Sex Si Ideologie Journal For The Study o

JOURNAL
for the
E DIT OR :
DITOR
Sandu FRUNZÃ
FRUNZÃ,, U.B.B.
STUDY
E DIT EXECUTIV :
anul II • nr
OR
DITOR
nr.. 6 • winter 2003
Michael JONES
JONES,
Temple University
of
Mihaela FRUNZÃ
FRUNZÃ,, U.B.B. I S SN
SN:: 1583-0039
RELIGIONS
M EMBRI :
Alina BRANDA
BRANDA,, U.B.B.
&
Diana C
COOTRÃU
TRÃU,, U.B.B.
C odruþa CUCEU
CUCEU, U.B.B. Edited b y S .C.I.R.I. and
by
IDEOLOGIES
S .A.C.R.I
Ana-Elena ILINCA
ILINCA,, U.B.B.
http://hiphi.ubbcluj.ro/JSRI
D EMETER A ttila, U.B.B.
Nicu GA VRI
GAVRI LUÞÃ
LUÞÃ,,
VRILUÞÃ
U. Al. I Cuza, Iasi
Nicole ta POP
Nicoleta POPAA,
Zev HARVEY Doroth
Dorothyy NO YES
NOYES
U. A. Vlaicu, Arad CONSILIU CONSULTATIV
CONSULT
Hebrew University of Jerusalem Ohio State University
Calin SÃPLÃCAN
SÃPLÃCAN,, U.B.B. Aziz AL
AL-- A ZMEH
Moshe IDEL Liliana POPESCU
POPESCU,, CEP Romania
Adonis VIDU
VIDU,, I. E. Oradea American University of Beirut
Hebrew University of Jerusalem Dan RAÞIU
RAÞIU,, U.B.B.
Ioan BIRIS
BIRIS,, U. de Vest
P etre M OLDOV
MOLDOV AN
OLDOVAN
AN, U.B.B. Adrian-P aul ILIESCU
Adrian-Paul Tr aian RO
ROTTARIU
ARIU,, U.B.B.
Ioan CHIRILÃ
CHIRILÃ,, U.B.B.
Universitatea Bucuresti Leonard SWIDLER
Adrian COSTACHE
COSTACHE
ACHE, U.B.B.
A urel CODOBAN
CODOBAN,, U.B.B.
Marius JUCAN
JUCAN,, U.B.B. Temple University
T EHNOREDACT ORI :
EHNOREDACTORI Teodor DIMA
DIMA,, U. Al. I Cuza, Iasi
Ioan- Vasile LEB Ioan T UL
TUL CAN
ULCAN
Ioan-V LEB,, U.B.B.
Michael FINKENTHAL
Hor aþiu CRIªAN (.PDF)
Horaþiu SALAT Lev
SALAT ente, U.B.B.
Levente,
Aurel Vlaicu U.
Hebrew U. of Jerusalem Peter v an der V
van eer
eer,,
Veer
L iviu POP (.HTML) Mircea MICLEA
MICLEA,, U.B.B.
Linda FISHER, C.E.U. Univ. of Amsterdam
Adrian MIROIU
MIROIU,, S.N.S.P.A.
Mircea FL ONT
FLONT
ONTAA Leon VOL OVICI
VOLOVICI
Camil MUREªANU
MUREªANU,, U.B.B.
Universitatea Bucuresti Hebrew University of Jerusalem
Toader NICOARA
NICOARA,, U.B.B.
Ladislau GYEMANT
GYEMANT, U.B.B.
STUDIES ARTICLES
Contents
M IHAELA FRUNZÃ MIHAI LUCACIU
Feminismul ca/ ºi ideologie Argument. Wh
Whyy Should W e Study Ev
We ery
ery--
Every
(Feminism as/and Ideology) • 4 day Liv
day es of Catholic W
Lives omen • 108
Women
D IANA COTRÃU ª TEFANIA M IHALACHE
TEFANIA
Linguistic Encoding of Youth Ideology b

Youth y
by Socialismul ºi camuflarea de gen
the Romanian T
Romanian een Magazines for Girls•29 (Socialism and gender camouflage) • 117
Teen
RALUCA M ARIA POP
OPAA A LINA ISAC, MIHAI ALBU
The Socialist Project for Gender Dimensiunea femininã a miºcãrii
(In)Equalit y: A Critical Discussion • 49
(In)Equality: ecumenice
THEODORA-ELIZA VÃCÃRESCU
(The Feminine Dimension of the Ecumeni-
Feminine
cal Movement) • 132
Mov
A Defense of the Late Nineteenth Century
White Suffrage Activists of A
Suffrage ustr
Austr alia, New
ustralia, E MIL MOISE
Zealand and Color ado • 73
Colorado Interpretarea Bibliei, sursã a
H ALLEH GHORA
discriminãrilor în practica religioasã
practica
SHI
HORASHI
O analizã de gen a trei dintre pr acticile
practicile
From Marxist Organizations to F eminism
Feminism religioase creºtine din R omânia
România
Iranian W
Iranian omen’
Women’
omen’ss Experiences of Rev
Revolu-
evolu- (Interpretation of the Bible, a source of
tion and Exile • 89 discriminations in religious pr actice. A
practice.
gender analysis of three Christian pr ac--
ac
prac
tices from R omania) •149
Romania)
JSRI • N o. 6 / Winter 2 0 0 3
2
IULIA IUGA
CONFERENCES Catherine Clement, Julia Kristeva, F
Kristeva, emeia
Femeia
si Sacrul •198
M IHAELA MUDURE IOANA-ROXANA HAVRICI
Printre feminisme Sandu Frunzã, Religious Fundamentalism
Religious
(Among F eminisms) • 165
Feminisms) and the New Conflict of Ideologies •200
GABRIEL LEANCA
Tony Judt, P
ony ovar
Po a responsabilitãþii. Blum,
ara
MISCELLANEA Camus, Aron ºi secolul XX francez • 203
francez
RALUCA CIURCANU
I ON CORDONEANU Zygmunt Bauman, Globalizarea si efectele
Sex ºi ideologie ei sociale • 208
(Sex and Ideology) • 179 OVIDIU PODAR
Ioan Chirila, Cartea profetului Osea –
Breviarum al gnoseologiei V echiului T
Vechiului esta-
Testa-
BOOK REVIEWS ment •210
ment•210
MICHAEL S
S.. JONES
Religion in Eastern Europe, P aul Mojz
Paul es
Mojzes
S ANDU FRUNZÃ and W alter Sa
Walter watsky
Sawatsky,, eds. •213
Simona Nicoarã, Naþiunea modernã. MARIUS JUCAN
Mituri, simboluri, ideologii •188
Feþele toleranþei ((F
toleranþei Faces of tolerance)
tolerance)
A UREL-DANIEL BUMBAº-
º-VV OROVIOV Mihaela Frunzã, ed. • 216
Marta P etreu, Ionescu în þar
Petreu, a tatãlui &
þara
Marie-Fr ance Ionesco
Marie-France Ionesco,, Portretul scriitorului
Portretul
în secol. Eugène Ionesco 1909-1994 •191
3
Mihaela Frunzã
Feminismul ca/ºi ideologie
This paper analyses the relations between feminism „Feminismul este o ideologie prin excelenþã
and its various ideological cores. Three tendancies
MIHAELA FRUNZÃ în relaþie cu celelalte ideologii, faþã de care
are discussed here: acceptance of the ideological
core, criticism and rejection of this core and, more adoptã o poziþie de emulaþie, evaluare criticã ºi
Assistant Lecturer
Lecturer,,
Ph.D
Ph.D.., Department of intricately, acceptance of one core and rejection of respingere ºi inovaþie.”
S ystematic Philoso- the other. The emphasis is placed on Anglo- - Michael Freeden
ph
phy y, Facult
Facult y of History
aculty American second-wave liberal feminism, whose
and Philosoph
Philosophy y, ideological nature is almost unanomously accepted,
Babes-Boly
Babes-Bolyai ai Univ er
er--
Univer in all the meanings of the term – positive, negative,
sit
sityy, Cluj, R omania.
Romania. and neutral. The author adopts Christine di
Coordinator of the Stefano’s idea, that a qualified use of the word
v olume Feþele
„ideology” is preferable to the neglect (that never-
toler anþei (2003).
toleranþei
theless must accept the presence) of the term.
E-mail:
mihafrunza@y
mihafrunza@yahoo ahoo .com
ahoo.com
4
KEY WORDS: Ideologie – definiþii feministe Este limpede cã orice teorie despre ideologie,
fie ea scrisã de o autoare feministã, care nu ia în
liber al feminism,
liberal consideraþie sexismul, iese din aceastã definiþie
ideology
ideology,, ideological
Termenul de ideologie este tratat cu destulã
core, M. Freeden, zgîrcenie în dicþionarele feministe . Absenþa sa
1 ºi, conform ei, nu poate sã capete numele de
radical feminism, din dicþionare poate fi corelatã, ca ºi în cazul „ideologie feministã”. Cu toate acestea, termenul
gender
gender..
dicþionarelor de teorie politicã generale, cu de „sexism” este destul de restrictiv ºi existã
preferinþa pentru teoretizarea diverselor tipuri suficiente abordãri feministe care chestioneazã
de feminisme: feminismul liberal, marxist, radi- inegalitãþile de gen într-o manierã mai nuanþatã.
cal, socialist, multicultural, etc. Una din Unii autori ºi autoare postmoderne ar putea, la
problemele pe care le ridicã aceste subîmpãrþiri rîndu-le, obiecta în privinþa esenþialismului
în interiorul feminismului este, pe de o parte, cã termenului de „sexism”. În acelaºi timp, definiþia
nu întotdeauna respectivele categorizãri au un de care vorbim este ºi mult prea largã: potrivit ei,
conþinut strict ideologic. Poate cã acesta este o lucrare de criticã literarã feministã care
detectabil în cazul feminismului liberal, dar ce vorbeºte despre stereotipii sexiste este doar
ne facem, de pildã, cu feminismul postmodern „ideologicã”.
sau cu feminismul existenþialist, care sînt puse Unul dintre autorii care a încercat sã ofere o
de unele autoare pe acelaºi palier ca ºi privire de ansamblu asupra raportului dintre
feminismul marxist, deºi e greu de argumentat feminism ºi idelogie este filosoful britanic
cã ele ar reprezenta o poziþie strict ideologicã? Michael Freeden. În lucrarea sa referitoare la
Chiar în dicþionarele în care i se rezervã o ideologii, feminismul are un rol semnificativ
intrare separatã, modul în care este definit între ideologiile politice. De asemenea,
trãdeazã o folosire parþial problematizantã înspre cunoaºterea dezbaterilor referitoare la ideologie
neproblematicã. Cu alte cuvinte, el este definit îi conferã lui Freeden un rol privilegiat în
doar în relaþie cu alte concepte centrale, dar nu evaluarea teoriilor feministe. Deºi nu subscriem
este un concept central: „O ideologie feministã integral consideraþiilor sale, îl putem socoti un
este un corpus de idei care descrie sexismul bun punct de plecare în cadrul acestei teme.
unei societãþi ºi descrie o societate viitoare în Freeden considerã cã, probabil cea mai bunã
care contradicþiile sexiste vor fi eradicate [subl. definiþie a feminismului ca ideologie o
n.]” – este definiþia pe care ne-o propune Maggie reprezintã tentativa sa de re-formulare sau re-
Humm în Dicþionarul teoriei feministe.2 structurare a limbajului politic (nu întîmplãtor,
titlul capitolului despre feminism este „Femi-
5
nism: The Recasting of Political Language”). În conceptualã a poziþiilor feministe în trei moduri:
aceastã privinþã, Freeden este foarte aproape de 1) ignorînd logica internã ºi contestarea culturalã
acele autoare feministe care înþeleg deprecierea ce nu pot fi explicate prin simpla asociere a
femeilor ºi ca pe un efect al imposibilitãþii lor de feminismului cu alte ºcoli ideologice; 2) prin
„a da nume” lucrurilor (monopol bãrbãtesc, încã impunerea unor generalizãri nesofisticate asupra
de la Adam)3 ºi care condiþioneazã succesul liberalismului, socialismului, etc. care ignorã
teoriilor feministe de accesul egal la aceastã complexitatea acestora; 3) prin neglijarea
practicã a numirii. Mai aplicat la subiectul în modurilor în care feminismul a reinterpretat
discuþie, probabil cã inovaþia pe care o aduc aceste ideologii5.
feministele în materie de texte referitoare la Pe de o parte, credem cã tipologizarea în sine
ideologie este folosirea creativã a modelelor este la fel de utilã ca ºi în cadrul ideologiilor
existente, remodelarea ºi redenumirea lor astfel tradiþionale. Totuºi, trebuie sã fim precauþi în
încît sã includã ºi sã rãspundã la problemele cazul utilizãrii acestor categorii, deoarece
femeilor. respectiva tipologizare acoperã de cele mai
Freeden începe prin a descrie cîteva multe ori mai mult decît o ideologie (vezi cazul
caracteristici ale ideologiei feministe. Astfel, o feminismului postmodern). De asemenea,
bunã parte dintre ele se constituie în reacþie sau insistenþa pe tipologii poate duce la greºeala, pe
ca alternativã la construcþiile ideologice mascu- care o fac destule feministe (vezi mai jos, poziþia
line. Adesea, credinþele sau prioritãþile autorilor lui Eisenstein), de a considera calificativul de
feminiºti se îndepãrteazã de teoriile avansate, cel „liberal” sau „marxist” ca fiind responsabil de
mai adesea, de cãtre bãrbaþi. Propriile lor teorii latura ideologicã a fenomenului ºi de a „absolvi”
ar trebui aºadar, în viziunea feministã, sã conþinã feminismul de orice fel de încãrcãturã
un surplus de valoare care sã conducã la o nouã ideologicã. ªi, în plus, dacã toate aceste
viziune asupra teoriilor politice, respectiv la o tipologizãri ar reprezenta ideologii radical
reconstrucþie a lumii acceptabilã pentru distincte, de ce anume s-ar mai numi cu toate, cu
feministe4. insistenþã, „feminisme”?6 Þinînd cont de aceste
Mai departe, autorul observã pe bunã observaþii de principiu, considerãm utilã nu
dreptate cã, în cadrul teoriilor feministe, existã o neapãrat renunþarea la tipologiile consacrate ºi
insistenþã sporitã asupra categorizãrilor interne cãutarea unor „teme recurente ale
în tipurile liberal, socialist ºi radical. În opinia sa, feminismului”7, ci folosirea lor avizatã ºi
aceste clasificãri distrag atenþia de la structura precautã. Dupã cum spune Loretta Kensinger:
6
“poate cea mai bunã metodã de a folosi aceste O altã observaþie este cã existã feminiºti care
categorii tradiþionale este de a le localiza cred, pur ºi simplu, cã ideologia este ceva
frontierele, a le semnala ironiile, a le plasa în dia- negativ, care trebuie eradicat (similar oarecum
log, ºi a le recunoaºte diferenþele ºi natura susþinãtorilor ºcolii „sfîrºitului ideologiei”) ºi cã
schimbãtoare chiar atunci cînd recunoaºtem feminismul înseamnã exact acest lucru: abolirea
propriul nostru loc în conturarea acestei ideologiei (vezi mai jos Griffin).
înþelegeri”8. Totuºi, pentru o viziune feministã, problema
Ca un fel de concluzie provizorie la teza cea mare o constituie ultima asumþie a lui
anterioarã, Freeden susþine cã feminismul este Freeden. Mai precis, implicaþia negativã pe care
mai aproape de ideologiile tradiþionale decît vor o conþine: ideologiile tradiþionale ar fi mai
sã admitã o parte din adepþii sãi. Însã, adaugã el, cuprinzãtoare, deoarece s-ar raporta la
ceea ce face diferenþa faþã de ideologiile problemele general-umane, în timp ce
tradiþionale, este faptul cã feminismul nu se feminismul s-ar limita doar la problemele
preocupã de aranjamentele politice ºi sociale femeilor. Dacã pentru a doua presupoziþie,
general-umane, ci de problemele ºi scopurile referitoare la feminism, s-ar putea gãsi o
femeilor9. susþinere parþialã între feminiºti (deºi existã
ªi aici s-ar cuveni, credem unele precizãri. destule voci care susþin contrariul – vezi mai jos
Mai întîi, existã feminiºti conºtienþi de Richards), prima presupoziþie ar fi probabil
apropierea semnalatã de ideologii – în sensul în majoritar respinsã. Aceasta pentru cã, printre
care vorbeam în capitolul anterior de eforturile constante ale feminismului, s-a
„inevitabilitatea” ideologiei. Cu alte cuvinte, numãrat cel de a argumenta cã, cel mai adesea,
existã autoare care observã în mod acurat cã creaþiile intelectuale „tradiþionale” ale omenirii
distanþarea de o ideologie masculinã sau de una (inclusiv ideologiile) au fost produse doar de o
patriarhalã nu scoate în mod automat parte a umanitãþii (schematic, „bãrbaþii-albi-
feminismul din zona ideologicului. Însã europeni-de vîrstã medie-din clasa de mijloc”)
ideologia feministã poate fi preferabilã celei faþã care tind sã promoveze ca normã ºi sã se
de care îºi ia distanþã. În orice caz, este adreseze în fapt acelei categorii privilegiate, care
preferabilã o folosire calificatã, evaluativ-criticã a se constituie prin excluderea tuturor celorlalte
propriei ideologii, decît condamnarea (femei, copii, bãtrîni, nebuni etc.). Astfel cã
neproblematicã (dar deloc neutralã sau preferinþa pentru problemele femeilor poate
obiectivã) a oricãrei ideologii, fie ea patriarhalã. reprezenta, în acelaºi timp, o asumare a unei
7
parþialitãþi oricum existente ºi, cu vorbele termenului, negativ, pozitiv, neutru) atît de
Mihaelei Miroiu, o „des-mãrginire” a limitelor susþinãtori, cît ºi de detractori, aceasta este, cu
existente – în cazul de faþã, al celor referitoare la siguranþã, feminismul liberal.
teoriile despre ideologii.
Reîntorcîndu-ne la Freeden, acesta propune
trei variante pentru analiza ideologiei feministe: Explorarea familiilor ideologice ale
1) analiza contribuþiilor diferitelor feminisme
feminismelor
la dezvoltarea conceptelor politice centrale
tradiþionale (respectiv examinarea perspectivelor
asupra statului, puterii, autonomiei, etc.);
2) paradigmele alternative propuse de femi- Nuclee ideologice
nism la întrebãrile teoriei politice tradiþionale
(respectiv analiza conceptelor centrale în femi- Între autorii care acceptã legitimitatea
nism – violenþã, avort, munca domesticã, conceptului de ideologie în discutarea
pornografia etc.); feminismului, existã unii care se aratã dispuºi sã
3) explorarea familiilor de feminisme în identifice un aºa-numit „nucleu ideologic femi-
termenii poziþiilor ideologice neintenþionate de nist”.
care ele totuºi þin. O variantã de descriere a acestui nucleu
În cele ce urmeazã, vom încerca sã urmãrim propune, din nou, Michael Freeden, care
paºii 1 ºi 3 din aceastã schemã de analizã10, opereazã cu un concept pozitiv de ideologie (ce
concentrîndu-ne, acolo unde va fi posibil, în spe- valorizeazã în principal aspectele legate de ºtiinþa
cial asupra feminismului liberal contemporan. politicã, limbaj ºi inevitabilitatea ideologiei). El
Aceasta din douã motive: mai întîi, o analizã în argumenteazã în favoarea urmãtoarelor trei idei
aceºti termeni a tuturor familiilor de feminisme fundamentale în feminism: Prima idee este
ar depãºi limitele acestui text; în al doilea rînd, reprezentatã de centralitatea rolului femeilor sau
feminismul liberal reprezintã curentul central al genului în politicã (fiind legatã de dezbaterea
(mainstream) în peisajul politic feminist. Acest egalitate-diferenþã). A doua idee are în vedere
lucru aduce numeroase avantaje, dar reprezintã faptul cã relaþiile dintre femei ºi bãrbaþi sînt o
ºi motivul pentru tot atîtea atacuri. Astfel, dacã problemã cheie în organizarea ºi practicile
existã o parte a feminismului condideratã sociale. A treia idee considerã cã relaþiile femei-
aproape unanim „ideologicã” (în toate sensurile bãrbaþi sînt un nex de putere în care femeile sînt
8
dominate, exploatate sau oprimate de bãrbaþi, 1) femeile ca femei constituie un grup
susþinînd cã aceastã relaþie trebuie sã fie oprimat (de cãtre ideologia patriarhalã);
transformatã sau integratã11. O observaþie care se 2) ceea ce uneºte femeile, dincolo de
impune, în cazul susþinerii legitimitãþii unui variabilele de clasã, rasã, etnie, etc. sînt o serie
nucleu care transgreseazã graniþele dintre de experienþe comune tuturor femeilor13;
familiile de feminisme, este cã aceste idei trebuie 3) problemele femeilor nu sînt personale,
sã poatã fi susþinute în cazul fiecãrei ramuri a ci politice (aluzie la sloganul feminist „Ceea ce
feminismului în parte. În ce ne priveºte, ele nu este personal este politic”). Aceastã din urmã
contrazic principiile feminismului liberal (deºi se tezã presupune deja un anume grad de
poate observa cã a doua idee este oarecum o conºtientizare a experienþelor comune, care
repetare pe un plan mai extins a celei dintîi). îndreptãþesc sesizarea împãrtãºirii unor
ªi Judith Grant, spre deosebire de autoarele probleme comune (de genul discriminãrii la
care pledeazã pentru separarea diverselor locul de muncã, violenþei domestice º.a.m.d.)
feminisme, vorbeºte despre un “feminism funda- pentru care soluþiile nu mai pot fi individuale,
mental”, ce subîntinde ºi determinã toate aceste pentru cã ele vizeazã tocmai femeile ca femei.
doctrine particulare. Diferit însã de Freeden, ea Toate aceste presupoziþii, susþine Judith
pare sã lucreze cu un concept neutru spre Grant, sînt de naturã ideologicã. Ele traverseazã
peiorativ al ideologiei (mizeazã pe un concept în diferite grade toate curentele feministe
de ideologie cu referinþe directe la Althusser, particulare ºi sînt general acceptate fãrã a fi
Gramsci ºi Barthes) ºi crede cã se poate ieºi din discutate sau mãcar recunoscute în caracterul lor
ideologie (chiar recomandã acest lucru în finalul de propoziþii umane failibile.
lucrãrii). Totuºi, nu putem sã nu remarcãm faptul cã
“Nucleul”, sau presupoziþiile constitutive ale analiza lui Grant nu pare sã se refere în mod
acestui feminism fundamental este constituit de substanþial la feminismul liberal. Dupã cum
urmãtoarele concepte-cheie: “femeia”, observã Christine di Stefano, cele trei concepte
“experienþa” ºi “politicile personale”12. Nu cheie sînt de altfel elaborate de feministele
întîmplãtor, toate aceste concepte sînt radicale. Mai mult, ele nu se bucurã de
înrãdãcinate în experienþa concretã. Într-o unanimitate nici chiar în interiorul feminismului
variantã mai dezvoltatã, conceptele de mai sus radical. Astfel, de exemplu, ideea experienþelor
pot fi relaþionate în urmãtoarele teze: comune a dus la formularea lor în termeni de
politici ale identitãþii, ºi mai departe la
9
întrebarea: ce este de fãcut cu experienþele pedepse impuse cu privire la toate aspectele
acelor femei care nu sînt în acord cu ale altora14? vieþii.” Ideologia este înþeleasã aici în sensul
În ceea ce o priveºte pe Judith Grant, ea teoretizat de Althusser, ca structurã deasupra
pledeazã pentru o “teorie feministã revitalizatã”, conºtiinþei care acþioneazã la nivel conºtient,
informatã de “ideea unei structuri ideologice a care presupune un aparat ºi practicile sale care
genului din care încercãm sã evadãm”. În opinia funcþioneazã prin constituirea subiecþilor, iar
sa, aceastã teorie ar trebui sã fie mai bunã decît practicile ideologice sînt guvernate de ritualuri
cea bazatã pe cele trei concepte cheie, deoarece în care aceste practici sînt deja înscrise.
s-a eliberat de primele douã concepte ºi îl “Genul constituie subiecþii dupã propria
trateazã pe al treilea cu precauþie. Totuºi, di imagine ºi este susþinut ºi reprodus de ritualuri
Stefano observã cã, deºi teoretic alternativa este ºi practici. Genul este relaþia trãitã mediatã între
interesantã, în practicã, autoarea nu reuºeºte sã- oameni ºi lume.” Grant se foloseºte aici de
ºi formuleze propriile presupoziþii într-un limbaj perspectiva asupra ideologiei propuse de
eliberat de conceptele „femeilor ca femei”, ale Gramsci. Cum spune Gramsci, hegemonia este
„experienþelor comune” sau ale „politicilor dominarea completã ºi totalã a indivizilor, pînã
personale”15. în punctul în care nu mai este necesarã o forþã
În ultimele douã capitole, Grant articuleazã, fãþiºã pentru control. În cazul genului, diviziunea
exploreazã ºi aplicã un numãr de ipoteze care oamenilor apare ca fiind naturalã, iar ritualurile
privesc genul ca structurã de putere pentru a ca fiind voluntare.
arãta cum anume poate fi destructuratã ideea de De asemenea, genul este un sistem de
femei ºi de experienþã, fãrã a compromite construit înþelesuri, sau un mit (Barthes). Mitul
noþiunea de feminism ca practicã specific este explicat de Barthes ca un tip de discurs în
politicã16. Ea propune ca termenul central al care înþelesul este eliberat de calitãþile istorice ºi
analizei sã fie „genul însuºi”, ceea ce are ca contingente pentru a apare ca fiind natural,
rezultat un fragment de text intitulat “Structura etern ºi apolitic. La fel funcþioneazã ºi genul:
genului ca ideologie ºi mit”. feminitatea ºi masculinitatea au sens în mãsura
Prima ipotezã formulatã de Grant este cã: în care relaþioneazã cu construcþiile sociale în
„Genul este o structurã ideologicã relativ acord cu sistemul de menþinere a cerinþelor de
autonomã, hegemonicã, care împarte lumea în gen.
mod ierarhic în douã genuri mitice, ºi care se În fine, genul este un sistem de infracþiune ºi
întãreºte printr-un sistem elaborat de reguli ºi pedeapsã. Durkheim descrie infracþiunea ca
10
violare, iar pedeapsa ca expresie a sentimentelor la transformare. Redescrierea ºi crearea de noi
colective împotriva acesteia. Ca orice structurã înþelesuri în teorie, sau “perspectiva” feministã
de putere, genul are reguli, iar încãlcarea lor nu sînt de ajuns”19. În fine, ultima ipotezã sunã
constituie “infracþiune de gen”. Existenþa în felul urmãtor: „Scopul politicilor feministe
pedepsei ne conduce de fapt sã remarcãm este sfîrºitul genului ºi crearea unor noi fiinþe
statutul propriu-zis de infracþiune17. care sã se autodetermine ºi sã participe deplin la
Cea de-a doua ipotezã este cã: „Vizibilitatea dezvoltarea subiectivitãþii proprii ºi mereu pe
genului ca structurã opresivã a devenit posibilã cale de evoluþie”. Am putea sã spunem cã aceasta
doar o datã cu redescrierea genului dintr-o este o viziune feministã umanistã20, umanism pe
perspectivã feministã. (178) Ea nu este o care autoarea însãºi îl descrie ca fiind
perspectivã ce provine dintr-o “experienþã a “îmbunãtãþit” ºi “post-iluminist”. Modalitatea de
femeilor”, ci este ceea ce folosim ca sã dãm sens a vorbi despre „sfîrºitul genului” ne reaminteºte
experienþei umane. Interpretãrile ºi acþiunile de teoreticienii „sfîrºitului ideologiei”. De
feministe sînt intervenþii în ideologia genului, ºi asemenea, „sfîrºitul genului” reprezintã o teorie
nu toate femeile adoptã aceastã perspectivã – coerentã faþã de ideile feminiºtilor liberali
doar feminismul. Subiectul feminist nu poate fi referitoare la androginie.
definit în teorie, ci doar în practicã, în actul de a Pe o linie de argumentare mai specificã ºi în
fi feminist.”18 acelaºi timp mai precautã în privinþa „ideologiei
În felul acesta, autoarea afirmã importanþa genului” se situeazã Deborah Cameron. Aflîndu-
articulãrii unui subiect feminist. Ea susþine cã se pe o poziþie legatã atît de Althusser ºi Barthes
este imposibil sã gîndeºti “în sine” deconstrucþia cît ºi de Geertz, autoarea propune o lecturã în
acestuia, deoarece orice deconstrucþie este cheie lingvisticã a relaþiei dintre gen ºi ideologie.
urmatã inevitabil de reconstrucþie. De asemenea, Fãrã a nega „materialitatea” genului ºi legãtura sa
ipoteza explicã ºi existenþa femeilor anti- cu oprimarea femeilor (în maniera postmodernã
feministe: acestea au fãcut o alegere politicã. în care genul e înþeles ca performanþã reiteratã
Urmãtoarea ipotezã avansatã de Grant este continuu, fãrã a avea vreo legãturã materialã cu
cã: „Politicile feministe sînt în mod necesar sexul), ea insistã asupra funcþiei ideologico-
politici personale, dar substanþa acestor politici simbolice ce nu poate fi simplu „derivatã” din
nu poate fi definitã a priori sau în absenþa unui suportul material. „Funcþia ideologiei”, susþine
context. Politicile genului trebuie sã fie atît Cameron, „este de a servi interesele celor
personale cît ºi publice: ele trebuie sã þinteascã puternici prin mistificarea surselor puterii lor,
11
fãcîndu-le sã aparã naturale ºi de neschimbat ºi opereazã cu un concept peiorativ asupra
inducîndu-ne dorinþa de a poseda cel puþin ideologiei, parþial problematizat, în care
parþial aspectele status quo-ului acestora, chiar ideologia se opune praxis-ului (în sensul cã e
dacã în felul acesta ne descurajeazã”21. ruptã de viaþa concretã) ºi, pe de altã parte, tema
Diferenþierea de gen este un astfel de proces, sa centralã este dominarea. Feminismul este
(inclusiv) ideologic, ce serveºte la naturalizarea înþeles ca aspirînd sã fie fundamental non- sau
dominãrii masculine ºi subordonãrii femeilor. anti-ideologic. Astfel, ea susþine cã teoria
Spuneam anterior cã argumentarea lui feministã ca ºi criticã a ideologiei trebuie sã se
Cameron este mai „specificã ºi precautã” ºi, critice ºi pe sine ºi sã contracareze tendinþa de a
suplimentar, mai realistã decît cea a lui Grant. deveni o nouã ideologie.
Aceasta deoarece autoarea pleacã de la un Ideologiile (E.g. rasismul, pornografia) cer
domeniu unde diferenþa de gen poate fi (relativ crearea unui non-eu, unui sine negat, unui
facil) codificatã – cel al limbajului. Totuºi, în loc“duºman”. Reprezintã o perspectivã în care
sã vorbeascã de „sfîrºitul genului”, cum face sinele este inevitabil clivat, nerecunoscîndu-ºi
Grant, Cameron aratã cã relevarea legãturilor pãrþile, în care calitãþile umane sînt împãrþite, iar
dintre limbaj ºi gen nu va duce în mod automat cele superioare trebuie sã le controleze pe cele
la înlãturarea relaþiilor sociale nedrepte. Totuºi, inferioare.
revelarea lor contribuie la de-naturalizarea ºi Orice ideologie împãrtãºeºte o tendinþã
demistificarea lor, ceea ce reprezintã un pas im- ascunsã. Dincolo de o descriere adecvatã a
portant pentru schimbarea lor. adevãrului, ideologia oferã promisiunea cã
realitatea poate fi controlatã cu mintea, cã ideea
este mai realã decît realitatea. O datã cu acestea,
Respingerea ideologiei
ideologia face cu putinþã articularea unui con-
În cazul relaþiei dintre ideologia feministã ºi cept negativ al alteritãþii. Celãlalt devine un
teoriile politice, o serie de autori au ales sã se simbol ºi un þap ispãºitor pentru negarea
raporteze la ideologiile existente ºi sã arate în ce evidenþei cã ideea nu este mai realã decît
mãsurã feminismul intervine, modificînd realitatea. Exemplele pe care le invocã sînt
respectivele cadre ideologice. numeroase: persecuþia creºtinilor, a ereticilor,
Susan Griffin este scepticã în legãturã chiar cu inchiziþia, pogromurile .
22
proiectul de a teoretiza ideologia. Dupã cum se Problema fundamentalã a ideologiei este

remarcã din textul sãu, este limpede cã ea tocmai lipsa ei de aderenþã la concret.
12
Ideologiile au pierdut orice legãturã cu concretul tradiþiei feminismului liberal, faþã de care se
ºi din acest motiv ele trebuie sã fie evitate de delimiteazã însã critic. În lucrarea sa, Eisenstein
cãtre feministe. Ideologia ascunde o teamã faþã are nevoie de conceptul de ideologie, mai precis
de creativitate, ascunde dorinþa ca realitatea sã de o variantã peiorativã a acestuia, pentru a
fie previzibilã: „Cînd o teorie a eliberãrii se putea analiza implicaþiile patriarhatului asupra
transformã într-o ideologie, începe sã distrugã feminismului liberal. Conceptul de “ideologie”
sinele ºi cunoaºterea. Neagã simþurile, emoþiile, este definit ca un “set de idei care ajutã la
construieºte experienþa dupã propriul model; tot mistificarea realitãþii”. Ea poate face acest lucru
ce nu poate explica e strãin, periculos…”23. deoarece încorporeazã atît idei “adevãrate” cît ºi
În felul acesta, ideologia: “încetul cu încetul, idei “false”, al cãror balans este continuu, dacã
ajunge sã construiascã o închisoare pentru ideologia vrea sã fie efectivã. Pentru a analiza
minte”. Mai mult, ideologia poate intra ºi în ideologia, trebuie apelat la “relaþiile sociale”,
feminism, atunci cînd de pildã o femeie este deoarece ideologia devine o parte a relaþiilor
admonestatã cã “este de partea bãrbaþilor”, cã nu pentru putere. Citatele pe care se sprijinã ea sînt
se comportã “corect politic” sau suficient de din Gramsci, Kellner, Gitlin, ºi de fapt modul în
“moral”24. care analizeazã ideologia este mai aproape de
Apropiindu-ne acum de tratamentul rezervat teoria gramscianã asupra hegemoniei, datoritã
ideologiei în relaþie cu feminismul liberal, putem insistenþei pe caracterul adaptativ al acesteia25.
constata un prim tip de reacþii, în care acestuia îi Eisenstein pare sã sugereze, prin modul sãu
este denunþat caracterul ideologic (pus în relaþie de argumentare a relaþiei feminism-liberalim-
cu liberalismul). De obicei, respingerea se face ideologie, cã feminismul trebuie sã depãºeascã
de pe poziþia (asumatã sau doar implicitã) a caracterul ideologic al liberalismului. Eisenstein
feminismului radical, a cãrui apartenenþã nu problematizeazã însã ideea “depãºirii
ideologicã nu este chestionatã. Cu alte cuvinte, ideologiei” ca fiind problematicã în sine, fiind
conceptul de ideologie cu care se opereazã în foarte aproape de acea definiþie marxistã a
acest caz este unul peiorativ, parþial ideologiei unde aceasta este denunþatã ca formã
problematizat, în care ideologia este înþeleasã ca de mistificare a “realitãþii”26.
opunîndu-se praxis-ului, ºtiinþei, ºi este vãzutã în Liberalismul este vãzut în carte ca “ideologie
relaþie cu dominarea. specificã aspirînd sã protejeze ºi sã întãreascã
Cazul lui Eisenstein este mai special, relaþiile societãþii patriarhale ºi capitaliste”. Ea
deoarece ea susþine cã vorbeºte din interiorul discutã astfel trãsãturile patriarhale ale
13
liberalismului însuºi în modul cum este desfãºoarã activitatea; lucruri posibile pentru cã,
articulatã concepþia acestuia, al cãrei moment dacã ideea maternitãþii nu este despãrþitã de
crucial este identificat în teoretizarea distincþiei fundalul patriarhal, problemele acesteia nu pot fi
dintre public ºi privat (Locke ºi Rousseau). Ea chestionate ºi eventual rezolvate. Ideea pare în
considerã cã structurarea însãºi a distincþiei este plus sã fie susþinutã de eforturile lui Friedan de a
posibilã doar dacã acceptãm premisa patriarhalã defini feminismul liberal în termenii societãþii
a legitimãrii funcþiei reproductive a femeilor prin capitaliste ºi de reformulãrile ulterioare (“timp
înþelegerea politicã a lor ca fiind cele care cresc flexibil”, “parteneriat cu bãrbaþii”), care trãdeazã
copiii, deci ca fiind limitate la sfera privatitãþii ºi în opinia lui Eisenstein un conformism din ce în
a familiei). În acelaºi timp, primele revendicãri ce mai accentuat faþã de discursul societãþii
ale lui Wollstonecraft, Taylor, J.S. Mill, Stanton, patriarhalo-liberale. În acelaºi timp, activitatea
au avut drept presupoziþie, pretinde Eisenstein, organizaþiilor feministe (NOW; ERA), deºi este
ideea clasei sexuale a femeilor, implicitã în clar apreciatã pozitiv, este consideratã limitatã în
expresii de genul “aristocraþia sexualã”, ceea ce scop datoritã insistenþelor la nivelul pur
afirmã potenþialul radical al feminismului legislativ. Eisenstein considerã cã întreaga
împotriva constrîngerilor ideologiei liberale. abordare a ”drepturilor” rãmîne încã în cadrul
Acest potenþial poate rãmîne ocultat, cum se ideologic al liberalismului, deoarece acestea se
întîmplã în cazul lucrãrii lui Friedan, despre referã doar la caracterul formal al reformelor leg-
mistica femininã, deoarece Friedan refuzã islative ºi nu reuºesc sã exploreze ideea femeilor
declarativ asumarea ideii de “clasã” sexualã a ca ºi “clasã” sexualã27.
femeilor (fiind constrînsã de discursul liberal in- Autoarea foloseºte termenul de “patriarhat”
dividualist). În analiza pe care i-o face lui ca desemnînd “sistemul împotriva cãruia femeile
Friedan, discursul ei este responsabilizat de aleg sã lupte”. Patriarhatul este o structurã
construcþia unei noi “mistici feminino-liberale”, politicã care privilegiazã bãrbaþii, printr-un mod
de care însãºi Friedan pare a fi conºtientã, dat aparte de a folosi biologia în mod politic.
fiind cã mai tîrziu îºi reformuleazã o serie din Definind femeile ca avînd drept principalã
asumpþiile cãrþii. Friedan, în opinia lui funcþie cea de a creºte copiii (“reducþia femeii la
Eisenstein, a înlocuit mistica “femeii casnice” cu biologia sa se aflã în centrul ideologiei liberale
mistica “femeii muncitoare”. Noua misticã este occidentale”), patriarhatul foloseºte faptul bio-
responsabilã de “dubla zi de muncã a femeii” ºi logic al naºterii de cãtre femei în mod politic, ca
de “ghetto-ul sexual” în care aceasta îºi o metodã de a legitima separarea lor de bãrbaþi
14
ºi cantonarea lor în sfera privatã. Ideea sa este quo”) în cadrul societãþii americane, tocmai
cã, în felul acesta, patriarhatul construieºte datoritã legãturilor dintre ideologia liberalã ºi
anumite opþiuni posibile ale femeilor ºi cea patriarhalã, care susþine instituþiile statului.
bãrbaþilor. Feministele radicale care au teoretizat Astfel, întreaga analizã a lui Eisenstein, deºi se
aceastã idee sînt: de Beauvoir (prima care vrea formal o “restabilire” a feminismului liberal,
analizeazã semnificaþia diferenþei biologice a în fapt debuºeazã într-o denigrare a acestuia,
femeilor); Firestone, Ti Grace Atkinson, Chris- deoarece singurele posibile calitãþi ale acestuia
tine Delphy (care chestioneazã instituþia stau în potenþialul (“viitorul”) sãu radical, ceea
cãsãtoriei)28. ce reprezintã în ultimã instanþã negarea efectivã
Din felul în care analizeazã patriarhatul, se a acestuia.
poate observa cã acesta trebuie înþeles tot ca Pe un ton similar se desfãºoarã ºi primirea pe
ideologie, deºi principalul atac este desfãºurat care i-o face Judith Lorber cãrþii lui Friedan, Be-
împotriva liberalismului. Eisenstein vorbeºte de yond Gender. Ea începe prin a sesiza ironia care
“ideologia patriarhalã” în mod curent. Mai mult, o duce pe Friedan de la a analiza, în prima sa
dacã privim “funcþia” patriarhatului, care constã carte, problemele femeilor, pentru ca în ultima
în “a reproduce o nouã generaþie de mame”, nu carte sã porneascã de la problemele bãrbaþilor
se poate sã nu remarcãm cã aceasta reprezintã o care, în prima carte, le obligau pe femei sã stea
aplicare a funcþiei ideologiei (aºa cum o acasã29. Dacã aceastã comparaþie are într-adevãr
înþelegea Althusser) la cazul patriarhatului. ceva ironic în ea, oricum ea presupune cã
Ceea ce Eisenstein pare sã chestioneze mai opiniile indivizilor ar trebui sã rãmînã
puþin este caracterul ideologic al “radicalismului” neschimbate cu trecerea timpului, pentru a nu
în sine, atunci cînd este asociat feminismului. deveni subiectul ironiilor.
Lãsarea acestei probleme în suspensie, Mai departe, analizînd soluþia pe care o
coroboratã cu ideea cã, din sintagma “feminism propune Friedan în cartea sa, Lorber o calificã
liberal”, termenul “liberal” este responsabil de drept “cu greu o schimbare de paradigmã”.
partea “ideologicã”, iar “feminism” de partea Oricît de nesemnificativã ar putea pãrea soluþia,
“radicalã”, lasã de asemenea nechestionatã cu siguranþã cartea reprezintã o schimbare
problema caracterului ideologic al feminismului majorã, cel puþin din perspectiva parcursului
în genere. Finalul cãrþii vorbeºte de autoarei. Prima sa carte reprezenta o aplicare a
“acomodarea” unor pãrþi a feminismului liberal unor metode calitative, presupunînd o
(“feminismul liberal progresiv” ºi cel “status paradigmã de interpretare fundamental
15
psihologicã. Cea de-a doua carte este dimpotrivã criticatã pentru cã nu face logicã simbolicã sau
o analizã economico-politicã a situaþiei femeilor. feminism afro-american; temeiul este de fiecare
Schimbarea este cu siguranþã majorã, chiar dacã datã exterior, prin urmare referinþa nu poate fi
Judith Lorber doreºte sã o minimizeze. controlatã. O criticã temeinicã ar putea fi fãcutã
Mai departe, Lorber criticã sursele ºi cu condiþia ca ea sã abordeze greºelile interne
originalitatea lui Friedan, susþinînd cã “Beyond ale lucrãrii, inconsecvenþele în termenii
Gender nu oferã nimic despre problemele propriului discurs. Aici, Lorber schiþeazã o astfel
familiilor americane pentru cei care citesc ziare de criticã, arãtînd cã Friedan, de exemplu “se
ºi reviste, ca sã nu menþionãm literatura face cã nu vede” cã de fapt feminismul liberal a
academicã”. Critica se extinde în momentul în eºuat, întrucît þelul oportunitãþilor egale nu a
care este menþionat faptul cã, de fapt, nici Femi- fost atins, multe femei neputînd încã sã
nine Mystique nu a reprezentat cu adevãrat o concureze cu bãrbaþii pe terenul slujbelor de
revoluþie, deoarece autoarea nu a sesizat prestigiu. Însã Lorber greºeºte, pentru cã Friedan
dimensiunea patriarhalã a dominaþiei mascu- vorbeºte despre aceste neîmpliniri ale
line30. liberalismului liberal, în capitolele referitoare la
Lorber îºi manifestã propria preferinþã pentru acþiunea afirmativã.
lucrãri radicale de tipul celei a lui Shulamith Cã acest gen de lecturã nu este izolat, reiese
Firestone sau a lui Kate Millet. Aici, desigur, ºi din comentariile unei alte autoare, referitoare
preferinþele personale nu pot fi contestate; ceea la feminismul liberal, Rosemarie Tong. Astfel,
ce se poate contesta este modul de a respinge o scopul declarat al lui Tong în legãturã cu
autoare pentru a nu fi sesizat problemele pe care feminismul liberal este: “de a vedea dacã
le discutã altele. O observaþie de bun simþ ar feminismul liberal devine cu adevãrat mai femi-
putea fi, desigur, cã interpretãrile indivizilor sînt nist sau aceasta este doar simplã dorinþã din
diferite ºi este absurd sã ceri cuiva sã accepte o partea feministelor”31. Ideea implicã o definiþie
paradigmã, atunci cînd tu însuþi nu îi recunoºti anterioarã a feminismului, care sã-i permitã lui
propria paradigmã (nici mãcar ca paradigmã). Tong sã evalueze “feminismul liberal” dupã o
Critica lui Lorber pare injustã din aceastã scalã de valori deja stabilitã.
perspectivã, pentru cã îi reproºeazã lui Friedan Un alt tip de reacþie îl întîlnim la Judith
cã nu vorbeºte în termenii feministelor radicale. Evans. Referindu-se tot la Friedan, ea susþine cã
Acest tip de criticã “din afarã” poate fi interesant, “mistica” despre care vorbeºte feminista liberalã
dar potrivit acestui temei Friedan poate fi este, de fapt, o ideologie, în sensul de falsã
16
conºtiinþã ce înºealã femeile asupra adevãratelor Critica ºi acceptarea nucleelor ideologice
lor scopuri ºi valori. Evans se foloseºte în acest
caz de un concept peiorativ al ideologiei
(Engels) pentru a explica tratamentul pe care îl Cealaltã alternativã în ceea ce priveºte relaþia
suferã “mistica femininã” în lucrarea lui Friedan. dintre feminism ºi ideologie este aceea în care
Aceasta este, în viziunea lui Evans, o susþinãtoare termenul este acceptat ºi respins succesiv. În
a teoriei egalitate-asemãnare. Ideologia care aceste cazuri, de obicei se opereazã cu douã
mistificã conºtiinþa femeilor le spune acestora cã concepte referitoare la ideologie: unul peiorativ,
ele sînt diferite de bãrbaþi ºi cã trebuie sã-ºi care este respins ºi altul neutru sau pozitiv, care
cultive diferenþa, “feminitatea”, prin cultivarea este acceptat.
modelului casnic. Elementele ideologiei Vom începe discuþia noastrã cu discutarea
feminitãþii sînt urmãtoarele: îndoctrinarea prin ideologiei în relaþie cu dominarea, care, dupã
mass-media (promovarea mitului „fericitei cum am vãzut, a reprezentat un motiv-cheie în
eroine casnic”), schimbarea din educaþie, abordãrile feministe exclusiviste în raport cu
psihologia ºi psihanaliza vulgarizate, concepþia ideologia. Aºa cum a reieºit, unul din modurile
asupra maternitãþii ca ºi „culme a feminitãþii”, in- în care feminiºtii s-au raportat la dominare a fost
dustria reclamelor32. cel al identificãrii pattern-urilor acesteia în
Un argument suplimentar în favoarea acestei ideologiile „masculine”. Dintre numeroasele
interpretãri a lui Evans poate fi remarcat în lucrãri scrise pe tema dominaþiei masculine, am
parcursul agitat pe care l-a avut sintagma de ales sã o amintim aici pe cea a lui Bourdieu, care
„misticã” în opera lui Friedan. Astfel, dacã iniþial îºi propune sã investigheze fundamentele
termenul se aplicã feminitãþii, ulterior el va antropologice ale acesteia.
califica chiar o parte a feminismului (sã nu uitãm Dominaþia masculinã este vãzutã de autor ca
cã în The Second Stage Friedan respinge „mistica un exemplu ºi ca un efect al violenþei simbolice,
feministã”). De fiecare datã el este desemnat sã o „violenþã finã, imperceptibilã ºi invizibilã chiar
califice un construct teoretic de care autoarea ºi pentru victime”33. Motivul pentru
doreºte sã se debaraseze – ceea ce caracterizeazã, „invizibilitatea” violenþei îl aflãm din chiar „locul”
în ultimã instanþã, concepþia peiorativã asupra situãrii acestei violenþe: canalele simbolice ale
ideologiei. comunicãrii ºi cunoaºterii, recunoaºterii,
sentimentelor. Cu alte cuvinte, avem aici de-a
face cu o combinaþie între registrul simbolic sau
17
imaginar al ideologiei (de care vorbea Geertz) ºi instituþiilor, faptul va avea ca ºi consecinþã
respectiv „ideologia invizibilã” a lui Lefort. pozitivã deschiderea unui „nou cîmp de luptã
Pentru a putea surprinde logica internã a împotriva discriminãrii”34.
acestei dominaþii, Bourdieu propune un detur, o Raportîndu-se la ideea dominaþiei masculine,
analogie etnograficã, care sã analizeze pattern- Richard Rorty propune la rîndul sãu o alternativã
urile dominaþiei într-o culturã strãinã. Explicaþia de tip „criticã ºi acceptare”35. Soluþia sa este
sa este extrem de convingãtoare: în cazul aparent paradoxalã, dar ea vine în spiritul
propriei noastre societãþi, regimul sexualitãþii ºi orientãrii pragmatiste pe care autorul a mai
al genului apare naturalizat ºi sîntem incapabili recomandat-o, de altfel, ºi cu alte ocazii
sã desluºim mecanismele fine care fac posibil feministelor36. Critica dominaþiei masculine este
acest lucru. Mai mult, cum spune el, „Cînd inclusã de Rorty în mai generala „criticã a
încercãm sã înþelegem dominaþia masculinã ideologiilor” pe care o practicã filosofii (de la
adesea sîntem gata sã recurgem la acele moduri Marx ºi Engels încoace) pentru a „demasca”
de gîndire care sînt produsele dominaþiei”, cu practicile sociale curente. Or, Rorty este sceptic
alte cuvinte sã examinãm respectivele în privinþa eficacitãþii unui astfel de proiect.
mecanisme prin lentila distorsionatã a însãºi Motivele sale sînt multiple: mai întîi, pentru cã
funcþionãrii lor. De aceea, Bourdieu propune afirmã cã cea mai eficientã cale de demascare a
exemplul societãþii berberilor din Kabylia, care unei practici injuste este sugerarea uneia alterna-
sînt suficient de îndepãrtaþi ºi de diferiþi pentru a tive, mai degrabã decît critica celei prezente;
putea sesiza acele mecanisme care, în cazul apoi, cã proiectul iniþial al lui Marx ºi Engels era
propriei culturi, ne condiþioneazã. Metoda pe unul revoluþionar, în timp ce proiectul feminist
care o alege este socioanaliza „inconºtientului este unul în esenþã reformist; în al treilea rînd,
androcentric” al unei culturi, ale cãrui categorii cã modalitatea cea mai uzitatã de aceastã criticã a
încearcã sã le obiectiveze. Desigur, Bourdieu ideologiilor este deconstrucþia, care expune
este conºtient de rãsturnãrile pe care o astfel de caracterul distorsionat al ideologiei, dar nu
viziune poate sã le aducã în paradigma poate sã ofere o alternativã37. Sugestia lui Rorty
dominaþiei. Însã, dupã cum spune el, dacã în este ca feministele (liberale) sã abandoneze
felul acesta se va descoperi cã resorturile critica dominaþiei masculine cu mijloacele
dominaþiei nu se aflã acolo unde le-au cãutat deconstrucþiei, respectiv sã se alieze cu
feministele, respectiv la rãdãcina separãrii pub- pragmatismul pentru a propune o alternativã
lic-privat ºi a sferei domestice, ci la nivelul coerentã la aceastã dominaþie38.
18
Dacã Bourdieu propunea o abordare în mod necesarã falsã sau pur epifenomenalã.
antropologicã a ideologiei, iar Rorty una Altfel spus, se poate reþine insistenþa pe
pragmaticã, Christine di Stefano preferã constituenþii “materiali” ai cunoaºterii fãrã a
perspectiva oferitã de teoriile politice. În contrapune ideologia cunoaºterii non-
lucrarea pe care o discutãm aici, ea opereazã cu ideologice. Din acest punct de vedere, orice
un concept de ideologie foarte apropiat de cel cunoaºtere este ideologicã; iar acuza de
propus de Zizek . ideologie nu face în mod necesar cunoaºterea
Autoarea detecteazã trei orientãri principale problematicã”. Înþelesurile multiple ale
pe “agenda” feministã în cadrul teoriei politice ideologiei, în viziunea sa, aglomereazã
contemporane: de a reciti textele tradiþiei cu o urmãtoarele elemente: ideologia ca perspectivã
privire care sã dezvãluie semnificaþiile genizate asupra lumii, ca sistem de referinþã ºi respectiv
nedetectate [abordarea propusã de carte]; de a ca “structurã de adîncime”.
se întoarce la texte scrise de femei (de obicei ob- Ideologia, pe scurt, „nu este în mod necesar
scure), în efortul de a încorpora diferite un cuvînt murdar”, deºi conþine judecata cã
semnificaþii ºi posibilitãþi genizate în canon; în cunoaºterea ºi puterea sînt aliate. În opinia sa,
fine, de a contesta însãºi noþiunea de tradiþie, ca problema ideologiei dominaþiei masculine
ficþiune patriarhalã ºi opresivã ºi de a redefini constã în faptul: “nu acceptã alte elaborãri cogni-
radical întreprinderea teoriei politice astfel încît tive ale lumii sociale ºi se bazeazã pe o teamã
ea sã nu mai se preocupe exclusiv de operele nemãrturisitã de femei, care duce la încercarea
canonice39. de a le domina. Cu alte cuvinte, ideologia
În privinþa dominaþiei masculine, poziþia lui masculinã este implicatã în misoginie. Acest
di Stefano este una extrem de nuanþatã. În lucru este foarte diferit de etichetarea simplistã a
tratarea masculinitãþii ca o formã de ideologie, ia ideologiei masculine ca fiind “falsã”. Aceastã
ca puncte de plecare marxismul ºi sociologia judecatã nici nu cere contrapunerea unei alter-
cunoaºterii. În aceastã tradiþie epistemologicã, native feministe nonideologice… nu am rezerve
factorii culturali, istorici sînt consideraþi a opera în a caracteriza analiza feministã ca fiind
ca elemente semnificative ale cunoaºterii. Ea ideologicã în sensul cã este o altã instanþiere a
foloseºte o noþiune neutrã, specializatã a relaþiei ubicue putere-cunoaºtere”40.
ideologiei, pe care o argumenteazã teoretic: “Se Autoarea observã pe bunã dreptate cã
poate, cred, folosi o noþiune calificatã de ideologia este un concept care nu mai e la modã,
ideologie fãrã a apela la ideea cã ideologia este în special dupã critica postmodernã; însã, în
19
opinia sa, este preferabilã folosirea unei versiuni aplicat feminismului radical este unul peiorativ ºi
calificate a termenului datoritã forþei retorice puþin problematizat; cel aplicat feminismului lib-
euristice, în special în mãsura în care evocã eral este unul pozitiv, deºi la fel de puþin
noþiunea de cunoaºtere care este generalizatã ºi problematizat. Strategia este de a afirma
complice cu interesele grupurilor politice feminismul liberal ca reprezentînd partea
dominante. genuinã ºi centralã a feminismului în genere.
Di Stefano nu acceptã nici sugestia cã Aºa cum am arãtat în introducere, Richards
ideologia ar instaura o distincþie între condiþia defineºte feminismul ca fiind “înþelegerea cã
materialã a lumii ºi cea ideologicã, acesta fiind de femeile suferã de nedreptate socialã sistematicã
altfel motivul pentru care considerãm cã poziþia datoritã sexului lor” – o definiþie extinsã, dar
sa se apropie foarte mult de cea a lui Zizek. Ca ºi suficient de vagã, dupã cum au observat
el, ea susþine cã nu existã experienþã “purã” a interpreþii. Ea încearcã sã opunã aceastã definiþie
lumii, dezbãratã de orice fel de ideologie41. „neutrã” altor definiþii marcat „ideologice”.
De asemenea, ea respinge opinia cã ideologia Putem sesiza aici acea miºcare de care vorbesc
poate fi consideratã „falsã” sau „realã” doar interpreþii ideologiilor, ºi anume afirmarea
datoritã caracterului sãu epistemologic. Dupã ideologiei ca gîndirea celuilalt. „Celãlalt” este în
cum explicã ea, “Ideologia masculinã modernã” acest caz feminismul radical. Un exemplu de
este înþeleasã a reflecta, produce ºi constitui “anagajament ideologic” îl reprezintã, pentru
parþial relaþiile sociale dintre femei, bãrbaþi, Richards, susþinerea cã feministele participã în
umanitate ºi naturã. Este “realã” în sensul cã pro- grupurile de trezire a conºtiinþei ºi în
duce o lume în propria imagine; este “falsã” în organizaþiile non-ierarhice, resping feminitatea,
sensul cã violenteazã lumea ºi subiecþii genizaþi. cred cã familia este opresivã iar femeile sînt fie
Revenind la feminismul liberal, putem egale, fie superioare bãrbaþilor (dupã cum se
constata mai multe strategii în privinþa acceptãrii poate remarca, acesta este un fel de rezumat
ºi respingerii ideologiilor. Existã unele autoare peiorativ al agendei radicale). Un alt mod ideo-
care fac parte din acest curent (Richards) sau logic de raportare este de a limita feminismul la
care îl laudã necondiþionat (Sommers) ºi care interesele femeilor (din nou, o parodiere a
resping feminismul radical ca fiind ideologic, de agendei radicale)42.
pe poziþii pretins liberale (un fel de rãsturnare în Un atac mult mai dur la adresa unei pãrþi a
oglindã a acuzelor feministelor radicale la adresa feminismului propune Christina Hoff
celor liberale). ªi aici, conceptul de ideologie Sommers43. Deloc întîmplãtor, probabil, ea
20
speculeazã opoziþia ideologie-ºtiinþã în folosirea Sommers aratã cã “gender feminists” au furat
pe care o dã conceptului de ideologie. Ea feminismul de la o tradiþie care niciodatã nu le-a
porneºte de la exagerãrile din lucrãrile a ceea ce recunoscut dominaþia”46. Ideea este cel puþin
ea însãºi grupeazã sub titlul ciudat de “gender bizarã, presupunînd, între altele: cã ideile pot fi
feminists”: Gloria Steinem, Patricia Ireland, Su- definitiv „apropriate” de un grup sau altul; cã atît
san Faludi, Marilyn French, Naomi Wolf, „feministele liberale clasice” cît ºi misterioasele
Catharine MacKinnon44. Acestea, susþine ea, au „gender feminists” reprezintã douã blocuri
folosit în lucrãrile lor afirmaþii exagerate despre solide, ceea ce ignorã diferenþele interioare; cã
violenþa masculinã, oprimarea femeilor, violenþa feminismul s-ar caracteriza printr-un mers liniar,
domesticã, etc. Lucrarea abundã de asemenea în care cînd liberalele, cînd radicalele ar prelua
„statistici trucate”, cãrora autoarea le opune „conducerea”, ceea ce ignorã concomitenþa ºi
„statisticile reale”45. dialogul dintre cele douã curente. În fine,
Sommers trece de la statistici la însuºi Sommers nu chestioneazã legitimitatea expresiei
conceptul de dominaþie masculinã, pe care îl sale de „gender feminists” pe care o atribuie fãrã
citeºte doar ca o prelungire teoreticã a primelor. probleme unor autoare extrem de diferite între
Aceste “gender feminists”, spune ea, “cred cã în ele ºi care, suplimentar, nici nu încearcã sã se
toate instituþiile noastre, de la stat, la familie ºi revendice de la o tradiþie comunã.
universitate, perpetueazã dominaþia masculinã”. Opoziþia pe care o foloseºte Sommers în con-
Sommers apeleazã, inevitabil, la conceptul de text este cea dintre ideologie ºi ºtiinþã, opoziþie
ideologie. Astfel, descriindu-le pe „gender femi- pe temeiul cãreia, încã de la apariþia termenului
nists”, ea le aplicã termenul de „ideologi (de Tracy vs. Napoleon), s-au produs cele mai
feminiºti” (feminists ideologues). În opinia sa, radicale respingeri ale sale. Cartea lui Sommers
ele nu ajutã pe nimeni cu statisticile lor trucate, reprezintã o ilustrare mai degrabã nefericitã a
dimpotrivã, au dus la faptul cã multe femei tezei lui Zizek ºi di Stefano, referitoare la miºcarea
refuzã sã se declare feministe, deoarece nu vor de „bumerang” a ideologiei: atunci cînd se
sã fie identificate cu ele. În opoziþie, Sommers denunþã cu fervoare un curent sau fenomen ca
vorbeºte de “feministele liberale clasice” (fãrã a fiind „ideologic”, inversul sãu nu e mai puþin
le numi totuºi, întreprindere riscantã, deoarece ideologic.
sintagma l-ar putea include ºi pe… John Stuart Mult mai echilibrate sînt poziþiile a douã
Mill) faþã de care “femeile americane au o datorie autoare care scriu în Journal of Political Ideolo-
incalculabilã”. Reluînd sintagma din titlul cãrþii, gies. Aici, se observã cu uºurinþã folosirea unui
21
concept mult mai nuanþat pentru ideologie ºi din interiorul feminismului fac problematicã
din ce în ce mai complex. De asemenea, aceste aceastã descriere. În primã instanþã, feminismul
articole problematizeazã extrem de coerent poate fi prezentat ca proiect emancipator
relaþia dintre feminism ºi liberalism, spre neterminat, un aspect al procesului general de
deosebire de lucrãrile discutate în secþiunea modernizare, bun pentru a fi încadrat într-o
precedentã, unde termenul chestionat era doar istorie a metanarativelor49.
liberalismul, înþeles ca fenomen mult mai unitar Feminismul s-a înþeles adesea pe sine în
decît a fost în istorie. termenii tradiþiei metanaraþiunilor lui Lyotard
Astfel, Kate Nash47 examineazã critica (cea liberal-emancipatoare, kantianã ºi cea
feministã a liberalismului ca masculinist ºi speculativã, hegelianã). În ambele cazuri este
implicaþiile pentru feminism ca proiect politic. vorba de o povestire a progresului cãtre raþiune
Ea argumenteazã cã aceastã versiune feministã ºi libertate, prin cunoaºterea acumulatã ºi prin
asupra liberalismului este anistoricã ºi cã conºtiinþa subiecþilor raþionali. Feminismul s-a
reprimã ambiguitãþile ºi confuziile atît ale perceput pe sine ca parte a unei naraþiuni
textelor liberale cît ºi ale instituþiilor, fãcînd emancipatoare – de cãutare a egalitãþii sexuale.
liberalismul mai static ºi omogen decît a fost în Astfel, feminismul este descris ca avînd un prim
realitate. Folosirea de cãtre liberalism a val liberal (cu apogeul în anii 1930) ºi un al
termenului “femeie” trebuie sã fie fãcutã în doilea val, mai radical ºi socialist (anii 1960-
termeni derrideeni, ca acele indecidabile care fac 1980). Din acest punct de vedere, însã,
posibile distincþiile cheie dintre privat ºi public. feminismul nu poate pretinde cã discriminarea
În acest fel, liberalismul este modificat pentru a de gen este cea mai importantã, în special în
include specificitatea femeilor ca femei. În privinþa noilor discriminãri invocate – rasã, clasã
aceastã perspectivã, femeile sînt simultan etc.
invizibile ºi recunoscute cu specificitatea lor ca Celãlalt mod de lecturare ºi interpretare a
femei, ceea ce face ca teoria liberalã sã poatã fi feminismului pleacã de la observaþia cã miºcãrile
acomodatã cu feminismul. ºi interesele femeilor au fost mereu contingente
Celãlalt articol îi aparþine lui Diana Coole48. ºi diverse, adaptînd strategiile politice la propriul
Articolul defineºte þelul feminismului ca fiind conþinut. Autoarea pledeazã pentru o astfel de
unul de abolire al discriminãrii ºi al excluderii pe receptare ideologicã a feminismelor din Marea
bazã de gen. Din aceastã perspectivã, secolul XX Britanie.
a fost plin de cîºtiguri pentru femei. Dezvoltãrile
22
În fine, o a treia variantã de respingere plus de ideologie folosit este unul pozitiv:
acceptare a termenului de ideologie îi aparþine „..considerãm ideologia ca fiind un instrument
autoarei liberale a cãrei abordare o considerãm de organizare pentru înþelegerea lumii, un in-
cea mai complexã, ºi anume lui Susan Moller strument care afecteazã în mod necesar
Okin. În primã instanþã, ea foloseºte un concept percepþia dar nu serveºte în mod necesar
peiorativ al ideologiei, foarte apropiat de modul puterea dominantã”52. Aceastã a doua definiþie
în care este tratatã aceasta la Judith Grant. nu mai are legãturã cu feminismul liberal, ci cu
Afirmãm acest lucru deoarece, asemeni lui feminismul în ansamblu (a cãrui caracteristicã
Grant, ºi Okin situeazã construcþia ideologicã în cvasi-generalã ar fi stoparea „dominaþiei mascu-
proximitatea genului, pe care, aºa cum am vãzut, line”), ca miºcare politicã ce adreseazã potenþial
o leagã de problema familiei ºi de construcþia doleanþele tuturor femeilor: „Spre deosebire de
artificialã a dihotomiei public/ privat: „Natura marxism, care este o ideologie iniþiatã de un
genizatã, trecutã ºi prezentã, a familiei ºi singur individ, feminismul este esenþialmente
ideologia care o înconjoarã, le afecteazã în mod plural. Astfel, este implicit derivat din experienþa
virtual pe toate femeile, indiferent dacã ele au fiecãrei femei care a rezistat sau a încercat sã
trãit sau nu într-o familie tradiþionalã”50 [subl. reziste dominaþiei”53 [subl. n.].
n.]. Tot ca ºi Grant, ºi Okin crede cã aceastã Acest feminism universal s-ar caracteriza prin
ideologie va dispãrea, odatã cu dispariþia – trei puncte: 1. „feminismul privilegiazã
respectiv diminuarea importanþei – genului în experienþa”, 2. „feminismul nu este uºor de
societate. Poziþia lui Okin pare aici sã oscileze sistematizat”, 3. „feminismul transformã ceea ce
între eliminarea totalã a genului (ca în pasajul este personal în politic”54. Dincolo de
deja citat al imaginãrii unui viitor drept, fãrã gen, diversitatea ireductibilã a curentelor interioare,
în care sexul unei persoane sã conteze la fel de acest feminism-ideologie ar trebui, în opinia
puþin ca ºi culoarea ochilor; sau în caracterizarea autoarelor, sã fie angajat faþã de un anume sens
primului model propus de familie ca „lipsit de al dreptãþii ºi drepturilor, sã crediteze
gen” - genderless) ºi posibilitatea ca acesta sã experienþele femeilor, sã participe la crearea ºi
continue sã joace un rol, chiar dacã periferic, în partajarea coerciþiei legitime a legii.
structurile sociale (al doilea model propus de Acest al doilea tip de ideologie nu va
familie). dispãrea, ba dimpotrivã, autoarele îºi exprimã
Celãlalt concept de ideologie este elaborat în optimismul privind extensiunea acestuia
colaborare cu Jane Mansbridge51. Aici, conceptul continuã în timp ºi în spaþiu: „Ca ideologie, ca
23
mod de a înþelege ºi de a da sens lucrurilor, ne care se poate ieºi din dilema de mai sus, cel
aºteptãm ca feminismul sã se rãspîndeascã pe puþin, nu în cazul feminismului liberal. Acesta
întreg pãmîntul, îmbrãcînd forme care nu sînt trebuie sã presupunã cã ideologia patriarhalã va
previzibile din interiorul experienþei putea fi înlãturatã, ºi la limitã, cã feminismul lib-
occidentale… Interacþiunea dintre experienþele eral ca rãspuns la aceastã ideologie îºi va pierde
femeilor, politicile feministe ºi o filosofie utilitatea în acea societate. Totuºi, feminismul
feministã care vede ceea ce este personal ca fiind liberal nu îºi va pierde orice sens, chiar într-o
politic va produce, în continuã evoluþie, utopicã societate „fãrã gen”, în cazul în care îl
feminismul ca ideologie”55. concepem ca fiind mai mult decît o ideologie.
Totuºi, optimismul pe care îl exprimã Aceastã ultimã observaþie ne scoate însã în afara
autoarele este cu siguranþã unul cel puþin scopurilor prezentului volum, unde ne-am
paradoxal, iar acest lucru provine din propus sã investigãm tocmai relaþia dintre femi-
vehicularea a douã înþelesuri contradictorii ale nism ºi ideologie. Desigur cã, pe lîngã aspectul
termenului de ideologie. Pe de o parte, ideologia ideologic, feminismul (liberal) are multiple
este înþeleasã ca fiind un fenomen negativ, legat dimensiuni, de la cele filosofice pînã la cele
de tema dominaþiei (feminismul trebuie sã lupte culturale. Acestea pot face obiectul unor alte
împotriva dominaþiei masculine), pe de altã scrieri, în faþa cãrora cea de aici trebuie sã se
parte, ideologia feministã, ca viziune despre opreascã.
lume, este presupusã a se rãspîndi pe tot Celãlalt rãspuns posibil este acela cã, inde-
pãmîntul ºi a nu avea sfîrºit temporal. Dacã pendent de relaþia cu ideologia dominaþiei mas-
combinãm cele douã premise, rezultã cã: 1) sau culine, ideologia feminismului liberal va con-
dominaþia masculinã va continua la rîndul ei sã tinua sã existe, într-o formã sau alta, datoritã
se propage, în ciuda eforturilor feminismului inevitabilitãþii ideologiei ca atare. Orice sfîrºit
(altminteri dezvoltarea acestuia nu se justificã); proiectat sau proorocit al ideologiilor trebuie sã
2) sau feminismul are ºi alte scopuri decît contracareze constatãrile “revirimentelor”
eliminarea dominaþiei masculine, ºi atunci, chiar ideologice din ultimele decenii. Sau, cu o altã
în ipoteza dispariþiei acesteia, poate continua sã metaforã des vehiculatã: precum o pasãre Phoe-
se dezvolte. nix, ideologia (feminismului liberal) va renaºte,
Deºi existã numeroºi autori care sînt sceptici mereu, din propria-i cenuºã reciclatã ºi
faþã de o eventualã eliminare totalã a dominaþiei postmodernã.
patriarhale56, nu credem cã acesta este sensul în
24
Note: anistoricã, reperabilã, sã zicem, de la miºcarea
sufragetelor încoace. Pentru o variantã sensibil
1
Multe dicþionare feministe nu propun o nuanþatã, dar pledînd totuºi pentru un „unmodi-
intrare separatã termenului ca atare. Vezi de fied feminism” (feminism nemodificat) vorbeºte
exemplu Janet K. Boles, Diane Long Hoeveler, de pildã MacKinnon. (Kensinger semnaleazã
From the Goddess to the Glass Ceiling. A Dic- unele probleme ale acestei abordãri, atunci cînd
tionary of Feminism, Madison Books, Lanham, observã cã în felul acesta, pe de o parte, se
Maryland, 1996; sau în spaþiul nostru cultural: neglijeazã afirmaþiile personale ale feministelor
Otilia Dragomir, Mihaela Miroiu (ed.), Lexicon ce se declarã liberale, radicale, etc. iar pe de altã
feminist, Ed. Polirom, Iaºi, 2002. parte nu este foarte clar ce anume este
2
Maggie Humm, „Ideology”, în The Dictio- feminismul însuºi – vezi Loretta Kensinger,
nary of Feminist Theory, second edition, „(In)Quest of Liberal Feminism”, Hypathia. A
Prentice Hall & Harvester Wheatsheaf, New York, Journal of Feminist Philosophy, vol. 12, no. 4
1995 (1st edition published 1989), p. 128. (Fall 1997) p. 193. Credem cã ºi în acest caz, cea
3
Nu intenþionãm aici sã intrãm în detaliile mai potrivitã descriere ar fi tabloul witgenstein-
simbolice, istorice sau politice ale actului/ ian al „asemãnãrilor de familie”. Aceastã
practicii „numirii”. Autoarele feministe insistã „unitate” fluctuantã a tuturor familiilor de
asupra faptului cã „puterea de a numi defineºte feminisme poate însã sã þinã, dupã cum vom
calitatea ºi valoarea a ceea ce este numit ºi neagã argumenta, chiar de dimensiunea sa ideologicã.
realitatea a ceea ce nu este numit” (Maggie 7
Propunerea îi aparþine lui Will Kymlicka,
Humm, „Ideology”, ed. cit., p. 184). Pentru o Contemporary Political Philosophy. An Introduc-
viziune radicalã a modului în care femeile pot sã tion, Clarendon Press, Oxford, 1990, p. 238.
reclame puterea de a numi prin invenþii 8
Loretta Kensinger, „(In)Quest of Liberal
lingvistice, vezi Mary Daly. Feminism”, ed. cit., p. 194.
4
Michael Freeden, Ideologies and Political 9
Michael Freeden, Ideologies and Political
Theory: A Conceptual Approach, Clarendon Theory: A Conceptual Approach, ed. cit., p. 490.
Press, Oxford, 1996, p. 488. 10
O analizã amãnunþitã a cîtorva concepte
5
Idem, p. 489. centrale în feminism am realizat în prima parte a
6
Nu dorim sã sugerãm, cu aceastã întrebare, lucrãrii de doctorat, în curs de apariþie la editura
faptul cã feminismul ar avea un fel de „nucleu Limes
dur” constant, o „esenþã” unicã, universalã ºi
25
11
Michael Freeden, Ideologies and Political 19
Idem, p. 181.
Theory: A Conceptual Approach, ed. cit., p. 491. 20
Idem, p. 183.
12
Judith Grant, Fundamental Feminism. Con- 21
Deborah Cameron, „Theoretical Debates in
testing the Core Concepts of Feminist Theory, Feminist Linguistics”, ed. cit., pp. 34-35.
Routledge, New York, 1993, pp. 4 ºi urm. 22
Susan Griffin, „The Way of All Ideology”, în
13
La noi, Mihaela Miroiu este cea care Nannerl O. Keohane, Michelle Z. Rosaldo, Bar-
teoretizeazã aceste experienþe comune ale bara C. Gelpi, Feminist Theory. A Critique of Ide-
femeilor, atît în prima sa lucrare, Gîndul umbrei. ology, The University of Chicago Press, Chicago,
Abordãri feministe în filosofia contemporanã, 1982, pp. 275-278.
Ed. Alternative, Bucureºti, 1995, cît ºi în Educaþia 23
Idem, pp. 279-280.
retro, Ed. Trei, Bucureºti, 1999. 24
Idem, p. 280.
14
Christine di Stefano, „Book Review” în 25
Zillah R. Eisenstein, The Radical Future of
American Political Science Review, March 1995, Liberal Feminism, ed. cit., p. 10.
vol 89, issue 1, pp. 184-185. 26
Idem, p. 4.
15
În termenii discuþiei anterioare despre 27
Idem, pp. 177-190
ideologie, Grant ignorã legãtura dintre ideologie 28
Idem, 7-14
ºi limbaj, atunci cînd considerã cã acesta din 29
Judith Lorber, „Beyond Gender/The Femi-
urmã poate fi modificat într-astfel. nine Mystique” (Book Review), în Signs: Journal
16
Judith Grant, Fundamental Feminism, ed. of Women in Culture & Society, Autumn 2000,
cit., p. 184. De fapt, aratã di Stefano, aceastã Vol. 26, Issue 1, p. 328.
trecere nu este atît de simplã. Ea îºi exemplificã 30
Un alt teren al criticii ar putea eventual
teoria analizînd mai multe filme, însã limbajul pe acuza “organizarea” cãrþii, care cu siguranþã ar
care îl foloseºte trãdeazã dependenþa de termenii putea fi îmbunãtãþitã. Extrasele foarte lungi din
contestaþi. diferite discursuri, cu comentarii intercalate, fac
17
Idem, pp. 161-164. Exemplele pe care le ca întreaga carte sã arate mai degrabã ca o
aduce autoarea în susþinerea ipotezei sale relatare de la o conferinþã, ºi mai puþin ca lucrare
cuprind: cazul homosexualilor; cazul sex- închegatã. Acesta este cu siguranþã un defect in-
simbolurilor; cazul femeilor care comit violenþã tern al lucrãrii, care poate fi remediat la o nouã
(în filmele Thelma and Louise, seria Alien, Ter- ediþie.
minator 2, A Question of Silence). 31
Rosemarie Tong, Feminist Thought. A Com-
18
Idem, pp. 178-179. prehensive Introduction, ed. cit., p. 13.
26
32
Judith Evans, Feminist Theory Today, ed. 42
Janet Radcliffe Richards, The Sceptical
cit., pp. 33-34. Feminist. A Philosophical Enquiry, ed. cit., pp. 1-
33
Pierre Bourdieu, Masculine Domination, 3.
translated by Richard Nice, Polity Press, Cam- 43
Christina Hoff Sommers, Who Stole Femi-
bridge UK, 2001, pp. 1-2. nism? How Women Have Betrayed Women,
34
Idem, pp. 3-5. Simon & Schuster, New York, 1994.
35
Richard Rorty, “Feminism, Ideology, and 44
Alãturarea este cu siguranþã una stranie, în
Deconstruction: A Pragmatist View”, în Slavoj special datoritã titlului. Sintagma „gender femi-
Zizek (ed.), Mapping Ideology, Verso, London, nists” pare sã fie inventatã de Sommers pentru
1994, pp. 226-234. acest scop. Din întîmplare, ea nu este unul din
36
Vezi de exemplu Richard Rorty, Feminism modurile de caracterizare cel mai potrivit pentru
and Pragmatism, The Tanner Lectures on Human feministele radicale, termenul de „gender”, în
Values, University of Michigan, 1990. opinia unor dintre ele (Joan Scott) contribuind,
37
Richard Rorty, „Feminism, Ideology, and dimpotrivã, la depolitizarea proiectului feminist.
Deconstruction”, ed. cit., pp. 227-229. De 45
Strategia este folositã de mulþi anti-
remarcat cã, asemeni multor autori, Rorty feminiºti. Problema se aflã, de cele mai multe
vorbeºte în mod nediferenþiat de „feminism”, în ori, în modul de concepere al statisticilor ºi nu
schimb cînd descrie cerinþele acestuia þine neapãrat de vreo intenþie maleficã a
recunoaºtem cã vorbeºte despre feminismul lib- autoarelor grupate (multe fãrã voia lor) sub
eral. Astfel, aceste cerinþe sînt: „platã egalã umbrela de gender feminists. Perioada respectivã
pentru muncã egalã, responsabilitãþi domestice a fost marcatã de numeroase schimbãri legisla-
egal împãrþite, numãr egal al femeilor cu al tive, iar douã cercetãri statistice pornite pe douã
bãrbaþilor în poziþiile de putere” (p. 228). definiþii diferite ale termenului de „viol” sau de
38
Idem, pp. 230-232. „violenþã domesticã” nu puteau da decît
39
Christine Di Stefano, Configurations of rezultate extrem de diferite, la fel de „adevãrate”
Masculinity. A Feminist Perspective on Modern (sau la fel de „false”).
Political Theory, Cornell University Press, Ithaca, 46
Idem, pp. 16-17.
New York, 1991, pp. 4-5. 47
Kate Nash, „The Feminist Critique of Lib-
40
Idem, p. 56. eral Individualism as Masculinist”, în Journal of
41
Idem, p. 57. Political Ideologies (1997), 2(1), 13-28.
27
48
Diana Coole, „Threads and Plaids or an Un- exterior (ex. doctrina marxistã), ceea ce le
finished Project? Feminism(s) through the Twen- conferã un caracter sincretic ce duce la
tieth Century”, în Journal of Political Ideologies paradoxul strãin-specific. Georges Balandier,
(2000), 5 (1), 35-54. Antropologie politicã, Amarcord, Timiºoara,
49
Feminismul a fost vãzut de altfel de mulþi 1998, pp. 212 ºi urm.
autori ca o „ideologie a modernizãrii”. Pentru 50
Susan Moller Okin, Justice, Gender, and
Georges Balandier, ideologiile modernizãrii, the Family, ed. cit., p. 7.
asociate cu proiectele de (re)construcþie 51
Jane Mansbridge, Susan Moller Okin,
naþionalã, dezvoltarea economicã, prezintã mai „Feminism”, ed. cit.
multe caracteristici comune. Mai întîi, ele 52
Idem.
reprezintã reacþii la o situaþie de dependenþã 53
Idem, p. 269.
(condamnã exploatarea, exaltã independenþa). 54
Idem. Se poate observa, din nou,
În al doilea rînd, în ele predominã tipuri, teme ºi asemãnarea remarcabilã cu textul lui Grant:
simboluri unitare (conducãtorul naþional este douã caracteristici din trei sînt comune în cele
sacralizat, naþiunea devine obiectul unei religii douã texte.
politice). Apoi, ele contribuie la o transformare 55
Idem, pp. 285-286.
psihologicã a emoþiilor: una minuþioasã, 56
Vezi recenta lucrare a lui Vladimir Pasti, Ul-
destinatã elitelor, alta simplificatã, destinatã tima inegalitate. Relaþiile de gen în România, ed.
maselor. În fine, ele sînt adesea inspiratã de cit.
filosofii sociale ºi doctrine politice elaborate în
28
Diana Cotrãu
Linguistic Encoding of Youth

