11lexandru" este. şeful şc,oli genoveze din prima jumătae a seca: luluz al XVIII-iea. Refectoriul, hiperbaroc, • este 463 aproape atemporal. Baroc prin mişcare ţuită (observaţi adevărtl exrciţ sa dezlăn­ de imnastcg ce au loc pe perţi), prin efectul de persctivă (t abloul sau peisajul din fund îi dă şi mai multă profunzime), prin fizionomiile şi trupurile prelungi : d oi călugri din primul plan, aflţi pe treptele scări, au ceva din înfăţişare personajelor lui E 1 Greco. Acest ciudat tablou de Magnasco, aprţinîd genului fantastic, aruncă o punte între un Callot al Capriciiloi· şi adevărtul Goya. 1n luxul ostentativ şi inconfortabil al refectoriului , num e roşi călugri, tineri, zbuciumaţi, iau parte la o masă destul de sobră, într-o mare dezordine ş i iii plin zgomot. O s tenaţi, zbucium... şi touşi , multă forţă ş i sinceritate : sînt tră­ săturile paşnice ale unei !talii catolice vii din p erioada Luminilor (Museo Civico, Bassano). 117. CONVULSIONARII. La antipodul teologic al catolicismului mediteranean, şi touşi într-un climat psiiiologic destul de apropiat ele sensibilitatea barocă, iată acestă scenă, adeseori reluată de gravorii timpului. ln jurul mormîntului diaconului jansenist din Paris au loc numeroase manifestăr individuale şi colective, pe care este comod să le lichidezi printr-o păre univocă şi simplistă. ln secolul al XVIII-Zea se vorbeşt de indivizi posedaţi de diavol, în secolul al XIX-Zea se va vorbi de isterie. Trezirile colective metodiste, mai cu s eamă cele din Ţar Galilor, sînt adeseori destul de as emăntoar. Filozofi şi adversari ai lor sînt d e acord, de data aceasta, în lwtărîea de a se opune acestor mărtui, uneori stingheritoare, ale credinţ ei populare. Cimitirul Saint-Medard este un • spaţiu închis, înconjurat cu ziduri înalte, produs al unor vechi cimitire urbane şi favorizînd din plin fenomenul convulsionar. Acest loc important al pietăţ ii janseniste-richeriste pariziene a fost foarte popularizat, celebrat sau defăimat prin mijlocirea unor asemenea imagini. Gravura este un străvechi arhetip a mass media (Bibliothequ e ceea ce noi numim astăzi ele la Prefecture ele police, Pai·i s). 118. O LOJA ENGLEZA LA INCEPUTUL SECOLULUI AL XVIII-LEA. Această este gravuă a lui Bernard, intulaă, extrasă dintr-o masivă in mod deloc lucrare echivoc, Ceremonii şi obic.e iuri religim se ale tuturor popoarelor din lume. Această primă etapă a francmason eriei păstreaz, mai ales în Anglia, nu numai un conţinut filozofic cu precăd spiritualist - deistcl, dacă puţin ă ea este cel 464 nu teisă, in sens voltairian - ci ş i •un ritual precis ş i complicat. Francmasoneria 'are ca racteristici foarte diferite in Anglia, unde su s ţine u11 latitudinarism lib eral pluriconfesional, în Germania . şi în Scandinav ia, unde este mistcă, în Franţ, a1>0z în Italia ş i în Spania, unde este aliata unui ,.partid filozof i c" care du ce o luptă necruţătoa împotriva bisericii catolice (Bibliotheque