Ideology by the Romanian
Teen Magazines for Girls
This paper aims to establish and identify the

linguistic devices through which the niche printed Introduction
media specifically targeting a young female local
audience identify, shape and construct their ad- The symbiotic connections between the me-
dressee by acknowledging their subcultural ideol-
ogy. Our intention is to trace the measure of
dia and subcultures have a history that has been
congruency between the two types of discourse: of identified and minutely followed by anthropolo-
the encoder and of the decoder. Such instantiations gists, ethnographers, scholars of cultural and me-
as were found at the level of text functions, dia studies with an interest in subcultures. The
discourse patterns and strategies, rhetorical and
linguistic items testify to our conclusion that the
media-subculture relationship has not been an
niche printed media – specifically teen-oriented unproblematic one and positions and theories in
DIANA COTRÃU
music and lifestyle magazines – gratify a local the scholarly field have varied over the years to
Assistant Lecturer
Lecturer,, community of young female consumers by pro- the point of contradiction. The main queries en-
Ph.D Student grammatically encoding their cultural products in a
Facult
acultyy of Letters language of solidarity with their audience. gaging this issue revolved around the effects of
BBU
BBU,, Cluj, R omânia
România the media on the audiences, the functions of the
29
KEY WORDS: media in general and television in particular, and tion by young people to be a straightforward, lin-
the issue of passive/active audiences. Most have ear act. In the subversive vein common for all
y outh ideology
ideology,, adv er
er--
adver
tising, teen magazines, tried to answer the question whether the media youth practices, young people do not passively
subcultur
subcultural al are manipulative and have a narcotizing effect on consume the media but actively use them by ne-
representation,teen
liv est
livest yle
estyle
a passive mass audience, or on the contrary, au- gotiating the meanings of their texts, which they
diences are active and use the media to their at times decode in oppositional or radical ways5.
own benefit1 with the media fulfilling some basic The aim of this paper is to show how the
psychological needs of the individual. Recent printed media acknowledge the existence of a
theories have found both elements in the media- collective young audience by the linguistic en-
audience ratio to be dynamic, allowing for the coding of subcultural taste and ideology. In do-
audience to have an important influence on me- ing this they fulfill a socially aggregative func-
dia products and trends. Audiences are no tion,6 for through the language of their texts they
longer viewed as an undifferentiated mass of in- construct young communities of media consum-
dividuals but as a complex structure of socially ers. However, this community is certainly not a
organized individuals forming a number of over- homogeneous sub-group within a mass audi-
lapping subgroups. Hence the suggestion that ence. The constituency of the modern audiences
the primary relationship for analysis is that be- is fluid and recent studies on media consump-
tween linguistic and cultural codes and patterns tion patterns have shown that audiences are be-
of class, race, and gender2. coming increasingly fragmented and polarized.
Media consumption by young people is today Consequently, new forms of media have
one of the main articulations of subcultural activ- emerged catering to ever smaller segments of
ity and combines with other focal interests, a dis- consumers that they narrowly target with
tinctive ideology and subversive practices as the gendered, ethnic, and subcultural messages.
homologies of a style3 to create an identity for Moreover, our choice of research of a local
young people. Youth increasingly define them- linguistic area will also consider a venue opened
selves as music and media consumers, while by recent audience studies and media effects:
their media consumption patterns – for in- globalization. It will thus examine how the local
stance, watching a program with friends or shar- printed media alternate between accommodat-
ing the same taste in media products and genres ing and re-negotiating global identities built on
– re-enforce their group identity4. Yet we should imperial export models7 that disseminate a cer-
avoid the danger of considering media consump- tain ideology and that shape a specific local audi-
30
ence that is culturally knowledgeable in both longer produces texts for a mass audience, an
global and local subcultural values. examination of the media-subcultural audience
Our intention is to identify the generational relation will have to distinguish between differ-
markers of youth language – correlative linguistic ent strata10: mainstream media, niche or youth
displays and strategies, patterns of interaction, directed media, and micro or youth-made media.
rhetoric and discourse strategies – in the printed These three types of media have different audi-
media texts and to show how they supply the re- ences in terms of size and composition, and
sources for the niche media to target and cater therefore have differing circulation.
to the needs of a young female audience. The The early interest of the mainstream media in
media venues examined include issues of teen young people was dictated both by their
lifestyle and music magazines in both printed newsworthiness and their commercial potential.
and electronic formats. Our intention is to estab- Initially, the media used as news the young
lish the extent to which the niche media ‘lan- people’s allegiances to spectacular subcultures
guage’ enables the meanings produced by the and their natural inclinations for subversiveness
encoder – the preferred meanings - to coincide and radical actions. The media were outside11 of
with those decoded by the young consumer8 and the phenomenon of subculture with which they
eliminates any potential disjunction. identified and labeled youth. The media then re-
introduced them on TV and in newspapers as a
domesticated Other, trying to fit youth within
Categories of media and subcultural the ‘commonsensical’ socio-cultural map. This
recuperation took and still takes two forms12: the
representation
commodity form – the conversion of subcultural
signs into mass-produced objects - and the ideo-
In an age when the individual can simulta-
logical form – the re-definition of deviant behav-
neously consume several media, young people
ior by dominant groups, whereby the youth sub-
are hailed as the champions of multitasking9 - ac-
culture is either naturalized (Barthes) or turned
complishing such feats as listening to the radio,
into exotica. This is exemplified by the treatment
watching television, e-chatting with friends, and
of youth as stereotypically deviant, by labeling
interacting with TV shop channels, all while do-
them as folk devils13 in such media campaigns of
ing their homework. Moreover, young people
moral panic as were at times conducted against
can and do produce their own media. As the
rock music, cartoon and video ’nasties’, etc.
mass-media is a multi-level construct that no
31
All of the above are in line with early media Therefore, in contrast to the mainstream me-
theories, which concluded that the media offer dia, which document subcultures, the niche me-
stereotyped images of youth in line with the dia identify and even construct them16. The
dominant ideology and that audiences are niche media play an important role in congregat-
narcotyzed14 into passively accepting these pre- ing and maintaining a loyal audience through
ferred meanings. However, more recent research their formats, program policing, and orientation,
focusing on cultural studies and content analysis and trigger an active response from the audience
have noted that the media representations actu- by providing the electronic space for the young
ally construct a multiplicity of contrasting defini- people’s own media inputs: in the electronic fo-
tions of feminity and masculinity, for example, rum of teen lifestyle and music magazines, chat
which serve as subject positions for the varied, messaging space on the TV screen, interactive ra-
rather than mass, media consumers15. Moreover, dio and TV shows, call-in programs where view-
in the new media – the interactive media - mes- ers or radio listeners select their own videos or
sages are passed in both directions, in contrast music, etc. All of these processes are mediated
to the old media, and thus socio-cultural seg- through the linguistic code choice of the niche
ments of the audience can be more readily iden- media, a language that is deliberately coinciden-
tified by way of audience feedback. In this way tal with youth language. Thus, rather than having
niches, albeit fluid, are identified within the au- a mainstreaming effect17 the niche media actually
dience to which the media narrowcast popular are integral to subcultural formation, to the “way
culture texts and which they empower by justify- we create groups with words”18.
ing their consumption of such texts. This em-
powerment is taken one step further by fan com-
munities, who appropriate the media messages, Teen lifestyle and music press for
rework them to their pleasure, and build upon
girls
them a subcultural knowledge that affords them
new status. They even create their own texts and
(Some of our exemplifications below can be
media (letters to editors, film actors, pop stars,
found in the Annex, which is a collection of con-
pressure on the script of soap-operas, fanzines,
tributions by young people to the electronic fo-
genzines, fan-clubs) and thus close the circle of
rum formats of the teen magazines surveyed.
empowerment.
Others are taken from the collection of the Sep-
32
tember issues of seven teen magazines and the and sampled some of their electronic formats.
March-August issues of Popcorn and Bravo) The magazines under scrutiny are Popcorn and
Sociological research has established young Bravo, covering a period of six months - March-
people to be diligent media readers and to con- August 2003 - and the September 2003 issues of
sume the media for their aesthetic feature19, Popcorn, Bravo, Cool Girl, Cool, Fan, Sunete,
which distinguishes them from adults in terms of and What’s up. Our intention was to identify the
the purpose of consumption. The appeal of the measure of congruence between the teen maga-
niche press is explicable in part by the fact that zine discourse and youth discourse as an
they cover a niche taste that is dynamic and acknowledgement that this niche medium identi-
changeable and that more often than not the fies a specifically young readership to which it
staff itself might be former or current subcultural caters with a gendered message.
members, forming with their readership a com- We have examined the media corpus across
mon interpretative community. They are what the editorial, advertising, and reader’s own me-
Sarah Thornton calls aficionados: “the writers or diated materials. Each of these discourses con-
editors of subcultural press who at one point or tains different measures of the features of youth
another have been participants in subcultures discourse, which have been identified under
and still espouse versions and variations of the three categories: socio-cultural references, dis-
underground”. Their obvious penchant for collo- course, and linguistic patterns and strategies.
quial forms and idiomatic uses, which are lin-
guistic taboos in the mainstream media, suggest
a. socio-cultural references
that they relate symbolically through language
with their young audience. This is a program- The socio-cultural references are made visible
matic use of a particular code which shares many by the topic choices and cultural references con-
of the features of what Bernstein has termed the tained in editorials, reviews, scene reports, inter-
restricted code20, showing that the encoder-de- views, star gossip, fashion tips, beauty tricks, and
coder pair belong to a common socio-cultural psychological tests. Their combination is the re-
space. current content structure of all the magazines ex-
In order to establish the linguistic bond be- amined both longitudinally and latitudinally. The
tween the printed niche media and the youth majority of the content focused on music, which
community we have analyzed a number of music is the domain with the most fervent subcultural
and lifestyle teen magazines printed in Romania activity. Besides being a pleasure object, music
33
carries an attribute that is pertinent for our [Win a surf board]
analysis: music plays an important role in the so-
cialization of adolescents by helping them iden- The linguistic syntagms function as
tify with a peer group21 and “supersedes all other metonyms for the components of the socio-cul-
cultural products that help teenagers identify tural reality of young people in general 23 and
with a community of taste”22. young females in particular. They stand for mu-
We have paid special attention to the maga- sic, TV, fashion, romance, etc., and combine
zines’ covers and their aggregative function, practical items linked to daily life with those of a
which is fulfilled through the linguistic codifica- mythical world.
tion of socio-cultural values. They combine visu- e.g. Andra Povestea unei Stele
als with linguistic syntagms into a symbolic ad- [Andra The story of a Star]
dress for the community of young girls. The Star Factory Backstage Cei mai cool
magazines were seen either to address, and thus profesori
identify, their target group by an evaluative gen- [Star Factory Backstage The coolest teach-
der and age framing message: ers]
e.g. COOL GIRL CEA MAI TARE REVISTÃ 7 piese pentru 7 zile modã
PENTRU FETE DIN ROMÂNIA [7 items for 7 days of fashion]
[Cool Girl the coolest magazine for girls SOS Sfaturi de prim ajutor pentru
in Romania] inimioare zdrobite
[SOS First aid advice for little broken
or to address directly the individual reader, a
hearts]
sort of ideal reader who is the prototype for the
subject position that the magazines create for Other linguistic and visual syntagms function
their target group. The directness of the address as intertextual links to other media texts. This is
is achieved through a second person singular im- an example from the cover of COOL: Star Fac-
perative verb in Romanian: tory (television), Bad Boys 2 (film), New Video
e.g. Harry Potter. Descoperã secretele noii Akcent (music television and video), Game Hulk!
cãrþi Outlandish (computer games).
[Harry Potter. Discover the secrets of the new The visuals, most of which are photos of male
book] pop stars, fall into the same category as the
Câºtigã o placã de surf strongly male oriented videos, with males ap-
34
pearing as active heroes and females as passive The electronic site for debate, which actively
objects, which have been met with strong criti- engages the young readership, is also organized
cism and have been proved to be part of the around focal topics. For example, these are the
overall stereotypical approach to youth represen- debate topics proposed by the forum site of Pop-
tations in the media24. Feminist studies of the corn: introduce yourself, music, vocalists, favor-
media25, while they acknowledge the socializing ite season, first love.
role of the media, criticize the media perpetua- The choice in youth-oriented magazines of
tion of sex-role stereotypes because they reflect such topics to be covered as fashion, music and
dominant social values. movie stars, romance, and health and hygiene,
Other visuals, beautiful faces and figures fash- are a reflection of the media’s socializing role.
ionably attired, are anchored by linguistic sym- Studies of print media27 have shown that they
bols and position the young reader as a female contain traditional socialization messages for
subject reader, the member of a mythic commu- girls such as spelling out a gender role in a patri-
nity (in the Barthian sense) that is naturalized archal society, which includes depending on
through repetition. This community enlists the someone. Later studies28 have recorded a change
membership of the editorial staff – the we in the over time of girls’ and boys’ identities, with new
editorials – who invites you, the readership, to interest focused on such topics as safe sex and a
participate in and share a socio-cultural network. general insecurity, so that the early romance pic-
In a seemingly asymmetrical discourse the we ture stories were superseded by the problem
and you are not merely representational but also pages and more recently have been entirely re-
carry cultural meanings, all of which combine to placed by sex education narratives or problem
produce the conditions of intersubjectivity pages addressing exclusively sexual issues (e.g.
(Fiske1992:4626): “the area of subjective re- Dr. Love in Bravo, Girl intim in Cool Girl,
sponses that are shared to a degree by all mem- Helpline in Popcorn).
bers of a culture,” or in this case a subculture.
The linking elements are direct address, clichés,
b. discourse
authentic youth language incorporated in the
media text – e.g. Cool Girl rulz – as well as such The survey of the discourse of the teen maga-
interactive devices as the readers’ letters in the zines under scrutiny has yielded results that co-
problem page or to the editor page, competi- incide with other findings in similar research:
tions, or electronic forum debates. the magazines’ is a dialogic mode of discourse fa-
35
cilitated by an equivalence between the reader’s c. linguistic patterns and strategies
speech code and the magazines’ written dis-
course29. The effect of this choice of discourse is Our survey of the linguistic display in edito-
the sensation of an ongoing conversation be- rial and advertising material on the one hand,
tween addresser and addressee undergirded by and the reader input in the electronic forum site
common ideological values. The referents do not on the other hand, has identified several com-
have to be explained since they are known both mon linguistic patterns and strategies as well as a
to the professional editors and to the young fe- special typography connoting an oral style:
male consumers: (see table 1, next page)
e.g. Dulce ºi rea. Honey A special note should be made of the deliber-
[Sweet and mean. Honey] ate misspellings and special spellings. They are
ªiºu aduce fete noi ºi feþe noi în hip-hop used both for loan words and for words in Ro-
[ªiºu brings new girls and new faces to manian. They have several distinct functions:
hip-hop] 1. contextualize subcultural identity. The
Miki de la fata zãpãcitã la diva sexy spelling variants occur both in English loan
[Miki from absent-minded girl to sexy words and in native Romanian words.
diva] - spelling of Romanian words according to
Andreea + Fabrizio O iubire de o varã English pronunciation rules
[Andreea and Fabrizio a summer’s ro- e.g. sh for º shtiu, shi, cunoshtinta (4),
mance] asha (6), reushit (18)
tz for þ feritzi-vã (2) spunetzi, intratzi
(10) invatzat (6) mintzi (12)
Other conversational devices are identified in ph for f marpha (25)
written discourse: use of contractions, clichés, - spelling of English words according to Ro-
non-literary sentence structures, elliptic sen- manian pronunciation rules
tences, orally based restricted vocabulary, and di- e.g. x for cks sux (23)
rect address all lend character to a dialogic and - spelling of English words according to pro-
can be identified in youth discourse as it has nunciation
been presented in the sociolinguistic literature. e.g. rulz for rules (23)
2. contextualize subcultural originality and
creativity
36
Table 1
37
e.g. th for t bethon (18) I want 2 know them (17) 4school (14) Nice 2
ph for p supher (18) meet U (14)
k for c moldovenesk (19) pupik
dulcik (7) apuk (14) Foreign models can be adopted and re-
k for ca muzica mai comerciala k aia contextualized,31 which is an instance of how
(28) language functions as a resource in the construc-
k for cã dakã (10) adik (17) vãd k (12) ce tion of a particular ethnic-social identity. This is
conteazã k (7) the point where local language creativity surfaces
ki for ci pupiki (4) to create a unique style. It is the case when spe-
j for º ejti o fanã (12) najpa for naºpa cial contractions occur:
(20) e.g. vb for vorbesc (6) vorbim (7) [speak]
ah for ã mah (27) nust for nu ºtiu (20) (21) [don’t know]
The strategies for defining a special youth or ce’s for ce este (28) [what is]
subcultural identity primarily involve conse- or ways of address:
crated borrowed usage: all caps, intercaps, all e.g. greetings sal (5) (6), salz (30) for
small caps, use of number for letter or number salut [hello]
for word. These are graphemic features that addressee pronoun U for tu [you] (20)
function either as orality markers or addresser pronoun Yo (16) moi (17) j3
contextualized cues or simply signal subcultural (2) for eu [I, me]
identity30.
Use of caps to indicate shouting or exclama- Although most formats, linguistic uses, and
tion: discourse strategies of written discourse rely
e.g. BAFTA LA CAPACITATE (4) or SUNT heavily on loan words and phrases, a large
NEBUNA DE LEGAT (2) They RUUULE (11) amount of the local potential for linguistic cre-
Intercaps: in nicknames IoNiShKa PiShKa, ativity surfaces and can be identified both in edi-
AngelOfRock, GuyS (10) torial material and in readership feedback. The
All small caps: candy, cluj, capacitate (3) greater density of colloquial features is readily
Use of number instead of letters: noticeable in the young people’s written inputs
00 for OO c00l (19), l0ve (19) g00d, Hell0 on electronic forum sites. The repetitive uses,
(17) the recurrent occurrences, show that this is a
Use of numbers for words: normative language whose functions, besides be-
38
ing representational, connotative, emotive, and cific (local and subcultural) youth currencies35.
poetic, also shroud the messages from unknowl- Thus several of the ads combine vocals with writ-
edgeable outsiders, turning it into a veritable ten scripts in English (e.g. ads for Pepsi or Coca
anti-language32. Cola), assuming that a command of English is a
Advertisements also reflect the subcultural typical skill of young viewers everywhere. Other
identity promoted by teen magazines and as- ads mediate their messages both in English –
semble readers into a community of consumers usually the slogan – and in Romanian. Such mes-
who identify themselves through what they con- sages are primarily consumed by young people,
sume33: for example, the Pepsi Generation. They for they are the ones who are most likely to ac-
address the reader both as a consumer as well as cept the challenge of decrypting the
an audience. Still, young people can consume polysemantic texts of ads. This is an instance of
ads independently of the product that is being how the ‘convergent selectivity’36 operates to
marketed34. A survey of advertisements enables congregate the young in a community of taste.
us to classify them into four categories based on
the criterion of topic:
1. educative: health or hygiene – deodor- Conclusions
ants, tampons, hair shampoos, shaving cream;
campaigns against smoking and drinking and for Youth directed niche media in Romania draw
safe sex; heavily on imported models, which, however,
2. informative: concerts, club events, are re-contextualized in a new socio-cultural
movie releases; context to suit the local tastes of young Roma-
3. self-referential: new magazine issues, nian females. A defining feature of the local (in
music events; contrast to the imperial) media is that, although
4. commercial per se: cell phones, elec- they do adopt the foreign dominant ideology,
tronics, CDs, DVDs, beverages, food. they cloak it in a language that reflects both the
Their common denominator is the fact that extent of their borrowings as well as the mem-
they are all subculturally oriented through the bership of the Romanian audience in a special
advertised products, commercial and cultural geo-linguistic discursive space. Thus, they ac-
alike. The unifying element is the linguistic sup- knowledge the existence of a local young audi-
port, which is both representational and conno- ence that they also helped shape and construct
tative and codifies both general (global) and spe-
39
and with which they espouse a socio-cultural credit the originality, creativity, and media lit-
solidarity through language. eracy of the active female
This linguistic solidarity materializes at the readership.REFERENCES
levels of the socio-cultural references, the dis- Barrat, David. 1994. Media Sociology.
course strategies and patterns, and the linguistic Routledge: London and New York
variants of the oral and written discourses of the Bignell, Jonathan. 2002. Media Semiotics. An
printed media sampled. The congruence be- Introduction. Manchester University Press
tween the linguistic codes of the encoders and Coates, Jennifer. 1993. Women, Men and
the readership is explicable in part by the fact Language. Longman, New York
that the niche printed press adopts a restricted Crystal, David. 2001. Language and the
code that is characteristically oral. This code is Internet. Cambridge University Press
based on a common set of closely shared identi- Crockett, Lisa J. and Silbereisen, Rainer K.
fications and communalized roles that are the 2000. Negotiating Adolescence in Times of Social
underlying socio-cultural framework of youth Change. Cambridge University Press
networks. Although the media are subject to Curran, James and Gurevitch, Michael (eds.).
some linguistic discipline, and their codes are 1994. Mass Media and Society. Edward Arnold:
primarily mainstream and encode dominant London
meanings, the niche media succeed in establish- Fiske, John and Hartley, John. 1992. Reading
ing a dialogue with their young audience. This is Television. Routledge: London and New York
effected through drawing on the vernacular of Förnas, Johan and Bolin, Goran. 1995. Youth
young people, through adopting the discourse Culture in Late Modernity. SAGE Publications
strategies that have been found to correlate in Gelder, Ken and Sarah Thornton (eds.).
young people’s verbal displays, and through fea- 1997. The Subcultures Reader. Routledge
turing in the written discourse the normative Gumperz, John J. 1982. Discourse Strategies.
anti-language of Romanian teenagers’ e-chatting. Studies in Interactional Sociolinguistics 1.
In conclusion, the linguistic encoding of subcul- Cambridge University Press
ture and ideology by the Romanian teen music Hall, Stuart and Tony Jefferson (eds). 1976.
and lifestyle magazines for girls in particular is Resistance through Rituals. Youth Subcultures in
effected primarily through the use of a language Post-War Britain. Routledge, London
of solidarity and a dialogic discourse, which al- Halliday, M.A.K. 1994. Language as Social
though formatted on foreign imperial models, Semiotic. Edward Arnold
40
Hebdige, Dick. 1987. Subculture. The Mean- [English translation: since there was nowhere
ing of Style. Routledge. London and New York to put it under I thought I’d put it here because
Hudson, R.A. 1996. Sociolinguistics. Cam- more people enter it. So I suppose I have to start
bridge University Press. no? OK I am Gabriela I am almost 16 I am born a
Lull, James. 2000. Media, Communication, Sagittarius and I am from Bucharest district
Culture. Polity Press Militari. I am also called Florentina (hence the
Marris, Paul and Thornham, Sue. (eds.) 1988. user flowergirl). OK I think it is sufficient now let
Media Studies. A Reader. Edinburgh University me see you too ciao]
Press
Montgomery, Martin, 1995. An Introduction 2.
to Language and Society. Routledge, London & Salz….Shtiu ca nu prea sunt placuta pe
New York forumu’ asta..da’ hai sa ma prezint shi eu
Tannen, Deborah. 1996. Gender and Dis- totusi…)) Deci..Sal Florentina Gabriela parca!)))
course. Oxford University Press Eu ma numesc Ioana (IoNiShKa PishKa) P, am 12
Thornton, Sarah. 1995. Club Cultures. Music, anishori, sunt din Piatra-Neamt… (trandafiiirrr
Media and Subcultural Capital. Polity Press de la Moldova…) sunt din zodia Fecioara shi cam
atat … shi sunt NEBUNA DE LEGAT !!!!!!)))) Asa
ca ar fi bine sa va feritzi de .. j3J)))))
ANNEX Pa-pa-pa-pa!!!! }{}{}{}{}{
[English translation: Hello…I know I’m not
Samples of messages sent by readers on the electronic very liked on this forum but still let me intro-
Popcorn Forum.* (January – September 2003) duce myself…So.. Hi Florentina Gabriela I think.
1. My name is Ioana (IoNiShKa PishKa) P, I am 12
cum nu am avut unde sa pun sb asta m-am little years old, I am from Piatra-Neamt…(Rose
gandit sa-l pun aici fiindca intra mai multe from Moldova…) I am a Virgo and that’s about
persoane pe el. Deci presupun ca tre’ sa incep all…and I am nuts crazy. So you had better be-
eu nu? OkJ eu sunt Gabriela am aproape 16 ani ware of …me. Bye!]
sunt nascuta in zodia sagetator si sunt din
bucuresti cartierul militari. Ma mai cheama si 3.
florentina (de aici vine si userul flowergirl). Ok salz! Eu ma numesc caludia..dupa cum se
cred ca e sufficient acum sa va vad si pe voi ciao poate observa din user! Am 15 ani .. shi sunt in
41
clasa a 8-a din pacate pt mine…am capacu peste [English translation: Hello girls Ioana and
doua saptamani …((((((aa…sunt din cluj..sunt Claudia I am glad to meet you. I hope we get on
fana candy system cocktail shi imi mai plac o well and I don’t know what else..We’ll see. PS.
gramada de formatzii dar nu ma pot numi fana Claudia good luck with the Capacity and make
adevarata decat a celor trei super formatzii…ce sure you study and don’t take this lightly for I
sa va mai spun? Aaa…nik bye! Clau have been through this too. By the way what
[English translation: Hello! My name is high school would you like to be admitted to?]
Claudia..as you can notice from the user! I am
15…and I am in the 8th grade unfortunately for 6.
me… I have capacity [national examination for Sal girls! Asha mai merge! Imi place shi mie sa
8th graders] ..oh..I am from Cluj I am a fan of vb cu voi! Dk vretzi sa-mi scrietzi adresa mea de
Candy, System, Cocktail and I like countless mail este…vreau sa dau la un liceu cu profil
other bands but I am a real fan only of the three uman din cluj…sper sa intru unde vreau! Va
superbands…what else should I say? Oh..nik pupik! P.S. – ma pun shi eu pe invatzat … mai
bye! Clau] am 2 saptamani…((((((
[English translation: Hello girls! This is more
4. like it! I like it too talking to you! If you want to
Incantata de cunoshtinta “clau” ) Suna mai write to me my mai is…I want to be enrolled in a
c00L asa…BAFTA LA CAPACITATE!!!!!!!! PUPIKI Humanities high school in Cluj. I hope I am ad-
!!}{}{ mitted where I want to! I kiss you. PS. I’ll get
[English translation: Glad to meet you Clau. down to studying. I only have two weeks left.]
It sounds more cool like this. Good luck with
your capacity. Kisses!] 7.
Sal…ce conteaza k numai noi vb? Pt mine
5. nu!J am intrat de vreo trei zile pe site-ul … shi
Sal fetelor Ioana si Claudia imi pare bine de scria k e in constructzie! Ce bine imi pare k e
cunostinta. Sper sa ne intelegem bine si … nu gata! O sa intru shi o sa va scriu userul cu care
mai stiu…vedem noi ps: Claudia multa BAFTA la voi intra! Va pupik dulcik, clau
capacitate si sa inveti ca nu-i de gluma fiindca am [English translation: what does it matter that
trecut si eu prin asta. apropo unde vrei sa dai la we are the only ones talking. I don’t care I have
liceu? Ciao been on this site and it said it was under con-
42
struction! I’m so glad it’s finished! I’ll enter and Pleausures: Movies (except horror ones),
write you the user I will enter with! My sweet Internet, music]
kisses to you, clau]
9.
8. SAL, tocmai mi-am facut si eu user pe aici si
Nume: Adry (Adriana & atat) vreau sa ma prezint!!! Sunt Angela din Arad, am
Zodie: Taur 14 ani, sunt in zodia Scorpion si sunt o fata de
Inaltime: 1.72 m gasca!!! Fetelor am vazut ca tot voi ati vb si un
Bautura preferata: Coca-Cola, Fanta Madness, baiat care nu a vrut sa se prezinte!!! Astept vesti
Fanta Shokata de la voi PUPIKKKKKKK Angy
Food: Pizza, cartofi prajiti, inghetata din frisca [English translation: Hello, I have just made
si ciocolata my user here and I want to introduce myself! I
Love: Akcent!!!! am Angela in Arad, I am 14 years old, I am a
Alte formatii preferate: Sistem, Simplu, Jais, Scorpio and I am a cool girl! Girls I saw that only
The Calling, N*Sync you have been talking and a boy who wouldn’t
Likes: jucariile de plus (in special ursuletii). introduce himself! I am expecting news from
Placeri: Filmul (numai nu cele de groaza), you. Kiss Angy]
internetul, muzica
[English translation: 10.
Name: Adry (Adriana % that’s all) Come On GUyS… Spunetzi’mi ce parere
Star sign: Taurus avetzi despre SATANISM .. si2.. dak ati fi in stare
Height: 1.72 m sa intratzi intr-un grup dintr-asta…sau cum s’o
Favourite beverage: Coca-Cola, Fanta Mad- chema….;roll
ness, Fanta Shokata [English Translation: Come on guys. Tell me
Food: Pizza, French fries, cream and choco- what you think of Satanism and two if you were
late ice-cream able to enter a group like this..or whatever it’s
Love: Akcent called….;roll]
Other favourite bands: Sistem, Simplu, Jais,
The Calling, N*Sync 11.
Likes: plush toys (especially teddy bears) EVANESCENCE IMI PLAC LA NEBUNIE
….THEY RUUUUUUUUULE!!!!!!!!
43
[English translation: I’m crazy about Evanes- 15.
cence. They rule!] I LIKE THEM…Adika … I looove them!! Ce
melodie va place…?! Asta pt fani…si pt cei care
12. nu sunt fani: Va Place…? Ati ascultat vreodata!?
Serios?! Nu ma mintzi..??? Vad k ejti o fana Aaa
adevarata…Asa ca nu ma pun cu tine I WILL [English translation: I like them. I mean I love
DIEE them! What melody do you like? This is for the
[English translation: Seriously? You are not ly- fans and those who are not fans: Do you like
ing to me? I can see you are a real fan. So I am them? Have you ever listened to them! Aaa]
no match for you. I will die]
16.
13. Like chill out AngelOfROCK…hmmm stiti
HIhIhI..Da..e f.f. agitat imi place LOOK-UL cumva care e urm’ clip de la EvanESceNCe?! Yo
LOR. Si coafurile… They are SUPER. Ce melodie vreau sa fie “TOURNIQUET”!!!!! Si daca e
do you like?? “HELLLo”.. nu ma supar!
[English translation: giggle giggle he is very [English translation: Like chill out
agitated I like their look. An their hair-dos. They AngelOfROCK..hmmm dou you happen to know
are super. Which melody do you like?] what is the next clip by Evanescence? I want to
hear Tourniquet! And if it is Hello ..I don’t
14. mind!]
APLAUZEEEEEEEEEEEEEE….pt AngelOf
ROCK G00d joooob dear..O sa ma apuk de citit 17.
later…Now It’s time 4school!!! Aaaa si mie imi HellO….) Are si moi o intrebare…Avetzi
place… porecle???..Daca da, I want 2 know them. Porecla
[English translation: Applause...for mea la school …..e WALE (adik BALENA)
AngelOfROCK. Good job dear. I’ll get down to couse’..I’m a little bit grasa.
reading later. Now it’s time for school! Ah I like [English translation: Hello. I have a question
him too.] myself Do you have nicknames? If so, I want to
know them. My nickname at school is whale.
(that is Whale] ‘cause I am a little fat.]
44
18. [English translation: Hello. First of all nice to
Marilyn manson???? E cel mai tare…. Muzica meet you I’m Ioana! So I like old music that is
lui e supher la fel shi el…mie imi place cum the real music. I have a few examples. I hope no-
arata chiar daca se fardeaza… e bethon… body gets upset. Why do you say the new melo-
[English translation: Mrilyn Manson? He’s the dies are bad? The latest album is Spaghetti Inci-
best. His music is super and so is he. I like the dent and there are nice melodies on that album
way he looks even though he uses make up. He’s too. The Chinese Democracy album is not out
cool. yet. I don’t think so…I don’t know for
sure…anyway…]
19.
FARA ZAHAR?! I just l0ve them…Sunt asha de 21.
c00l… si imi place accentul lor moldovenesk…is Mah…si mie imi place linkin park sau …imi
de’ai mei…hihihi Cam atat…Aaaa..si cred ca au placea..nust nici yo exact..dar si’au cam luat’o in
demonstrat ca si moldovenii sunt ceva…… cap…adik…dintre linkin park si metallica au fost
[English translation: Fara Zahar? I just love ales linkin park …asta la MVA 2003 sau 2002
them They are so cool and I like their Moldavian nust…
accent. They are my own [people] hehehe. [English translation: Hey, I too like linkin
That’s about it. Ooh and I think that the park I used to like them.. but I don’t know for
Moldavians too are something.] sure it sort of got to their head…that is..from be-
tween linkin park and metallica they chose linkin
20. park.. at MVA 2003 or 2002. don’t know.]
Salut…first of all Nice 2 meet U…I’m Ioana!
Soooo… mie imi plae muzika veche…care e intr- 22.
adevar muzica ADEVARATA…am si eu cateva Na’seara fetelor…RAMMSTEIN rulzzz!!!
exemple…Sper sa nu se supere nimeni Ihihi…is nebuni de legat…pacat ca s’au
De ce zici ca melodiile astea noi sunt najpa ? despartit…sau trebuie sa se desparta…nust
cel mai “nou” album e Spaghetti Incident si sunt exact…dar au 3 albume pe viata lor…ati auzit de
melodii faine si pe albumul ala. Albumul Chinese trupa Megahe..
Democracy inca nu e scos…nu cred..nust [English translation: ‘Evening girls.
sigur…in fin… Rammstein rules! Hehehe. They are one crazy
bunch. Pity they broke up….or they are sup-
45
posed to break up…I don’t know for sure…but think is her coolest video clip? That is the most
they have had three albums in their successful? Tell me.]
existence…have you heard of the band Megahe.]
26.
23. Nust cum sa va zic ..da’ avetzi mare
Inteligenta intrebare…NU’MI PLACE CANDY dreptate…GUN N’ROSES RULZZZZ…pacat ca nu
..si melodia aia hei-la sux!!!! am facut rost de el..si pacat ca nu mai e formatia
[English translation: Intelligent question. I veche…adik slash si restu’ gashca…axl s’a
don’t like Candy and their song hei-la sucks! ingrasat ca un …
[English translation: I don’t know how to
24. say..but you are right. Guns N’Roses rules…pity I
Va place cum canta Avril melodia Knockin’ on couldn’t get it.. and pity they aren’t the old
heavens door??? God…she sux big members.. that is slash and the rest of the
time…melodia asta nu i se potriveste … dar ea troop..axl gained weight like a ...]
canta fain…imi place cum
canta…oricum…varianta de la GUNS N… 27.
[English translation: Do you like how Avril Mah omule…puteau sa fie ele si pe locu’ intai
sings the song Knockin’ on heavens door? pe glob..da’ nu vezi ce melodie au…asa de
God…she sucks big time…this song doesn’t suit proasta e lumea asta? cum sa iti plac asa o
her …but she sings well…I like how she melodie mah?
sings…anyway…the version by Guns N [roses]] [English translation: Hey man…they might
have well been first in the world top list..but
25. can’t you see what their song is…it is so
Avril Lavigne? Eu am shi un fan club! Prin stupid…are people so stupid? How can you like
urmare…sunt fan Avril…imi place stil’ul ei, a song like this?]
muzik ei..totul! care vi se pare cel mai marpha
videoclip al ei? Adik cel mai reushit? Zi’mi si 28.
mie.. Ozone si accent … fiti seriosi mai…muzica
[English translation: Avril Lavigne? I even mai comerciala k aia nu este pe piatza…inafara
have a fan club! Therefore I am an Avril fan I like de manele offcourse…ma inec in ochii tai
her style, her music, everything! Which do you
46
..lallalallei…a iesit o rima…si cu accent…nust 7
James Lull warns against the generalizing assertion
ce’s cu ei. that globalization creates uniform audiences, although
he admits that certain imperial imports, of which the
[English translation: Ozone and Akcent.. be
American soap operas are an example, create a domina-
serious, man… there isn’t a more commercial tion by consent of American ideology over local cultures.
song than that on the market… except for Lull, James. 2000. Media, Communication, Culture. Pol-
manele of course…ma inec in ochii tai… ity Press p. 5
lallalallei …what a rhyme they came out 8
According to media theorist David Morley, decod-
with…as for Akcent … I don’t know what is with ing can be in line with the preferred meanings or negoti-
ated based on the distribution of decoding competencies
them.]
across different sections of the audiences.
9
Lull Loc.cit. p. 250
10
Thornton, Sarah. 1995. Club Cultures. Music, Me-
Notes dia and Subcultural Capital. Polity Press
11
Hall, Stuart and Tony Jefferson (eds). 1976. Resis-
1
Refers to the ‘uses and gratification’ theory, which tance through Rituals. Youth Subcultures in Post-War
is criticized for seeing the media as having only positive Britain. Routledge, London
effects on the audience.
12
Hebdige Loc. Cit. p. 94
2
Denis Quail, in The Television Audience: A Revised
13
Stanley Cohen and Paul Young are representatives
Perspective. In Marris, Paul and Thornham, Sue. (eds.) of an academic tradition that contrasts with the cultural
1988. studies tradition of the Birmingham Center for Cultural
Media Studies. A Reader. Edinburgh University Press Studies. It regards the young as indiscriminately deviant
3
Hebdige, Dick 1987. Subculture. The Meaning of and applies to them a sociology of ‘moral panics’. They
Style. Routledge. London and New York completely ignore the youth oriented and music press.
4
Bignell, Jonathan. 2002. Media Semiotics. An Intro-
14
Early studies of the media effects mention narcotiz-
duction. Manchester University Press, p 173. ing, desensitizing and creating media dependency as the
5
David Morley speaks of the decoding competencies direct negative effects on audiences.
and strategies that the audience uses in reading the pre-
15
Ien Ang and Joke Hermes in Curran and
ferred or dominant meanings in which the media mes- Gurrevitch, Mass Media and Society, speak of the con-
sage is encoded. Cultural Transformation: The Politics of tradicting definitions of gendered roles in the media.
Resistance in Marris and Thornham (eds) Media Studies. 1994. pp.308-309.
A Reader. 1988. p. 473.
16
Sarah Thornton has shown the role played by the
6
The functionalist tradition sees the media as fulfill- media in assembling acid house in a full-fledged subcul-
ing four functions: informative, editorial, entertain-diver- ture Loc. Cit. p. 153.
sion, socialization.
17
Lull. Loc.cit. p. 50
47
18
Pierre Bourdieu quoted by Sarah Thornton. Loc. ion and the number of problem pages and letters to the
cit. p.6 editor have increased.
19
Förnas, Johan and Bolin, Goran. 1995. Youth Cul- 29
Bignell. Loc. Cit. p. 90
ture in Late Modernity. SAGE Publications. pp.60-61 30
Crystal, David. 2001. Language and the Internet.
20
In Bernstein’s definition, the restricted code, Cambridge University Press
complementary to the elaborated code, reflects the so- 31
John Clarke defines this as a particular stage in the
cial organization of working class defined by a common process of style formation. Cultural objects which have
set of closely shared identifications and communalized been borrowed from different contexts are re-integrated
roles. in a new social context.
21
Crockett, Lisa J. and Silbereisen, Rainer K. 2000. 32
Montgomery, Martin, 1995. An Introduction to
Negotiating Adolescence in Times of Social Change. Language and Society. Routledge, London & New York
Cambridge University Press Strasburger 33
Barrat, David. 1994. Media Sociology. Routledge:
22
Ibidem London and New York
23
Bignell, Jonathan. 2002. Media Semiotics. An In- 34
Mica and Orson Nava (in Marris 1996:766) make a
troduction. Manchester University Press note of the fact that the advertising industry is highly re-
24
Crockett, Lisa J. and Silbereisen. Loc. Cit. p.86 spectful of the critical skills and visual literacy of young
25
Liesbet Van Zoonen in Feminist Perspectives on people.
the Media in Curran, James and Gurevitch, Michael 35
Sarah Thornton draws on Pierre Bourdieu when
(eds.). 1994. Mass Media and Society. Edward Arnold: she speaks of the subcultural capital that is constructed
London by youth currencies, values that are authenticated by ac-
26
Fiske, John and Hartley, John. 1992. Reading Tele- ceptance of and circulation among young people.
vision. Routledge: London and New York 36
Fiske, John and Hartley, John. Loc.cit. p. 108
27
Klein et al, quoted in Victor C. Strasburger, Adoles- 36*
cents and the Media. 1995: 80 The English translations do not reproduce the spe-
28
Angela McRobbie studied weekly magazines aimed cial spellings, punctuation, and graphemes of the origi-
at young women and noted that the space devoted to ro- nals in Romanian. They are only syntactic translations.
mantic texts was replaced by material on pop and fash-
48
Raluca Maria Popa
The Socialist Project for

Gender (In)Equality: A
Critical Discussion
For most of nineteenth-century socialists, whose Introduction

writings are examined in the scope of this paper,
Marxist socialist theory and later on state so-
women’s equality with men was understood mainly
cialist ideology pretended to establish women’s
in terms of their equal participation in the working equality with men. The key of this claim was that
collective. However, this concept of equality left women would participate equally with men in
unexamined the sexual division of labor by which
productive labor. Additional promises or ideo-
RALUCA MARIA POP
OPAA
logical claims were made about women’s equal-
men are central to production and women are
Progr
Programam coordinator at ity with men in the sphere of reproduction. Early
the Institute of Public central to reproduction. In the process of change socialist writings spoke about the withering away
P olicies, Bucharest,
R omania. Ph.D
Ph.D.. stu- towards a new socialist society, women were given of the family (as the locus of women’s oppres-
dent at SNSP A,
SNSPA, sion), and the establishment of unconstrained
Bucharest, R omania.
Romania. the additional role of workers, but the bases of the
E-mail:
relations among sexes, based on free love. This
m y_r aluca@y
y_raluca@y ahoo
aluca@yahoo .com
ahoo.com unequal gender order were never contested. radical idea did not pervade the state socialist
49
KEY WORDS: ideology, but nevertheless attempts were made Socialist writings on ‘the woman
to change the family in state socialist legislation question’
socialism, gender
gender,,
inequalit
inequalityy, Bebel, and it was widely proclaimed that the family
Lenin, K ollontai,
Kollontai, would be based on women’s equality with men. According to the materialist conception, the
oppression, family
The Marxist socialist theory of women’s determining factor in history is, in the final in-
equality never clearly defined gender relations in stance, the production and reproduction of im-
the future socialist society. The socialists were mediate life. This, again, is of a two fold charac-
actually not preoccupied with gender equality. ter: on the one side, the production of the means
They saw women’s subordination as one of the of existence, of food, clothing, shelter, and the
aspects of capitalist exploitation, and they did tools necessary for that production; on the other
not recognize that men (also) oppressed hand, the production of human beings them-
women.1 However, they finally developed a selves, the propagation of the species.
theory of women’s liberation, which should be (Engels, 1884).
understood as a theory of women’s liberation Socialists were very critical of their contempo-
from capital with an added, but not fully devel- rary societies because of the position in which
oped promise of equality between the sexes. The women were placed. The ‘woman question’ con-
gender order that the theory suggested was still stantly accompanied the ‘social question’2 and
based on problematic assumptions leading to they both represented the two main themes of
gender inequalities. Women were offered partici- the socialist project of restructuring the societies
pation in the sphere of production, but at the of the late nineteenth century.
same time it was assumed that they would still The purpose of this paper is to offer a critical
have to fulfill their (alleged) reproductive duties, assessment of the socialist project for women’s
with the help of the socialist community. As emancipation. I will focus on the underlying idea
Hilda Scott puts it, “the theory was not finished” of all prominent socialist writings that the trans-
(Scott, 1976, pp.213-214). formation of the family would liberate women
from the oppression they experienced both in
capitalist and in pre-capitalist societies. My criti-
cal discussion here aims to identify the flaws of
the Marxist/ socialist theoretical perspective on
women’s emancipation, which assumed that
women’s participation in the labor force and the
50
socialization of childcare and household activi- participation in social/ working life and their as-
ties were sufficient requisites for achieving sumed reproductive responsibilities, the socialist
women’s full equality with men. I will show that project offered a male biased account of reshap-
such a perspective is flawed with a class-biased ing the public/ private division.
interpretation of the social conditions that shape My critique is greatly informed by the socialist
women’s lives. In various degrees, all socialist feminist rethinking of Marxism and early social-
authors failed to recognize the role that gender ism. These critiques gained momentum in 1970s
played in structuring the social relations be- and the beginning of the 1980s, within the theo-
tween men and women in the capitalist societies retical debates of the Second Wave feminist
that they criticized, or in the future socialist soci- movement in the Unites States and Western Eu-
eties that they upheld. rope. Socialist feminists like Heidi Hartmann,
My discussion of the theoretical socialist Alison Jaggar, Juliet Mitchell, Sandra Harding or
project for women’s emancipation focuses on Iris Young revised the premises of early social-
the works of August Bebel’s Women Under So- ism, often formulating completely new interpre-
cialism (1879), Engels’ The Origin of the Family, tations. They argued that there was a gender gap
Private Property and the State (1884), in the socialist analysis of women’s condition,
Aleksandra Kollontai’s views on love and Lenin’s which obscured the specific oppression that re-
On the Emacipation of Women.3 My purpose is sulted from women’s centrality in reproduction,
to identify the theoretical model of the transfor- as well as from the patriarchal relations that
mation of the family contained in the socialist structured social life.
project and to critically assess its impact on the Marx and Engels, August Bebel and even so-
status of women. My argument is that in offering cialist women like Clara Zetkin or Lily Braun
a view on the transformation of relations be- were all too ready to assume that women’s op-
tween the sexes, the early socialists left unchal- pression will end once they would gain equal
lenged men and women’s participation in the participation in the working collective of the fu-
sphere of reproduction. The assumption that ture socialist society. However gender sensitive
women are primarily responsible for reproduc- their writings prove (and I will make this point
tion (in the sense of childbearing and child rear- clear in my argument bellow), socialist authors
ing) led to difficulties in drawing the line be- failed to challenge the patriarchal assumptions
tween the public and the private. Finally, due to that defined the dichotomy between productive
the intricacies of the tension between women’s and reproductive activities, and women’ and
51
men’s differential participation in both spheres. To foster the gender blindness of the socialist
Work itself was assumed to be primarily linked thinking even further, economic determinism
with production and, consequently, reproduc- becomes entangled with patriarchal assumptions
tive work was never given equal status with pro- about the ‘natural’ roles of men and women.
ductive work. Furthermore, the socialist project Having conflated the spheres of reproduction
for women’s emancipation still assumed that and production, socialists maintained that equal-
women were central in reproduction. ity between men and women meant the equal
Socialists, mainly following Engels, recog- participation of women and men in the working
nized the existence of both productive and re- collective. The argument that the mode of pro-
productive relations in the organization of social duction determined the relations of reproduc-
life. They placed however the emphasis on pro- tion might have induced the optimistic belief
ductive relations, and the arguments that they that indeed women’s integration in the
developed are fraught with economic determin- workforce will bring full equality in the relations
ism. Socialism more or less viewed the mode of between the sexes. However, one has to give up
production as the determining factor in organiz- such optimism, when encountering more ex-
ing social life. To use Engels’ terminology, social- plicit articulations of the socialist vision of the re-
ist thinking asserted that the mode of production lations between sexes. With the exception of
directly shaped the organization of reproduc- Aleksandra Kollontai, all socialists believed that
tion.4 Therefore the latter was to be transformed relations between the sexes were regulated by
by a mere replacement of capitalist relations of nature, and that gender differences in reproduc-
production with socialist ones. Socialist authors tion were natural. It was only the capitalist eco-
argued that the establishment of the socialist nomic relations, based on private property,
mode of production would abolish all the op- which hindered the ‘natural’ development of re-
pressive features of the capitalist society vis-à-vis lations between men and women. In turn, they
women: economic dependence, home seclusion, promised that the future socialist society would
and sexual and emotional exploitation. They give space to the natural realization of relations
predicated this view on the assumption that between the sexes, by abolishing private prop-
women’s subordination to men was a result of erty. It appears evident that such a perspective,
class exploitation, a view that remains blind to far from giving arguments in favor of a more
gender inequalities. egalitarian development of reproductive rela-
52
tions, actually preserves segregation according to nated position of women, socialists engaged in
men and women’s natural roles. an extensive discussion about the need to trans-
I would like the reader to keep in mind the form the family. Their perspective on the trans-
importance of this theoretical gap. The socialist formation of the family made no concessions to
project failed to address the question: how will the traditional arrangements. As Boxer and
women achieve equality with men in the sphere Quataert clearly put it: “socialism required disso-
of reproductive relations (whether belonging to lution of the family” (1978, p.16).
the private or to the public space)? They did not Socialists made three main claims about the
debate on this matter, because they contended ways in which the family was going to be trans-
that equality between men and women would formed in the future socialist society. These
develop naturally, once capitalist exploitation claims also entailed reasons why they believed
was abolished. This claim is still loaded with as- such a transformation was going to bring
sumptions about men and women’s natural women’s full equality with men. I will outline
roles. bellow these claims, and then I will critically dis-
Socialists asserted that, in order for the trans- cuss them in the context of several socialist writ-
formation of societies to take place, women had ings to show that they do not raise up to their
to be freed for participation in social life, more promise of full gender equality.
specifically in working life. Socialist authors The first claim was that the transformation of
seem to agree that the place women had to be the oppressive, bourgeois family required
liberated from was the family. Marx and women’s participation in labor. Women’s partici-
Engels, August Bebel, Clara Zetkin or Lily Braun pation in labor was considered key to their
clearly stated that family, as it appeared in the emancipation, as it offered them the possibility
capitalist, bourgeois society was the locus of of economic independence (Bebel, Kollontai,
women’s oppression. Marx and Engels argued Lenin). A crucial point needs to be added to this
that “women’s oppression originated in the claim. Women’s integration into the labor force
natural or sexual division of labor within the was not going to offer them freedom and equal-
family” (Goldman, 1993, p.46). ity as long as capitalist economic relations were
Given this general understanding that the kept in place. Here, the demands for women’s
monogamous, bourgeois family, based on capi- emancipation met with the demands for
talist relations of property was the single most worker’s emancipation and, according to social-
important factor, which determined the subordi- ist thinking, they both pointed to the need to
53
end class relations of exploitation, by abolishing cialist writers. Some of them advocated for free
private property. love, others aimed to largely preserve a more tra-
The second claim that socialist authors made ditional (i.e. monogamous) type of relations be-
about the transformation of the family was the tween men and women, albeit one based on
need to socialize childcare and domestic work. love and not on economic constraints. Both of
The general vision was that of a gradual shift these perspectives are in my opinion male bi-
from an individual, autarchic family to commu- ased, as I will show bellow, in a more detailed
nal living arrangements. August Bebel stated that discussion. The free love model does not take
the transformation of the social conditions had into consideration the social expectations that
one fundamental prerequisite, the end of private assign women the responsibility of taking care of
property, which would in turn lead to the social- children. Therefore, men and women are placed
ization of the community (Bebel, 1976, p.180). in unequal positions to enter and develop free
In a passage of Das Kapital, Marx spoke about a love relations. On the other hand, the advocates
“higher form of the family” (Evans, 1987, p.94), of monogamy fail to recognize that love, as it is
which could probably be identified with the socially constructed, requires disproportionate
working collective. Lily Braun argued, like Bebel emotional investment from women, as com-
and Marx, that the family would give way in the pared to men (a point which Aleksandra
future socialist society to communal forms of so- Kollontai made very clear).
cial organization. Nadezhda Krupskaya, in The I will critically discuss bellow some of the
Woman Worker, looked forward to a socialist fu- prominent articulations of the perspective that I
ture when children would be cared for in com- outlined above.
munal institutions (Evans, 1987, p.94).
Aleksandra Kollontai, by far the most radical ad-
vocate of feminist ideas within the socialist August Bebel: Women and Socialism
movement, thought that the family would be re-
placed with the commune (“Communism and August Bebel’s Women and Socialism was
Family”, cited in Zhuravskaya, 1998, p.55). published first in 1879, and it achieved an un-
Thirdly, the transformation of the family also contestable influence within the socialist move-
posed the question of changing relations be- ment, particularly in debates around ‘the woman
tween sexes. The configuration of relations be- question’. The book was translated into numer-
tween sexes was a point of contention among so- ous languages and reissued in more than fifty
54
editions in Germany alone (Goldman, 1993, Bebel argues that women have always experi-
p.36). Bebel’s analysis of women’s oppression enced oppression and that “although the forms
greatly influenced the thinking of socialist of [their] oppression have varied, the oppression
women like Clara Zetkin and Aleksandra has always remained the same”(Bebel, 1976,
Kollontai, as it was the first attempt to move p.18). The second part of his analysis offers his
away from “proletarian antifeminism” (Goldman, vision of a future society 5 that will end inequali-
1993, p.36), and to theorize women’s position in ties between men and women.
the future socialist society. Bebel traced back the manifestations of
I will show in what follows that August women’s oppression at the level of legislation,
Bebel’s analysis contains a discussion of economic relations, and the organization of the
women’s sexual subordination to men that could family. He argued that legislation was an “exclu-
overcome the much-criticized economic deter- sive male” practice, which fostered men’s “own
minism of socialist theory. My defense of August advantage”, and helped them “keep women in a
Bebel’s perspective is nevertheless limited. The state of tutelage”(Bebel, 1976, p.3). In support
fate of his argument is similar to that of Engels in of this argument, he allowed extensive space for
The Origin of the Family, Private Property and analyzing the male bias and the male privileges,
the State. Having acknowledged the specific, as they were enshrined in the legislation. First of
sexual subordination of women, Bebel fails to all, he was critical of those legal provisions that
take it into account in his discussion of the fu- supported men’s violence against women, such
ture socialist society. As all the other socialist as those allowing for “moderate chastisement of
writers, he silences the issue of women’s sexual a wife by her husband” (p. 138). He further criti-
emancipation and gives voice to their social and cized the divorce legislation, which did not allow
economic liberation, through equal participation women to break the ties of marriage and forced
with men, in the working collective. them to submit to the sexual demands of their
In Women and Socialism, the most extensive husbands (pp.55-56). He also condemned the
discussion of the ‘woman question’ within the moral double standard, which allowed husbands
end of nineteenth century socialist movement, to have affairs outside marriage, but prohibited
Bebel develops a two-fold argument. First of all, the same behavior for women.
he examines women’s condition ‘in the past and Much more than legislation, Bebel empha-
in the present’ to show the inequalities and op- sized women’s economic dependence on men as
pression that historically affected women’s lives. one of the determining factors of women’s op-
55
pression. Writing before Engels’ analysis of the exploitation within the household, confinement
family, Bebel stated that: “the bourgeois mar- to reproductive roles and pressure to procreate,
riage is a consequence of bourgeois property” home seclusion and hindrance of mental devel-
(p.231), and that “[…] woman owe[s] the inferi- opment. Bebel condemned men’s egotism that
ority of her position to the peculiarities of her appropriates women’s emotional labor and ex-
sex, which place her in a situation of economic pects her to be attentive, smiling, and responsive
dependence on man” (p. 43) to his needs, always ready to listen and care
The outstanding aspect of Bebel’s analysis is, about his troubles and worries. He saw domestic
however, his overall argument that the funda- work as a burden, which was slowly wearing out
mental aspect of women’s oppression is their a woman’s “body and mind” (p.68).
sexual subordination. He described women’s Certainly, the link between economic inde-
condition as “sexual slavery” (p.3). To a contem- pendence and sexual slavery, in Bebel’s terms
porary reader such a position hinges on a radical has a class specificity, that is it can only be ar-
feminist standpoint. “Woman”, he writes, “was gued for the propertied, middle andupper-class
subject to man in all social relationships, [but] families of the capitalist society. Bebel proves
especially so where his sexual needs were con- once again comprehensive in his analysis, when
cerned” (p.4). Bebel supported his assertion he acknowledges the oppressive nature of the
with examples of sexual subordination and family not only among middle and upper-classes,
sexual abuse of women, epitomized in the prac- but also among working-classes. In working-class
tice of prostitution. He exposed prostitution as a families, women are the victims of men’s alco-
pervasive phenomenon, which could be traced holism and violent behavior. However, he argues
in every country, in every religion and in any pe- that these behaviors on the part of men are the
riod of time. result of dire economic conditions and material
The other pervasive institution of sexual sub- deprivations. Women’s oppression falls back to
ordination was, according to Bebel, the bour- class exploitation once again and Bebel fails to
geois marriage. Bebel thought of marriage as recognize patriarchy in the relations between
(another) form of sexual slavery, in which working-class men and women. For Bebel, pov-
women were forced to sell themselves as “ob- erty remains the most important factor in shap-
jects of enjoyment” (p.71). Along with the appro- ing the relations among men and women within
priation of their sexuality, marriage also sub- the working-class families.
jected women to physical and emotional
56
As promissory as his analysis of the sexual perception about women’s inferiority prevented
subordination of women may sound, Bebel gets women’s advance in the social life.
tangled in the nature vs. social dichotomy when Bebel advocated equality as the main
explaining the nature of the relations between emancipatory route for women out of their con-
sexes. As Marx and Engels in The German Ideol- dition of both sexual slavery (p.3) and economic
ogy, he struggled with the contradictions be- dependence on men (p.43). He supported re-
tween “man as a natural and sexual being and forms in view of achieving equality within the
man as member of society” (p.85). In Women bourgeois society, such as the admittance of
and Socialism, he resorts to both biological and women to liberal professions and to higher edu-
social and economic explanations of women’s cation, on equal terms with men (pp.105-136),
condition. For instance, he considers women’s and women’s right to vote (pp. 137-152). He ar-
subordination as natural, when he argues that gued that the advance of industrialization and
“nature has burdened women alone with the act the developments in the legislation of capitalist
of generation” (p.91). On the other hand, he ar- societies had improved the status of women.
gued extensively against the sexual division of la- Bebel considered that the “modern middle-class
bor, which ascribed women the role of house- society contains the germs which a future society
wives and confined them to the walls of home only needs to generalize and develop on a large
and kitchen. Women’s subordinate status was scale to accomplish a vast and radical reform”.
rooted in the artificial sex-segregation of the Still, he maintained that only the socialist society
bourgeois society: “[..] the relationship of the could offer the material conditions for women to
two sexes [...] is an artificial antagonism, a posi- “attain the full development of their being, the
tion of master and servant, which keeps both so- normal exercise of all their powers and faculties”
cially apart from their earliest years.” (p.149). (p. 42). Women’s true equality with men could
Sex-role education was responsible, in Bebel’s only be achieved in the socialist society and this
view for gender hierarchies: “women are equality meant for and foremost equality in
checked as much in their bodily as in their men- work.
tal development. This repressive system is fa- Much as other socialist writers, his concern
vored by the strict separation of sexes in social was with freeing women for participation into
intercourse and at school” (p.71). He also main- the social life, and more specifically into working
tained that stereotypes about women’s natural life. He believed that women’s participation in
vocation for home, and family, as well as men’s labor, together with the radical socialist transfor-
57
mation of the society would bring about the domestic work and the socialization of child
transformation of the family, and women’s lib- rearing. Again, these solutions prove insufficient
eration. Bebel’s socialist vision of the transforma- for establishing gender equality in the sphere of
tion of the family (and of the society at large) reproduction. As much as the abolition of private
had one fundamental prerequisite: the end of property does not offer the ground for women
private property. In his view, the end of prop- and men to become equal workers, the socializa-
erty-based relations would lead to the socialization of domestic work and child rearing does not
tion of the community. The (future) socialist mean that men and women would become equal
community was to be essentially a community of housekeepers and equal parents. Women’s do-
labor: “After society has entered into exclusive mestic work was to be replaced by central kitch-
possession of all the means of production, the ens, central washing establishments, central fac-
equal duty of all to labor, without distinction of tories for producing clothes etc. Moreover, he
sex, will become the first fundamental law of the imagined a complete socialization of food pro-
Socialistic community” (1976, p.180). Bebel as- duction in which “the entire preparation of food
sumed that the socialist working collective will be undertaken by society” and “the private
would be based on gender equality. In my opin- kitchen will disappear” (p.227). In his view,
ion, this assumption is not supported by his ar- these transformations would “reduce household
guments. Abolition of private property in itself to the narrowest possible limits, and the widest
does not mean that men and women would be- field [would] be opened for the gratification of
come equal workers. Working relations have al- social instincts” (p.221). This vision has the mer-
ways been characterized by gender inequalities its of recognizing that housekeeping activities
such as sexual discrimination, which are distinct are work, even though they are performed pri-
from class inequalities, and therefore would not vately, and therefore it is a step further from the
end just by abolishing private property and put- capitalist definition of work. However, all he
ting an end to the unequal accumulation of capi- does is to change the location of activities that
tal. reproduce everyday life (preparing food, wash-
Bebel rightfully understood that productive ing clothes) from private to public. The very fact
relations could not be transformed, unless the that he separates these activities from “produc-
sphere of reproduction was also restructured. tive activities” constitutes a flaw. Joanna Goven
His solution for restructuring reproductive rela- (1993) has shown that in state socialism the
tions was the socialization and mechanization of sphere of paid work was divided between pro-
58
ductive and reproductive activities. She contains about their natural role as mothers. First of all,
that labor was gendered under state socialism: Bebel endeavored to keep sex differences in re-
“Male labor is truly productive, female labor is production within the socialist community. He
reproductive” (1993, p.212). This division was maintained that “the only dissimilarity which has
hierarchical: reproductive labor did not have the a right to permanence is that established by Na-
same worth and status as productive labor.6 ture for the fulfillment of a natural purpose”(p.
However, her and other scholars (Molyneux, 122). Secondly, he seems to imply that the com-
1981) see this as a result of the industrial bias of munity would only help women bring up their
state socialist countries. In my opinion, the ori- children: “educators, friends, young girls are at
gins of this division are contained in the gender hand for all the cases in which she needs help”
bias of socialist theory, which, as Bebel’s argu- (p. 232). Here I agree with Sheila Rowbotham’s
ments show, still sees the socialist society di- assessment that “Bebel envisaged communitarian
vided between men’s productive community and forms developing within daily life” (1993, p.
women’s reproductive community. 142). That is to say, he didn’t see the socialist
This division appears forcefully in Bebel’s commune as regulating every aspect of the orga-
view on the socialization of child rearing. When nization of the society. Rather, he saw society as
examining this view, it appears clear that he not the place where the person would engage in
only endeavored to keep the gender segregation both individual and community activities. He did
of reproductive activities, but he also thought state that social life would become more and
that this segregation was natural. Bebel attrib- more public (p. 221), but nevertheless he al-
uted the task of child rearing to the community. lowed for a private space of individuals, espe-
In socialism, Bebel argued, women would no cially in the realm of sexual relations. The line
longer have to allocate most of their time to between the private space of the individual and
bringing up children, because the community the public space of the community is not very
would take care of all the children, whether le- clearly drawn. Bebel seems to rely on a mecha-
gitimate children or not (pp. 216-218). The cru- nism of self- regulation of the socialist commu-
cial assumption that needs to be unwrapped nity, following the laws of Nature. In my opin-
here is that this community is a community of ion, by introducing the laws of Nature in the
women. Bebel’s perspective on the socialization socialist community, he still assigns women the
of child caring does not challenge women’s cen- duty to procreate, and still assumes that taking
trality in reproduction and the perceptions
59
care of children is a mother’s (or at least a taking care of the children that might be the out-
woman’s) responsibility. come of these free relations. As a consequence,
All the transformations of family life that I dis- men and women are still placed in unequal posi-
cussed above would find their final expression, tions for entering and developing free love rela-
in Bebel’s view, in the establishment of “a mar- tions. The heterosexual bias reflects in his as-
riage founded on the free untrammeled choice sumption that free relations between sexes
of love” (p. 220). Bebel does not state very necessarily mean heterosexual relations. There-
clearly whether the institution of marriage will fore, Bebel’s view of the relations between the
endure in the future socialist society, but never- sexes, in the future socialist society seems to rest
theless he advocates for a form of marriage that on an ‘enlightened’ male selfish desire. He con-
is radically different from the bourgeois, prop- tends that men and women should be free to es-
erty-based marriage. Bebel places the greatest tablish sexual relationships based solely on mu-
value on “free love” as the basis of the relations tual consent and (to his defense) on “mental
between the sexes, a perspective which I argue affinity” (p. 48). The purpose of the couple will
contains a male bias. Bebel aims to extend the be, in his opinion, the development of the per-
freedom to engage in sexual relations based on sons involved. However, Bebel fails to recognize
love and free choice to both men and women. In that by maintaining the sexual divisions of labor
doing so, he fails to recognize that this perspec- in reproduction, he establishes unequal posi-
tive on the relations between sexes is based on a tions for men and women to entry a free-love re-
male-patterned sexual desire. That is, he holds lationship. Moreover, the same sexual division of
that women, same as men, desire the greatest ac- labor prevents men and women from sharing
cess to sexual partners, and that they are free to this free-love relationship on equal terms.
engage in such relationships without any addi-
tional responsibilities. The male heterosexual
bias embedded in Bebel’s notion of free love is Engels: The Origin of Family, Private
evident in two instances. First of all, it is hard to
Property and the State
place motherhood in Bebel’s vision of free rela-
tions between the sexes, as this vision does not
Engels’ work The Origin of the Family, Pri-
take into account the social expectations with re-
vate Property and the State, published in 1884,
spect to the consequences of free love. Such ex-
is “a comprehensive study of the origins of
pectations ascribed women the responsibility of
women’s oppression and the development of
60
the family” (Goldman, 1993, p.38). Engels saw meant to show that the form of family deter-
the origin of women’s oppression in the emer- mines the social organization as much as the
gence of the monogamous family, as an institu- mode of production. However, as feminist au-
tion that sustained private property. The Origin thors (Sayers et. all, 1987) show, Engels failed to
embarks on an analysis of different types of fami- follow his own methodological guidelines.
lies, based on the findings of the American an- In the second chapter of The Origin (The
thropologist Lewis H. Morgan, to conclude that Family), Engels presents an anthropological ac-
the replacement of the capitalist mode of pro- count of the evolution of the family and of the
duction with the socialist communal relations of gradual “subjugation of one sex by the other”
work will liberate women from the oppression (1986, p.96) (i.e. of women by men). Based on
they experienced in the bourgeois family. Morgan’s findings from his study of American In-
The fundamental premise of Engels’s analysis, dian tribes, Engels presented the first step in the
as expressed in the 1884 Preface of his work was historical transformations of the relations be-
that: “According to the materialist conception, tween sexes as the passage from the primitive
the determining factor in history is, in the final “group marriage” to the “gens system” when in-
instance, the production and reproduction of cest became taboo. A second step that drew the
immediate life. This, again, is of a two fold char- circle of possible relations among sexes even
acter: on the one side, the production of the narrower was the passage from the “gens sys-
means of existence, of food, clothing, shelter, tem” to the single-pair system. Both the gens sys-
and the tools necessary for that production; on tem and the single-pair system were based on
the other hand, the production of human beings communal living arrangements, where status and
themselves, the propagation of the species.” possessions were inherited through female line.
(Engels, 1986, pp.35-36). From a feminist per- In time, as men began to accumulate property
spective, the analytical distinction between the (that is to produce more than they consumed),
sphere of production and that of reproduction is yet another transformation occurred. The mo-
Engels’ most promissory contribution to the nogamous family emerged as a way of securing
Marxist analysis of society. This theoretical ap- the preservation of private property. According
proach seemed to offer the ground for acknowl- to Engels, this moment historically marks the ori-
edging the “centrality of reproduction to the his- gin of women’s oppression. For Engels, the end
torical process” (Goldman, 1993, p.38). Engels’ of what he considered a matriarchal organization
analysis of different types of families is therefore of society, and the emergence of monogamy rep-
61
resented “the world-historical defeat of the fe- has further implications for how he conceives of
male sex[emphasis in the text]” (Engels, 1986, men and women relations in propertyless fami-
p.87). In contrast with the former matrilineal lies. Engels privileged the proletarian family over
kinship, the organization of the monogamous the bourgeois family, because, in his opinion the
family was based on women’s servitude: “The former was based on love, and not on economic
man took command in the home […]; the constraints. He argued that “the rulling class re-
woman was degraded and reduced to servitude. mains dominated by the familiar economic influ-
She became the slave of his lust and a mere in- ences and therefore only in exceptional cases
strument for the production of children” does it provide instances of really freely con-
(Engles, 1986, p. 90-91). tracted marriages, while among the oppressed
When presenting the transformations of the class, these marriages are the rule” (Engels,
relations between sexes, Engels’ main concern is 1986, p.113).
to link these changes with the antagonism be- In sum, Engels’ analysis reached the conclu-
tween propertied and proletarian classes in the sion that women are not oppressed by men, but
bourgeois society. This is the reason why his by capital. In upper and middle-class families,
analysis rapidly effaces the relations of domina- women were kept in a subordinated position,
tion between men and women to focus mostly because control over their sexual and reproduc-
on class exploitation. In The Origin, Engels states tive life was key to the preservation of private
that “the monogamous marriage comes on the property. Therefore, the abolition of private
scene as the subjugation of one sex by the other” property would end that control. In working-
and “it announces a struggle between the class families, women were “exploited as unpaid
sexes”(1986, p.96). Having made this statement, workers in the home, and wage laborers outside
which seems to argue for a distinct relation of it” (Scott, 1976, p.30). In this view, women’s do-
domination of women by men, Engels immedi- mestic exploitation was a result of capitalist ex-
ately twists his argument to explain this inequal- ploitation, because capitalism appropriated the
ity as (still) essentially class oppression: “the first surplus value of women’s housework7. Engels’
class oppression coincides with that of the fe- conclusion is problematic for at least two rea-
male sex by the male” (1986, p.96). sons. First of all, Engels fails to recognize
Engels established a causal relation between women’s domination by men in the working-
private property and women’s subordination in class families (Humphries, 1987; Giminez 1987).
the bourgeois family. This unidirectional relation As Heidi Hartmann puts it: “Surely capitalists
62
benefit from women’s labor, but also surely whether they are legitimate or not. This removes
men, who as husbands and fathers receive per- all the anxiety about the “consequences” that
sonalized services at home” (1981, p.9). Second prevents a girl from giving herself completely to
of all, his understanding of women’s sexual sub- the man she loves. Will not that suffice to bring
ordination in the family is reductionist. The de- about the gradual growth of unconstrained
sire to preserve private property certainly may be sexual intercourse ? [my emphasis in the text]”
a reason why men would want to control (Engels, 1986, p.107).
women’s reproductive functions. However, A further discussion is in order here to illumi-
women are also subject to domestic violence and nate the problematic assumptions, which are
rape within the marriage, and later on feminists hidden in Engels’ perspective on the transforma-
have argued that women’s sexual subordination tion of the relations between sexes, as enunci-
is rather part of a social structure of violence that ated above. Like August Bebel, Engels advocated
defines relations between sexes than a result of love as the only basis for relations between
capitalist relations (Firestone, 1979; Millet 1990; sexes. In arguing for this idea, Engels faces the
MacKinnon 1991). same difficulty as Bebel did, because he wants to
The structure of Engels’ work is very similar maintain love at the level of individual, private
to that of Bebel’s. Engels examines the historical relations, while at the same time he allocates
development of family in order to argue for the child-care to society. His perspective on free love
necessity of the socialist transformation of the is slightly different from that of Bebel, but never-
society. The oppressive nature of the family theless carries the same male heterosexual bias.
could only be overcome, Engles believed, in the He fails to recognize the patriarchal social expec-
future socialist society. The transformation of tations, which ascribe women the primary re-
property relations and the entry of women into sponsibility for taking care of children. There-
social production would bring a thorough trans- fore, he isolates individual free love from the
formation of the relations between sexes: “With larger social context, and believes that the future
the transfer of the means of production into socialist society will offer the grounds for men
common ownership, the single family ceases to and women to engage in love relationships on
be the economic unit of society. Private house- equal terms. On close examination these terms
keeping is transformed into a social industry. appear though unequal.
The care and education of children becomes a First of all, Engels’ perspective on the rela-
public affair, society looks after all children alike, tions between sexes is ambiguous. On one hand,
63
he considers that the future socialist society will “The Origin of the Family provided a program
actually install true monogamy, not only for for the socialist women’s movement which has
women, but also for men. On the other hand, he remained virtually unmodified down to the
wants to leave individuals the choice of separat- present” (p.36). This program had three basic
ing from a relationship, if this relationship does claims. First of all, women had to be granted
not carry anymore “the intense emotion of indi- complete equality with men before the law, sec-
vidual sex love” (Engels, 1986, p.114). Moreover ondly they were to achieve economic indepen-
he states that this emotion is likely to end “espe- dence through employment outside the home,
cially among men” (Engels, 1986, p.114). In and finally they were to be freed of their domes-
these instances, it becomes clear that Engels tic burden by the assumption of household duty
uncritically endorses a patriarchal view of female by the society (Scott, 1976, p.36). This agenda,
sexuality, which considers women to be mo- with no modification, formed the basis for the
nogamous and essentially concerned with repro- state socialist legislative and social program for
duction. On the other hand, men are thought to the emancipation of women. Therefore, all the
be more likely to pursue sexual love for more assumptions about women’s role in reproduc-
women, without concern for reproduction. tion were transferred at the level of policy mak-
Engels’ perspective on free love discloses thus its ing.
male-bias, manifested in the complete discon-
nection between sexuality and reproduction that
Engels envisions for the future society. Sexuality The Bolsheviks: Aleksandra
is a matter of privacy, while reproduction is a
Kollontai’s views on love and Lenin’s
matter of social concern. The consequences of
this thinking are actually that female sexuality
perspective on the emancipation of
and female reproductive functions become a women
matter of social concern, while male sexuality
and male contribution to reproduction remain The Russian ‘version’ of the socialist project
the private concern of individuals. for women’s emancipation can be compounded
The analysis that I presented above ties in from the writings of the leaders of the Bolshevik
closely with the examination of the state socialist Revolution, mainly Aleksandra Kollontai, and
treatment of women, as I will present it in the Lenin. Actually, it was only Aleksandra Kollontai
next two chapters. As Hilda Scott (1976) argues who devoted time to the issues of sexual inti-
64
macy and love in the future socialist society, and value and power of the proletariat. Among her
who publicly expressed her views in speeches or shifting perspectives on various issues, ranging
books such as The Family Question (1908), The from sexuality and love to the socialist Revolu-
Social Bases of the Woman Question (1909), tion, one can nevertheless trace a common (and
Sexual Relationships and the Class Struggle, constant) endorsement of a view that sees the
Theses on Communist Morality in the Sphere of working-collective as the highest form of social
Marital Relations, or Society and Maternity organization. In Kollontai’s conception, the ulti-
(1915)8. I will, nevertheless, include Lenin’s per- mate goal of communist workers was “love-com-
spective on women’s emancipation in my discus- radeship” or “love duty to the collective”
sion because his views were influential for the (Kollontai, “Make Way for Winged Eros”, p.286,
Bolshevik policies, and later of for state socialist cited in Zhuravskaya, 1998, p. 32). Kollontai saw
politics. the development of such love as an integral part
Aleksandra Kollontai was repeatedly singled of building communism. The basis of the com-
out by both historians of feminism and of the so- munist collective was to be, in her vision, the
cialist movement as “one of the first to make an mutual care of its members. Kollontai thought
effort to reconcile revolutionary Marxism with that however great individual love, as experi-
the women’s movement” (Zhuravskaya, 1998, enced in the couple, might be, “the ties binding
p.20). Richard Evans considers that, unlike other [people] to the collective will always take prece-
socialists, she “did try to establish a theory of dence, will be firmer, more complex, and more
sexual freedom and emancipation” (1978, p.16). organized.” (“Theses on Communist Morality in
Richard Stites characterizes Kollontai as “a femi- the Sphere of Marital Relations”, p. 234, cited in
nist voice”9 (Stites in Slaughter and Kern, 1981, Zhuravskaya, 1998, p.34).
p.116) among the Bolshevik leaders. In line with Kollontai’s concept of love, and the way she
the discussion that I developed in this chapter, I envisages sexual relations in the future socialist
will focus on Kollontai’s views on free love and society offer a more comprehensive approach to
maternity, and show their similarities and differ- the dilemma of free love and motherhood. So-
ences with Engels’ and Bebel’s perspectives. cialists like Bebel and Engels expected that
Aleksandra Kollontai was first and foremost sexual relations in the future socialist society
concerned with the particular oppression of would develop according to natural laws. As I
working-class women, and her philosophical, as showed in the previous sections, this perspective
well as political ideas stem from her belief in the entailed masculinist assumptions about what the
65
natural laws of relations between sexes were. their contemporary capitalist societies: “We are
Kollontai does not appeal to nature either in her people living in the world of property relation-
conception of the relations between sexes or in ships, a world of sharp class contradictions and
her definition of motherhood. She frequently of an individualistic morality.”(Kollontai, “Sexual
talks about the communist or “proletarian moral- Relationships and the Class Struggle”, p. 240,
ity” (Social Bases of the Woman Question), cited in Zhuravskaya, 1998, p.31). Family, in her
which would form the basis of the future work- opinion was central to the maintenance of both
collective. However, she does not assume that a the economic and the social relations, but above
new type of social (and sexual relations) will all “family was a narrow cell that fostered selfish
emerge ‘naturally’. Rather, she believes that the egotism” (Zhuravskaya, 1998, p.53). The dedica-
individuals will have to be taught, in the future, tion to the couple was extreme in the case of
“to look at the world through the prism of the women, who were pressured by social conven-
collective and not through [their] own selfish tions to assume that love for one man was their
ego” (Kollontai, cited in Stites, 1978, p.267). main purpose in life. Against this social expecta-
The main point of contention between tion, Kollontai argued that women’s liberation
Kollontai’s perspective and those of Engels and required that women started to view love and
Bebel refers exactly to this latter point. Bebel did emotions within family relationships as men did
talk about the relinquishment of personal ego- – as only part of their total existence (“Sexual Re-
tism in the future society, but both him and lations and the Class Struggle”, p.248). Kollontai
Engels expected that this would happen ‘natu- added a cultural dimension to the classic social-
rally’. Kollontai proves much more sensitive to ist analysis of the family. She viewed the family
the social assumptions that shape what is consid- not only as an economic unit, a base for prop-
ered ‘natural’, when she realizes that such a erty relations, but also as “a cultural institution
thorough transformation cannot take place with- which maintained the values of authoritarianism
out socialization. and male domination, based on female submis-
Kollontai’s views on the family stemmed siveness and emotional dependency”
mainly from her embracing of a future society in (Zhuravskaya, 1998, p. 69). Her solution for end-
which love (transformed sexual energy) would ing women’s domestic predicament is neverthe-
be the driving force of the community of labor- less the ‘classic’ socialist solution. She believed
ing people. She saw the Russian society in very that work was the ultimate liberating force for
similar terms as her socialist comrades viewed women. In her Autobiography of a Sexually
66
Emancipated Communist Woman, she argued tween sexes should be subject to legislative regu-
that women could establish their true individual- lations in matters which concern “the increase or
ity only by becoming economic independent. decrease of the population required by the na-
Her answer to the ‘woman question’ was in line tional economic collective” (Kollontai, “Theses
with the socialist project. “Socialism and only soon Communist Morality in the Sphere of Marital
cialism”, she argued, “would bring complete Relations”, p. 228, cited in Zhuravskaya p.37).
equality and independence for women, the state Kollontai shared with all the other socialists the
care of children, and full freedom in the area of assumption that motherhood was a woman’s so-
love” (Kollontai, “The Family Question”, cited in cial duty, and that taking care of children was
Stites, 1978, p.260). primarily women’s responsibility. Kollontai be-
Kollontai’s views on love argue for a different lieved that “maternity was not only a natural
perspective on the relations between the sexes, function of women, but also a moral duty for
because she exposes these relations not as natu- Communist women” (Stites, in Slaughter and
ral, but as socially constructed. She argued that Kern, 1981, p.117). In 1918, she founded the
individualism and selfishness dominated love re- Department for the Protection of Motherhood
lations in her contemporary society, and that and Childhood, which, in her autobiography,
they would be transformed in the future society she regarded as her most important achieve-
through a process of social learning. However, ment. The guiding principles of the policy of the
in what concerns the specific ways in which free department mirror most clearly an understand-
love and maternity were going to be incorpo- ing of motherhood as the natural function of
rated in the future socialist society, Kollontai women:
faces the same tension between private sexual 1. Child-bearing is the social function of
relations and the public regulation of maternity the woman and the duty of the government is to
and childcare. On one hand, she states that enable her to fulfill this function.
“once the relations between the sexes cease to 2. It is the duty of the government to edu-
perform the economic and social function of the cate the mother-citizen.
former family, they are no longer the concern of 3. The child must be physically protected;
the worker’s collective” (Kollontai, “Theses on breast-feeding is a social duty of women.
Communist Morality in the Sphere of Marital Re- 4. Bringing up of the child is to take place
lations”, p. 66, cited in Zhuravskaya p.37). On in the atmosphere of a socialist family.
the other hand, she considered that relations be- (Heitlinger, 1978, p.108)
67
To sum up, even though she recognized that ist society. Speaking from this context, he stated
love, and relations among sexes are socially con- that “[…] that the drawing of women into pro-
structed, and do not follow natural laws, even in duction is, at bottom, progressive” (Lenin, “The
the future socialist society, she nevertheless still Development of Capitalism in Russia”, cited in
ascribed women the social duty to procreate. Tucker, 1975, p. 681). The drawing of women
Lenin was never publicly explicit on his into social production and industry was in
views on sexual relations. The few instances in Lenin’s opinion, their way out of “the narrow
which he voiced his opinions on sexual relations circle of domestic and family relations” to which
between men and women are to be found in his they were previously confined. Women’s entry
private correspondence with Inessa Armand, or into paid work would “stimulate their develop-
in private conversations with Clara Zetkin. His ment and increases their independence, in other
letters to Inessa Armand, written in 1915, are a words, create conditions of life that are incompa-
response to her intention to publish a pamphlet rably superior to the patriarchal immobility of
on sexual morality. Her discussion was centered pre-capitalist relations” (Lenin, cited in Tucker,
on free love and she thought “even transient pas- 1975, pp.681-682). By entering factory work,
sion and love affair are preferable to the bour- Lenin argued the woman became “as much a
geois marriage/ morality” (Armand cited in Stites, breadwinner as the man [was]” and this, in turn,
1978, p.261). However, Lenin did not defend was a positive and important factor in “the
transient relationships, and was much more in- woman’s struggle for her independence in the
clined to speak in favor of monogamy and a tra- family”. Lenin also stated that women should
ditional (Victorian) configuration of relation- participate in industrial work on an equal foot
ships among men and women. with men, a situation which he termed “the
Lenin’s writings on ‘the woman question’ equality of the proletarian” (Lenin, cited in
concentrate on the beneficial effects that Tucker, 1975, pp.681-682).
women’s participation in the work force had for When writing about capitalist societies
women’s position in the family. As Marx and (“Capitalism and Female Labor”, 1913), Lenin
Engels, Lenin believed women’s oppression was employed Engles’ class analysis, and argued for
rooted in the larger economic arrangements of essentially economic reasons for women’s op-
the society. The social and economic context in pression. Lenin’s understanding of the nature of
which Lenin formulated his perspective on women’s position in capitalist societies asserts a
women’s emancipation was that of a pre-capital- two-fold economic exploitation: once as unpaid
68
domestic workers, and twice as sexual commodi- mothers, how does that reflect in their prospects
ties. He contended that “millions and millions of for equal participation with men in social life?
women live as household slaves” (Lenin, “Capi-
talism and Female Labor”, cited in Tucker, 1975,
p.682). Lenin understood working –class Conclusions
women’s domestic slavery as essentially a means
of bourgeois exploitation, by which oppressors For most of the nineteenth century socialists,
appropriated women’s unpaid work of “feeding whose writings I have examined in the scope of
and clothing the family”. Finally, prostitution this paper, women’s equality with men was un-
epitomized the exploitative economic relations derstood as mainly their equal participation in
of capitalist societies, as “commerce in women’s the working collective. However, this concept of
bodies” (Lenin, “Capitalism and Female Labor”, equality left unexamined the sexual division of
cited in Tucker, 1975, p.682). labor by which men are central to production
In addition to his advocacy of women’s par- and women are central to reproduction. In the
ticipation in the labor force as their way of eman- process of change towards a new socialist soci-
cipating from the family, Lenin also expressed ety, women were given the additional role of
his views on a more thorough transformation of workers, but the bases of the unequal gender or-
the family. He stated that “one cannot be a so- der were never contested.
cialist, without demanding the full freedom of di-
vorce” (Lenin, 1916, cited in Stites, 1978, p.263),
and “the annulment of all laws against abortion” References
(Lenin, cited in Stites, 1978, p.264). However, he
did not further examined his claims on the trans- Bebel, August. (1976). Women in the past,
formation of the family to account for a perspec- present, and future. (H.B.A. Walther,
tive on child rearing in the future socialist soci- Trans.).New York: AMS Press. (Original work
ety. Same as his other socialist comrades, he published 1879.)
struggled with the shifting line between the pub-
lic and the private and failed to answer the ques- Biskup, M, Filias, V & Vitányi, I. (1987). The
tions: If child rearing was to become public, Family and Its Culture. An Investigation in
who would assume that responsibility? And if seven East and West European countries.
women still have the social duty to become Budapest: Akadémiai Kiado.
69
. (2002). Smiling women, fighting
Boxer, M.J., & Quataert, J. H. (Eds.). (1978). men: the gender of the communist subject in
Socialist women : European socialist feminism state socialist Hungary. Gender and Society,
in the nineteenth and early twentieth centuries. 16(2), 236-259.
New York : Elsevier.
Goldman, Wendy Z. (1993). Soviet family
Einhorn, B. (1993). Cinderella goes to mar- policy and social life, 1917-1936. Cambridge:
ket. London: Verso. Cambridge University Press.
Engels, Friedrich. (1986). The Origins of the Gruber, H., & Graves, P. (Eds). (1998).
family, private property and the state.(A. West, Women and socialism, socialism and women:
Trans.). London: Penguin Books. (Original work Europe between the two world wars. New York :
published 1884.) Berghahn Books.
Evans, R. (1979). The feminists : women’s Harding, S. (1981). What is the real material
emancipation movements in Europe, America, base of patriarchy and capital?. In L. Sargent
and Australasia, 1840-1920 London: Barnes & (ed.), Women and revolution. A discussion of
Noble. the unhappy marriage of marxism and femi-
nism (pp.135-163). Montreal: Black Rose Books.
. (1987). Comrades and sisters.
Feminism, socialism and pacifism in Europe Hartmann, H. (1981). The unhappy marriage
1870-1945. Brighton: Wheatsheaf Books. of marxism and feminism: towards a more pro-
gressive union. In L. Sargent (ed.), Women and
Firestone, S. (1970). The dialectic of sex: the revolution. A discussion of the unhappy mar-
case for feminist revolution. New York: Quill. riage of marxism and feminism. (pp.104-128).
Montreal: Black Rose Books.
Fodor, E. (2003). Working difference.
Women’s working lives in Hungary and Austria, Heitlinger, A. (1979). Women and state so-
1945-1995. Durham and London: Duke Univer- cialism. Sex inequality in Soviet Union and
sity Press. Czechoslovakia. Montreal: McGill-Queen’s Uni-
versity Press.
70
Honeycut, K. (1981). Clara Zetkin: A socialist . (1981). Aleksandra Kollontai and the
approach to the problem of women’s oppres- Russian Revolution. In J.Slaughter & R. Kern
sion. In J.Slaughter & R. Kern (Eds.), European (Eds), European women on the left. Socialism,
women on the left. Socialism, feminism, and the feminism, and the problems faced by political
problems faced by Political Women, 1880 to the Women, 1880 to the present. Westport and Lon-
Present (pp.29-50). Westport and London: don: Greenwood Press.
Greenwood Press.
Tong, R.P. (1998). Feminist thought. A more
Lenin, V. I. (1975). On the emancipation of comprehensive introduction. Westview Press.
women. In R.C. Tucker (Ed.), The Lenin anthol-
ogy (pp. 679-700). New York: Norton. Wolchik, S., & Meyer, A. G. (Eds). (1985).
Women, state and party. Durham: Duke Univer-
Molyneux, M. (1981). Socialist societies old sity Press.
and new: progress towards women’s emancipa-
tion. Feminist Review, 8, 1-34. Zhuravskaya, G. (1998). Love as an ideology:
Reflections on “Sexual Crisis” in Aleksandra
Rowbotham, S. (1993). Women in movement: Kollontai’s Writing. CEU Master of Philosophy
feminism and social action. London: Routledge. Thesis
Sayers, J., Evans, M., & Redclift, N. (Eds.).

(1987). Engels revisited. New feminist essays. Notes
London and New York: Tavistock.
1
Feminist historians have documented the struggles
Scott, H. (1976). Women and socialism. Ex- between feminists and socialists at the end of the nine-
teenth century. Feminists’ claims met with, but in many
periences from Eastern Europe.
cases departed from the socialist political claims. Femi-
London:Alison&Busby. nists pointed out to men’s patriarchal privileges in the
family, women’s subordination by love, and claimed
Stites, R. (1978). The women’s liberation women’s right to self-fulfillment, but they met men’s
movement in Russia. Princeton: Princeton Uni- resistence in asserting their demands (see Boxter and
versity Press. Quataert, 1978). The socialist question took precedence
over the woman question, and women’s liberation was
71
understood further only in the framework of the socialist man beings themselves, the propagation of the species””
struggle against capitalism. (1993, p.143).
2
For a discussion of the relation between the 5
I would like to add here that, in Bebel’s vision such
“woman question” and “the socialist question” see a society is not a utopia, but rather develops organically
Boxer, Marilyn J. and Quataert, Jean H.(eds).(1978). So- from the material conditions that are already present in
cialist women : European socialist feminism in the nine- the capitalist society. Bebel was writing in the thought
teenth and early twentieth centuries.New York : Elsevier; stream of the so-called ‘scientific socialism’ whose foun-
Richard Evans. 1979(1977) The feminists : women’s dations were laid by Marx.
emancipation movements in Europe, America, and 6
For a discussion of the structure of socialist
Australasia, 1840-1920 London: Barnes & Noble. economy and they ways in which it prioritized the “pro-
3
There are several reasons for my selection of works ductive” sphere over the “non-productive” sphere, see
here. The first two works are, in my opinion the two Kornai, J. (1992). The Socialist System: The Political
most influential socialist writings that address the Economy of Communism. Princeton: Princeton Univer-
women’s liberation. As Boxter and Quataert show, they sity Press.
were “translated into many languages, serialized and 7
This is a point which Marxist feminists have de-
paraphrased in socialist periodicals, quoted endlessly, re- fended. See for example: Mariarosa Dalla Costa. (1975).
printed numerous times (Bebel’s book appeared in its A General Strike. Edmond, W. &Fleming, S. All Work and
fiftieth edition in 1913)” (1978, p.10) and they held a No Pay: Women, Housework, and the Wages Due.
“canonical status” (Lichtheim, G.,1961, p.241, cited in Briston: Falling Wall Press. For them, the solution to
Boxter,M.& Quataert, J., 1978, p. 10) within the socialist women’s domestic exploitation is that household be-
movement. I selected Lenin’s writings because of his comes paid work.
prominent status in the Russian Bolshevik revolution, 8
Richard Stites (1978) strongly argues that, even
and the influential role that his writings had on the es- though Aleksandra Kollontai offered the most compre-
tablishment of the state socialist ideology. Last, but not hensive articulation of the Russian socialist view on
least, Aleksandra Kollontai offers a view on the transfor- women’s emancipation, her writings and ideas were
mation of the family that was highly influential for the marginalized in the making of the Bolshevik politics.
Bolshevik family policies between 1917 and 1936. From 9
Aleksandra Kollontai’s feminism developed in the
a feminist perspective, her writings also account for the social and historical context of the end of the nineteenth
most radical perspective on changing the status of century Russia, and it can only be understood as a Rus-
women. sian, working-class feminism. She was very of the Euro-
4
According to Sheila Rowbotham, “Engels used the pean liberal feminists (as she clearly states in The Social
word reproduction in a double sense, meaning both the Bases of the Woman Question), and sometimes she
activities involved in enabling life to go on, producing voiced criticism against her female colleagues in the in-
food, clothing and shelter, and the bearing and rearing ternational socialist movement, like Clara Zetkin and
of children, which he describes as “the production of hu- Inessa Armand.
72
Theodora-Eliza Vãcãrescu
A Defense of the Late

Nineteenth Century White
Suffrage Activists of
Australia, New Zealand and
Colorado
Oscillating between dismissal or ignorant

This paper addresses the history of late nineteenth
non-recognition and florid praise, the history of
century women’s suffrage and the history of the women’s suffrage1 and that of the women in-
women involved in the struggle for female enfran- volved in the struggle for female enfranchise-
ment have been, more recently, the target of fer-
THEODORA-ELIZA chisement of Australia, New Zealand, and Colorado,
vent postcolonial criticism. This paper will argue
VÃCÃRESCU which have recently been the target of fervent whether this target was an appropriate one or
Teaching Assistant, MA, postcolonial criticism. The paper will attempt to not.
School of Journalism and
Mass Communication, defend the efforts of white suffragists by
New Zealand, the state of Colorado in the
Univ ersit
Universit
ersityy of Bucharest, American West and the colony of South Australia
Romania. CEP F ellow
ellow,,
Fellow deconstructing the groundlessness and, occasion- were the first states in the world that granted
LFF
LFF.. E-mail:
theoeliza@y
theoeliza@yahooahoo .com
ahoo.com ally, the falseness of postcolonial criticism. women the right to vote. In September 1893 the
73
KEY WORDS: legislature of New Zealand was the first one women’s rights and needs, but even made use of
which enfranchised women. Two months later a a racist discourse in their attempt to gain suf-
white suffr agists,
suffragists,
activism, feminism, referendum in the state of Colorado similarly frage for themselves. However, there are flaws in
postcolonialism, gave women the right to suffrage and in Decem- this argumentation and many of the accusations
African American
ber 1894 a majority of men in both Houses of are groundless and the pieces of evidence given
Legislature of South Australia passed an Act enti- are often decontextualized.
tling women to vote and stand for Parliament. In my paper I will first make an analysis of the
These three states had several features in suffragists’ endeavor for women’s vote (dealing
common in the late nineteenth century. They both with white women’s4 and Aboriginal
were all white settler states where men, regard- women’s5 fight for women’s enfranchisement)
less of their race, had been enfranchised (in and then I will present and discuss the argu-
1859 in the case of South Australia and in the ments and accusations of the postcolonial cri-
1860s in the cases of Colorado and New tique of white suffragists. In the last part of my
Zealand). In the 1880s and 1890s in all of these paper I will try to give reasons and explanations
three states the question of women’s suffrage for the white women’s conduct and discourse
emerged and the struggle of the suffragists, with respect to the Aboriginal women and men. I
through their organizations, led, in the mid- will also argue that there was one factor, of an
1890s, to the enfranchisement of all women, re- overwhelming importance, that has not been
gardless of their race. taken seriously into consideration by the
Recent articles on white colonist women’s en- postcolonial critics: the specific time-period of
deavor for suffrage brought into question the these debates over women’s enfranchisement.
problem of the “silences” 2 of these white suffrag-
ists with respect to the Aboriginal women’s right
to vote and the implications of the vote for these Women’s fight for suffrage in New
women and their lives. The accusations brought
Zealand, Colorado and South
about by these studies refer to the “solid wall of
silence”3 maintained by the white activists for
Australia
women’s suffrage over the Aboriginal women’s
difficult life conditions and their stringent needs. The history of New Zealand, the state of Colo-
It was argued that the white suffragists not only rado in the American West and South Australia
were totally ignorant about the Aboriginal and the history of women’s endeavor for suffrage
74
in these three states are very complex and they at the ballot. Why and how were these women
obviously have specific occurrences. But they successful in convincing such a great number of
also share many features; that is why it is impor- women to join their efforts for suffrage? What
tant for my argumentation to treat them to- particular circumstances occurred here so that
gether. they made women’s short but sustained cam-
These states, as already mentioned in the in- paign for female suffrage an almost unexpected
troduction, were territories recently occupied success, when no state in Europe had granted
and colonized by white settlers, where the main women the right to vote? Moreover, how was it
industries were farming and mining. The settlers possible, at such an early time, for indigenous
have taken the land from the indigenous peoples women to be included, along with white
in these areas, respectively from the Maoris, the women, in the franchise? I will try to give some
Native Americans and the Aborigines. Men were answers to these questions by describing and
predominant in these populations and all adult analyzing women’s fight for suffrage.
men, regardless of their race, were entitled to It was not through individual women’s en-
vote.6 In all these newly formed states represen- deavors that the suffrage was obtained, but
tative legislation and political parties were defin- through the activities and the campaigns of
ing the political system, taking a modern form, women’s organizations, both national and inter-
and liberalism was a strong force, pressing for national. By far, the largest and most influential
state intervention in social issues.7 So the settlers women’s organization of the late nineteenth cen-
were struggling to bring European civilization in tury in all these three states (and also in other
these newly formed states, to “re-build” some- countries) was Women’s Christian Temperance
how the societies they were coming from. It is Union (W.C.T.U.). The W.C.T.U. was an organi-
therefore almost natural and definitely not amaz- zation of American origin, which was founded in
ing that the women in these states were doing Ohio in 1873 and spread extremely fast through
the same thing as their “sisters” from the Conti- the Mid-Western states and outside the United
nent were doing, namely they were also fighting States, southwards to the Australian colonies.
and campaigning for women’s suffrage. What is Initially, the first goal of the W.C.T.U., as its very
amazing is that their campaigns were successful name suggests, was to prohibit the use of alco-
and that they became, in the mid-1890s, among hol, but later, Frances Willard, the world leader
the first women in the world which were consid- of the movement, advocated a “Do Everything”
ered citizens and were allowed to cast their votes policy. This is why all social conditions which led
75
to this situation should be taken into consider- the Union’s Franchise and Legislation Depart-
ation. Therefore the W.C.T.U., as argued by Ruth ment. Her method of organization of the suf-
Bordin and Ian Tyrell cited in Patricia frage campaign was made public in February
Grimshaw’s article “Women’s Suffrage in New 1892, through its publication in The Prohibition-
Zealand Revisited”, pleaded not only for the al- ist, the W.C.T.U.’s page, under the title “Hints to
teration of the law regarding marriage, women’s District Franchise Superintendents”11. In these
education and professional rights, but also for “hints”, members of the W.C.T.U. were urged to
equal payment, labour laws, protective legisla- write letters to the press, to set and attend pub-
tion, peace and conciliation instead of war8. This lic meetings, to distribute leaflets, to advice
is the platform and these are the goals of the other organizations to place women’s suffrage
W.C.T.U. at the moment of its export outside the on their agenda, to inform members of the Par-
United States and import in the states of New liament on this issue. The W.C.T.U. members
Zealand and Australia. were also suggested to collect signatures for peti-
The W.C.T.U. was brought to New Zealand in tions and to ask members of the Parliament or
1885, by the American “missionary” for the other influential men, who had already proved
world W.C.T.U., Mary Clement Leavitt and, by in favor of women’s suffrage, to speak on this
the end of the year, more than 10 branches of matter in public meetings.
the Union were formed.9 But the W.C.T.U., even In Australia, the women’s movement func-
at the time of its appearance in New Zealand, tioned through women’s clubs, literary associa-
was not exclusively concerned with temperance, tions, temperance societies and suffrage leagues.
for there was also a feminist side of the W.C.T.U. In 1890, in all important cities of Australia suf-
At a talk given in Christchurch, during her stay in frage organizations had been founded or were
New Zealand, Mary Clement Leavitt argued that about to be founded. The first suffrage society in
the Union not only had always been in favour of Melbourne was set up in June 1884 by the radi-
the women’s suffrage, but it was also making a cal secularists Henrietta Dugdale and Annette
constant effort to obtain it, because women’s Bear(-Crawford) and in May 1888 the “woman’s
vote would contribute to solving the alcohol club” appeared. Victoria was the first colony that
problem. 10 had a suffrage organization before having a tem-
Kate Sheppard was the most prominent fig- perance one. In Sydney, in May 1889 the
ure in the suffrage movement in New Zealand, “Dawn’s Club” was formed, as a social reform
for she became, in 1887, the superintendent of club for women, and the Club launched two
76
other organizations, the Women’s Literary Soci- women were excluded from suffrage, Frances
ety in 1890, and the Womanhood Suffrage Willard considered the suffrage the only means
League in 1891. In South Australia women were through which women would gain “home pro-
admitted to university in 1880 and this led to a tection” meaning, physical security for them and
larger involvement of women in the political and their children. So women’s suffrage was seen as
industrial protest conducted through such orga- a twofold means for improving women’s lives,
nizations as Social Purity Society (1883), acting both at the level of the “liberalism of
Women’s Suffrage League (1888) and Working rights” and the “liberalism of fear”. However,
Women’s Trade Union (1890).12 there is a certain hierarchy between these two
All these newly founded women’s organiza- levels, because Frances Willard “designed and
tions shared the same concerns and there was a promoted a new and radical vision of the role of
consensus about the ends to be achieved and the women in politics and society that put security,
means for their achievement. Moreover, all the not rights, first”15.
suffragists believed that without women’s fran- What is more, even if suffragists “proved” that
chise there can be no democratic government: women’s suffrage was essential in the claim for
Advocates of women’s suffrage argued equal rights and therefore equal rights was an
that until women had a share in making empty concept, a concept without a real basis,
the laws they obey, and in imposing the and even a nonsense if women were not entitled
taxes they pay, there would be little pos- to vote, it did not seem enough to convince male
sibility of ameliorating their subordinate politicians to grant women the right to vote. This
position. Withholding women’s fran- argumentation was carried out by women’s orga-
chise, they claimed, made a mockery of nizations worldwide, but it did not trouble men
democratic government.13 from fiercely denying equal rights to women, al-
On the same line of thinking, in an article en- though “equal rights” was the politic claim of the
titled “Frances Willard and the Feminism of time in most of these countries. What, then,
Fear”, Suzanne M. Marilley”14 suggests that a du- made it possible for women to successfully advo-
ality functioned as the motor of New Zealand cate the right to vote in New Zealand, Australia
suffragists’ argumentation for gathering such a and Colorado? One of the possible answers is
great number of women supporters. It was ar- given by Patricia Grimshaw16 who argues that the
gued that while the national suffragists advo- men in these newly formed states were trying to
cated that equal rights was nonsense if all adult find an identity for themselves, one different
77
from that of the men in the cultures they came As mentioned by Margaret Lovell-Smith in the
(and separated!) from: “Introduction” to her collection of the suffrag-
The answer […] lies in an exploration of ists’ articles “The Woman Question”18, the white
the intersection of women’s rights with suffragists in New Zealand did not often make
the processes by which men in these specific references to Maori women during their
communities were seeking to establish fight for suffrage. However, since all the Maori
an identity for themselves in some ways men had been granted suffrage at that time, it
in contra-distinction from the men in might be argued that it was taken for granted by
the metropolitan cultures from which the white suffragists that Maori women would
they have separated – yet, in some ways, also be included in the provision of women’s
also in collusion with those men of met- franchise. And they really were.
ropolitan cultures against a non-Anglo- But why were Maori women almost invisible
British or Anglo-American world. […] in white suffragists discourses? Why haven’t they
[T]here was the specific political culture, been included on the agendas of white women’s
aspects of which were conducive to organizations? Did these Maori women also fight
women’s rights.17 for suffrage? And if they did, were the white suf-
Grimshaw also points out that men in these fragists aware of Maori women’s endeavors? The
societies appeared to pride themselves with their articles concerned with these aspects seem to
democratic character and they often boasted provide contradictory answers to these ques-
about their support for women’s suffrage. Men’s tions, for most of the recent articles, sharing a
attempt to create an identity for themselves dif- postcolonial perspective, tend to accuse white
ferent form the one shared with the men from suffragists of ignorance towards indigenous
the cultures they left, and their desire for equal women and even of racism.
rights, and therefore for democracy, as a means In an extremely well documented article19,
to differentiate themselves from these men, Angela Ballara presents a brief history of the
could be seen as the reason for including men of complex Maori women’s movement in the 1890s
other races, namely the indigenous men from and underlies the reasons of this movement’s
the lands they colonized, in the universal male “invisibility”. The two major bans that hindered
suffrage. The same reason might also be valid for Maori women’s endeavors for suffrage from be-
the inclusion of indigenous women in the suf- ing widely known to white women’s organiza-
frage, when women’s suffrage was granted.
78
tions of that time and afterwards were language of women from their assigned sphere, namely
and location: the home and the family. Maori women were
The apparent invisibility of Maori also worried about their men’s excess of alcohol,
women’s organizations in the 1890s is but their different status within the family and
easily explained. Few Maori academics the different social and economic problems they
have studied women’s activities, and were confronted with made the concerns of their
Maori language skills among the Pateha movement quite different from white women’s
[European, English] academics have movement. The domination of their society by
been relatively rare. Maori language is colonial authority and legislature was far more
essential for this topic. At this period po- important for Maori women’s movement. Their
litical activity in Maori society was al- main concerns were the stealing and damaging
most completely separate from Euro- of their property by the white colonists through
pean society in both locality and imposing their own legislation, the alteration
language. Maori communities were and depreciation of their lives through the intru-
mainly rural, or located in separate sion of colonists. This is why Maori women’s ma-
neighbourhoods from those of Pateha in jor goal was to find solutions to the economic
small towns and provincial centres.20 and political problems of their people. More-
Apart from the natural dissimilarities between over, as Ballara suggests, there was a culturally
the Maori and white women’s movements of the different attitude towards women in the Maori
1890s, these two women’s movements had some society that made their concerns develop from a
common interests – moral reform of society and different perspective and with a different plat-
temperance. Even so, Ballara argues that there form from the one that pushed white women to
were very few women in the movement who action:
challenged the existing pattern of male domina- The pattern of uninterrupted male
tion in society and in the family. The only reason domination in the Pateha nineteenth
for women’s desired involvement in politics was century world was quite dissimilar from
the positive influence of “the special womanly the status of women in Maori society,
qualities developed and utilized in the home to both before and after contact with Euro-
bear on politics, leading to their purification and peans, and in the later nineteenth cen-
to increase political attention to the social needs tury. […] Maori society embraced a
of women and children”21, and not the removal world view determined by whakapapa;
79
people reckoned their kinship to land belonged to the women.24 And even if the
eachother, including their seniority or colonial legislatures attempted for several times
inferiority, by descent from former com- to restrict Maori women’s right to own property,
mon ancestors. Descent from bilateral they were confronted not only with complex
senior lines conferred senior status property problems, but also with Maori’s fierce
which was, by definition, not confined protest. So, again, the two women’s movements
to males. In a society which recognized agendas had different priorities.
the pre-eminent rank and status of some The first Maori women’s attempt (that it is
women, all women could not be re- known about) to bring women’s suffrage before
garded as inferior to all men.22 the Kotahitanga parliament (Maori Parliament)
The authority of these women of high rank was during a session in 1893. In this session
and power, “wahine rangatira”, is proved by Meri Mangakahia presented a motion requesting
their participation in the political debates and for women the right to vote; she supported her
decision-making of their people, affecting both, request by pointing out the fact that since Queen
men and women. As a proof of this authority Victoria was a woman, an appeal by Maori
held by Maori women, Ballara mentions that at women to her might prove more successful if
least five women of high rank signed the Treaty women were counted among the Kotahitanga
of Waitangi23 and other women protested at that members.25 Even though the motion was sup-
time that there had not been more women in- ported by some of the Kotahitanga members on
volved in the negotiations before the signing of the basis that many women owned land (in spite
the treaty. of the fact that the power was restricted only to
Another aspect in which Maori women’s sta- men) and also that women had been collecting
tus differed from white women’s status was the money for the Kotahitanga movement, there was
ownership of property. Maori women, both be- no debate on it in 1893.
fore and after the colonization, owned land and In 1894 the issue of women’s suffrage and
resources, as individuals, just like men. Inherit- representation was again brought up before the
ance was bilateral and gifts of land and resources Kotahitanga parliament. Not even at this second
were often made by parents to their daughters attempt did women obtain everything they
on their marriage. The land remained the prop- wanted, but a bill was passed authorizing them
erty of women, not of their husbands, and deci- to set up their own committees.26 Finally, in the
sion about the way to handle and deal with the 1897 session of the Kotahitanga parliament
80
women were granted the right to vote, but not A post-postcolonial critique
to stand freely as candidates for political offices
on the same footing as men. Several recent scholarly articles28 dealt with
Another very important difference between white suffragists’ endeavor for women’s fran-
Maori and white women’s pleas for franchise chise in the late nineteenth century in the states
lies, as Angela Ballara argues, in Maori women’s of New Zealand, Australia and Colorado, point-
request to stand freely as candidates for parlia- ing out not only the ignorance, but also the rac-
mentarian elections: “Maori women suffragists ism in their discourses. Maybe one of the most
[…] asked for Maori women to have the right to accusatory articles in this respect is Patricia
be included among the electors of the members Grimshaw’s “Reading the Silences: Suffrage Activ-
of the parliament. Further, they asked that Maori ists and Race in Nineteenth-Century Settler Soci-
women be eligible to stand as candidates, an as- eties”. I will present and discuss the main argu-
piration beyond the demands of many of their ments that Grimshaw brings up to support her
Pakeha contemporaries.”27 accusations and I will try to reveal the unwar-
The situation of the indigenous people in ranted harshness and the contradictions that I
South Australia and Colorado was not signifi- think that exist in her article. In order for me not
cantly different from Maori’s situation, although to be accused of subjectivity or
some articles argue that the indigenous people decontextualization, I will use extensive quota-
from New Zealand had a better situation than tions from Grimshaw’s article.
the indigenous people in the other two colonial Patricia Grimshaw’s criticism is based on
states. white suffragists’ internalized belief that placed
With or without the support or the inten- “white humanity at the top of a pyramid of
tional endeavor of the white suffragists in New achievement”29, non-white peoples falling below
Zealand, Colorado and South Australia, the in- western standards of humanity. This racist view
digenous women in all these three states were prevented white suffragists from a fair and equal
granted suffrage along with their white “sisters”. treatment towards the Aboriginal women in their
Why, then, are the white suffragists accused for countries and, moreover, made them blind and
their “silences” and their ignorance with respect insensitive to their “sisters”’ misfortunes and
to indigenous women? misery.
However true and justified some of
Grimshaw’s arguments might be, most of her ac-
81
cusations are not only far too aggressive, but also There are several lines in Grimshaw’s article
groundless, contradictory and even false. The where she makes groundless accusations about
first and main contradiction in Grimshaw’s argu- the suffrage activists and their organizations.
mentation on white women’s unfairness towards One of these is targeted at the Women’s Chris-
Aboriginal women is obvious even from the first tian Temperance Union which, as Grimshaw ar-
paragraph, where she admits that there was no gues, “had a precise [my emphasis] agenda on
legal provision against Aboriginal women’s right race”31. No details are provided in this respect,
to vote: the particular provisions included in this “pre-
[I]n the discussions which white activists cise” agenda on race are not mentioned,
for women’s suffrage promoted over the Grimshaw probably considering that either the
five or so years of their brief but ener- evidence is not important, or it is so obvious that
getic campaign in the late 1880s and the the reader can imagine for her/himself. In her
early 1890s, they maintained a solid wall diatribe against the W.C.T.U., Grimshaw also at-
of silence about the implications of the tacks one of the most prominent and fervent ac-
vote for Aboriginal women. […] Since tivists who led the Union in the late nineteenth
the 1894 Act had no race bar, Aboriginal century, Frances Willard. From “a remarkable
women received the vote along with woman”, as she is described in a previous ar-
white women.30 ticle32, in the more recent article Frances Willard
If what Grimshaw intended was to criticize is ironically described as “a middle-class
white women’s disinterest in Aboriginal woman” and as an “utopian socialist” who, in
women’s difficult life conditions and the implica- her endeavors for women’s suffrage uses “weap-
tions and benefits that the women’s vote might ons”, not “means”:
bring along, then her criticism is, up to a point, The Woman’s Christian Temperance
grounded, but I am not sure how pertinent it Union […] was led by able and articulate
might be, from the vantage point of the particu- middle-class women. Under one such
lar time period. But this is a different issue, and woman [my emphasis], the utopian so-
even if the same women were to be accused, it cialist Frances Willard, it quickly moved
should be done from a different perspective, to combine an agenda about abusive
since all women’s suffrage was the goal and it male drinking patterns, violence against
was successfully achieved. women and the need of women for full
participation in all society’s concerns. A
82
vital weapon [my emphasis] Willard The white WCTU had not known, however,
perceived for this campaign was political about Maori women’s political activities.”35 On
representation.33 what evidence is Grimshaw underpinning her
A more direct accusation also against the knowledge of the fact that while the Maori
W.C.T.U. is that the activists did not include Ab- women knew about the activities of the white
original women on their agenda, that they were suffragists, the latter did not know about Maori
totally ignorant about their needs and struggles women’s political endeavors? Why is this fact so
and, moreover, that this ignorance and apparent “clear” and undeniable? On the contrary, I might
blindness was not a simple unintended omis- say, based on the following evidence, the white
sion, but a purposely done one. However, by activists knew, at least partially, about Maori
mentioning that there already was an organiza- women’s activities, as pointed out by Margaret
tion dealing with Aborigines, Grimshaw’s accusa- Lovell-Smith: “There were Maori branches of the
tion becomes groundless and unwarranted: W.C.T.U. […] they were most often mentioned
When the South Australian WCTU held in ‘The White Ribbon’36 in reports of the
its first annual general meeting in 1889 W.C.T.U.’s ‘Work Among the Maoris’”.37 More-
women’s suffrage was central on the over, even if it is true that the white suffragists
agenda. And their plans about Aboriginal did not know anything about Maori women’s ac-
women? The gathered members briefly tivities (which is not likely to have happened,
considered commencing ‘A Department there is one explanation for this “ignorance”, an
for Work Among Aborigines’, but then as explanation that can function as extenuating cir-
quickly rejected the idea: the Salvation cumstances for the white women. Maori lan-
Army, someone said, was already inter- guage is an important explanatory factor, as
esting themselves in Aborigines.34 pointed out above, in the apparent invisibility of
In the same diatribe targeted on the Union’s Maori women’s political activities. Since all the
exclusion of the Aborigens and ignorance about Maori activities functioned almost exclusively in
them, Grimshaw brings up other groundless and Maori language and they were reported in Maori
even false arguments to support her point: language newspapers, it was difficult, almost im-
“There were Maori women eager to join the possible, for white women to have had knowl-
WCTU, and numerous branches soon com- edge about them. That, of course, if we do not
menced operations. […]They clearly [my em- expect the white suffragists to have studied the
phasis] already knew of the WCTU’s activities.
83
Maori language, which is not, considering the tation seems groundless, since she accuses the
time period, a realist request. suffragists at the same time of complete silence
It is not only through arguments and facts, about the political rights of the non-white men
grounded or not, that Grimshaw is trying to ac- and of an angrily racist discourse: “[I]n some re-
cuse and discredit the white suffragists who won spects suffrage activists maintained other si-
the vote and their battle for it, but also through lences about race that had a different signifi-
an ironical and aggressive discourse about them cance. These were the silences they maintained
and their activities. Even if it is true that white ac- about the existing political rights of non-white
tivists found a means for supporting their activi- men.”39 But, she argues further that “numbers of
ties in Maori women’s enfranchisement, I think suffragists felt […] angered that white men legis-
it is too strong and aggressive word to character- lators would perceive the political rights of
ize the inclusion of Maori women in the freedmen superceding their own”40 and that
W.C.T.U. as “unashamedly”: “[t]heir vociferous protests denigrating the suit-
The granting of the vote to Maori ability of citizenship for freedmen became bla-
women along with settler women in tantly racist”41. Thus, nothing that the white suf-
1893 stimulated white activists to a new fragists would have done or said seems to satisfy
realization that Maori women were now Grimshaw’s desire for fairness, since she is dis-
potential allies in a common reform tressed by both, the silence about and the inclu-
agenda. The WCTU, so neglectful of sion of the race in the suffragists’ discourse.
Maori women before, now However, even if it is true that the white suffrag-
unashamedly [my emphasis] set up to ists did make some racist comparisons, it is im-
help them register to vote and to mobi- portant to point out the context in which these
lize them into the WCTU.38 comparisons were made. And Grimshaw is in-
Another important accusation that Grimshaw deed aware of the context, but she seems to un-
makes is based on the so-called racist discourse derstand and interpret it rather differently, con-
used by the white suffragists in their struggle for tinuing to accuse the protagonists. Among the
women’s franchise. It was pointed out that the women accused of racist discourses were the
white women are guilty of racist approaches and two former abolitionists (a fact that is in itself
comparisons, for the Aboriginal men had been enough to consider them anything but racists!)
enfranchised and the white women were still ex- Elizabeth Cady Stanton and Susan B. Anthony.
cluded from the vote. Again, her entire argumen- When some African American men proved to be
84
against women’s suffrage, Stanton spoke against would have given the first answer, there is also
them, as she would have spoken (and did speak, no basis for accusing her of racism.
as any other suffragist, in numerous times during
the fight for suffrage) against any man, white or
not. The fact that she “raged”, as Grimshaw puts Conclusion
it, in not much of an objective way, against men
who were opposing to the women’s enfranchise- The contradictions in Grimshaw’s accusations
ment, even if they were non-white, does not nec- targeted on white women go deeper than the
essarily prove her racism, for those opposing the surface analysis that I tried to do here. Her argu-
suffrage were, above all, men, regardless of their ments are subverted by the mere fact that Ab-
race. original women were included in the vote and
Another proof of Grimshaw’s evidence’s poor each accusation that she makes seems to be con-
historical truth is revealed in her attempt to tradicted not only by the reality, but also by her
prove the racism of the white suffragists in Colo- own arguments, as pointed out above.
rado where, again, the target is Susan B. An- Issues of class, race and sexual orientation
thony. She uses what I would call historical gos- emerged to dismantle and reshape the category
sip, pretending that the former abolitionist, now “woman” or “women” only late, considering the
a leading suffragist, asked, when told about the “age” of women’s movement, in the feminist dis-
project for a new campaign for a referendum, af- course, feminists having been talking about
ter the first one proved to be against women’s women’s issues as a whole. The debate over the
enfranchisement, whether “all those Mexicans “Woman question” stands as a proof for the way
[who voted against women’s suffrage] [were] in which the feminists’ discourse (even if many
dead”42. However, Grimshaw herself acknowl- of them did not use this label for themselves) of
edges the poor historical truth of this fact, since the first and second wave was speaking about
she mentions another, more moderately, version “all women”. I think that the same thing hap-
of Anthony’s reply, according to which the suf- pened in the early stages of women’s struggle for
fragist asked only whether the Mexicans had suffrage, the white activists were talking about
been converted.43 The biggest difference be- all women, regardless of their race, and the fact
tween the two versions of Anthony’s reply is ob- that indeed, all women had been enfranchised,
vious and, since there is no evidence that she with no race bar, is the necessary and sufficient
proof in this respect. The problem of Aboriginal
85
women was not seen, by most of the white suf- References:
fragists in these colonial states, as a different
problem from that of white women. “All adult Books
persons”, as the provision of the law stated, re- Lovell-Smith, Margaret (ed.), The Woman
ally meant all women and men, regardless of Question – Writings by the Women who Won the
their race. Vote, New Women’s Press, Auckland, 1992
The nature of these arguments and critiques
with regard to the white suffragists activities and Offen, Karen, European Feminisms, 1700-
discourses presents the 1880s and 1890s 1950, Stanford University Press, Stanford, 2000.
women’s struggle as being reinterpreted and re-
written (or revisited, to use the fashionable Saunders, Kay & Raymond Evans (eds), Gen-
term) from a contemporary postcolonial per- der Relations in Australia – Domination and
spective, distasteful of any racist or essentialist Negotiation, Sydney: Harcourt Brace, 1992
manifestations. Whatever welcomed these ap-
proaches might be, they certainly misunderstand Articles
and misread the conceptions and the images of Ballara, Angela, “Wahine Rangatira: Maori
the world at that time. I do not mean that a more Women of Rank and Their Role in the Women’s
race-inclusive white suffragists’ discourse is not Kotahitanga Movement of the 1890s” in New
desirable and that such a discourse would not Zealand Journal of History, 27/2, Oct. 1993, pp.
have had positive outcomes for the non-white 127-139
peoples, but to accuse all white suffragists of the
late nineteenth century settler societies of racism Grimshaw, Patricia, “Reading the Silences:
and blindness is, in my opinion, far too much for Suffrage Activists and Race in Nineteenth-Cen-
the period under consideration. tury Settlers Societies” in Patricia Grimshaw,
Katie Holmes and Marilyn Lake (eds), Women’s
Rights and Human Rights – International His-
torical Perspectives, Palgrave, London, 2001, pp.
31-48.
Grimshaw, Patricia, “Women’s Suffrage in

New Zealand Revisited: Writing From the Mar-
86
gins” in Caroline Daley and Melanie Nolan (eds), Notes
Suffrage & Beyond – International Feminist Per-
spectives, Auckland: Auckland University Press,
1
Although, in the writings of the time it is referred to
as “woman’s suffrage”, I will use “women’s suffrage”
1999, pp. 25-41.
throughout my paper, as this is how it is used in more
recent studies.
Midgley, Clare, “British Women, Women’s 2
Patricia Grimshaw, “Reading the Silences: Suffrage
Rights and Empire, 1790-1850 in Patricia Activists and Race in Nineteenth-Century Settler Societ-
Grimshaw, Katie Holmes and Marilyn Lake (eds), ies” in Patricia Grimshaw, Katie Holmes and Marilyn
Women’s Rights and Human Rights – Interna- Lake (eds), Women’s Rights and Human Rights – Inter-
national Historical Perspectives, Palgrave, London,
tional Historical Perspectives, Palgrave, London,
2001, pp. 31-48.
2001, pp. 3-15. 3
Ibid, p. 31.
4
In order to do that, I use both recent studies and
Narayan, Uma, “Essence of Culture and a writings of the suffragists of the late 19th century, as pub-
Sense of History: A Feminist Critique of Cultural lished by Margaret Lovell-Smith in the collection The
Essentialism” in Uma Narayan and Sandra Woman Question – Writings by the Women who Won
the Vote, New Women’s Press, Auckland, 1992.
Harding (eds), Decentering the Center. Philoso- 5
For the Aboriginal women’s fight for suffrage I use
phy for a Multicultural, Postcolonial, and Femi- Angela Ballara’s article “Wahine Rangatira: Maori Women
nist World, Bloomington and Indianapolis, pp. of Rank and Their Role in the Women’s Kotahitanga
80-100. Movement of the 1890s”, published in New Zealand
Journal of History, 27/2, Oct. 1993.
Sinclair, Keith, “Why are Race Relations in
6
Patricia Grimshaw, “Women’s Suffrage in New
Zealand Revisited: Writing From the Margins” in
New Zealand Better Than in South Africa, South
Caroline Daley and Melanie Nolan (eds), Suffrage & Be-
Australia and South Dakota?” in New Zealand yond – International Feminist Perspectives, Auckland
Journal of History, 5/2, Oct. 1971, pp. 121-127. University Press, Auckland, 1999, p. 29.
7
Ibid., p. 29.
Stretton, Pat & Christine Finnimore, “Black 8
Ibid., p. 35.
Fellow Citizens: Aborigines and the Common-
9
Margaret Lovell-Smith, The Woman Question –
Writings by the Women who Won the Vote, p. 12.
wealth Franchise”, Australian Historical Studies, 10
Ibid., p. 12.
25/101, Oct., 1993, pp. 521-535. 11
Ibid., p. 72.
87
12
Kay Saunders & Raymond Evans (eds), Gender Re- 27
Ibid., p. 127.
lations in Australia – Domination and Negotiation, 28
See, for example, Patricia Grimshaw’s more recent
Harcourt Brace, Sydney, 1992, p. 326. article “Reading the Silences: Suffrage Activists and Race
13
Ibid., p. 332. in Nineteenth-Century Settler Societies”, but also Patricia
14
Suzanne M. Marilley, “Frances Willard and the Grimshaw’s “Women’s Suffrage in New Zealand Revis-
Feminism of Fear”, Feminist Studies, 19/1, Spring 1993 ited: Writing From the Margins” and Kay Saunders &
cited in Grimshaw, 1999, pp. 35-36. Raymond Evans’ study Gender Relations in Australia –
15
Grimshaw, p. 36. Domination and Negotiation, pp. 25-41.
16
Ibid., pp. 37-38. 29
Grimshaw, 2001, p. 34.
17
Ibid., p. 38. 30
Ibid., p. 31.
18
Lovell-Smith, 1992, p. 14. 31
Ibid., p. 34
19
Angela Ballara, “Wahine Rangatira: Maori Women 32
Grimshaw,1999, p. 35.
of Rank and Their Role in the Women’s Kotahitanga 33
Movement of the 1890s”, 34
Ibid., p. 35.
New Zealand Journal of History, 27/2, Oct. 1993, 35
Ibid., p. 42.
pp. 127-139. 36
The White Ribbon was the “official organ” of the
20
Ibid., pp. 127-128. W.C.T.U. and claimed to be, after Daybreak ceased pub-
21
Ibid., p. 128. lication, “the only real Women’s Paper in the Colony. It
22
Ibid., pp. 129-130. is owned by Women, managed by Women, and, if suc-
23
The Treaty of Waitangi was signed on the 6th of cessful, the profits will go to women’s work”, The White
February 1840 by Captain William Hobson, several En- Ribbon, May 1896, p. 7, cited in Margaret Lovell-Smith,
glish residents and approximately forty-five Maori chiefs. The Woman Question – Writings by the Women who
The Treaty lays the foundation for the way Maori and Won the Vote, p. 18.
other New Zealanders share responsibility for their 37
Lovell-Smith, p. 12.
country and it is considered the founding document of 38
the nation of New Zealand. 39
Ibid., p. 36.
24
Ballara, pp. 133-134. 40
Ibid., p. 37.
25
Ibid., p 133. 41
Ibid., p. 37.
26
Ibid., p.136. 42
Ibid., p. 39.
43
Ibid., p. 39.
88
Halleh Ghorashi
From Marxist Organizations to