nationale ~ ~ - ' ll!J. FANATISMUL AN'l'ICATOLIC DINTTI-O TARA L'HOTESTANTA. U ra împotriva catolicismului romanic, asimilat dusmanilor naţiu britanice, este foarte vie la Lond;a mai _al~s după complotul unor catolici împotriva re1 1eluz şz a Parlamentului (1605). Catolicii st-au re cîstiuat drepturile civice abia în 1829. Un pr oiect t~lerant care îi viza şi pe catolici a dezlănţuit în iurul anului 1780 manifestăr atît ele violente incit ~lasa politcă liberaă ce se afla la putere a trebuit să dea îndărt. Aceastcl uravă franceză este foarte abilă ~a î:7'făţişea~ ":nglia într-o • lumină foarte proastă: m timpul. razbozului de Indepţă al coloniilor din America, unde rolurile tradiţonle sînt inversat~. Denu._ţ!d viol e nţe_l ale căro victime sînt, azcz, catolicu, vartzdul Jilozofic se răscump făr prea mare ef?1:t faţă de clasele populare, încă foarte legate_ de rel~gza tradiţonlă. Gravura este vie, plină de 1_:2iş~are ~z cu. o simbolcă acesiblă. Cîinele care !atra ~~bolzzeaz~ f~natismul, copiii întiş pe jos, znf~ntzlismul paswmlor şi clezorclinea (Bibliothequc n atzonale, Cabi net clcs estampes, Pa r i s). 120; TRAGEREA PE ROATA. Epi~odul· este banal în sine. Burgmesterul Friedrich ~lezch!iar~ a fost asasinat. Motivul este un conflict .m legatura cu o . poliţă : un creditor sever, un debitor aflat Z:;1- ananghie, care trebuie să plăteasc suma en?1·ma qe 18 ?00 florini. Ucigaşul este supus în public la ingrozltorul chin al tragerii pe roată • t ·t . • es e Plata o bzşnui • ~ m asemenea ocazii. Ciudăţena începe sînt Mayer Moses von Grumbach, altuncl~va. 'f!cz?aşi c~ato1:nzcul z~stzgator, şi doi complici ai săi, toţi trei evrei. Scanaal~l este mare, se dezlănţui O întreagă proagndă przn imagini. Pe locul supliciului la ·e · ,-ea d • F kf . , z şz. zn . ran urt, vzn ui • ia ş e mulţi populare iar szmbolurzle c h ezza • evreiasca • '. • . vorbesc de la •sine • Bu rg mcercase_~a . •~e integreze în partea de vest a Imertuz_w , pa:tz: zpm~ tot mai mult la tranzcţile comerc1alc ş z fmanczare, dar un fapt clivers (aprilie 1738) &65 ţstc de ajuns pentr,u ca barierele să . reapă şi . ,pentru „ ca să; se . .s,cliţez . un fenomen clasic . de res. ,pinge1;e. Este doar ui. aspect al luptei dificile duse de gîndirea,. Secolului Luminilor (Bibliotheque naiio. ~a.le, Paris). • • • '12f. ŞI HOGARTI1 DEMASCĂ FANATISMUL SUPERTIŢA. Jiogarth a avut geniul gravurii. Jn secolul aL XVIII-lea, gravura a fosl o armă eficace de difuzare a' ideilor la nivelul anlfbeţior, al celor slab alfabetizaţ, ,,al celor ce .5tiu să silabecă şi să se senineze''; precum, şi al celoraţi; acestă gravuă demască, CU: o veră tncpmarbţlă şi uimitoare, în prelungirea unei cru;bie • tradi.