Feminism
Iranian Women’s Experiences
of Revolution and Exile
Iranian women were extremely active during the As a 13 year-old girl growing up in a secular
revolution of 1979. They were or became active
family in Iran in 1975, I never thought of becom-
within various political organizations and fought for
democracy and freedom. The focus of this paper is ing either a Marxist or a Feminist. About three
HALLEH GHORA SHI
HORASHI on the activities of a group of Iranian women years later, some months before the revolution
leftists within Marxist organizations in Iran and of 1979, I became a passionate follower of a
Assistant Professor
Professor,, their experiences in exile. These political activists
Ph.D
Ph.D.. of Intercultur al
Intercultural had to leave Iran when it became a crime to be a
Marxist-Leninist organization and was ready to
Management in the Marxist. During their activities in Iran, their Marxist sacrifice my life for the Marxist ideology. In that
Department of Cul-
ture, Organisation,
convictions limited the ways in which they dealt period, the feminist movement appeared to me
with issues such as gender, sexuality, and women’s as a waste of time. I believed that women’s prob-
and Management at
the Vrije Univ ersiteit
Universiteit
rights. However the fact that they became so active
made them potentially aware of their rights as lems would be solved as soon as a classless soci-
in Amsterdam. She is
the author of Wa ys to women. It was later when this potential knowledge ety was established. So why waste time changing
Surviv
Survive,
e, Battles to became manifest. These women who initially un- the condition of women when one could invest
Win: Ir anian W
Iranian omen
Women derestimated women’s questions and suppressed
Exiles in the Nether
Nether--
in changing the whole society? It took years of
their womanhood in the framework of Marxist
lands and the US ideology, became strong advocates of women’s suppression as a woman by the Iranian Islamic
(2003, New Y ork). E-
York). rights and serious contributors in the women’s regime and some years of life in exile in the
mail: movement when they were in exile.
h.ghor ashi@fsw
h.ghorashi@fsw .vu.nl
ashi@fsw.vu.nl Netherlands for me to realize that the fight for
89
KEY WORDS: improvements in the condition of women could When politics became everything
not be postponed for any reason at all. It was
Ir anian rev
Iranian olution,
revolution,
women, exile, Marx
Marx-- then that I realized that the women’s movement The involvement of women in the Iranian
ism, political activ
activ-- needed to be taken seriously in its own right. I revolution of 1979 took place at many different
ism, gender
gender,, sexual-
it y, feminism
was not alone in this change of idea. Many levels. Their most intense participation was dur-
ity
women activists of the Iranian revolution have ing the two years after the overthrow of the
similar experiences of the past and the present. Pahlavi regime which lasted from1926–1979.
This became a part of my research later on. During 1979–1981, which was called ‘the spring
My past experiences have been essential in of freedom’, a number of political groups came
the choice of my study in anthropology and later into existence that at that time were permitted
in my choice of research on the experiences of by law. These groups advanced a wide range of
Iranian women leftist political activists first in ideologies, including forms of Marxism,
Iran and later in exile. This paper is based on Islamism, liberalism, and women’s rights. Both
part of the research I completed between 1995 the extent of the freedom enjoyed during these
and 2000. For this research I listened to the life years and the opportunity for political involve-
stories of these women exiles in the Netherlands ment gave Iranian women the chance to become
and the United States –in California, mainly in part of the political change in their country on
Los Angeles. The Iranian women I interviewed an extensive level for the first time.
were active participants in the Iranian revolution After the revolution, scenes in the streets
of 1979 and had to leave Iran when the years of changed drastically, especially in front of the
suppression started in 1981. In each country I in- University of Teheran. Bookshops were filled
terviewed twenty women and asked them about with new books previously illegal. In front of
their past experiences as leftist activists and their these shops, stands displayed newly printed
present life as exiles. One of the points of the fo- books, tapes of revolutionary music, and a multi-
cus of the research was on the impact of the po- tude of newspapers from diverse political
litical ideas on gender identity and the ways that groups. In front of almost every stand a group of
this impact changed over time. This is the part I people discussed political issues and plans for
will present in this piece. the future of the country. Men and woman of all
ages and classes took part in passionate debates.
Interest in politics at that time dominated all
other differences; the only difference that mat-
90
tered was political. Nahid1, who lives in the emotional and came from excitement. But it was
United States, emphasized this point clearly: “My a great time; I will never forget that period. I
sister told me once: “History has given us an in- wish the same kind of period for my child, but
tensive course,” and she was right. When I look with a happier ending.”
back, I see that the intensity of the events then Minoo, who was then twenty years old, now
was so great that you felt as if those events hap- an artist living in the Netherlands, related her
pened in thirty years: those years were so in- feelings: “The most wonderful thing, which I will
tense. Those were great years, and I always look never forget, and to which I always long to re-
forward to having another time like that.” turn, was the possibility for discussion between
Those years felt like an open university both people. [...] I had never seen so many people, so
on a theoretical and practical level for many much discussion, everybody debating different
women, as some explicitly mentioned. However, issues. Lots of new books and films came onto
this does not mean that they see their political the market then. [...] Politics became a part of
activities of those years as based on conscious the life of all levels of society. Everybody had the
political choices. Sara, who was around seven- right to express herself or himself, even tradi-
teen years old during the revolution and now tional people.... I witnessed the most wonderful,
lives in the Netherlands, recalled those years in historical changes. Nobody — the organizations,
the following way: “I think that I learned a lot the Shah, and even the West — expected that
then. I was thirsty for knowledge and I learned people would go so far. All of them were
many things. It was as if I ate the books: I did not shocked, including us. […] The discussions con-
just read them, believe me. Most of the things I tinued day and night, one quoting Lenin, an-
studied were in that period. I still make use of other quoting Ali. [...] I never had seen so many
my stockpile of knowledge from that period. The people, so many discussions; everybody debated
knowledge of those years was so intense that I about different issues. [...] I was proud of that, I
can still use it now. I think to myself, how can felt respect towards myself, and this respect was
two or three years affect people so much, espe- also because of some improvements for women
cially our generation that was in between. [...] I in that period. The fact that these changes were
learned a lot from those years, but everything limited afterwards is a different story. I had a
then was out of proportion. I mean in the politi- very special feeling because of this respect and it
cal way. What we read was very good: why not? also shaped my character at that time. I think
But unfortunately the political aspect was more that lots of people had that. It caused a very
91
strong self-confidence, especially in that age of came a member of a political organization, I was
being a young adult. I was thinking that I had satisfied with the fact that I was someone. I was
found my way of life so clearly, and I could see then 19 years old. Before that I was not respon-
that women are able to do things.” sible for anything, but all of a sudden I became a
Nahid, a nineteen-year old during the revolu- person who was in charge of some people and
tion, now living in the U.S., felt similarly. For her there was a person who was in charge of me. Life
those years felt like paradise: “I can say that became different; it was really satisfy-ing for me.
those years were the better years of my life. I I really enjoyed it when I went to demonstra-
think that I never in my life enjoyed life like that. tions. This feeling of joy is maybe what I feel
I gained a lot of personal freedom at that time now, but at that time I felt that I was doing
and socially all those restrictions were not there something. I did not have to stay at home and
any more. You could go wherever you wanted to wait until someone entered the door. It was re-
go, you could do whatever you wanted to do. It ally like that, before I became politically active.”
was a really safe environment and a democratic
one. It was friendly and everything was good. It
was as if it was paradise; that was my paradise To be a woman: Gender and politics
anyway. Those were the best years of my life. I
think that it was not for nothing that millions of Those highly politicized years had a complex
people were active with so much passion and influence on gender relations. On the social
honesty during that time. That atmosphere gave level, those years gave women greatly increased
you so much energy. I slept just four hours at social possibilities and mobility. Women from
night, but I did not feel tired at all. I had so various strata of society participated in social and
much energy that it covered everything. But it political events. Despite the extended space cre-
did not last long. [emphasis added]” ated in those years, public participation was not
For Samira, a nineteen-year old then, now liv- new for all women. Many from the higher classes
ing in the Netherlands, the most important as- were already involved in the public domain and
pect of those years was that her political activism had held various positions before the revolution.
after the revolution gave her a strong sense of These women too, however, experienced an in-
self-confidence. This point was also mentioned crease of their social mobility. For the first time
by Minoo. “I felt for the first time that I was in decades, women from all levels of society
someone. I was always studying but when I be- were present in public. Neda talks about this de-
92
velopment: “During the time of the Shah I saw ently because she was a girl. She was free to do
that some possibilities existed for women, but many things and was amazed that her other girl-
only for women from the higher class. This friends did not have the same freedom. In spite
changed. You felt that even women from lower of her freedom as a girl, she still felt some
classes who were not educated had a voice, too. changes regarding the position of women. “Be-
You were doing the same things. [...] This was a fore the revolution, even during intellectual
feeling that I never had during the time of the gatherings, when there was a discussion, men
Shah. In those years, you saw one or two girls went and discussed. I remember that when I so-
from the lower classes at the university. It was re- cialized with them, my mother always said: “She
ally rare, but you could see that there were some is attached to men.” I replied then that in those
possibilities, just not for all women. There was gatherings interesting things happened, and I
some freedom, but not for all women. In those wanted to be there. Through their discussions I
years, because they wanted to involve everyone could hear things about the outside world. But
in the revolution, they gave some room even to after the revolution, it was so nice that people of
the girls and women always limited by their tra- both sexes discussed things with each other on
ditional and religious families. When religious the streets. This old traditional system changed
pressures from inside the families wanted to drastically, and this caused lots of problems. I
keep them at home, religious leaders and social saw many women and men who got divorced in
changes took them outside into society. So they those years. Many had marital conflicts; for ex-
also felt the freedom, and I was happy that a girl ample, a man who used to be the god of the
who was never allowed to leave her house was house in the old system lost that. Those things
then next to me in a demonstration. It was a changed drastically in a short period of time.”
great feeling. I think that this is still there in Iran. There were some differences in the way the
This transformation happened during the revolu- impact on women was narrated by the women I
tion and they could not change it. This was one interviewed, but what they agreed on was that
of the positive aspects of the revolution. The the space of extensive social activities empow-
women and girls of the lower classes were ered women enormously during the revolution.
pulled into the society.” This empowerment can be seen as a first step
Taraneh was nineteen years old then and is that potentially affected women’s consciousness
now living in the Netherlands. She told me that of their rights. However, this potential space cre-
she never felt that her parents treated her differ- ated for women to expand their traditional
93
boundaries did not lead to an actual improve- like that even in religious organizations. The
ment of women’s rights in those years. There are contacts between men and women became in-
two main factors that can explain this process. tensified, and this was something we did not
First, not long after the revolution, religious have before this time. [...] But in those years
leaders started to limit women’s social mobility everybody’s identity was in the name of their or-
and abolish those rights in favor of women (I ganizations. At that time, I was only thinking of
will come back to this later). Second, the highly how to develop my self-defensive and revolu-
politicized society led to the marginalization and tionary methods, instead of thinking of having
temporary denial of women’s issues. The domi- children or not.”
nant political identity overshadowed gender dif- On the individual level we see the same kind
ferences and sexual relationships. Within Marxist of contradiction between the empowerment and
organizations, the question of women’s rights the denial of gender within the leftist organiza-
was considered something that had to be solved tions. On the one hand, the intense mixed-gen-
after the victory of political struggle, or the vic- der political activities brought both sexes to-
tory of socialism. This led to the situation in gether on a large scale. Almost all the activities
which independent women’s activities or organi- within the leftist organizations were mixed-gen-
zations were not supported by political organiza- der, with both sexes journeying to the moun-
tions. The marginalization of women’s issues tains for several days. For some women who did
within Marxist organizations in Iran is related to not have such contacts with the other sex in an
the historically difficult relationship between intense way these activities constituted a rather
feminism and socialism in general. “Feminists confusing phase in their life. In those years these
have criticized leftists for their lack of attention sexually mixed activities could not be con-
to sexual domination, and many socialists, in demned easily, because they were desexualized
turn, have looked at women’s liberation move- under a political label. In this sense we see that
ments as a bourgeois deviation or, worse yet, a desexualization both empowered women to in-
conspiracy against the workers’ struggle” teract with the other sex, but also led to the de-
(Shahidian 1994, 223). nial of their womanhood. Samira articulates the
Minoo’s story illustrates this contradictory as- conflict of being in close contact with the oppo-
pect of empowerment and denial of the situation site sex: “It was very difficult for me. I was
of women. “In those years there was respect for brought up in a way that — for example my aunt
women, and they could do many things. It was had a son who was two years older than I was,
94
and we always had to keep our distance. But Third, whether a woman had lived in a small city
when I became politically active we had mixed or in Tehran was also important. Most of the
meetings in our organization. I did not feel com- women who had lived in Tehran and were from
fortable. Lots of traditional thoughts were still secular families had mixed-gender activities even
there. Even if they were talking about equal during their high school years. They went to
rights, tradition was still intact. I was brought up mixed-gender parties and had boyfriends during
with that culture. It was true that we had meet- the time of the Shah. In spite of the differences2,
ings and discussed different matters, but that the amount of interaction between the sexes and
was very difficult, even for the boys. I remember its intensity had increased for almost all the
that when there was a meeting and I was alone women I interviewed. Nevertheless, this newly
with a boy we both felt uncomfortable. I think intensified contact with the other sex for these
that boys were even more uncomfortable. [...] In women went together with the denial of their
the mountains I did not talk to everybody. It was womanhood and their sexuality. I will elaborate
difficult, I had lots of limitations, and for myself I on both aspects here.
did not feel comfortable.”
Few of the women expressed themselves in
this matter. Most of them did not mention this Womanhood denied
feeling of discomfort. In order to understand the
differences in this regard several factors are of In terms of denial of womanhood, the ideal
importance. First, for women coming from tradi- revolutionary type was a very masculine figure.
tional or religious families, the mixed experi- Women within leftist political organizations felt
ences with the other sex were more limited than they had to live up to this ideal to show that they
they were for women from secular and less tradi- were real revolutionaries. Sayeh, then an eigh-
tional families. Second, age is also another im- teen-year old, speaks of this aspect, stressed in
portant factor. Women who were older than the stories of mountain climbing: “I did not feel
twenty during that time had been students of the that the men of the organization looked at me as
universities and had co-educational classes and a woman. I think that some differences were
activities prior to the revolution. This was not there: if you consider the physical aspect that
the case for high school students, because the women are weaker, it is so. The exception would
vast majority of high schools in Iran were gen- be when an athletic woman is compared to a
der-segregated even before the revolution. normal man. At that time there was a desire for
95
equality. In the mountains I carried a 40-kilo ‘proletarian love and marriage’ based on com-
backpack intended for a boy 1.8 meters in mon political analysis and advocacy. Peykar [one
height. Later I had pain in my back for weeks. of the large leftist organizations then-HG] issued
When I look back, I see that these kinds of things an internal guideline on how members and sup-
were wrong. I still have problems with my back porters should choose their mates (Shahidian
after so many years.” 1994, 233).
Samira mentions the same point: “It was re- Moghissi also highlights this issue:”Most vet-
ally strange, you know, in the mountains, we as eran Fedayeen [the large leftist guerilla organiza-
girls were supposed to carry the same heavy tion of that time-HG] refrained from love/mar-
backpacks as boys. It was really exaggerated. I re- riage relationships, which they thought would
member once I got a back pain for a week be- impede their devotion to revolutionary activities.
cause of carrying a heavy backpack the whole Not coincidentally, there was an extraordinary
day. I really liked it then, but all that pain was upsurge in the rate of marriage among ex-politi-
unbelievable.” cal prisoners after the revolution, and many oth-
To bear all that pain or physical harshness to ers who had refrained from having children
become more like a man was one denial of wom- started families. In fact, an organizational recom-
anhood. Another was that women were not sup- mendation was issued to this effect and nearly all
posed to look attractive by wearing makeup or the Fedaii cadres married after the revolution.
nice dresses. Any act that would have been con- [...] In essence, they were arranged marriages of
sidered womanly was condemned and seen as a a political type (1994, 131).”
deviation from the norm. “Another practical con- In those years, marriage had to serve political
sequence of the left’s approach to the ‘woman goals; otherwise, it was unnecessary. In this
question’ was the de-sexing of woman, clearly sense, the content of marriage was emptied of
visible in the baggy clothes and absence of cos- love and sexual desire. This does not necessarily
metics among female revolutionary activists” mean that the content of marriage prior to this
(Shahidian 1994, 234). period was mostly based on love. Nevertheless,
In the denial of their sexuality, women talked before the revolution, the importance of love in
about the various ways they suppressed their marriage had been growing, especially within
sexual attraction to the other sex as one of the highly educated families. Sima, who was nine-
sacrifices they were supposed to make. If any at- teen during that time, told me her thoughts on
tention was given to love and marriage, it was for this matter: “We went to the mountains together
96
with the boys. No, I did not feel any sexual dif- Sayeh comments about this situation: “In
ference. The sexual differences were not there those years there was a great atmosphere. But
and this was because there was a political atmo- the problem was that we did not have the chance
sphere. Everybody was thirsty for political activi- to enjoy those years of sexual maturity. [In what
ties and discussions, and they were thirsty to way?] I never had a boyfriend, nobody wrote me
learn and to understand. These were the things a love letter. There were some boys chasing me
that dominated society. And this marginalized in the streets but that was it. It was really
sexual differences. I remember that when univer- strange; it was a weakness of that period. I think
sity students wanted to marry, we were thinking: now that it was inevitable, there was a revolution
“They want to marry?” Marriage had become very and the atmosphere was like that, so political.
marginal. “They want to marry?” We could not We were enthusiastic, and we did not look at the
believe it. Everybody had to think of revolution boys around as an opposite sex. There were
and political things; personal life was dominated people who had some relations; I am talking
by political issues.” about myself. I do not want to say that everyone
Mojgan was very young – fifteen years old – who was there was thinking like this. I say that I
during the revolution: “When I worked in a po- missed the experiences of youth in that period.”
litical organization I did not think at all about The politicized atmosphere of the years of
sexual relations. I had other things in that period freedom gave political identity a dominant char-
that satisfied me and I did not feel any necessity acter. Other identities, such as gender and reli-
for that. Other people who were not politically gious identities – in the case of interviewees with
active thought that I had a lack of sexual desire a Marxist background – were marginalized. Po-
because of that. My cousin, for example, was tell- litical identity was the strong leading factor in
ing me: “You are lying.” They thought that either life.
I was hiding something from them or there was
something wrong with me. Sometimes they
made bets with me that I had to get a boyfriend When being political became a crime
to prove that I was healthy. Sometimes I even
doubted myself: I felt that maybe there was Those years of freedom were beautiful, but
something wrong with me. But I was so busy they did not last. Years full of hope and opti-
with my political activities that I did not have mism changed to years full of fear and empti-
time for other things.” ness: a period called “the years of suppression”
97
by many. In the first months after the revolution, pressed anti-religion attitude, it soon became ob-
various political groups began clashing. Al- vious that they had no place in the newly estab-
though people were free to demonstrate and dis- lished Islamic society. This was, of course, if they
cuss in the streets, disagreements gradually took had not already been arrested. What became in-
on more virulent forms. Occasional violent con- creasingly obvious to women was that their lives
frontations led to a decisive change of power in were more and more restricted by new laws,
June 1981. From that time on, brutal and bloody new codes of behavior, and tighter social con-
scenes dominated the streets of Iran, especially trol.
in Tehran. Those who opposed the Islamists in
power remember those days and the years that
followed as hell. Those years were associated How did it feel to be a woman?
with hell as much as the first years of the revolu-
tion were associated with paradise. The symbolic In the previous part, women expressed their
use of paradise and hell to explain those events views on the ways in which gender relations
may seem somewhat exaggerated; however, this changed during the first years of the revolution
is the way many activists remember those years. when women gained more space, and when so-
As discussed earlier, political identity gained cial mobility opened the potential for individual
precedence during the years of freedom. The po- change. Although political identity shunted
litical space and political convictions of those women’s issues to the side, the question of the
years did not allow gender and religious issues marginalization of women increased in impor-
to take a prominent place in people’s lives. Dur- tance when the intensive years of political activ-
ing the period of suppression, political identity ism ended and women once again faced second-
came under severe attack and political space was class status on a daily basis.
taken away. Other identities came into focus. During this time, people could be attacked
One of those was that religious identity became on the street for various reasons. One such rea-
an essential part of people’s lives. Applying for a son was being a woman who was not dressed in
job, attending the newly reopened university, in proscribed Islamic dress. Women who came out
general to live, was dependent on one’s religious onto the street had to be worried both about
background. If there were any doubts about their gender and their political background.
one’s Islamic background, all doors were closed. Family law changes minimized women’s rights in
For leftist political activists, with their openly ex- the cases of divorce and child custody. Two of
98
the women who lost their husbands during that a woman did not have any basic rights. Imagine,
time were in shock for years. Their pain became when my father died twenty-five years ago, my
even deeper when their fathers-in-law gained le- mother was illiterate, but she got the custody of
gal custody of their children. Before the intro- the children. But when my husband died, I was a
duction of the new family law in 1985, mothers woman who worked next to my husband; I was
were not eligible to have legal custody of their the manager of the house. After his death, my fa-
children (Kar 1996; Mir-Hosseini 1993). The ther-in-law who was between sixty and seventy
new law introduced a division of custody rights years old with thick glasses and a stick, who him-
into hadana (care) and wilaya (supervision). Af- self needed a custodian, got the custody of my
ter 1985, it was thinkable for women to gain children and myself. The whole life of my chil-
hadana custody—if they were proven to be “fit dren was in his hands. This was when I had to
mothers”—but wilaya was exclusively given to start my life from zero, but then I did not have
men. Also, “[t]he duality inherent in such a divi- the right to move anything without his permis-
sion of custody rights has been minimized by de- sion. Women had no right to inherit from their
veloping the men’s share of custody at the ex- husbands, everything belonged to the children
pense of women’s . Wilaya is not only more and the children belonged to that old man. This
emphasized, but encompasses the patrilineal was the most painful thing that happened to me,
unit by including the paternal grandfather of the this I really could not imagine. When I wanted to
child” (Mir-Hosseini 1993, 153). It is obvious change the ID card of my children, I could not
that the women interviewed for this article could do it, my father-in-law had to apply for it.”
never came close to gaining even hadana cus- Women, who experienced higher social mo-
tody, because they could not be considered as bility in the first years of the revolution, were
“fit mothers” with their Marxist backgrounds. faced with many legal and social restrictions dur-
They lost their husbands because of their politi- ing the years of suppression. Women who
cal background, and then they lost their children started to question traditional limitations to their
because of their gender. It was then that they mobility had to observe them later as their rights
knew what it meant to be a woman in Iran. “Dur- were taken one by one. Their legal and social
ing those terrible years and especially after the rights were narrowing and becoming even worse
death of my husband, I really felt what it meant than before the revolution (Afshar 1987;
to be a woman. I felt this with my whole body, Saadatmand 1995; Sanasarian 1982; Nashat
my flesh and blood. It was so painful that you as 1983; Paidar 1996; Reeves 1989; Tabari 1982). It
99
was a drastic turning point that had many social, love in the organization? Love did not have any
legal, and economic consequences for women. meaning there; the movement is not a joke, you
Women political activists faced a double burden cannot fall in love.” This shows how our move-
in those years, both because of their political ment was an infant. When you have an experi-
background and because of their gender. There enced movement they would never consider
was not much space for men and women to in- love as meaningless.”
teract socially. Years of free social interaction Even when love was present, it was strongly
turned into strict segregation of opposite sexes. suppressed, which Jaleh later regretted. Jaleh,
Most of the unmarried women of this study then a twenty-two-year old, now living in the
married during the period of suppression. Their United States, fell in love and got married during
choice of partner was based on political convic- the time of the revolution. “I remember that I
tion. Some who had contact with their partners was married and I wanted to be alone with my
during the years of activism decided to marry husband, someone I loved so much; and we
them because it was safer to be a married person fought so hard to be with each other. It was al-
than a single woman. For women in general, it most impossible for us to marry each other: our
would have been odd to live alone, so either parents disagreed, but we married at last. Then
they had to live with their families or get mar- we married with so much love and came home,
ried. The aspect of safety was also important but the comrades did not leave us any kind of
within the organization: single people were privacy. Now I have a kind of complex about it, I
more readily suspected than married couples. know this seems like a complaint, but these are
Also, it became dangerous for both sexes to be pains on my heart. My husband told me that it
together publicly. People could get arrested was bad that we went and slept in the same
while walking with the opposite sex on the room with each other in front of x, y, and z. I did
street, and if they could not show that they were not mind this kind of thing, and I was blamed by
relatives or partners they could be jailed. This everyone on that issue. It was the atmosphere of
was a risk that political activists could not take that time: religious even within leftist organiza-
(Saadatmand 1995, 21). Whatever the reason for tions. Sex was questioned: politics dominated
marriage in those years, love did often not have everything. Do you remember that poem, its
much to do with it. Nahid explains: “In those meaning was something like this: “In the time of
years no one told me you should love someone struggle it would be a shame if I think of you, my
to marry. But in those years you thought: “Love, love.” You know what I regret the most is that
100
we never expressed our feelings to each other Those years were years of waiting. This dramatic
and that we never had privacy to be together. It change from highly active years to years of si-
is strange because I thought that we were fight- lence and passivity had a strong psychological
ing for beautiful things. Is not love beautiful, impact on women. Many expressed feeling de-
then?” pressed, dead, or lost. People had time to think,
As was the case during the period of freedom, which had special importance for young people
marriage was strongly connected to political con- who became politically active during the revolu-
siderations during the period of suppression. tion and had not had time to think about their
Even when love was involved it was strongly dis- activities then. Taraneh mentions this point:
approved of by others, or was supposed to be “The black period [she refers to the years of sup-
suppressed by the people involved. Even though pression –HG] on the one hand was full of black
politics were repressed socially during the years days for me but on the other hand was a period
of suppression, political considerations contin- of having time to think. I thought about lots of
ued to dominate people’s personal choices. things in that period. That was a time for every-
body to think. Lots of people did their thinking
in that period and found their ways. For me it
“You had the time to think” was a time of fear and anger. With each bell that
rang my whole body began to shake. I almost
When political activity became dangerous, the never went in the streets. All the news was bad
amount of activity decreased drastically. Activists news; there was no good news. They arrested
who had been on the streets from early in the your family, friends, and so on. But next to that
morning until midnight, now had to spend most you also had ideological problems. We did not
of their time at home waiting to see if someone have time to face that before, when we became
would betray them. Many women changed resi- politically active. But we had to confront it in
dences and went to other cities. Some were ar- this period. You had conflicts with yourself and
rested and spent years in jail. Younger people with the outside world. I think that both of these
who just had finished high school and did not were dangerous. I think that the first kind of
have a job or a spouse or children to take care of conflict was the more dangerous. Many people
stayed home day in, day out. People who had committed suicide. It was something going on
jobs lost them because of their political activities, inside of you, and there was no one who could
or were waiting to lose them at any moment. help you.”
101
Having so much time to think back over the my desire grew in finding out who I was, which
reasons for their activism made people realize also led to discovering my womanhood.”
that their expectations had been unrealistic. This Forced to limit their activities on a political
realization came at a time when they were facing level and to question their political involvement,
danger on a daily basis because of those activi- women now had time to pay attention to their
ties. For many, those years were years of internal interests in life. Shadi for example found out
crisis and external pressure. Taraneh finds the about her womanhood and her interest in mu-
internal crisis the more dangerous. Others be- sic. For many others this didn’t happen until
came conscious of their womanhood during years after that they found their way in life. In
those years, something that they had up until those years they lived for the moment and could
then ignored. They realized how strongly they not think of the future. Their fear of getting ar-
had repressed their womanhood, both in rela- rested or killed did not permit them to do any-
tion to their sexuality and to their sexual rights. thing but struggle to survive for the moment.
Many women realized the importance of gender During “the spring of freedom” they had hoped
issues during those years of suppression; others to be part of the future of their homeland, a
discovered that later in exile. Shadi, then a homeland that later became a strange country to
twenty-seven-year-old, now an artist living in the them. They lost their home in their own home-
United States, mentions this point: “My political land. Once in exile they had to find new ways of
identity became passive in that period, but it did creating a meaningful life.
not vanish completely. I still wanted to stay and
do something. [...] But I never paid enough at-
tention to myself as a woman. This is something From Marxist Ideologists to Feminists
that I had to look at, to see who I was. This hap-
pened to me during the suppression years. The past experiences of the women of this
When my family left for abroad, I lived there study changed them in many ways. They can no
alone and that was an opportunity for me to longer be satisfied with a simple life bereft of
think more about these things. I also played pi- higher ideals. One woman said, “There is no way
ano then, I always liked music but because of back: once you have experienced the complexi-
those political convictions I never had paid seri- ties in life and had higher ideals, you cannot go
ous attention to it. In that period of suppression back and accept a simple life by just having a
beautiful house, cooking, and raising the chil-
102
dren.” For many, new ideals have replaced old and Ms. Farah Karimi in the Netherlands. Ms.
political ideals. What almost all of them have in Amir, a feminist, was the Green Party candidate
common is the wish to make at least a small con- for Lieutenant Governor in California in 1998,
tribution to changing the world. This aspect of receiving a quarter of a million votes. Ms. Karimi,
changing the world is expressed in various ways. also a feminist and a candidate of the Green Left
Some do it by the choice they make in their stud- Party, was elected a member of the Dutch Parlia-
ies. As one of them told me: “What I do now and ment in 1998 and 2002.
my plans for the future are influenced by my Most of the women in both countries con-
past. I am not a member of the organization now sider themselves advocates of women’s rights.
but my life is formed by my past: I still have ide- Sepideh, who now lives in the U.S., was thirty-
als, but new ones. Take for example my choice seven years old during the revolution. Her reflec-
of study, psychology. This choice is uncon- tion on the past and positioning in the present
sciously or maybe consciously influenced by the highlights the shift from Marxism to feminism
past: I want to help people.” beautifully: “During the revolution, it was
Others seek to contribute by voluntary in- women’s questions that attracted me into poli-
volvement in various human and women’s rights tics. I thought then that the solution for
organizations. Most of the women in both coun- women’s conditions would come with a socialist
tries are either involved in women’s organiza- revolution. Then, I did not consider myself a
tions or active in regard to women’s issues and feminist at all. At that time, I considered femi-
organize gatherings on different subjects related nism a bourgeois concept. Then I remember that
to Iranian women. Others present their ideals when women came from abroad to Iran and
through their work as artists. A few remained ac- talked about feminism we boycotted them. When
tive participants of Iranian leftist organizations in I think back I feel sorry that I thought like that.
the new countries. However, this time these For example I remember that the famous Ameri-
women were also strong advocates of women’s can feminist Kate Miller came to Iran after the
rights within their political organizations. Others revolution, but then I was not interested. […]
became participants of the leftist organizations of This was not all: in Iran I had to suppress myself
the new country. The most visible examples of as a woman in general. I looked at myself as a
the women which fall within this last category man. Here in exile I learned to appreciate my
and had similar backgrounds with the women of womanhood, to find out about my sexuality. I
this book are Ms. Sara Amir in the United States now consider myself definitely a feminist.”
103
The truth of Sepideh’s claim to being a femi- ture. These women activists questioned patriar-
nist is manifested in her activities within differ- chal ideas regarding women’s roles in the family
ent women’s organizations in California. in Iran. This process began before their exile: by
Bita could be considered as one of the few that time, they had already begun to reevaluate
women who have been a feminist both in Iran their gender-based positions in Iran. However,
and during the exile. She was about thirty-eight during ‘the spring of freedom’, the political
years old during the revolution and reflects on domination did not leave much room for this
her experiences in Iran in the following manner: consciousness to surface, and the legal limita-
“During the revolution I was active within a tions of ‘the years of suppression’ did not leave
woman’s organization. Our goal was to increase much space for them to act upon their gender
the consciousness of suppressed women of their awareness in order to change their living condi-
rights and teach illiterate women to read and tions.3 Once in exile, the space was there, so
write. But the organization was not that large, they grasped the opportunity. The new space in
and we did not get any support from political or- exile led to an explosion of the accumulated
ganizations. We were so on our own!! It was not awareness of these women regarding their gen-
normal to work in this way. Everybody wanted to der. One of the manifestations of this has been
convince us to join a political organization. Most in regard to marriage. The marriages in the new
of the people believed that women’s organiza- country had to be reevaluated and the gender re-
tions were not important enough.” lationships restructured. In this sense a process
Bita talked with me extensively about the dif- of negotiation came into existence that involved
ficulties she had as a feminist in that period in both men and women.
Iran. Once in exile she continued with her con-
tributions to the Iranian women’s movement in
many ways. She told me that it makes her happy Marriage challenged in exile
to see that so many women who rejected femi-
nism in Iran have now become advocates of It is generally accepted that the process of mi-
women’s rights. gration changes the family structure of married
Part of the experience of becoming advocates couples. Different studies emphasize that mi-
of women’s rights is that past experiences and grant women reevaluate their gender roles and
present convictions have an impact on the lives their marriages (Abdulrahim 1993, 75-76;
of these women within their own family struc- Benson 1994, 83; Krulfeld and Camino 1994,
104
xii). This is also the case in Iranian families in expression, but the political background still
ile (Darvishpour 1999). Tensions and violence served as an essential element in marriage,
within Iranian families have been discussed, pre- rather than personal attraction or love. During
sented, and studied in various ways. An incident the lives of these married couples in Iran, the so-
in the Netherlands described by the Iranian- cial and political pressure was so high that the
Dutch writer and columnist Kader Abdolah illus- main concern was to survive. Once in a new
trates this (De Volkskrant, 3 October 1999). An country, the situation changed. Politics no
Iranian father killed his 15-year-old daughter and longer dominated, nor was there constant exter-
his wife after he accused them of becoming west- nal pressure threatening their lives. In this new
ernized. Kader Abdolah’s explanation of the case situation people started to focus on other rea-
is that migration changes the power relations in sons for being together than just political ones.
the family, and patriarchal ideas are challenged. After some years of living in exile political ideas
This particular man who lost power chose to changed, and this in itself could become a
avenge the situation in a brutal way. The same source of disagreement. Of the women I inter-
kind of emphasis is also given by scholars to ex- viewed, nearly all of those who had married
plain the rate of divorce among Iranians in exile. based on political convictions were divorced.
“The traditional privileges of men have come un- When the political aspect was not there any-
der scrutiny as many women have become more more, they started to question and reevaluate
independent. This is, in part, reflected in the the reasons for their marriage.
very high divorce rates among Iranian couples”
(Graham and Khosravi 1997, 121-22).4
However, two circumstances are of particular Conclusion
interest for this study: 1) most of the women, es-
pecially the younger ones, entered into mar- The women involved in political activism in
riages based on a shared political ideology; and Iran experienced a shift in gender relations. The
2) potential changes in gender relations had al- political atmosphere of those years gave them
ready begun in Iran. I showed above how mar- space to stretch the limits of some patriarchal
riages between political activists were influenced ideas. In those years, it was not taken for granted
by their political convictions. The dominance of that a woman’s main task was to marry and raise
politics in those years made it a reason for mar- children. The women became publicly involved
riage. Some also married during the years of sup- in political changes and fought against ideas that
105
limited their activities. However, the political family structure of these women in exile has
dominance of those years left those achieve- been such that, once in exile, most of the
ments latent. Additionally, most of the Marxist women interviewed for this study divorced their
activists did not even believe in a separate husbands. Most of them have probably searched
women’s movement. The ones who believed in specifically for love in order to commit them-
it were marginalized (Matin 1999). Limitations selves in a new marriage.
enforced by Islamic law after the revolution
made women much more aware of their rights.
The violent political atmosphere during the References
years of suppression did not leave much space
for women to fight against the laws, which force- Abdulrahim, Dima, Defining Gender in a Second Ex-
fully reminded them that they were regarded as ile: Palestinian Women in West Berlin, In G. Buijs (ed.),
Migrant Women: Crossing Boundaries and Changing
the second sex. Nevertheless, the experiences of
Identities, Berg Publishers, Oxford and Providence,
those years made them more aware than ever of 1993, 55–83.
their rights as equals. Thus, awareness of Afshar, Haleh, Women, Marriage and the State in
women’s rights issues did not first begin upon Iran. In H. Afshar (ed.), Women, State and Ideology, The
entrance into the new society, but rather had Macmillan Press, Houndmills, 1987, 70–86.
been an integral part of the women’s struggle in Benson, Janet, Reinterpreting Gender: Southeast
Asian Refugees and American Society, In L.A. Camino
Iran (see also Tohidi 1993, 178). This potential
and R.M. Krulfeld (eds.), Reconstructing Lives, Recaptur-
knowledge of women’s rights, which did not ing Meaning: Refugee Identity, Gender, and Culture
have much room to be practiced in Iran, showed Change, Gordon and Breach Publishers, Basel, 1994, 75–
itself once relocated into the new country. 97.
Within the new context in which the basic rights Darvishpour, Mehrdad, Geen weg terug:
of women are safeguarded, the potential knowl- Echtscheiding onder Iraanse vluchtelingen in Zweden
(No way back: divorce among Iranian refugees in Swe-
edge of these women political activists became
den), Interviewed by Eline Schrauwen. Savante, 5(17),
manifest. This manifestation has had diverse 1996, 26–27.
forms. Many became active feminists; others in- ———, Intensified Gender Conflicts Within Iranian
cluded women’s issues in their works as artists, Families in Sweden, Nora: Nordic Journal of Women’s
writers, politicians; a few remained political ac- Studies 7 (1), 1999, 20–33.
tivists in their old organization, but with greater Gerami, Shahin, The Role, Place, and Power of
Middle-Class Women in the Islamic Republic, In V.M.
interest for women’s issues. The impact on the
106
Moghadam (ed.), Identity Politics and Women, Paidar, Parvin, Feminism and Islam in Iran. In D.
Westview Press, Oxford and Colorado, 1994, 329–47. Kandiyoti (ed.), Gendering—- the Middle East: Emerging
Graham, Mark, and Shahram Khosravi, Home Is Perspectives, I.B.Tauris, London, 1996, 51-69.
Where You Make It: Repatriation and Diaspora Culture Reeves, Minou, Female Warriors of Allah: Women
Among Iranians in Sweden, Journal of Refugee Studies, and the Islamic Revolution, E.P. Dutton, New York,
10 (2), 1997, 115–33. 1989.
Hannasab, Shideh, Acculturation and Young Iranian Saadatmand, Y, Separate and Unequal Women in Is-
Women: Attitudes Towards Sex Roles and Intimate Rela- lamic Republic of Iran, Journal of South Asian and
tionships, Journal of Multicultural Counseling and De- Middle Eastern Studies, XVIII (4), 1995, 1–24.
velopment, 19(1), 1991, 11–21. Sanasarian, Eliz, The Women’s Rights Movement in
Kar, Mehrangiz, Women and Personal Status Law in Iran: Mutiny, Appeasement and Repression from 1900
Iran, An Interview with Mehrangiz Kar, Middle East Re- to Khomeini, Praeger, New York, 1982.
port (MERIP) 198, 1996, 36–38. Shahidian, Hammed, The Iranian Left and the
Krulfeld, Ruth M., and Linda A. Camino, Introduc- ‘Woman Question’ in the Revolution of 1978–79, Inter-
tion, In L.A. Camino and R.M. Krulfeld (eds.), Recon- national Journal of Middle East 26, 1994, 223–47.
structing Lives, Recapturing Meaning: Refugee Identity, Tabari, Azar, Islam and the Struggle for Emancipation
Gender, and Culture Change, Gordon and Breach Sci- of Iranian Women, In A. Tabari and N. Yeganeh (eds.), In
ence Publishers, Basel, 1994, ix-xviii. the Shadow of Islam: The Women’s Movement in Iran,
Mahdi, Ali Akbar, 1999, Trading Places: Changes in Zed Press, London, 1982, 5–26.
Gender Roles Within the Iranian Immigrant Family, Cri- Tohidi, Nayereh, Iranian Women and Gender Rela-
tique, 15, 1999, 51–75. tions in Los Angeles, In R. Kelly and J. Friedlander (eds.),
Matin, Mahnaz, compiler and editor, Bazbini-e Irangeles: Iranians in Los Angeles, University of Califor-
tajrobey-e Etehad-e Meli-e Zanan (The National Union nia Press, Berkeley, 1993, 175–84.
of Iranian Women Revisited), Noghteh Books, Berkeley/
Cedex, 1999. 1For safety reasons and to protect the anonymity of
Mir-Hosseini, Ziba, Marriage on Trial: A Study of Is- the women interviewed, names used in this article are
lamic Family Law, Iran and Morocco Compared, pseudonyms.
I.B.Tauris, London, 1993. 2
For more on these differences see Ghorashi 2003.
Moghadam, Valentine M, Modernizing Women. Gen- 3
For further studies on the position of women after
der and Social Change in the Middle East. Lynne the revolution, see the following: on compulsory veiling,
Rienner Publishers, Boulder, 1993. Gerami 1994; V.M. Moghadam 1993; on legal rights,
Moghissi, Haideh. Populism and Feminism in Iran, Afshar 1987; Nashat 1983; Reeves 1989; Tabari 1982;
St. Martin’s Press, New York, 1994. Sanaserian 1982.
Nashat, Guity, Women in the Ideology of the Islamic 4
On this point see also Darvishpour 1996, 1999;
Republic, In G. Nashat (ed.), Women and Revolution in Hannasab 1991; Mahdi 1999; Nassehy 1995; Tohidi
Iran, Westview Press, Boulder and Colorado, 1983, 195- 1993.
217.
107
Mihai Lucaciu
Argument. Why Should We

Study Everyday Lives of
Catholic Women
Assuming that all cultures have gender roles,

Religion is not only an abstract set of ideas
religion affects women differently than men. What
have Catholic women’s religious lives, roles, and but also something practiced by people, and half
images been like? Although all women share a of all people are women. Assuming that all cul-
common experience of being women, differences of tures have gender roles, religion affects women
class, race, religion, culture, and sexual orientation
separate them, and therefore taking into account
differently than men. What have Catholic
women’s experiences and views can be a difficult women’s religious lives, roles, and images been
task in complex religious contexts. Religious prac- like? Until recently those subjects were terra in-
tices have different significance to men and women cognita in society and were rarely discussed in
and their engagement is different. In foraging and
horticultural societies, women and men have more academic environments. This ignoring practice is
egalitarian and complementary roles and women not acceptable anymore: we have to add more
play significant roles in religion – while in agrarian information about women and their everyday
societies the situation is quite different. Large
lives and struggles and analyse it in an academic
denominations such as Roman Catholicism, the
MIHAI LUCACIU environment to be treated gender equally in a
Eastern Orthodox Church, and Orthodox Judaism
Chairman for W orld
World are strongly against the ordination of women to gender biased context. Catholic communities en-
Youth Connection sacramental ministry. Catholic women are left with compass many patriarchal manners that have to
(R omania),
(Romania), a God with whom they cannot identify and who
mihailucaciu@yahoo
mihailucaciu@yahoo.co
ahoo.co.uk
.co.uk cannot identify with them.
be contested. Because the solutions are not very
108
KEY WORDS: clear, we have to research what kind of informa- from those characteristics: it represents oppres-
tion is actually relevant to women’s religious ex- sion in itself. Derrida’s distrust of the potentially
religion, feminism,
Catholic women,
periences, how they interact in traditional reli- deceptive nature of pacifist and ecumenical
patriarch
patriarchyy, ordina- gious contexts such as Catholicism, and how projects is profound. Derrida, in an attempt to
tion of women, their lives are changed and influenced by their bring out the parochial Christian prejudice im-
prejudices
religious adherence. Too often feminist criticism plied in our thinking about religion, with his
maintains philosophical distance and is aimed at enormous display of etymological claims (rival
abstraction, and in this case it neglects actual be- Indo-European and non-Indo-European ety-
liefs and believers, especially devoted women mologies could be emphasized in at least some
and marginalized people. One-dimensional con- cases cited by Derrida) he asks the question of
cepts and models of knowledge are disputed, whether a form of radical transcendence of cul-
and they do not related well to large groups of tural constraints in intercultural communication
believers. There is a strong desire to break and is possible. Genealogies, etymologies, histories,
transform the patriarchal monotheistic order and the very constitutive elements of a religious tra-
highlight and reflect more on ‘women’s experi- dition with which Derrida is familiar and that he
ences.’ From this perspective, there is a danger greatly stresses can only bring out historical, un-
of applying a new form of essentialism or univer- alterable generic relationships, since that is the
salism in referring to women’s experiences. A idiom in which they happen to be expressed.
paradigmatic change can come from an in- They cannot reveal formal, structural similarities
creased interest in more concrete everyday prac- that may have historical roots now lost to con-
tices of very different women, their diverse consciousness, between people initially pursuing
texts and their multivarious practices of belief historically unrelated cultures, religions, and lan-
(see de Haardt, Korte 2002:1-26). guages. The most appropriate approach is not in
Derrida rightly stresses the parochialism of terms of either-or, but the admitting of the ten-
the universalistic claim of a particular type of sion which exist between the parochial and the
spirituality as ‘religion’; particularly when this universal approach to concepts of religion, be-
claim is broadcast by Christian missions and co- fore a different—less ‘Roman’, less ‘Catholic’,
lonial states, and is now reinforced by the alli- less ‘Mediterranean’—audience, and Derrida is
ance between Christianity, capitalism, and the encouraging such an approach (Derrida 1998).
scientific-technological complex of today. Ca- In postcolonial realities, Christian women’s intel-
tholicism is beyond any form of redemption lectual, political and psychological positions are
109
contradictory because of layers of colonial, that we analyse is irrelevant in such a medium.
gendered, and religious regimes. They exist both Scholars may debate alternative hypotheses or
as colonial patriarchal objects and also as colo- meanings of the information that is studied, but
nizing race-privileged subjects (see also a debate about the truth or falsity of religious
Donaldson, Kwok 2002: 2-44). ideas is irrelevant to an academic anthropologi-
Our male biased culture does not differenti- cal study of religion. (Gross 1996: 5-8)
ate between the study of religion as an academic In examining Catholic views on women in the
discipline and the personal practice of religion. nineteenth century, MacHaffie (1986: 93-95) and
In this context religious studies challenge one’s other historians have detected a major change in
personal belief more than the study of other aca- traditional Christian stereotypes about women.
demic subjects, and everyday religious practices In new theological writings, women are no
represent a common place of inequality and ste- longer seen as inevitably inclined toward sin and
reotypes. A pertinent academic analysis of such lust, following the pattern of Eve, but as morally
practices can bring to light the way that patriar- and spiritually superior to men, though still
chal routines are reproduced in society. Know- weak and so delicate that they must avoid the
ing about and understanding a religion is very rough worlds of politics and business. As a re-
different from adhering and believing in it and sult, women have become a major support but
this distinction is crucial in the academic study of not leaders of most religious bodies, as men
religion. Religion comes as a major mover and have become less occupied with religious issues.
motivator in human culture. Therefore it is im- Especially for middle class women, the combina-
possible to understand human history and cul- tion of education, free time, and a sense of
ture and the construction of social mechanisms moral superiority has led to increased activity in
while ignoring religion. Only an extremely nar- religious organisations dedicated to charity and
row part of life and culture can be understood, missionary goals. The various societies run by
even in a strongly secularised society, while ig- and for women have complied with rather than
noring its link to religion. We have to take con- violated women’s so-called ‘proper space’, but at
troversial materials about which people care the same time have allowed Catholic women to
deeply and place them in a neutral academic set- have activities outside the home and have pro-
ting so that we can examine them and learn vided companionship, have allowed them to de-
about them. Personal agreement or disagree- velop organisational skills, and have given them
ment with religious symbols, rituals, and beliefs
110
activities in which they could experience a sense women in any given denomination. Another very
of accomplishment (see Boylan 1989: 166-178). important indicator is the way in which tradi-
At the beginning of the feminist movement in tional liturgies are male-centred and how they
religion, in the late 1960s and early 1970s, radi- are rewritten and reread without using mascu-
cal feminists pointed out that women were ex- line language, both in describing worshippers
cluded from the full practice of Christianity. The and describing the deity. Many congregations
masculine language of the liturgy, monolithically started to ordain women only after very recent
male images of deity, and male monopoly of all demands of women’s movements inside those
visible roles beyond singing in the choir, baking, specific congregations and this can be an ex-
and teaching young children, were objects of ample how women within churches can change
analysis and were used as evidence to attack the male-centred institutions such as ordination.
patriarchy of Christianity and especially Catholi- Though many Catholics and some elements of
cism (Gross 1995: 40-42). Even if women were the Catholic hierarchy support women’s ordina-
and still are largely barred from leadership roles, tion, the Vatican issued an official statement in
they form the main part of their churches and do 1976 declaring that women could not be admit-
most of the day-to-day work required to keep re- ted to priesthood and this statement is still valid.
ligious institutions functioning. In its structures, The main argument is that the priest is the repre-
Catholicism remained a strongly conservative sentative of Jesus before the Christian congrega-
and male-biased institution that escaped the tion, and since Jesus was a male, only another
feminist critiques from inside and outside of the male can represent him. This reason has been
church. heavily criticised on theological grounds and
Large denominations such as Roman Catholi- feminist theology builds a strong case against
cism, the Eastern Orthodox Church, and Ortho- this type of arguments. Church teaching on sex-
dox Judaism are strongly against the ordination ism is still evident, e.g. in Vatican’s rejection of
of women to sacramental ministry. Ordination of inclusive language, indicating that women are
women is one of the indicators of denomina- not to be included in the liturgy by the addition
tions becoming less patriarchal (‘depatri- of the word sister to brother in various dogmatic
archaling’) and of the adoption of a perspective texts (The Catholic World Report 1997: 46-47 ).
of women as more active members of their com- Although all women share a common experi-
munities. It has become a symbol and almost a ence of being women, differences of class, race,
cliché for a quick evaluation of the position of religion, culture, and sexual orientation separate
111
them, and therefore taking into account to liberate herself not as an individual but as a
women’s experiences and views can be a difficult member of a community (in Ruether, Keller
task in complex religious contexts. Women that 1995: 446-448). Those rather new approaches
are not white middle-class heterosexual Chris- have shown that factors beyond sexism must be
tians can feel excluded by the ‘women’s experi- taken into account to explain and understand
ence’ argument and can feel that their particular specific contexts, because not only male domi-
experiences are not taken seriously by the dominance but also class stratification, racism, and
nant women-friendly perspective on religion. It homophobia affect the religious lives of women
is not only that their experiences have been within their churches. A good comprehension of
overlooked: to many it has seemed that white patriarchy and male dominance in Catholicism is
middle-class heterosexual Catholic women have nuanced by the dynamics of class, race, culture,
assumed that they could speak for all women. and sexual orientation that white middle class
Beginning in the late 1980s and early 1990s, heterosexual women have often ignored. Class
many scholars from a largely variety of Christian and race analysis are especially relevant to
perspectives have brought new approaches to womanist, mujerista and Latin American per-
Christian feminism. Womanist, mujerista, Latin spectives.
American, Asian, and lesbian voices have all ar- Asian Christians practice Christianity in cul-
ticulated visions and versions of Christian femi- tures that are vastly different from the Catholic
nism. The womanist perspective developed in West, and they sometimes have to deal with a
the 1980s as black feminist sought to articulate heritage of colonial dominance. Lesbians identify
their experience and the way it differs from heterosexism as a major error of conventional
other feminists. The term ‘womanist’ was intro- religions such as Catholicism. Marital values
duced by Alice Walker, who considers that were imposed in colonial religious communities
“womanist is to feminist as purple is to lavender” as part of heterosexual theological discourses of
(as cited in Gross 1996: 54). Womanist views on sexual usage of persons in relationships. In colo-
religion add the critique of white racism and the nial marriage, women were part of a family ac-
need for black unity to the feminst criticism of cording to claimed rates of labour, basically re-
sexism and the need for unity of women against productive work, and also according to the
patriarchy in religious communities. Ada Maria needs of the peasants and urban workers. Non-
Isasi-Diaz and Yolanda Tarango consider heterosexual marriages and divorce were not ap-
mujerista to be a Hispanic woman that struggles proved because there was no utility: they
112
weren’t able to produce future children. Catho- to see the discontinuity of these norms and
lic sexual discourses merely supported the mysti- people’s actual lives. Cultural stereotypes and
cal and unquestionable basis for the perpetua- normative laws about women cannot be a substi-
tion of male religious authority (Althaus-Reid tute for information about what women actually
2000: 20-46). do and think. Religious practices have different
The anthropological distinction between au- significance to men and women and their en-
thority (seen as public and formal) and power gagement is different. How do women perceive
(seen as informal and usually not publicly ac- and cope with the inferior status that is imposed
knowledged) is necessary in order to avoid see- upon them in Catholic communities? How do
ing women in traditional religions such as Ca- they socialize in their assigned roles? Do they
tholicism as completely powerless. No matter simply accept them or do they protest against in-
how male dominated a community can be, it also equality? Women have to be studied as religious
includes women. How these women react to subjects in their own right and not as objects in
such male dominance is an important and inter- the religious universe of men.
esting issue. Even in most patriarchal religions Catholic tradition is accepted by women
such as Hinduism or Islamism, women still have through a process of socialization, and is ac-
a rich, well-developed, and largely female set of cepted in specific spaces and time intervals.
religious practices that involve no male participa- Catholic women live by this tradition as they re-
tion or control. Catholicism is no exception. ceived it during socialization and as they con-
Those practices are seen as less interesting and structed it within the parameters of socialization.
relevant than men’s practices. For a better un- This construction is inevitably influenced by
derstanding of women’s roles within Catholi- race, class, sexual orientation, and culture.
cism, a focus and evaluation of what women cur- Sometimes they abide within the boundaries that
rently do and think is required, even if their are imposed upon them, coming to understand
interests have been kept in the shadow. Such ac- themselves through the dominant culture of
counts must include descriptions of women’s their society (for instance, the self-understanding
lives and consciousness, of their own experi- that comes with being a poor white Romanian
ences of the religious context in which they live. woman from Transylvania in twenty-first century
Cultural stereotypes and norms concerning Eastern Europe). At the intersection of these
women and femininity that exist in almost all re- identities they construct their actual religious
ligions have to be analysed. An important step is practices. These traditions come as scripts, di-
113
recting their roles and practices, coded by expe- ographies of lives of monastic brothers and sis-
rienced ideologies (see Bons-Storm, R.’I Have ters. Even if the ideal and standards of piety are
Only One Body!’. The Conflict Between ‘Love’ identical for men and women, the means of
and Integrity in Everyday Practices. in de reaching piety is opposed. This antithesis comes
Haardt, Korte 2002: 125-140). The context in especially from the proportion of manual work
which persons are socialized, the way that spe- and study. Manual labour is more prominent in
cific scripts confirm or contradict each other, the sister’s service and is different in character as
and the personal resistance to those scripts are compared to the situation of brothers. Sisters
important issues in how a script is more or less usually engage in the heavy and dirty work, and
compulsive for a person. they work as an example for all women to ap-
Religion can basically have two major effects proach Christ’s person. Labour is present in
on women’s lives: it can validate women’s do- men’s biographies especially as intellectual
mestic roles in a deeply male-biased context, and work, but study is never mentioned as a
it can pull women from their usual activities into favoured occupation for Catholic women.
more unusual roles as nuns, leaders, and Manual labour was seen as a primary device for
founders of religious movements. Even if priest- women to direct their inner self in order to be
hood and textual studies are reserved for men delivered from the pride and disobedience that
within Catholicism, charismatic and spiritual had the persistant reputation as ‘women’s sins’.
movements within Catholicism have been suc- Pride caused the fall of Lucifer; disobedience
cessful especially due to women. Women have caused the fall of Adam. As women were seen as
used monastic institutions in the past as an alter- more inclined to sin than men, they also have
native to family life and domestic subordinate more pride and disobedience, so they have to
roles. From those positions they could gain train harder then men to eradicate these deadly
more access to the most treasured and important sins. Catholic nuns combined different models
dimensions of spiritual life, access that was dras- of physical activity to show their sisterhood in
tically limited by male domination. Catholicism bodily performances in order to obtain perfec-
has misogynistic tendencies springing from its tion. They embraced the traditional female
asceticism and celibacy for priests, and women model of the good housewife, the examples of
are regarded as less spiritual and more material the desert fathers, and a gendered form of
then men in such contexts. This misjudgement imitatio Christi. They identified Christ with Di-
results in a different content reflected in the bi- vine Wisdom, represented as the good house-
114
wife, and they believed that women can become the latest visit and declaration of the Pope in
like Christ if they performed domestic tasks, and Croatia, 8th of June 2003). For single women, the
that the physical effort required would bring Catholic Church can be hostile and alienating, by
them closer to Christ’s sufferings. Van Dijk (‘The maintaining the framework of motherhood and
Pearl Lay Hidden in the Dung’. Reaching for family-centred discourse.
God in Devotio Moderna Sisterbooks, in de Anthropology of religion offers a develop-
Haardt, Korte 2002: 43-57) shows how the spiri- mental perspective of religion. Societies are clas-
tual meaning of all kind of daily activities is sified as foraging, horticultural, agricultural, in-
emphasised and that the demarcation between dustrial, and post-industrial. Certain types of
religious and non religious activities is not society seem to correlate with certain levels of
clearly made in Sisterbooks. Manual labour be- women’s involvement in religion. In foraging
comes a meditative tool to help sisters identify and horticultural societies, women and men
with Christ: while working they identify their have more egalitarian and complementary roles
own effort with the sufferings of Jesus. There is and women play significant roles in religion. Ag-
no real escape in Christian commitment and ricultural societies are generally patriarchal and
Church worship from ‘the male power syn- women have a smaller role in public religion. Mi-
drome’. Liberation is still a long way off when sogyny appears as an effect of limitation of the
the whole male-centred ideology is accepted, agency of women and is taken as a norm in tradi-
along with the crippling moral taboos placed on tional societies. Because agriculture rather than
women. In their own church women still play a foraging and horticulture has dominated Euro-
subordinate role: men preach, women listen, pean and Asian societies for a long time, patriar-
men pray, women say Amen, men form the chal religions are seen as normal and inevitable,
clergy and the deaconate, women submit to their but world religions offer many alternatives that
authority, men are priests, women sew for the are not all male-biased. In some marginal, non-
parochial house. Contemporary women’s roles mainstream religions women have more power
in the Catholic Church are primarily that of and autonomy than in major religions (Gross
mother and wife. When a woman moves from 1995: 92-100).
these controlled roles, the danger is signalled. There is no religion in the world that labels it-
The Vatican still preaches against leaving those self sexist or patriarchal. Religions usually teach
traditional male/female positions, and favours their members to treat women properly and usu-
conservative interpretations of family life (see ally criticise the way that women are treated in
115
other religions. Catholicism is no exception to According to the feminist evaluation, all these
this rule. All religions agree that women have to extremely common religious practices are patri-
be treated properly, that they must not be archal and sexist, and are degrading to women
abused or mistreated. Some religions argue that and inappropriate. The church itself is main-
their norms have improved concerning treat- tained as an infallible male elite, and male atti-
ment of women compared to those of their pre- tudes are combined with male structures to rein-
decessors. It is alleged that mistreatment can force and reshape patriarchy. Catholic women
only be found in other traditions. Most people are left with a God with whom they cannot iden-
grow up convinced that women are treated very tify and who cannot identify with them.
well in their religion, if they consider the status
of women at all. However, when we apply stan-
dard definitions of patriarchy and sexism to any References
great world religion, sexist teachings and institu-
tions are immediately revealed. Usually men are ***The Catholic World Report, issue of November
1997
taught to be spiritually superior to women, and Althaus-Reid, M. (2000). Indecent Theology. Theo-
they are more likely to meet the tradition’s defi- logical perversions in sex, gender and politics, London-
nition of the ideal believer and practitioner. The New York: Routledge
Boylan, A.M. (1989). Evangelical Womanhood in
birth of males is preferred to the birth of fe- Nineteenth Century America: The Role of Women in Sun-
males, and men hold most or all roles of author- day Schools, In Falk, N.A. and Gross, R.M.
(eds).Unspoken Worlds: Women’s Religious Lives,
ity and prestige in religious organisations. They Belmont: Wadsworth Press
control and dictate the norms of the traditions de Haardt, M., Korte, A.M. (2002)(eds.). Common
for all men and women. In the private sphere, Bodies. Everyday Practices, Gender and Religion,
Munster: LIT
men are given authority over women in their Derrida, J, Vattimo. G. (1998). Religion, Stanford
households and women are taught to submit to University Press
Donaldson, L.E., Kwok, P. (ed)(2002).
their authority. Images of ultimate reality or the Postcolonialism, Feminism, and Religious Discourse,
divine are frequently male in gender whereas fe- London- NewYork: Routledge
male images either are not represented, are Gross, R.M. (1995). Feminism and religion. An in-
troduction, Boston: Beacon Press
called idolatry, or are de-biologised beings and MacHaffie (1986). Her Story: Women in Christian
quasi-women, such as representations of the Vir- Tradition, Philadelphia: Fortress Press
Ruether, R., Keller, K. (eds.)(1995). In Our Own
gin Mary in Catholicism (Althaus Reid 2000). Voices: Four Centuries of American Women’s Religious
Writing, San Francisco: Harper and Row
116
ªtefania Mihalache
Socialismul ºi camuflarea de
gen
Eroticism seems to be the essence of individuation

and the freedom that brings Otherness into being.
“Lãudat fii tu, doamne, stãpînul nostru ºi al
For this reason eroticism had to be disguised and întregii lumi, care nu m-ai fãcut femeie”, spun
softened by a mechanism of control within the evreii la rugãciunea de dimineaþã, în timp ce
society of any monolithic communist power. There- evreicele murmurã: “care m-ai fãcut dupã vrerea
fore, one of the images that were altered was that
of the woman. This was done under the pretext of a ta.”
S TEFANIA MIHALACHE
TEFANIA project of emancipation, initiated by the Commu- Articolul de faþã urmãreºte sã analizeze
nist party, which made claims in women’s name but viziunea asupra femeii in discursul propagandis-
Assistant Lecturer at utilized women’s organizations for socialist-com-
“Dimitrie Cantemir
Cantemir”” tic de emancipare promovat de PCR ca practicã
munist propaganda. The article analyzes this ma-
Univ ersit
Universit
ersityy, Br aso
Braso
asovv,
nipulative politics and it’s effects on the social politicã ºi implicit rezultatele pe care acest
R omania. MA in Gen-
der Studies at Centr
Centralal
imagery: it created the image of a New woman - discurs le are în conturarea „feminitãþii noi” ca
European Univ ersit
Universit
ersityy, the aggressive woman with the profile of a commu- parte a imaginarului social. De asemenea, se va
Budapest, Hungary
Hungary.. nist warrior and a masculine body in a carnival-like
movement that was biased, restrictive, and gen-
avea în vedere ºi drumul invers, adicã motivaþiile
E-mail:
stefi_miha@y ahoo
stefi_miha@yahoo .com
ahoo.com der-blind. femeilor educate care au luat parte la
117
KEY WORDS: miºcare,felul în care deziteratele socialismului un singur cuvînt pentru bãrbat ºi om. Tot astfel,
interacþioneazã cu articularea ºi legitimarea unei cînd vorbim despre popor ne gîndim de obicei
socialism, commu-
nism, woman, body
body,, agende feministe proprii. Rãspunsul la aceastã numai la bãrbaþi. Femeia este o cantitate
emancipation, power
power,, întrebare va fi schiþat prin raportare la cazul neglijatã ºi, în tot cazul, bãrbatul este stãpînul ei.
eroticism, suppres-
sion, gender
gender,, other
other--
sovietic. Bãrbaþii gãsesc aceastã situaþie cu totul fireascã,
ness Antrenarea unei miºcãri de emancipare a iar pînã acum majoritatea femeilor o acceptã ca
femeii face parte din pro-gramul socialist care pe o fatalitate inevitabilã. În aceastã concepþie se
vizeazã înlãturarea exploatãrii omului de cãtre reflectã situaþia sexului feminin.
om. Aceastã iniþiativã apare însã ºi ca o criticã a Independent de faptul cã femeia este
societãþii capitaliste în care statutul femeii este oprimatã ca proletarã, în lumea proprietãþii pri-
inferior celui al bãrbatului. vate ea este oprimatã ºi ca fiinþã care aparþine
Înainte de analiza propriu-zisã trebuie spus cã unui anumit sex. (…) Multe din cele ce-i sînt
toate modelele teoretice ce vizeazã emanciparea îngãduite bãrbatului, femeii îi sînt interzise; o
femeii au la bazã mult din perspectiva marxistã, mulþime de drepturi ºi libertãþi sociale de care se
dar ºi contradicþia pe care o conþine: pe de o bucurã bãrbatul devin greºeli sau crime îndatã ce
parte ideea cã relaþiile dintre sexe sunt un dat femeia vrea sã facã uz de ele.”1
natural înscris în actul sexual iar pe de altã parte O astfel de afirmaþie poate fi completatã în
concluzia cã ele pot fi abolite odatã cu teoria miºcãrii de emancipare a femeii, de una
proprietatea privatã ceea ce implicã faptul cã aparþinînd lui Engels, o proiecþie asupra culturii
sunt construite ca urmare a unui mod de din perspectivã (superficialã) gender: “Noua
organizare economicã. formã de familie ne apare în toatã severitatea ei
Tarele sistemului capitalist în ceea ce priveºte la greci. Pe cînd, dupã cum remarcã Marx,
relaþiile dintre sexe sînt amãnun-þit abordate într- situaþia zeiþelor în mitologie ne înfãþiºeazã o
o lucrare clasicã a teoriei socialiste, Femeia ºi perioadã mai veche, cînd femeia era mai liberã ºi
socialismul, aparþinînd lui August Bebel. mai respectatã, în epoca eroicã gãsim femeia
Afirmaþiile sînt, de la început, tranºante: “În înjositã prin supremaþia bãrbatului ºi concurenþa
lumea burghezã, femeia are o poziþie sub- sclavelor. Citiþi în Odiseea cum Telemac o
ordonatã. În primul rînd vine bãrbatul, apoi repudiazã pe mama sa ºi îi impune sã tacã. La
femeia. (…) În numeroase pasaje din Biblie, Homer, tinerele femei capturate devin prada
bãrbatul e considerat adevãratul om, aºa cum în poftelor învingãtorilor; comandanþii îºi aleg pe
limba englezã ºi în cea francezã nu existã decît rînd ºi dupã rang pe cele mai frumoase; în
118
Iliada, toatã intriga graviteazã, dupã cum se ºtie, Nu este greu de observat cã, ºi în viziunea
în jurul certei dintre Ahile ºi Agamemnon pentru socialistã, pasiunea eroticã este eludatã, ba chiar
o astfel de sclavã. Alãturi de fiecare erou homeric se recomandã controlul atent: “Este necesarã, de
mai însemnat este pomenitã fata cu care el asemenea, o anumitã dozã de raþiune care sã þinã
împarte cortul ºi patul. Fetele sînt aduse chiar ºi în frîu pasiunea oarbã.”5 De fapt, se doreºte un
în patrie ºi în cãminul conjugal, aºa cum la cadru de satisfacere a instinctului reproductiv
Eschil, de pildã, procedeazã Agamemnon cu care sã nu fie bazat pe interese financiare.
Casandra.”2 O micã incursiune în viaþa privatã, în cãsnicia
În viziunea socialistã a eliberãrii (Bebel), ºi burghezã ºi proletarã relevã douã tablouri
organele sînt egalitare: necesitãþile (ºi antitetice. În prima situaþie rolul bãrbatului este
performanþele) sînt în strînsã dependenþã de de a întreþine metrese sau de a-ºi petrece timpul
cele “corporale”. Sub aparenþa unei revoluþii cu prostituate, în timp ce femeia, care este
sexuale afiºatã ca emancipare de sub ipocri-zia pãzitoarea casei, se dedã trîndãviei ºi ocupaþiilor
pudicã a burgheziei, socialismul ascunde, de care o corup. Eliberarea socialistã nu poate ocoli
fapt, domnia genitalitãþii reproductive acuzatã de totuºi o anumitã eticã: “Hrana ei spiritualã
Pascal Bruckner ºi Alain Finkielkraut. Consecvent constã adesea din romane echivoce ºi cãrþi
cu viziunea marxistã, Bebel subliniazã pornografice, vizionarea de spectacole frivole,
importanþa satisfacerii instinctului sexual pentru din muzicã excitantã, din stimulente ale nervilor,
garanþia sãnãtãþii care stã sub semnul unei disci- stupefiante ameþitoare ºi conversaþii despre tot
pline a orga-nismului: “Fiecare organ trebuie sã- felul de scanda-luri mondene.”6 Cãsãtoria este
ºi îndeplineascã funcþiile pentru care este pentru femeie instituþia de asigurare a
destinat de naturã, sub sancþiunea unei grave subzistenþei. “Pentru bãrbat, femeia este în
prejudicieri a organismului.”3 primul rînd un obiect al plãcerii sale; din punct
Revenind, centrul de greutate al criticii lui de vedere economic ºi social ea nu este liberã ºi
Bebel apasã pe instituþia cãsãtoriei vãzutã ca un trebuie sã-ºi caute asigurarea existenþei în
contract încheiat pe baza relaþiilor burgheze de cãsãtorie; ea depinde deci de bãrbat ºi devine
proprietate. Cãsãtoria capitalistã este o afacere, proprietatea acestuia.”7
îndepãrtatã tot mai mult de rostul firesc al Pe de altã parte, muncitorul se cãsãtoreºte
acestei instituþii care ar fi “satisfacerea din dragoste, însã problemele financiare sfîrºesc
instinctului natural ºi reproducerea propriei prin a ucide iubirea. El este mereu în pericol de
fiinþe prin perpetuarea rasei.”4 ºomaj, copiii sînt de obicei în numãr mare
119
înghesuiþi în locuinþe insalubre. De cele mai deghizarea sã fie com-pletã, poate sã munceascã
multe ori femeia trebuie sã munceascã ºi ea, iar în producþie la egalitate cu bãrbatul. Semiotica
seara este copleºitã de treburile casnice. În corpului feminin este orientatã în direcþia unei
timpul zilei copiii rãmîn nesupravegheaþi ºi nu multilaterale dezvoltãri a capacitãþilor
bene-ficiazã de o educaþie corespunzãtoare. produc-tive în care nu se mai întrezãreºte nici o
Ignoranþa este însã caracteristicã ºi pã-rinþilor. sugestie a periculosului erotism al femeii.
Sterilizarea spiritualã a cuplului proletar este mai Egalã cu bãrbatul, liberã ºi demnã, femeia
mult decît frecventã. este deghizatã în trecerea de la Obiect erotic la
Pentru a accede la cãsãtorie, concurenþa între Subiect muncitor. Soartã pe care este însã pe
femei este acerbã. Încer-cînd sã fie cît mai deplin stãpînã. “...ea îºi alege acele domenii de
atrãgãtoare, ajung ele însele sã se considere niºte activitate care corespund dorinþe-lor, înclinaþiilor
obiecte. ªansa femeii este educaþia. Direcþiile ºi aptitudinilor ei ºi va munci în aceleaºi condiþii
acestei educaþii o transfor-mã în “fe-meia cu bãr-batul. Pe lîngã munca în producþie, ea va
viitorului”. “Toþi medicii sînt de acord cã fi o altã parte a zilei educa-toare, învãþãtoare,
pregãtirea femeii pentru menirea ei de mamã ºi infirmierã, o a treia parte se va ocupa de artã sau
de educatoare a copiilor lasã mult de dorit.”8 În de ºtiinþã, iar a patra parte a zilei va îndeplini o
plus, constituþia fizicã a femeii îl îndepãrteazã pe funcþie administrativã oarecare.”10 Înþelegem
bãrbat de la consumarea “sco-pului” cãsãtoriei. astfel cum a fost posibilã o Evdokia Vinogradova
“În ziua de azi” femeile sînt slabe, anemice ºi care sã con-ducã în acelaºi timp 284 de rãzboaie
ner-voase. “În locul unei tovarãºe sãnãtoase ºi de þesut automate.
vesele, al unei mame viguroase, al unei soþii Discursul socialist care afirmã femeia, o
care sã poatã rãspunde îndatoririlor ei casnice, deturneazã de la erotism ºi o introduce mascatã
bãrbatul are o soþie bolnavã ºi nervoasã care are în lumea (noua) bãrbatului, bazatã pe valorizarea
permanent nevoie de îngrijire medicalã, nu muncii ºi în special a efortului fizic. Pentru cã
suportã nici un curent de aer ºi nici cel mai mic noua lume are nevoie de strungar, oþelar, zidar,
zgomot.”9 femeia va dobîndi întreaga consideraþie ºi ea
Femeia trebuie educatã ºi “antrenatã” fizic însãºi se va autodeghiza în mîndria de a aparþine
pentru o mai mare eficienþã a îndepli-nirii în sfîrºit mult doritei lumi a virilitãþii.
destinului ei de femeie. Pe care, însã, acum este Desigur cã logica perversã a discursului de
“liberã” sã ºi-l urmeze. Corpul ei trebuie sã se emancipare va afirma cu atît mai insistent femeia
conformeze standardelor necesitãþii. ªi pentru ca cu cît o va deghiza mai mult. Modelul care sucitã
120
impulsurile de emancipare este femeia tuturor înlesnirea propagandei socialiste se pot
performanþelor, femeia sovieticã. Maria organiza în sînul secþiunilor cercuri feminine for-
Constantinescu, autoarea unui articol despre mate din membrele secþiilor. Pentru propagandã
femeia sovieticã, noteazã cu invidie dar ºi cu în rîndul femeilor, cercurile îºi vor avea
elan: “Niciodatã în istoria omenirii ºi nicãieri în organizaþia autonomã ºi cu un comitet ales.
lume, femeia n-a avut ºi nu are mai multe Cercurile se pot constitui în uniuni alegîndu-ºi ºi
drepturi ºi mai multã consideraþie decît în comitetele centrale ºi organizîndu-ºi congrese
Uniunea Sovieticã. Guvernul sovietic (...) avînd administraþia ºi conducerea sub controlul
schimbã cu totul existenþa ei. O dezrobi, îi dãdu comitetului executiv. Cercurile feminine pot
drepturile unui om liber, o chemã sã participe în întreprinde tot felul de acþiuni, precum ºi
mod activ la viaþã, la clãdirea statului ºi a acþiuni politice dar numai în înþelegere cu
economiei ºi fãcu din ea egala bãrbatului. (...) secþiunea localã. În Comitetul cercului femi-nin
Sovietele, întreprinderile, instituþiile ºi ogoarele va fi un delegat al Comitetului secþiunii, iar în
au fost ºcolile unde femeia nouã, femeia Comitetul Central un delegat al Comitetului
sovieticã s-a educat prin muncã.”11 Executiv. La congresele partidului va lua parte cu
Paradoxul acestui feminism constã în faptul drept de vot cîte un delegat al Comitetului Cen-
cã el nu este iniþiat de femei. Revendicãrile nu tral feminin.”12 (s.n.)
sînt ale lor, sînt pentru ele. În plus, ele nici nu În primul rînd este de remarcat intenþia
apar în prim-plan, ci conexate (ºi subsumate) centralã a acestui program “de emancipare” –
miºcãrii proletare. În acelaºi fel, feminismul propaganda socialistã. Este vorba de fapt de o
românesc pare sã se “aprindã” prin lupta organizare a forþei feminine într-o luptã pentru
Partidului Comunist Român. cauza socialismului deghizatã în miº-care de
Etapele acestei lupte de conºtientizare a emancipare. Apetenþa PCR pentru comitete ºi
femeilor asupra drepturilor lor sînt consemnate comiþii, reprezen-tanþi ºi delegaþi se vãdeºte încã
de Paraschiva Câncea în lucrarea Miºcarea de pe acum. Simptomatic este cã femeile sînt
pentru emanciparea femeii în România. Dupã organizate pe modelul piramidal, dupã chipul ºi
cum anunþã titlul capitolului al VI-lea, crearea asemãnarea PCR, însã separat de structura
PCR reprezintã “o nouã orientare în problema acestuia. Emanciparea cu voie de la poliþie este,
drepturilor femeii.” Mai 1921 – proiectul de de fapt, orientarea organizatã a femeilor spre
statut al partidului include ºi un paragraf obiectivele luptei comuniste ºi a construcþiei noii
referitor la organizaþiile feminine: “Pentru societãþi. Femeile deghizate devin luptãtori în
121
carna-valul unei cauze deghizate. Ba chiar se imaginarul discursului de emancipare profilul
formeazã o grupã provizorie a feme-ilor femeii luptãtoare: “...marea masã a femeilor zace
comuniste “cu scopul de a propaga printre femei în întuneric... Fãrã trezirea lor, fãrã atragerea lor
principiile de activitate ale partidului.”13 în lupta de dezrobire victoria revoluþiei este
Gruparea, ni se spune în continuare, “se ocupã imposibilã... comuniºtii luptã hotãrît pentru
serios de cultivarea comunistã a tovarãºelor de cucerirea egalitãþii în drepturi a femeilor ºi
partid ca ºi a acelora din grupã.”14 (s.n.) cautã prin trezirea ºi împingerea la luptã a
Urmeazã defilarea congreselor ºi stimularea femeilor muncitoare sã le prefacã în luptãtoare
de tip “mai mult ºi mai bine”. La al doilea hotãrîte ºi entuziaste pentru dezrobirea
congres (3-4 octombrie 1922), ecograful gãseºte muncii.”16 (s.n.)
miºca-rea femininã insuficient dezvoltatã. 8 Femeia este aºadar o luptãtoare fãcutã ºi nu
martie devine ziua bilanþului ºi a strigãtului de nãscutã. Femeia nouã este un prefabricat
goarnã. 8 martie 1923 – femeile sînt chemate în masculin. Adam însuºi îºi scoate din coastã o Evã
sindicate “sã lupte pentru drepturi politice, ziua muncitoare ºi rãzboinicã pe gustul lui. În
de lucru de opt ore, salarii egale la muncã imaginar se propagã o adevãratã obsesie a
egalã.”15 8 martie 1924 – femeile comuniste ameninþãrii (capitaliste) ºi se doreºte cultivarea
rãspîndesc chemarea Cãtre muncitoare, unui reflex al ripostei: “...capitalismul îºi
funcþionare, intelectuale, gospodine, într-un îndreaptã spre femei tentaculele, le atrage în
cuvînt cãtre femeile care muncesc, angrenajul exploatãrii ºi se foloseºte de lipsa de
îndrumîndu-le la luptã pentru drepturile lor ºi organizare ºi de rezistenþã a acestora ca sã le
asigurîndu-le succesul dacã se înscriu în înãspreascã condiþiile de muncã, sã reducã
sindicate ºi în Partidul Comunist. salariile întregii clase muncitoare, sã coboare
Militantele Comisiei Centrale de propagandã nivelul de viaþã al familiilor muncitoare.”17 Acesta
printre femei sînt: Elena Filipovici, Ecaterina este mesajul lunii martie 1926 – “lunã de
Arbore, Ana Pauker. Sinceritatea afirmaþiilor propagandã în folosul muncitoarei.” În 1929–
alungã orice urmã de suspiciune, s-ar pãrea cã, 1930, pe fondul grevelor determinate de criza
în cadrul ºi numai în cadrul luptei comuniste, economicã, profilul femeii educate luptãtoare
feministele au reuºit rezolvarea tutror aspectelor devine strident prin concreteþea acþiunilor
„chestiunii” lor.Mai mult, bãrbaþii, camarazii lor pentru care este cu atît mai mult aplaudat: “În
proletari luptã pentru ele indemnându-le sa le luptele greviste de la Lupeni (...) femeile au
urmeze exemplul. Aºa se contureazã în
122
blocat înaintarea forþelor represive ºi au atacat revoluþia apare metamorfozatã în femeie ºi
cu pietre pe jandarmi.”18 (s.n.) transformatã în simbol, ca într-o poezie a
8 martie 1931 – goarna sunã o nouã aliniere Veronicãi Porumbacu: “Ea – Revoluþia poate fi
prin manifestul CC al PCR cãtre muncitoare, numai femeie...” Feminitatea capãtã astfel genele
þãrance, funcþionare, intelectuale sãrace, soþii de forþei, agresiunii ºi revendicãrii. Femeia participã
muncitori, se lanseazã un nou stimulent, la Putere, devine Putere ºi instituie Puterea (fãrã
Uniunea Sovieticã. Manifestul prezenta a eluda, desigur, Puterea-Partid, ci numai fiind în
comparativ “pe de o parte, situaþia femeilor din ea, cu ea ºi prin ea).
þãrile capitaliste care prin greve ºi manifestaþii Chiar ºi feministele radicale care luptã pentru
luptau pentru cerinþele lor speciale ºi, pe de alta, deconstruirea distribuþiei arhetipale duale a
dezrobirea economicã ºi politicã a femeii în trãsãturilor de caracter (prin care femeia este
Rusia Sovieticã, ceea ce dovedea cã numai prin perceputã ca întruchiparea senzitivitãþii, rãbdãrii,
victoria revoluþiei proletare sînt recunoscute intuiþiei, toleranþei, umilinþei, blîndeþii) n-au
drepturile femeii.”19 (s.n.) propus drept contramodel o feminitate agresivã
În interpretarea socialistã, singura cauzã a ºi perpetuu contes-tatarã. Aºa cum nici soluþia
statutului inferior al femeii relaþiile de producþie reabilitãrii condiþiei feminine n-au vãzut-o în
capitaliste. În fond, teoria socialista se referã desenarea profilului feminin în tuºele
numai la femeile proletare, feminismul ei se contractate ale unui efort continuu (luptã sau
opreºte aici. În timp ce pe terenul luptei muncã), ci mai degrabã într-o reechilibrare a
feministe autentice o mare dezbatere se poartã structurilor sociale, deconstrucþie a patternurilor
pe tema relaþiei dintre structura patriarhalã ºi cea culturale produse în conformitate cu “privirea
capitalistã, socialismul feminist masculin le masculinã” sau / ºi o reeducare a orientãrii duale
asimileazã într-o relaþie de sinonimie perfectã, a psihicului.
integratã în logica naturalului. De altfel, într-o Dacã mai era nevoie de vreo dovadã în sensul
perspectivã analiticã feministã, marxismul este suspectãrii feminismului socialist, este de
criticat ca “gender-blind”, deci opac în ceea ce menþionat cã aceleaºi feministe radicale ºi
priveºte diferenþele de gen. Sensibilitatea sa se feminismul existenþialist (reprezentat prin
manifestã numai faþã de discriminarea Simone de Beauvoir) acuzã controlul mas-culin
proletarilor. asupra reproducerii ºi activitãþii sexuale drept
Corpul feminin este acum anexat revoluþiei. una din cauzele principale ale oprimãrii femeii.
De multe ori, în imaginarul proletcultist, Nefiind ocupaþi cu rolul de mamã, bãrbaþii au
123
timp sã dea formã lumii, spune Simone de îngrãdit. De-a lungul întregii ierarhii sociale
Beauvoir. Or, dupã cum am vãzut, Bebel era femeia este desconsideratã.”20 Semnat: Sofia
nemulþumit de educaþia insuficientã pe care o Nãdejde, Lucia Sturdza-Bulandra, Claudia Milian,
primesc femeile în raport cu rolul lor de mamã ºi Vanda Mihail etc.
de constituþia fizicã insuficient de viguroasã atît Dar nu ne putem opri aici pentru cã vine
pentru îndeplinirea îndatoririlor materne, cît ºi a momentul august 1944 care deschide drum
celor conjugale. Viziunea socialistã nu contestã ºi emancipãrii femeii. Iatã cum comenteazã
nu provoacã natura intimã a destinului femeii Paraschiva Câncea situaþia: “Partidul Comunist
care este considerat un dat natural. Tocmai Român, care devenea, prin voinþa maselor
împotriva acestui “dat natural” se ridicã populare, forþa politicã princi-palã în conducerea
feministele autentice. Tocmai aici se dã lupta lor. þãrii, a aplicat principiile marxist-leniniste în
Socialismul nu face decît sã introducã în chip de problema emanci-pãrii femeii, integrînd-o în
liberã alegere braþele feminine în obsesia viziunii ampla acþiune de democratizare a vieþii social-
sale constructoare. politice. Dupã decenii de încercãri nerealizate,
Canonizarea marxismului a fãcut din acþiunea de emancipare a femeii era îndrumatã
gruparea femeilor un avanpost al luptei de partid pe singura cale care îi asigura reuºita,
bãrbaþilor proletari. Iar pretinsa miºcare aceea de împletire cu lupta proletariatului
feministã devine o simplã (dar ingenioasã) pentru libertate, democraþie ºi progres. Sub
camuflare cu ajutorul unei perspective gender. conducerea partidului se desfãºura procesul de
Ca rezultat secundar, se poate menþiona ºi o rezolvare revoluþionarã a aspiraþiilor ºi
ambiguitate de gen care face posibil ºi obiectivelor sociale ale femeilor.”21 (s.n.) Lupta
imaginarul femeii deghizate devenit rãdãcina femeilor de-abia acum începe, ghidatã cu grijã
profundã a poeziei erotice proletcultiste. pãrinteascã de cãtre Partid. În octombrie 1944
În 1936 ia fiinþã “Frontul feminin” care, o CC al PCR precizeazã natura specialã a
datã cu certificatul de naºtere, lanseazã ºi un revendicãrilor feminine ºi direcþiile pe care
apel care sunã, de altfel, mai mult decît a deja trebuie axatã activitatea organizaþiilor feminine,
vú: “Dreptul femeilor la muncã, dobîndit prin “munca de mobilizare a femeilor, într-o acþiune
lupte grele ºi îndelungate, este contestat... largã pentru cîºtigarea drepturilor lor politice,
Dreptul de a se bucura de rodul muncii lor, care pentru dreptul la orice profesiune ºi funcþie,
le cere cel puþin aceeaºi pregãtire în toate salarii egale cu ale bãrbaþilor la muncã egalã,
domeniile ca ºi bãrbatului, le este mereu protecþia femeii în muncã, protecþia mamei ºi a
124
copilului.”22 (s.n.) În realitate, Partidul doreºte sã lupta pentru pace ºi pentru întãrirea regimului
facã din populaþia femininã un partizan neclintit democratic, consolidarea drepturilor cîºtigate de
al ordinii pe cale sã se instaureze. Sensul secret femei, ridicarea nivelului politic al femeii,
al noului feminism este tendinþa Puterii de califi-carea femeii muncitoare, ocrotirea mamei ºi
unificare a perspectivelor, de anihilare a vocilor a copilului.
diferenþei. Semnificativ este, însã, comentariul autoarei,
Femeia-luptãtor seamãnã tot mai mult cu care, cu seninãtate, reali-zeazã “dublarea”
bãrbatul, cu proletarul a cãrui cauzã o perfectã a mesajului organizaþiei: “Crearea unei
împãrtãºeºte, ºi împreunã o împãrtãºesc cu asemenea noi organizaþii se înscrie pe linia
Partidul. Aceasta, desigur, la nivel de dis-curs. politicii partidului comunist de realizare a
Aici se produce, de fapt, sugestia unei relaþii tot deplinei unitãþi ideolo-gice, politice ºi
mai detensionate între Putere ºi individ. În organizatorice a clasei muncitoare, pentru
mãsura în care individul este convins cã Puterea îndeplinirea sarcinilor noii etape revoluþionare,
îi reprezintã interesele, el este impulsionat sã se aceea a construirii societãþii socialiste.”23 (s.n.)
simtã ca fãcînd parte din mecanismul Puterii. Orice comentariu referitor la independenþa
Adeziunea totalã, ºi mai ales liberã (pentru cã femeilor în interiorul propriei miºcãri de
urmeazã interiorizãrii cauzei), dã sentimentul emancipare este de prisos.
hipnotic al unor relaþii non-opresive cu Puterea. Stabilirea legislativã a drepturilor femeii
Sau chiar o cvasi-identificare. începe în 1948 ºi continuã pe parcursul anilor
În direcþia acestei unitãþi merge crearea unui 1952, 1954, 1965, momente în care se introduce
numãr mare de organizaþii ºi uniuni ale femeilor. regimul comunitãþii de bunuri, se realizeazã
În aprilie 1945 ia fiinþã UFAR (Uniunea Femeilor suprimarea autoritãþii mari-tale, ajun-gîndu-se la
Antifasciste din România) cu urmãtoarele secþii: “deplina emancipare economicã a femeii” ºi
culturalã, de presã, sanitarã, financiarã, juridicã, “garan-tarea dreptului la muncã în toate
provincie. Cu ocazia Congresului mondial profe-siile”, ceea ce a fãcut ca forþa de muncã
feminin de la Paris, se pun bazele FDIF femininã sã creascã mai rapid decît forþa de
(Federaþia Democratã Internaþionalã a Femeilor); muncã pe ansamblul economiei naþionale ºi, mai
la congres participã douã reprezentante ale ales, în domeniul industrial, unde procentul este
României: Ana Pauker ºi dr. Medeea Niculescu. fascinant: 126%. Autoarea susþine cã astfel s-a
UFDR (Uniunea Femeilor Democrate din înregistrat un numãr mare de meserii consider-
România) are un program solid: participare la
125
ate în trecut masculine care a sedus numeroase pentru construirea socialismului, femeile au dat
femei. numeroase exemple de devotament, de eroism
În ianuarie 1953 s-a hotãrît înlocuirea UFDR ºi spirit de abnegaþie...”24
cu o miºcare de masã a femeilor ºi constituirea Nimic n-a mai rãmas în arabescul grandoman
secþiilor de femei în cadrul CC ºi al Comitetelor al discursului despre “cerinþele speciale” ale
regionale, raionale ºi orãºeneºti ale PCR. Dupã femeilor, ba dimpotrivã, trecute de stadiul
patru ani (iulie 1957), controlul s-a exercitat mai embrionar al miºcãrii, femeile sînt lãudate
strict, miºcarea femininã (devenitã instituþie) pentru spiritul lor de sacrificiu, pentru
trecînd sub conducerea directã a partidului în confundarea totalã cu marea cauzã proletarã.
timp ce comitetele ºi comisiile de femei vor fi Camuflarea de gen a reuºit, iar trãsãturile ei se
alese pe plan teritorial, iar Consiliul Naþional al înãspresc pînã la consecinþe grave perpetuate
femeilor pe plan central. pînã la sfîrºitul dictaturii ceauºiste.
ªi cu aceasta, una dintre etapele iniþierii femi- Pentru contrastul dintre nivelul discursiv ºi
nine se încheie. Femeile sînt acum luptãtoare cel al imaginarului ºi “dublarea” lui în realitate,
brevetate ºi înflãcãrate. Sînt noile femei alcãtuind eseul lui Zoe Petre, Sexul ºi Moartea25, este mai
din mii de portrete asemenea femeia comunistã. mult decît semnificativ. Eliberarea femeii a
Discursul tovarãºului Nicolae Ceauºescu cu însemnat administrarea în universul ei interior a
prilejul Conferinþei Naþionale a Femeilor din 23 principiilor comuniste ºi a favorizat controlul di-
iunie 1966 este atît o recompensã, cît ºi o rect al Statului asupra vieþii private. “Ca în orice
recunoaºtere a lungului drum de emancipare sistem totalitar, anularea solidaritãþilor
presãrat cu eforturi proletcultiste (etapã tradiþionale, controlul asupra educaþiei noilor
încheiatã doar cu doi-trei ani înainte): “Din generaþii, eradicarea individualitãþii în favoarea
rîndul femeilor s-au afirmat figuri luminoase de colectivitãþii presupuneau evacu-area de sens a
luptãtoare neînfricate pentru cauza progresului, vieþii private, în genere, ºi a familiei în special;
proeminente personalitãþi culturale, militante eman-ciparea femeii a fost principalul instru-
animate de patriotism înflãcãrat, care ºi-au ment al acestei destructurãri.”26
consacrat energia, puterea de muncã propãºirii Autoarei nu-i scapã nici efectul acestei
României. În marile bãtãlii revoluþionare purtate camuflãri asupra erosului, vorbind des-pre o
de clasa muncitoare, condusã de partidul nostru “mutaþie, evidentã mai ales la nivelul
comunist, în lupta maselor pentru rãsturnarea comportamentelor erotice, care traduc nu numai
vechii orînduiri ºi instaurarea puterii populare, o libertate fãþiºã ºi modelatã pe un tipar
126
masculin a relaþiilor cu sexul opus, ci ºi o pe care «promovarea» femeii o impune ca model
subordonare la fel de masculinã a universului nu e mai puþin destructurantã decît
erotic faþã de cel politic.”27 Modelul feminin este masculinizarea pe care o cultivase etapa
recunoscut în Ana Pauker, cel masculin fiind emancipãrii.”28
celibatul fictiv al lui Stalin. Femeia-comisar a Analiza de faþã va rãmîne, însã, în cadrul lumii
teatrului sovietic sau femeia-savant din Citadela proiectate în discursul poetic, în acel univers so-
sfãrîmatã a lui Horia Lovinescu guverneazã cial senin al afirmãrii ºi libertãþii în care erosul
acum imaginarul. este (aparent) valorizat. Implicit, însã, este
ªi iatã, aruncînd doar o privire fugarã, cum se nevoie de deghizãri lucrate uneori în acord cu
continuã în postproletcultism miºcarea începutã celelalte discursuri din reþea (cum este cazul
acum: din 1966, conducerea ceauºistã pare sã camuflãrii de gen) alteori în interiorul logicii
revinã la promovarea valorilor individuale / teoretice a societãþii discursive.
familiale, de astã datã însã în exces, deoarece Referindu-ne în amãnunt la politica partidului
interzicerea avorturilor în 1966 echivaleazã, în comunist vizavi de chestiunea emancipãrii
termenii autoarei, cu un “viol colectiv”. femeilor, duplicitatea sa ºi rezultatele ei în
Interdicþia avorturilor, unicã în întregul bloc so- imaginarul colectiv, se pune ºi o altã întrebare
cialist, este pusã în legãturã cu etapa naþional- legitimã: cum anume au fost convise
comunismului. Femeia este acum promovatã în personalitãþi feminine sã participe la acest tip de
ipostaza unei maternitãþi “posesive ºi politicã? Este vorba nu despre masele
îmbãtrînite”. În fine, rezultatul extrem al muncitoarelor ci despre elita feminist-socialistã a
camuflãrii de gen este prezentat fãrã regimurilor comuniste. Ce rol au jucat ºi câtã
menajamente: “«Mamaia» mieroasã ºi rea, conºtienþã a jocului politic li se poate atribui
intolerantã faþã de sex ºi eros, pune stãpînire pe unor femei ca Ana Pauker, Elena Filipovici, sau,
imaginarul acestor ani, impunînd pretutindeni extrapolând, Clarei Zetkin, Aleksandrei Kollontai
meschina ei pudibonderie, interzicînd cu aceeaºi etc? Sunt ele feministe ºi dacã da, ce formulã a
energie nudul în artã ºi decolteul la televiziune, feminismului adoptã?
otrãvind o atmosferã ºi aºa apãsãtoare cu Desigur cã existã variaþii de la un sistem la
fariseismul ei. Ca într-o excizie simbolicã, altul însã din considerente teoretice se poate
singurã mecanica procreatoare a sexului, considera sistemul sovietic un model generative
controlabilã în vidul ei de libertate, de bucurie ºi ºi în interiorul lui politica ºi activitatea
de Eros, rãmînea accesibilã... Maternitatea stãtutã
127
Aleksandrei Kollontai apare ca simptomaticã din aceste grupuri feminine defavorizate reprezintã
anumite puncte de vedere.29 ºi ele o construcþie a discursului ºi aspiraþiilor
O situare în contextul de dinaintea ºi de dupã elitei femine bolºevice. Atât la nivel macropolitic,
revoluþie se impune.Este vorba despre un con- cât ºi micropolitic, existã o altã tensiune:
text politic eterogen ºi ambiguu în care feministele bolºevice sunt destul de greu
chestiunea femininã este filtratã prin diferite acceptate de liderii comuniºti iar femeile
agende aflate în tensiune unele cu altele. Existã muncitoare sunt de asemenea cu greu tolerate ca
pe de o parte reforma bolºevicã însoþitã de un egale în rândurile proletarilor.În aceastã direcþie
discurs utopic care se referã ºi la emanciparea se orienteazã ºi remarca lui Richard Stites:
femeilor, alãturi de un grup al feministelor “Feminismul bolºevic, cum l-au etichetat unii
burgheze ºi unul al noilor feministe bolºevice. membrii ai partidului, pare sã fi fost înconjurat
Acestea din urmã nu pot pactiza cu feministele de tot atâta ostilitate ºi indiferenþã ca ºi rivalul
burgheze deoarece, în viziunea lor politicã, sãu mai convenþional, feminismul propriu-zis.
diferenþele de clasã sunt mai puternice decât Muncitorii continuã sã respingã competiþia
unitatea de gen. De fapt, punctul fierbinte al femeilor ºi vor face asta ºi mult dupã revoluþie.
tensiunii dintre cele douã grupuri este Liderii diferitelor facþiuni marxiste au avut prea
chestiunea necesitãþii unei miºcãri feministe puþin interes în organizarea femeilor. Unii chiar
autonome. Feminstele bolºevice au un s-au opus considerând-o o pierdere de timp,
comportament radical cu baze utopiste, ele energie ºi fonduri”.30
crezând cu putere într-o lume complet reformatã Semnificativ, dupã revoluþie grupul feminist
prin forþa proletarã în care ºi rolurile sexelor bolºevic a devenit tot mai puþin vizibil în
vor fi regândite din temelii. În contrast, rândurile partidului communist, statisticile
feministele burgheze, mai atente la natura realã a arãtând cã raportul dintre numãrul femeilor ºi
diferenþelor de gen, sunt totuºi dispuse la cel al bãrbaþilor în Comitetul Central a fost de
compromisuri strategice ca în chestiunea 1:50, scãzând apoi la 1:63, 1:70 . A existat,
votului. O altã diferenþã semnificativã este faptul desigur, gruparea femeilor denumitã Zhenotdel
cã feministele burgheze s-au constituit ca o care însã ºi-a pierdut întreaga autonomie ºi a
miºcare elitistã iar feministele socialiste s-au avut, din cauza lipsei de resurse financiare un
concentrat mai ales pe educarea muncitoarelor, efect limitat. La congresul din 1923 gruparea
trezirea conºtiinþei femeilor din strtaturile de jos femininã a fost acuzatã de tendinþe separatiste ºi,
ale societãþii. Pe de altã parte, este evident cã odatã cu preluarea totalã a propagandei media
128
de cãtre partid, dizolvatã. Devine astfel evident – conþinând patru secþiuni – lupta pentru
cã gruparea femeilor a avut doar un rol instru- independenþã economicã a femeilor, instituiþia
mental în strategia propagandisticã a partidului. cãsãtoriei si a familiei, programele de protecþie
Ironic, pânã în 1930 chestiunea femininã a fost socialã a femeilor însãrcinate ºi lupta pentru
consideratã rezolvatã. drepturile politice ale femeilor.
Cazul Aleksandra Kollontai este cu deosebire Aspectul esenþial al atitudinii lui Kollontai
important pentru cã analiza lui permite o vedere este tocmai convingerea adâncã legatã de tearia
în secþiune asupra circumstanþelor care au putut marxistã a bazei ºi suprastructurii. Kollontai a
determina aderarea femeilor la feminismul crezut cã sursa inegalitãþilor o reprezintã
bolºevic.Acest caz explicã felul în care liderele structura economicã ce determinã la rândul ei
socialiste au vãzut în bolºevism o ºansã adevãratã organizarea vieþii ºi rolurilor sociale. Probabil cã
a feminismului ºi, mai ales, unica. Kollontai a în acest punct se gãseºte justificarea
fost perceputã diferit ca prezenþã în epocã – R. feminismului socialist ºi participarea ardentã a
Stites o vede mai mult ca pe o socialistã iar Bar- femeilor la aceastã miºcare. De asemenea, se
bara Clements31 ca pe o feministã dedicatã. ridicã o chestiune a moralitãþii: numai structura
Marxismul este cuvântul cheie în analizarea moralã nepervertitã a muncitoarelor poate sã
comportamentului lui Kollontai iar prima facã Revoluþia. Pentru aceste motive colaborarea
întâlnire cu acesta s-a produs la Berlin în 1892 cu feministele burgheze devine imposibilã. “Ar
când a citit Manifestul comunist ºi lucrãri ale lui trebui oare ca muncitoarele sã rãspundã
Engels. La acestea a adãugat literatura Revoluþiei chemãrii feministelor ºi sã joace un rol activ, di-
franceze ºi socialiºtii utopiºti astfel încât anul rect în lupta pentru egalitate a femeilor sau,
1905 o gãseºte vorbind cu pasiune împotriva rãmânând fidele tradiþiilor clasei lor, ar trebui sã-
feminismului dincolo de raþiuni de clasã la ºi urmeze drumul ºi sã lupte cu toate mijloacele
întâlnirea Uniunii Pentru Egalitatea Femeilor. pentru eliberarea nu numai a femeilor, dar a
Dupã o conferinþã în Germania ºi salutara întregii umanitãþi din sclavia modelelor
întilnire cu Zetkin se dedicã organizãrii ºi trezirii contemporane de existenþã socialã?” se întreabã
conºtiinþei muncitoarelor vãzute ca bazã a Kollontai retoric.32
formãrii unei lumi cu premise complet noi. Semnificativ este faptul cã orientarea prea
În 1909 scrie cea mai importantã lucrare a îngust-economicã a bolºevistelor devine
miºcãrii muncitoarelor sau a feminismului reducþionistã deoarece conchide cã numai
bolºevic – Bazele sociale ale chestiunii feminine muncitoarele au nevoie de emancipare (ele
129
aflându-se ºi în cea mai evident precarã condþie tive diferite asupra chestiunii feminine, e cu atât
economicã) trecîndu-se astfel cu vederea natura mai uºor de înþeles cum utopia (dar ºi eroarea)
problemelor femeilor din alte categorii sociale. marxismului ambalatã ca discurs propagandistic
Opþiunile Aleksandrei Kollontai (incluzând a putut sã parã atât de promiþãtoare femeilor. Cu
modul ei de interpretare a chestiunii feminine) atât mai mult, modelul Kollontai sau modelul
sunt strâns legate de o interpretare utopicã a lui sovietic al adeziunii la feminismul socialist
Marx, lecturã care prevede o societate condusã reprezintã ºi pentru analiza circumstanþelor
de forþele creatoare ale proletariatului ducând româneºti mai mult decât o ipotezã.
cãtre noþiunea de comunalizare.In acest concept
s-ar dizolva atât diferenþele economice cât ºi cele
de gen.Kollontai nu este probabil singura liderã Note:
feminist-socialistã sedusã de aceastã lecturã a
marxismului. Realitatea aparþine însã regimului 1
August Bebel, Femeia ºi socialismul, Ed. Politicã,
dictatorial comunist caracterizat de o tot mai Bucureºti, 1961, p. 130.
2
Friedrich Engels, în Marx, Engels, Lenin, op.cit., p.
mare tendinþã de birocratizare ºi centralizare,
156.
regimului cu lideri tot mai însetaþi de putere ºi 3
August Bebel, op. cit., p. 132.
tot mai ameninþaþi de orice tendinþã separatistã. 4
Idem, p. 139.
In orice caz, Kollontai pare sã fie în primul 5
Idem, p. 139.
rând o marxistã ºi abia dupã aceea o feministã în 6
Idem, p. 159.
litera marxismului.Acest lucru este dovedit ºi de
7
Idem, p. 181.
8
Idem, p. 183.
circumstanþele care au dus la exilul ei:în ianuarie 9
Idem, p. 185.
1921 ea s-a alãturat miºcãrii opoziþioniste a 10
Idem, p. 501.
muncitorilor care cereau un control mai mare 11
Paraschiva Câncea, Miºcarea pentru emanciparea
asupra structurii economice, conform femeii în România, Ed. Politicã, Bucureºti, 1976, p. 78
contractului utopic socialist de la începutul 12
Idem, p.103.
miºcãrii.Devine acum clar în ce mãsurã
13
Idem, p. 104.
14
Idem, p. 104.
adeziunea lui Kollontai la ideile marxiste i-a 15
Idem, p. 105.
influenþat ºi viziunea asupra feminismului. 16
Idem, p. 107.
Considerând cã în România nu a existat o 17
Idem, p. 107.
miºcare feministã burghezã capabilã de o 18
Idem, p. 108.
opoziþie fermã care sã punã în oglindã perspec- 19
Idem, p. 108.
130
20
Idem, p. 116. Bibliografie:
Bibliografie:
21
Idem, p. 144.
22
Idem, p. 146. Bebel, August, Femeia ºi socialismul, Bucureºti, Ed.
23
Idem, p. 152. Politicã, 1961
24
Cuvîntare la Conferinþa Naþionalã a Femeilor, în
Documente ale Partidului Comunist, Ed. Politicã, Boia, Lucian, Miturile comunismului românesc,
Bucureºti, 1973, p. 11 Bucureºti, Ed. Nemira, 1998
25
Zoe Petre, Sexul ºi Moartea, în Lucian Boia
(coord.), Miturile comunismului românesc, Ed. Nemira, Cîncea, Paraschiva, Miºcarea pentru emanciparea
Bucureºti, 1998. femeii în România, Bucureºti, Ed. Politicã, 1976
26
Idem, p. 259.
27
Idem, p. 260. Clements, Barbara Evans, Bolshevik Feminist, The
28
Idem, p. 270. life of Aleksandra Kollontai, Bloomington:Indiana Uni-
29
Situaþii particulare ale feminismului socialist versity,1979
românesc asumat vor face subiectul unei alte cercetãri ***, Documente ale Partidului Comunist Român,
30
Stites, Richard, The Women’s Liberation Movement Bucureºti, Ed. Politicã, 1973
in Russia, Feminism, Nihilism and Bolshevism,1860-
1930, New Jersey:Princeton University Press, 1978,p.257 Marx, Engels, Lenin, Despre literaturã ºi artã,
(traducere mea) Bucureºti, Ed. Minerva, 1974
31
vezi Clements, Barbara Evans, Bolshevik Feminist,
The life of Aleksandra Kollontai, Bloomington:Indiana Stites, Richard, The Women’s Liberation Movement
University,1979 in Russia, Feminism, Nihilism, Bolshevism, 1860-1930,
32
Kollontai, în Stites, Ibid., p.424 (traducerea mea) New Jersey: Princeton University Press, 1978
131
Alina Isac, Mihai Albu
Dimensiunea femininã a
miºcãrii ecumenice
Ecumenismul
This introductory paper analyzes the Orthodox,
Catholic, and Protestant sects, which form the core
ALINA ISAC of the Ecumenical movement. The development of Sensul originar al conceptului de
the feminine problem in the ecumenical movement «ecumenism» vizeazã, conform teologiei
obtained her MA in
took shape in 1948, at the first Conference of the
Gender Studies and
E.C.C., when Sarah Chakko presented a report on
tradiþionale, universalitatea unui sinod al
Public P olicies, SNSP
Policies, A,
SNSPA,
Bucharest. the place and role of women in church. Among the Bisericii creºtine universale, universalitate ce
most important women’s achievements we must asigura învãþãturii de credinþã elaboratã de acel
mention: The International Day of Prayer, the sinod un caracter normativ pentru întreaga
MIHAI ALBU
creation of the Department on Cooperation of Men
and Women in Church and Society (1954), and The creºtinãtate. Ecumenismul ºi universalitatea
Expert at the CNCS
CNCSA AS,
Romania. Ecumenical Decade for Churches in Solidarity with reprezintã însã atribute sau sensuri ale Bisericii
MA in Gender Studies Women (1988- 1998). Beyond the dogmatic and însãºi, precedând lucrarea ºi orientarea
and Public P olicies,
Policies, theological differences between the three sects and expresiilor istorice ale sinoadelor. Ceea ce
SNSP A, Bucharest.
SNSPA, between the places that they assign to women,
E-mail: women’s contribution to the development of the conferã decisiv universalitate Bisericii nu este
mihaialbu@y ahaoo
mihaialbu@yahaoo .com
ahaoo.com Ecumenic Movement is increasing. atât întinderea ecumenicã, spaþialã, cât mai ales
132
KEY WORDS: adevãrurile ortodoxe de credinþã, de învãþãturã Miºcarea ecumenicã antreneazã în mod com-
ºi de viaþã creºtinã elaborate de sinoade ºi plex cele trei dimensiuni fundamentale ale
ecumenical momovv ement,
femininit
femininityy, Christian
acceptate de toþi creºtinii. Miºcarea ecumenicã se ecumenismului: ecumenismul teologic, laic ºi
Orthodo
Orthodoxx Church, referã la o altã accepþiune a termenului, spiritual. Ecumenismul teologic implicã dialogul
Catholic Church, Prot
Prot-- implicând «iniþiativele ºi acþiunile organizate în între teologii aparþinând diferitelor confesiuni,
estant Church,
achiev ements
achievements favoarea unitãþii creºtinilor conform cu dialog necesar formulãrii unei ecleziologii a
necesitãþile diferite ale Bisericilor ºi dupã comuniunii. Divergenþele doctrinare au fost
împrejurãri»1. atenuate prin înregistrarea unor puncte comune
Conturat în secolul al XVIII-lea, sub influenþa însã consensul nu a fost încã obþinut.
comunitãþilor pietiste, ecumenismul trece în Ecumenismul laic presupune angajarea
secolul al XIX-lea de la forma transconfesionalã dinamicã, prin colaborare ºi susþinere reciprocã,
la cea interconfesionalã prin conºtientizarea a creºtinilor în diverse activitãþi sociale,
dependenþei eficienþei misionarismului de umanitare. Ecumenismul spiritual recunoaºte
realizarea unitãþii creºtine. Secolul al XX-lea a necesitatea metanoiei, a transformãrii interioare
permis instituþionalizarea ecumenismului, prin intermediul rugãciunii. Comunitatea de
factorul misionar fiind potenþat de nevoia rugãciune a creºtinilor consolideazã
prevenirii ºi combaterii de cãtre Biserici a parteneriatul ecumenic, voinþa de reconciliere ºi
consecinþelor nefaste ale rãzboaielor, de unitate în adevãr. Idealul comuniunii între
tendinþele pentru unitate ºi cooperare Cristos ºi fiecare dintre credincioºi, al
promovate de Liga Naþiunilor precum ºi de comuniunii între creºtini ºi la toate nivelurile ºi
eforturile îndreptate înspre unitate bisericeascã între comunitãþile locale, particulare,
iniþiate în cercurile protestante. În 1948, la presupunând împãrtãºirea credinþei, rugãciunii
Amsterdam, este creat Consiliul Ecumenic al ºi a cultului, a grijilor ºi responsabilitãþilor
Bisericilor (CEB), definit drept o asociaþie creºtine, devine problematic în condiþiile
frãþeascã a Bisericilor care îl acceptã pe Domnul divizãrii instituþionale a Bisericii2. Progresele
Isus Cristos ca Dumnezeu ºi Mântuitor. ecumenice înregistrate în ultimele decenii în
Legãturile de colaborare, întrajutorare ºi înþelegerea ºi acceptarea unitãþii Bisericilor în
rugãciune stabilite între diferitele Biserici au fost diversitate continua sã aibã nevoie de o expresie
extinse în 1961 prin aderarea Bisericii Ortodoxe, instituþionalã publicã. Conciliul al doilea de la
în urma recunoaºterii dogmei Sfintei Treimi. Vatican, 1965, nu a reuºit sã învie atitudinea
ecumenico-universalistã a vechilor sinoade
133
ecumenice ; creºtinismul, astãzi, prezintã cel religioase, intensificând totodatã demersurile de
puþin douã ecumenisme sau catolicisme creºtine, stabilire a unui dialog spiritual.
deºi la universalitate pot participa toate Bisericile Contribuþia ºi problematica femininã în
întrucât toate poartã pecetea Duhului Sfânt care cadrul ecumenismului a luat o formã sistematicã,
e pretutindeni. “oficializându-se”, în anul 1948 când Sarah
Una din dificultãþile ecumenismului actual o Chakko a prezentat la prima Conferinþã a CEB-ul
constituie locul Bisericii Ortodoxe într-o Europa un raport despre rolul ºi statutul femeii în
unitã; excepþia greceascã, în contextul tradiþiei Bisericã în 58 de þãri. Totuºi, încã din secolul al
«romanitãþii» Uniunii Europene, nu e suficientã XIX-lea, în þãrile anglo-saxone s-a conturat ºi
pentru a statua deschiderea spre creºtinismul dezvoltat o exegezã feministã a Bibliei. Pe de altã
oriental. Declaraþiile Bisericii Ortodoxe, parte, Ziua mondialã de rugãciune, cea mai
afirmând respectul faþã de limba ºi tradiþiile cunoscutã miºcare ecumenicã a femeilor, a fost
specifice ale bisericilor surori ºi idealul unitãþii ºi iniþiatã în deceniul al 9-lea al secolului trecut, în
diversitãþii în strãlucirea Uni-Treimii cadrul organizaþiilor creºtine de femei din Statele
dumnezeieºti, încurajeazã însã transcenderea Unite, extinzându-se pânã în prezent în peste
limitãrilor etnice ºi culturale, deci ºi opoziþia Ori- 170 de þãri, printre care ºi România. Forþa de
ent-Occident. reconciliere a rugãciunii ecumenice a permis
În România, istoria constatã, cu excepþia stabilirea ºi optimizarea relaþiilor de cooperare ºi
existenþei unor mãsuri de interes economic sãu solidaritate între creºtinii/creºtinele din þãri
naþional, absenþa persecuþiilor religioase; diferite. Implicarea dinamicã a femeilor în
domnitorii ºi biserica au adoptat o atitudine de ecumenism s-a concretizat în 1954, dupã a doua
înþelegere ºi toleranþã faþã de reprezentanþii ºi Adunare a CEB, prin crearea Departamentului
credincioºii celorlalte culte creºtine3. cooperãrii între bãrbaþi ºi femei în Bisericã ºi
Ecumenismul local a urmãrit atât un scop societate. În 1975, la Nairobi, a fost adoptat un
teologic, unitatea în Hristos sub diferite slujiri, program de studiu pe tema “Femeile ºi bãrbaþii
cât ºi naþional, asigurând edificarea civilizaþiei în Bisericã», program ce a antrenat o serie de
romaneºti. Disputele interconfesionale apãrute colocvii, seminarii ºi conferinþe. Rãspuns la
dupã Revoluþia din 1989 au necesitat iniþiativa Naþiunilor Unite, „Decada ecumenicã a
reglementãri politice, juridice ºi administrative Bisericilor în solidaritate cu femeile”, desfãºuratã
adecvate garantãrii drepturilor ºi libertãþilor în perioada 1988 – 1998, a intenþionat
reafirmarea adevãrului biblic al binecuvântãrii
134
comune a bãrbaþilor ºi femeilor, a egalitãþii ºi credinþei vii bazatã pe Biblia Bisericilor Creºtine,
responsabilitãþii comune a acestora de a menþine trãirea unui creºtinism autentic, evanghelic,
ºi sluji Biserica în lume. Proiectul a abordat crearea unui cadru pentru dialog ºi acþiuni
probleme referitoare la dreptatea economicã, la comune femeilor creºtine din România, pentru
încurajarea ºi susþinerea femeilor de a participa încurajarea iniþiativelor de dezvoltare a pãcii ºi
la viaþa Bisericii, precum ºi tema luptei contra dreptãþii în spiritul toleranþei interconfesionale.
rasismului ºi a violenþei domestice. Obiectivele Activitatea Forumului cuprinde organizarea ZMR
iniþiale ale Decadei s-au materializat prin crearea (traducerea ºi editarea anualã a textului pentru
unui cadru favorabil includerii femeilor în slujba de rugãciune, centralizarea colectelor),
administraþie, în instituþiile ecumenice – mai ales organizarea întâlnirilor ecumenice ºi a unor
în comitete sau consilii decizionale, oportunitãþi cursuri de varã, propunând exerciþii spirituale ºi
privind accesul la învãþãmântul teologic, crearea de autocunoaºtere pentru femei de toate vârstele
unor reþele ºi organizaþii care sã permitã ºi confesiunile. Munca socialã, ajutorarea
afirmarea tinerelor femei, angajarea femeii în substanþialã a celor aflaþi în nevoi materiale ºi
activitatea diaconalã, programe educaþionale. spirituale, rãmâne una din responsabilitãþile
Ecumenismul feminin a accentuat necesitatea centrale ale Forumului.
participãrii plenare a fiecãrui mãdular al
Bisericii, conform chemãrii ºi capacitãþii fiecãrei
persoane, ca ºi precondiþie esenþialã a creãrii Ortodoxia ºi ecumenismul
comunitãþii de dragoste, înþelegere ºi respect
între semeni. Din perspectiva ortodoxã s-ar putea identifica
Activitatea ecumenicã a femeilor din România patru coordonate esenþiale ale ecumenismului.
s-a manifestat încã din anii ’70, prin sãrbãtorirea Prima coordonatã reprezintã unirea tuturor
anualã de cãtre femeile luterane a Zilei Mondiale Bisericilor în integritatea învãþãturii apostolice
a Rugãciunii. în 1990, graþie efortului femeilor mãrturisitã de Biserica nedivizatã de la început.
reformate ºi ortodoxe, miºcarea ecumenicã a fost Bisericile creºtine nu pot accede la unitate decât
organizatã sub forma Forumului Ecumenic prin încadrarea lor deplinã în tipologia
pentru România, înregistrat oficial în 1998 ºi apostolicã, neîmpuþinatã, prezentã nu doar în
cuprinzând 38 de regiuni din toatã þara (cu o Noul Testament, ci în toatã tradiþia rãmasã de la
reprezentare mai precarã în Moldova). Scopul Apostoli4. Mãrturisirea Bisericii primare se
declarat al Forumului îl constituie promovarea considerã a constitui ºi cel mai sigur criteriu de
135
interpretare a Noului Testament. Deºi se A treia determinaþie prin care înþelege
acceptã, pânã la un punct, interpretãrile Ortodoxia ecumenismul recunoaºte existenþa
personale sau corespunzãtoare diferitelor tradiþii lucrãrii lui Dumnezeu ºi dincolo de frontierele
formate ulterior în creºtinism, ele nu trebuie sã Bisericilor. Bisericile sunt legate cu lumea prin
anuleze esenþa tradiþiei apostolice sau sã se umanitatea comunã a membrilor lor ºi a
contrazicã între ele, ci sã se întregeascã reciproc, celorlalþi oameni, prin originarea lor în actul cre-
fiecare legitimându-se prin revelarea unui alt ator al lui Dumnezeu, prin sistemul unitar de
sens implicat în mesajele complementare ale raþiuni divine care îi susþine ºi guverneazã în
doctrinei creºtine. De exemplu, afirmarea mod solidar, cât ºi prin unirea ontologicã a lui
cultului liturgic ca ºi necesitate pentru mântuire, Hristos ca om cu întreaga umanitate, antrenatã
simþul puternic al prezenþei lui Dumnezeu în în procesul de desãvârºire raþionalã ºi spiritualã,
lume ºi al lucrãrii Duhului Sfânt în Biserica, materializatã în elevarea relaþiilor sociale.
proprii Ortodoxiei pot fi întregite de Ultima coordonatã ecumenicã – apropierea
practicismul metodic al catolicismului ºi doctrinarã a Bisericilor prin deschiderea lor faþã
valorizarea pozitivã a experienþei fiecãrui individ, de lume – vizeazã colaborarea creºtinilor în
susþinute de protestantism. O altã condiþie vederea rezolvãrii problemelor contemporane.
pentru ca Biserica sã rãmânã una ºi apostolicã Activitatea externã, socialã nu mai e perceputã
este instituþionalitatea ei teandricã, mai precis, drept ignobilã, ci, în primul rând, ca mijloc de
comunicarea harului ºi întreþinerea vieþii de perfecþionare a experienþei spirituale creºtine, de
comuniune prin aceleaºi Taine, inclusiv fortificare a raþiunii ºi potenþare a dragostei ºi
ministeriul necesar pentru funcþia sacramentalã responsabilitãþii pentru semeni. Recunoaºterea
ºi pastoralã, recunoscut de toþi membrii Bisericii. solidaritãþii umane ºi cosmice în mântuire a
A doua coordonatã a ecumenismului face permis înþelegerea mai acutã a valorii
referire la sobornicitate ca unitate dogmaticã în comunitãþii umane. O consecinþã a acestei per-
varietatea ºi independenþa Bisericilor locale. spective o constituie reconcilierile doctrinare:
Ecumenismul rezultat din sobornicitate afirmã ºi catolicismul a depãºit ideile statice despre natura
actualizeazã toate valorile umane ºi divine în lu- umanã, acceptând o natura mobilã, capabilã de
mina lui Hristos, încurajând asumarea lor de dezvoltare, precum ºi o naturã cosmicã angajatã
cãtre fiecare creºtin, într-o unitate în diversitate, într-un proces de evoluþie indefinit.
în cadrul deschiderii exhaustive cãtre lume. Protestantismul a abandonat ºi el concepþia
despre mântuire ca „sola fide” ºi dispreþul faþã de
136
faptele umane, în esenþa lor considerate a fi Totuºi, în acest punct, se impune precizarea
toate pãcãtoase, recunoscând valoarea existenþei unei atitudini negative a unor
restauratoare a faptelor de slujire. La fel, ortodocºi ºi a unor biserici locale faþã de
individualismul protestant s-a apropiat de ecumenism, atitudine aflatã în consonanþã cu
învãþãtura originarã creºtinã prin îndepãrtarea de scepticismul Bisericii Ruse, Ierusalimului ºi
concepþia maniheistã asupra materiei, Eladei asupra miºcãrii ecumenice. Polemicile
reacordându-i acesteia semnificaþia real pozitivã graviteazã în jurul tezei teologiei moderniste
pãstratã în Ortodoxie5. care afirmã existenþa Sfintelor Taine mântuitoare
Pe plan local, în cadrul ecumenismului din ºi sfinþitoare ºi în afara graniþelor Bisericii
România, s-a pornit de la temeiul teologic ºi s-a Ortodoxe, fapt ce coincide cu tratarea grupãrilor
încercat realizarea unei cunoaºteri reciproce cu eretice ºi schismatice ca nefiind complet rupte
ajutorul Conferinþelor teologice de trupul Bisericii celei Una. O consecinþã a
interconfesionale. Dialogul susþinut a permis recunoaºterii harului, chiar dacã nu în
statuarea unor poziþii comune ale teologilor plenitudinea sa, la nivelul Bisericilor eterodoxe
români ºi ale organismelor ecumeniste actuale. constã în posibilitatea rugãciunii în comun cu
Respectând tradiþia bisericeascã de slujire a eterodocºii ºi chiar a Euharistiei.
poporului, ecumenismul local a susþinut Oponenþii ecumenismului nu admit nici o
acþiunile de înfãptuire a dreptãþii sociale prin altã Tainã sãvârºitã în afara Bisericii Ortodoxe ca
participarea activã la ameliorarea vieþii din fiind purtãtoare a harului Duhului Sfânt, servind
România. Frãþietatea prezentã a Bisericilor ºi mântuirii celui ce o primeºte. Graniþele Bisericii
cultelor s-a datorat deschiderii reciproce a lui Hristos sunt definite prin douã condiþionãri:
acestora ºi a fost consolidatã de colaborarea credinþa adevãratã ºi unitatea euharisticã,
istoricã armonioasã ºi îndelungatã, precum ºi de liturgicã. În plus, canoanele opresc rugãciunea
angajarea comunã activã în menþinerea pãcii din în comun cu ereticii ºi schismaticii : actul
lumea întreagã. Astfel se explicã apartenenþa ºi rugãciunii fiind o mãrturisire a adevãrului de
inserarea activitãþii Bisericii Ortodoxe Române în credinþã, o participare misticã la dumnezeire în
discuþiile tematice vizând egalitatea ºi baza credinþei credinciosului, în caz cã credinþele
colaborarea organizatã cu alte confesiuni ºi diferã, se contrazic, cât de comunã mai poate fi
popoare, mai concret – în marile organisme rugãciunea ?6 „Legalizarea” preoþiei feminine,
ecumenice creºtine ale forurilor mondiale. discuþiile referitoare la substituirea ideii de
Dumnezeu –Tatãl prin ideea unei Zeiþe-mamã au
137
fost resimþite ca un atac al dogmei Sfintei Treimi, gesturilor ºi atitudinii lui Hristos în varii situaþii,
dogma vitalã pentru credinþa Bisericii Ortodoxe. au permis o interpretare masculinizatã a
Repudierea unor ortodocºi, în virtutea doctrinei creºtine7. Fãrã a le blama sau dispreþui,
hotãrârilor canonice, a oricãrui contact cultic ºi Isus depãºeºte uzanþele iudaice angajând
sacramental cu eterodocºii nu afecteazã – se convorbiri cu femei pãcãtoase, cu femeia
precizeazã – misionarismul social, ospitalitatea samarineanã sau canaaneanã, expunându-se
creºtinã, bunãcuviinþa. Refuzul rugãciunii contactului cu „necurãþia” bolnavei ºi preþuind
împreuna cu eterodocºii nu anuleazã banul „vãduvei”. Atitudinea femeilor la
legitimitatea ºi oportunitatea rugãciunii pentru Crucificare ºi la mormântul Domnului, plinã de
toþi oamenii; însã, dat fiind cã „ în dogmã nu iubire, curaj ºi smerenie contrasteazã cu confuzia
exista concesie”, dezideratul minimului dog- ucenicilor; revelarea învierii ºi înãlþãrii în faþa
matic devine inacceptabil pentru menþinerea Mariei Magdalena ºi însãrcinarea femeilor cu
puritãþii credinþei ortodoxe. Deºi din 1920 propovãduirea vestei cele bune reabiliteazã
Biserica ortodoxã a participat la crearea Miºcãrii femeia ºi clarifica rolul sãu soteriologic. Fiinþarea
ecumenice iar ulterior a aderat la Consiliul în trup bãrbãtesc ºi comportamentul feminin al
Ecumenic al Bisericilor, tendinþele naþionaliste lui Isus restaureazã echilibrul între cele douã
actuale, cel puþin cele manifestate în spaþiul entitãþi constitutive ale umanitãþii; preeminenþa
românesc, au ajuns sã denunþe în ecumenism legii iubirii, blândeþii, iertãrii, ascultãrii în
„panerezia” secolului XX. creºtinism coincide nu întâmplãtor cu
reevaluarea virtuþilor feminine.
Mariologia ortodoxã resemnificã antropologia
Rolul ºi imaginea femeii în Ortodoxie creºtinã; natura umanã comunã a Mariei, dupã
contactul direct cu Persoana Logosului care Se
Contrar practicilor ºi mentalitãþilor adesea sãlãsluieºte în ea, devine o stare superioarã
misogine, desfãºurate cotidian în spaþiul noua, o naturã îndumnezeitã în care pãcatul a
Ortodoxiei, analiza Evangheliei relevã murit. Fecioara Maria devine reprezentantul
tratamentul imparþial pe care Isus l-a aplicat moral al conºtiinþei omenirii în pregãtirea
femeii în calitate de persoanã umanã reflectând mântuirii obiective8. Omul Maria rãspunde în
în egalã demnitate chipul lui Dumnezeu. Aºa locul perechii adamice, dar în direcþia contrarã,
cum specificã în exegeza sa Anca Manolache, în sensul redempþiunii, al restaurãrii libertãþii
invocarea unor texte trunchiate ºi ignorarea umane. Consimþãmântul, „fiat”-ul dat de Maria
138
este universal; liberul ei arbitru funcþioneazã Reciprocitatea constitutivã a omului adamic
pentru cã este persoana umanã în care natura reflectã comuniunea divinã în comuniunea
umanã este personalizatã feminin. Prin actul umanã, fiecare fiind fãcut „faþã-cãtre-faþa”
Întrupãrii femeia este ridicatã la nivelul pierdut celuilalt, „în fata” celuilalt”9. Scindarea petrecutã
de Adam; ea este cea care permite ca, prin în structura finitã umanã atrage dupã sine
iubire, firea umanã sã vibreze la chemarea separarea de Dumnezeu; unul iniþial este rupt ºi
divinã. Deºi Hristos este, ontologic, simbolul elementele constitutive sunt exteriorizate,
naturii umane nepersonale, natura aceasta polarizate în masculin ºi feminin, împovãrate de
personalizatã/enipostaziatã în Logos actualizeazã atracþie ºi repulsie. Sfâºierea comuniunii
decisiv valenþele pozitive ale feminitãþii. transformã totul în obiect, facilitând dezvoltarea
Polemicile din cadrul ecumenismului conºtiinþei de tip stãpân-sclav, antrenata în
referitoare la problematica femininã au tins perceperea femeii ca ºi obiect al plãcerii sau al
adesea sã „rezume” rolul femeii la acela asumat puterii despotice a bãrbatului. Astfel, conchide
de Maica Domnului în Bisericã – de mamã, de Evdokimov, diferenþierea între masculin ºi
educatoare a copiilor, susþinãtoare a actelor feminin nu e condiþionatã fiziologic sau
caritabile. Faptul cã Maria nu a fost nici apostol, psihologic ci, în primul rând, spiritual; ea reiese
nici preot nu obnubileazã semnificaþia religioasã din misterul viu care înglobeazã fiinþa umanã în
a femeii; fãcând abstracþie de explicaþiile integralitatea ei. Dacã omul trebuia rãnit ºi
conjunctural istorice, imposibilitatea asumãrii corupt în latura sa cea mai sensibilã la
unei funcþii majore, active a femeii în Bisericã a comuniunea divinã, ispitirea Evei coincide cu
fost elucidata de cãtre teologi din perspectivã ispitirea principiului religios al naturii umane.
soteriologicã. In consecinþa, relaþia dintre femeie ºi
Paul Evdokimov iniþiazã demersul cognitiv de mântuire se clarificã în lumina interpretãrii
explicitare a naturii arhetipului feminin ºi a mântuirii ca ºi adoptare, înfiere, datã fiind
harismelor aferente prin reamintirea modului în centralitatea categoriei religioase a paternitãþii.
care este conceputã firea umana în hristologia Paternitãþii divine, calificativ al fiinþei lui
patristicã. Modelul – arhetip, cu chipul Dumnezeu, care îl naºte pe Fiul îl purcede pe
dumnezeiesc pecetluit în el, „nu mai este parte Duhul Sfânt, îi corespunde direct maternitatea
bãrbãteascã ºi parte femeiascã” sau, altfel spus, feminina ca specificitate religioasa a firii umane.
reprezintã fuziunea originara încã nediferenþiatã Sensibilitatea aparte fata de spiritualul pur se
a elementelor masculine ºi feminine. exprima prin femeie; sufletul feminin este mai
139
aproape de izvoarele Facerii. Fecioara Maria Preoþia Împãrãteascã prin fiinþa ei, prin natura ei,
devine chipul cosmic al nativitãþii ºi chipul conform stãrii ei harismatice10. Legata prin însãºi
înþelepciunii lui Dumnezeu; prin ea structura sa ontologicã de Duhul Sfânt, femeia
spiritualitatea femininã apare sofianicã ºi intens participa la arhetipul Eva-Viaþã, cea care dã viaþã,
corelatã cu Duhul Sfânt. Ambivalenþa chipului salveazã, ocroteºte fiecare componentã a creaþiei
Evei – cel luminos ºi cel întunecat - îºi gãseºte masculine; slujirea ei nu se înfãptuieºte prin
corespondenþa în cele doua femei ale funcþii, ci prin firea sa. Mai mult, continua
Apocalipsei: femeia înveºmântatã în Soare, Evdokimov, Fecioara Maria, în virtutea castitãþii
simbol al Noului Ierusalim ºi abisul demonic al sale ontologice, devine garant al harismei
desfrânatei Babilonului. Întruchipare a materne a femeii – atunci când ea devine cu
elementului religios, prin femeie omenirea ac- adevãrat o „fãptura nouã” – de a-L naºte pe
cede la rãu ºi tot prin ea primeºte fãgãduinþa Hristos în orice fiinþã umana prin puterea
mântuirii, mesajul naºterii Izbãvitorului. Duhului Sfânt. Implicaþiile ecumenice ale
Contrariul dintre masculin ºi feminin, pentru a mariologiei se contureazã astfel mai clar:
nu se transforma în contradicþie disperatã, poate intimitatea aproape înnãscutã a femeii cu
fi reevaluat ca ºi complementaritate a unei tradiþia, rolul sãu major în asigurarea
singure unitãþi supreme. Astfel, instinctul matern continuitãþii vieþii datoratã sfinþeniei lãuntrice ºi
este cel al izvorului din care provin toate, alfa iar puterii smereniei poate redresa ecumenismul ac-
instinctul patern este cel al þelului cãtre care se tual, încã puternic tributar spiritului masculin ºi
îndreaptã toate, omega. de aceea prea puþin liturgic.
Dacã persoana umanã a Nãscãtoarei de Masculinul ºi femininul sunt antinomice,
Dumnezeu reprezintã corespondentul – în incompatibile ºi nu devin complementare decât
planul arhetipal al sfinþeniei, al omenescului în ordinea harului, în Hristos, în urma unui
desãvârºit – persoanei dumnezeieºti a lui Cristos, proces de convertire spiritualã reciprocã.
problema preoþiei femeii capãtã alt înþeles prin Reconstituirea lui Adam ca unitate arhetipala
raportare la harismele atribuite femininului ºi implica plenitudinea coincidentei celor opuse
masculinului. Puterea sacerdotalã incumbã o prin natura lor, integrarea Sfintei Fecioare ºi a
funcþie masculinã de martor, de sfinþire ºi Sfântului Ioan în Hristos. Aceasta unitate e
transformare a elementelor mundane în prefigurata în cei doi poli ai oricãrui suflet:
Împãrãþie. Femeia nu poate fi preot fãrã sa se fiecare este deodatã „roaba ºi prietenul
trãdeze pentru cã ea e chematã sã-ºi împlineascã Mirelui”11. Totuºi, fiecare suflet aparþine preemi-
140
nent propriului sãu tip, diferenþiat incontestabil Vatican II, din 1959, întrunind Bisericile catolicã,
de harisme distincte. Pentru femeie, harisma ortodoxã ºi protestantã, al cãrui caracter
fundamentalã o constituie, în cuvintele Sfântului „ecumenic” sau „general” constituie încã
Apostol Petru, „zãmislirea omului cel tainic al subiectul unor dispute aprinse, a consolidat, cel
inimii”; prin intuirea concretului ºi a viului, puþin simbolic, fraternitatea interconfesionalã.
luminatã de relaþia nemijlocitã cu Duhul Teoretizarea deja instituþionalizatã referitoare la
Adevãrului, femeia are capacitatea nereflectatã puterea cvasiabsolutã a Papei ar fi putut sã
de a pãtrunde direct în existenta altcuiva ºi de a interpreteze ca surprinzãtor evenimentul con-
sesiza inefabilul persoanei umane. În puritatea ei ciliar dacã nu ar fi fost anticipat de anumite
luminoasã, femeia este ca o oglindã care reflecta orientãri ale dinamicii religioase globale.
faþa bãrbatului, îl face sã se descopere pe el „Miºcarea biblicã”, însoþitã de experienþa unei
însuºi ºi prin aceasta îl corecteazã. Slujirea exegeze critice, „miºcarea liturgicã” - izvorâta
feminina, conchide Evdokimov, se exprimã cel din dorinþa de a aprofunda ºi conºtientiza
mai bine în comuniunea euharisticã ºi starea de semnificaþiile ceremoniilor – ºi „miºcare
sfânt; datoritã instinctului matern pentru care ecumenicã”, semn al voinþei comune a
orice obiectivare este organic imposibilã, femeia creºtinilor de a participa la realizarea unitãþii
umanizeazã ºi personalizeazã lumea, o salveazã Bisericii universale, toate acestea au prefigurat
de la alienare, transmiþând – în cursul iniþierii reformele adoptate ulterior de Conciliu12.
pedagogice – simþul sacrului ºi celorlalte fiinþe. Semnalãm dintre textele votate cu acest prilej
Altfel spus, mântuirea lumii inaugurata de „fiat”- pe acelea relevante prin valenþele lor ecumenice:
ul Mariei e dependentã ºi de slujirea femeii declaraþia asupra libertãþii religioase,
implicatã în harismele ei. recunoaºterea unei autenticitãþi creºtine
Bisericilor necatolice, evidenþierea
responsabilitãþii laicilor în viaþa Bisericii ºi a
Catolicismul ºi ecumenismul vocaþiei creºtinilor de a se implica activ, solidar
în rezolvarea problemelor comunitãþii umane,
Deºi teologii romano-catolici identificã reforma liturgicã (trecerea de la limba latinã la
originile ecumenismului în sinoadele unioniste limbile naþionale). Crizele societãþii care au
de la Lyon (1274), Constanþa (1414) ºi Florenþa succedat Conciliului Vatican II au favorizat o
(1430), totuºi aceste întruniri au fost bilaterale receptare, daca nu ostilã, cel puþin controversatã
(catolici-ortodocºi) ºi nu ecumenice. Conciliul a tezelor proclamate. Dincolo de apariþia unei
141
comunitãþi schismatice în cadrul Bisericii una, sfântã, catolicã ºi apostolicã ºi identifica
catolice, au existat contestãri ortodoxe ale aceastã Bisericã unicã a lui Cristos cu Biserica
afirmaþiilor de tip doctrinar ºi reticente în a pune catolicã, guvernata de urmaºul lui Petru ºi de
în aplicare deciziile pastorale. Accentul episcopii aflaþi în comuniune cu el, deºi este
Vaticanului pus pe practica comuniunii a fost recunoscutã, în afara organismului ei vizibil,
interpretat drept indiferentism dogmatic; existenþa a numeroase elemente de sfinþire ºi
realizarea comuniunii în Taine, privatã de o adevãr. Decretul despre Ecumenism al
elucidare prealabilã a distincþiilor doctrinare, Conciliului Vatican II expliciteazã: „Numai prin
risca doar a justifica posibilitatea îmbinãrii unei Biserica Catolicã a lui Cristos, care e
credinþe catolice cu un rit oriental. În acest con- instrumentul general de mântuire, poate fi
text, Biserica ortodoxã a afirmat necesitatea unui dobânditã toatã plinãtatea mijloacelor de
progres simultan în concilierea dogmaticã ºi mântuire”. Deºi exista o diversitate de daruri,
comuniunea practicã, reclamând renunþarea la funcþii, stãri ºi moduri de viaþã între membrii
uniatism ºi abandonarea inflexibilitãþii Bisericii, ele sunt integrate în comuniunea
catolicismului în problema primatului ºi a eclezialã dupã cum ºi varietatea popoarelor ºi a
infailibilitãþii papale. culturilor este cuprinsa în Poporul lui
În 1993, la Balamand, Comisia mixtã Dumnezeu. Principiul unitãþii Bisericii este
internaþionalã pentru dialogul teologic între asigurat de Sfântul Duh ºi de întemeierea sa
Biserica Romano-Catolicã ºi Biserica Ortodoxã a întru Cristos; mãrturisirea credinþei apostolice,
semnat un document istoric de colaborare ºi celebrarea comunã a cultului divin, succesiunea
consens în vederea restaurãrii unitãþii. apostolicã prin sacramentul preoþiei sunt
Excluderea pentru viitor a oricãrui prozelitism ºi legãturile vizibile ale comuniunii. Cunoaºterea
a oricãrei voinþe de expansiune catolicã în frãþeascã reciprocã, formarea ecumenicã a
detrimentul Bisericii ortodoxe ºi afirmarea credincioºilor, preoþilor, dialogul dintre teologi
disponibilitãþii Bisericilor ortodoxe autocefale de ºi întâlnirile între creºtinii diferitelor Biserici ºi
a participa la dialogul teologic reprezintã comunitãþi, colaborarea între creºtini în
clarificãri statuate de acest document, favorabile diferitele domenii ale slujirii oamenilor
deschiderii ecumenice ºi întãririi sobornicitãþii ºi constituie alte modalitãþi de a desãvârºi unitatea
colegialitãþii sinodale. Bisericii.
Referitor la trãsãturile esenþiale ale Bisericii ºi Catolicitatea Bisericii semnificã
ale misiunii ei, catolicismul reafirma ca Biserica e „universalitatea” ei în douã sensuri: „dupã
142
totalitate” ºi „dupã integralitate”. Biserica este socialã, apãrarea demnitãþii umane ºi a
catolicã deoarece în ea e prezent Cristos ºi drepturilor sale fundamentale, promovarea pãcii,
pentru cã e trimisã în misiune de Cristos cãtre comemorarea zilelor patriei ºi sãrbãtorile
toþi oamenii iar Bisericile catolice sunt pe deplin naþionale. Concretizarea demersurilor
catolice prin comuniunea cu Biserica Romei în ecumenice întimpinã însã suficiente obstacole în
virtutea originii sale deosebite. Biserica procesul de nuanþare optimã a demersului
universalã nu se rezuma la o simpla însumare de teologic astfel încât sa fie eludate pericolele
Biserici particulare, ci, mai degrabã, se falsului pacifism, al indiferentismului sau al
înrãdãcineazã într-o varietate de elemente excesului de zel.
culturale, sociale ºi umane, rãmânând universalã
prin vocaþie ºi misiune. Totuºi, exprimarea
plinãtãþii catolicitãþii în realitatea însãºi a vieþii Rolul ºi imaginea femeii în catolicism
este supusã unor complexe dificultãþi.
ªi în România, conform „Codului canoanele Antropologia creºtinã catolicã e definitã de
Bisericilor orientale”, este încurajatã participarea încrederea în factorul uman, în posibilitãþile ºi
cu competenþã la opera ecumenicã trezitã de responsabilitãþile date oamenilor înºiºi de cãtre
darul Spiritului Sfânt. Promovarea unitãþii între divinitate. Prin urmare, pãcatul, deºi perverteºte
toate Bisericile orientale se poate realiza prin chipul lui Dumnezeu în om, nu îl distruge
rugãciune, prin exemplul vieþii, prin fidelitatea complet ºi nici nu anuleazã libertatea umanã.
faþã de tradiþiile vechi, potenþarea cunoaºterii Afirmarea tezei gratuitãþii mântuirii, a rolului
reciproce ºi „prin colaborarea ºi aprecierea harului în economia izbãvirii nu dizolvã
fraterna a lucrurilor ºi sufletelor”13. Iniþiativele semnificaþia meritelor umane întrucât acþiunile
miºcãrii ecumenice se preconizeazã a fi susþinute bune pe care le poate iniþia omul constituie ele
de constituirea unei comisii de experþi în insele un fruct al binecuvântãrii. Un alt aspect al
probleme de ecumenism, în cadrul fiecãrei optimismului catolic vizeazã recunoaºterea
Biserici, în consonanþã cu normele speciale de rolului ºi a contribuþiei operei oamenilor la
drept particular instituite de Scaunul Apostolic edificarea Împãrãþiei lui Dumnezeu cat timp e
Roman pentru Biserica universalã. De asemenea, respectata conformitatea cu planul divin revelat
este stimulatã ºi apreciatã cooperarea în Evanghelie. în plus, persoana umana, dupã
credincioºilor catolici cu ceilalþi creºtini în moarte, poate avea speranþa ºi încredinþarea cã
probleme precum: operele de caritate ºi dreptate va accede la dimensiunea plenara a umanitãþii
143
sale în virtutea actualizãrii depline a puterii de bãrbat ºi femeie. Ambele sexe sunt, cu o
Duhuli Sfânt. O relaþie privilegiatã se poate identicã demnitate, „dupã chipul lui
instaura prin comuniunea dintre cei sanctificaþi, Dumnezeu”, „perfecþiunile” lor reflectând
în special dintre Fecioara Maria ºi cei ramaºi în înþelepciunea ºi bunãtatea Creatorului. Fãcuþi
lumea aceasta. „unul pentru celalalt”, fãrã a fi „incompleþi’, ei
Revelatorie pentru viziunea catolicã este ºi sunt destinaþi unei comuniuni de persoane, în
credinþa cã instituþia bisericeascã sau instituþiile care fiecare poate fi „ajutor” pentru celalalt,
de solidaritate umane, societãþile frãþeºti fiindcã sunt în acelaºi timp egali ca persoane ºi
construite pentru combaterea nedreptãþilor, complementari ca bãrbat ºi femeie. Cooperând
anticipã sau chiar permit stabilirea Împãrãþiei lui în chip unic la opera divinã, femeia ºi bãrbatul,
Dumnezeu în lume. Rolul soteriologic al ca soþi ºi pãrinþi, au sarcina de a transmite
Bisericii, una din consecinþele prezentei Duhului urmaºilor viaþa umanã.
Sfânt în ea, nu se limiteazã la construirea Eva, în pofida neascultãrii ei, a primit
cadrului în care ar acþiona numai Dumnezeu, ci fãgãduinþa unei descendenþe care va avea
demonstreazã o eficienþã realã în realizarea puterea de a învinge Rãul ºi de a fi mamã a
planului divin. Pentru catolicism, Biserica tuturor celor vii. Misiunea decisivã a Mariei a fost
istoricã este ea însãºi „tainicã”, este în acelaºi însã pregãtitã de aceea a femeilor sfinte;
timp chip ºi prezenta a trupului lui Hristos, ea Dumnezeu alege, contrariind aºteptãrile umane,
este trupul lui Hristos „deja ºi nu încã”. ceea ce era considerat slab ºi neputincios pentru
Referitor la relaþia bãrbat – femeie, a-ºi demonstra fidelitatea faþã de fãgãduinþã: Sara
catolicismul, ca ºi ontologie afirma predestinarea devenitã mamã, Ana, Debora, Ruth, Iudita.
omului de a reproduce chipul Fiului lui Dogma Neprihãnitei Zãmisliri, proclamata în
Dumnezeu fãcut om astfel încât Cristos sa fie 1854, susþine însã rãscumpãrarea Mariei încã din
Întâiul nãscut între mulþi fraþi ºi surori. Starea primul moment al zãmislirii ei, printr-un har ºi
paradisiacã numitã „dreptatea originarã” era un privilegiu unic al divinitãþii. Catolicismul
definitã de armonia interioarã a persoanei considera ca, daca n-ar fi fost pe deplin purtata
umane, armonia dintre bãrbat ºi femeie – de harul divin, Maria n-ar fi putut da
armonia cuplului primordial rãsfrângându-se consimþãmântul liber al credinþei ei. Aceasta tezã
asupra întregii creaþii. Femeia ºi bãrbatul sunt a complicat relaþia dintre femeia catolicã
creaþi, voiþi de Dumnezeu intr-o perfecta obiºnuitã ºi Fecioara Maria, adâncind diferentele
egalitate ca persoane umane, cat ºi în fiinþa lor ontologice existente între cele douã ºi
144
periclitând eficienþa funcþionãrii Mariei ca ºi hãrãziþi de pe Golgota. Parte esenþialã a
model feminin. Oricum, prin ascultarea spiritualitãþii catolice, cultivarea unei
credinþei, Maria a „devenit cauza de mântuire spiritualitãþi mariane sãnãtoase este îndeplinitã
pentru sine ºi pentru întreg neamul omenesc”, prin dobândirea unei cunoaºteri complete ºi
nefiind împiedicatã de vreun pãcat, oferindu-se exacte a doctrinei Bisericii despre Fecioara
total pe sine persoanei ºi lucrãrii Fiului sãu14. Maria, alimentarea unei iubiri autentice fata de
Maternitatea divinã ºi virginalã a Mariei e Mama lui Cristos, dezvoltarea capacitãþii de
potenþatã de maternitatea sa spiritualã care se comunicare a iubirii pe care o are Maria fata de
extinde la toþi oamenii pe care Isus a venit sã-i oameni.16 Formarea intelectuala, spirituala ºi
mântuiascã. Maria este Fecioarã pentru cã pastorala a preoþilor catolici ºi a tuturor
virginitatea ei e semnul credinþei ei neclintite ºi sufletelor devotate Bisericii ºi lui Dumnezeu
al dãruirii ei totale faþã de voinþa divinã ºi e în implica raportarea la modelul Mariei, mai precis,
acelaºi timp Mamã întrucât e figura ºi cea mai imitarea în virtuþi ºi sfinþenie, admiraþie pentru
desãvârºitã realizare a Bisericii. Rolul Mariei fata acceptarea supusã a menirii sale, seninãtatea în
de Biserica este inseparabil de unirea ei cu toate circumstanþele vieþii. Viziunea corectã
Cristos ºi decurge direct din ea; prin aderarea ei asupra femeii, a demnitãþii persoanei ºi a
deplinã la lucrarea rãscumpãratoare a Fiului ei, valorilor intrinsece feminine ar trebui sã
ea devine modelul credinþei ºi al iubirii, constituie un corolar al acestui tip de educaþie.
constituind chiar prototipul Bisericii. Redând Aspirând la actualizarea modelului Mariei
sufletelor viata supranaturalã, chiar ºi dupã prin concretizarea comunitãþii de credinþa, de
ridicarea ei la cer, maternitatea Mariei continuã speranþa ºi iubire, familia creºtina, ca ºi Biserica
sã se manifeste în ordinea harului, fiind astfel familiala, constituie o realizare specifica a
invocata sub titlurile de Apãrãtoare, comuniunii ecleziastice. Comuniunea conjugala,
Sprijinitoare, Ajutãtoare, Mijlocitoare. Marie, semn ºi imagine a comuniunii dintre Tatãl ºi Fiul
icoana eshatologicã a Bisericii, ii este închinat un în Duhul Sfânt, deoarece Dumnezeu, creând
cult deosebit, influenta sa mântuitoare umanitatea bãrbatului ºi a femeii dupã chipul
întemeindu-se pe mijlocirea lui Cristos. Sau, a întipãrit în ea vocaþia ºi deci capacitatea ºi
Pentru aprofundarea dimensiunii materne a responsabilitatea corespunzãtoare pentru iubire
Bisericii devine indispensabila realizarea ºi comuniune. Prin urmare, membrii familiei
legãturii personale a preotului cu Mama sunt persoane egale în demnitate, revenindu-le o
Mântuitorului, ai cãrei fii adoptivi am fost cu toþii diversitate de rãspunderi, drepturi ºi îndatoriri ;
145
armonia cuplului ºi a societãþii depinde major de mondial sensul ecumenismului se nuanþeazã
modul în care sunt trãite între sexe prin reconcilierea vizata între creºtinii de diferite
complementaritatea, nevoia unuia de celalalt ºi confesiuni. Iniþiativele protestante se soldeazã cu
sprijinul reciproc. Strict doctrinar, femeii i se o enciclica a Vaticanului (1928) prin care acesta
oferã egalitate ca ºi valoare personala ºi în toate condamna ecumenismul iar Bisericile
drepturile ce decurg din aceasta. Reprezentanþii protestante (hegemonice ºi majoritare) ºi
ambelor sexe, înzestraþi identic cu suflet raþional, ortodoxe se grupeazã în doua miºcãri
având aceeaºi naturã ºi aceeaºi origine, ecumenice. Consiliul Ecumenic al Bisericilor,
rãscumpãraþi în mod egal de jertfa lui Cristos, constituit definitiv în 1948, e rezultatul fuzionãrii
chemaþi sã participe la aceeaºi fericire divinã, nu miºcãrii creºtinismului practic, centrat pe
pot fi decât egali în esenþã. Diferenþele unitatea creºtinilor în fapte concrete ºi
constatate între ei aparþin planului lui participarea la procesul de ameliorare al
Dumnezeu ºi sunt destinate sã încurajeze societãþii, ºi a miºcãrii „Credinþã ºi Constituþie”,
iubirea, împãrtãºirea, bunãvoinþa ºi îmbogãþirea axatã pe analize doctrinare ºi structurale.
reciprocã. Recunoaºterea, în Decretul despre
ecumenism al Vatican II, principiilor creºtine ale
protestantismului a fãcut posibila
Protestantismul ºi ecumenismul instituþionalizarea ecumenismului catolico-prot-
estant. Întrunirile interconfesionale mixte ºi
Teologii protestanþi identifica originile constituirea diferitelor grupuri sau miºcãri
ecumenismului în secolul XVI, asociind bazate pe colaborarea catolicilor ºi protestanþilor
eforturile organizatorice dintre anii 1517 – 1948 au fost susþinute în paralel de aprofundarea
cu miºcarea ecumenicã. Pot fi distinse doua teologicã a dialogurilor doctrinare. Deºi
etape ale ecumenismului protestant: problemele de etica socialã au unificat cele doua
ecumenismul intern ºi ecumenismul actual, confesiuni, animozitãþile nãscute de centralizarea
conceput ca solidaritate ºi apropiere între instaurata de Roma ºi ataºamentul fata de
creºtini. Secolul al XIX-lea este definit de identitatea protestantã s-au repercutat negativ
dinamica internaþionalelor protestante dintre asupra dezideratelor ecumeniste. Activitatea
care Uniunile Creºtine ale Tinerilor (YMCA) vor Consiliului Ecumenic al Bisericilor, grupând un
include, într-o ramura a sa, în 1895, cu titlu indi- ansamblu de aproximativ trei sute de biserici,
vidual, catolici ºi ortodocºi. Dupã primul rãzboi altele decât Biserica catolica romana, iniþiazã însã
146
permanent contacte cu Biserica catolica. numai Dumnezeu, numai Scriptura, numai
Colaborarea datorata prezentei observatorilor harul, fiind ulterior diversificat printr-o
catolici la întrunirile ecumenice s-a concretizat multitudine de contaminãri generale politice,
prin crearea consiliilor creºtine ale Bisericilor la economice ºi culturale. Esenþialã pentru
nivel naþional sau regional15. protestantism este aserþiunea conform cãreia
Prima Conferinþa panortodoxa de la Rodos, Dumnezeu se face cunoscut fiecãruia numai prin
1961, a dinamizat dialogul teologic dintre Sfânta Scripturã. Absenþa unui preot intermediar
Ortodoxie ºi Protestantism; în România, aceste între Dumnezeu ºi fiinþa umanã desacralizeazã
demersuri de cunoaºtere reciproca au fost preoþia ºi contestã infailibilitatea Bisericii.
materializate în cadrul conferinþelor teologice Relativitatea tuturor Bisericilor existente se
interconfesionale la care au participat ortodocºi, explicã prin distincþia dintre Biserica vizibilã
luterani, reformaþi ºi unitarieni. Daca prima (instituþie condiþionatã istoric ºi geografic) ºi
reuniune de dialog bilateral a Bisericii Ortodoxe Biserica nevãzutã (Trupul lui Cristos ca ºi o taina
Romane cu Biserica Evanghelica din Germania a divinã). Consecinþe: nici o creaturã nu poate fi
avut loc la Goslar, în 1979, ea a fost consolidata obiect de adoraþie sau rugãciune – nici Maria
de curând de un al doilea dialog, la Iaºi, în 1980. (care a avut ºi alþi copii dupã Isus), nici sfinþii.
Reuniunile ortodoxo-reformate de la Debreþin ºi Diferenþa dintre pastor ºi laici nu e una de
Budapesta au inclus contribuþii notabile ale esenþa, ci rezidã în specializarea, funcþia aparte
reprezentanþilor ortodocºi romani. Conflictele, îndeplinitã de primul, dar care poate fi asimilatã
ivite dupã 1989, dintre Ortodoxie ºi Biserica ºi de laici. De aceea majoritatea Bisericilor
reformata din Transilvania, argumentate de protestante actuale admit femei-pastor ºi
interese politice, au tulburat aspiraþiile persoane cãsãtorite.
ecumeniste, dar fiind totuºi în curs de diminuare Sacralitatea, în viziunea protestantismului
prin vizita Patriarhului României la Budapesta16. intelectualist, este centralizatã de Biblie;
autoritatea Scripturii devine imperativã prin
epurarea religiei de gesturile liturgice ºi de
Rolul ºi imaginea femeii în semnificaþia structurii ecleziale. Trebuie sã
remarcãm cã, sub influenþa ecumenismului,
protestantism
liturghiile aparþinând unor anume tradiþii
protestante prezintã suficiente asemãnãri cu cea
Radicalismul protestant a fost structurat în
catolicã. În general, rolul Bisericii se rezumã la
jurul celor trei principii majore ale Reformei:
147
predicare: în virtutea fenomenului de spiritul catolic, fiind mai aproape de
intertextualitate, Scriptura poate fi propriul ei in- individualismul ºi respectul faþã de drepturile
terpret. În pofida acestor supoziþii teoretice, la omului manifestate în modernitate.
nivel practic, varietatea interpretãrilor biblice
ajung sã distanþeze serios diferitele biserici
protestante. NOTE
NOTE
Antropologia protestantã pare a afirma o
pasivitate integralã a fiinþei umane din 1
„Religiile lumii” - Jean Delumeau, Humanitas,
perspectiva mântuirii: credinþa nu poate fi Bucureºti, 1996, p. 111
2
„Ecumenismul. Factor de stabilitate în lumea de
obþinutã decât prin harul lui Dumnezeu iar toate
astãzi” – Petru I. David, Gnosis, Bucureºti, 1998, p. 210.
acþiunile pioase sunt zadarnice, individul 3
idem, p. 305.
neputând accede la sfinþenie decât prin 4
idem, p. 315.
binecuvântare divina. în aceeaºi linie de idei, 5
„Despre ecumenism: origini, esenþa, deziderate”, în
sfintele taine sunt doar simboluri ale harului „Scara”, anul III, decembrie 1999, editata de Asociaþia
dumnezeiesc ºi nu au valoare decât dacã sunt Romana de Antropologie Audio-Vizuala, pp. 59-60.
6
„Problematica femininã în Biserica lui Hristos” –
primite cu credinþã. Morala protestantã capãtã
Anca Manolache, Editura Mitropoliei Banatului,
astfel un caracter fundamental teologic: rolul Timiºoara, 1994, pp. 87-88.
creºtinului este de a aduce oamenii pe calea 7
idem, p. 100.
mântuirii ca semn al gratitudinii sale faþã de pro- 8
„Femeia ºi mântuirea lumii” - Paul Evdokimov,
pria sa îndreptare. Mai particular, morala sexualã Christiana, Bucureºti, 1995, p. 148.
ºi conjugalã a fost revalorificatã prin Reforma.
9
idem, p. 222.
10
„Codul Canoanelor Bisericilor Orientale”, Presa
Daca divinitatea a creat fiinþa umanã sexuatã,
Universitara Clujeana, 2001, pp. 469-471
sexualitatea nu e consideratã maleficã, rea în 11
idem, p. 259.
sine, ci doar în condiþiile neasocierii ei cu 12
„Catehismul Bisericii Catolice”, Arhiepiscopia
dragostea ºi disciplina. În virtutea asocierilor Romano-Catolica de Bucureºti, 1993, p. 88.
simbolice a femeii cu natura, pasiunea, naturalul, 13
„Codul Canoanelor Bisericilor Orientale”, Presa
trupescul, aceasta concepþie se repercuteazã Universitara Clujeana, 2001, pp. 469-471.
14
idem, p. 114.
pozitiv asupra demnitãþii ontologice a femeii ºi 15
„Preoþi pentru mileniul trei” – Pr. Dr. Ioan
femininului. Abordarea unor probleme precum Mitrofan, Editura Arhidiecezei „Buna Vestire”, Blaj, 2001,
divorþul, contracepþia, avortul, experimentele p. 84.
genetice, exprimã o viziune îndepãrtata de 16
idem, p. 187
148
Emil Moise
Interpretarea Bibliei, sursã a