ţ . ·care . conrdă (cea cea a a Reformei umaYfÎSte, ,calvina-zwingliene şi !'findirii Luminilor), toate 1n'aifestărl de .iraţon­ lism infi•ff · şi · pa;·areligi,os: papispiu/. aş cum şi-l înthipuie LaW Chui·ch, catolicts'niul bai'oc asa cum &ste ·el inventat de O Anglitbarocă, i 1 răjitole persistente în Occidentul îndepiirtat, în Nord, îli Scoţia şî în Irlanda, în Ţar Galilor ; manifestărl colectfoe ale diferitelor fundamentalisme şi, făr îndoială, primele manifestăr -ale Trezfrii (gravura este tardivii, din 1762) sînt în ' mod voit confundate, clup ă proce deul clasic al amlgări. Nu este uitat nici. clesfrîul vreoţil (în prim-plan,. la dreapta). Oare s~a •terminat cu adevărt cu vrii:}itorii? (Bibliotheque 'ndtional, Cabinet des estampes, Paris). 122. ALTARUL • PRINCIPAL ROHR DIN MINJ\$TlRE.t\ ,';i totu.~i, catolicismul baroc este o mare realitate Un adevărt desfrîu de mijloace foarte omenşti, puse în slujba unei religii care priveşt cu hotărîe către relaţi verticală si lumea de dincolo. Mînăstirea din' Rohr, al cărei i:,,,terior . este bogat impodobit, a fost con st ruită de fraţi Asam (1686-· 1739 şi 1692-1-750). Această lnăţare a Sfintei Fecioare, care împodbeşt altarul principal, este o uirnitpare , reuşită, ele o surpinzătoae virtuozitate tehnică. Ea . îmbină uimirea celor de pe pămînt cu triumfala şi verticala înălţare a Fecioarei cătr e ce'r. autenică. DIN OTTOBEUREN. VEDERE INTERIOARA. • • 1'23; · ABŢI, Este. O]!era]ui Johann Michael Fischer -.(aprox. 16DllÎ~6;. Jncepută în 1736 - cons.tr:uirea ei durează timp ele treizeci de ani, pînă Za moartea lui Fischer ca va · fi con tinuaă de Zwiefalten (1738-1765) şi d~ 466 Rott-am-lnn (1759- 1763). Ca toate bisel'[ci-le . construite de J, 111. Fischer, cea din Ottobeuren este conepută după un plan longitudinal, cu elemente centrale şi o c upolă. La 660 m altitudine, ea încunuează un ansamblu de construţi mînăstire începute în lÎ 10, sub conducerea abatelui Rup~r~ turnuri înalte Ness ele Wanaen. Biserica are două ~e _87 m, nava este lungă de 90 m, iar transeptul se mtmde pe 60 m. Acoperişul cu cupole este decorat cu picturi ce deschid căil e unei Biserici triunfăoae. Barocul abţie din Ottobeuren aceptă mostenirea laică şi cufundarea în forul interior. • CUPRINS a Europei 8. Explozia demografică Europei 9. Europa făr limite de la secolului al XVIII-Zea . . . . 10. O geoplitcă. a metalelor preţioas 11. Descoperirea Mări Sudului . . în afara . . . . sfîrşitu,Z . . . . . i 14-115 117 123 CAPITOLUL II. DIMENSIUNILE OMULUI Orignaltăţ ale al XVIII-lea i2C seculare în secolul . . . . . . . . . . . dublări europene pe state m de cursul secolului al XVIII-lea . . . 1:l. Europa şi lumea la mijlocul secolului al XVIII-Z ea . 12. CUVINT INAINTE AVEUTISMENTUL PHEFAŢ EDIŢ E.DlTORU½Ui FRANC EZ MULŢIRB lNTELEGE INTRODUCERE. PENTRU A SECOLUL LUMINILOR Există un timp propriu al Secolului Luminilor? . . . . . . • încărtua semantică a Secolului Luminilor De la cresterca orizntală la demaraj : secolul uneltei . Multiplicatorul de c reşt a timpului din Secolul Luminilor . l. SPAŢIUL ŞI DIMENSIUNILE OMULUI CAPITOLUL I. SPAŢIUL IN SECOLUL LUMINILOR . De la mica la marea Europă Imaginea literaă : minores, Montesquieu St căltoria filozcă . . . . Cum s-a constituit marea Europă . I. Europa deceniului 1680 • 2. Europa dupi tratatul de la în jur de 1700 . 