discriminãrilor în practica
religioasã1
O analizã de gen a trei dintre
practicile religioase creºtine
din România
Motto:
The author attempts to emphasize several aspects Dorind sã-þi aleagã o soþie, împãratul bizantin
of religious types of discrimination that apply to Teofil a adunat toate tinerele nobile þi,
apropiindu-se de poeta Cassiani i-a întins un mãr
women in different practices of Christian Ortho-
de aur spunându-i: “De la femeie vine rãul!”,
doxy. The basis of these interpretations is found referindu-se la Eva. Cassiani i-a rãspuns: “Tot de
both in the Bible and in the traditional writings of la ea vine þi binele!”, referindu-se la fecioara
the church. This text suggests several solutions for
Maria. Furios de o asemenea insolenþã,
împãratul a luat mãrul din mâinile ei pentru a-l
locating the fundamentals that would allow for a oferi Teodorei. Rãmasã veþnic îndrãgostitã de
renewal of the ecclesiastical practices in such a împãrat, Cassiani s-a cãlugãrit2
EMIL MOISE Asa cum, biologic, femeile sunt distincte de
manner as to eliminate all possible discrimination
Ph.D
Ph.D.. student, SNSP A,
SNSPA, bãrbaþi, cultural, femeile sunt distincte de
Romania. that women are subjected to in the church.
fiinþele umane3
149
KEY WORDS: Scopul acestei lucrãri este de a evidenþia una discriminatorii se poate face prin alegerea altor
dintre sursele subordonãrii femeilor de cãtre pasaje, nediscriminatorii, din Biblie, sau prin
feminism, R omania,
Romania,
Christian Orthodo xy
xy,,
Orthodoxy
bãrbaþi: practica religioasã (în privinþa femeilor), interpretarea nediscriminatorie a pasajelor alese,
discrimination, manifestatã, în unele dintre confesiunile lucru realizat þi pus în practicã de unele dintre
women, religious creþtine, într-un mod discriminatoriu. Bazele confesiunile creþtine analizate.
pr actices
practices
interpretãrilor care au dus la astfel de manifestãri Modurile în care drepturile femeilor sunt vio-
provin din texte ale Bibliei (atât din Noul Testa- late îmbracã aspecte diferite. Nelegiuiri precum
ment cât ºi din Vechiul Testament) ºi din tortura, înfometarea, terorismul, mutilarea þi
Scrierile Pãrinþilor Bisericii. chiar crima, au devenit cotidiene pentru un mare
Motivele pentru care consider cã o astfel de numãr de fiinþe umane doar pentru cã sunt
abordare este necesarã sunt multiple: femei. Aceste abuzuri pot fi identificate în fiecare
– în primul rând, practicile discriminatorii în þarã þi constituie un refuz, uneori fatal, al
general, ºi cele religioase în cazul prezentat, drepturilor femeilor. Traversând diferenþele de
trebuie eliminate prin intervenþia statului, în rasã, clasã, vârstã sau apartenenþã la o
baza acordurilor internaþionale la care este parte naþionalitate, violãrile drepturilor femeilor pot fi
ºi în baza legislaþiei interne în domeniu; în acest întâlnite în familii, la locul de muncã, în toate
context, întrucât alegerea religiei este un aspect sferele publice, în practicile cutumiare, în
cultural þi deci personal, paradigma de campusurile de refugiaþi sau de prizonieri.
interpretare ar fi cea sugeratã de feminismul Înainte de a intra în tema pe care intenþionez
valului al doilea, de achiziþiile cãruia România nu sã o abordez, consider cã este necesar sã fac o
a putut beneficia4 din cauza instaurãrii regimului expunere sumarã a limitelor la care poate fi
comunist: “ceea ce este personal este politic”5; împinsã discriminarea împotriva femeilor. Cea
– în al doilea rând, practicile religioase mai rãspânditã formã de refuz al drepturilor
discriminatorii pot primi critici din interiorul femeilor este violenþa împotriva femeilor, în
religiei (ºi al confesiunii) respective, toate manifestãrile ei, de la lovire, incest (în
argumentele aduse în susþinerea acestor critici mãsura în care cele mai frecvente victime ale
fiind unele în direcþia demonstrãrii incestului sunt copiii de sex feminin), viol þi
incorectitudinii interpretãrilor biblice (vezi Anca rãpire, la uciderea pentru zestre, sclavia sexualã
Manolache, infra, pp. 7-8); sau mutilarea genitalã.
– în al treilea rând, aºa cum voi demonstra în Deºi la Conferinþa Internaþionalã a
lucrare, eliminarea practicilor religioase Populaþiei ºi Dezvoltãrii, Cairo, 1994, s-a stabilit
150
dreptul fiinþei umane (bãrbat sau femeie) la Acestea sunt doar câteva dintre statisticile es-
sãnãtate reproductivã þi sexualã, milioane de timative prin care ne sunt prezentate efectele
femei, cele mai multe din þãrile în curs de violãrii dreptului la sãnãtate reproductivã þi
dezvoltare, suportã încã boli, nedreptãþi, sexualã. În ciuda acestor statistici, de obicei,
prejudicii ºi chiar moartea, din cauza neacordãrii drepturile femeilor nu sunt recunoscute ca
acestor drepturi. drepturi ale omului, ceea ce are consecinþe grave
Anual mor 585,000 de femei – una în fiecare asupra modului în care societatea priveºte ºi
minut – din cauze legate de naºtere; cel puþin 75 trateazã chestiunile fundamentale legate de
milioane de naºteri în fiecare an (dintr-un total vieþile femeilor.
de 175 milioane) sunt nedorite ºi au ca rezultat Am ales ca exemplu un caz extrem de practici
45 milioane de avorturi; 120 milioane de femei discriminatorii împotriva femeilor, mutilarea
au fost supuse mutilãrii genitale þi alte 2 genitalã, mecanismul acestui tip de discriminare
milioane sunt expuse acestei practici în fiecare fiind acelaþi în toate celelalte cazuri. Mutilarea
an6. genitalã a femeilor este cunoscutã în
Având ca principalã cauzã avortul ilegal7, în comunitãtile în care este practicatã10 sub
1989, în România, rata mortalitãþii materne a fost denumirea de “circumcizie femnininã”. Punctul
cea mai mare înregistratã vreodatã în Europa.8 general de vedere al justificãrii acestor practici
Femei, altfel sãnãtoase, au murit ca urmare a este cã femeile nu au dreptul de a se bucura de
hemoragiei post-abortive, sepsis, traume plãcerile sexuale, drept care le este recunoscut
abdominale þi otrãvire. În conformitate cu doar bãrbaþilor. Semra Asefa11 prezintã trei tipuri
statisticile Institutului Medico-Legal9, între 1976 de circumcizie femnininã, preluate din
þi 1989 au murit din cauza practicãrii avorturilor literatura medicalã de specialitate, þi
ilegale 7280 femei. Se presupune cã, în realitate, echivalentele lor pentru bãrbaþi:
acest numãr este mult mai mare întrucât, 1. Circumcizia Sunna, cea mai uþoarã
subiectul de referinþã al acestor statistici fiind formã, constã în îndepãrtarea prepuþului ºi a
decesele materne, pentru a “rotunji prin extremitãþii clitorisului; în limba arabã, “sunna”
diminuare” statisticile, femeile gravide care nu înseamnã tradiþie. Echivalentul acestei proceduri
aveau copii nu erau incluse în numãrãtoarea pentru bãrbaþi ar fi tãierea capului penisului.
statisticã a acestei categorii de decese, ca þi 2. Excizia, sau Clitoridectomia, înseamnã
tinerele care rãmãseserã gravide fãrã a fi înlãturarea în întregime a clitorisului ca þi a
cãsãtorite. þesuturilor adiacente ale labiilor mici. Pentru
151
bãrbaþi, aceasta ar echivala cu amputarea aspect pus în evidenþã din aceastã perspectivã
întregului penis. este limitarea drepturilor femeii pe baza
3. Infibulaþia, sau Circumcizia Faraonicã, statutului ei marital. Astfel, unele legislaþii, deºi
cea mai drasticã formã de mutilare genitalã, este pedepsesc impunerea prin forþã a relaþiilor
realizatã prin îndepãrtarea clitorisului, a labiilor sexuale nedorite, refuzã sã o extindã în
minore þi, diferit de la un grup etnic la altul, raporturile dintr-o cãsnicie.
îndepãrtarea unor pãrþi de carne de pe ambele 2. Drepturile Femeilor ca Drepturi Socio-
labii (mari) sau crestarea labiilor mari printr-o economice. Abordare favorabilã acelora care
serie de mici tãieturi pentru a produce o ranã considerã drepturile umane occidentale sau
deschisã12. Dacã s-ar practica þi în cazul legile internaþionale ca fiind prea individualiste þi
bãrbaþilor, infibulaþia ar consta în înlãturarea identificã opresiunea femeilor ca fiind una în
penisului, a rãdãcinilor þesuturilor sale primul rând economicã. Accentul este pus pe
musculare þi a unei pãrþi din pielea scrotalã. importanþa eliminãrii subordonãrii economice a
În cele mai multe cazuri de mutilare genitalã femeilor, ca o premisã pentru rezolvarea
infecþiile, de obicei fatale, sunt inevitabile din celorlalte probleme, cum ar fi vulnerabilitatea
cauza condiþiilor igienice necorespunzãtoare în femeilor la violenþã.
care sunt fãcute operaþiile. Instrumentele 3. Drepturile Femeilor ºi Legea. Este
(foarfece, cuþite, lame, pietre, cioburi de sticlã) abordarea caracterizatã de (noile) mecanisme le-
sunt spãlate în ulei sau apã iar pentru oprirea gale pentru eliminarea discriminãrilor bazate pe
sângelui sunt folosite excremente de animale, apartenenþa sexualã. Mãsurile juridice adoptate
pãmânt sau cenuþã. la nivel local þi naþional ajutã femeile sã poatã
Charlotte Bunch13 examineazã patru abordãri lupta pentru drepturile lor în cadrul unui sistem
necesare pentru a face o legãturã între drepturile legal.
femeilor þi drepturile omului: 4. Transformarea feministã a Drepturilor
1. Drepturile Femeilor ca Drepturi Politice ºi Omului. Transformarea conceptului de
Civile. Considerarea nevoilor specifice ale drepturile omului dintr-o perspectivã feministã
femeilor ca libertãþi politice ºi civile ar conduce este abordarea care relaþioneazã drepturile
la îndreptarea atenþiei cãtre femeile cãrora li se femeilor þi drepturile omului atrãgând mai întâi
încalcã drepturile umane generale, cât þi cãtre atenþia asupra violãrii vieþilor femeilor ºi apoi
încãlcãrile particulare ale drepturilor, pe care încercând sã lãrgeascã sfera conceptului de
acestea le suportã doar pentru cã sunt femei. Un “drepturi ale omului” astfel încât acesta sã fie
152
mult mai responsabil în privinta femeilor. În inclusiv prin dispoziþii legislative, pentru
formele cele mai contestate ale abordãrii modificarea sau abrogarea oricãrei legi,
feministe, se solicitã eliminarea graniþei dintre dispozitii, cutume sau practici care constituie o
public ºi privat ºi rãspundere atât discriminare faþã de femei.
nonguvernamentalã cât þi din partea statului. De asemenea, în conformitate cu art. 5 lit a.,
La 18 decembrie 1979 Adunarea Generalã a statele pãrþi vor lua toate mãsurile
ONU a adoptat Convenþia asupra eliminãrii corespunzãtoare pentru a modifica schemele þi
tuturor formelor de discriminare faþã de femei14 modelele de comportament social þi cultural al
pe care România a ratificat-o la 7 ianuarie 1982 bãrbatului þi femeii, pentru a se ajunge la
(fãcând rezerve la art. 29, par. 1, la care a eliminarea prejudecãþilor ºi practicilor
renunþat în anul 1990; paragraful respectiv face cutumiare sau de altã naturã, care sunt bazate
referire la arbitrajul internaþional în caz de pe ideea de inferioritate sau superioritate a
diferende între douã sau mai multe state). În unui sex, sau pe imaginea þablon privind rolul
afara raportului iniþial, guvernul României a bãrbatului sau al femeii.
prezentat Comitetului Pentru Eliminarea În privinþa educaþiei, în conformitate cu art.
Discriminãrilor faþã de Femei un al doilea 10 lit c., statele pãrti vor lua mãsurile
raport combinat cu un al treilea (1992) ºi al corespunzãtoare pentru eliminarea oricãrei
patrulea raport combinat cu al cincilea (2000) cu concepþii ºablon privind rolul bãrbatului þi al
privire la implementarea Convenþiei în femeii la toate nivelurile þi în toate formele de
România15. învãþãmânt.
Discriminarea faþã de femei este definitã, în Consideratã neînsemnatã, subordonarea
art. 1, ca fiind orice diferenþiere, excludere sau femeilor merge atît de adânc încât este încã
restricþie bazatã pe sex, care are drept efect sau vãzutã ca inevitabilã sau naturalã, mai mult decât
scop restrângerea pentru femei a posibilitãþii de un construct politic menþinut în realitate de
a se bucura de drepturile omului þi libertãþile interese patriarhale, ideologii ºi instituþii. Din
fundamentale în domeniile politic, economic, contrã, dacã violarea drepturilor femeilor de
social, cultural ºi civil sau în orice alt domeniu. cãtre bãrbaþi ar fi înþeleasã ca o realitate
În art. 2, sub imperativul condamnãrii de construitã politic þi cultural, atunci aceastã
cãtre state a discriminãrii faþã de femei sub toate realitate ar putea fi deconstruitã þi clãdit un
formele sale, la litera f., statele se angajeazã în sistem cu interacþiuni mai juste între sexe.
luarea tuturor mãsurilor corespunzãtoare,
153
Opinia cã violãrile drepturilor femeilor de În continuare, voi încerca sã analizez
cãtre bãrbaþi sunt inevitabile sau naturale, con- comparativ câteva dintre practicile religioase
duce la o vedere îngustã þi pesimistã a creþtine din România, în care sunt relevate
posibilitãþilor bãrbaþilor. Practica discriminãrilor comportamente ºi atitudini faþã de femei.
împotriva femeilor afecteazã þi statutul
bãrbaþilor, întrucât considerarea femeilor de
cãtre aceþtia numai din perspectivã funcþionalã Cãsãtoria
înseamnã reducerea relaþiilor dintre bãrbaþi ºi
femei la aceastã perspectivã þi, prin urmare, Dintre cele trei scopuri ale cãsãtoriei conform
plasarea bãrbaþilor pe o treaptã ontologic- perceptelor bisericii – procrearea, remediu al
inferioarã16. Mai mult, în acord cu Mihaela desfrâului þi ajutorul recipropc pentru binele þi
Miroiu, consider cã dacã o persoanã (femeie sau confortul societãþii ºi al nevestelor – încã din
bãrbat) este conºtientã de existenþa epoca patristicã pânã în evul mediu, accentul s-a
discriminãrilor de gen ar trebui sã fie “mãcar pus pe primele douã.
simpatetic apropiatã de feminism, ori de una din
formele sale”, asta în situaþia în care “forþa Biserica Ortodoxã pãstreazã þi azi vechile
tradiþiei, conservarea prejudecãþilor sau postura canoane ale ritului marital, prin care nu se cere
socialã extrem de convenabilã în care consimþãmântul explicit la cãsãtorie,
împrejurãrile vieþii s-a întâmplat sã o aºeze” nu menþinându-se formulele “Se cununã robul lui
sunt atât de puternice încât sã rãmânã “surdã la Dumnezeu cu roaba lui Dumnezeu”, respectiv
<< o voce diferitã>> ºi închisã la orice “Se cununã roaba lui Dumnezeu cu robul lui
înclinatie spre simpatie cu ceea ce pare a-i leza Dumnezeu”20.
confortul propriei imagini”17. Deºi în Pravila Bisericeascã este specificat cã
Tradiþia noastrã a încurajat sexismul18, definit “preotul trebuie sã ia declaratie scrisã cu privire
ca fiind opinia cã persoanele pot fi clasificate în la consimþãmântul absolut liber al logodnicilor,
superioare þi inferioare pe baza apartenenþei verificat într-un timp mai îndelungat”21, practica
sexuale. Iar sexismul, asa cum Margaret Farley (slujba) ortodoxã cu privire la logodnã neglijeazã
menþioneazã, include atitudini, sisteme de valori acest aspect, formulele fiind similare celor din
þi modele sociale care exprimã sau susþin aceastã cadrul cãsãtoriei: “Se logodeþte robul….”22.
superioritate/inferioritate19. De asemenea, femeii i se cere supunere ºi
ascultare faþã de bãrbatul cap al noii familii.
154
Astfel, în cadrul cununiei, rugãciunea adresatã care, “fãrã voia tatãlui s-a dat pe sine unui
de preot înaintea formulelor de cununie, bãrbat”, iar în cazul în care cãsãtoria s-a fãcut fãrã
cuprinde urmãtorul pasaj: “Þi dã roabei Tale acordul pãrinþilor, “dacã tatãl sau tutorele este
acesteia sã se plece în toate bãrbatului sãu, þi în viaþã, tinerii cãsãtoriþi stau sub semnul
robului Tãu acestuia sã fie cap femeii ca sã curviei”26.
vieþuiascã dupã voia Ta”23, iar în cuvântarea În legãturã cu pãcatul adulterului, în Pravila
urmãtoare formulelor de cununie, deþi cere Bisericeascã se recunoaþte cã “femeile sunt mai
supunere unul altuia, preotul îndeamnã ca nedreptãþite” fiindcã “despre bãrbatul care a
“femeile sã se supunã bãrbaþilor lor ca preacurvit nu se spune ca el sã fie lepãdat de
Domnului, pentru cã bãrbatul este cap femeii, femeia sa, ci ea îl va þine ºi dupã ce a preacurvit;
precum þi Hristos este cap Bisericii, trupul Sãu, (…) chiar dacã ea a fost bãtutã þi nedreptãþitã
al cãrui mântuitor þi este. Cãci precum Biserica trebuie ca sã rabde þi mai mult ca sã nu se
se supune lui Hristos, aþa þi femeile bãrbaþilor despartã. Nicãieri nu s-a orânduit ca femeia sã se
lor, întru toate (...); iar femeia sã se teamã de despartã de bãrbatul necredincios, chiar dacã el
bãrbat”24 (citatele folosite sunt din Biblia, ar fi desfrânat, ci sã rabde pânã la sfârþit (…)
Epistola cãtre Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, Soþul trebuie sã alunge pe sotia sa preacurvã; cel
5, 21-23, 33). ce va þine o femeie preacurvã este un om fãrã
Mai mult, în concepþia Bisericii Ortodoxe, minte þi nelegiuit (…) acestei orânduieli cu greu
supunerea femeii de cãtre bãrbat este o condiþie i se va gãsi explicaþie, dar aºa este obiceiul pânã
necesarã temeiniciei familiei. În rugãciunea din a acum” 27.
opta zi dupã cununie, preotul se roagã ca Relaþia asimetricã este dusã la extreme
bãrbatul “sã fie cap soþiei sale”, iar femeia “sã fie întrucât, se considerã cã, dacã bãrbatul se
plecatã bãrbatului sãu, ca prin aceasta sã rãmânã desparte de soþie din iniþiativa lui, ºi îºi va lua
nezdruncinatã unirea lor pânã la sfârþit”25. (de soþie) o alta, “este preacurvar fiindcã o face
Astfel, prin tratamentul diferenþiat al femeilor pe ea sã fie preacurvã”. Astfel, printr-o
ºi bãrbaþilor, relaþia care capãtã binecuvântarea argumentare care încalcã regula evitãrii
bisericii nu este complet simetricã þi reciprocã de circularitãþii, ca urmare a unei greºeli a
la început. Acest lucru se poate reproþa þi bãrbatului, tot femeia este consideratã vinovatã,
modului în care este privit raportul dintre pãrinþi iar bãrbatul este vinovat indirect (vinovat fãrã
ºi copii, întrucât “feciorele care se duc dupã vinã), pentru cã a cauzat vinovãþia femeii. În
bãrbat fãrã voia tatãlui lor, curvesc”, ca þi tânãra Pravila, 456, se precizeazã cã în cazul în care un
155
bãrbat sãvârþeþte adulter, el este canonisit mai altor texte, printre care þi urmãtorul: “Pãrinte
aspru, însã imediat se menþioneazã cã nu existã sfânt, tu l-ai creat pe om dupã chipul tãu, bãrbat
canon care sã-l pedepseascã dacã adulterul a fost þi femeie (s.m., E.M.), pentru ca uniþi cu trupul þi
sãvârsit cu o femeie nemãritatã, consideraþie care sufletul, sã-þi împlineascã menirea în lume”32 ,
nu este valabilã þi în cazul femeilor. text inspirat din Facerea, 1, 27.
În ritualul cãsãtoriei, Biserica Romano- În cadrul religiei creþtine protestante, Biserica
Catolicã cere consimþãmântul explicit al mirilor Adventistã de Ziua a Þaptea permite o oarecare
prin formulele: “aþi venit aici sã încheiaþi sfânta diversitate în formele ei de manifestare,
cãsãtorie fãrã nici o constrângere, liberi þi considerând cã, pe de o parte nu trebuie sã
conþtienþi de pasul pe care îl faceþi?”, respectiv, dogmatizeze învãþãturi þi practici neesenþiale, iar
“sînteþi hotãrâþi sã vã iubiþi ºi sã vã respectaþi pe de altã parte este necesar “sã vegheze pentru
unul pe altul…?”, iar dupã confirmare mirii îþi a nu fi uitate cãrãrile cele vechi”33.
exprimã, fiecare, consimþãmântul prin În cadrul cununiei religioase, adventiºtii de
jurãmânt28. ziua a ºaptea nu au o liturgie prenupþialã
Tratamentul nediferenþiat, prin cererea stabilitã, permiþând variaþii pentru a respecta
consimþãmântului explicit, este confirmat þi în cultura localã.
cadrul Binecuvântãrii mirilor, preotul rugându- Înainte de oficierea cãsãtoriei unui cuplu,
se pentru soþie “sã se încreadã înt-însa inima pastorii adventiþti invitã mirii la þedinþe de
soþului ei, care, vãzând în ea o însoþitoare egalã, consiliere (counseling) în care se insistã asupra
pãrtaþã la darul vieþii, s-o cinsteascã aþa cum se sfãtuirii premaritale intensive, þedinþe care ar
cuvine þi s-o iubeascã aþa cum Cristos þi-a iubit putea necesita întâlniri sãptãmânale þi pescrierea
Biserica”29. de lecþii pentru acasã, timp de mai multe
Însã în Liturghia Cuvântului, care are loc sãptãmâni. Tot în cadrul planificãrii cãsãtoriei
înainte de cererea consimþãmântului, sunt pastorul are o întâlnire separatã cu mirele þi
recomandate pentru citire trei lecturi, dintre mireasa pentru a discuta preferinþele acestora cu
care prima din Vechiul Testament (Ben Sirah 26, privire la predicã þi la jurãmântul de credincioþie
1-4, 16-2130) unde se menþioneazã cã “o femeie þi pentru a fixa un timp pentru repetiþia cununiei
tãcutã este un dar al lui Dumnezeu þi nimic nu religioase.
este mai de preþ decât o femeie cuminte”31. Pastorului îi este recomandat ca, la începutul
Trebuie precizat cã aceste lecturi sunt doar studierii programului sã rosteascã urmãtoarele
propuse, fiind menþionatã posibilitatea alegerii cuvinte de ocrotire a miresei: “Suntem aici ca sã
156
creãm o amintire pentru mireasã þi mire. Este pregãtite de cuplu. Angajamentul (tradiþional)
interesul nostru sã o facem cât mai frumoasã. cerut de pastor, “(...) promiþi solemn sã iei în
Stabilind amãnuntele ceremoniei, dorinþele cãsãtorie pe…? Declari cã o/îl vei iubi, (…) o/îl
miresei totdeauna trebuie sã fie în primul rând þi vei respecta (…)?”, dupã confirmare, este urmat
dupã aceea ale mirelui”34. În cadrul ceremoniei, de angajamentul rostit de mire þi de mireasã36.
la intrarea oaspeþilor prioritate au prietenii þi fa-
milia miresei, dupã care urmeazã prietenii þi fa-
milia mirelui iar la intrarea mamelor, mama Botezul
mirelui este ultima care intrã înainte de
începerea ceremoniei, mama miresei intrând la Absolut obligatoriu pentru creºtini (Matei 28,
începutul ceremoniei. De asemenea, printre 19; Marcu 16, 16; I Cor. 15, 50; Efes. 2, 5),
accesoriile considerate rituri necreþtine þi (astfel) botezul este considerat a fi “poarta prin care
eliminate din ceremoniile de cãsãtorie creºtinul este primit în Bisericã, iertân-du-i-se
adventiste, se numãrã þi voalul. pãcatul strãmoþesc þi cele personale, fãcute pânã
Pentru predica þinutã cu ocazia cununiei atunci (dacã este om vârstnic), readucând pe cel
religioase este oferit urmãtorul model inspirat botezat în starea lui Adam înainte de cãdere “37.
din Geneza, 2, 20-23, dar interpretat Biserica Ortodoxã considerã femeia murdarã
nediscriminatoriu: “Dumnezeu a fãcut bãrbatul þi pentru cã a adus pe lume un copil, practica
femeia în aþa fel, încât nici unul sã nu fie complet bisericeascã interzicând femeii lãuze sã intre în
fãrã celãlalt. Creatorul a fãcut-o pe Eva din coasta bisericã pânã nu i se citesc moliftele de curãþire:
lui Adam pentru ca sã ne înveþe trei lecþii: (1) “(…) iartã pe roaba Ta aceasta, care a nãscut,
femeia nu trebuie sã se ridice nici deasupra (…) þi o curãþeºte pe ea de întinãciunea cea
bãrbatului, nici sã fie stãpânitã de el, ci sã stea trupeascã, ca sã intre cu vrednicie în biserica Ta,
alãturi de el; (2) coasta a fost luatã de sub braþul (…) spalã-i întinãciunea trupului þi necurãþia
sãu, semn cã ea trebuie sã fie protejatã de el; (3) sufletului, (…) iartã þi pe ce care s-au atins de
a fost luatã de lângã inima lui, pentru ca ea sã fie dânsa (…)”38. Dacã o femeie catehumenã (încã
iubitã de el”35. nebotezatã) se hotãrãþte sã se boteze þi în acea zi
Jurãmântul de credinþã este fãcut prin se întâmplã sã fie în perioada menstruaþiei, îi
angajamentele explicite ale miresei þi mirelui, este interzis a se boteza 39. Aceste canoane au
angajamente care, dacã cei doi doresc sã facã fost preluate ºi în Molitfelnic, (p. 16) þi deci
ceremonia cãsãtoriei foarte personalã, pot fi trecute în practica bisericeascã actualã. Mai mult,
157
în perioada menstruaþiei i se interzce femeii sã rol în practicile bisericeþti actuale. Dacã acum
intre în bisericã timp de þapte zile40. douã mii de ani, ba chiar acum douã sute de ani,
O altã practicã sexistã þi (prin urmare) anatomia þi fiziologia corpului uman þi animal se
discriminatorie este þi aceea a rânduielii aflau la un nivel de cunoaþtere care lãsa loc
botezului, în cadrul cãreia tratamentul interpretãrilor eronate, azi nimic nu mai poate
diferenþiat al copiilor, pe baza apartenenþei justifica pãstrarea unei atitudini similare pânã la
sexuale este, din nou, nejustificat: “… luând identificare, cu cea dictatã de Vechiul Testament
preotul pruncul… de va fi parte bãrbãteascã îl þi de tradiþiile iudaice ulterioare.(…) Încã s-ar
duce pe dânsul în sfântul altar… iar de va fi mai îndreptãþi pãrerea cã sângerarea femeii este
parte femeiascã o duce pânã la uþile o impuritate, pânã la descoperirea þi atestarea
împãrãteþti…” 41. fãrã dubiu a þtiinþei cã acest sânge face parte din
Astfel, reþinând (selectiv) dintre enunþurile fiziologia normalã a femeii , ceea ce þtiinþa a
Epistolelor pauliene pe cele care erau mai afirmat începând din secolul XIX al erei noastre.
coerente cu tradiþia anterioarã în privinþa Dacã este scuzabil nivelul cunoþtinþelor
relaþiilor bãrbaþilor cu divinitatea si a femeilor cu antropologice ale veacurilor trecute, rãmâne
biserica ºi bãrbaþii, “Molitfelnicul ortodox totuþi curios faptul cã, în decursul formãrii
plãteºte un tribut excesiv Leviticului menþinând tradiþiei bisericeºti practica ºi concepþia creºtinã
ideile sângelui spurcat, a lãuziei ca perioadã (ortodoxã, n.m., E.M.) s-au îndepãrtat
necuratã (pãcatul naºterii de prunci?!), inaccesul considerabil de viziunea pe care Mântuitorul ne-
la altar – tabuuri care reitereazã ideea cã anumite o oferã despre femeie þi despre tabu-urile
perioade si locuri exprimã caracterul pro-fan al conceptiei iudaice”43.
femeilor”42. În practica Bisericii Catolice, dupã adresarea
Comentând asemenea practici ancorate în rugãciunii credincioºilor la ceremonia
concepþia iudaicã þi care întãresc agresiv botezului, celebrantul (i.e., de regulã, preotul)
excluderea femeilor de la “primirea Tainelor”, invitã pe cei prezenþi sã cearã mijlocirea sfintelor
Anca Manolache considerã cã, în zilele noastre, ºi sfinþilor (s.m., E.M.), prima sfântã cãreia i se
sunt pe deplin nejustificate þi Biserica trebuie sã adreseazã fiind Sfânta Maria, iar în final fiind
rãspundã pentru continuarea lor. “Ceea ce este invocaþi/invocate “toþi sfinþii ºi toate sfintele lui
îngrijorãtor pentru seriozitatea rãspunsurilor Dumnezeu”44.
care se ce azi Bisericii este faptul cã influenþa În timpul ritualului încheierii, dacã botezul a
acestor interpretãri barbare continuã sã joace un avut loc în altã parte, se va merge în procesiune
158
la altar, fãrã a se adopta un tratament diferenþiat În practica religioasã adventistã, ceremonia
al copiilor pe baza apartenenþei sexuale45. botezului se desfãþoarã în aceleaþi condiþii atât
Dupã ritualul încheierii urmeazã pentru bãrbaþi cât ºi pentru femei; candidaþii
Binecuvântarea mamei, a tatãlui þi a celor sunt ajutaþi, la intrarea ºi ieºirea din apã, de cãtre
prezenþi: “…priveºte spre aceastã mamã, care îþi diaconi, iar candidatele sunt ajutate de cãtre
este recunoscãtoare pentru cã i-ai dãruit acest diaconiþe51.
copil; binecuvânteaz-o þi dã-i bucuria sã-l vadã Mulþumirea catre Dumnezeu pentru
crescând în dragoste þi virtute (…) însoþeºte cu “minunea naþterii” þi încurajarea pãrinþilor
bunãtatea ta pe acest tatã, (…) priveþte cu pentru cresterea copiilor în dragoste faþã de Isus,
bunãtate la aceþti naþi, la rudele, prietenii þi la se face în cadrul ceremoniei de binecuvântare a
toþi cei de faþã …”46. copiilor.
Printre lecturile recomandate47 din Noul Tes-
tament se numãrã þi Galateni 3, 26-28, în care
este eliminatã practica discriminãrii: “Cãci toþi Înmormântarea
sunteþi fii ai lui Dumnezeu prin credinþa în Isus
Cristos (…) nu mai este parte bãrbãteascã þi Ceremonia înmormântãrii se practicã, în
parte femeiascã, pentru cã voi toþi una sînteþi în toate cele trei confesiuni, într-un mod
Isus Cristos”, precum ºi Ioan 4, 5-14, în care Isus nediscriminatoriu; trebiue însã mentionatã
discutã cu o femeie samariteancã. precizarea specificã slujbei înmormântãrii în
Întrucât nu pot trãi experienþa convertirii, în confesiunea ortodoxã: “SÃ SE ÞTIE: aceastã
practica religioasã adventistã, pruncii þi copiii slujbã, precum s-a arãtat mai sus, se cântã þi la
mici nu pot fi botezaþi. Opinia lui Karl Barth este femei þi la copiii ce sunt cu vârsta mai mari de
cã “nicãieri în Noul Testament nu este permisã þapte ani”52.
sau poruncitã botezarea pruncilor”48. Pãrinþilor Aceastã analizã normativã a unora dintre
credincioºi le revine rolul “de a cãlãuzi pe copiii practicile creþtine din România evidenþiazã, pe
lor într-o legãturã cu Hristos, care, în cele din de o parte, existenþa unor comportamente ºi
urmã, îi va duce la botez”49, persoanele putând fi atitudini culturale discriminatorii împotriva
botezate dacã sunt la o vârstã la care pot înþelege femeilor, iar pe de altã parte, posibilitatea ca
însemnãtatea botezului þi principiile interpretãrile discriminatorii din Biblie sã poatã
fundamentale ale creþtinismului50. fi evitate sau înlocuite cu interpretãri
nediscriminato-rii folosind aceeaþi sursã.
159
Responsabilitatea statului pentru protecþia mododificat-o prin Legea nr. 48 din 16 ianuarie
drepturilor femeilor a fost pusã în conjunctie cu 200256. Discriminarea (sexualã) este definitã, în
dificultatea de a eluda dihotomia creatã prin art. 2, ca “orice deosebire, excludere, restricþie
distincþia dintre public ºi privat, folositã adesea sau preferinþã, pe bazã de sex sau orientare
pentru a justifica subordonarea femeii în familie sexualã care are ca scop sau efect restrângerea
þi în practicile culturale. Elementele invocate sau înlãturarea recunoaþterii, folosinþei sau
sunt principiul autonomiei þi dreptul la exercitãrii, în condiþii de egalitate, a drepturilor
privatitate, însã, aþa cum menþiona Riane Eisler, omului ºi a libertãþilor fundamentale sau a
“problema este ce tipuri de acþiuni private sunt drepturilor recunoscute de lege în domeniul
sau nu protejate prin dreptul la intimitate ºi/sau politic, economic, social ºi cultural sau în orice
principiul autonomiei”53. alte domenii ale vieþii publice; alin. 2 stabileºte
Charlotte Bunch considerã cã rolul cã orice comportament activ sau pasiv care, prin
comunitãþii dedicate drepturilor omului, în efectele pe care le genereazã, favorizeazã sau
încercarea de a rãspunde violãrii “sistematice þi defavorizeazã nejustificat ori supune unui
brutale” a drepturilor femeilor, este de a depãþi tratament injust sau degradant o persoanã, un
normele definite din perspectivã masculinã, ceea grup de persoane sau o comunitate, faþã de alte
ce înseamnã examinarea predispoziþiilor ºi a persoane, grupuri de persoane sau comunitãþi,
tendinþelor patriarhale ºi acceptarea drepturilor atrage rãspunderea (…) conform prezentei
femeilor ca drepturi ale omului. În aceeaºi ordonanþe”.
direcþie, guvernele trebuie sã caute sã sfârþescã Presupoziþia cã statele nu sunt responsabile
rãzboiul construit politic sau cultural împotriva de multe dintre violãrile drepturilor femeilor
femeilor în loc sã-l perpetueze, fiecare stat ignorã faptul cã asemenea practici
“având responsabilitatea sã intervinã în discriminatorii, deþi comise probabil de
eliminarea abuzãrii drepturilor femeilor în persoane particulare sau instituþii, altele decât
interiorul graniþelor sale ºi sã sfârþeascã ale statului, sunt deseori iertate sau chiar
înþelegerile cu forþele care perpetueazã aceste susþinute de cãtre stat.
violãri în alte þãri”54. În România, Guvernul þi Parlamentul nu
Guvernul României a adoptat Ordonanþa nr. numai cã nu au intervenit pentru respectarea
137 din 31 august 200055 privind prevenirea ºi prevederilor Convenþiei asupra eliminãrii
sancþionarea tuturor formelor de discriminare, tuturor formelor de discriminare faþã de femei
iar Parlamentul României a aprobat-o ºi ºi legislaþiei naþionale în vigoare, în privinþa
160
practicilor religioase discriminatorii, dar între 3
Shulamith Firestone, The Dialectic Of Sex, 1970,
1990 ºi 2001 au fost emise peste 50 de acte nor- parafrazatã de Ann Oakley, “A brief History of Gender”,
în, Who’s Afraid Of Feminism?; cel puþin la fel de
mative prin care sunt susþinute (financiar sau
sugestivã este ºi parafrazarea condiþiei feminismului
prin alte forme) ºi (prin urmare) încurajate di- din primul val: “dacã nu ne putem refuza condiþia
verse instituþii de cult (vezi anexa) cunoscute biologicã (sexul), mãcar sã ne-o refuzãm pe cea culturalã
pentru practicile lor discriminatorii. Pe de o (genul)”, Mihaela Miroiu, Convenio. Despre naturã,
parte, cultele invocã natura privatã a activitãþii femei ºi moralã, (Bucuresti: Alternative, 1996); lucrarea
lor, contestând intervenþia statului, dar pe de a fost reeditatã (Iaºi: Polirom, 2002), p. 140.
4
Pentru susþinerea ideii conform cãreia, în România,
altã parte beneficiazã de subvenþii care presupun
nu s-a ajuns “la o interiorizare la nivel social a noþiunii
recunoaºterea valorii publice a practicilor de paritate sau egalitate de gen – aºa cum aceasta s-a
religioase. Prin plata salariilor lor de cãtre stat, realizat în þãrile occidentale dezvoltate ca urmare a
funcþionarii Bisericii (inclusiv, sau mai ales, miþcãrilor celui de-al doilea val al feminismului”, vezi þi
preoþii) au devenit funcþionari publici. Mihaela Miroiu, Liliana Popescu, “Condiþia femeilor din
Dimensiunea publicã a activitãþii BOR a fost România – între tradiþie ºi modernizare”, în, Liliana
Popescu, coordonatoare, Gen þi Politicã. Femeile din
stipulatã þi în constituþiile din 186657, 192358 ºi
România în Viaþa Publicã, (Bucureþti: Centrul AnA,
19385959 Publicatã în M. Of. nr. 42, din 20 1999), p. 4, Mihaela Miroiu, “Lungul drum cãtre
februarie 1938. autonomie: efectele perverse ala tranziþiei asupra
femeilor din România”, în, Doina-Olga ªtefãnescu,
Mihaela Miroiu, coordonatoare, Gen ºi Politici
Note: Educaþionale, (Bucureþti: lucrare publicatã în cadrul
proiectului Gender Education in Romania, 2001), p. 9.
5
Astfel, în aceastã perioadã de tranziþie, interesul nu
1
Lucrarea este publicatã ºi în Revista Românã de
mai este direcþionat exclusiv pe reconstrucþia sferei
Drepturile Omului, nr. 23, 2002.
publice, accentul fiind pus pe relaþia dintre sfera privatã
2
Eleni Varikas, “L’univers de l’education feminine
þi cea publicã.
dans la Grece du XIX siecle”. Geneses. Femmes, genre, 6
Statisticile au fost preluate din The State of World
histoire, 6/1991, p. 29-51, apud Aurora Liiceanu, “Privat-
Population 1997, publicate de United Nations Popula-
public în viaþa femeilor din România. O perspectivã
tion Fund (UNFPA).
istoricã”, în, Liliana Popescu, coordonatoare, 7
Între 1966 þi 1989 avortul a fost interzis în
Gen þi Politicã. Femeile din România în Viaþa
România, putând fi identificate trei perioade de activitate
Publicã, (Bucureþti: Centrul AnA, 1999), p. 59;
legislativã pe parcursul cãrora mãsurile represive au fost
fragmentul respectiv este folosit de Aurora Liiceanu în
înnãsprite: 1966-1973, 1974-1984 þi 1984-1989.
lucrarea citatã, în loc de concluzii.
161
Probabilitatea ca numãrul deceselor feminine datorate 15
Pentru teme, articole ºi date suplimentare, vezi ºi
practicãrii avortului ilegal AnALize, nr. 9, decembrie (2000), cu tema De la Beijing
sã fie mai mare, este justificatã si de absenþa unei la New York. Bilanþ cincinal.
statistici, în acest sens, între 1966 ºi 1976. 16
Un argument în acest sens este prezentat de
8
Vezi ºi Gail Kligman, Politica duplicitãþii. Brânduþa Palade, “De la anatema simbolicã la anatema
Controlul reproducerii în România lui Ceauºescu, care discrimineazã”, AnAlize, Bucureþti: Societatea de
(Bucureºti: Humanitas, 2000), p. 16, 226, 333. analize feministe AnA, (1998), nr. 3, p. 2; tema acestui
9
Apud Gail Kligman, op. cit., p. 335. numãr al revistei este Anateme.
10
Ritualurile barbare de mutilare genitalã a femeilor 17
Mihaela Miroiu, Gândul Umbrei, (Bucuresti: Alter-
sunt întâlnite în foarte multe regiuni ale lumii: în toate native,1995), p. 30.
þãrile Africii, în Brazilia, estul Mexicului, Peru, câteva þãri 18
Formularea pe care am folosit-o este una generalã
din Asia, Australia þi în Europa într-o sectã creþtinã din ºi nu se referã (doar) la tradiþia româneascã, ci la
Rusia, Skopsi; vezi J.A. Verzin, M.D., “Sequelae of Female asumpþiile tradiþionale cu privire la inferioritatea
Circumcizion”, Tropical Doctor, October 1975, apud naturalã a femeilor, asumpþii acceptate de multe dintre
Mary Daly, Gyn/Ecology, (London: Women’s Press Ltd., teoriile etico-politice de pânã în secolul XX ºi
1995), p. 444. Mary Daly se referã la aceste atrocitãþi sub abandonate de abia de teoriile contemporane; pentru
numele generic de Sindromul Sado-Ritualic. (ibid., p. sustinerea acestor afirmatii, vezi ºi Mihaela Miroiu,
154). Convenio. Despre naturã, femei ºi moralã, op. cit.,
11
Semra Asefa, “Female Genital Mutilation: Violence capitolul 3, Etici feministe, pp. 76-129; vezi ºi articolul
in the Name of Tradition, Religion, and Social Impera- Brânduºei Palade, op. cit., în care prezentarea femeii nu
tive”, în Stanley G. French, Wanda Teays, Laura M. ca persoanã, ci ca “o fãpturã ce are fie utilitate casnicã
Purdy, edts., Violence Against Women, (Ithaca: Cornell sau maternã, fie rolul de a produce emoþii sexuale
University Press, 1998), p. 94. Aceste proceduri ºi bãrbaþilor” este reliefatã ca fiind produsul culturii
modurile în care sunt practicate sunt prezentate ºi de tradiþionaliste ºi patriarhale.
Mary Daly, op. cit., p. 156, 163. 19
M.A. Farley, “Sexism”, New Catholic Encyclopaedia
12
Aceastã a doua parte a procedurii, care poate fi (Supplement), (Washington DC: Publishers’ Guild,
practicatã separat de prima parte, mai este numitã þi 1979), 17, p. 604, apud Ann Loades, ed., Introdution, în
Introcizie; vezi ºi J.A. Verzin, M.D., op. cit., p.163, apud Feminist Theology, (London: SPCK, 1996), p. 5.
Mary Daly, op. cit., p. 442. 20
Molitfelnic cuprinzând slujbe, rânduieli þi
13
Charlotte Bunch, “Women’s Rights As Human rugãciuni sãvârþite de preot la diferite trebuinþe din
Rights: Toward A Re-Vision Of Human Rights”, Human viaþa creºtinilor, (Bucureºti: Institutul Biblic ºi de
Rights Ouarterly, (1990), vol.12, pp. 493-496. Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1998), p.76.
14
Convenþia a fost deschisã spre semnare la 1 martie Molitfelnicul, sau Aghiazmatarul, lucrare publicatã
1980 þi a intrat în vigoare la 1 septembrie 1981. potrivit hotãrârii Sfântului Sinod, este manualul
(îndrumarul) practic al Bisericii Ortodoxe, “fãrã de care
este de neconceput împlinirea lucrãrii sfinþitoare de
162
cãtre preotul ortodox” (citat din Patriarhul Bisericii 42
Mihaela Miroiu, Convenio. Despre naturã, femei ºi
Ortodoxe Române, “Cuvînt înainte”, p. 4). moralã, op. cit., p. 46.
21
Nicodim Sachelarie, Pravila Bisericeascã, (Buzãu: 43
Anca Manolache, Problematica Femininã în
Editura Sfintei Episcopii a Buzãului, 1999), 321, p. 55. Biserica Lui Hristos, (Timiþoara: Mitropolia Banatului),
22
Molitfelnic…, op.cit., p. 67. 1994, p. 49. Autoarea o citeazã pe Evelyne Ssullerot,
23
ibid., p.74. sociolog, care în lucrarea Le Fait Feminin, oferã largi
24
ibid., p. 77. dezbateri þtiinþifice în susþinerea ideii cã menstruaþia face
25
ibid., p. 84. parte din fiziologia normalã a femeii.
26
Nicodim Sachelarie, op. cit., 362, 363, 365, p. 60. 44
Ritualul Roman … op. cit., p. 23.
27
Ibid., 455, 456, p. 74. 45
Ritualul Roman Prescurtat, op. cit., p. 17, 32.
28
Ritualul Roman Prescurtat, (Bucuresti: –, 1981), 46
ibid., p. 33.
pp. 65-66. 47
Ibid., p. 49.
29
Ibid., p.70. 48
Karl Barth, Church Dogmatics, (Edinburgh: T. &
30
În Biblia Ortodoxã, “Cartea Înþelepciunii lui Isus, T. Clark, 1969), vol. 4, p. 179, apud Adventiºtii De Ziua
Fiul lui Sirah (Eclesiasticul)”. A ªaptea Cred…, (Bucureºti: Cuvântul Evangheliei),
31
Ritualul Roman Prescurtat, op. cit., p. 61. 1993, p. 295.
32
Ibid., p. 74. 49
Adventiºtii De Ziua A ªaptea Cred…, op. cit., p.
33
Manualul Pastorului Adventist De Ziua A 295.
ªaptea, (Bucureþti: Viatã þi Sãnãtate, 1999), p.11. 50
Astfel, experienþei convertirii i se confera si un
34
ibid., p. 336; acest discurs nu poate fi interpretat caracter epistemic.
ca unul discriminatoriu (în defavoarea bãrbatului, de 51
Biserica Creþtinã Adventistã de Ziua a Þaptea,
data aceasta), întrucâtconþinutul ºi rostirea acestuia sunt Manualul Comunitãþii, (Bucureºti: Cuvântul
recomandate ºi nu obligatorii, ele putând fi schimbate la Evangheliei), 1994, p. 50.
cerere. 52
Molitfelnic, op. cit., p.200; aceastã precizare
35
ibid., p.340. (re)confirmã atitudinea confesiunii respective faþã de
36
ibid., pp. 341-342. femeie, oferindu-i (cu o generoasã precizare în majus-
37
Nicodim Sachelarie, op. cit., p.34. cule), atunci când ea nu mai este de faþã, un statut egal
38
Molitfelnic, op. cit., pp. 9-11, P. 42. cu al bãrbatului.
39
Canonul 6 al lui Timotei Alexandrinul, Canonul 28 53
Riane Eisler, “Human Rights: Towards an Inte-
al Sf. Ioan Post., apud. Nicodim Sachelarie, op. cit., grated Theory for Action”, Human Rights Qurterly 9
1743, p.261, 1751, p.262. (1987): 297 , apud Charlotte Bunch, op cit., p.492.
40
Canonul 2 al Sf. Dionisie ºi Canonul 28 al Sf. Ioan 54
Charlotte Bunch, op. cit. p.492.
Post., apud. Nicodim Sachelarie, op. cit., 1741, p. 260, 55
Publicatã în M. Of. nr. 431 din 2 septembrie 2000.
1751, p. 262. 56
Publicatã în M. Of. nr 69 din 31 ianuarie 2002.
41
Molitfelnic, op. cit., pp. 44-45. 57
Publicatã în M. Of. nr. 142, din 1/13 iulie 1866.
163
58
Publicatã în M. Of. nr.282, din 29 martie 1923 MIROIU, MIHAELA Convenio. Despre naturã, femei
ºi moralã, Bucuresti: Alternative, 1996; lucrarea a fost
reeditatã (Iaºi: Polirom, 2002).
MIROIU, MIHAELA, POPESCU, LILIANA “Condiþia
Biliografie
Biliografie
femeilor din România – între tradiþie ºi modernizare”, în,
Liliana Popescu, coordonatoare,Gen ºi Politicã. Femeile
ASEFA, SEMRA “Female Genital Mutilation: Violence din România în Viaþa Publicã, Bucureºti:Centrul AnA,
in the Name of Tradition, Religion, and Social Impera- 1999.
tive”, în French, Stanley G., Teays, Wanda, Purdy, Laura PALADE, BRÂNDUSA “De la anatema simbolicã la
M, edts. Violence Against Women, Ithaca: Cornell Uni- anatema care discrimineazã”, Ana-Lize, Bucureºti:
versity Press, 1998 Societatea de analize feministe AnA, (1998), nr. 3.
Biserica Adventistã de Ziua a Þaptea Manualul SACHELARIE, NICODIM Pravila Bisericeascã,
Comunitãþii, Bucureºti: Cuvântul Evangheliei, 1994. Buzãu: Episcopia Buzãului,1999.
BUNCH, CHARLOTTE “Women’s Rights as Human STEFÃNESCU, DOINA-OLGA, MIHAELA MIROIU,
Rights: Toward a Re-Vision of Human Rights”, Human coordonatoare, Gen ºi Politici Educaþionale, Bucureþti:
Rights Ouarterly, (1990), vol.12. lucrare publicatã în cadrul proiectului Gender Education
DALY, MARY Gyn/Ecology, London: Women’s Press in Romania, 2001.
Ltd., 1995. *** Biblia sau Sfânta Scripturã Bucureºti: Institutul
KLIGMAN, GAIL Politica Duplicitãþii. Controlul Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1988.
Reproducerii în România lui Ceauºescu, Bucureºti: *** Adventiºtii de Ziua a ªaptea Cred…
Humanitas, 2000. Bucureºti: Cuvântul Evangheliei, 1993.
LIICEANU, AURORA Privat-public în viaþa femeilor *** Manualul Pastorului Adventist de Ziua a
din România. O perspectivã istoricã, în, Liliana ªaptea. Bucureþti: Viatã Þi Sãnãtate, 1999., unde Biserica
Popescu, coord. Gen þi politicã. Femeile din România Ortodoxã a fost proclamatã “religiune dominantã a
în Viaþa Publicã, Bucureºti: Centrul AnA, 1999. Statului Român” (art. 21), respectiv “bisericã dominantã
LOADES, ANN, ed. Feminist Theology, London: în Statul român” (art. 22, art. 19).
SPCK, 1996. *** Molitfelnicul, Bucureºti: Institutul Biblic ªi de
MANOLACHE, ANCA Problematica Femininã în Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1998.
Biserica lui Hristos, Timiºoara: Mitropolia Banatului, *** Ritualul Roman Prescurtat, Bucureºti: –, 1981.
1994.
MIROIU, MIHAELA Gândul Umbrei, Bucuresti: Alter-
native, 1995.
164
Mihaela Mudure
Printre feminisme
This conference follows the “traditional” poetics of Mulþumind organizatorilor acestei serii de
many Romanian feminist discourses: warning,
conferinþe pentru invitaþia adresatã în prag de
mãrþiºor, aº dori sã încep prezentarea mea cu un
justification, and body proper. After introducing new
avertisment ºi o justificare.
MIHAELA MUDURE
proofs about the necessity of feminist discourse in Avertismentul: nu voi încerca sã argumentez
Associated Professor
Professor,,
present-day Romania, the conference deploys the de ce eu cred cã e nevoie de un discurs feminist
Ph.D
Ph.D.., F acult
Facult
acultyy of Letters,
Babes-Boly
Babes-Bolyai ai Univ ersit
Universit
ersityy,
în România. La argumentul: acesta e un discurs
body of the conference proper. The conference has
Cluj, R omania.
Romania. care nu se referã la realitãþile noastre unde
A uthor of the books: two main sections, constructed symmetrically femeile nu sunt obligate sã poarte vãl, au
Feminine (2001),
Katherine Mansfield. according to the distance/proximity principle, which drepturi politice, pot ocupa orice funcþie în stat
Plucking the Nettle of sau justiþie, pot urma orice ºcoalã doresc, etc. s-
Impressions (2000), argue for the specific position of Romanian feminism
Co
Covv eting Multicultur alism
Multiculturalism
ar putea rãspunde printr-o altã conferinþã. Mã
(2000). among contemporary feminisms.
165
KEY WORDS: mãrginesc a spune cã agenda feministã este existã niºte mecanisme socio-culturale care duc
dinamicã. la aceastã situaþie. Discutând aceastã realitate
feminism, R omania,
Romania, Femeile din Europa cereau dreptul la care sugereazã existenþa unor mecanisme limita-
ersit
universit
univ ersityy, discrimi-
nation, women’
women’s s educaþie ºi la reprezentare politicã directã în tive pentru femeile intelectuale, lipsa de
studies, post -imperi-
post-imperi- secolul al XIX-lea ºi la începutul secolului al XX- încurajare din partea societãþii pentru
alism
lea. Atunci aceste cerinþe care par astãzi extrem continuarea activitãþii intelectuale dincolo de un
de normale, erau privite ca ceva excentric. Dacã anume prag socotit acceptabil, deci discutând
mai e nevoie de feminism? Realitatea nemijlocitã aceastã situaþie cu un distins coleg, rãspunsul lui
ne oferã rãspunsul. Într-o societate în care a fost dezarmant: “Nu ºtiu, nu m-am gândit
femeile sunt încã vândute ºi cumpãrate precum niciodatã la chestia asta.” Deci, exact la chestiuni
un obiect – ziarele sunt pline de astfel de de acest … gen, pe care le considerãm normale,
relatãri-, o societate în care violenþa în familie e ne invitã a medita feminismul. Sã mai continui ºi
un fenomen extrem de rãspindit iar aceastã sã mã întreb de ce în toate marile biblioteci din
violenþã este îndreptatã mai ales contra femeilor România mâna de lucru predominantã sunt
ºi copiilor, discursul feminist e o necesitate. femeile, chiar ºi acolo unde e vorba de muncã
fizicã grea - ºi parcã noi, femeile suntem sau
Pentru cã suntem într-o universitate aº trebuie sã fim gracile ºi firave – mã refer la
supune examenului d-voastrã ºi o altã situaþie. cãratul a sute de kg pe zi: cãrþi, ziare, reviste care
Dacã ne uitãm la BCU în sala de lecturã a trebuie sã ajungã din depozite la cititori/cititoare
studenþilor vom vedea cã proporþia este cam de: sau invers. Deci mâna de lucru e predominant
55% studente ºi 45% studenþi. În sala/sãlile femininã, dar directorii marilor biblioteci sunt
cititorilor profesioniºti, acolo unde citesc cititorii preponderent bãrbaþi. Poate sã mai scape câte o
de profesie, cercetãtorii, cadrele didactice bibliotecã municipalã, oraºeneascã sau sãteascã,
universitare, bãrbaþii dominã numeric. Care este în nici un caz cele depozitare a depozitelor le-
explicaþia? Unde au dispãrut studentele acelea gale, cele de cercetare. Discursul feminist sau de
din sãlile pentru tineret? Unde sunt studentele gen ar putea explica aceste realitãþi ºi sugera
acelea dornice de afirmare profesionalã? Cum - niºte soluþii.
cred cã suntem de acord - creativitatea, acea
neliniºte intelectualã pe care o numim
inteligenþã nu se distribuie nici pe criterii de
etnie, rasã, religie, sau clasã socialã, înseamnã cã
166
Justificarea deci partea a doua este un soi de … printre
feminisme in Romania.
În cultura noastrã care suferã de un anume

analfabetism de gen (reiau expresia Mihaelei I. Mai dulce-mi pare calea acum la-
Miroiu din “Introducerea” la recentul Lexicon ntors acasã!
feminist), o feministã îºi începe adesea
conferinþa justificându-se cã e cãsãtoritã, cã nu e
frustratã în viaþa personalã, cã aderenþa ei la Pentru orice român cu scaun la cap, categorie
curentul cu pricina are cu totul si cu totul alte … în care se va dovedi cã autoarea acestor rânduri
pricini. Aº remarca în treacãt cã discursul nu intrã, o cãlãtorie în STATE e un motiv de
misogin nu prea simte nevoia sã se justifice. bucurie, chiar de … extaz. Plecam AFARÃ pentru
Deci, voi urma ºi eu tipicul începând cu o un simpozion menit a comemora douã aniversãri
justificare. Nu pot uita în aceastã remarcabilã rotunde. The Southwest Institute for Research
incintã cã eu vin de partea cealaltã a râului, de on Women (Institutul din Sud-Vest pentru
dincolo de pod ºi arunc, cum spune Arthur cercetãri privind femeile) sãrbãtorea douãzeci de
Miller într-o celebrã piesa a sa, A view from the ani. Programul acreditat sã acorde diplome de
Bridge, o vedere de pe pod. Vin deci dintr-o master ºi de doctorat în “women’s studies”
facultate dedicatã aplecãrii asupra textului, (“studii despre femei”) – aiurea acest lucru nu
asupra detaliului ºi care poate uneori, dacã o trezeºte nici zâmbete ironice, nici ridicãri de
face prea scolastic, riscã sã piardã din vedere sprincene ci este luat foarte în serios – deci
întregul, totalul, generalul. Din acest punct de programul de women’s studies de la University
vedere, regret timpurile Facultãþii de Litere ºi of Arizona din Tucson aniversa cincisprezece ani,
Filosofie când astfel de primejdii erau ceva mai o frumoasã adolescenþã.
diminuate, cred eu. În consecinþã, ºi prezentarea Având în vedere cã la Tucson, Arizona îºi
mea din aceasta searã are douã pãrþi: – prima desfãºoarã sau ºi-au desfãºurat activitatea
parte este concretã, legatã de o experienþã universitare cu state recunoscute în domeniul
internaþionalã printre feminisme, cealaltã în care studiilor de gen ºi ale cãror lucrãri încep sã
mã încearcã tentaþia generalizãrii, a sintezei pãtrundã ºi în bibliotecile noastre, în programele
analizez specificitatea feminismului romanesc, noastre, precum: Monique Wittig, Dorothy
167
Dinnerstein sau Annette Kolodny, totul ar fi creeze neliniºti nici metafizice nici metodologice
trebuit sã fie numai garoafe ºi zile senine. colegelor mele de peste Ocean. Rãmâneam
Amabilitatea gazdelor, modul pragmatic… inevitabil conectatã la contextul meu istorico-
american în care ele, gazdele ºi-au adus aminte geografic.
de cei aflaþi acum departe, dar care s-au aflat ªedinþele plenare, dezbaterile la care au
(Unde-s deºerturile de altãdatã? – Cãci în Ari- participat ºi personalitãþi cunoscute pentru
zona, nu existã zãpadã!) mai dãunãzi sub studiile etnice sau de gen (Norma Alarcon,
ocrotirea Almei Mater Arizonensis, toate ar fi Chandra Talpade Mohanty, Bonnie
trebuit sã contribuie la o vizitã doar zâmbete ºi Zimmermann sau Robyn Wiegman) au pus în
amabilitãþi, ºi melancolie. evidenþã acelaºi spirit obligatoriu stângist.
Simpozionul The Future of Women’s Studies: Feminismul capitalist este un non-sens, au
Foundations, Interrogations, Politics (Viitorul clamat vorbitoarele cele mai vizibile. Nu s-a
studiilor despre femei: întemeieri, întrebãri, explicat dacã feminismul comunist este sau nu
politici) s-a dovedit, însã, a fi în ciuda deschiderii este un non-sens. Chestiunea a rãmas sã
internaþionale afiºate, o manifestare a pluteascã doar suav în aer ºi în mintea mea
narcisismului american pe cale de a-ºi exporta crudã, probabil, ºi plinã de întrebãri est-
punctul de vedere cu orice preþ. Probabil cã europene. S-a tunat ºi s-a fulgerat în schimb con-
primul ºoc a fost ºi prima secþiune în care am tra capitalismului academic. Capitalismul aca-
avut ideea de a intra. Dupã citirea unor lucrãri demic este tendinþa tot mai agresivã, chiar ºi în
bine fundamentate ºi informate, aºa cum le fac economia biruitoare americanã, de a transforma
de obicei universitarii americani, a urmat un studentul în client ºi universitatea în furnizor de
strigãt disperat din partea uneia dintre servicii intelectuale. Este ceea ce pe meleaguri
participante: Ce faceþi pentru a integra teoria mioritice înseamnã studentul cu taxã. Despre
marxistã în cursuri ºi seminarii? O anume imposibilitatea unor structuri statale de aiurea
defazare, un anume narcisism îºi arãtau deja de a susþine instituþiile de educaþie, deci, despre
…colþii. Capacitatea americanã de a folosi teoria imposibilitatea de a evita capitalismul academic,
marxistã strict ca o unealtã teoreticã, capacitatea, alternativa fiind neplata salariilor ºi punerea sub
nonºalanþa de a neglija de dragul sau cu orgoliul semnul întrebãrii a însãºi instituþiilor respective
discursului academic realitatea unui sistem care nu s-a vorbit. Probabil cã astfel de situaþii
îºi clama pânã recent atât dependenþa de cât ºi specifice vor fi fost ºi ele considerate prea locale.
ascendenþa în mai sus-numita teorie, nu pãrea sã
168
ªefe de program sau de catedrã au cerut cã astfel de discuþii mi-au pãrut nerelevante. Din
vigilenþã sporitã pentru cã prea e interesatã contrã, îmi pare cã beneficiind de experienþa
Banca Mondialã de programe cu o componentã altora, am putea evita stadiul women’s studies
de gen. Nu cumva este aceasta ultima ºmecherie (studii privind femeile) pentru a trece direct la
a capitalismului atotbiruitor?! De la înãlþimea stadiul gender studies (studii de gen) care
staturii obeze a unei vorbitoare plãtitã la o foarte presupune studierea problemelor atât ale
prestigioasã universitate americanã într-o femeilor cât ºi ale bãrbaþilor, unele neputând fi
sãptãmânã cu salariul meu pe un an ºcolar, astfel rezolvate, conceptualizate cu succes fãrã
de angoase mi s-au pãrut indecente. La fel ca celãlalte.
strigãtele de Third World Women (femei din O privire indiscretã în secþiunea dedicatã
lumea a treia) ale unor doamne respectabile, femeilor de culoare mã avertizeazã cã: “White
cândva odraslele unor familii din lumea mai people are not admitted in this panel!” (“Albii nu
puþin favorizatã a Americii, astãzi universitare de sunt admiºi în aceastã secþiune!”). Cu optimism
mare renume plãtite cu sume respectabile debordant, consider chestiunea o glumã
pentru a-ºi juca în continuare rolul, ºi uitindu-se studenþeascã de prost gust ºi trec voioasã mai
foarte grijulii la ceas, nu ºtiu prea bine de ce. Sã departe, adicã în altã secþiune. Noroc cã agapa
nu-ºi depãºeascã timpul sau sã nu se oboseascã universitarã din seara cu pricina mã obligã sã-mi
ele prea mult? E frumos cã nu au uitat de unde revizuiesc punctul de vedere. O asistentã de
au pornit, dar mai reprezintã ele, cu adevãrat, un culoare mã avertizeazã bosumflatã cã nimic nu s-
punct de vedere autentic al acelor medii? Sau, nu a schimbat de douãzeci de ani. Adicã?!
cumva, sunt ele un punct de vedere Intelectualele albe folosesc textele scriitoarelor
mercantilizat ºi transformat într-un produs de culoare. Subscriind la “grozãvia” situaþiei nu
comestibil ºi menit a evita strepezirea dinþilor prea înþeleg de ce intelectualele de culoare nu
sau … conºtiinþelor din motive de angoase pot folosi textele scriitoarelor albe. Prejudecãþile,
sociale, egalitariste? reþinerile, ghetoul continuã susþinut acum de
De subtilitãþile riscurilor instituþionalizãrii partea cealaltã a aceleaºi baricade de odinioarã.
programelor de women’s studies, un alt loc Mai aflu în plus cã: “This city is too white”
comun al discuþiilor, plaiurile mioritice nu sunt (“Acest oraº e prea alb”). În faþa nedumeririi
lovite, cel puþin nu pentru moment. Aceasta mele cã, la Tucson, nici bãºtinaºii americani nici
pentru cã instituþionalizarea studiilor de gen este mexicanii nu prea dau albeaþã aspectului stradal,
abia la început în România. Aceasta nu înseamnã
169
mi se explicã cum cã era vorba strict despre cei cã trebuie sã facã ceva practic pentru surorile lor
de culoare … neagrã. mai puþin norocoase. Donaþiile se fac conform
Dar slavã Domnului! simpozionul nu este unor planuri ºi evaluãri minuþioase în care se are
doar un motiv de întristare. Chandra Talpade în vedere finalitatea socialã. Criticile marxiste
Mohanty dezvoltã noþiunea de “feminist lit- sunt ascultate cu atenþie ºi integrate în planurile
eracy,” adicã alfabetizarea feministã a femeilor, de restructurare pânã la limita maximã a
un fel de conºtientizare ºi creare a capacitãþilor suportabilitãþii sistemului, dar cu convingerea
de acþiune pentru pãstrarea demnitãþii ºi a fermã cã doar o piaþã puternicã poate asigura un
respectului pentru propria persoanã. Secþiunile standard de viaþã corespunzãtor, precum ºi baza
“genul ºi handicapul” sau “femeile ºi filantropia” economicã a pluripartitismului, a democraþiei.
pun probleme deosebit de interesante. Este
genul feminin un soi de handicap? Sunt femeile Am plecat înapoi spre bãtrâna Europã
ºi bãrbaþii suferind de o serie de handicapuri convinsã (a câta oarã?) cã frustrãrile, probabil
trataþi diferenþiat de societate? Existã o tendinþã mai mult ca momentele de comunicare, impun
de a considera handicapul psihic la bãrbaþi mai necesitatea unui discurs feminist, cultural
degrabã o problemã cauzatã de societate decât propriu zonei noastre post-comuniste. Pe de altã
de organicitatea fiinþei respective? Existã o parte nu putem uita greutãþile practice de a
tendinþã de a considera handicapul psihic la impune acest discurs în condiþiile în care ne
femei mai degrabã o problemã cauzatã de pãstrãm într-o poziþie de dependenþã atât
organicitatea fiinþei respective decât de societate? economicã, dar ºi informaþionalã. Capacitatea
În sfârºit, femeile filantroape m-au liniºtit privind noastrã de a ne face auzitã vocea depinde fatal
succesul marxismului american. E posibil ca de capacitatea altora de a ne da mijloacele
interesul agresiv al intelectualilor americani materiale pentru a ne face vocea auzitã la
pentru marxism sã fie urmarea marginalizãrii simpozioane sau congrese. ªi dacã dialogul
universitãþii ºi a discursului academic în surzilor pare a domina aceastã lume în care cu
societatea de consum. Continuând tradiþia unor cât comunicãm mai mult, cu atât ne auzim mai
doamne Vanderbildt, de exemplu, care au puþin, înapoi acasã abia astept sa am rãgazul ºi
acordat sprijin material sufragetelor inclusiv prin distanþa în apropiere de a cugeta asupra
donaþia unei case la New York - astãzi sediul feminismelor româneºti în concertul celor
NOW (National Organization of Women) - internaþionale ºi în comparaþie cu ele.
femeile cu stare din America de astãzi considerã
170
II. Înapoi, acasã ºi imaculat, precum Atena din creºtetul lui Zeus,
în lumea de dupã 22 Decembrie 1989,
caracterizatã prin libertate de miºcare, de
Existã un feminism românesc contemporan? documentare ºi de exprimare. Într-o mare
Cu siguranþã, da. El înseamnã atât un mare mãsurã, aº spune cã existã tentaþia acestei
numãr de organizaþii NGO-uri, cât ºi o elitã a imaculãri a istoriei feminismului romanesc prin
feminismului situatã, normal, la nivelul unor in- obliterarea perioadei 1945-1989, fenomen com-
stitute de cercetare, universitãþi. Aº spune chiar plex ºi insuficient tratat încã. Problema
cã existã o anume tentaþie a discursului de gen/a istoricitãþii discursului feminist este o chestiune
discursului feminist, tentaþie evidentã în vitalã. Fãrã istorie nu existã prestigiu, fãrã
numãrul mai mare de lucrãri dedicate femeilor prestigiu legitimarea e ºi mai dificilã. Fãrã
în literaturã, arte, culturã, în general. Cã unele îndoialã, feminismul românesc îºi poate asuma o
din aceste încercãri nu se bazeazã pe o lecturã serie de femei de seamã din trecutul românesc
teoreticã adecvatã, ca multe dintre ele se opresc mai îndepãrtat, figuri nobiliare, doamne ºi
doar la nivelul reprezentãrii femeilor, a domniþe, Doamna Chiajna, Doamna Clara, mama
numãrului ºi importanþei personajelor feminine lui ªtefan sau Mihai Viteazul, figuri de autoritate
este o cu totul altã chestiune. Aº adauga apoi construite adesea negativ dacã au depãºit prea
existenþa acestui interes, nu doar în marile mult un anume grad de vizibilitate ºi autonomie
universitãþi, la Bucureºti, Cluj, Timiºoara, centre, politicã fata de soþii lor. Nu sunt istoric, deci, nu
de obicei, amintite in literatura de specialitate, mã întind mai mult pe acest teritoriu.
dar ºi la Iaºi (prin contribuþia anglistei Odette În timpurile mai apropiate le avem pe Ana
Blumenfeld), la Braºov (prin activitatea Ipãtescu, Maria Rosetti, Maria Flechtenmacher,
Gabriellei Chefneux), sau în alte centre. Aº Sofia n. Cocea, cãsãtoritã Chrisoscoleu,
spune cã existã deja în feminismul românesc Constanþa Dunca-Schiau, Dora d’Istria, Calypso
contemporan zone de umbrã sau zone de Botez, Sofia Nãdejde, Smara-Smaranda
vizibilitate maximã care nu sunt fãrã legãturã cu Gheorghiu, Adela Xenopol, Eugenia de Reuss-
factori subiectivi, ori cu problema accesului la Ianculescu, Alexandrina Cantacuzino, Maria
resurse pentru documentare ºi cercetare. Bãiulescu. În mare mãsurã, sunt necunoscute
diligenþele unor feministe sprijinite activ de
Are feminismul românesc o istorie? Sau este Regina Maria pentru acordarea votului universal
el o creaþie strict anilor post-1990, ieºind el pur atât barbaþilor cât ºi femeilor prin Constituþia din
171
1923, cerinþã respinsã ºi consideratã mult prea decalatã ºi istoric ºi geografic faþã de Europa
avansatã pentru societatea romaneascã. Nu sunt Occidentalã ºi chiar faþã de Statele Unite. În
cunoscute eforturile depuse de o serie de aceste þãri, culturi avem femei scriitoare în
organizaþii, sau personalitãþi din prima jumãtate secolul al XVIII-lea. În 1848 adunarea femeilor
a secolului al XX-lea pentru ca femeile sã poatã americane de la Seneca Falls adoptã ca docu-
avea un cont la bancã în nume personal, sã poatã ment o rescriere a constituþiei americane din
fi membre în consiliile de administraþie ale unor perspectivã femininã. În aceeaºi perioadã, Eliza-
întreprinderi, consorþii industriale, sã beth Cady Staton scrie o Biblie pentru femei.
imbrãþiºeze orice meserie doresc, dacã o doresc. Toate aceste manifestãri continuã ideile liberale
De menþionat, în acest sens Eugenia Botez care ale iluminismului îmbogãþindu-le, nuanþându-le
face o trecere în revistã a acestor eforturi. cu o perspectivã de gen. Problematica acestor
Cu alte cuvinte, feministele de astãzi au o lucrãri vizeazã cu prioritate argumentarea
istorie pe care sã se bazeze ºi care sã le necesitãþii accesului neîngrãdit al femeii la
încurajeze, aº zice chiar. Cã aceastã istorie e în educaþie ºi în viaþa politicã, ceea ce este exact în
mare mãsurã necunoscutã, cã de multe ori spiritul celor douã mari feministe ale secolului al
aceste personalitãþi au lucrat în izolare unele faþã XVIII-lea: Mary Wollstonecraft si Olympe de
de altele, cã eforturile lor nu s-au constituit într- Gouges1.
o tradiþie coerentã în care o generaþie sã preia ºi Cu excepþia lui Calypso Botez, feministele
sã continue eforturile celeilalte, cã asistãm mai românce nu au reuºit sã depãºeascã un anume
degrabã la eterne începuturi, este o altã nivel pragmatic, o legare directã a articolelor,
chestiune care, de fapt, nu e proprie doar broºurilor lor de stringente realitãþi. Singurã Ca-
feminismului românesc, ci istoriei femeilor ºi lypso Botez a încercat o sintezã a problematicii
istoriei emancipãrii femeii, în general. A se vedea feminismului, o sistematizare discursurilor
în acest sens argumentele aduse de istoricii feministe. Eforturile feministelor românce de la
Gerda Lerner ºi Karen Offen. sfârºitul secolului al XIX-lea ºi de la începutul
În acelaºi timp, aº remarca faptul cã secolului al XX-lea îmi amintesc - ºi o spun cu
majoritatea acestor personalitãþi au lasat articole, afectiune dar în spiritul adevãrului - de ziaristele
uitate, cele mai multe dintre ele, în revistele engleze din secolul al XXVIII-lea (Charlotte
timpului. Istoricul ªtefania Mihãilescu face acum Lennox, Eliza Haywood, Lady Mary Wortley
operã de pionierat reeditindu-le. Orientarea lor Montague, Mary de la Rivière Manley) care au
preponderentã a fost, într-un anume sens, scos, neobosite, reviste, care au fost apoi
172
interzise, apoi au scos alte reviste scriind articole limitat de persoane aflate la vârful ierarhiei
þi articolaþe, broþuri þi broþurele despre politice. Pe de altã parte, dupã interzicerea
necesitatea educãrii femeilor ºi a participãrii lor avorturilor, femeia din Romania a fost supusã
la viaþa publicã. uneia dintre cele mai brutale, istoric vorbind,
O altã chestiune care trebuie discutatã este expropieri. I s-a expropriat propriul ei trup,
situarea feministelor românce faþã de discursul controlul asupra vieþii intime de cãtre stat prin
naþionalist. Pentru feministele românce ale nebuneºti politici pro-nataliste. Toate aceste
acestei perioade sororitatea cedeazã în faþa lumini ºi umbre trebuie analizate cu
intereselor naþionale. Problema femininã nu discernãmântul ºi nuanþele cuvenite.
poate fi rezolvatã decât în cadrul naþiunilor Arhivele ar trebui scotocite, istoriile
puternice. personale (jurnale, memorii, interviuri, scrisori,
Existã apoi o anume reþinere, jenã de a trata etc.) ale unor femei care au fost figuri marcante
feminismul ori emanciparea femeii în perioada ale miºcãrii comuniste, ale regimului comunist
comunistã în Romania, situaþie explicabilã ar trebui scrutate cu atenþie pentru a se putea
psihanalitic dar care nu e justificabilã din punct vedea exact, ºi nu impresionist, care a fost
de vedere ºtiinþific. Se ºtie doar ce problematicã raportul dintre feminism (emanciparea femeii) ºi
este, de exemplu, discutarea literaturii române ideologia comunistã. Figuri, precum Elena
în perioada respectivã. În orice caz, ocultarea Filipescu-Filipovici, Ecaterina Arbore, Constanþa
acestei perioade sub eticheta “a fost dictaturã ºi Crãciun, cred cã ar fi interesant de evaluat din
nu se poate vorbi de o emancipare realã a acest punct de vedere. Ca sã nu mai vorbim de
femeii” nu mi se pare o simplificare eficientã. analiza cazurilor Ana Pauker, Elena Ceauºescu,
Trebuie amintitã politica de alfabetizare masivã femei ajunse la cele mai înalte nivele ale puterii.
de la începutul perioadei comuniste, politicã de Care a fost mecanismul promovãrii lor?
care au beneficiat, mai ales, femeile, cãci în Exemplul, influenþa, puterea soþului,
rândul lor analfabetismul era mult mai rãspîndit, partenerului, exclusiv? În ce mãsurã opoziþia faþã
apoi accesul larg al femeilor, mai ales, al celor de politica dictatorialã pe care ele au
sãrace la educaþie. Politica de emancipare a reprezentat-o ºi servit-o s-a altoit, fericit, pe
femeilor, aºa heirupistã cum a fost ea, a asigurat inconfortul de mult mai veche sorginte
o vizibilitate politicã nemaiîntîlnitã pânã atunci patriarhalã în a vedea o femeie în fruntea
femeilor românce, chiar în condiþiile în care statului? Una dintre ele era ºi evreicã, deci,
puterea autenticã era rezervatã unui numãr strainã, pe deasupra. Iar cealaltã a fost suspectatã
173
de origine þigãneascã, a se vedea presa de la o problematicã încã puþin cercetatã: girlhood
începutul anului 1990. (condiþia fetelor).
Pe de altã parte, accesul larg la educaþie ºi Fãrã îndoialã, libertatea de exprimare ºi
ºtiinþã al femeilor a permis, în perioada documentare de dupã 1990 a influenþat
respectivã, afirmarea unor personalitãþi de vârf, discursul feminist românesc, aºa cum l-a
precum Ana Aslan sau Raluca Ripan (singura influenþat ºi pe cel din þãrile foste comuniste, în
femeie rector, cred, din istoria învãþãmântului general. Printre puþinele încercãri de evaluare a
superior românesc). Cred cã evaluarea lor din feminismului est-european se numãrã articolul
punct de vedere feminist ar fi interesantã. Într- Daºei Duhacek din A Companion to Feminist
un interviu acordat Ecaterinei Oprescu, Ana Philosophy a cãrei concluzie este: “If this over-
Aslan mãrturiseºte: “Dacã m-aº fi cãsãtorit, nu aº view is more inclined to open up problems, it is
fi realizat atâtea” (34). S-au mãrginit aceste femei because it portrays the picture, or an incomplete
ele la a fi niºte fericite excepþii sau au sprijinit ºi mosaic, of Eastern feminist philosophy. Every as-
alte femei sã acceadã la acelaºi înalt nivel pect of the very existence of this philosophy and
profesional? Cum au resimþit renunþarea la its existence is a process, an unfolding which is
condiþia maternitãþii? Chestiunea este cu atît mai central not only to itself but to feminist philoso-
actualã cu cât nici astãzi nu aº zice ca prea multe phy as a whole. Given that philosopy is at its best
femei “mobileazã” fotoliile Academiei Române, where it provokes and disturbs rather than
nici prea multe nu sunt membre în forurile de settles, I consider the question to be more im-
evaluare academicã, acreditare a titlurilor ºi portant than the answers” (p. 135).
diplomelor.
A mai existat apoi ºi un feminism Cu alte cuvinte, filosofia feministã est-
neînregimentat politic în România comunistã, pe europeanã mai degrabã pune întrebãri decât
nedrept de puþin amintit azi. Mã refer la figura reuºeºte sã le dea un rãspuns.
de mare rafinament intelectual a Ecaterinei Discursul feminist românesc la rândul sãu
Oproiu, traducãtoare de literaturã feministã mai degrabã încearcã sã recupereze un deficit al
francezã, autoarea unei cãrþi de interviuri cu cunoaºterii condiþiei reale a femeii. Se fac studii
femeile, adevaratã panoramã netrunchiatã a extrem de solide în acest sens (Otilia Dragomir,
condiþiei feminine în anii 1970 ºi autoarea unei Laura Grünberg, Adriana Bãban, sau Enikö
superbe cãrþi a fetelor, contribuþie româneascã la Magyari-Vincze). În mult mai micã mãsurã
reuºeºte feminismul românesc ºi est-european sã
174
ºi fundamenteze niste instrumente teoretice a stage of eternally unsatisfied desires and irre-
(noþiuni, eventual metode) pentru întelegerea trievably lost chances” (apud Jaggar ºi Young, p.
fie a condiþiei femeii în general sau, pentru 135).
înþelegerea realitãþilor de gen din zona post- Cred cã maturizarea teoreticã a feminismului
comunistã. Nimic similar cu noþiunile impuse est-european ar necesita urmãrirea traseului
deja de exponente ale altor feminisme feminismelor marginale de tipul Black feminism,
poziþionate ºi ele diferit faþã de feminismul post-colonial feminism. Apartenenþa noastrã la
occidental. Mã gândesc la noþiunea de womanist Europa nu impieteazã asupra unor astfel de
dezvoltatã de Alice Walker, la teoria strategii. Europa nu este ceva monolitic ºi identic
subalternului dezvoltatã de Gyatri Spivak, la de la Atlantic spre Est. Istoric ºi cultural existã o
privirea criticã asupra esenþialismului serie de puncte comune între post-colonialitate
feminismului occidental aruncatã de Chandra ºi Europa de Est. Aº sugera înlocuirea
Talpade Mohanty în Under Western Eyes, sau de termenului colonial cu cel imperial (respectiv,
Chela Sandoval2. înlocuirea termenului de post-colonialitate cu
Aproape nimic din aceasta bogãþie - ºi de ce cel de post-imperialitate), pentru cei care
sã nu o spunem - rafinament teoretic ºi obiecteazã cã noi nu am fost în situaþia unei
metodologic în feminismul est-european. Printre colonii politice. Din contrã, starea de post-
foarte puþinele excepþii se numãrã Mihaela imperialitate a mai existat în istoria noastrã, ea
Miroiu cu noþiunea ei de convenabilitate3, nu e de actualitate doar în raport cu nu destul
sârboaica Marina Blagoevici cu notiunea de petty de recentul defunct, din punct de vedere istoric,
matriarchy (mãrunta matriarhie)4, sau sârboaica imperiul Sovietic. Aº caracteriza aceastã condiþie
Branka Arsic care încearcã sã citeascã trupul prin dependenþa faþã de un centru, prin
feminin ca o bibliotecã, într-un discurs post- tensiunea dintre centru ºi periferie ca sursã de
modern extrem de rafinat în romanul ei Dictio- complexe de inferioritate sau de energie, prin
nary apãrut in 1995. “Library is the scene of his- obsesia rãmînerii în urmã, prin imitaþia centrului
tory. Library is, like the female body, a stage on ºi rezultatul ei hibridizarea (c.f. Homi Bhabha),
which wars, victories and losses, loves, betrayals sau modelele de substituþie (c.f. Virgil
and deaths simultaneously take place. Library is Nemoianu)5, modernizarea incompletã, zbateri
like a female body, a stage on which all the lan- între atracþii europene integratoare,
guages are spoken and all the writing are written simultaneiste ºi miºcãri protecþioniste de salvare
at the same time. Library is like the female body, a specificului naþional, ambiguitatea culturalã6,
175
incompleta orientalizare, ignorarea vecinilor sub în considerare construcþia diferitã a spaþiului
raport cultural, ignorarea limbilor vorbite în public ºi privat faþã de Europa Occidentalã. La
zonã, precum ºi a culturilor respective în noi, spaþiul privat a fost un spaþiu de refugiu faþã
favoarea modelelor venite din centrele de de patriarhul suprem, statul comunist, dar în
prestigiu ale Europei Occidentale. interiorul lui s-a pãstrat ierarhia bãrbat – femeie.
Cred cã aceste realitãþi nu pot fi neglijate de 3) importanþa influenþei religioase, mai
discursul feminist. ales în mediul rural unde nu existã practic altã
Îmi pare deci feminismul romanesc trebuie, ofertã culturalã decât cea a televizorului. Singura
totuºi, sã abordeze propria sa problematicã încercare serioasã de a stabili un dialog între
þinând cont de contextul nostru cultural specific. bisericã ºi feminism este lucrarea Ancãi
1) Feminismul este un discurs importat, Manolache – Femeile în Biserica lui Cristos;
dar necesar, care trebuie sã îºi adapteze tonul ºi 4) importanþa mediului rural – 55 % din
stilul realitãþilor noastre. Aº face o paralela cu populatia României trãieºte la sat, mediu în care
bonjuriºtii secolului al XIX-lea. Feministele tradiþiile patriarhale sunt extrem de puternice ºi
românce sunt generaþia lui how-do-you-do, toate în care se considerã cã este este normal ca
familiarizându-se cu discursul feminist în urma femeia sã sufere mai mult decât bãrbatul ºi în
unor stagii în SUA. Progresele de dupã 1990 – care noþiunea de violenþã domesticã începe doar
creºterea treptatã a numãrului femeilor din de la o bãtaie zdravanã ºi repetatã;
guvern, acceptarea femeilor în armatã dupã 1990 5) feminismul românesc ºi est–european
ca militari de carierã, schimbarea legislaþiei prin trebuie sã abordeze ºi problemele unor grupuri
recunoaºterea existenþei unor infracþiuni de gen: de femei minoritare delimitând centrul de
hãrþuirea sexualã, violul domestic, violenþa margine în interiorul societãþii româneºti,
domesticã, scoaterea homosexualitãþii din codul dezbãtând relaþia dintre feminism ºi naþionalism:
penal – toate au venit ca urmare a unor influenþe - condiþia femeilor imigrante în cadrul noilor
externe; minoritãþi etnice (arabi, chinezi, etc.) rezultat al
2) situarea discursului ºi a problematicii globalizãrii;
feministe în contextul comunist ºi post- - condiþia femeilor rome. De menþionat cã nu
comunist, imposibil de eludat. Discursul avem în discursul teoretic românesc un discurs
egalitarist comunist a dus la supralicitarea teoretic despre rasã, dar cred cã avem o
diferenþelor, ceea ce poate justifica inegalitatea problemã rasialã care seamanã mult cu cea a
dintre sexe. A propos de aceasta se cuvine luatã negrilor din SUA;
176
6) abordarea spaþiilor ºi discursurilor Henriette Yvonne Stahl. Ne mãrginim a da douã
misogine din cultura româneascã asupra cãrora citate relevante: “Literatura sa [a Hortensei
pãstrãm o tãcere respectuoasã. Un “bun” Papadat-Bengescu], chiar aceasta din urmã,
exemplu în acest sens este Cioran, pentru care pretinsã obiectivã, e o literaturã fundamental
femeia este mundanul, materialul de care femininã, fãrã nici o scãpare din din cercul închis
bãrbatul filozof are nevoie pentru amuzament ºi al condiþiei sexuale, lipsitã întâi de toate de
descãrcare. În acest context e necesarã ºi interes pentru ideile generale, pentru finalitãþile
cunoaºterea momentelor de dialog, de rãspuns, îndepãrtate ale universului, pentru simboluri ºi
talking back ale feministelor românce la pentru problema morþii cosmice” (738). Sau:
misoginismul filozofic sau cultural. Un exemplu “Literatura Henriettei Stahl este femininã
interesant în acest sens este articolul Sofiei întrucât se sprijinã în mod discret pe problema
Nãdejde apãrut în Contemporanul în 1888: fericirii femeii“ (742). Dacã ºi Madame Bovary
“Rãspuns d-lui Maiorescu în chestia creierului la sau Anna Karenina sunt sau nu curat romane
femei”. Marele critic considera cã doar la feminine, nu ºtim pentru cã marele nu îºi
popoarele “primitive” creierul este egal la femei extinde demonstraþia, dar nici Liana Cozea nu
ºi la bãrbaþi. Pe mãsurã ce popoarele se îndrãzneºte a pune punctul pe i. Nu este vorba
civilizeazã creierul la bãrbaþi se mãreºte cãci ei aici, în opinia noastrã, de o diminuare a lui
singuri trebuie sã facã faþã provocãrilor Cãlinescu, ci de o mai justã situare ºi înþelegere a
civilizaþiei. Tot în acest context e interesant de sa ºi de recunoaºterea spaþiilor misogine din
semnalat timiditatea femeilor care practicã literatura ºi cultura românã.
exerciþiul critic. De exemplu, în cartea sa *
dedicatã prozatoarelor românce Liana Cozea se În consecinþã, cred cã este cazul ºi momentul
scuzã cã trebuie sã polemizeze cu divinul critic. ca feminismul românesc contemporan sã îºi
Despre ce este vorba? Dupã omiterea celei mai gãseascã propria sa “voce” conceptualã teoreticã,
talentate scriitoare din secolul al XIX-lea, ne pentru a fi cât mai convingãtor ºi pentru a
referim la Iulia Hasdeu, în timp ce alte amatoare permite femeilor din Romania sã se regãseascã în
graþioase precum Matilda Cugler Poni sunt bine el. Cred cã suntem în momentul când ar trebui
merci prezente ºi chiar complimentate (nu adoptatã o strategie de tipul: This bridge Called
excesiv, însã), criticul este iritat de-a binelea My Back7 sau Sister Outsider 8. Aceste titluri
când trebuie sã scrie despre scriitoare de mare oximoronice indicã atât conºtiinþa unei miºcãri
talent, precum Hortensia Papadat-Bengescu sau internaþionale feministe, miºcãri internaþionale
177
de femei, cât ºi necesitatea gãsirii acelui timbru ghilotinatã pentru a fi sfidat ordinul autoritãþilor Terorii
unic ºi specific, a acelor unelte teoretice specifice de a închide cluburile de discuþii pentru femei
organizate de ea.
realitãþilor noastre. Acesta cred cã este drumul 2
Chela Sandoval dezvoltã notiunea de “US Third
de urmat pentru feminismul românesc la ora World Feminism”, un feminism care se opune
actualã. feminismul alb, al clasei de mijloc din SUA. Dupã
Sandoval, femeile de culoare existã în spaþiile
interstiþiale dintre categoriile legitimate prin ordinea
Referinþe: socialã. Ea considerã cã existã un feminism hegemonic ºi
o conºtiinþã diferenþialã (differential consciousness) care
e rezultatul unor alte situãri, e o variabilã rezultat al
Cãlinescu, George. Istoria literaturii române de la
unor crize, intersecþii, întîlniri, intensitãþi diferite ºi care
origine pânã în prezent. Bucureºti: Minerva, 1985.
permite existenþa unor identitãþi fluide în cadrul
Cozea, Liana. Prozatoare ale literaturii române.
feminismului.
Oradea: Biblioteca revistei “Familia”, 1994. 3
Prin convenabilitate se încearcã depãºirea opoziþiei
Jaggar, Alison M. ºi Iris Marion Young (ed.). A Com-
tradiþionale dintre etica grijii ºi etica dreptãþii.
panion to Feminist Philosophy. Malden: Blackwell, 4
Mãrunta matriarhie (influenþa femeii în familie) este
1998.
recompensa gratificãrii prin sacrificiu sau a gratificãrii
Miroiu, Mihaela. Convenio: despre naturã, femei ºi
întârziate oferitã femeilor de construcþiile tradiþionale
moralã. Iaºi: Polirom, 2002.
familiale.
Oproiu, Ecaterina. 3x8 plus infinitul. Bucureºti: 5
Renaºterea, barocul, iluminismul, romantismul,
Eminescu, 1975.
modernismul, etc. au avut toate aspecte de hibriditate în
aceastã zonã.
6
Nu sunt nici colonii propriu-zise, dar nu sunt nici
Note culturi hegemonice cu care sunt asimilate din exterior ca
Europa, fiind la est de unii ºi la vest de alþii.
1
Wollstonecraft cu Vindication of the Rights of 7
Dupã titlul cãrþii manifest a lui Cherrie Moraga ºi
Woman iar Olympe de Gouges - nemeritat de puþin Gloria Anzaldua, feministe mexicane-americane.
cunoscutã, revoluþionara girondinã care a redactat Les 8
Dupã titlul cãrþii de eseuri a lui Audre Lorde.
Droits de la femme et de la citoyenne ºi care este
178
Ion Cordoneanu
Sex ºi ideologie
Sex is the greatest magic force of nature. Its „Ar fi vrut sã poatã merge împreunã pe
actions prefigure the mystery of the One. Plato and stradã, dar nu ca acum, ci deschis, fãrã nici o
Orwell are two cases in which ideology distorts the fricã, sã vorbeascã câte-n lunã ºi în stele, sã facã
sense of sexuality. Two thinkers of the XXth cen- mici cumpãrãturi pentru casã. Dar mai tare ca
tury, Julius Evola and Michel Foucault, represent orice dorea sã aibã un cuib al lor, unde ar putea
ION CORDONEANU
two different perspectives for a philosophy of r mâne singuri, fãrã a-ºi cerºi iubirea de la o
Assistant Lecturer
Lecturer,, sexuality – a metaphysics and a history of con- întâlnire la alta. […] Amândoi ºtiau cã fac o
Ph.D
Ph.D.. at the Depart
Depart--
ment of Philosoph
Philosophyy science, but the ideology must be sought where we nebunie, cã astfel îºi sapã singuri groapa. Iar
and Theology
Theology,, Facult
Facult
acultyy see too much freedom or no freedom at all. And for acum, aºezat pe marginea patului, gândurile îl
of Letters, History and purtarã din nou la subsolurile Ministerului
that, we have two moments: Woodstock (1969)
Philosoph
Philosophy y, Univ ersit
Universit
ersityy
of Galati, R omania
Romania and Communism. Iubirii” (George Orwell, 1984)
179
KEY WORDS: K. Popper se decide sã scrie „The open soci- admite cã subiectivitatea ideologiei este un im-
communism, Orwell,
ety and its enemies” în ziua când a aflat despre pediment în cercetarea ºtiinþificã.
sexualit
sexualityy, Plato
Plato,, invadarea Austriei, în martie 1938. Care este
Woodstock, represen- evenimentul care m-a decis sã scriu acest text, nu
tation
cred cã intereseazã pe cititor, dar, scriind Platon ºi Orwell
acestea, (îmi) pot explica unele tonuri poate
uºor patetice pe care am fost nevoit sã le reprim. În dilogurile lui Platon avem de-a face cu
Nu a existat un eveniment propriu-zis care sã de- douã concepþii despre sexualitate, una expusã în
termine într-un fel sau altul aceastã sumarã Banchetul, iar cealaltã în dezvoltatã în Repub-
cercetare, el fiind suplinit de o realitate care lica. Le vom expune ºi discuta pe rând.
defineºte, într-o foarte mare mãsurã, În Banchetul, Platon închipuie un mit, con-
comportamentul, aºteptãrile ºi dorinþele omului form cãruia la început a existat o rasã
contemporan: inflaþia erotismului ºi exacerbarea primordialã, un gen de vieþuitoare care
sexualitãþii. În ce mãsurã acestea vorbesc despre cuprindea în sine principiul masculin ºi
om, în esenþa lui, sau sunt doar epifenomene ale principiul feminin, ºi care se chema androgin.
conºtiinþei, nu voi cãuta aici un rãspuns. În Fiind îngrijoraþi de puterea lor (tema
schimb, voi încerca o scurtã ºi selectivã analizã a prometeicã), zeii hotãrãsc sã-i taie în douã, fiind
relaþiei dintre sex ºi ideologie, din perspectiva astfel determinatã apariþia ambelor fiinþe, cu sex
istoriei ideilor, ºi nu numai, interesându-mã, în masculin, respectiv feminin. Demitologizatã,
special, de modul cum ideologia a integrat în povestea descrie, de fapt, starea oamenilor în
structura ºi conþinutul ei o concepþie despre timpurile imemoriale (in illo tempore), când
relaþia dintre sexe. aceºtia trãiau într-o perfectã unitate, fiind
Pornind de la premisa, acceptatã de nemuritori ºi fiinþe absolute, nescindate,
specialiºti, cã nu toate ideologiile deformeazã neduale. Diferenþierea sexelor este
realitatea, cedez, totuºi, tentaþiei, de a accepta ºi corespunzãtoare stãrii acelei fiinþe care nu-ºi
de a porni la drum cu o definiþie restrânsã a mai are viaþa în sine, ci în celãlalt, iar dorinþa de
ideologiei înþeleasã drept “cunoaºtere falsã”, celãlalt reprezintã dorinþa dupã nemurire,
“iluzie” sau “falsã conºtiinþã”. Apoi, consider împlinire spiritualã. Platon este, se pare, mai
necesar a arãta chiar dintru acest început cu false interesat de dualitatea sexelor, rostul mitului
(sic!) accente de retoricã postmodernã, cã mã fiind acela de a explica semnificaþia erosului: “În
situez pe poziþia hermeneuticii popperiene care fond, omul, iubind ºi dorind, cautã, aºadar,
180
confirmarea de sine, participarea la fiinþa mai bune femei cât se poate de des, ºi
absolutã, abolirea steresis-ei - a privaþiei ºi dimpotrivã, cât mai rar pe cei mai rãi cu femeile
neliniºtei existenþiale conexe” (Julius Evola, cele mai rele. Copiii primelor cupluri trebuie
Metafizica sexelor, Humanitas, 1994, p. 87). crescuþi, ceilalþi - nu, dacã este vorba ca turma sã
Cealaltã teorie, expusã în Republica, va avea fie cât mai valoroasã” (Rep., 459 d-e). Dar,
în vedere nu semnificaþia erosului ci organizarea atenþie!, în continuare se citeºte: “Toate acestea,
cetãþii ideale. Aici Platon prevede, cel puþin în însã, trebuie sã se facã în ascuns faþã de toþi, în
privinþa grupului restrâns al paznicilor, un gen afara conducãtorilor înºiºi”.
de “comunism al femeilor” (criticat de cãtre Cu acest mod de gândire suntem în plinã
Aristotel în cartea a doua a Politicii). Dupã ce ideologie totalitarã, deoarece stã în esenþa unei
este clarificatã ideea cã “nu existã (…) nici o asemenea ideologii ca ea sã falsifice. Platon
îndeletnicire privitoare la ocârmuirea statului, afirmã cã legiuitorul care dã legi trebuie ascultat
proprie femeii, ca femeie, nici vreuna proprie în toate, chiar ºi în cele mai neînsemnate lucruri:
bãrbatului, ca bãrbat. Ci, fiind naturile sãdite în când sã se trezeascã, sã se miºte, sã se îmbrace,
acelaºi fel în ambele sexe, femeia participã, sã mãnânce etc, ºi asta pentru cã doar el este cel
potrivit cu firea ei, la toate îndeletnicirile, ºi la fel care poate vedea adevãrul, preþuit mai mult
ºi bãrbatul, doar cã în toate femeia este mai slabã decât orice. Dar cârmuitorii cetãþii pot minþi, fie
decât bãrbatul” (Rep., 455 d), Socrate afirmã cã pe duºmani, fie pe cetãþeni, “având în vedere
legiuitorul trebuie sã-i punã la un loc pe bãrbaþi folosul cetãþii; tuturor celorlalþi însã nu li se dã
ºi pe femei, având la un loc locuinþa ºi hrana, de voie sã mintã” (Rep., 389 b). Popper remarcã
vreme ce bãrbaþii nu au nimic în comun ºi trãiesc faptul cã acest raþionament face apel la principiul
laolaltã. Astfel, ei “vor fi conduºi de o necesitate utilitãþii colective care se înscrie în logica
organicã spre împreunarea între ei“ (Rep., 458 moralitãþii totalitare: “La ce fel de minciuni se
d). Platon închipuie, în continuare, modul în gândeºte Platon atunci când îi îndeamnã pe
care trebuie fãcutã procrearea ºi creºterea cârmuitorii sãi sã foloseascã leacuri puternice
copiilor, fiind de acord ca, la reproducere, sã fie (n.n. C.I. În acelaºi loc, Platon afirmã cã
aplicate aceleaºi principii ca ºi la creºterea “minciuna este nefolositoare zeilor, iar
animalelor. Apoi, deºi infanticidul în scopul oamenilor le este folositoare doar în chip de
eugeniei este o instituþie spartanã, Platon se leac”)? Crossman subliniazã pe bunã dreptate cã
aratã de acord cu ea, afirmând cã “e necesar (…) Platon se gândeºte la propagandã, la tehnica
sã împerechem pe cei mai buni bãrbaþi cu cele influenþãtii comportamentului…majoritãþii
181
celor cârmuiþi” (Popper, Societatea deschisã ºi ºi dupã ce devine celebru cu Ferma animalelor,
duºmanii ei, Humanitas, 1993, p. 163). Orwell îºi începea romanul sãu de triumf, 1984,
Ce mai rãmâne din erosul Banchetului ºi din cu descrierea tabloului Fratelui cel Mare a cãrui
semnificaþia sa misticã ºi existenþialã? Platon este privire te urmãrea peste tot ºi, implicit, ºtia tot.
de acord cã în cetatea celor fericiþi (recuperare Cetatea idealã îºi gãsise, în sfârºit, pe pãmânt,
din Banchet a idee de stare originarã, în care modelul sãu real.
oamenii erau fericiþi ºi nemuritori) nu pot avea “Rãzboiul înseamnã pace. Libertatea
loc împerecheri în neorânduialã ºi, ca atare, vor înseamnã sclavie. Neºtiinþa înseamnã putere”.
fi rânduite “cãsãtorii sacre”, dupã modelul Aceste lozinci care tronau pe faþada Ministerului
incestuos al hierogamiei Zeus-Hera. Adevãrului ar fi putut foarte bine sã stea ca
Platon sau Orwell? Orwellianã este lumea învãþãturã supremã în Cetatea lui Platon.
schimbatã de puterea politicã pânã în cele mai Filosoful antic are un cult deosebit pentru
intime resorturi: limbã, istorie, relaþiile dintre descrierea “paznicilor desãvârºiþi”, alãturi de
sexe ºi dintre clase au fost falsificate ºi celelalte “clase”, descriere care este, de fapt, un
falsificarea este menþinutã prin teroare de “mit”, o “poveste fenicianã”, o minciunã, în fapt
Ministerul Iubirii. Asemãnãrile sunt izbitoare o ideologie a represiunii. Paznicii, ajutoare ale
pânã la identitate. Filosofului, care trebuie sã conducãtorilor (vrednici de “cea mai mare
conducã cetatea, Platon spune cã trebuie sã i se cinste”, cãci zeul care i-a plãmãdit a pus în
ridice monumente ºi sã i se aducã jertfe; alcãtuirea lor aur, conf. Rep. 415 a ), sunt cei
totalitarismul secolului XX a avut ca mod de care ocrotesc cetatea “ºi faþã de duºmanii din
manifestare, printre altele, cultul personalitãþii. afarã, cât ºi faþã de prietenii aflaþi înãuntru, astfel
Conducãtorul lui Platon, prin “arta” guvernãrii încât aceºtia din urmã sã nu voiascã, iar primii sã
cetãþii, avea acces la toate aspectele vieþii nu poatã face rele” (Rep., 414 b) ºi au în amestec
membrilor ei, totul trebuia controlat, de la argint. Ceilalþi, agricultori ºi meºteºugari, sunt
modalitatea de exprimare (în cetatea idealã nu ai fãcuþi din fier ºi aramã. Preocuparea lui Platon
voie sã râzi), muzica ascultatã (anticii credeau în este cum va impune un asemenea “mit”. Sunt
puterea de educaþie a cetãþenilor prin muzica formulate douã posibilitãþi, dar nici una nu pare
ascultatã ºi cultivatã în cetate) ºi pânã la relaþiile suficient de convingãtoare: posibilitatea de a-l
intime. La sfârºitul celui de-al doilea rãzboi crede cei tineri, ca dupã ei sã vinã ºi ceilalþi
mondial, când Occidentul nu l-a mai avut ca aliat oameni, sau puterea tradiþiei. Totalitarismul
pe Stalin, dar intra sub paranoia rãzboiului rece, comunist a uzat de ambele metode, ca
182
instrumente ale propagandei ideologice, însã cea pe atât de controversat, în care de-falsificarea
mai importantã s-a dovedit a fi, pânã la urmã, condiþiei umane, în fapt demistificarea civilizaþiei
soluþia care, descrisã în termeni platonicieni, se ºi instituþiilor occidentale s-a consumat într-un
înfãþiºeazã astfel: “Noi, însã, înarmându-i pe mod în care faptele s-au aºezat la marginea
aceºti fii ai gliei, sã-i ducem înainte sub politicului. Este generaþia hippie, care “respinge
cârmuirea mai marilor lor. Mergând, ei sã societatea tehnocratã ºi comercialã a
priveascã acel loc din cetate unde este cel mai predecesorilor; îi reproºeazã faptul cã se bazeazã
potrivit sã fie încartiruiþi. De acolo ar putea cel pe proprietate, eficacitate, consum, cultul
mai bine sã-i þinã în frâu pe cei dinãuntru, dacã banului ºi cã a pierdut toate contactele cu natura
vreunul n-ar voi sã asculte de legi, ºi tot de acolo ºi cu forþele universului” (Marie Madeleine Davy,
s-ar putea cel mai bine apãra de cei din afarã, Enciclopedia doctrinelor mistice, Editura
dacã vreun duºman ar sosi precum lupul la Amarcord, Timiºoara 1998, vol. 2, p. 361).
turmã” (Rep., 415 e). În fiecare zi, la Woodstock vin vizitatori de
pretutindeni. Aici nu sunt nici un fel de semne,
nici o taxã de intrare. Nu e nimic special de
Woodstok ºi misticile orientale vãzut, doar un mic parc pentru Monumentul
închinat rockului ºi cei care vin aici dornici sã
În timp ce în lagãrul de est, existenþa, chiar ºi recupereze ceva din “Spiritul Woodstockului”.
cea intimã, se desfãºura în limitele ideologiei, Adepþii spun cã Woodstock a fost cheia de
manifestãrile de tot felul fiind dacã nu reprimate, boltã a unui timp dedicat progresului umanitãþii.
cel puþin diminuate, sub pronirea Cinicii spun cã a fost un sfârºit ridicol
atotpãtrunzãtoare a Fratelui cel Mare, în Occi- corespunzãtor unui timp al naivitãþii. Alþii spun
dent, dupã moartea lui Orwell (1950), are loc un cã nu a fost decât o petrecere pe cinste.
fenomen ale cãrui urmãri se fac simþite de atunci Woodstok a adunat mai mult de 450000 de
încoace. Împotriva capitalismulului ºi a oameni pe o pãºune în Sullivan. Pentru patru
întregului sistem de valori adiacent, care zile locul a reprezentat o contraculturã a unei
funcþioneazã din ce în ce mai bine, reacþioneazã cvasi-mini-naþiuni în care minþile erau deschise,
generaþia tânãrã a anilor ’60, principalul lor ca- drogurile peste tot dar legale, iar sexul era liber.
nal de manifestare fiind, desigur, muzica. Evenimentul a inspirat numeroase legi care sã
Punctul culminant: Festivalul de la Woodstock previnã posibilitatea de a se mai întâmpla aºa
din anul 1969, un fenomen pe cât de complex, ceva. Asemenea unui eveniment istoric având
183
conotaþii dezastruoase, Woodstock a devenit lucruri normale. Eliade a interpretat fenomenul
parte a unui limbaj cultural. Aºa cum Watergate ca dorinþa arhetipalã a omului de a se întoarce la
este cuvântul-cod pentru a denumi criza origini, încercând sã reconstituie Paradisul:
naþionalã a încrederii, iar Waterloo pentru o eliberaþi de orice autoritate, purtând pãrul lung,
înfrângere umilitoare, Woodstock reprezintã adamic, trãiesc goi prin pãduri în meditaþie,
hedonismul tineresc ºi excesul anilor ’60. În acel dorind sã demoleze paºnic frontierele de tot
weekend din ’69 s-au adunat mincinoºi ºi iubiþi, felul: naþionale, rasiale, religioase, sexuale, de
profeþi ºi profitori (un joc de cuvinte în englezã: clasã ºi ideologice. Cred în sex mai mult decât în
“liars and lovers, prophets and profiteers”), au lupta politicã.
fãcut sex, bani ºi puþinã istorie. Pe posterul Totuºi, nici aceste spirite anti-ideologice nu
oficial scria “trei zile de pace ºi muzicã”: se au scãpat de ideologie, fiind marcaþi, dincolo de
protesta în legãturã cu rãzboiul din Vietman, iar toate influenþele eclectice, de freudism ºi
pe lista oaspeþilor erau înscriºi, alãturi de urmând învãþãturile mai multor guru veniþi din
protestatarii anti-rãzboi, veteranii din Vietnam, Orient.
militanþii negrilor, anti-gay, gay/lesbiene, Epoca de glorie a maeºtrilor spirituali indieni
susþinãtori ai legalizãrii drogurilor. Dintre cei este în anii ’60, când ei oferã o alternativã la
care au fost atunci acolo ºi s-au numit copiii materialismul occidental, cãruia îi opuneau
flori, azi sunt oameni de afaceri, politicieni, foºti meditaþia transcendentalã. Beatles-ii vor fi
preºedinþi de stat… A fost un timp al fascinaþi de cultura indianã ºi aveau de gând sã
descãtuºãrii, al libertãþii (aºa cum era înþeleasã ºi plece într-un pelerinaj la izvoarele ei pentru o
cum altfel nu putea fi). A fost un test pentru o iniþiere mai profundã ºi în prezenþa unui guru
condiþie umanã care ar fi vrut altceva decât pe care l-au gãsit în persoana lui Maharishi, venit
reguli, instituþii, program, echilibru, civilizaþie. pentru prima oarã în India în 1960 ºi a devenit
Au avut puþinã mâncare, puþine facilitãþi privind repede un simbol al generaþiei flower-power. El
salubritatea, droguri ºi alcool; acolo trebuiau propovãduia autoperfecþionarea. Promisiunile
pãrãsite grijile de genul “unde-mi sunt prietenii, lui se întâlneau perfect cu filosofia drogurilor:
unde mi-e maºina”. Sã vedem ce se întâmplã… “Vreþi extaz, vã dau extaz ºi nu trebuie sã
Printre mesajele de pe cartoane puteai citi renunþaþi la nimic!” Paul McCartney va spune,
“God loves sex!” Procesul demistificãrii funcþiona dupã întoarcerea din India: “Meditaþia e grozavã!
într-atât, încât manifestãri precum bãi de noroi E doar un sistem de relaxare ºi nimic mai mult”.
sau plimbãri prin pãduri în pielea goalã erau Dupã întâlnirea cu Beatles-ii, Maharishi primea,
184
la jumãtatea anilor 70, câte 250 de mii de elevi care promit transformarea personalitãþii în trei
noi în fiecare an. El a devenit un guru al muzicii zile. Adepþii unei astfel de miºcãri ajungeau sã
pop, chiar dacã, ironic, Beatles-ii au renunþat creadã cã se perfecþioneazã spiritual vânzând
repede, în câteva luni, la calea spiritualã. Totuºi, prin telefon tot felul de produse, de la aparate
mii de oameni au luat drumul cãtre est - calea casnice la mâncare pentru pisici, astãzi sistemul
hippioþilor - în cãutarea unui maestru spiritual. de teleshoping fiind rãspândit în toatã lumea. Cu
Unii gãseau izbãvirea folosind droguri, alþii sfârºitul anilor 80, guru a început sã însemne
rãmâneau în ashram-uri lângã un guru; religia orice om care îþi poate administra un tratament
creºtinã instituþionalizatã nu le mai oferea nimic sau sfat pentru o problemã, de orice gen ºi oricât
din ceea ce ei cãutau. În Occident, guru devin un de neînsemnatã. Guru îþi poate spune cum sã te
fel de pop-star: au harismã, vitalitate ºi vorbesc îmbraci, ce sã mãnânci, la ce orã sã te trezeºti -
direct cu tinerii, chiar dacã unele miºcãri cad într-un cuvânt - îþi impune un stil de viaþã: ideea
pradã logicii civilizaþiei materialiste pe care o e o prostie, un paleativ ºi total opusã ideii de
invadeazã. Este timpul sincretismelor de tot guru oriental.
felul, între învãþãturi tradiþionale orientale ºi Tipul de guru occidental poate fi astãzi
psihoterapii europene. Unele învãþãturi sunt ridiculizat dar nu ignorat, cãci, o datã intraþi sub
concentrate în mesaje precum “sex ºi libertate”, influenþa lui, oamenii nu-ºi mai sunt proprii lor
conform cãrora libertatea sexualã era mijlocul de stãpâni ºi devin neputincioºi. El seam nã, vrem,
a atinge starea de graþie. Lucrul acesta convenea nu vrem, foarte mult cu filosoful-rege al lui
de minune celor crescuþi în anii 60-70, generaþiei Platon. Doar cã ideologia este alta, dar tot
hippie. Aceºtia se inspirau mai ales din practicile ideologie se cheamã.
sexuale de tip Tantra ºi considerau cã “dragostea
trebuie sã fie liberã ºi, totodatã, sentimentalã,
senzualã, misticã - terestrã ºi divinã” (Marie Reprimarea sexului ºi invazia
Madeleine Davy, Encilclopedia doctrinelor
erotismului
mistice, Editura Amarcord, Timiºoara 1998, vol.
2, p. 363). Timothy Leary, cel mai cunoscut lider
Principiul de la care pornim în aceastã
hippie, afirma cã “energia sexualã generatã de
secþiune este cã o analizã culturalã priveºte
LSD este universalã, cosmicã ºi divinã”.
structura unei ideologii, din perspectiva relaþiei
Secularizarea acestor ideologii sincretice odatã
dintre mitizare ºi demitizare. La Platon, de pildã,
cu anii 80 determinã apariþia psihoterapeuþilor
avem de-a face cu douã momente ale
185
ideologizãrii sexului. În Banchetul, sexul este, sau cauzale” (Istoria sexualitãþii, Editura de
evident, mitizat. În Republica, dimpotrivã, adicã Vest, Timiºoara, 1995, p. 21). Din perspectiva
în plin demers ideologic ºi ideologizant, asistãm analizelor lui Michel Foucault, s-ar putea spune
la demitizarea sexului, mitizarea producându-se cã ipoteza reprimãrii discursurilor despre sex,
la nivelul explicãrii structurilor cetãþii ideale. La începând cu secolul 17 ºi culminând cu epoca
Orwell, la fel - toate relaþiile umane, sub victorianã, este doar o poveste (istoricist
presiunea ideologiei care mitizeazã Statul vorbind) secolului 20 care determinã naºterea
totalitar, se demitizeazã. În cazul miºcãrii hippie, unei ideologii anti-represive, eliberatoare,
dimpotrivã, sexul este mitizat, înþeles drept demistificatoare. Dar aceasta merge la pas cu
formã a manifestãrii paradisiace, alãturi de mistificare, am vãzut... Iar noi, la rândul nostru,
meditaþie ºi integrare în naturã. Mitizarea ºi nu am face decât sã ne situãm într-o altã
demitizarea au loc în interiorul aceleiaºi idei sau ideologie, printr-o asemenea interpretare. Nu.
aceluiaºi fenomen, dar se raporteazã la lucruri Foucault vrea doar sã determine nu „atât de a ºti
diferite. Este, însã, posibil ca una sã se dacã sexului i se spune da sau nu, dacã se
presupunã pe cealaltã ºi sã facã referire la aceeaºi formuleazã interdicþii sau permisiuni, dacã i se
realitate. Mitizând, demitizãm ºi invers; sunt afirmã importanþa sau dacã i se neagã efectele,
miºcãri care se presupun reciproc ºi care dacã se epureazã ori nu cuvintele folosite pentru
acþioneazã independent de conºtiinþa umanã, la a-l reprima, ci sã se ia în considerare faptul cã se
fel ca o structurã, în sensul interpretãrii lui vorbeºte despre sex, luând de asemenea în
Michel Foucault. În opinia lui, odatã cu „epoca considerare pe cei care vorbesc, locurile ºi
clasicã” a existat o „tehnologie a dominaþiei” prin punctele de vedere din care se vorbeºte,
intermediul unor instituþii de disciplinare socialã instituþiile care instigã sã se vorbeascã despre el,
a corpului sau a atitudinii faþã de viaþã: „E vorba care arhiveazã ori rãspândesc cele spuse, pe
de mecanisme de putere pentru a cãror scurt faptul discursiv global, transpunerea în
funcþionare discursul despre sex (...) a devenit discurs a sexului” (op. cit., p. 14). Foucault
esenþial. Apare în preajma secolului al 18-lea o admite cã toate acele elemente negative prin
incitare politicã, economicã, tehnicã la a se vorbi care sexul a fost reprimat au, la rândul lor, rolul
despre sex. ªi nu atât sub forma unei teorii lor în discursul despre sex, dar ceea ce trebuie sã
generale a sexualitãþii, cu sub formã de analize, rãmânã important aici este voinþa de a cunoaºte,
de contabilitate, de clasificare ºi de definire a care constituie ºi suport ºi instrument, ºi faptul
speciilor, sub forma unor cercetãri cantitative cã „începând din perioada clasicã a existat o
186
înteþire constantã ºi o tot mai mare punere în filmele sexy, pornografia invadatoare, sex
valoare a discursului despre sex” (p. 21). Ceea ce shopurile º.a.m.d. reprezintã încã o acþiune a
Foucault identificã a fi o „poliþie” a sexului reprimãrii, fiindcã atâta timp cât sexul e
reprezenta necesitatea reglementãrii lui prin vulgarizat, fiziologizat, terfelit, debarasat de orice
discursuri utile ºi publice. Totuºi, prima condiþie obligaþie ºi cvasiironico-sarcastic, sexul nu mai e
ca sexul sã poatã fi tematizat propriu-zis într-un spirit, nu e aventurã, nu e noutate, nu e creaþie,
discurs public ºi ideologizat se producea; însã nu e dãruire, nu e descoperire, nu e tremur ºi
pânã la revoluþia sexualã din anii ’60-70 ai cutremur” (Julius Evola, Metafizica sexelor,
secolului trecut mai era cale lungã. Editura Humanitas, 1994, p. 21). Tocmai aceastã
Surprinzãtoare va fi, însã, analiza pe care o va demistificare/mistificare a sexului în timpul
face Julius Evola în Metafizica sexelor, apãrutã în prezent constituie, poate, o ideologie cu mult
1958. Temporal, deci, la limitã!, dar studiul este mai represivã decât era, la timpul ei, cea
reclamat de criza cãtre care se îndrepta lumea platonicianã. „Sexul este cea mai mare forþã
occidentalã la vremea aceea: o crizã a vieþii magicã a naturii; în el acþioneazã un impuls
sexuale a cuplului, degradatã, decãzutã, golitã de care prefigureazã misterul Unului”. În afirmaþia
emoþii ºi putredã. Ceea ce reprezintã astãzi ºi evolianã trebuie sã vedem încercarea de a
numim ca „invazie a erotismului” îºi gãseºte recupera ceva din semnificaþia eroticii
explicaþia în represiunea sexului aºa cum este platoniciene din Banchet ºi un semnal pentru
înþeleasã ea de cãtre de câþiva analiºti. Cauza degradarea omului contemporan, rob ºi
majorã a excesului de sexualitate în Occident stã neputincios unei ideologii în care politica,
în reprimarea unitãþii dintre sex, sentiment ºi aparent, nu are nici un amestec...
iubire sacrã. „orgia sexului la care asistãm astãzi,
187
Sandu Frunzã simboluri a conºtiinþei comunitare profunde face
ca ideologia naþionalã sã nu fie doar un auxiliar
al sacralitãþii. Ea este chiar factorul care, în cele
mai multe cazuri, asigurã viabilitatea religiosului,
Simona Nicoarã, Naþiunea în condiþiile unei modernitãþi ce se sustrage tot
modernã. Mituri, simboluri, mai mult povestirilor revelaþiei pentru a se livra,
treptat, naraþiunilor mitice care se întreþes în
ideologii textura metanaraþiunii presupusã de
Ed. Accent, Cluj, 2002, 360 p. mentalitãþile colective.
Analizînd cu un profund simþ al detaliului
acest fenomen, autoarea acordã importanþa
cuvenitã liturghiei politice, structurilor de idei,
simboluri, mituri ºi eshatologii care sînt filtrate
de sensibilitatea colectivã ºi metamorfozate într-
O datã cu cartea Simonei Nicoarã abordarea un spectacol al politicului apropriat, cu toatã
istoriei din perspectiva antropologiei încãrcãtura sa de sacralitate, la nivelul conºtiinþei
S ANDU FRUNZÃ
imaginarului ºi a mentalitãþilor colective îºi colective a imaginarului naþional. Stãpînã pe
Lecturer Ph.D
Ph.D,, desãvîrºeºte consacrarea ºtiinþificã în mediile domeniul pe care îl aduce în discuþie ºi pe care îl
Departament of controleazã cu lejeritate, Simona Nicoarã, într-o
S ystematic Philoso-
academice clujene. Cercetãrile Simonei Nicoarã
ph
phy y, se situeazã în familia unor studii de primã mînã, manierã academicã foarte fericitã, îºi îngusteazã
BBU
BBU,, Cluj, R omania
Romania printre care am putea aminti cele propuse de Pe- cîmpul actualei cercetãri canalizîndu-l spre
A uthor of the books:
”Fundementalismul ter van der Veer, Lucian Boia, Jacques le Goff sau imaginarul naþional. În felul acesta, la capãtul
religios Jean-Jacques Wunenburger. cãrþii de faþã, cititorul iese în mod evident
si noul conflict al îmbogãþit cu o cunoaºtere a semnificaþiilor
ideologiilor ”(2003)
ideologiilor”(2003)
Un aspect deosebit de important pe care îl
”Experienta religioasa analizeazã cu multã efervescenþã Simona Nicoarã imaginilor, miturilor ºi simbolurilor descifrate la
in gandirea este legat de modul în care ideologiile au fãcut interferenþa dintre aspiraþia de “reconstituire a
lui Dumitru
Staniloae”(2001) din naþiune un fel de auxiliar al reprezentãrilor evenimenþialului” ºi a nãzuinþei de “cunoaºtere a
”Iubirea si de naturã religioasã. Cred cã nu e deloc greºit sã traiectorilor mentale ale vremurilor trecute” (p.
tr anscendenta”(1999)
transcendenta”(1999)
”O antropologie
spunem chiar cã, prin fenomenul de transfer de 17).
mistica” (1996) sacralitate dinspre imaginarul de tip religios În cazul cãrþii de faþã, mi se pare inspiratã
E-mail: înspre cel de tip social ºi politic, lumea de atitudinea autoarei de a analiza imaginarul
sfrunza@y ahoo
sfrunza@yahoo .com
ahoo.com
188
KEY WORDS: naþional ºi structurile de profunzime ale sine ºi a se circumscrie acþiunii comunitare, în
ideologiei naþionale nu din perspectiva religiei cazul individului ce îºi consumã pînã la capãt
history
history,, imaginary
imaginary,,
nationhood, national ca atare, ci din perspectiva religiozitãþii, care nu modernitatea sa putem aminti îndeosebi miturile
ideology
ideology,, secularization mai presupune obligativitatea unei politice.
transcendenþe personalizate, ci funcþioneazã Aºa dupã cum putem citi în cartea Simonei
dupã criteriile unei originaritãþi a sacrului. Deºi Nicoarã, “Timpurile moderne, alãturi de
scenariile mitologice ºi comportamentele numeroasele aspecte care par insensibile la
ritualice pot fi conexate cu cele ale unei trans- supranatural, conþin evidente tendinþe de
simbolizãri dinspre religiile tradiþionale, sacralizare, resimþite în realitatea trãitã ºi, nu în
autoarea reuºeºte sã se fereascã de ispita de a se ultimul rînd, în politicã. La geneza modernitãþii
opri la acestea, deºi le invocã cu deosebitã stã tocmai necesitatea redefinirii coeziunii
abilitate, ºi pãtrunde spre un strat mai profund, sociale, politicul asumîndu-ºi prin transfer de
singurul capabil sã explice marea diversitate a sacralitate, imensa putere a legãturii religioase.
camuflajelor religiosului în structuri care în Sacralitatea politicã în modernitate a cîºtigat
aparenþã aparþin unei teritorialitãþi a secularului. teren pe mãsurã ce dimensiunea politicã ºi-a
Stratul de profunzime pe care îl exploreazã cucerit autonomia instituþionalã în confruntarea
Simona Nicoarã este cel al sacrului ce modeleazã cu religia tradiþionalã, asumîndu-ºi propria sa
mentalul ºi comportamentul omului modern. dimensiune “religioasã”, propriul caracter de
În ciuda credinþei cã omul modern este sacralitate, propria prerogativã de a defini ºi
incapabil de creaþie religioasã, în ciuda semnifica existenþa umanã terestrã pentru
stereotipurilor care crediteazã ideea cã omul individ ºi colectivitate” (p. 24).
modern se aflã într-o crizã totalã a religiozitãþii, Este evident cã atunci cînd în baza acestei
nefiind în mod efectiv capabil sã îºi creeze sacralizãri vorbim despre ideologia naþionalã ca
propriile sale mituri, autoarea acestei cãrþi este despre o formã de religie secularizatã, ideologia
de partea studiilor de antropologie a trebuie înþeleasã în sensul sãu tare, adicã cel care
imaginarului religios care valorizeazã importanþa o impune ca viziune, nu cel care o îngusteazã ºi
pe care “miturile moderne” o joacã în viaþa o consacrã ca doctrinã. În baza unei sacralitãþi
omului ultimelor douã secole ºi într-un mod vizionare (nu ar fi greºit sã folosim chiar
extrem de evident în secolul XX. Dintre miturile termenul de mesianism) religiile politice
moderne cu o deosebitã eficienþã asupra încearcã sã rãspundã unor stãri de crizã care
modului de a fi ºi în modul de a se imagina pe impun un nou rãspuns la problema unitãþii,
189
coeziunii ºi identitãþii unei colectivitãþi. Simona este un om care suferã de ura morbidã de a
Nicoarã relevã faptul cã în acest scop sînt recu- pierde o putere magicã ce nu existã” (p. 275).
perate resursele aspiraþiilor religioase ºi este Sentimentul acesta devastator este întîlnit nu
construitã o formã de trascendenþã a Patriei, numai în extremismele constituite pe ideologiile
Naþiunii ºi Poporului. naþionale, ci ºi în cazul ideologiilor religioase
Supusã unui proces de sacralizare, dar în fundamentaliste care invocã o pierdere a unei
acelaºi timp ºi de ideologizare, naþiunea devine asemenea puteri pentru a-ºi justifica violenþa
“o dimensiune imaginarã ºi iraþionalã, focarul simbolicã.
unui patos mitic, care încurajeazã abandonarea O idee care trebuie sã reþinã atenþia în lectura
voinþei raþionale în favoarea entuziasmului, acestei cãrþi este cea legatã de discuþiile privind
devoþiunii, sentimentelor necontrolate, sfîrºitul erei naþionalismului. Aceastã profeþie se
culminînd cu iubirea politicã, patriotismul ºi circumscrie cunoscutei obsesii de a anunþa
naþionalismul” (p. 161). Astfel, ea ajunge sã „sfîrºituri” a teoreticienilor din „modernitatea
fascineze, dar ºi sã consume în maniera tîrzie”. Aºa s-a întîmplat cu sfîrºitul religiei,
devorantã în care o face adesea experienþa sfîrºitul artei, sfîrºitul filosofiei, sfîrºitul
religioasã limitã. ideologiei, sfîrºitul istoriei ºi în lista, foarte lungã
Semnificative sînt ºi eshatologiile naþionale de altfel, e cuprins ºi sfîrºitul naþionalismului.
situate de autoare în chiar inima modului în care Simona Nicoarã ne atrage în mod cumpãnit
mentalitatea colectivã îºi recupereazã trecutul ºi atenþia asupra faptului cã departe de a fi de faþã
îºi valorizeazã prezentul în perspectiva unui la un asemenea sfîrºit, putem asista mai degrabã
viitor salvator, care ia în stãpînire imaginarul la diverse forme de revitalizare a naþionalismului.
naþional modern. Pe aceastã bazã, “proiecþiile „Pretenþia ºi ostentaþia naþionalã – scrie Simona
asupra viitorului naþional, indiferent de nuanþele Nicoarã – nu sînt deloc în descreºtere în lume.
ideologice, au tins sã justifice deciziile politice, Nu este deloc sigur cã omenirea va reuºi sã iasã
sã disciplineze acþiunea naþionalã, deci sã din visul sãu de putere pe scarã naþionalã, sã
orienteze comportamentele colective” (p. 206). transfere degrabã ºi pe scarã largã voinþa de
Aºa se explicã faptul cã sentimentul naþional, putere naþionalã asupra unei puteri
care þine de nobleþea indivizilor aparþinãtori unei internaþionale” (p. 348). Nãzuinþa identitarã ce
structuri imaginative comune, atunci cînd este rãzbate dintr-o asemenea atitudine îºi are
radicalizat ºi exacerbat sub forma resursele într-o nostalgie fireascã a autenticitãþii
naþionalismului, ne relevã faptul cã „naþionalistul pe care o nutreºte omul religios. Faptul cã o
190
astfel de necesitate pozitivã este reconfiguratã Aurel-Daniel Bumbaº-Voroviov
într-un imaginar naþional ce eºueazã în
revendicãri naþionaliste este deja o altã
problemã. Ea trebuie pusã (aºa cum autoarea
procedeazã în finalul cãrþii sale) sub semnul unei Marta Petreu, Ionescu în þara
probleme deschise – care, cu siguranþã, va fi tatãlui
dezvoltatã în cercetãri viitoare.
Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca,
Deºi uzeazã de un aparat ºtiinþific foarte
bogat, în buna tradiþie a ºcolii istorice clujene, 2001.
Simona Nicoarã ne propune o carte limpede, &
care poate fi parcursã cu bucuria descoperirii la
fiecare paragraf a unui bogat material informativ, Marie-France Ionesco,
sistematizat cu deosebitã acurateþe ºi cu o bunã Portretul scriitorului în secol.
ºtiinþã a scriiturii.
Eugène Ionesco 1909-1994
Humanitas, Bucuresti, 2003,
trad. rom. Mona Þepeneag.
Textul de faþã îºi propune sã prezinte un dia-