3. Climat si recolte . Dublarea s·eculară : spaţile 4. Dublarea sec ulară 5. Etape şi densitate a implantăr în Europa Orientală şi Baltică 6. Traficul european in 1 "1ările 7. Spune-mi ce mănîci .5 Y Cîteva 19 AUTORULUI 23 23 15. Repartizarea 22. Nuanţ 23. Anglia 24. Etiropa (,l 84 8.5 86 90 10 2 111 468 129 131 132 143 regionale . . . . Antropologie fizcă şi niveluri de A,1- (,l 126 160 161 16. Victoria asupra morţi . . . . . . 164 17. Preţui-ndc ale cerealelor în Spania 168-169 18. Revoluţia demoyrnfică în Anglia secolului al XVIII-Zea . . . . . . lî8 19. Populaţi din Insulele Britanice . 181 20. Economisirea vieţ. . . . . . . . . . 183 21. Originea socială 57 in Anglia . 7Jopulaţie modalităţ 2') 62 72 .. 76-77 Kahlenerg, .80-81 urbane • • • Chinei poulaţir Un model perfcţio.nat ;l dP~ogr~fi~i ;e~hiî Europe . . . . . . . . . . . . . . . 14. Vale of Trent în secolul al XVIJI-lea . 12 FRANCEZE ~lişcar 113 şi iectură versitatea din XVIII-Zea. . . re gi edu a studenţilor Glasgow onală ca educată alfabetizare . . . . . . . . cultraă, tă . . . 188 de la uniîn secolul al .191-19.5 196 197 . 198 Vi ctoria asupra morţi. Zece ani de ad ult ă în plus . . . vîrstă 202 25. Flotele din Europa . . . 205 26. Ciuma din Marsilia, 3 septembrie 1720 220-221 27. Mortalitatea zilncă la 1\Jarsilia în timpul ciumei din iulie-noiembrie 1720 . . : . 221 Un nou stil de a muri : retragerea în intimitatea familiei . afectivă 226 CAPITOLUL ITI. ÎN ViRFUL PIRAMIDEI SOCIALE. STATUL 1N SECOLUL LUMINILOR Harta porunc eş te . . . . 28. Europa tratatelor de la Utrecht 29. Imperiul .5i A.ustria . 30. Spaţiul danubian 31. Scandinavia şi Mare balticum Gîndirea politcă Anglia şi Franţ. luminat . Preafericita 469 împărţ Periferia. i re 233 . 238-240 . 242-243 245 . 246-247 . . 25 1 Despotismul 265 293 A GlNDIRII . . • 296 NOAŞTERI CAPITOLUL IV. LARGIREA CIMPULUI CU. . . . . . . . _300 II. PUNEREA lN Reducţia MIŞCARE fenomlgică: modu- revoluţia rilor de a gîndi, alterarea senibltăţ O sociologie a cunoaşteri . . . . . . . 32. Conţiutl scrierilor in Franţ, in secolul al Cunoştiţel XVIII-Zea . . . . . . . 33. O privire asupra vieţ 34. Voltaire ca vulgarizator al Ştinţel umaniste . . . . 324-325 342 . . . . . 348 lui Newton 357 . . . . . CAPITOLUL V. GlNDIREA SECOLULUI LUMINILOR . . . . . . . . . Multiplul secol al XVIII-lea . . . Divinitatea î ş i are legile sale. Natura naturans sau natura naturata ? Noul atac mistic venit din Nord LISTA ILUSTRAŢO 300 305 ..... 369 385 385 388 427 1J l Redactor: ELENA VICTORIA JIQUlDI Tehnoredactor: DOINA ELENA PODARU ~ Bun de tipar : 30 octombrie 1986 Ap ărut : 1986 ; coli de tipar : 19,67 : planşe: 36. Tiparul executat sub comanda nr (,2 la I. P. ,,Fllaret", str. Fabrica de chibrlturi nr. 9-11, Bucreşti Republica Socialstă România