log între douã portrete ale autorului Ionescu/
Ionesco, creionate în ordine cronologicã de
Marta Petreu ºi de Marie-France Ionesco
Volumul Martei Petreu, profesor la
Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj, propune o
AUREL-DANIEL
reconstituire a imaginii scriitorului Eugen
BUMBAº- V OROVIOV
º-V
Ionescu, din fãrâmele pe care acesta le-a lãsat în
Ph.D Student scrierile sale, trãind în România sau Franþa pânã
Facult
acultyy of History
and Philosoph
Philosophyy
în 1946. În acest an Viaþa Româneascã din 3
BBU
Romania martie i-a publicat un ultim text unde critica
191
KEY WORDS: virulentã la adresa vechilor valori, la care construieºte pe mãrturiile textuale ale autorului,
„România legionarã, burghezã, naþionalistã” începând cu Nu [anul 1934] unde „este revela-
Ionesco
Ionesco,, interpretation,
Iron Guard,
aderase, se împleteºte cu o atitudine tor, mai cu seamã, faptul cã putem dovedi orice”.
ideology
ideology,, polemics încrezãtoare în victoria individualitãþii omului ce Situaþia ne duce la „eºecul comunicãrii” sau
ar rãsãri în spatele statului ºi a supremaþiei „drama limbajului”, „unul din resorturile creaþiei
politicii destinate inevitabil „muzeului de dramatice a lui Ionescu” (p. 14), regãsitã
antichitãþi”. Graniþa temporalã amintitã mai sus începând cu piesa Englezeºte fãrã profesor,
este ruinatã de „relaþia” pe care opera sa scrisã iniþial în limba rãmânã. Modul în care
ulterioarã a stabilit-o cu „þara tatãlui”. Aºa cum navigãm în textele lui Ionescu împreunã cu
descoperim în capitolul „Þara tatãlui, þarã de autoarea ne face sã înþelegem de ce lumea este
fier”, autoarea ne dezvãluie sensul ascuns al una de marionete, de ce „el este un manechin al
câtorva piese privite printr-o grilã psihanaliticã, disperãrii” (p. 29), de ce „textele sale literare
putând lesne vedea cum din inconºtient includ în ele un neliniºtitor amestec de comic,
eternitatea conflictelor care cuprind relaþia tatã- tragic ºi ludic metafizic” (p. 31), de ce regãsim la
fiu, originea incertã a mamei, frica de totalitara Ionescu „sentimentul persistent al neliniºtii, al
„þarã a tatãlui”, se metamorfozeazã istoric în zãdãrniciei sfârºitului de lume” (p. 32).
piesele Rinocerii, Victimele datoriei, Omul cu Pentru a înþelege însã relaþia pe care Ionescu
valize, Cãlãtorie la cei morþi; ori cum „fizionomia a avut-o cu ideologia generaþiei ’27, autoarea ne
României a format substanþa publicisticii / propune sã pornim de la trãsãturile
eseisticii ionesciene” (p. 150). „fundamentate pe metafizica sofistã” ºi asumate
Toate aceste interpretãri cu bazã psihanaliticã existenþial de Ionescu ºi anume de la preferinþa
prin care autoarea îºi învãluie cititorul, pentru libertate lãuntricã, subiectivism ºi indi-
provocându-l la o lecturã sau o relecturã a vidualism pronunþat. Într-adevãr, asemenea
operei lui Ionescu/ Ionesco, sunt precedate de premise l-ar fi putut aduce pe Ionescu în conflict
cinci capitole în care istoricul filosofiei îºi cu generaþia sa ºi îl vor determina sã se fereascã
desfãºoarã demersul într-un ºir de argumente ºi de „iluziile ºi capcanele ideologiilor colectiviste,
concluzii bazate pe textele publicate în România totalitare în care au cãzut mulþi dintre colegii sãi
sau în Franþa, dezvãluind contextele epocii, de generaþie” (p. 34). Relaþia sa cu domeniul
atitudinile autorului ºi ecourile scrierilor sale. politic a suferit transformãri trecând prin
Propunerea de a-l vedea pe Ionescu în calitate de ignorarea politicii, critica bazelor metafizicii
sofist ºi manierist nu este o afirmaþie goalã, ci se vitaliste ale generaþiei sale, apologia statului
192
democratic „bazat pe valoarea individului ºi tinereþea sa” (p. 158), ºi cã Ionescu în þara tatãlui
drepturilor lui” ºi a sfârºit „pe urmele lui poate fi o bunã cheie de lecturã a operei
Mounier”, propunând o „lume a spiritului” prin dramatice, publicistice ºi eseistice, ºi ne
care „ideea de om, de libertate, de persoanã, sugereazã cã adeseori operele sunt rãfuieli cu
ideea de adevãr ºi de dreptate trebuie inconºtientul, cu imaginile obsesive ºi cu figurile
revalorificate, reactualizate, aºa cum scria în Viaþa angoasante, ori poate nu face decât sã ne
Româneascã în 1939. Direcþia spiritualã a lui deschidã dorinþa de a demonta afirmaþiile,
Ionescu este contrarã generaþiei sale, dar relecturându-l pe Ionesc[u]o ºi dupã alte grile,
alimentatã din atitudinea criticã faþã de ea. încercând sã-i redãm astfel individualitatea
Afirmaþia „Tot timpul i-am urât (…), dar fãrã ei, ireductibilã ºi poate incognoscibilã.
duºmanii mei, mã simt singur.” anunþã Nu pot sã închei fãrã a semnala ultimul capi-
metamorfozarea figurilor exemplare ale tol, „Ghinionul de a te fi nãscut”, care expune în
generaþiei sale în scrierile care au urmat paralel nemulþumirea în faþa existenþei,
perioadei româneºti. În acest sens, autoarea ne exprimatã de operele lui Cioran ºi Ionesc[u]o.
ajutã sã decelãm în textele lui Ionescu „un Aici se discrimineazã între nuanþele fine ale
exerciþiu de exorcizare” a imaginii duºmanilor afirmaþiilor celor doi scriitori francezi,
sãi prin capitolele „Rinocerii, un exerciþi de identificându-se alimentarea metafizicii lor la
exorcizare” ºi „Singurul rinocer cu pãlãrie”. izvoarele miticei nemulþumiri româneºti potrivit
Cartea alocã un capitol aparte cãreia omul nu are „tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi
circumstanþelor ºi consecinþelor ultimului text viaþã fãrã de moarte” ºi a ritualului tracic în faþa
publicat în 3 martie în 1946, înainte ca România naºterii ºi morþii. Sfârºitul acestei cãrþi mã face sã
sã devinã pentru a doua oarã o figurã istoricã a sper cã marea neliniºte a lui Cioran ºi Ionesc[u]o
unui alt totalitarism. Autoarea dezleagã cu grijã ºi în genere a metafizicienilor se datoreazã atât
meandrele contextului prin care Eugen Ionescu ºtiinþei lor de a pune întrebãri la care fie nu
ajunge sã fie „condamnat în contumacie de întrevãd un rãspuns omenesc, fie întrevãd
Curtea Marþialã la 11 ani închisoare corecþionalã absenþa lui, cât ºi încãpãþânãrii lor de a crede în
ºi 5 ani interdicþie corecþionalã pentru ofensa necesitatea acestor întrebãri aºa cum cred în
armatei ºi ofensa naþiunii”. realitatea propriei morþi. În plus, putem sã
Lectura acestor capitole ne convinge de faptul considerãm cã dincolo de influenþele culturale
cã Ionescu „ºi-a construit opera din ceea ce a ale oricãrui metafizician se aflã individualitatea
trãit în <<þara tatãlui>>, în copilãria ºi proprie, prin prisma cãreia orice moºtenire
193
culturalã ºi spiritualã este lecturatã înainte de a fi ºi extrema stângã au fost demistificate”(p. 161)
expediatã auditoriului. în România, cum în mod naiv credea autorul
Textul volumului nu este lipsit, ce-i drept, francez în acei ani. Aceastã idee a emancipãrii
nici de sentinþe ºi caracterizãri care conþin individualitãþii umane de sub ameninþarea
metafore capabile sã zdruncine simþul comun, rinoceritei care se manifestã în masele
cum ar fi: „fibra de mitocan român a lui Ionescu dezindividualizate, gregare, furioase ºi
– ajuns, iatã, la forma lui maximã, adicã în manipulabile este ºi dezideratul ce se desprinde
Academia francezã” (p. 148); „Ionescu a creat în din primele rânduri ale textului publicat în Viaþa
Occident o imagine a României mult mai sumbrã Româneascã în 3 martie 1946. Dacã însã
decât a reuºit Cioran, cãci este imaginea unei considerãm cã o analizã pornitã de pe poziþii
Românii vinovate, deoarece rasiste.” (p. 144); psihanalitic-filosofice, pe care o practicã
„Eugen Ionescu, bolnav de fricã, delira patologic autoarea, reuºeºte sã vadã dincolo de expresia
ºi fãrã motiv real.”(p. 138). E drept cã aceste fenomenalã a individualitãþii scriitorului, dreptul
formulãri metaforice ºi-au gãsit întâmpinãri în nostru de a ne opri doar la acþiunea ideii de
cartea autoarei Marie-France Ionesco, însã ca individualitate dornicã de a se smulge din
orice metafore ele sunt menite a ne predispune convenþiile masei totalitare, vitregeºte cititorul
unei transbordãri dincolo de sensul comun, de multe valenþe ale textului ionescian, dar ºi de
surmontând astfel trivialitatea aparentã ºi panorama spectacolului umbrelor care se
insuportabila uºurãtate a formulãrii. desfãºoarã în spatele cortinei pe care textele îºi
Am putea totuºi argumenta cã nu spun povestea. Se pare totuºi cã opera autorului
„componenta evreiascã a originii sale” a circumscrie încã de la început “dincolo de
determinat „trauma româneascã”, aºa cum paradoxul sofist […] ironia socraticã”1, adicã o
susþine autoarea, ci dorinþa de a se afirma ºi a fi luciditate ce transcende simplul formalism al
recunoscut ca individualitate. Cele douã Românii expunerii, aºa cum din 1934 observa Mircea
totalitare pot însã reprezenta þara arhetip în care Vulcãnescu. Tot lui îi aparþine ºi fraza “Eugen
individualitatea este semnul unei boli mai de Ionescu este bolnav de luciditate, îmbolnãvit de
grabã decât o trãsãturã necesar umanã. În felul acuitatea spiritului sãu discursiv, de obligaþia de
acesta se explicã ºi de ce „împãcarea cu a vedea clar ºi poate puþin ºi de pãcatul
România”, care e anunþatã de Antidoturi(anul exagerãrii.”2, frazã în care se reuºeºte un portret
1977) ºi Cãutarea intermitentã (anul 1987), se esenþializat al autorului valabil ºi pentru opera
produce în condiþiile în care „ºi extrema dreaptã, lui ulterioarã. Aceastã luciditate umanã ºi
194
dureroasã care irumpe în faþa ne-rãspunsului, firesc ca ea sã fie mai puþin tematizantã, dar nu
din care se impãrtãºiserã filosofii de-a lungul mai puþin interesantã, deoarece ea înglobeazã ºi
istoriei, devine în individualitatea iosescianã un viziunea celui din proximitatea portretizatului.
cadru în care deºertul desnãdejdii înfloreºte În viziunea fiicei, care recurge la lungi citãri
miraculos dupã fiecare furtunã a tragicului care din opera tatãlui, cartea creeazã un rãspuns
se descarcã în ploaia rodnicã a unui text dra- negativ la afirmaþiile dupã care Ionesco ar fi „un
matic sau eseistic. Ceea ce ar mai fi de spus este Gorgias de Bucureºti”, „un sofist”, „un
cã volumul Martei Petreu a fost distins cu manierist”, deoarece opera lui „este înainte de
Premiul Henri Jacquier acordat de Centrul Cul- toate existenþialã” (p. 10), „este o regizare de
tural Francez din Cluj ºi cu Trofeul Societãþii conflicte ºi chestionãri spirituale, etice ºi
Eugen Ionescu din Slatina pe 2002. afective” (p. 11), iar experienþa fundamentalã a
*** sa „nu e cea a absurdului, ci a uimirii, a
Volumul semnat de Marie - France Ioneco, interogãrii” (p. 16). Distanþarea lui Ionesco de
fiica lui Eugène Ionesco este „un portret al logicã este datã de faptul cã privilegiazã „nu o
scriitorului în secol, cu angajamentele ºi gândire discursivã, ci una intuitivã” (p. 18).
opþiunile sale, cu prieteniile ºi mai ales cu Atitudinea lui din volumul Nu, crede autoarea cã
scrierile sale faþã în faþã cu sine însuºi ºi cu s-ar potrivi mai degrabã cu arta barocului ca artã
propriile interogaþii” (p. 5). Cartea constituie în a reflectãrii, a aparenþei, a iluziei, a mãºtii;
acelaºi timp „o apãrare” împotriva unor „texte termenul de „baroc” este mai potrivit decât cel
acuzatoare – cel al Alexandrei Laignel-Lavastine de „manierist”, „pentru a califica discursul
[scris] pe tonul unui procuror [ºi] cel al Martei tânãrului Eugène Ionesco” (p. 21).
Petreu scris pe acela al unei rãfuieli” (p. 6) ºi este Referindu-se la analiza Martei Petreu, prin
scris într-un mod în care a fost privilegiate care se stabileºte o corespondenþã între originea
textele originale ale scriitorului, „în locul maternã, operã ºi angajamente politice, autoarea
subtextului, al contextului ºi al metatextului” (p. scrie cã: „Aceastã interpretare etnicistã, care
6). Se poate observa de la inceput cã portretul analizeazã angajamentele politice dar ºi opera lui
tatãlui din aceastã carte se realizeazã printr-o Eugène Ionesco prin ambiguitatea lui faþã de
tehnicã de colare, cu intervenþie minimã, ceea ce ascendenþa maternã, este parþialã, pãrtinitoare ºi
dã impresia unei apropieri de imaginea deci reducþionistã” (p. 29). Pentru Marie-France
autenticã. Comparativ cu cealaltã carte unde Ionesco scriitorul nu este un automat declanºat
citatele trãiesc într-o lume a contextului viu, e de inconºtient, ci „Un scriitor povesteºte
195
totdeauna nu <<viaþa>>, ci <<vieþile>> sale, argumentând cã expresia sentimentului trac al
viaþa trãitã, dar ºi vieþile visate, imaginate, existenþei, în care se deplânge inevitabilitatea
trucate, în care jocul, miturile ºi referinþele morþii este un loc comun al experienþei
culturale se îmbinã.” (p. 42). Ionesco este omeneºti ºi în acest caz afirmaþiile Martei Petreu
recunoscut ca fiind „obsedat de soarta întregii devin „un comentariu cu iz protocronist” (25).
omeniri”, nu de a evreilor doar, „nefericirea Mai mult chiar, autoarea considerã cã atitudinea
universalã devine pentru [el] o chestiune tracicã în faþa naºterii ºi morþii nu l-a caracterizat
personalã, intimã”. Era „bolnav de fricã” ºi pe tatãl ei pentru care moartea este „oroarea
deoarece avea alergie la mitul omului nou ºi la absolutã”, el nutrind o iubire pentru fiinþã aºa
acela al oricãrui mesianism revoluþionar, refuza cum o mãrturiseºte deseori.
orice ideologie totalitarã ºi practica un „umanist Cartea se încheie cu un amplu tablou în care
spiritualist” „nuanþat de tendinþe când liberale autoarea rãspunde acuzaþiilor Alexandrei
(„Statul este totdeauna criminal”), când sceptice Laignel-Lavastine referitoare la relaþiile dintre
sau liberale” (p. 53). Ionesco, Cioran ºi Eliade. Iar acest tablou aratã
Exilul lui Ionesco, crede fiica sa, „este acela cã nu existã o complicitate între cei trei în ceea
metafizic sau mai exact spiritual”, care e ce priveºte „uitarea fascismului”, ci o împãcare
reprezentat de „pierderea harului, reîntoarcerea lent desfãºuratã, prin care Ionesco devine un
la întuneric dupã iluminare” (p. 61), fapt care confesor care, dupã cum mãrturiseºte Cioran, le-
înseamnã „a trãi într-o lume fãrã sens, degradatã, „a fãcut viaþa suportabilã”.
desacralizatã”. Credinþa sa se alimenteazã din Ultimele pagini ale cãrþii constituie un cre-
acest loc, iar dorinþa de a recãpãta starea de scendo liric încununat de luminã ºi bunãtate în
graþie, îl determinã sã spunã „Doamne, fã sã cred care Ionesco doreºte „sã fie salvat” împreunã cu
în Tine”. toþi, cu lumea aceasta.
Relaþiile lui Eugène Ionesco cu România nu Adeseori, cartea lui Marie-France Ionescu,
se reduc la „simplul resentiment, aºa cum a atunci când preia spre criticã expresii ale Martei
hotãrât Marta Petreu”, deoarece România este Petreu, le priveºte mai ales literal, fãcând prea
locul unde în apropiere de Constanþa a avut puþine referinþe la contextul în care ele au fost
„experienþa de luminã”, locul în care s-a cãsãtorit expuse. Înclin sã cred cã lectura cãrþii ei necesitã
ºi locul care l-a legat pentru totdeauna de fãrã discuþie în prealabil sau în paralel ºi lectura
ortodoxie. Autoarea respinge prezentarea lui cãrþii Martei Petreu, deoarece împreunã reuºesc
Ionesco ºi Cioran ca urmaºi ai fondului nelatin sã creeze o polemicã ºi în acest caz devine im-
196
portant intervalul creat de cele douã cãrþi, în patimi, dorinþe etc., sunt deopotrivã eu ºi nu
care tematizarea ºi problematizarea provoacã sunt eu, sunt înãuntru, sunt afarã, acela care
lectorul inteligent. face, care e fãcut, care vede cum face, se face,
Avem în faþa noastrã douã demersuri cum se face cã, fãrã sã înþeleagã prea bine.” El
hermeneutice în care douã femei îºi revendicã este cel pentru care uimirea „e cu adevãrat
dreptul de a prezenta acelaºi bãrbat, fiecare conºtiinþa […] cea mai autenticã”, pentru care
având ca mijlocire opera autorului, a cãrei „ne-rãspunsul e cel mai potrivit rãspuns”.
individualitate se ridicã numai prin diferenþele A-l prinde pe Ionesc[u]o sau pe om în gen-
celor douã texte, iar portretizarea sãvârºitã în eral într-o logicã, între exprimãri formale, este
cele douã cazuri nu poate fi din pãcate decât periculos ºi nedrept. Poate numai lectura ºi
dorinþã de a înscrie incognoscibilul într-un relectura scrierilor sale ne salveazã, în mãsura în
sistem discursiv, într-un limbaj, într-o gândire. care ne aruncã inevitabil cãtre a trãi, fiecare în
Ambele cãrþi mediazã apropierea de felul nostru, acelaºi text, deschis neîncetat
individualitatea autorului, dar în aceeaºi mãsurã intuiþiilor, experienþei, gândirii ºi neliniºtii
contribuie la dezindividualizarea sa, înscriindu-l noastre. Sfârºitul acestui travaliu nu se poate
în nivelul comun al înþelegerii, ilustrând în încheia într-o carte decât în mãsura în care ea
acelaºi timp „criza limbajului”, „ruptura între este „cel mai potrivit rãspuns”, adicã „ne-
fiinþã ºi gândire”. Atâta timp cât „gândirea rãspunsul” la întrebarea „Cine este Ionescu?”.
adevãratã nu poate fi decât vie, viaþa „nu e nimic Dacã lectura celor douã cãrþi-portret ale
dacã se pierde în neantul autorului ne duc cu gândul la ne-rãspunsul
impersonalitãþii”(Jurnal în fãrâme). Cele douã despre care aminteam mai devreme, ele meritã
autoare, prin cãrþile lor, încearcã sã rãspundã la atenþia noastrã, dacã în schimb aºteptãm de la
întrebarea Cine este Ionesc[u]o? Rãspunsul este ele „adevãratul chip al lui Ionescu” trebuie sã
întotdeauna paradoxal: Ionesc[u]o este cel care mai citim ºi cartea despre adevãr, altfel… ªi
a scris opera lui Ionesco, este opera însãºi, dar cãrþile astea despre adevãr nu-s puþine.
este ºi cel care a refuzat sã fie altceva decât El, “Nefericit e cel ce vrea sã-ºi pãstreze
Individualitate, Om. originalitatea” (Rinocerii)
În Jurnal în fãrâme, autorul rãspunde singur 1
Mircea Vulcãnescu, «Pentru Eugen Ionescu», [1934], în Dimensiunea
la aceastã întrebare: „Eu sunt deci cel ce (mã) se româneascã a existenþei, vol 2, Bucureºti, Editura Eminescu 1996, p. 170
priveºte, un soi de Dumnezeu neputincios. Nu 2
ibidem.
sunt doar o privire. Sunt ºi cel ce nutreºte
197
Iulia Iuga Modul de abordare a problemei ºi exemplele
utilizate de autoare în demersul lor sunt extrem
de interesante, variate ºi neºteptate. Printre
fenomenele care vin sã-ºi aducã contribuþia la
Catherine Clement, Julia susþinerea ideii unui “sacru feminin” este
Kristeva, Femeia si Sacrul menþionat accesul fulgerãtor la sacru al femeilor
din Africa, femei caracterizate de o “porozitate
Editura Albatros, Bucureºti,
deosebitã”, femei care urlã în timpul slujbelor
2001., 244 pg. religioase creºtine, ºi a cãror situaþie “minoritarã”
poate explica acest acces la sacru.
Este evocatã de asemenea atitudinea seninã a
negreselor din New York, seninãtate ce decurge
din siguranþa vieþii, a faptului cã existã viaþã ºi cã
ele sunt cele care o dau. Julia Kristeva ridicã cu
Catherine Clément ºi Julia Kristeva aceastã ocazie problema diferenþei dintre “cele
abordeazã, într-o manierã deosebit de care dau viaþã” ºi “cei care dau sensul”,
interesantã, o temã foarte actualã, acea a locului exprimându-ºi speranþa cã aceastã diferenþã va
ºi rolului femeii în societate, accentul cãzând dispãrea odatã cu miºcarea de afirmare a
mai ales pe relaþia specialã care existã între femeilor.
femeie ºi sacru, indiferent de formele sub care Alt exemplu, adus de Catherine Clément, este
acesta îºi face simþitã prezenþa în viaþa societãþii cel al funcþiilor deosebite, ce þin de domeniul
ºi a membrilor ei. sacrului, ale femeilor care conduc ºi oficiazã
Cartea are forma unei corespondenþe între ceremoniile de scoatere a spiritului rãzbunãtor
cele douã autoare, scrisorile urmãrind dintr-un trup.
evidenþierea unui sacru specific femeilor ºi Ideea sacrului specific femeilor este subliniatã
experienþei feminine. ºi de cazurile pacientelor Juliei Kristeva, unde
IULIA IUGA Autoarele prezintã anumite aspecte ale vieþii sacrul apare ca plãcerea sacrificiului dorit ºi
MA in Culture and femeilor aparþinând diferitor culturi sau epoci acceptat, ca percepþie inconºtientã a femeii
Communication, pentru a demonstra situarea femininului “pe asupra erotismului greu de suportat, explicând
Babeº- Boly ai Univ
Bolyai er
er--
Univer
sit
sityy, Cluj, R omania
Romania
acoperiº”, adicã mai aproape de sacru. astfel masochismul pacientelor, anorexia ºi
E-mail: instinctul lor de a-ºi “înjosi trupul”. Motivul care
iuliaiuga@hotmail.com
198
KEY WORDS: le face pe femei sã nu vorbeascã despre aceste Kristeva sondând alchimia sacralitãþii iubirii
trãiri este reprezentat de faptul cã sacrul þine de materne.
feminine experience,
the sacred, dialogues
indicibil, de “fãcut, simþit, auzit”. Kristeva face ºi o analizã a evoluþiei imaginii
Pentru a ilustra mai bine experienþa femininã femeii în Biblie, plecând de la denigrarea
a sacrului, autoarele fac apel la ideea lui acesteia datoratã cultului pãgân al fertilitãþii ºi
Winnicott, conform cãreia principiul pur al pãcãtoasei Eva ºi ajungând la recunoaºterea
sexului opus se gãseºte în fiecare dintre noi, rolului femeii de intremediar între elementele
precum ºi la distincþia pe care acesta o face între de jos, strãine ordinii, murdare, ºi cale de sus,
verbele specifice fiecãrui principiu pur: “a fi” legate de “lumea de dincolo”. Autoarea
pentru principiul feminin, care trimite cu gândul analizeazã de asemenea imaginea Sfintei Maria,
la “seninãtatea Fiinþei” a lui Heidegger ºi “a face” sacralitatea ei ºi importanþa acesteia în destinul
pentru principiul pur masculin. femeilor.
Alt aspect al sacralitãþii feminine reiese din Ideea ce se face simþitã peste tot este aceea a
ideea, subliniatã de Catherine Clément, cã sacrul legãturii dintre sacru ºi ceea ce scapã regulii,
þine de detaliu, de mirosuri, secreþii naturale, precum ºi aceea conform cãreia prezenþa
bucãþi de unghii, de pãr, de pãrþile care au femininã aduce nonconformism, ameninþã
devenit “deºeuri” ale trupului uman, datoritã ordinea socialã. Sacralitatea þine de o “altã
faptului cã au fost expulzate ºi aruncate din ordine” (a misticismului, a transei, a extazului),
ordinea socialã simbolicã, transformându-se specificã femeilor ºi supra-naturalului plin de
dintr-o “murdãrie profanã” într-o “patã sacrã”. contradicþii ºi opus transcendentului, care este
Faptul cã femeile sunt mai familiarizate cu domeniul bãrbaþilor ºi care depãºeºte orice
trupul lor, care are mai multe legãturi cu aceste opoziþie.
“deºeuri”, implicã o înclinaþie femininã mai Sacrul este prezentat ca un scurtircuit între
puternicã spre sacru. sensibilitate ºi raþiune, în detrimentul
Corespondenþa care alcãtuieºte cartea este cunoaºterii, asemeni sublimului lui Kant.
extrem de deschisã ºi sincerã, fiind introduse Problema care este evidenþiatã de cele douã
numeroase elemente ce þin de viaþa personalã a autoare este cã existã un risc al experienþei
autoarelor. Problemele familiale aduc astfel în sacralitãþii, care devine distrugãtoare. Este
discuþie ºi experienþa maternã, care nu putea necesarã astfel cãutarea unei sacralitãþi ne-
lipsi dintr-o discuþie despre sacrul feminin, Julia sacrificiale, o flexibilizare a acestui ideal dra-
conic, a acestui scurtcircuit dintre suflet ºi trup.
199
Soluþiile aduse de cele douã autoare sunt Ioana-Roxana Havrici
politica ºi îmblânzirea tensiunii datoratã
conflictului suflet- trup prin scris ºi prin
meditaþie asupra unui obiect, cum ar fi firul cu
plumb al zidarilor, care sã simbolizeze alinierea Sandu Frunzã, Religious
ºi echilibrul. Fundamentalism and the New
Concluzia cãrþii este aceea cã experienþa
femininã a sacrului þine mai mult de misticã
Conflict of Ideologies, Limes,
decât de dogme, apropiindu-se de ateism, Cluj, 2003
prezentat ca “munca de cãutare a sensului la
marginea nimicului”, muncã ce aparþine
oamenilor ce vor sã se elibereze de Dumnezeu,
în spiritul taoismului care pãrãseºte înãlþimile Sandu Frunza’s Religious Fundamentalism
cerului în favoarea cãutãrii omenescului la and the New Conflict of Ideologies
nivelul “firului de iarbã”. (Fundamentalismul religios si noul conflict al
În ciuda unor dezacorduri ºi a momentelor în ideologiilor) is the first scholar approach of the
care autoarele par a alege cãi total opuse, cele topic of fundamentalism in the Romanian cul-
douã voci, deºi diferite, reuºesc sã confere ture. In this volume, the author, a specialist in
unitate cãrþii, asemeni sopranei ºi philosophy of religion and anthropology, has fo-
mezzosopranei, cu care ele însele se comparã. cused his attention on a part of the social reality
that was generated by the process of individual’s
constitution of identity. It is well known that the
reality of religious identity, considered as part of
the specific diversity of our multicultural society,
is globally reflected by the mass-media through
IOANA-ROXANA
spectacular and speculative means. In Romania,
HAVRICI
public opinion’s understanding of the phenom-
Student, F acult
Facult
acultyy of ena resulted from the multicultural status of the
Sociology and Social
Assistance, BBU
BBU,, Cluj,
global society depend mainly on mass-media
Romania. E-mail: and, as a consequence, there are only second
ro xanaha
roxanaha vrici@
xanahavrici@ hand representations.
y ahoo .com
ahoo.com
200
KEY WORDS: Sandu Frunza’s study tries to fill in this lack great variety of opinions on this topic formulated
religious fundamen-
of knowledge by offering a different perspective by some of the most important specialists in this
talism, ideologies, on the matter of religious fundamentalism. In area, such as James Davison Hunter, Hava
conflict, Frunza’s view, fundamentalism, seen as a global Lazarus-Yafeh, Laurence L. Silberstein, Joan
multicultur alism,
multiculturalism,
religious identit
identityy, phenomenon, is the direct result of the interac- Scott, Lionel Caplan, Bruce Lawrence, Marty E.
globalization tion between religious tradition and ideology Martin and R. Scott Appleby.
(the latter understood as a secularized religion). The author shows us that fundamentalism is a
In this book religion is considered freom the paradox because it is both an anti-modern phe-
poiny of view of its relation with modernity and nomenon and one of the structural elements of
its effects at a micro and macro-social level. The modernity’s system of values. Fundamentalism is
results of this interaction can be seen both in the a reaction to the actually false alienation attempt
case of the vulnerabler individual willing to re- conceived by modernity and it turns to religious
create his identity and in the case of human col- tradition as to the system of values to be fol-
lectivity in general modeled according to the re- lowed in a variety of social contexts. Religious
constructed typology of social interactions. The tradition considered as a system of values is
individuals have started to deny their inner, reli- meant to be generalized from the status of
gious self, which they used to consider authen- “truth” for a small group to that of an absolute,
tic. This process is similar with Boudon’s “effect unchallenging truth for the entire humanity. Pro-
of perversion” manifested in transcedence’s con- grammatically, fundamentalists accuse modernity
stitution of the world. Modernity is the keeper of of being the generator of the process of dehu-
the key to an alternative – it presents ideology as manization that destroys our society. This is why
an option able to respond both to individual’s they refuse to subscribe to this process by con-
psychological needs and to his desire for social ciliating the religious tradition with the Western
recognition, for it proclaimes itself the only democratic system of values. Moreover, funda-
possesor of the true values. mentalism reproaches modernity for laicism
Through discussing about some of the funda- which has distanced the individual from all spiri-
mentalist movements developed in Christian, Ju- tual values. The violence that fundamentalist
daic and Islamic world, the author manages to movements use both against the outsiders and
outline the most important features of funda- the moderate members of the group is justified
mentalism. His arguments are sustained by a considering their own opinions to be the only
concise and well-organized presentation of the desirable ones because of their authenticity.
201
The basis of Sandu Frunza’s argumentation is society is characterized by the interference of the
the fact that ideology is a system of ideas re- church of majority with a great variety of reli-
sulted from the interpretation of religion as a gious minorities. That is why, the author affirms
system of principles of action valued by the fun- that cultural and religious pluralism should be
damentalist organizations as an important means developed more in order to avoid the intolerant
at a socio-political level. Through this, the author and fundamentalist attitudes.
shows us that fundamentalism in itself is nothing In comparison with mass-media’s superficial
but a modern form of cynicism. Despite the fact approach to the relationship between religion
that the leaders of the fundamentalist move- and ideology in the context of modernity, Sandu
ments are always denying any possible influence Frunza’s approach is an in depth one under-
of modernity on their system of values. taken at both a global level and at the level of
Another question approched by Religious Romanian society.
Fundamentalism and the New Conflict of Ide- Even though the author’s conclusion pre-
ologies is that of the interference of religion and sents itself as a foresight, it greathest merit con-
ideology at a socio-cultural level in Romania. The sists in the fact that it gives us a strong reason to
analysis of the multicultural social life and the re- be open to further discussions on this matter.
lation of the religious majority with the minori- Sandu Frunza shows us that the present day con-
ties specific to Romanian society underlines the flict of ideologies is part of our world; we have
fact that religious minorities must be considered to accept it, and we have to learn to deal with it.
as a dominated “social and political category”,
not necessarily numerically, but socially and cul-
turally. Sandu Frunza considers that Romanian
202
Gabriel Leanca regimului comunist? Este limpede cã un rãspuns
la întrebarea de debut a textului nostru nu poate
decât invoca ideea recuperãrii trecutului, un
trecut care poate fi reintegrat în memoria
colectivã prin depolitizarea, dezideologizarea
Tony Judt, Povara societãþii (fapt inerent cãderii comunismului ca
responsabilitãþii. Blum, sistem) ºi, în al doilea rând, prin revitalizarea
Camus, Aron ºi secolul XX ºtiinþelor sociale, în speþã a metodologiei
ºtiinþelor istorice. Însã la care parte a trecutului
francez accedem? Anii ’90, cum bine preciza Bronislaw
Traducere de Lucian Leuºtean, Baczko (Sociétés post-communistes et crises
identitaires în Nos identités) au avut o
Ed. Polirom, Iaºi, 2000
particularitate prin faptul cã au generat un
sindrom al restauraþiei, urmare fireascã a cãderii
zidului Berlinului, dar ºi loviturã de bumerang în
trupul ºi aºa firav al democraþiilor est-europene.
În cazul în care comunismul era iadul pe
Ce a însemnat cãderea comunismului? Un pãmânt, atunci perioada interbelicã reprezenta o
rãspuns la aceastã întrebare riscã sã fie întoarcere la vârsta de aur a naþiunii, a
incomplet deoarece trecutul, pe versantul sãu progresului ºi a împlinirii statelor din rãsãritul
contemporan, abia începe sã fie investigat. În Europei. Nu fãrã temei aceastã politicã a
special pentru þãrile din Estul Europei (fãrã însã memoriei. În fond, dupã tratatul de la Versailles
,,a masifica” geo-cultural rãsãritul european), din 1919 s-au creat state-naþiuni ce luau locul
trecutul contemporan a reprezentat imperiilor multinaþionale considerate decrepite.
incontestabil o sursã de chinuri ºi frustãri, fapt Noua ordine mondialã era, cel puþin din
pentru care cãderea comunismului are o perspectiva statelor-naþiuni, cadrul firesc în care
G ABRIEL LEANCA
semnificaþie aparte. Cât ºi ce anume din memo- trebuiau sã aibã loc luptele politice. Însã
Teaching Assistant,
ria anilor petrecuþi la adãpost de ,,jugul capital- naþionalismul exacerbat, antisemitismul (nu în
Facult
acultyy of History
History,,
”Al. I. Cuza” Univ ersit
Universit
ersityy ist” va intra în imaginarul colectiv ce este în curs ultimul rând genealogia intelectualã a acestuia),
Iasi, R omania
Romania de cristalizare? Ce loc ocupã în memoria eºecul pacifismului în perioada interbelicã
E-mail: conduceau la confecþionarea unei identitãþi
gleanca@y ahoo
gleanca@yahoo .com
ahoo.com colectivã perioada de dinaintea instaurãrii
203
KEY WORDS: colective postcomuniste indezirabile ºi consecvent” (Vladimir Tismãneanu în Prefaþa
anacronice în raport cu societatea occidentalã, volumului Europa iluziilor, coordonat de cãtre
history
history,, imaginary
imaginary,,
nationhood, na- unde nevoia de reconciliere între adversari se Daciana Branea, Postfaþã de Dorian Branea, Ed.
tional ideology
ideology,, impusese ca unic antidot pentru fanatismul poli- Polirom, Iaºi, 2000, p. 12).
secularization
tic, fiind totodatã generatoare de prosperitate. De ce era marginal Léon Blum, având vedere
Textul lui Tony Judt referitor la problema faptul cã acesta a fost chiar prim-ministru al
responsabilitãþii în societatea francezã a secolului Franþei în anii 1936-1937 ºi în 1938? ,,A fi evreu
ideologiilor completeazã de fapt o întreagã în Franþa dupã 1934 însemna sã simþi neplãcerile
dezbatere care se poartã astãzi în România pe crescânde ale antisemitismului intern, precum ºi
tema memoriei secolului extremelor. ecourile rasismului de dincolo de Rin. A fi un
Abstractizând, putem considera cã distrugerea evreu proeminent – ºi liderul unui partid politic
comunismului a însemnat ocultarea formelor de autointitulat ,,revoluþionar”- însemna sã provoci
teroare naziste, iar lupta contra Germaniei ºi, im- oprobiul ºi dezgustul chiar ºi în cercurile
plicit, a nazismului a condus în cele din urmã la respectabile. A fi un socialist evreu care susþine o
comunizarea jumãtãþii estice a continentului atitudine fermã împotriva lui Hitler însemna sã
european ºi, ne aminteºte Tony Judt, la provoci critica stângii ºi aluziile larg rãspândite
degajarea unor dezbateri publice în Occident al cã favorizezi un rãzboi ,,evreiesc”. A fi evreu în
cãror subiect era tocmai rolul responsabilitãþii în Franþa regimului de la Vichy însemna sã te
susþinerea ideologiilor. Cine erau ºi ce idei aveau confrunþi cu un risc permanent. Iar a fi Léon
Léon Blum, Albert Camus ºi Raymond Aron în Blum însemna sã fii predat de cãtre regimul de la
,,anii ciumei”? Ce anume au în comun cele trei Vichy germanilor pentru a fi trimis într-un lagãr
personalitãþi? În primul rând, dupã cum de concentrare.”(p.52).
precizeazã pe parcursul textului Tony Judt, toþi Fãrã a avea o ascendenþã muncitoreascã, însã
aceºtia ,,au înotat împotriva curentului”, având loial tradiþiei jaurèsiene, Léon Blum, la al XVIII-
tãria de a afirma ceea ce gândeau într-un context lea congres al SFIO (Section Française de
în care opiniile radicale dominau scena publicã, l’Internationale Ouvrière) din Tours din 1920, a
plãtind astfel preþul marginalizãrii lor în apãrat socialismul democratic francez opunându-
cercurile politice sau culturale în care activau. se afilierii organizaþiei la Internaþionala a III-a
Mai mult decât atât, ceea ce îi leagã pe cei trei controlatã de Moscova. Însã depãrtarea de
intelectuali, în ciuda personalitãþilor lor diferite, comuniºti a fãcut ca liderul francez sã
este ,,un anticomunism riguros, profund ºi promoveze o lungã politicã de opoziþie pânã în
204
1936, deoarece Blum, respingând afilierea la Deºi a respins ideea implicãrii în politicã a
Internaþionala a III-a, risca, prin ipotetica artistului, însã asociat stîngii franceze (asimilat
participare la guvernare (o guvernare ce putea fi fiind unui intelectual angajat în Rezistenþã),
doar de dreapta), sã plaseze întreaga tradiþie Albert Camus intrã în dezbaterea publicã cu
revoluþionarã în tabãra comunistã. În felul acesta privire la responsabilitate prin editarea în 1951 a
,,profetul desconsiderat” a reuºit sã consolideze lucrãrii Omul revoltat. Ideile sale, astãzi
poziþia stîngii, detaºînd miºcarea socialistã adjudecate din punct de vedere istoriografic,
francezã de componenta comunistã, tot mai vizau înþelegerea ideii de revoluþie în contextul
aservitã sovieticilor. Fireºte, guvernarea de un an totalitarismului. ,,Camus a inversat
a Frontului Popular nu fusese una dintre cele convenþionala apãrare intelectualã a terorii
mai bune, deºi se impuseserã numeroase revoluþionare atunci în vogã: nu ambiþiile ºi
reforme: creºterile salariale, sãptãmîna de lucru acþiunile Uniunii Sovietice pot fi explicate ºi
de 40 de ore, concediul plãtit, dreptul la apãrate prin analogia cu realizãrile iacobinilor;
negocieri colective. Divizarea majoritãþii ci, mai curând, Revoluþia francezã ºi chiar
parlamentare ºi scãderea popularitãþii au atras noþiunea de revoluþie [s.n., G.L.] în sine trebuie
cãderea guvernului socialist. În privinþa relaþiilor puse în discuþie datoritã a ceea ce ºtim noi astãzi
internaþionale, Blum era un partizan al politicii despre costurile terorii” (p. 103). Albert Camus
dezarmãrii colective a anilor ’20, salutînd mai însã nu s-a limitat la acest lucru. Þintele
târziu München-ul ºi chiar pactul Ribbentrop- discursului sãu au devenit ºi marii gînditori ai
Molotov- poziþie aflatã în concordanþã cu ideile modernitãþii (Rousseau, Hegel, Marx), figuri
socialiste ale politicianului. Acest moralist responsabile într-o genealogie intelectualã a
francez, considerã autorul volumului, ,,a fost un terorii.
rãtãcitor perpetuu printre diferitele identitãþi Cariera parizianã a lui Albert Camus nu era
franceze de care s-a apropiat în anumite una care sã-i asigure confort intelectual.
momente” (p. 93). În privinþa dezbaterii cu Dimpotrivã, faptul cã scriitorul era un provincial,
privire la ,,spiritul francez” Léon Blum a respins atât ca naºtere (originar din Algeria) cât ºi ca
demonstraþiile etno-psihologice atît de educaþie (nu urmase une grande école asemenea
rãspîndite însã în epocã (p. 93 ). lui Sartre, Aron, Simone de Beauvoir etc),
Albert Camus, ,,moralistul indecis” întruchipa avusese un impact asupra carierei sale. Nu vom
ceva specific francez, ,,la intersecþia dintre insista asupra acestor factori, ei însã au o
literaturã, gîndire ºi angajare politicã”(p. 95). pondere importantã în demonstraþia lui Tony
205
Judt, ce leagã într-un mod just datele biografice neutrã”(p. 154). Sistemul sãu de gîndire politicã,
cu rezultatele impactului public al operelor în ciuda simpatiilor declarate de stînga, scrie
scriitorului. Camus, scrie autorul american, a Judt, valida, în primul rînd, un demers etic.
avut de suferit nu doar din cauza depãrtãrii de Trebuie sã reflectezi nu doar la contextul social
mediul sãu natal ci ºi din cauza inadaptãrii la ºi politic în care activeazã un regim politic, ci
mediul cultural parizian. Mai mult decît atât, este fundamental sã-l judeci în funcþie de
,,era prin instinct ºi temperament o persoanã categoriile bine/rãu, adevãr/fals. În cazul lui
neafiliatã” (p. 113); ,,þinta realã a lui Camus nu Raymond Aron aceastã preocupare pentru
era, […], stînga, ci extremismul politic în gen- responsabilitate venea dintr-un realism politic ce
eral” (p. 132) . postula ,,judecãþile morale pe care cetãþenii le
Raymond Aron, situat de cãtre Tony Judt într- oferã guvernelor sau interesele morale reale sau
o tradiþie a gîndirii politice franceze a secolului imaginare ale tuturor actorilor dintr-o
al XVIII-lea, era un personaj tipic al elitei societate”(p. 174). Aceastã concepþie nu se baza
universitare a timpului sãu. Ideile sale legau însã pe o alterare a principiului ,,raþiunii de stat”,
stabilitatea politicã de ordinea civilã ºi libertãþile fapt evidenþiat de cãtre Tony Judt în contextul
publice (p. 162). În concepþia sa exista un raport reacþiilor pe care ,,iniþiatul marginal” le-a avut în
între ,,mitul revoluþionar francez ºi ameninþarea anii rãzboiului din Algeria. De asemenea, dupã al
clar totalitarã împotriva libertãþii reprezentatã doilea rãzboi mondial, Raymond Aron fusese un
de un anumit tip de societate represivã”(p. 163). partizan al rezolvãrii ,,problemei germane” în
De ce însã Raymond Aron socotit ,,marginal” ? cadrul Europei occidentale, pronunþîndu-se ulte-
Absolvise renumita École Normale Supérieure, rior pentru reînarmarea Germaniei Federale în
teza sa de doctorat îl propulsase printre contextul rãzboiului rece. Raymond Aron ,,nu a
speranþele gândirii franceze contemporane, iar fost un moralist. Dar întreaga sa carierã a
din 1954 era numit la Sorbona la catedra de constituit un pariu cu Raþiunea împotriva
sociologie, fãrã a mai menþiona prezenþa sa în istoriei”(p. 193).
dezbaterile publice. Rãspunsul rezidã în lipsa de Existã anumite elemente pe care autorul
popularitate a ideilor sale. ,,Dupã 1947 el a american le accentueazã pe tot parcursul
adoptat o poziþie fermã în sprijinul alianþei textului. Exceptând problema responsabilitãþii
occidentale într-o perioadã în care cei mai mulþi politice ce constituie baza structuralã pe care se
intelectuali francezi fie simpatizau cu blocul articuleazã cartea, un loc bine definit îl are tema
sovietic, fi visau la o <<a treia cale>>, revoluþiei franceze sau, în general, ideea de
206
revoluþie. Tony Judt este îndreptãþit sã considere de valorile pe care le-a consacrat. ,,Cine a
cã dezbaterea în jurul ideii de revoluþie a <<controlat>> înþelegerea Revoluþiei franceze
coagulat anumite energii politice, orientând, a controlat Franþa sau, cel puþin, s-a aflat în
într-un fel sau altul, atitudini ce s-au evidenþiat postura de a stabili condiþiile disputelor
mai ales în anii de vârf ai ascensiunii privitoare la legitimitatea politicã în Franþa
comunismului. Deºi la congresul SFIO din 1920 postrevoluþionarã”(p. 13). De asemenea, Tony
Léon Blum a pierdut, posteritatea i-a acordat Judt are perfectã dreptate sã afirme cã
primul loc printre cei pe care ideologia importanþa Revoluþiei este covârºitoare în
comunistã nu i-a învins, fiind un apãrãtor al apariþia unui anume tip de a face ºi de a înþelege
ideilor socialiste, fãrã a fi un admirator al politica. Acesta a valorizat argumentaþia grupului
,,Poporului înarmat”. În mod lucid, Albert fondator prin ocultarea terþelor versiuni asupra
Camus a condamnat asocierea dintre principiile istoriei. ,,Astfel, puterea politicã modernã s-a
etice ºi teroare, iar Raymond Aron a refuzat întemeiat pe o versiune particularã asupra
mitologia politicã în general. Aceastã dezbatere istoriei; drept rezultat, istoria a devenit politicã”
cu privire la revoluþie reprezenta una dintre (p. 13).
caracteristicile vieþii publice din Franþa, însã în Lucrarea autorului american nu reprezintã
,,anii ciumei” aceasta trebuia direcþionatã cãtre doar o contribuþie valoroasã pe tema
critica ideologiilor totalitare ce se hrãniserã din responsabilitãþii intelectualilor în secolul
posteritatea ideii de revoluþie pânã la confiscarea extremelor, ea poate fi receptatã din perspectiva
ei. Parte integrantã a identitãþii franceze, mitul mai largã a istoriei ideilor politice în secolul al
revoluþiei a fost politizat pânã la dezrãdãcinarea XX-lea.
207
Raluca Ciurcanu schimbãtoare a timpului ºi spaþiului ºi schema
organizãrii sociale, etapele razboiului modern
pentru cucerirea dreptului de a defini ºi aplica
sensul spaþiului folosit în comun, ºansele
Zygmunt Bauman, suveranitãþii politice în condiþiile globalizãrii
Globalizarea si efectele ei economiei, finanþelor ºi comunicaþiilor,
consecinþele culturale ale acestei transformãri ºi,
sociale în final, explorarea expresiilor noii polarizãri
Ed. Antet, Bucuresti, f.a. instituite de acest proces, cu întreaga suitã de
consecinþe în planul social, animat de un ,,glo-
bal’’ deziderat de miºcare, de transformare, dar
subminat, în acelaºi timp de angoasã,
insecuritate ºi incertitudine.
Zygmunt Bauman cautã sã redefineascã, Ceea ce a caracterizat ultimul sfert al
printr-o analizã minuþioasã, termenul de secolului 20 pare sã rãmînã în istorie sub
globalizare. Pe masurã ce este tot mai exploatat numele de ,,Marele Rãzboi de independenþã faþã
în discursul cotidian, fiind rostit cu acea fervoare de Spaþiu’’ , acest fapt antrenînd o dispersie a
a aspirantului spre o evenimenþialitate tot mai centrelor de decizie ºi plasarea acestora dincolo
mult inventatã, tinde sã fie clasificat în ordinea de orice constrîngere teritorialã; acest fapt este
cuvintelor cu o consistenþã opacizatã. demonstrat prin apelul la un exemplu din sfera
Prin analiza sa, autorul urmãreºte sã economicã, cel al acþionarilor unei companii,
transgreseze aceste limite interpretative, care nu mai sunt ,,legaþi’’ de o formã de
remonteazã pas cu pas ceea ce reprezintã în spaþialitate, în care se gãseºte respectiva
realitate globalizarea, prin prisma semnificaþiei ºi instituþie; ei pot opera o ,,mutare’’ a acesteia în
a consecinþelor sociale implicate . funcþie de abilitatea lor de a spori numãrul de
Cu toate acestea, autorul precizeazã în prefaþa dividende; în aceste condiþii compania se poate
cãrþii faptul cã aceasta din urmã nu evolueazã miºca în libertate, dar consecinþele miºcãrii
RALUCA CIURCANU spre o concluzie ºtiinþificã, tendinþa fiind mai rãmîn pe loc.
Facult
acultyy of History mult una de problematizare, de interogare, iar Mobilitatea furnizeazã o valenþã majorã ºi
and Philosoph
Philosophyy, BBU nu de statuare a unor pronosticuri. anume eludarea rãspunderii pentru consecinþe,
Cluj, R omania
Romania
Email:
Structuratã pe cinci capitole, cartea vizeazã în condiþiile în care se poate vorbi despre o nouã
danaida21@y ahoo
danaida21@yahoo .com
ahoo.com cercetarea diferenþei dintre natura prin esenþã
208
KEY WORDS putere, neancoratã, capabilã sã se deplaseze cu Un alt aspect relevant este cel al prãpastiei
repeziciune, lãsîndu-i în urmã pe cei care care desparte statul de economie, într-o lume în
Bauman, globalization,
social consequences,
continuã sã rãmînã prizonierii spaþiului, pentru a care capitalul nu mai are un domiciliu fix, iar
space, mobilit y
mobility suporta efectele acestei schimbãri. fluxurile financiare au ieºit de sub controlul
Nu se mai vorbeºte despre o graniþã geofizicã, guvernelor naþionale, multe pîrghii ale politicii
distanþa fiind perceputã, ca în atît de multe economice nu mai, statul-naþiune se erodeazã,
contexte istorice, ca un produs social, ,,realitatea iar factorii erozivi sunt ,,transnaþionali’’ ºi, în
graniþelor’’ fiind un fenomen de clasificare bunã mãsurã, anonimi; ei nu formeazã un sistem
socialã. uniform sau o ordine, ci sunt o aglomerare de
Noul spaþiu organizat este guvernat de sisteme manipulate de actori invizibili. Lumea
tehnicã, de viteza de acþiune a acesteia ºi de însãºi nu mai apare ca totalitate, ci ca un cîmp de
costurile utilizãrii ei; este un spaþiu desacralizat, forþe împrãºtiate, disparate, coagulîndu-se în
artificial, accesibil prin creierul electronic, locuri greu de prevãzut ºi acumulînd o tensiune
naþional, nu local. De aici naºterea unui nou pe care nimeni nu ºtie cum sã o stãpîneascã; nu
spaþiu, cel cibernetic, în care omul pare sã se existã, de asemenea, nici o problemã care sã
elibereze de limitele corpului fizic. surprindã totalitatea chestiunilor globale ºi, în
În ce priveºte ideea de supraveghere, sau cea acelaºi timp, sã deþinã consens global.
a unui Panoptikon, asa cum îl vedea Foucault, Aceastã ,,globalizare’’ este însãºi noua ºi
pare a fi o redundanþã, acesta fiind înlocuit de neplãcuta percepþie a lucrurilor care scapã de
un super panoptic, în care vizate sunt corpurile sub control, iar sensul ei constã în caracterul
prinse între reþele, baze de date, autostrãzile nedefinit, dezorganizat ºi autopropulsat al
informaþiei; nu se mai pune problema unor problemelor lumii: lipsa centrului, a unui
priviri indiscrete, în acest context, ba mai mult, pupitru de comandã, a unui consiliu de decizie,
cei supravegheaþi sunt cei care furnizeazã datele, a unui birou managerial.
cei dintîi factori, voluntari, implicaþi în Fragmentarea politicã ºi globalizarea
supraveghere. economicã, departe de a acþiona în direcþii
În paralel cu Panoptikon-ul se naºte o nouã contrare sunt de fapt aliaþi ºi conspiratori, ºi
tehnicã de putere, numitã sugestiv Synoptica, ce datoritã acestei perspective, eliberate de explozia
vizeazã supravegherea celor puþini de cãtre cei noii libertãþi de miºcare, aºa numitele procese de
mulþi, varianta posibilã prin explozia mass - me- globalizare se soldeazã cu o redistribuire a
dia, mai cu seamã a televiziunii. privilegiilor ºi a lipsurilor, a bogãþiei ºi a sãrãciei,
209
a resurselor ºi a sterilitãþii, a puterii ºi a Ovidiu Podar
neputinþei, a libertãþii ºi a constrîngerii. Asta face
ca astãzi, în opinia autorului, sã asistãm la o
restratificare în cursul cãreia se formeazã o nouã
ierarhie socio-culturalã mondialã. Ioan Chirila, Cartea profetului
În concluzie, ceea ce înseamnã globalizare Osea – Breviarum al
pentru unii reprezintã localizare pentru alþii;
semnalînd o nouã libertate pentru unii ,
gnoseologiei Vechiului
procesul globalizãrii îºi face apariþia neinvitat , ca Testament
un destin crud pentru alþii. Editura Limes, 1999
Scrisa in sapte parti, cartea reprezinta teza de

doctorat a parintelui Ioan Chirila, profesor in
prezent la Facultatea de Teologie Ortodoxa din
Cluj-Napoca; iubitor de a sluiji cu vrednicie la
Sfantul Altar, autorul marturiseste totusi
adancimea de nepatruns a cunoasterii lui
Dumnezeu, motiv pentru care abordeaza o astfel
de tema pentru cercetarile doctorale, structurate
intr-o introducere, traducere, comentariu,
teologia cartii, in 12 capitole. Ceea ce autorul
doreste sa prezinte este contingenta, con-
OVIDIU P ODAR curgerea istoriei cu Revelatia, imboldul sfant ce
Departament of Phi- asteapta sa devina act prin fapta istorica
losoph
losophy y restauratoar. Este motivul pentru care parintele
Facult
acultyy of History and
Philosoph y
Ioan vede in cartea profetului Osea o “summa
Philosophy
BBU
Romania teologic profetica”, in care actul profetic este
210
KEY WORDS: unul universal si general, in vederea cailor Dumnezeu in actul teofanic spre anularea
drepte ale Domnului de catre intreaga omenire, limitatului cunoasterii omului, si profetismul ca
Osea, prophetism, Old
Testament,theology
estament,theology,, gandire exprimata doctrinar, parenetic si liturgic eveniment religios ce introduce omenirea intr-o
gnoseology de Osea, si care se restrange la o definitie deplin dimensiune christologica a existentei sale, suma
evanghelica: Eu sunt Domnul Dumnezeul lor putand fi exprimata ca fond unic al
Tau...iar noi raspundem: Tu esti Doamne, traind gnoseologiei umane, pentru ca nu se poate vorbi
in cautare realitatea intunericului Sinaiului pe de profetism “ex Christi”, in perspectiva in care
care dorim sa-l urcam. “Verbum Dei” este prezent real in profetism.
Vechiul Legamant este fundamentul istoric Profetul traieste, aude, intelege, vorbeste in
pentru crestinism si mozaism, insa modul de dimensiunea omniprezentei Acestuia.
prelucrare si interpretare a invataturilor Ca eveniment istoric si revelational funda-
veterotestamentare este incadrata in relatia tip- mental al existentei lui Israel (inceputul este
arhetip, urmand reliefarea desavarsirii celor plasat in sec. XIX i. Chr. , o data cu Avraam),
descoperite ca in oglinda in Vechiul Legamant in poporul ales (ha-am), el vorbeste deopotriva,
Revelatia deplina a Dumnezeului-Intrupat. La vesteste adevaruri referitoare si la celelalte
nivelul Vechiului Legamant, culmea maxima a popoare (ha goim), fapt pentru care reveleaza
deschiderii umanului Revelatiei este profetismul dimensiunea sa universala, deschiderea
(anticipare secventiala in timp a profilului vesnic umanitatii intregi prin profetism, spre transcen-
al timpului restaurat, profetul fiind o prefigurare dent, intr-un timp istoric insa, al hierofaniei si
in limitele omenescului asumat de teofanie, a cratofaniei, dar care deschide in chiar spatiul
posibilitatii realizarii Intruparii Domnului), istoriei, o noua perspectiva a izbavirii, detasata
perceput in bidimensionalitatea lui: cel inainte de intelegerea ingusta a evreilor. El vorbeste
de profeti – vorbirea omului cu Dumnezeu, in despre eliberarea politica, dar accentul cade
etapa ulterioara caderii are o dimensiune evident indeosebi pe eliberarea din robia pacatului. In
profetica, fapt care certifica disponibilitatea viziunea profetica decadenta religios- morala a
omului pentru profetie –, si profetismul realizat poporului este cauza a robiei ce se abate asupra
de catre Dumnezeu prin acei oameni alesi si de poporului. Descoperind sensul ultim/unic al
la care au ramas scrieri. existentei, restaurarea relatiei om-Dumnezeu,
Excursul autorului se va constitui astfel, pe profetismul ocupa locul central, este nucleul
doua nivele complementare deplin motivate: religios din care iradiaza revelatia transcendenta,
profetismul ca asumare a unei persoane alese de in unica semnificatie a restauratiei agapice a
211
creatiei. Simbolul profetilor devine o forma Pacatul cel mai mare impotriva caruia au
plastica de exprimare a sensului transcendent al purtat profetii lupta cea mai apriga a fost
creatiei, a faptului ca opera creatiei divine este idolatria, izvorul tuturor relelor, accentuatul
un izvor de cunoastere si un promotor al fenomen de lepadare a credintei celei adevarate
cunoasterii, prin forta sa subiectiva. Ratiunea de si celei una, producandu-se in urma faramitarii
a fi a profetismului este tocmai aceasta Regatului lui Israel, dupa moartea lui Solomon.
extensiune in istorie a Celui meta-istoric in In acest context istoric se ridica in Israel primii
forme/cadre ale intelegerii umane, pentru ca profeti, Ilie, Elisei, nescriitori insa. Dar in acest
acesta sa dobandeasca partasia la fiindul Sau orizont se subscrie si misiunea profetica a lui
etern. Osea, care cronologic este primul profet
In sensul in care profetismul este ultima mesianic scriitor, tot el fiind cel care ne plaseaza
etapa a creatiei realizata desavarsit in Hristos, in cadrul discursului agapic, el fiind numit si
autorul crede ca la nivelul Vechiului Legamant, “evanghelistul iubirii in Vechiul Legamant”,
revelatia este profetism, gandindu-se la faptul ca iubire care transcede rationalul si ne plaseaza,
aproape toti aghiografii veterotestamentari au spune parintele Ioan, in universul determinat de
fost si profeti, barbati care bucurandu-se de unitatea fiintiala panumana si intr-o perspectiva
iluminarea cereasca, au descoperit oamenilor eschatologica certa, ceea ce inscrie discursul sau
tainele viitorului, dar avand o menire si mai profetic in tipul vorbirii sau teo-loghisirii orien-
insemnata, aceea de a fi implicati direct in tate teleologic.
procesul de pregatire a mantuirii, exercitand si o Si pentru ca ultimul cuvant trebuie sa
puternica influenta pe planul vietii moral-sociale. apartina autorului, sperand ca v-am trezit
In privinta practicarii cultului religios, profetii curiozitatea si dorinta de a avea un contact cu
pretindeau o totala convertire interioara, o acest volum, il lasam pe parintele sa incheie
daruire sincera a inimii lui Dumnezeu, un acord aceasta scurta prezentare a unei lucrari de mare
deplin intre aspectul interior si cel exterior al insemnatate in cadrul cercetarilor teologice, in
religiozitatii. Cultul adevarat se cere impreunat special cu continut veterotestamentar, cel putin
cu fapta cea buna, ceea ce subliniaza Osea, pentru spatiul cultural romanesc:
vorbind in numele Domnului: “Binefacere voiesc “Osea este profetul care nu vede de departe,
mai mult decat jertfa, si cunostinta de ci din Dumnezeu pe Dumnezeu si lucrul
Dumnezeu, mai mult decat ardere de tot”. mainilor Lui vesnica lui slava si dumnezeire, de
aceea el este profetul lui “Dumnezeu – Eu –
212
persoana”, a Dumnezeului nespuscare este din Michael S. Jones
iubire vorbitor cu chipul Sau din creatie...
Teologia sa este o revelare a teognosiei din
epignosia experiata de sine care conduce la
theosis prin filiatie, care conduce la milostivire Religion in Eastern Europe,
prin Fiul – pretul rascumpararii noastre. Este o Paul Mojzes and Walter
teologie hristologica si soteriologica care face
istoria convergenta spre eshatonul fericit la care
Sawatsky, eds.
se ajunge pe caile drepte ale “Torah”-ului lui.”
There are many periodicals devoted to the

Eastern European religious situation that are
published inside of Eastern Europe. There are
also periodicals devoted to these issues that are
published outside of Eastern Europe, and these
sometimes provide usefully different perspec-
tives and insights than do the indigenous peri-
odicals. Religion in Eastern Europe is such a pe-
riodical: it is published by CAREE (Christians
Associated for Relationships with Eastern Eu-
rope) at Princeton Theological Seminary,
Princeton, USA.
CAREE is an association of predominantly
MICHAEL S
S.. JONES American scholars, ministers, and laypersons
who, for one reason or another, have a great in-
Ph.D Student
Temple Univ ersit
Universit
ersityy terest in Eastern Europe. Many of the members
P ennsylv ania, US
ennsylvania, USA A of CAREE are Eastern Europe emigrees.
213
KEY WORDS: Religion in Eastern Europe is a bi-monthly ample of this type of article comes from the most
publication, in 8 1/2x11 format. Its average recent issue of REE (volume XXIII, no. 5, Octo-
Transylv ania, ethic
ansylvania,
relations, romanian- length is around fifty pages. It contains academic ber 2003): “A Strategy for Social Reconciliation
hungarian conflict articles, pertinent news items, book reviews, and in the Ethnic Conflict in Transylvania,” by
occasional editorials, all written in English. Since Cristian G. Romocea.
there are other quality sources for news on East- Romocea’s article, which spans pages 1
ern Europe, the purpose of REE is to provide for through 30 of the issue, seeks a methodology for
its readership a source for more in-depth ana- the reconciliation of ethnic conflict that ad-
lytic articles on religion in Eastern Europe, writ- dresses the theological, political, and social fac-
ten by specialists in their respective domains. Re- tors involved. This holistic approach to problems
cent issues have contained articles on church is not typical of Christian writings, but well suits
history, the role of religion in the wars in the ex- the Eastern European context, where conflicts
Yugoslav republics, liberalism in the contempo- often have long histories which interweave the
rary Russian Orthodox Church, the Glaube in religious, political, and social differences of adja-
der 2 Welt Institute in Switzerland, and an edito- cent communities.
rial on the role of REE as a forum on Eastern Eu- The resources that Romocea calls upon in
rope. his analysis and resolution of the problem are
REE is a non-partisan publication. Its con- drawn from a wide array of Christian authors (in-
tributors come from a wide variety of religious cluding Romanian Orthodox, liberal Catholic,
backgrounds, and seem to exercise care in avoid- neo-orthodox Protestant, and conservative Evan-
ing inflammatory and offensive language. REE is gelical thinkers, as well as advocates of liberation
not, on the other hand, entirely adverse to tack- theology) and also specialists in ethics, political
ling controversial issues, as the second of the science, and conflict resolution. He advocates
above-mentioned articles demonstrates. maintaining a distinction between individual and
Many of the articles in REE are of a pan-East- social reconciliation, and states that the latter
ern European nature: that is, they cover topics arises out of the former. Being a Christian him-
that are of a general interest to all of Eastern Eu- self, Romocea holds that individual reconcilia-
rope. Some of the articles, however, focus on is- tion is a restorative work of God brought about
sues in specific countries, although even these at least in part by the safety and sense of belong-
usually include comments on how the article is ing which the individual receives through mem-
relevant to the rest of Eastern Europe. One ex- bership in a supportive community. Romocea as-
214
serts that individuals who have experienced indi- stractly and in specific application to the
vidual reconciliation “could be in a better posi- Transylvanian situation.
tion to bring about social reconciliation” Romocea concludes that, in Transylvania as
(Romocea, 3). in other places of ethnic conflict, religious com-
Romocea proposes to use the ethnic conflict munities need to take a more active role in re-
in Transylvania as a case study in Eastern Euro- searching and implementing methods of conflict
pean social reconciliation. His discussion of the resolution, and that Christian communities need
Transylvanian situation focuses on the conflict to rediscover the theological and social meaning
between the Romanian majority and the largest of reconciliation, which stands at the core of the
Transylvanian minority, the ethnic Hungarians. Christian faith.
He briefly introduces the history of this conflict, Romocea’s article is one example of a large
but devotes more time to developments which number of articles published in REE that provide
occurred after the fall of Ceaucescu. Although he focused insights into localized problems while at
is surprisingly up front about some of his politi- the same time providing theoretical insights that
cal preferences, he succeeds in remaining neu- can be applied to other instantiations of the
tral with regard to the opposing views on the Ro- problems. Such articles are of great value to all
manian-Hungarian conflict in Transylvania. This who are interested in Eastern Europe.
is key to his approach to resolving this conflict: According to the editors of REE (Sawatsky,
he argues that the evidence for the differing in- REE XXII no.3 p.15), REE is indexed in the ATLA
terpretations of the history of the conflict is am- Religious Database, the Ulrich’s International
biguous, and the long history of the conflict Periodicals Directory, and in the reference
must be left behind in the search for reconcilia- books Central and South-Eastern Europe and
tion. More often than not, an emphasis on the Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Since
history of the conflict results in stirring up new 1998 the journal has been available on-line at
conflicts. <http://ree.georgefox.edu>,and many past ar-
Romocea elaborates the roles played in rec- ticles are also available at this web address.
onciliation by the government of the nation in- The subscription price for REE is $36.00 for
volved, by civil society, and by religious institu- individuals or libraries. What makes REE particu-
tions. Each has a distinct and important role larly special is that it is free to theological insti-
open to it. Romocea discusses this both ab- tutes in Eastern Europe, and is currently re-
ceived by almost 200 such institutions. Members
215
of CAREE also receive free subscriptions to REE Marius Jucan
(as well as the CAREE Newsletter). CAREE mem-
bership is free for Eastern European students
studying in the U.S. Subscription enquiries, as
well as articles and book reviews (in English) to Feþele toleranþei1
be considered for publication, should be di- Faces of tolerance
rected to: Religion in Eastern Europe, AMBS
3003 Benham Ave. Elkhart, IN 46517 USA or
Mihaela Frunzã, ed.
emailed to Waltersawatsky@cs.com Editura Fundatiei AXIS, Iasi,
<mailto:Waltersawatsky@cs.com.>. 2003
Tolerance has been granted in post-commu-

nist Romania a double status, being at the same
time a desirable ideal and a conflicting social re-
ality. Besides being a kind of “buzz’ word used
and abused, tolerance in Romanian society be-
MARIUS JUCAN came a challenging situational study of the social
Associated Professor change in itself, as this change eventually found
Facult
acultyy of European out its course, from a totalitarian society toward
Studies
BBU
Romania
a democratic society. The very process of democ-
A uthor of the books: ratization upheld in its implementation the ideal
Singur atatea salv
Singuratatea ata
salvata of tolerance, though sometimes as a desired ap-
(2001)
The Complex Inno- proach rather than a pragmatic one. Many Roma-
cence (2001) nian and foreign observers remarked critically on
Fascinatia fictiunii
sau despre retorica
the peculiarly slow rhythm of setting tolerance
elipsei (1999) at work, especially when European standards of
Email: tolerance had to be coped with. Nonetheless, no
marjucan@y
marjucan@yahooahoo .com
ahoo.com
216
KEY WORDS: one could deny that Romanian society did not conviviality, as restrained coexistence with oth-
become more open to tolerant practices as well erness, to a deeper comprehension of otherness,
toler ance, philosoph
tolerance, philosophyy,
political science, as to a great variety of debates regarding toler- and furthermore to sanctioning otherness as
theology
theology,, religion ance, or rather lack of tolerance in various sides necessary trait of understanding tolerance in late
of Romanian social life. Since 1989, tolerance modernity.
has come a long way, and quite interestingly, it Camil Mureºanu, university professor, histo-
seemed it took longer to account for the aware- rian, member of the Romanian Academy, appar-
ness of tolerance as a common, everyday prac- ently glimpsing at the etymology at the word tol-
tice rather than speak about it when opportuni- erance, writes about the hidden possibilities to
ties arose, no matter how often this happened in interpret tolerance according to different historic
a changing society. epochs. Resorting to a Montaigne’s quote “ the
It would be therefore useful for a historian of world is nothing else but variety and dissem-
ideas as well as for a student of Romanian mo- blance”, the author of this elegant pleading for
dernity to leaf over the pages of the slim yet ap- tolerance is of the mind that reflection on toler-
pealing volume dealing with the various sides of ance necessarily brings up the question of moral
tolerance edited by Mihaela Frunzã, a young autonomy and individualism in modern society.
and promising Assistant Professor of the Faculty Ioan Chirilã, associate professor, theologian,
of Philosophy at the BBU. In the introductory presents the idea of tolerance related to the
presentation of the volume, Mihaela Frunzã irenic principle of Christianity. He underlines
speaks about the “frail” attributes of tolerance, as the complexity of the irenic principle, envision-
the concept of tolerance will not be fully hosted ing possible social changes in accordance with
by classic philosophic disciplines, being thus di- ecclesiastic economy which would deter actual
vided among moral philosophy, theology, ethics violence and make more manifest the humane-
and politics, to mention only some of them. An- ness of man. Writing about the prevalence of re-
other issue particular to tolerance lies in its para- ligious tolerance over civil tolerance as it oc-
doxical status meant to claim acceptance of oth- curred in the course of European history, the
erness, describing intolerance as the farthest author focuses on the role of deism in 17th and
limit of tolerance, not to be transgressed. As 18th centuries in Transylvania, as well as about
many of the contributor of the volume show, tol- the modernization of religious thinking in this
erance changed in the course of time its original part of present-day Romania, then belonging to
semantic sphere, moving from the practices of historical Hungary. The end of the article points
217
out to the philosophy of tolerance, as expressed ance, a “weak” and a “strong” one. The first
by an Orthodox theologian, namely to the re- meaning would inchoate superiority over the tol-
marks that Christian tolerance fully abides in the erated one, with the exemplification of the fig-
prayer. ure of the barbarian since Roman times. The lat-
An interesting contribution to the volume be- ter meaning brings in the idea of acceptance of
longs to university professor Egyed Péter, phi- the other, in a complex construction of the fig-
losopher, who starts from a non-exclusive dis- ure of otherness according to different herme-
tinction regarding tolerance as being ethics and neutical interpretations
/ or politics. Rooted in the golden age of Sandu Frunzã, lecturer, philosopher, author
Lockean classic liberal philosophy, tolerance un- of a recently issued book on religious fundamen-
derwent different phases of its rise toward mo- talism, questions the concept of tolerance from
dernity, due to different contexts of statehood the present day perspectives of its unmediated
and secularization. As Kantian moral philosophy reality. Though not being a sociological ap-
projected the Enlightenment perception of toler- proach, Sandu Frunzã’s reflections on funda-
ance over Europe and the world, it seems, mentalism bear on recent developments in the
writes the author, that the centralized state can- world society. Writing about the birth and rise of
not do without a theocratic background to up- fundamentalism in the 20th century as a new and
hold authority, unless it opens the door to anar- distinct sequel of religious, ethnic, political intol-
chy. Wondering whether tolerance was a erance, the author considers as a major source of
Protestant invention, the author does not give a fundamentalism the unbearable pressure ignited
fully affirmative answer, remarking that tolerance from contradictions within the capitalist society.
was definitely not born in capitalism. The author The individual quest for truth and authenticity
stresses again on the issue of the limits of toler- merged with the constraints of representing
ance, seeing the limit as the representation of a identity in everyday life exacted their toll on the
habitus. Within this the very attempt to pinpoint community life. The dream of restoring the frag-
the limit of tolerance, whether restrained or en- mented modern society into a global community
larged in the course of a developmental moder- respecting individual rights as well as a societal
nity, one can speak about modern honor, re- safe conduct is analyzed by the author as a case
spect, or about a positive sense of tolerance. of failure to comply with the noble demands of
Nicu Gavriluþã, associate professor, philoso- tolerance. Instead, the author points out, reli-
pher, remarks on two meaning of the term toler- gious ideologies erupt in violent ways, subvert-
218
ing not only the concept of tolerance, but also
Notes:
international affairs.
Two translations from the works of Richard 1
Feþele tolerantei, edited by Mihaela Frunzã,
Rorty and Peter Van der Meer, two illustrious au- Editura Fundaþiei AXIS,, Iaºi, 2003, 125 pages, spon-
thors, complete the local contributions on toler- sored by the County Board of Education of Cluj and
ance with a necessary international horizon. SACRI (www.sacri.ro).
219

Sex Si Ideologie Journal For The Study o

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Sex Si Ideologie Journal For The Study o

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

JOURNAL

Linguistic Encoding of Youth Ideology b

Feminismul ca/ºi ideologie

proiectul de a teoretiza ideologia. Dupã cum se Problema fundamentalã a ideologiei este

Linguistic Encoding of Youth

This paper aims to establish and identify the

The Socialist Project for

For most of nineteenth-century socialists, whose Introduction

Sayers, J., Evans, M., & Redclift, N. (Eds.).

A Defense of the Late

Oscillating between dismissal or ignorant

Grimshaw, Patricia, “Women’s Suffrage in

From Marxist Organizations to

Argument. Why Should We

Assuming that all cultures have gender roles,

Eroticism seems to be the essence of individuation

Interpretarea Bibliei, sursã a

În cultura noastrã care suferã de un anume

Textul de faþã îºi propune sã prezinte un dia-

Scrisa in sapte parti, cartea reprezinta teza de

There are many periodicals devoted to the

Tolerance has been granted in post-commu-

You might also like